Planeta Piticilor

Ψ CENTRUL JUDEŢEAN DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ CLUJ

- material adresat în special consilierilor-

Material prelucrat şi elaborat

de profesorii consilieri:

Planeta piticilor


Moldovan Ana-Maria

Cuc Elena

Leva Dana

Băiescu Ana-Maria

Henzulea Anca

Mureşan Mirela

Sârghi Oana

Apetrei Geanina

Mureşan Mirela

Câmpean Simona

Enache Cristina

Negru Ioana

Stanca Moduna

Man Aura

Zupcău Georgiana

Inatenţia – Deficitul atenţional

Prof .psiholog Moldovan Ana-Maria

Planeta piticilor2


Problemele comportamentale hiperchinetice si de tip opozant sunt cele mai frecvente tulburări specifice copilăriei; acestea pot apărea asociate dar și izolat, ambele fiind cunoscute sub termenul de tulburări comportamentale de externalizare sau tulburări expansive .

În ceea ce privește tulburările hiperchinetice, caracteristicile definitorii ale acestora sunt : deficitul atenţional, impulsivitatea și hiperactivitatea.

Deficitul atenţional :

În legătură cu tulburările hiperchinetice este important de diferenţiat atenţia selectivă de concentrarea atenţiei.

Atenţia selectivă se referă la capacitatea de focalizare a atenţiei asupra stimulilor relevanţi pentru sarcină și a ignora stimulii irelevanţi. Distractibilitatea este semnul unui deficit în ceea ce privește selectivitatea atenţiei.

Planeta piticilor3


Concentrarea atenţiei se referă la capacitatea de a menţine atenţia asupra unei sarcini pentru o perioadă mai lungă de timp.

Deficitul atenţional se caracterizează prin faptul că sarcinile care i se dau copilului spre a fi rezolvate fie nu sunt finalizate fie sunt finalizate foarte rapid, mai ales în ceea ce privește sarcinile ce presupun efort intelectual și sunt impuse de alţii. Copii oscilează de la o activitate la alta frecvent, pierzându-și repede interesul faţă de activitatea în desfășurare și dedicându-se alteia, munca lor caracterizându-se prin dezordine și superficialitate.

Semne ale prezenţei inatenţiei:

- are dificultăţi adesea în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc și pare a nu asculta când i se vorbește direct

- nu aude când i se adresează cineva ; - de multe ori nu duce la bun sfârșit sarcinile pe care le are de

realizat- eșuează adesea în a da atenţia cuvenită detaliilor ori face

erori prin neglijenţă în efectuarea a diferite activităţi ;- are frecvent dificultăţi în a organiza realizarea exerciţiilor și

a activităţilor- evită deseori sarcinile care presupun un effort intellectual de

lungă durată;- pierde deseori obiecte necesare difritelor sarcini sau

activităţi- deseori se lasă ușor distras de stimuli externi- în activităţile cotidiene este adesea uituc. (criterii DSM IV)

Etiologie :

Până în momentul de faţă nu a fost evidenţiat un factor principal răspunzător de apariţia acestei tulburări, astfel că s-a ajuns la concluzia că există o etiologie multifactorială. Acești factori sunt (Doepfner 2000) :

- tulburări neurologice – tulburare la nivelul funcţionării creierului datorită complicaţiilor pre-, peri- și postnatale ;

Planeta piticilor4


- factori nerochimici – vascularizare cerebrală diminuată în regiunea frontală ;

- tulburări ale sistemului imunitar – reacţii alergice la albuminile din lapte, la polen, coloranţi alimentari, praf, dizolvanţi și aromatizanţi ;

- factori genetici ;- condiţii psihosociale : relaţii familiale disfuncţionale, familii

dezorganizate, statut socio-economic scăzut dar mai ales interacţiunile negative părinte-copil.

Planeta piticilor5

Cerinţa părinţilor

NU

Repetarea cerinţei

Este ascultată?

Este ascultată?

Este ascultată?

NU Părinţii renunţă

NU Părinţii ameninţă

DA

Altă activitate

NU-Părinţii nu mai știu ce să facă

DA Altă activitate

Altă activitate

Altă activitate

Părinţii reacţionează agresiv

NU Părinţii renunţă


Evoluţia interacţiunilor negative părinte-copil (modificată după Barkley, 1987) :

Datorită tulburării de care suferă, copiii impulsivi și cu deficite atenţionale nu urmează cerinţele și nu respectă regulile impuse de părinţi. De obicei, părinţii

Planeta piticilor6


repetă cerinţa dar cel mai des aceasta nu este respectată. Dacă copilul respectă totuși cerinţa, acesta nu este apreciat datorită faptului că părintele consideră ca acest comportament este de la sine înţeles sau dorește să-și continue activitatea pe care au întrerupt-o din cauza divergenţelor avute cu copilul. În concluzie, comportamentul adecvat nu este apreciat în timp ce cel necompliant are drept consecinţă o atenţie crescută din partea părinţilor, chiar dacă are conotaţie negativă. Conflictul se amplifică : părinţii încep să ameninţe, copilul nu reacţionează, iar în final părinţii rămân fără replică și renunţă sau devin agresivi. Renunţarea părintelui va constitui o recompensare a comportamentelor neadecvate ale copilului, oferindu-i astfel un model inadecvat.

Deoarece în cazul tulburărilor hiperchinetice sunt afectate mai multe domenii ale vieţii este necesară intervenţia în echipă bazându-se pe o abordare multimodală, centrată pe copil și relaţia dintre acesta și părinţi precum și dintre copil și cadre didactice.

La vârsta preșcolară, datorită autonomiei mai reduse a copilului de această vârstă, cel mai important rol îl au activitătile centrate pe familie și copil și demersurile centrate pe grădiniţă, cele centrate exclusiv pe preșcolar fiind foarte puţine la număr.

Planificarea activităţii de intervenţie în cazul preșcolarilor

Planeta piticilor7


Comportamentul impulsiv, inatentia, hiperactivitatea copilului sunt, de cele mai multe ori, simptome exasperante pentru cei din jur, având consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a bolii si un impact negativ asupra dezvoltării echilibrate a copilului.

Părinţii sunt adesea frustraţi si furiosi datorită comportamentelor indezirabile ale copiilor lor si, de aceea, au nevoie de suport si informare corespunzatoare.

Acești copii sunt greu de disciplinat. Deseori, ei nu raspund la pedeapsa si declanșeaza frecvent stări de tensiune și conflicte ca răspuns la critică, pedeapsă sau orice altă formă de negativism din partea celorlalti. Cu toate acestea, ei au nevoie de măsuri de disciplină fermă, de obișnuinţe, de multă răbdare din partea celorlalţi și de încurajare chiar și pentru cel mai mic progres.

Planeta piticilor

Informarea și consilierea părinţilor și a copiilor

Manifestări hiperchinetice accentuate și în cadrul

activitătilor cu consilierul ?

Activităţi părinte-copil - Exerciţii prin joc

Manifestări de externalizare în familie?

Activităţi părinte-copil

Intervenţie în familie

DA

DA

Manifestări de externalizare la grădiniţă?

DA

8

Informarea și consilierea

educatorilor


- baza consilierii trebuie sa fie educaţia şi consilierea. Antrenarea părinţilor si intervenţiile comportamentale în familie1. Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizare continuă a programului copilului) 2. Analizarea împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative si eventualităţile unui comportament adecvat sau nu (inconsecvenţa în aplicare identificată)3. Daca interactiunile copil-parinte sunt mai frecvent coercitive si neplacute decat pozitive si armonioase- sedinte de joc supravegheate.4. Invatarea parintilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor si de a impune reguli (Ex sa se uite direct in ochii copilului, sa nu dea prea multe comenzi in acelasi timp), sa incurajeze complianta copilului. Folosirea situatiilor “problema” specifice (Ex timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini. Activitatile care le fac placere copiilor, spre exemplu mai mult timp liber petrecut impreuna cu parintii, ar trebui folosite ca recompensa pentru un comportament cuminte, mai degraba decat un lucru material (Ex bomboane, duciuri).5. Impreuna cu parintii, gasirea consecintelor negative pentru problemele de comportament. Folosire sistemul fapta-rasplata pentru a reduce numarul unor probleme mai frecvente (Ex isi paraseste tot timpul locul in timpul meselor, ignora cu desavarsire diferitele reguli din familie)- parintii sa interzica copiilor orice activitate care le face placere, daca nu se conformeaza regulilor de comportament. Aceste mici interventii trebuie explicate foarte bine parintilor si trebuie sa fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive.6. Daca este posibil, se face din copil un membru activ in tratament. Pentru copiii de varsta scolara folositi proceduri de autoevaluare legate de anumite situtii (Ex parasirea locului in timpul mesei).- regulile din familie si gospodarie clare, bine definite si consecvent aplicate (rutina previzibila ajuta in structurarea timpului) - arie de studiu organizata, linistita, ferita Interventii comportamentale la copii in gradinita1. Se discuta structura activităţilor și cerintele avand copilul așezat aproape de cadru didactic alternând perioadele de activitate cu scurte perioade de exerciţii fizice.2. Se identifica problemele specifice (Ex copilul raspunde inainte ca educatoarea sa termine de formulat intrebarea sau isi paraseste locul in timpulactivităţilor).

Planeta piticilor9


3. Se monitorizeza frecvent progresele copiilor cu o scala de evaluare. Se analizeaza consecintele pozitive, negative si eventualitatile unui comportament adecvat sau “problema”.4. Daca relatia cadru didactic-copil este conflictuală, antrenarea cadrului didactic: discutarea unor metode eficiente de comunicare a comenzilor si a cerintelor, de stabilire a unor reguli, de incurajare a compliantei copilului si de gasire a unor consecinte negative (comportament inadecvat).5. Se folosesc sistemele simbolice pentru a intari si sublinia comportamentul adecvat in anumite situatii.

6. Copilul trebuie integrat activ in procesul de consiliere.- copilul localizat in partea din fata agrupei, central, lângă profesor.- copiii care reprezinta modele de comportament adecvat trebuie asezati in apropierea lui.- amestec de activitati cu solicitare redusa sau ridicata de energie ar fi mai de dorit.- activitatile ar trebui sa fie stimulative, interesante si sa implice ma multe proiecte manuale decat munca la tabla , în bancă sau lectura.

Şarada sentimentelor

- Scopul acestei activităţi constă: în sporirea conştientizării sentimentelor,

- modelarea propriilor emoţii astfel încât cei din jur să le poată înţelege,

- împărtăşirea sentimentelor într-o atmosferă în care să fie percepute ca fiind absolut normale

- dezvoltarea empatiei faţă de ceilalţi şi facilitarea comunicăriiDesfăşurare:

În acest joc lipiţi pe nişte bucăţi de hârtie imagini decupate din reviste, care ilustrează diferite expresii ale chipului omenesc: bucurie, uimire, tristeţe, etc. şi puneţi-le într-o pălărie sau într-o pungă. Prima persoană ia un bilet din

Planeta piticilor10


pălărie şi mimează sentimentul respectiv, aşadar fără să vorbească iar ceilalţi trebuie să ghicească despre ce sentiment este vorba. În acest fel atât “actorul” cât şi “publicul” sunt ajutaţi să identifice denumirea caracteristicilor faciale şi alte indicii nonverbale ale sentimentelor.

În următoarea etapă se poate dezvolta jocul “Amintirea sentimentelor”, folosindu-se aceleaşi bilete cu poze care exprimă emoţii. O persoană (recomandabil coordonatorul) ia un bilet şi le povesteşte celorlalţi o situaţie în care a trăit sentimentul respectiv. Acelaşi scenariu este realizat şi de ceilalţi participanţi la joc. Pentru mai multă precizie, se pot folosi următoarele întrebări:

- Cine mai era cu tine?- Ce făceai?- Când s-a întâmplat asta?- Unde erai?- De unde ştii că te-ai simţit aşa?- De ce crezi că te-ai simţit aşa?Apoi câtiva participanţi sau chiar toţi pentru grupurile restrânse, pot să vorbească despre o situaţie în care s-au simţit la fel.

Cine sunt eu?

Planeta piticilor11


Scop:

dezvoltarea capacităţilor de autocunoaştere şi intercunoaştere; creşterea stimei de sine; reducerea frecvenţei comportamentelor agresive la copii.

Obiective:

O1 să deseneze imaginea proprie (desenând alături un obiect care să reprezinte ceea ce îi place să facă)

O2 să descrie caracteristici proprii, „citind” desenul făcut

O3 să asocieze numele colegilor cu descrierea lor

Metode şi procedee: conversaţia, exemplificarea, explicaţia, colorarea, desenarea, joc didactic;

Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, tablă albă, marker whiteboard

Desfăşurare:

1. Doamna educatoare va prezenta atât tabla albă şi marker-ele, cât şi modul în care scriem şi ştergem tabla.

Doamna educatoare va executa pe tabla albă desenul propriei persoane, explicând copiilor că totul trebuie să fie inspirat din realitate. Lângă desenul propriei persoane ea ca desena un obiect care să reprezinte un hobby al dânsei (ex: o minge pt volei, o carte pt citit, etc).

2. Toţii copii primesc câte o fişă ce conţine schema incompletă a unei persoane şi sunt rugaţi să o completeze transformând omuleţul de pe pagină, în fotografia lor. Li se aminteşte să nu uite de obiectul ce trebuie desenat lângă.

Planeta piticilor12


3. Fiecare copil, va prezenta, pe rând, desenul făcut, realizând astfel o descriere a propriei persoane. (copiii pot fi încurajaţi prin aplauze după fiecare prezentare şi/sau cu abţibilduri care să îi reprezinte: mingi, cărţi, flori, animale, etc)

4. La sfârşit se poate organiza un joc didactic ca şi „Ghici cine este”. Educatoarea va face o descriere, copiii fiind rugaţi să identifice persoana căreia i se potriveşte, şi/sau educatoare va spune un nume, copiii fiind rugaţi să facă descrierea persoanei.

Cauză şi efectObiectiv : Să recunoască cauzele şi efectele unor comportamente.

Materiale : Un ac şi un balon umflat ; două păpuşi; cartonaşe cu situaţii cauză şi efect ; un plic mare.

Procedura:

Explicaţi copiilor că vor fi puşi în situaţii în care, datorită faptului că cineva face ceva , cursul evenimentelor se schimbă. Acest lucru se numeşte cauză ţi efect. Arătaţi copiilor acul şi balonul şi întrebaţi ce cred că se va întâmpla dacă înţeapă balonul cu acul. Solicitaţi un voluntar care să înţepe balonul, discutaţi efectul.

Solicitaţi doi voluntari care să se joace cu păpuşile. Cereţi unuia dintre ei să tragă unul dintre cartonaşele cu situaţii cauză şi efect şi să urmeze instrucţiunile. Solicitaţi încă doi voluntari şi urmaţi aceeaşi procedură. Repetaţi până când se termină cartonaşele.

Discuţii :

În fiecare dintre situaţii, a reacţionat într-un fel cea de-a doua păpusă după ce prima a făcut ceva? Exemplificaţi !

Credeţi că a doua păpuşă ar fi făcut ceva dacă prima nu ar fi făcut nimic? Explicaţi din nou procesul cauzalităţii, arătând că atunci când cineva se comportă într-un fel , se întâmplă ceva ca rezultat al acelui comportament.

Vi s-a întâmplat vreodată ce li s-a întâmplat păpuşilor?Pentru coordonator:

Planeta piticilor13


Deşi relaţia dintre cauză şie efect este un concept sofisticat , copiii pot să să înţeleagă că un comportament are consecinţe care trebuie luate în considerare.

Cartonaşele cu situaţiile „cauză şi efect”

Păpuşa I: Vrei să atragi atenţia educatoarei şi loveşti colegul de joacă.

Păpuşa II: Eşti educatoarea. Cum vei reacţiona?

Păpuşa I: Cum ai putea să-i atragi atenţia într-un mod plăcut?

Păpuşa I: Vezi pe stradă un căţel şi ca să te distrezi arunci cu pietre în el.

Păpuşa II: Eşti căţelul. Ce vei face?

Păpuşa I: Cum ai putea să te joci altfel cu căţelul?

Păpuşa I: Nu ai destule piese lego pentru a-ţi termina construcţia , aşa că o dărâmi pe a colegului de joacă pentru a-i lua piesele.

Păpuşa II: Eşti colegul a cărui construcţie a fost stricată. Ce vei face?

Păpuşa I: În ce alt mod ai putea sa-ţi procuri piesele necesare construcţiei?

Păpuşa II:Te împingi la rând şi dărâmi mai mulţi colegi.

Păpuşa II: Eşti educatoarea . Ce vai face?

Păpuşa I: Cum ai putea să te aşezi la rând?

Păpuşa I: Eşti furios / furioasă fiindcă nu ai reuşit să iei primul maşina / păpuşa pe care o doreai aşa că o smulgi de la colegul tău / colega ta.

Păpuşa II: Eşti colegul / colega . Ce vei face?

Păpuşa I: Cum ai putea să acţionezi altfel?

De ce să judecăm?

Planeta piticilor14


Obiectiv: Dezvoltarea toleranţei faţă de ceilalţi care nu se comportă aşa cum am vrea noi.

Durata: 40 minute

Materiale: Fotografii ale unor oameni decupate din reviste, carton A2, lipici.

Procedura:

Împărţiţi fotografiile decupate copiilor. Cereţi copiilor să analizeze fotografiile şi să le ridice atunci când se

potrivesc cu ceea ce spuneţi: cineva cu păr blond, cineva cu ochi albaştri, cineva care pare fericit, cineva care este tânăr/bătrân, cineva care lucrează, cineva care se joacă, etc.

Desenaţi pe un carton mare câte un simbol pentru următoarele 4 categorii: înfăţişare, vârstă, sentimente, acţiuni. Discutaţi criteriile după care oamenii se aseamănă sau diferă, ţinând cont de cele 4 categorii şi cereţi copiilor să lipească fotografiile decupate în dreptul categoriei potrivite.

Discutaţi modalităţile în care acţiunile unor oameni pot să difere de ale altora – de exemplu, modul în care se îmbracă, ce mănâncă, ce jocuri preferă, etc.

Organizaţi un joc „La proces” în care coordonatorul (educatorul) joacă rolul avocatului, iar copiii vor trebui să aducă argumente pro şi contra motivele pentru care sunt sau nu de acord) vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanelor aflate în următoarele situaţii:

O persoană este acuzată că a purtat şosete portocalii deschis care sunt foarte urâte.

O persoană este acuzată pentru că nu a fost prietenoasă, fericită şi vorbăreaţă în fiecare dimineaţă.

O persoană este acuzată pentru că nu îi place mâncarea preferată a grupei: cartofi prăjiţi.

Discuţii:

Este rău pentru cineva ca ceilalţi să se comporte altfel decât i-ar plăcea lui/ei?

Planeta piticilor15


Ce ne-ar putea ajuta mai mult să nu mai fim supăraţi, lucru care ar putea veni din interiorul nostru, ceva diferit de legile pe care le-am putea da? – Cereţi copiilor să dea propria definiţie a toleranţei.

S-a râs vreodată pe seama ta sau ai fost vreodată criticat pentru că ai făcut ceva ce nu a rănit pe nimeni, dar, pur şi simplu nu a plăcut? Daţi exemple.

Cum te-ai simţi dacă ar exista legi care să ne oblige să ne purtăm tot timpul la fel ca ceilalţi?

Este nevoie să se facă o distincţie clară între acele activităţi care sunt diferite de ce am vrea noi sau pur şi simplu nu ne plac şi acţiunile care fac rău celorlalţi şi sunt nepotrivite şi inacceptabile.

Trebuie să fie aşa cum vreau eu!

Obiectiv: Explorarea efectelor negative ale cerinţelor absolutiste şi rigide.

Durata: 30 minute

Materiale: Povestirea „Sorin şi jocul de fotbal”.

Procedura: Explicaţi copiilor că urmează să le spuneţi o poveste despre un băiat, Sorin, care a vrut să joace fotbal cu colegii lui.

Citiţi povestirea, apoi discutaţi.

SORIN ŞI JOCUL DE FOTBAL

Sorin stătea în mijlocul terenului de fotbal, aşteptându-i pe ceilalţi copii să iasă la joacă. Primul a venit Andrei, spunând că vrea el să tragă primul la poartă. Sorin însă, lovind în pământ cu piciorul, spuse că nu joacă dacă nu trage el primul la poartă. Astfel că restul copiilor l-au lăsat pe el să înceapă primul jocul.

Însă prima minge pe care Sorin a tras-o nimeri pe lângă poartă, la fel şi următoarea. Sorin ţipă însă că arbitrul trişează şi că, dacă nu i se pun la socoteală loviturile la poartă, nu mai joacă. De data aceasta, toţi copiii au strigat „Bine, nu mai juca!”.

Planeta piticilor16


Aşa că Sorin renunţă şi, în timp ce se îndepărta de teren, le strigă : „O să vă pară rău; n-o să mai joc niciodată cu trişori.” Însă nici unul dintre copii nu i-a mai răspuns de această dată deoarece se distrau de minune şi erau fericiţi că un jucător precum Sorin nu mai participa la meci.

Discuţii:

Ce părere aveţi despre comportamentul lui Sorin ? – Discutaţi despre faptul că o mare parte din comportamentul lui constă din cerinţe absolutiste şi rigide, privind felul cum ar dori el să fie lucrurile. Ce anume reprezintă o cerinţă rigidă ?

Care a fost efectul cerinţelor lui Sorin ? L-au ajutat să fie mai fericit ? Cum au reacţionat ceilalţi copii la aceste cerinţe ?

V-aţi comportat vreodată ca şi Sorin ? Daţi exemple de situaţii în care aţi avut cerinţe asemănătoare. Vă place să vă comportaţi în acest fel ?

Consideraţi că lucrurile ar trebui să se întâmple întotdeauna după cum vor oamenii ? Dacă aveţi pretenţii şi cerinţe rigide, fixe, probabil consideraţi că ar trebui să vi se îndeplinească toate dorinţele ; este posibil acest lucru ?

Următoarea dată când veţi constata că aveţi astfel de cerinţe absolutiste, fixe, ce puteţi face în schimb ?

Cerinţele absolutiste şi rigide au consecinţe negative, iar copiii trebuie să înţeleagă că există alternative pentru aceste cerinţe. Cu toate că este dificil pentru cei mici, aceştia trebuie să-şi pună următoarele întrebări :

„Este posibil ca lucrurile să fie întotdeauna aşa cum vreau eu?”

„Este chiar groaznic dacă nu obţin întotdeauna ceea ce vreau?”

„Pot accepta lucrurile aşa cum sunt?”Schimbarea modului în care copiii gândesc poate fi o bună tehnică de schimbare a comportamentului.

Prietenii şi jucăriile mele

Obiectiv: Identificarea unor modalităţi diferite de rezolvare a problemelor cotidiene

Durata: 30 minute

Planeta piticilor17


Materiale: Povestirea „Prietenii şi jucăriile mele!”.

Procedura:

Se explică copiilor ca urmează să li se spună o povestire despre un băiat, Mihai, căruia nu-i făcea deloc plăcere să-şi împartă jucăriile cu prietenii săi. La finalul povestirii, se vor adresa copiilor o serie de întrebări.

PRIETENII ŞI JUCĂRIILE MELE

Într-o zi de toamnă ploioasă, Mihai se gândea ce să facă. Prietenii lui i-au refuzat invitaţia şi-acum se plictisea. Pe raftul din faţa lui, jucăriile se odihneau posomorâte.

-N-am chef de voi, le repezi Mihai. Fără prietenii mei, n-aveţi farmec. Mai bine mă înregistrez pe casetofon.

Ce idee bună! Mihai pregăti aparatul şi, cu spatele la jucării, începu să comande o trupă de soldaţi. Îşi închipuia un câmp de luptă. El era comandantul.

-Mihai, se auzi strigat. Vino în curte! A stat ploaia.

Bucuros că alungă singurătatea, Mihai ţâşni afară lăsând aparatul deschis.

-Ooof! se auzi un geamăt plin de întristare în camera lui Mihai.

-Nu vă mai necăjiţi, spuse un ursuleţ. Jucăriilor, haideţi să-l părăsim pe Mihai.

-Nu ne iubeşte, scânci un căţeluş de pluş!

-Dacă le-ar da măcar voie şi altor copii să se joace cu noi, adăugă supărat un răţoi împopoţonat.

Planeta piticilor18


-Da, aşa este, recunoscu ursuleţul. Cum pune mâna pe noi un prieten de-al lui, Mihai ţipă: „Nu te-atinge, e-al meu!” Din cauza aceasta nu suntem folosite.

-Nu putem aduce bucurii copiilor, se auzi glasul unui brotăcel. Pe mine, continuă el, m-a agăţat în piept, ca pe un diamant de preţ, Mirela, prietena lui Mihai. Când a văzut băiatul că Mirela mă iubeşte, a tras-o de păr, m-a smuls şi m-a aruncat pe raft.

-Dacă vrei să te joci, să-ţi aduci jucăriile tale, a spus Mihai şi Mirela a plecat acasă plângând.

-Destul, hotărî ursuleţul. Daţi-vă jos de pe raft şi haideţi la drum! Vom găsi noi copii iubitori de jucării...

Hotărâte, jucăriile s-au îndreptat spre uşă. Deodată s-a auzit: „Clic!”

-Ce-a fost asta? a întrebat căţeluşul.

În aceeaşi clipă, Mihai intră în cameră. Auzi şi el zgomotul aparatului.

-Am uitat să închid aparatul. Ia să văd...

Mihai derulă banda ca să verifice înregistrarea. Dar, spre surprinderea lui, auzi ceea ce v-am spus până acum. Jucăriile s-au înregistrat fără ca ele să-şi dea seama. Mihai ascultă cu sufletul la gură tot necazul prietenilor lui, înregistrat pe bandă. Mirat, privi spre raft. Acesta însă, era gol. Unde erau jucăriile lui?

-Unde aţi plecat? De ce nu mi-aţi spus până acum durerea voastră? strigă Mihai.

Privi prin cameră şi zări bietele lui jucării înghesuite după uşă. Tremurau de frică.

-Nu plecaţi, îmi pare rău, iertaţi-mă! Vă rog, spuse Mihai cu părere de rău.

Planeta piticilor19


-Vă iubesc, dar n-am ştiut cum trebuie să mă comport. De-acum, am să vă respect. Promit!

Jucăriile priveau neîncrezătoare spre Mihai.

-Adevărat? întrebă încet brotăcelul. Mirela poate să mă mângâie?

-Da, ne vom juca împreună cu toţi prietenii mei de-acum. Fiţi pe pace, nu plecaţi!

Mihai luă jucăriile pe rând, le mângâie şi le aşeză pe raft.

-Ce frumoase sunteţi! Exclamă băiatul.

-Mihai - strigă ursuleţul - uite, a ieşit soarele! Ce bine, veniţi atunci să ne jucăm în curte!

Din acea zi, camera lui Mihai era plină de copii. Jucăriile nu mai puteau de fericire. Seara dormeau adânc, gândindu-se că a doua zi trebuiau să aducă noi bucurii.

Discuţii:

De ce se simţea Mihai plictisit? Care ar putea fi motivul pentru care prietenii săi au refuzat invitaţia

de-a veni să se joace împreună la el acasă? Jucăriile lui Mihai erau mulţumite de comportamentul acestuia? Cum

le-ar fi plăcut lor sa se comporte băiatul? Ce discuţie s-a înregistrat pe banda de casetofon în absenţa lui Mihai? Ce anume le promite Mihai jucăriilor pentru a le determina să nu

plece de la el? După ce Mihai şi-a schimbat comportamentul, cum s-au purtat

prietenii săi cu el?

Copilul şi jucăria preferată

Planeta piticilor20


Scop: formarea şi dezvoltarea unei atitudini comportamentale adecvate în momentul confruntării copilului cu sentimentul frustrării.

Sarcina didactică: - „copilul jucărie” exprimă cum ar vrea să se comporte cu el „copilul cumpărător”;

- „copilul cumpărător” îşi descrie preferinţa şi atitudinea faţă de jucăria preferată.

Materiale: imagini cu jucării care să aibă corespondent în copii (se aplică în piept), un raft cu diferite jucării, „bani”.

Mod de desfăşurare:

Grupa de copii se împarte în două subgrupe. Educatoarea este vânzătoare în magazinul de jucării. „Copiii jucării” stau faţă-n faţă cu „copiii cumpărători”. Decorul reprezintă ambianţa unui magazin de jucării.

Copiii din cele două subgrupe poartă o scurtă conversaţie unii cu alţii, exprimându-şi fiecare punctele de vedere proprii.

Educatoarea este vânzătoarea sau mediatorul grupelor. Ea coordonează conversaţia, subliniind aspectele pozitive ale comportamentului şi îndrumând copiii cu atitudini comportamentale problematice.

La sfârşitul jocului, educatoarea precizează care este rolul jucăriilor şi cum trebuie să se comporte copiii.

JOC DE PROBĂ:

Copilul-cumpărător: Bună ziua!

Vânzătoarea (educatoarea): Bună ziua! Ce doreşti?

C: Doresc cea mai frumoasă jucărie din magazin.

Planeta piticilor21


V: Ce vei face cu ea?

C: Am s-o păstrez, să nu se strice.

V: O vei împrumuta şi altor copii?

C: Nu.

V: Ţie îţi împrumută alţi copii jucării?

C: Nu. Mă joc singur.

V: Alegeţi jucăria preferată. (Copilul se opreşte în dreptul unui copil-jucărie). O aleg pe aceasta!

V (către copilul-jucărie): Cum ai dori să fie copilul care te cumpără?

J: Aş dori să mă iubească, să se joace cu mine, să nu mă strice, să mă cureţe, să mă prezinte şi altor copii etc.

V (către copilul-cumpărător): Doreşti această jucărie?

C: Nu. Îmi aleg altă jucărie.

În funcţie de atitudinea copiilor, educatoarea coordonează jocul, concluzionând la sfârşit.

Povestea ariciului Pogonici

Scop:

Planeta piticilor22


Înţelegerea consecinţelor comportamentelor agresive; reducerea frecvenţei comportamentelor agresive la copii.

Obiective concrete:

O1 să identifice comportamentele agresive din cadrul poveştii

O2 să identifice consecinţele comportamentelor agresive

O3 să găsească comportamente alternative care ar avea consecinţe benefice

Obiectivul poveştilor este blocarea mecanismelor de apărare ale copilului şi intrarea în contact cu multitudinea de soluţii existente pt probleme. Copilul mic are nevoie de poveşti pentru a învăţa simbolica şi într-o manieră securizantă, să înveţe cum să-şi rezolve propriile probleme.

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, lectura, desenarea, joc didactic;

Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, tablă albă, marker whiteboard

Desfăşurare:

1. Pentru captarea atenţiei se va prezenta copiilor un arici de pluş care va fi introdus grupului de copii ca fiind ariciul Pogonici.

2. Se va spune povestea ariciului Pogonici, dacă se poate este de preferat să existe şi planşe cu imagini care să însoţească povestea, deoarece copii vor rămâne mai uşor concentraţi în sarcină. Este important şi felul în care va fi spusă povestea. Povestea terapeutică se spune (se povesteşte) şi nu se citeşte. Ea trebuie să facă legătura dintre gând şi gestică, trăire şi exprimare.

POVESTEA ARICIULUI POGONICI

Planeta piticilor23


Într-o pădure trăia un arici care obişnuia să rupă flori şi să le strivească. Într-o zi, o căprioară îl văzu rupând flori şi-l întrebă de ce face acest lucru. Pogonici simţi cum îl cuprinde supărarea:

- Vezi-ţi de treaba ta, că mă superi, zise ariciul.

- Dar nu e bine să rupi florile degeaba, că nu ţi-au făcut nici un rău, îi răspunse căprioara.

Ariciul plecă mai departe. La marginea lacului văzu un iapuraş care dormea.

Ariciul începu să fluiere tare:

- Hei, nu vezi că dorm? strigă iepuraşul supărat.

- Puţin îmi pasă, zise ariciul şi plecă mai departe.

Zilele care urmară trecură la fel. Cu fiecare zi, ariciul se simţea tot mai singur pentru că nimeni nu mai voia să se joace cu el.

Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă, ariciul căzu într-o groapă. Zadarnic strigă după ajutor, pentru că nimeni nu veni.

Discuţie:

3. Copiii sunt rugaţi să spună ce cred ei că a greşit ariciul şi unde au dus aceste greşeli ale lui.

4. Copiii vor fi rugaţi să ofere pentru fiecare situaţie din poveste un comportament alternativ, nonagresiv, în locul celui folosit de arici. Pentru fiecare astfel de exemplu oferit se pot oferi recompense copiilor (ca şi buline roşii, abţibilduri, jetoane, imagini cu ariciul Pogonici, etc).

5. Se va repovesti întâmpla, folosindu-se sugestiile copiilor, schimbând finalul într-unul fericit, ca urmare a schimbării comportamentului ariciului Pogonici.

Planeta piticilor24


Alege cum să te comporţi

Obiectiv: Să recunoască faptul că există mai multe modalităţi de a ne comporta şi că ei au posibilitatea să aleagă comportamentul potrivit pentru o

situaţie.

Materiale: Paravane despărţitoare pentru roboţi.

Procedura: Întrebaţi copiii dacă ştiu ce este un robot. Discutaţi despre incapacitatea roboţilor de a lua decizii în ceea ce priveşte comportamentul lor şi faptul că ei fac ceea ce îi programează ceilalţi să facă. Solicitaţi 5 voluntari care să pretindă că sunt roboţi. La comanda voastră roboţii execută următoarele instrucţiuni în timp ce ceilalţi vor observa dacă toţi roboţii se comportă exact la fel.

1. Ridică-te în picioare!2. Păşeşte încet !3. Arată cum se comportă cineva care se supără!4. Arată cum te comporţi când te loveşte un coleg!5. Strâmbă-te ca un clovn !

Discutaţi ce au observat ceilalţi copii şi solicitaţi alţi 5 voluntari care să demonstreze:

1. Cum se comportă un copil cuminte.2. Cum pot să se poarte frumos cu un prieten.3. Ce fac atunci când se enervează pe un coleg.4. Cum pot face o criză de isterie.5. Cum se poartă politicos la grădiniţă.

Discuţii :

1. Au avut aceşti roboţi de ales în ceea ce priveşte comportamentul lor? De ce?

2. Credeţi că la grădiniţă putem alege cum să ne comportăm sau trebuie să facem ceea ce ne spun alţii?

Planeta piticilor25


3. Toţi roboţii s-au comportat la fel atunci când li s-a cerut să facă ceva? Care au fost diferenţele observate în comportamentul roboţilor?

4. Îţi poţi aminti un moment în care cineva ţi-a spus cum să te comporţi ţi tu nu ai făcut ce ţi s-a spus? Acest lucru înseamnă că ai posibilitatea să alegi ce să faci?

5. Dacă poţi să alegi cum să te comporţi, care ar fi comportamentele cele mai bune pentru tine şi ceilalţi?

Pentru coordonator:

Subliniaţi faptul că este foarte important ca un copil poate să aleagă cum se comporte. Indiferent de situaţia în care se află ei este benefic să se gândească înainte să acţioneze. Chiar dacă apar situaţii în care sunt provocaţi la comportamente violente răspunsul lor nu trebuie să fie unul agresiv. Încurajaţi-i să evalueze ce comportamente sunt benefice pentru ei şi pentru ceilalţi, pentru a-i ajuta să facă alegerile comportamentale cele mai potrivite.

Curcubeul steluţelor magice

Uneori a motiva copilul prin laudă, a rezolva problemele în locul său şi a respecta regulile sau cerinţele nu este suficient. În acest caz trebuie stabilit un program mai eficient, pentru a creşte frecvenţa comportamentului corespunzător. Formatul unui joc in care copilul participa cu drepturi si obligatii clar stabilite care dau seriozitate jocului si il fac sa constientizeze ca adultul il priveste intr-un mod

serios, egal si onest, s-a dovedit a fi eficient in schimbarile comportamentale, ducand totodata si la cresterea responsabilitatilor copilui pentru propriile activitati.

In acest joc se stabilesc de la inceput care comportamente vor fi punctate cu stelute colorate, si aici ne referim la comportamentele care dorim

Planeta piticilor26


sa le intarim, de exemplu : daca te imbraci singur primesti o steluta verde, daca te speli pe dinti una portocalie, daca aduni jucariile dupa ce te-ai jucat cu ele primesti o steluta rosie, daca iti aduni masa dupa ce ai mancat primesti o steluta albastra,etc.

In gradinita se pot acorda stelute colorate pentru copiii hiperactivi pentru : terminarea sarcinii, ascultarea in liniste a povestii, adunarea jucariilor, stat la masa pana termina toti copiii de mancat, nevorbit concomitent cu educatoarea,etc.

Pentru comportamentele care dorim sa dispara folosim stelute albe. Astfel se poate acorda o steluta alba cand copilul se urcă pe mese, fuge prin sala, arunca cu mancare pe jos, intrerupe lectia, arunca cu jucarii, etc.

Stelutele dobindite se lipesc intr-un caiet : cele colorate ( de preferat 7 ) se lipesc una langa alta pana alcatuiesc un curcubeu. Cele albe se lipesc separat. Cand cele colorate ajung sa formeze curcubeul se acorda o recompensa importanta pentru copil. Aceasta trebuie stabilita dinainte si impreuna cu copilul. Poate fi atat materiala cit si o activitate preferata : de exemplu mergem la circ, la patinoar, un joc de footbal cu tatal, etc. In gradinita recompensa poate consta in : copilul are voie sa duca acasa pentru o zi jucaria preferata, azi el alege jocul care se joaca, etc.

Daca s-au acumulat 7 stelute care nu au culoare se va pune in aplicare o pedeapsa : de exemplu 3 zile fara desene , nu se merge in parc, nu ai voie sa te dai cu bicicleta o saptamana, nu poti merge in vizita la prietenul tau, etc. In gradinita se gasesc activitati preferate de copil care nu este lasat sa le execute.

Metoda isi dovedeste eficienta si pentru ca acorda mai multe sanse copilului. Astfel nu va fi pedepsit pentru fiecare comportament in parte ci numai cand acestea vor insuma 7 comportamente indezirabile . De asemenea duce la cresterea responsabilitatii copilului acesta constientizand ca , chiar daca nu este pedepsit ci doar avertizat pentru comportamentul sau neacceptat, numarul de stelute albe creste si pedeapsa va aparea.

Planeta piticilor27


Concursul petalelor vesele

Este de preferat modificarea si intarirea unor comportamente prin stimulare pozitiva De aceea concursul petalelor vesele isi dovedeste eficacitatea si in cazul copiilor hiperactivitate, care pot fi ajutati sa-si corecteze anumite comportamente indezirabile si sa dobindeasca sau sa-si intareasca

comportamentele dorite si asteptate de cei din jur. Metoda este aplicabila atat de educatoare cat si de parinti.

Concursul consta in decuparea din hartie colorata a unei flori, petalele fiind decupate sepatat . Fiecare petala reprezinta un comportament dorit de parinti/educatoare. Astfel exemple de petale ar fi: mancam pe scaun si fara jucarii, ne imbracam in 10 minute, ne spalam pe dinti, nu ne suim pe scaune sau mese, nu fugim din sala, nu stricam lucrarile colegilor de grupa, nu lovim copiii, terminam activitatea desfasurata, etc. Important e ca petalele sa nu aiba un numar foarte mare, sa nu depaseasca 8 comportamente. La sfarsit se lipsesc petalele castigate pe o foaie de hartie si floarea ar trebui sa para intreaga. Daca nu au fost castigate toate petalele restul reprezentand comportamente neefectuate se lipesc in josul pagini, astfel florii lipsindu-i din petale si fiind nefericita.Pentru o relevanta mai mare, petalele se pot numerota, astfel la sfarsit cand in josul paginii vor fi lipite petalele cazute, copilul va sti clar ce comportamente reprezinta petalele cazute, ce reguli nu a respectat si va putea sa-si constientizeze greselile.

Nu uitati sa le comunicati si copiilor comportamentele pe care a-ti stabilit ca le reprezinta petalele.

In cazul baietilor, pentru un impact mai mare se poate folosi o masina care se decupeaza pe bucatele sau un trenulet, fiecare vagon reprezentand un comportament si urmarind ca trenuletul sa fie complet ca sa se poata pune in miscare.

Planeta piticilor28


Concursul pentru feţe zâmbitoare

Elaborarea:

Regula 1- Selectaţi un comportament problematic care urmează a fi schimbat! Descrieţi comportamentele problematice ale copilului într-un mod cât mai concret, inclusiv situaţiile în care

apare de obicei. Gândiţi-vă că problemele comportamentale pot fi cu atât mai uşor modificate cu cât sunt descrise mai concret şi cu cât se limitează la anumite situaţii. Concursul pentru feţe zâmbitoare este recomandat comportamentelor de scurtă durată, care luate unul câte unul nu constituie o problemă prea mare, dar care apar foarte des, de exemplu ridicatul de la masă.

Regula 2- Descrieţi acest comportament problematic şi situaţia în care apare, într-un mod cât mai concret! Urmează să descrieţi comportamentul problematic care duce la retragerea de puncte. La problema „îşi deranjează frecvent sora când aceasta îşi face temele” puteţi să scrieţi: „1. dacă intră în camera surorii sale, atunci când aceasta îşi face temele; 2. dacă în timpul destinat efectuării temelor face gălăgie, chiar dacă i se cere contrariul.” Este recomandat ca pentru început să alegeţi cel mult două probleme comportamentale. Treceţi comportamentul în fişa cu regulile de joc pentru Concursul pentru feţe zâmbitoare

Regula 3-Stabiliţi începutul şi finalul „perioadei de joc”! Apreciaţi cât de frecvent apare comportamentul problematic în această situaţie, pentru fiecare perioadă de joc vă stau la dispoziţie zece „feţe”. Începutul şi finalul perioadei de joc vor fi astfel alese, încât copilul să aibă şansa reală să câştige câteva puncte. Comportamentul problematic va trebui să apară în mod normal în cadrul perioadei de joc de mai puţin de zece ori. Treceţi începutul şi finalul „perioadei de joc” pe fişa de lucru cu regulile jocului Concursul pentru feţe zâmbitoare .F15:

Regula 4- Explicaţi-i copilului regulile jocului Concursul pentru feţe zâmbitoare! Explicaţi-i copilului că doriţi să încercaţi să rezolvaţi câteva din

Planeta piticilor29


problemele care duc întotdeauna la conflicte. Pentru aceasta veţi „organiza” un concurs pentru feţe zâmbitoare care va avea ca şi concurenţi pe dumneavoastră şi pe copil. Discutaţi apoi regulile concursului pentru feţe zâmbitoare . De fiecare dată se concurează pentru zece feţe. Accentuaţi faptul că acele feţe nu aparţin într-o primă fază nimănui. Puteţi să marcaţi o faţă cu un creion colorat, atunci când copilul dumneavoastră manifestă comportamentul problematic. Toate feţele care rămân libere la sfârşitul perioadei de joc pot fi colorate de copil în culoarea lui.

Regula 5 - Realizaţi cu copilul o listă de recompense suplimentare! Treceţi împreună în lista de recompense cât mai multe lucruri posibil, lucruri de care copilul dumneavoastră s-ar

bucura. Notaţi pentru început toate variantele de recompense, chiar şi pe cele cu care nu sunteţi de acord. Dorinţele extrem de costisitoare ca de exemplu o bicicletă sau un calculator nu trebuie să apară pe această listă. Nu vă limitaţi doar la domeniul material ci şi la unele privilegii şi activităţi, de exemplu: jocul cu părinţii, citirea unei poveşti, un joc de fotbal cu tata, înotul, mersul la cinematograf, a rămâne treaz mai mult timp decât de obicei, a mânca hamburgeri. O altă posibilitate o constituie recompensele care îi pot fi oferite copilului în etape, ca de exemplu piesele Lego sau puzzle. Copilul dumneavoastră trebuie încurajat să-şi exprime cât mai multe dorinţe care să aibă valori diferite, lista va conţine atât recompense mai mari cât şi recompense mai mici.

Regula 6 - Stabiliţi numărul de feţe necesare recompenselor! Selectaţi împreună acele recompense pe care sunteţi dispus să le oferiţi. Luaţi în considerare atât recompense mai mici cât şi recompense mai mari, va trebui să alegeţi cel puţin patru recompense mari. Discutaţi apoi cu copilul numărul de feţe în schimbul cărora va primi fiecare din recompense. Notaţi recompensele şi punctele necesare obţinerii lor pe fişa cu regulile concursului pentru feţe zâmbitoare

Desfăşurarea:

Regula 1 - Aşezaţi regulile de joc şi feţele într-un loc cât mai vizibil! Este recomandat un loc în camera copilului sau în bucătărie, mulţi copii doresc ca aceste lucruri să nu fie vizibile persoanelor străine.

Planeta piticilor30


Stabiliţi împreună locaţia adecvată.

Regula 2 - Amintiţi-i copilului de concurs! Amintiţi-i copilului când începe perioada de joc şi încurajaţi-l.

Regula 3 - Marcaţi imediat o faţă atunci când manifestă problemele descrise în planul jocului! Atunci când copilul are un comportament inadecvat prevăzut de regulile jocului spuneţi-i că una din feţe vă aparţine şi marcaţi-o imediat cu o mimică tristă (cu colţurile gurii în jos). Este recomandată desenarea unei feţe neutre şi nu a uneia triste (gura sub formă de linie). Nu realizaţi acest lucru întrun mod dojenitor, ci într-un mod pe cât posibil neutru! Încurajaţi copilul să se străduiască din nou, indicând feţele rămase nemarcate.

Regula 4 - Discutaţi rezultatul final al concursului pentru feţe zâmbitoare! Copilul îşi poate desena toate feţele rămase nemarcate ca feţe zâmbitoare. Număraţi împreună câte feţe aţi câştigat dumneavoastră şi câte copilul şi anunţaţi câştigătorul. Dacă copilului îi este greu să piardă atunci puteţi să renunţaţi la anunţarea câştigătorului şi puteţi discuta despre recompensa pe care ar dori să o primească în schimbul feţelor obţinute. Desigur că punctele pot fi adunate şi schimbate apoi într-o recompensă mai mare. Lăudaţi-vă copilul pentru succesele sale şi încurajaţi-l pentru următorul concurs în cazul în care lucrurile nu au mers prea bine. Este recomandat ca şi tatăl să fie inclus în discuţii, dacă nu este posibil imediat, e bine şi mai târziu, copilul are astfel ocazia să-i arate ce anume a funcţionat.

Regula 5 - Respectaţi regulile de joc! Puteţi să vă marcaţi o faţă doar atunci când comportamentul problematic apare în perioada de joc stabilită. Dacă copilul manifestă aceste comportamente în afara perioadei de joc nu puteţi marca nici una. Dacă pe parcursul jocului apar alte probleme comportamentale care nu au fost menţionate, nu puteţi să marcaţi feţe.

Regula 6 - Transformaţi feţele zâmbitoare în recompense! Copilul poate decide ce recompense doreşte pentru feţele zâmbitoare câştigate. După ce copilul şi-a primit recompensa, feţele zâmbitoare schimbate vor fi tăiate de pe planul jocului. Gândiţi-vă că recompensele trebuie oferite în mod obligatoriu atunci când copilul a reuşit să adune feţele necesare.

Planeta piticilor31


F15.1: Concursul pentru feţe zâmbitoare: Lista de dorinţe pentru recompense

La fiecare concurs sunt în joc 10 feţe zâmbitoare.

Mama sau educatoarea desenează o faţă tristă când:

1._____________________________________________________________________________

Toate feţele nemarcate care rămân la final le pot face să zâmbească, acestea îmi aparţin mie!

CÂŞTIGĂ JOCUL CEL CARE ARE LA FINAL CELE MAI MULTE FEŢE ZÂMBITOARE.

Eu am voie să schimb feţele zâmbitoare în diverse recompense alese împreună cu copilul.

ACTIVITĂŢI PROPUSE

Prof. psih. Oana Sârghi

Stanca Moduna

Doresc să mă prezint !

Planeta piticilor32


Scop:

- dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi intercunoaştere; creşterea stimei de sine; reducerea frecvenţei comportamentelor impulsive la copii.

Obiective:

să identifice caracteristicile personale prin care se deosebeşte de ceilalţi ;

să descrie caracteristici proprii, „citind” fişa realizată; să înţeleagă că fiecare dintre noi are ceva unic.

Metode şi procedee: conversaţia, exemplificarea, explicaţia, colorarea, desenarea, joc didactic;

Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, oglindă.

Desfăşurarea activităţii:

1. Familiarizaţi copiii cu activitatea , spunându-le că urmează să-şi observe foarte bine colegii. Fără să vorbească, copiii se vor plimba încet prin sala de grupă, observând acele caracteristici prezente pe fişa de lucru (ex. înălţime, culoarea ochilor, culoarea şi lungimea părului). De asemenea, se dă posibilitatea copiilor să se privească într-o oglindă şi să-şi observe cu atenţie trăsăturile.

2. După puţin timp, chemaţi copiii la locurile lor şi discutaţi în grup care sunt colegii care au anumite trăsături:

ex. ochi albaştri- par lung-sunt fete/băieţi-au bluză roşie ş. a.

3. Distribuiţi fişa de lucru, cerându-le copiilor să identifice imaginea care li se potriveşte.

Să descoperim!

Uneşte prin săgeţi imaginea care te reprezintă (fată/băiat) cu imaginea care se potriveşte cu corpul/înfăţişarea ta.

Planeta piticilor33


EU

4. Fiecare copil, va prezenta, pe rând, fişa realizată şi îşi va descrie propria persoană.

5. Se exemplifică sarcina de lucru prin citirea unui fragment din poezia “La oglindă” de George Coşbuc.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!

Cine-a zis , că eu sunt mică?

Uite zău, acum iau seama,

Că-mi stă bine-n cap năframa

Şi ce fată frumuşică

Are mama!

6. La sfârşit se poate organiza un joc didactic „Ştiu să ma prezint ! ”.Descrierea jocului:

Copiii vor fi împărţiţi pe grupe. Educatorul îşi face propria prezentare, aferind astfel un model pentru prezentările copiilor.

Copiii vorbesc intre ei şi îşi aleg un reprezentant care să se prezinte, evidenţiind:

- nume- vârsta

Planeta piticilor34


- trăsături fizice/morale- lucruri preferate- numele /vârsta fraţilor / surorilorCopiii care întâmpină dificultăţi în a se prezenta cer ajutorul “Oglinzii”. Rolul oglinzii îi revine educatorului. Acesta formulează întrebări ajutătoare, de genul: Cum te numeşti? Câţi ani ai? Cum sunt ochii? Dar părul? Îţi place chipul din oglindă?Ce nu se poate vedea în oglindă? Ce lucruri bune poţi face tu? etc.

Câştigă grupa care a ştiut să-şi trimită reprezentantul cel mai priceput în a se prezenta şi care a cerut cel mai puţin ajutorul “Oglinzii”.

Vreau să zbor!

Scop: Creşterea toleranţei la frustrare

Obiective: Explorarea efectelor negative ale

cerinţelor absolutiste şi rigide

Să înveţe că este ceva normal să avem

emoţii

Să identifice manifestări comportamentale

de tip opozant

Materiale: Un animal de pluş; povestirea “ Dorinţa

broscuţei Taşa”, roata emoţiilor.

Desfăşurarea activităţii:

1. Începeţi activitatea , arătându-le animalul de pluş (broscuţă) şi prezentându-l ca fiind prietena voastră, Taşa. Explicaţi-le că urmează

Planeta piticilor35


să le spuneţi o poveste despre prietena voastră şi despre unele dorinţe ale ei.

2. Citiţi povestea , apoi discutaţi.

Dorinţa broscuţei Taşa

Aseară, înainte să mă culc, am ascultat o poveste foarte frumoasă, dar care m-a întristat puţin…Mi-a spus-o bunica mea, cea mai bătrână broască ţestoasă din familia noastră. Dacă vreţi am să v-o povestesc şi vouă.

A fost odată ca niciodată o broscuţă ţestoasă pe care o chema Taşa. Taşa era foarte mofturoasă. Nu-i plăcea ce mancare îi da mama ei , nu-i plăceau jucăriile pe care i le cumpărau părinţii, nu îi plăcea să meargă la grădiniţă, dar nici în parc, când mergea la teatru vroia la circ, când ar fi trebuit să meargă în excursie, voia să stea acasă. Nimic şi nimeni nu-i era pe plac. Mai ales nu- i plăcea că merge prea încet. Ar fi dorit să alerge , ba chiar să zboare. Ţipă şi începu să plângă spunând că nu suportă să nu poată alerga şi că trebuie să zboare!

Într-o zi două raţe sălbatice, prietenele ei i-au spus:

- Te luăm cu noi dacă vrei să zbori. Prinde-te cu gura de această ramură de copac, iar noi vom apuca de un capăt şi de celalalt cu ciocurile noastre. Dar ai grijă, când vom fi în sbor să nu scoţi nici o vorbă. Zis şi făcut. Broscuţa s-a prins cu gura de mijlocul crengii, iar raţele au apucat capetele acesteia. S-au ridicat în zbor peste pământ şi peste case. Când au ajuns deasupra aleei unde se află grădiniţa broscuţei, colegii ei tocmai plecau la teatru.

-Vreau şi eu la teatru, începu să ţipe broscuţa şi începu să lovească cu picioruşele. Nu mai vreau să zbor… NU mai vreau să zbor!

Nu termină vorba şi într-o clipă căzu la pământ.

Hmm! Ce poveste tristă!

Planeta piticilor36


Discuţii:

1. Cum vă simţiţi după ce aţi ascultat povestea broscuţei Taşa ? ( se dă posibilitatea copiilor să indice pe roata emoţiilor faţa care exprimă cel mai bine emoţia trăită).

2. Ce părere aveţi despre comportamentul Tasei? Accentuaţi faptul că o mare parte din comportamentul ei constă din cerinţe exagerate, privind felul cum ar dori el să fie lucrurile.

3. V-aţi comportat vreodată ca şi Taşa ? Daţi exemple de situaţii în care aţi avut cerinţe asemănătoare.

4. Plecând de la aventura broscuţei Tina, credeţi că cei mai mulţi dintre noi avem astfel de emoţii în fiecare zi ?

5. Daţi exemple de ce s-a întâmplat când aţi trăit o emoţie asemănătoare (se utilizează, pentru indicarea emoţiilor, roata emoţiilor- un cadran confecţionat din carton care are un braţ indicator şi simboluri pentru cele şase emoţii de bază ex: bucuros, supărat, furios, speriat, îngrijorat, mândru.

6. Consideraţi că lucrurile ar trebui să se întâmple întotdeauna după cum vor oamenii ? Dacă aveţi cerinţe exagerate, probabil consideraţi că ar trebui să vi se îndeplinească toate dorinţele ; este posibil acest lucru ?

Cu toate că este dificil pentru cei mici, aceştia trebuie să-şi pună următoarele întrebări :

„Este posibil ca lucrurile să fie întotdeauna aşa cum vreau eu?”„Este chiar groaznic dacă nu obţin întotdeauna ceea ce vreau?”„Pot accepta lucrurile aşa cum sunt?”

Schimbarea modului în care copiii gândesc poate fi o bună tehnică de schimbare a comportamentului. Poveştile îi ajută pe copii să învaţe prin procesul identificării cu personajele modalităţi adaptative de gândire,

Planeta piticilor37


Copiii preşcolari suportă foarte greu eşecurile. Dar astfel de eşecuri apar frecvent în viaţa de zi cu zi deoarece acţionează impulsiv fără a se gândi la consecinţele comportamentului lor.

POVESTE TERAPEUTICĂ

Copiilor li se propune citirea unei poveşti. În acest timp, ei se pot aşeza pe scăunele sau se pot întinde pe covor, pentru a sta cât mai comod.

În funcţie de caracteristicile generale ale grupei, li se poate da indicaţia de a sta cu ochii închişi sau deschişi, dar să asculte cu atenţie şi fără să vorbească deloc cuvintele poveştii fermecate

Li se spune că ei fac parte din această poveste, ca ea a fost scrisă şi vorbeşte altfel pentru fiecare dintre ei. Trebuie doar sa o asculte şi să fie foarte atenţi ce le spune povestea!

După terminarea lecturii, copiiilor li se cere să povestească ce le-a şoptit lor povestea fermecată.

Scopul acestei activităţi: focusarea atenţiei, autocunoaşterea şi încrederea în sine.

LACUL REFLECŢIEI

Vreau să mergi pe o carare prin pădure.....până ajungi la un copac...este Copacul Necazurilor tale...lui poţi să îi spui tot ceea ce te supără astăzi. Opreşte te lângă el şi atârnă în ramurile lui toate supărările pe care le ai azi.......

Planeta piticilor38


După ce îi spui Copacului tot cee ce te supără, mergi mai departe pe cărarea cea frumoasă până ajungi la poarta unei grădini......

În jurul porţii cresc flori multe şi colorate, iar fluturii zboară în preajmă.....

Deschizi poarta şi intri în grădină........te simţi atât de liniştit!!!!!!

Te plimbi prin gradină, simţi mirosul florilor, auzi păsările cântând........simţi că ai toată răbdarea din lume pentru această grădină din poveşti........

Cum mergi încet prin gradina fermecată, vezi.......un lac......

Soarele străluceşte deasupra lui şi lumina dansează într-o mie de diamante.......simţi atâta bucurie!!!!!!!!

Te opreşti şi vezi orice mişcare de pe lac.........în timp ce priveşti, o barcă micuţă se apropie de tine......urci în barcă şi ştii ca totul în jurul tău ţi-e prieten........

Bărcuţa te poartă încetişor spre centrul lacului.....priveşti în apă şi te vezi pe tine.......ce altceva mai vezi în apa?

Te simţi liniştit.......simţi că toată lumea din jur te iubeşte...........

Acum, bărcuţa se îndreaptă spre malul lacului ..........Cobori încetişor pe malul apei şi îi mulţumeşti bărcuţei pentru excursia pe care ţi-a oferit-o.........

Îi mulţumeşti şi grădinii..........şi ştii că poţi să te întorci oricând aici!!!!!

POVESTEA UNEI FOTOGRAFII

Alegeţi dintr-o revistă o fotografie sau un desen. Jocul constă in imaginarea unei

Planeta piticilor39


povestioare al cărei punct de plecare sau al carei deznodământ este această fotografie.

Ca să demaraţi povestea, puteţi discuta pur şi simplu cu copilul despre ceeea ce vă inspiră fotografia: cine sunt aceşti oameni, cum îi cheamă, ce fac, de ce, ce li se va întâmpla în continuare..........

Scop: copiii îşi vor proiecta frustrările, temerile.

Se va evidenţia tipul relaţiei cu persoanele din jur, adunând informaţii utile pentru un plan de intervenţie particularizat.

Activitati de reducere a impulsivitatii inatentiei, agresivitatii

Planeta piticilor40


Profesor-psiholog: Henzulea Anca.

Gradinita cu p. p. nr. 64 Cluj-Napoca.

Activitatea 1.

Scopul activitatii: gasirea de alternative comportamentale pentru tolerarea situatiilor frustrante in locul agresivitatii.

Planeta piticilor41


Tema : furia-modalitati de a-I face fata , recunoasterea alternativelelor existente in situatii frustrante

Obiective: - sa aceepte ca furia este o emotie comuna in anumite situatii, dar ca ei

- sa aleagă singuri cum sa reactioneze la o situatie frustranta,

- sa recunoasca alternativele existente in locul furiei

Materiale folosite: foi, creioane colorate, povestea “Monstrul cel magnific al lui Stefan”

Metode si procedee: desenul, conversatia, exemplificarea, jocul de rol, povestirea.

Desfasurarea activitatii:

Copiii sunt rugati sa deseneze o situatie in care ei s-au infuriate tare. Se discuta fiecare desen, ceilalti oferind alternative la ce putea face fiecare in loc sa se enerveze .Se discuta alternativele pe rand si le se explica ca fiecare poate alege daca sa se enerveze sau nu.

Se citeste povestea “ Monstrul magnific al lui Stefan”

Povestea :

MONSTRUL CEL MAGNIFIC AL LUI STEFAN

Stefan avea un Monstru Magnific, care aparea intotdeauna cand avea nevoie de el.

Atunci cand Stefan nu obtinea ceea ce dorea sau cand primea ceea ce nu vroia...

Planeta piticilor42


Atunci cand prietenii lui Stefan nu voiau sa se joace cu el sau nu voiau sa joace jocurile cum considera Stefan ca ar fi trebuit...

Atunci cand parintii ii spuneau lui Stefan ce sa faca sau cand nu ii ziceau ce e de facut...

Atunci Monstrul Magnific al lui Stefan iesea la iveala. Stefan il facea sa apara prin............

GANDURI

CE CREZI CA GANDEA STEFAN PENTRU A FACE SA APARA MONSTRUL SAU CEL MAGNIFIC?

UITE CAM CE GANDEA:

“Este groaznic sa nu am lucrurile pe care mi le doresc!”

“Nu suport ca lucrurile sa nu mearga asa cum vreau eu!”

“Ceilalti oameni ar trebui sa faca ceea ce vreau eu!”

“Prietenii mei sunt groaznici cand nu se joaca asa cum vreau eu! Ar trebui pedepsiti!”

Monstrul lui Stefan era o aratare inspaimantatoare la vedere. Avea o fata rosie si ranjea cu dintii lui mari si ascutiti. Vocea sa tuna si fulgera. Tropaia si lovea din picioarele lui uriase. E clar ca monstrul lui Stefan baga in sperieti pe oricine il zarea.

POTI GHICI CUM SE SIMTEA OARE STEFAN CAND FACEA SA APARA MONSTRUL SAU?

Se simtea furios.

OARE DE UNDE VENEA FURIA MONSTRUOASA A LUI STEFAN?

Planeta piticilor43


Venea din ceea ce gandea Stefan.

CE CREZI CA GANDEAU PARINTII LUI STEFAN DESPRE MONSTRUL ACESTUIA? CREZI CA LE PLACEA? OARE CARE ERA PAREREA PRIETENILOR SI A PROFESORILOR LUI STEFAN DESPRE MONSTRU?

Parintii erau furiosi pe monstru, caci acesta era atat de zgomotos si de urat! Ei considerau ca fiul lor ar trebui sa se controlezen mai bine si il pedepseau pe Stefan de cate ori scotea monstrul la iveala.

Prietenii lui Stefan erau speriati de monstru, asa ca o luau la fuga cand acesta aparea.

Profesorii lui Stefan erau furiosi si deprimati cand monstrul lui Stefan aparea la scoala. “Ce pacat ca Stefan il lasa pe capcaunul asta galagios sa apara tot timpul”, gandeau ei. “Ar fi un baiat atat de dragut fara el.” Mai gandeau si ca le era tare greu sa predea cu Monstrul acela in clasa. Ii faceau observatii lui Stefan de cate ori il aducea la scoala, in timpul orelor.

CE CREZI CA SIMTEA STEFAN DESPRE MONSTRUL SAU CAND PARINTII IL PEDEPSEAU, PRIETENII LUI O LUAU LA FUGA SI PROFESORII IL PUNEAU SA STEA PESTE PROGRAM LA SCOALA?

Stefan incepu sa se sature de monstrul sau. “Pur si simplu nu ne merge prea bine”, ii spunea el. “Nu ma ajuti sa obtin ceea ce doresc; poate ca la urma-urmei nici nu esti atat de Magnific precum te lauzi...”

“Dar sa stii ca nu e vina mea. Raspunse Monstrul. “Este doar vina ta. Ori de cate ori rostesti cuvintele magice...

“Este groaznic!”

“Nu mai suport!”

“Sunt o persoana INGROZITOARE!”,

“...apar eu. E ca o regula.”

Planeta piticilor44


“Adica vrei sa spui...”, zise Stefan, “...vrei sa spui ca daca nu as mai rosti cuvintele magice, nu ai mai aparea?”

“Aproape, dar ar mai fi nevoie de ceva. Ar trebui sa iti schimbi gandurile, nu doar cuvintele. Pentru asta trebuie sa exersezi serios.”

“Dar de ce imi spui toate lucrurile astea?”, intreba Stefan privindu-l banuitor pe Monstru.

“Pentru ca m-am saturat sa trebuiasca sa tot apar. Tu rostesti cuvintele magice tot mai des si eu trebuie ba sa apar, ba sa dispar. Este atat de obositor! As vrea sa-mi iau si eu o vacanta si sa stau lungit pe o plaja undeva cat mai departe.”

“Oh”, spuse si Stefan, “pai atunci ce-ar fi sa exersez altfel de ganduri ca sa vad daca functioneaza cum spui tu.”

Asa ca de atunci inainte, de cate ori lucrurile nu mergeau asa cum dorea Stefan, el isi schimba gandurile si cuvintele magice pe care le rostea odinioara.

CU CE CREZI CA ISI INLOCUIA EL GANDURILE SI CUVINTELE MAGICE DE INAINTE?

In loc sa spuna ... Spunea...

“E groaznic!” “Ce pacat ca e asa!”

“Nu mai suport!” “Nu-mi convine dar pot sa suport!”

Planeta piticilor45


“TREBUIE sa obtin ceea ce doresc!” “Mi-ar placea foarte mult sa obtin ceea

ce vreau, dar nu trebuie neaparat sa se

intample asa!”

“Prietenii mei sunt ingrozitori cand nu fac “Nu-mi place intotdeauna cum se poarta

ceea ce vreau eu!” dar asta nu inseamna ca nu mai sunt

prietenii mei!”

Prin urmare, Monstrul lui Stefan aparea din ce in ce mai rar.

CE CREZI CA AU GANDIT PARINTII, PRIETENII SI PROFESORII LUI STEFAN DE ACEASTA SCHIMBARE?

Parintii lui Stefan se suparau tot mai rar pe el si nu il mai pedepseau aproape niciodata.

Prietenii lui Stefan nu se mai speriau si se jucau mai des cu el.

Profesorii erau mai bucurosi, mai putin suparati si nu ii mai faceau mereu observatii.

“Acum ca ma infurii mai rar, vad ca lucrurile seintampla mai degraba asa cum vreau eu.” isi spunea Stefan. “Ma bucur tare mult ca am invatat cum sa-l opresc pe Monstru sa mai apara.”

Stefan exersa in continuare noul mod de a gandi si Monstrul aparea tot mai rar. Si cand totusi mai aparea uneori, era mult mai putin Magnific decat pe vremuri....

CREZI CA AI SI TU UN MONSTRU MAGNIFIC?

Planeta piticilor46


Evaluare: se reactualizeaza cunostiintele dobandite:

- existenta alternativelor comportamentale pentru exprimarea furiei

- copiii sunt rugati sa enumere alternative la situatii care duc la aparitia furiei

- l-i se reaminteste ca ei aleg singuri cum sa reactioneze la o situatie frustranta.

Activitatea 2.

Scopul activitatii: sa invete avantajele evitarii furiei si comportamentului agresiv in cazul necesitatii rezolvarii de probleme

Tema : Consecintele comportamentului agresiv in rezolvarea de probleme

Obiective:

- sa aceepte ca , comportamentele agresive ne impiedica sa rezolvam problemele

- sa recunoasca alternativele existente in locul furiei si a comportamentelor agresive

Materiale folosite : povestea terapeutica : “Veveritele Masa, Dasa, si Sasa”

Metode si procedee: conversatia, exemplificarea, jocul de rol, povestirea.


Se citeste povestea terapeutica “Veveritele Masa, Dasa si Sasa” Copiii o repovestesc si apoi sunt intrebati care dintre veverite cred ei

ca a procedat bine si a reusit sa-si rezolve problema. Cum au procedat celelalte? Ce au reusit ele sa rezolve prin modul in care s-au comportat?

Planeta piticilor47


Comentarea reactiilor celor 3 veveritelor, cine a procedat bine, cine a gresit, cine a rezolvat

Se discuta pe marginea povestii despre comportamentul celor 3 veverite, exemplificari de situatii similare din viata de zi cu zi.

Povestea:

VEVERITELE MASA, DASA SI SASA

Veveritele Masa, Dasa si Sasa traiau odinioara in Marile Paduri, impartind o locuinta intr-un copac batran si trainic. In fiecare toamna, cozile lor deveneau tot mai stufoase si blanitele lor tot mai dese. Atunci stiau ca a sosit momentul sa porneasca topaind prin Marile Paduri, in cautare de alune pe care sa le manance in timpul iernii celei grele. Cum nu era destul loc in casuta lor ca sa incapa toate proviziile pe care le adunau, ascundeau mare parte din alune intr-o scorbura de copac de pe partea cealalta a pajistii. Scorbura parea pustie si nelocuita, asa ca era un depozit excelent pentru proviziile adunate.

Intr-o zi friguroasa de iarna, Masa, Dasa si Sasa se trezira flamande, cu lumina soarelui palid ca o lamaie, patrunzand in camaruta lor. Se dezmeticira bine, cascara si se strecurara din caminul lor cald in frigul necrutator al diminetii.

“Mi-e atat de foame, incat cred ca as fi in stare sa mananc un copac intrg plin de alune”, spuse Masa, plescaind demonstrativ.

“Mi-e atat de foame incat as manca un cal”, spuse si Dasa, topaind ici colo.

“Nu vorbi prostii: veveritele nu ar manca un cal-doar suntem vegetariene”, spuse imnediat Sasa. “Si mai ales, nu vom manca nimic daca tot stam aici gandindu-ne la ce am putea manca.”, continua ea. “hai sa ne miscam!”

Acestea fiind spuse, Masa, Dasa si sasa pornira de-a lungul pajistii inzapezite inspre copacul lor cu hrana. Ajungand ele cam la jumatatea drumului, se oprira ingrozite de o priveliste teribila: niciodata nu le mai fusese dat sa vada asa ceva – atat de urias, de groaznic, de amenintator... Isi dadura seama ca drumul le era blocat de cel mai mare perete de zapada pe care l-au

Planeta piticilor48


vazut vreodata: parea ca ajunge pana-n cer, fara inceput si cu siguranta fara de capat. Problema mai mare era, fireste, ca partea cealalta a zidului le parea de neatins.

Si ce credeti ca au facut ele atunci? Ce va trece prin minte ca ar fi putut face ele? O sa va dau un indiciu: au avut fiecare o reactie diferita si, prin urmare, fiecare a facut altceva.

Masa era deja furioasa. Se gandea: “Nu suport sa vad zidul asta de zapada in fata ochilor! Nu ar trebui sa se afle aici, nici n-a fost aici inainte. Nu suport sa nu obtin ceea ce doresc. TREBUIE sa ajung la alunele acelea! Le merit si ar trebui sa le am. Oricine a pus zidul asta aici in calea mea ar trebui sa fie distrus. La ce se va mai ajunge aici pe pajistea noastra daca fiecare face dupa cum il taie capul? Nu e drept ca zidul asta sa fi aparut aici!” In timp ce Masa gandea astfel, se tot invartea in cerc pana ce ameti, apoi incepu sa loveasca peretele cu labutele si cu capul, provocandu-si ditamai durereea de cap.

Dasa se deprima, gandind: “Este groaznic si oribil ca peretele asta a aparut aici. E cea mai groaznica treaba care ni s-ar fi putut intampla! N-o sa mai ajung vreodat la alunele acelea. Adica...ce spun eu, probabil ca nu voi mai ajunge vreodata sa mananc. Peretele va ramane aici pentru totdeauna, eu voi muri de foame si totul e din vina mea. Ce prostie din partea mea sa ascund alunele de partea cealalta a pajistii! Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca asa ceva urma sa se intample!” Dasa era asa de suparata pe ea insasi, incat se aseza in zapada in fata peretelui, plangand si smiorcaindu-se: “Nu-s buna de nimic!”

Sasa incepu sa-si spuna: “Hmmm, un perete, cat de ciudat! Mi-ar placea sa nu fiu aici, pentru ca mi-e foame si as vrea sa mananc niste alune, dar la urma-urmei e deja aici si nu vad de ce nu ar trebui sa fie aici doar pentru ca mie nu-mi place. E un ghinion si nu-mi convine sa am peretele asta intre mine si alune, dar bosumflandu-ma din cauza asta nu il voi face sa dispara si cred ca treburile ar putea sta si mai prost, de fapt.”

Astfel, Sasa decise sa accepte ca exista peretele mai degraba decat sa se incapataneze in dorinta ei ca acesta sa dispara, cum facuse Masa, sau sa faca din prezenta lui o nenorocire, dupa cum reactionase Dasa., din cauza

Planeta piticilor49


sezutului in zapada. Era singura in stare sa se gandeasca la ceea ce ar fi de facut in situatia data. Cate solutii ai putea sa gasesti pentru aceasta problema?

1. Sa astepti pana ce soarele va topi zapada.2. Sa sapi o groapa pe sub perete.3. Sa sapi o gaura prin perete.4. Sa te cateri de cealalta parte a peretelui.5. Sa incerci sa ocolesti peretele.6. Sa cauti alune altundeva.7. Sa te intorci acasa sa verifici daca nu au mai ramas ceva resturi de

mancare pe acolo.8. Sa te muti in regiuni mai insorite, fara zapada.9. Sa faci un foc pentru a topi peretele de zapada.10. Sa incepi sa mananci zapada.11. Sa adormi la loc, ca sa vezi daca nu cumva totul e doar un vis.12. Sa chemi alte veverite ca sa te ajute sa sapi o gaura in perete.

Atunci Sasa le vorbi Masei si Dasei: “Continuand in felul asta, nu faceti decat sa inrautatiti situatia! Nu vedeti ca furia sau supararea va impiedica sa gasiti o solutie la problema?! Terminati si ajutati-ma la sapat!”

Asadar, Masa nu a mai lovit peretle si Dasa s-a oprit din plans si toate au inceput sa sape in zidul de zapada. In timp ce sapau, chitcaiau un cantec de lucru de-al veveritelor si apropape ca incepea sa le faca placere munca aceasta. Masa uita de furia ei, Dasa uita de suparare si Sasa ramase cu mintea treaza si gata de a gasi solutia cea mai potrivita. Nu peste mult timp, erau deja de cealalta parte a peretelui, imbulzindu-se spre copacul unde ascunsesera alunele.

“Poate ca totusi nu vom muri de foame astazi”, spuse Dasa.

“Da, dar sper sa va invatati o lectie din intamplarea asta”, zise la randul ei Sasa. “Pentru veverite furioase sau care se supara, nici alunel;e nu se scutura! Asa ca daca vreti de mancare, stati calme si fiti rationale.

Evaluare: se reactualizeaza cunostiintele dobandite

- copiii enumera consecintele negative ale comportamentului agresiv in rezolvarea de probleme,

Planeta piticilor50


- copiii enumera alternative ale comportamentului agresiv utile in rezolvarea de probleme.

Activitatea 3

Scop:

Stabilirea de relatii pozitive si armonioase cu cei din jur, Dezvoltarea relatiilor de prietenie.

Tema: comunicarea: relationarea pozitiva cu cei din jur

Obiective:

-modaliati de interactiune cu grupul , modalitati de a-ti face prieteni.

-comunicarea pozitiva cu cei din jur.

Durata: 30 minute.

Metode si procedee:Activitatea “Da-mi putina fericire”, poveste, joc de rol, discutii

Mijloace de invatamant :

-Hirtie, desen cu palma fiecaruia, pe fiecare deget de scris numele unui copil caruia ii face un compliment. Se decupeaza minuta se prinde in piept.


-copiii sunt rugati sa-si deseneze pe o foaie palmuta sanga. Apoi vor scrie pe fiecare degetel numele unui prieten din grupa.

-se cere copiilor sa defineasca ce inseamna sa facem complimente, cum ne simtim atunci cind le facem si cind le primim. Copiii dau exemple de complimente.

Planeta piticilor51


-copiii se apuca de desenat Fiecare copil pe fiecare deget din palma va scrie numele unui copil caruia i se va face un compliment pina se scriu cele 5 degete

-copiii fac complimente fiecare la 5 colegi. li se explica ca, acest lucru ii ajuta sa se imprieteneasca cu ceilalti si sa-I faca pe ceilalti sa se simta fericiti

- aprecieri verbale, laude.

Evaluare:

- se apreciaza modul in care s-a desfasurat activitatea: laude, recompense,

- se recapituleaza principalele idei.

Activitatea 4.

Scop:

Autodescrierea, enumerarea unor calitati proprii, Autocunoasterea Acceptarea diferentelor individuale din puct de vedere a calitatilor si

a “punctelor slabe”Tema: Acceptarea neconditionata a mea si a celorlalti. Sa ne cunoastem pe noi

Obiective:

- sa depisteze si sa descriere “punctele tari”si “punctelor slabe” proprii si ale celorlalti,

- aprecierea calitatilor personale, autocunoasterea.- Sa accepte neconditionat unicitatea fiecaruia si deci

diferentele individuale.-

Planeta piticilor52


Metode si procedee: Fise cu “Pot sa fac, nu pot sa fac”, {eu sint cineva care…}, desenul, conversatia.

Mijloace de invatamant : -completarea de fise , personalizarea fiecareia cu o abilitate proprie, discutii despre calitatile fiecaruia.

Desfasurarea activitatii: copiii sunt rugati sa incercuiasca pe fise activitatile la care cred ei ca sunt buni, au calitati. Fisele contin activitati specifice varstei si copiii incercuiesc pe cele la care cred ei ca se pricep. Pe spatele foii sunt rugati sa deseneze o activitate la care cred ei ca sunt foarte buni, sunt talentati. Fiecare isi prezinta desenul in fata grupei si se discuta pe marginea lor.

Pentru coordonator: L-i se explica copiilor de ce fiecare a incercuit in mod diferit activitatile, ca fiecare are partile lui bune care difera de la copil la copil. Unul e bun la sporturi, altul deseneaza frumos, altul are inclinatii spre cantat si dansat, etc. Dar fiecare e valoros si unic .

Povestea magarusului incapatanat

Scop:

Dezvoltarea capacităţii de mentinere a atentiei concentrate si de redare.

Adoptarea de comportamente dezirabile.

Obiective operaţionale: Să identifice caracteristici incapatanarii. Să identifice „puncte tari” şi „puncte slabe” ale

personajului din poveste; Să manifeste toleranţă faţă de ceilalţi . Sa isi mentina atentia pe parcursul povestii. Sa recreeze povestea dupa imaginile ajutatoare.

Planeta piticilor53


Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exemplificarea, jocul, analiza;

Mijloace didactice: Povestea magarusului incapatanat, imaginile povestii;


Captarea atenţiei se realizează prin aratarea unei imagini a povestii. Mentinerea atentiei se varealiza prin intermediul imaginilor ce insotesc povestea.1. Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi li se explică faptul că urmează să asculte o poveste despre un magarus tare incapatanat. Copiilor li se explica termenul „incapatanat”

2. Copiii ascultă povestea magarusului incapatanat, fiind însă implicaţi activ în această activitate ( privesc imaginile aratate de educator in timp ce citeste , sunt încurajaţi să-şi exprime părerile, să răspundă la întrebări, să găsească soluţii). Povestea se spune oral într-un limbaj adecvat, pentru a facilita înţelegerea ei.

3. Se va discuta povestea cu copiii si se vor extrage ideile principale, urmand a se sublinia modul dezirabil de comportare sociala si consecintele unui comportament inadecva, prin prisma povestii si cu ajutorul unor exemple din viata copiilor date de acestia.

4. Copiii vor recrea povestea audiata numai cu ajutorul imaginilor ce o insotesc

Propunătoare: prof. pedagog Aura Man

EU SUNT...

Scop:

Planeta piticilor54


Dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi intercunoaştere; dezvoltarea toleranţei faţă de ceilalţi (care nu sunt şi nu se comportă aşa cum am vrea noi).

Obiective operaţionale: Să identifice caracteristici personale elementare; Să identifice propriile „puncte tari” şi „puncte

slabe”; Să manifeste toleranţă faţă de ceilalţi .

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exemplificarea, jocul, analiza;

Mijloace didactice: oglindă, recompense, antologie de ghicitori;

Desfăşurarea jocului: Captarea atenţiei se realizează printr-o ghicitoare: „N-are limbă şi nici gură, /Şi-arată orice făptură.” - (oglinda) În faţa copiilor se află o oglindă. Prin utilizarea oglinzii,

fiecare copil este pus faţă în faţă cu propria imagine. Ei primesc ca sarcină să se privească în oglindă şi să vorbească despre ei (trebuie să comunice cu „personajul” din oglindă). Întrebările adresate de educatoare/profesor consilier şcolar orientează copilul spre identificare: „Priveşte-te în oglindă! Spune, cum eşti tu? Cum ai părul? etc”. Apoi, educatoarea/profesorul consilier şcolar le solicită copiilor să precizeze şi câteva însuşiri morale/calităţi personale pe care le au; însuşirile morale/calităţile personale sunt motivate: „sunt bun pentru că îmi ajut colegii când imi cer ajutorul”, “sunt ordonat deoarece îmi adun jucăriile după ce mă joc” etc.).

Fiecare copil va desena pe ecusonul personal un obiect care să-l reprezinte (ex. un calculator, o carte de colorat, o păpuşă, o minge de fotbal, etc.); apoi, vor motiva, pe rând, de ce au desenat obiectul respectiv. Ecusonul va fi prins în piept.

Planeta piticilor55


Se va trage concluzia că fiecare dintre ei este diferit de ceilalţi (este unic), fiecare are anumite calităţi şi anumite defecte şi se comportă într-un anumit fel. Educatoarea/profesorul consilier şcolar îi va sfătui să se accepte şi să se respecte unul pe celălalt.

Copiii vor primi recompense: jetoane ilustrând oglinzi vesele.

Propunătoare: prof. pedagog Geanina Apetrei

GRĂDINIŢA SUPĂRICI

Obiectiv: Formarea unei atitudini pozitive faţă de tolerarea unor situaţii frustrante.

Materiale: Povestirea „Grădiniţa Supărici”.


1. Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi li se explică faptul că urmează să asculte o poveste despre o grădiniţă ca şi a lor, dar care a devenit tare supărată şi mohorâtă la un moment dat. Povestea va fi spusă din prisma unui personaj - detectiv (Puc - mascotă din pluş) care a venit în vizită la grădiniţa lor (care pare a fi fericită) pentru a le povesti ce a făcut el pentru a găsi soluţii de a readuce bucuria în Grădiniţa Supărici.

2. Copiii ascultă povestea Grădiniţei Supărici, fiind însă implicaţi activ în această activitate (sunt încurajaţi să-şi exprime părerile, să răspundă la

Planeta piticilor56


întrebări, să găsească soluţii). Povestea se spune oral într-un limbaj adecvat, pentru a facilita înţelegerea ei.

Grădiniţa Supărici

Într-o zi de primăvară, după ce iarna a plecat departe, departe, spre Ţinuturile Gheţii, toţi copiii din Grădiniţa Supărici au observat că în curtea grădiniţei lor nici măcar un pom nu se grăbea să înflorească, nici o floare nu dorea să apară în grădina grădiniţei şi nici măcar o pasăre nu dorea să cânte în acea curte care părea atât de tristă. Copiii ştiau bine de la lecţiile din grădiniţă că primăvara înfloresc toate florile şi copacii şi multe, multe păsărele se joacă printre crengile copacilor din grădini, cântând frumos cântecele noi şi frumoase pe care cu siguranţă le-au învăţat cât au fost plecate în ţările calde, special pentru a le aduce în dar tuturor copiilor din grădiniţă şi tuturor oamenilor de pe stradă.

Totuşi, în anul acela, primăvara parcă a uitat să vină şi la Grădiniţa Supărici. Ea era singura grădiniţă din oraş pe care primăvara a uitat-o. De aceea, ea a devenit din ce în ce mai tristă. Şi toată lumea îi spunea: grădiniţa Supărici.

În această grădiniţă, copiii aproape că nu vorbeau niciodată unii cu alţii. Jucăriile şi creioanele nu erau „ale tuturor” ca în alte grădiniţe, ci fiecare copil avea jucăriile şi creioanele lui. Nimeni nu îndrăznea să se atingă de jucăriile celorlalţi copii, pentru că acest lucru era cu totul interzis în această grădiniţă. Astfel, copiii niciodată nu ajungeau să se certe sau să plângă din cauza jucăriilor, pentru că nu puteau şi le era cu totul interzis să împartă jucăriile. Aşa că, în scurt timp, fiecare copil ajungea foarte repede să se plictisească de jucăriile lui şi neputând să se joace cu jucăriile celorlalţi, toţi stăteau singuri, nu se jucau niciodată împreună şi nimeni nu avea astfel nici un prieten în această grădiniţă. Era probabil singura grădiniţă din oraş în care nu exista nici un prieten. Nici nu este de mirare faptul că primăvara nu a vrut să vină şi la Grădiniţa Supărici. Aici, nici măcar jucăriile nu erau prietene între ele ca în alte grădiniţe. Fiecare jucărie ştia exact cărui copil aparţine şi pentru că niciodată, nici un alt copil nu s-a jucat cu ea, nici o jucărie nu ştia cât de frumos este să poată aduce bucurie la cât mai mulţi copii, nu doar unuia singur.

Planeta piticilor57


Într-o zi însă, pentru că educatoarele din această grădiniţă erau foarte îngrijorate, l-au chemat pe detectivul Puc pentru a investiga cazul şi pentru a găsi o soluţie ca primăvara să vină din nou la grădiniţa lor.

După câteva zile de investigaţii, detectivul Puc, observând că în această grădiniţă nimeni nu împărţea jucăriile cu ceilalţi, s-a mirat foarte tare şi s-a gândit că aproape sigur acesta este motivul pentru care primăvara a ocolit anul acesta Grădiniţa Supărici. Tocmai de aceea, a chemat toate educatoarele şi le-a întrebat de ce în această grădiniţă există regula aceasta ca nimeni să nu poată împărţi jucăriile cu ceilalţi şi astfel, nimeni să nu poată avea prieteni? Educatoarele i-au povestit atunci că înainte, şi Grădiniţa Supărici era exact ca celelalte grădiniţe şi jucăriile erau ale tuturor. Copiii erau prieteni şi se jucau toţi împreună. Nimeni nu se plictisea şi jucăriile erau foarte fericite că făceau atâţia copii fericiţi. Dar, la un moment dat, copiii au început să se certe din cauza jucăriilor, să nu mai împartă nimic şi chiar să se bată pentru ele. Unii plângeau că nu se puteau juca cu jucăriile celorlalţi şi vechii prieteni ajunseseră să se certe mereu. Tocmai de aceea, pentru a nu mai exista copii supăraţi, în Grădiniţa Supărici a apărut această regulă. Acum, copiii nu se mai ceartă, dar sunt trişti şi singuri; nu mai au deloc prieteni.

Detectivul Puc a hotărât atunci să meargă să cerceteze şi celelalte grădiniţe la care primăvara a venit, pentru a descoperi ce anume le face pe ele fericite şi de ce primăvara a venit la ele, iar la Grădiniţa Supărici, nu.

Aşa se face că azi a venit detectivul Puc şi la grădiniţa voastră, pentru a vă povesti despre Grădiniţa Supărici.

3. Copiii sunt încurajaţi să discute despre următoarele aspecte:

motivele pentru care primăvara nu a vrut să vină la Grădiniţa Supărici;

posibile soluţii la această problemă; să-şi exprime opinia în legătură cu tipul de grădiniţă pe care ar dori să

o aibă: una în care fiecare copil să aibă jucăriile lui şi să nu fie nevoiţi să împartă jucăriile sau una în care să împartă jucăriile cu ceilalţi;

cum pot face faţă posibilelor frustrări care pot apărea dacă alt copil le ia jucăria cu care se joacă;

Planeta piticilor58


care sunt beneficiile de a împărţi jucăriile cu ceilalţi copii, deşi nu este mereu plăcut acest lucru (ex. îşi fac prieteni).

4. Se trage concluzia povestirii. Detectivul Puc le spune care sunt soluţiile pe care le-a găsit el în urma investigaţiilor făcute la toate grădiniţele la care a fost şi modul în care s-a rezolvat problema Grădiniţei Supărici. Copiii au început să împartă toate jucăriile, să se joace împreună, să se împrietenească şi în curând primul ghiocel a ieşit în grădina grădiniţei şi primăvara a venit şi la ea, odată cu cântecul vesel al păsărelelor.

Copiii sunt îndemnaţi să ia exemplul colegilor lor din Grădiniţa Supărici, astfel încât primăvara să vină anul acesta şi la ei.

Propunătoare: prof. psiholog Cristina Enache

IONUŢ ÎNVAŢĂ SĂ COLOREZE

Scopul: Dezvoltarea toleranţei la frustrare

Obiectiv: Să înveţe să facă faţă acelor sentimente de frustrare care pot apărea în situaţiile în care nu pot face anumite lucruri.

Materiale: Povestirea „Ionuţ învaţă să coloreze”.


1. Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi li se explică faptul că urmează să asculte o poveste despre un băieţel de vârsta lor, pe nume Ionuţ, care nu ştia să coloreze.

2. Copiii ascultă povestea, fiind însă stimulaţi să se implice activ în această activitate. Povestea se spune oral într-un limbaj adecvat, pentru a facilita înţelegerea ei.

Planeta piticilor59


Ionuţ învaţă să coloreze

Acesta este primul an de grădiniţă al lui Ionuţ. La început, i-a plăcut tare mult la grădiniţă, deşi primele zile a plâns destul de tare după mămica şi tăticul lui. Credea că îl vor lăsa acolo şi nu se vor întoarce niciodată după el. Apoi şi-a dat seama că nu era deloc aşa şi că grădiniţa este de fapt, un loc magnific. Cel mai mult, lui Ionuţ îi plăcea să se joace şi să înveţe poezii. A învăţăt printre primii toate cântecelele şi poeziile şi mereu răspundea la lecţii. Educatoarea era tare mândră de el şi mereu îl lăuda.

Într-o zi însă, educatoarea i-a aşezat pe copii la măsuţe şi le-a spus că în acea zi, vor face ceva nou: vor colora! Ionuţ era tare nerăbdător să încerce şi această activitate. Era convins că va fi cel mai bun şi la colorat. Aşa că, nici nu a primit bine foaia şi creioanele, că s-a apucat de lucru. Nu mai avea timp să asculte indicaţiile educatoarei. El trebuia să fie primul la colorat, să termine cel mai repede. Apoi, educatoarea sigur îl va felicita, iar asta îi plăcea tare mult.

Zis şi făcut! Ionuţ a luat toate creioanele pe rând şi a mâzgâlit foaia cu toate, până ce aproape, nu a mai rămas nici un spaţiu necolorat. A alergat repede cu foaia la educatoare şi se bucura foarte tare că a terminat primul, dar a rămas foarte dezamăgit atunci când educatoarea i-a spus că nu a colorat bine, că trebuia să coloreze modelul de pe foaie, cu culori potrivite şi să încerce să nu depăşească conturul. După ce i-a arătat cum se face, educatoarea i-a mai dat o foaie, iar Ionuţ s-a dus la măsuţa lui, hotărât ca de data aceasta să nu mai facă nici o greşeală.

Alegea cu grijă fiecare culoare şi se străduia să nu depăşească deloc conturul. Însă, oricât se străduia, nu reuşea deloc să se încadreze în contur. A rămas ultimul din grupă şi copiii au început să râdă de el că nu ştie să ţină creionul în mână şi desenează foarte urât.

Ionuţ a început să plângă şi de atunci s-a hotărât să nu mai coloreze niciodată. Era atât de supărat că nu poate să coloreze, încât nu a mai vrut multă vreme să vină la grădiniţă. Chiar şi atunci când venea, refuza mereu să coloreze. Nu dorea să primească nici un ajutor, nici măcar de la Dănuţ care era prietenul lui cel mai bun şi care ştia să coloreze foarte frumos. De altfel, Dănuţ mereu se oferea să-i arate cum se colorează. Îi spunea că nu este deloc greu, că

Planeta piticilor60


nimeni nu colorează frumos de la început şi că trebuie să exerseze. Ionuţ nici nu vroia să audă.

Era foarte trist când vedea în fiecare zi desenele celorlalţi copii expuse pentru a le vedea părinţii. Numai el nu avea nici un desen. Pe zi ce trecea, era tot mai trist. Nu-l mai interesa nici o altă activitate: nici poeziile nu le mai învăţa ca altădată, nici cântecelele şi parcă nici prietenii nu-l mai iubeau la fel de mult. De aceea se certa mereu cu ei. Educatoarea nu-l mai lăudase pentru nimic de foarte mult timp şi Ionuţ credea că nimeni nu-l mai iubeşte la grădiniţă.

Într-o zi, bunicul lui Ionuţ a venit în vizită la el şi în ziua aceea, Ionuţ a fost lăsat de părinţi să stea acasă şi să nu meargă la grădiniţă, pentru a putea petrece mai mult timp cu bunicul lui, căci îl iubea tare mult. Ionuţ era extrem de fericit că a scăpat de grădiniţă în acea zi. I-a povestit bunicului că nu-i plăcea deloc la grădiniţă şi că nu ar mai vrea să meargă niciodată acolo pentru că numai el, dintre toţi copiii nu ştie să coloreze.

Auzind acestea, bunicul lui a scos din geantă un creion roşu şi i-a spus lui Ionuţ că acela este un creion fermecat care-l va învăţa să coloreze, dar cu o singură condiţie: să îşi dorească asta cu adevărat.

Ionuţ a devenit foarte vesel şi a zis că e decis să înveţe să coloreze dacă va primi acel creion. Atunci bunicul i-a dăruit creionul, spunându-i lui Ionuţ că nu va învăţa din prima să coloreze, că va trebui să exerseze foarte mult şi numai aşa va demonstra că îşi doreşte cu adevărat să înveţe să coloreze. Mai mult, Ionuţ a învăţat că nu se întâmplă nimic dacă greşeşte, că numai aşa va putea ajunge să înveţe să coloreze.

După câteva zile în care a exersat mult, Ionuţ a început să coloreze din ce în ce mai frumos. Rar mai depăşea conturul desenelor şi la grădiniţă, lucrările lui erau mereu expuse pe panou. Ionuţ a devenit din nou băieţelul vesel de dinainte şi grădiniţa îi plăcea din nou foarte mult.

Propunătoare: prof. psiholog Cristina Enache

Planeta piticilor61


DENIS ŞI ARICEL

SCOPUL: Dezvoltarea toleranţei la frustrare ;

Obiective operaţionale: Să identifice comportamentele de tip opoziţionist din cadrul poveştii; Să identifice consecinţele comportamentelor de tip opoziţionist; Să dea exemple de situaţii în care s-au comportat asemenea

personajelor din poveste; Să coloreze personajul preferat din poveste.

Metode şi procedee: conversaţia, povestirea, explicaţia, exemplificare, exerciţiul;

Mijloace didactice: planşe ilustrând scene din poveste, fişă de lucru, carioci, recompense;

Desfăşurarea activităţii: Captarea atenţiei se realizează printr-o ghicitoare:

Are zeci de ace groaseDar nu ţese nici nu coase. - (ariciul)

Se povesteşte povestea cu ajutorul planşelor care conţin scene din poveste:

DENIS ŞI ARICEL

A fost odată ca niciodată un băieţel pe nume Denis. Părinţii lui îl iubeau foarte mult şi îi treceau cu vederea faptele rele în încercarea lor de a nu-i umbri fericirea copilăriei. Denis îşi dorea ca toată lumea să-i facă pe plac şi să nu i se interzică nimic.

Planeta piticilor62


Într-o zi frumoasă de toamnă, Denis împreună cu părinţii lui au mers într-un părculeţ pentru a admira frumuseţile naturii şi a se juca. Parcă intraseră într-o lume minunată a poveştilor… natura era îmbrăcată în mii de culori.

Deodată, Denis a observat printre frunzele ruginii o mică vietate care se mişca din loc în loc; era un pui de arici care se pierduse de mama lui. Denis s-a apropiat de el, i-a strigat repede pe părinţii lui să vină mai repede pentru că a găsit un animăluţ pe care vrea cu orice preţ să-l ia acasă. Părinţii i-au explicat frumos că nu poate să-l ducă acasă pe Aricel, deoarece acestuia îi place să trăiască în natură. Văzând că nu-i poate convinge, Denis a izbucnit în plâns; apoi, a început să ţipe :

-Nu merg acasă fără Aricel! Nu merg acasă fără Aricel!

Părinţii lui Denis au cedat, în cele din urmă şi au acceptat să-l ia acasă pe Aricel.

Chipul lui Denis s-a luminat deodată… era foarte fericit deoarece va avea un nou prieten acasă.

Ajunşi acasă , tatăl l-a dus pe Aricel în camera lui Denis şi i-a lăsat singuri. Denis s-a apropiat de el şi i-a zis:

-Joacă-te cu mine, Aricel! Nu-ţi fie teamă de mine! Nu vrei să fim prieteni? Haide, joacă-te cu mine!

Aricelul însă îl privea cu teamă şi se îndepărta încet de el. Denis se apropie mai mult de el şi vrând să-l atingă, Aricel se transfomă într-un ghem de ace, înţepându-l pe Denis.

Denis a început să ţipe şi să plângă :

-Aricel m-a înţepat! Este foarte rău!

Părinţii i-au explicat lui Denis faptul că Aricel probabil s-a speriat de el şi s-a apărat.

Planeta piticilor63


Noaptea, Aricel a fost culcat într-o cutiuţă în camera lui Denis. Pe la miezul nopţii, Denis s-a trezit şi l-a auzit pe Aricel plângând. S-a ridicat din pat şi s-a apropiat de culcuşul lui Aricel, zicându-i:

-Iartă-mă Aricel! Ştiu că nu-ţi place să stai aici cu mine! Ştiu că ţi-e dor de familia ta şi vrei să te întorci la ea. Denis ieşi în fugă:

-Mamă, tată trebuie să-l ducem mâine dimineaţă pe Aricel în părculeţ la familia sa. Lângă mine nu va fi niciodată fericit!

În ochii părinţilor se zăreau lacrimi de bucurie, simţind parcă îmbrăţişarea unui alt copil… un copil mai bun.

Discuţii: V-a plăcut povestea? Ce v-a plăcut cel mai mult? Ce părere aveţi despre comportamentul lui Denis? V-aţi comportat vreodată ca şi Denis? Daţi-mi exemple de

situaţii în care v-aţi comportat ca şi Denis? Vă place să vă comportaţi în acest fel?

Copiii primesc o fişă de lucru care conţine toate personajele din poveste; ei primesc ca sarcină să coloreze personajul lor preferat din poveste. Apoi, trebuie să motiveze de ce preferă personajul respectiv.

Copiii primesc recompense : jetoane cu Aricel.

Propunătoare: prof. pedagog Geanina Apetrei

SCHIMB DE INIMIOARE

Planeta piticilor64

http://www.atoygarden.com/images/products/TeakHeart350.jpg%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5


SCOPUL: Creşterea toleranţei la frustrare

Obiective operaţionale: Să identifice comportamentele de tip opoziţionist din cadrul

povestirii; Să identifice consecinţele comportamentelor de tip opoziţionist; Să dea exemple de situaţii în care s-au comportat asemenea

personajelor din poveste.Metode şi procedee: conversaţia, povestirea, explicaţia

Desfăşurarea activităţii: Se prezintă copiilor povestirea, după care urmează un dialog cu privire la comportamentul celor două fetiţe.

Schimb de inimioare

Cristina şi Denisa merg împreună la aceeaşi grădiniţă. Ele sunt şi vecine şi bune prietene, doar că uneori se mai ceartă din cauza jucăriilor. Nu că nu ar fi destule jucării, dar amândouă vor aceeaşi păpuşă, în acelaşi moment şi nu o dată s-a terminat cearta cu bătaie.

Într-o zi, Cristina a venit la grădiniţă gândindu-se că ea va ajunge prima să ia păpuşa cea mare cu rochiţă roz. Denisei îi va rămâne păpuşa cu rochiţă albastră. Dar, spre uimirea ei, Denisa nu apăru la grădiniţă. Mirată, merse la doamna educatoare:

- De ce nu mai vine Denisa odată?- Denisa este bolnavă. A sunat mama ei. Joacă-te mai mult cu păpuşa ta preferată. Sau împrumut-o altei fetiţe.

Cristina se gândi o clipă, apoi întrebă necăjită:

- Nu cumva s-a îmbolnăvit pentru că nu i-am dat şi ei păpuşa ieri? Ştiu că a plâns.- S-ar putea să fie şi aceasta o cauză. Te rog să-i faci o vizită şi apoi să-mi spui şi mie.

Cristina puse necăjită păpuşa pe raft. Nu-i mai făcea plăcere să se joace cu ea acum, când Denisa nu-i cerea păpuşa în mod insistent. Parcă nici nu mai era aşa de frumos la grădiniţă... Abia avu răbdare până la plecarea acasă. Când veni mama ei după ea, Cristina o aştepta gata îmbrăcată:

Planeta piticilor65


- Repede, să mergem la Denisa. Este bolnavă din cauza mea.- Cum aşa? întrebă mama.- Ieri am îmbrâncit-o şi nu i-am dat nici păpuşa cu rochiţă roz. Am fost rea!- Şi-ţi pare rău? o întrebă mama.- Da! Vreau să-mi cer iertare.- Foarte frumos. Haide să mergem!

În drum spre casă, au trecut pe lângă un magazin alimentar. În geam erau expuse inimioare din turtă dulce.

- Mami, spuse repede Cristina, haide să-i cumpărăm Denisei o inimioară nouă. Dacă inimioara ei este bolnavă...

- Bine, Cristina. Dar inimioara ta e bună?

- Nu, răspunse după un timp Cristina. Ce să fac?

- Ei, haide să luăm două inimioare noi. Cine ştie, poate...

Cristina a cumpărat două inimioare şi fugi repede spre casa Denisei. Strigă încă

din curte:

- Denisa, Denisa, uite, am două inimioare noi... De-acum tu te vei juca numai cu păpuşa cu rochiţă roz!

Denisa o privi cu bucurie, cu toate că boala o ţinea la pat.

- Mulţumesc, Cristina. Uite, şi eu vreau să-ţi dăruiesc căruciorul meu!- Mami, spuse Cristina, şi eu vreau să-i dăruiesc bucătăria mea!- Bine, bine... interveniră cele două mame. De acum, ştim că veţi fi

cele mai bune prietene. Vă veţi bucura mai mult când dăruiţi decât atunci când primiţi!

A doua zi, cele două fetiţe mergeau la grădiniţă prinse de mânuţă. Faţa lor strălucea de bucurie. Cele două inimioare de turtă au făcut minuni!

Discuţii: V-a plăcut povestea? Ce v-a plăcut cel mai mult?

Planeta piticilor66

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www-users.med.cornell.edu/~spon/picu/images/kids.gif&imgrefurl=http://www-users.med.cornell.edu/~spon/picu/parents/pedsct2.htm&h=315&w=450&sz=12&hl=ro&start=12&um=1&tbnid=vGZct3qcQtvZlM:&tbnh=89&tbnw=127&prev=/images%3Fq%3Dchild%2Bheart%26ndsp%3D18%26svnum%3D10%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5


Ce părere aveţi despre comportamentul celor două fetiţe? Voi cunoaşteţi copii care se comportă la fel ca şi Cristina?

Propunătoare: Prof. consilier Dana Leva

BIBLIOGRAFIE:

1. Ann Vernon (2003) Dezvoltarea inteligentei emotionale – Educatie rational-emotiva si comportamentala – ASCR. Cluj-Napoca

2. Botiş, A.& Tărău, A. (2004). Disciplinarea pozitivă. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.

3. Döpfner, M., Schürmann, S., & Lehmkuhl, G. (2004). Copilul hiperactiv şi încăpăţânat, Ed. ASCR, Cluj-Napoca.

4. Waters, V. (2003). Poveşti raţionale pentru copii, Ed. ASCR, Cluj-Napoca.

5. Bacus, A. (2005). Copilul de la 3 la 6 ani. Ed. Teora

6. Denham, S. (1998). Emotional Development in Young Children. New York: Guilford Press;

7. Saarni, C. (1999). The Development of Emotional Competence. New York: Guilford Press;

8. Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche.

9. Minulescu, Mihaela (2006). Relaţia psihologică cu copilul tău, Ed. PSZCHE, Bucureşti.

Planeta piticilor67

Planeta Piticilor

Documents

Transcript of Planeta Piticilor