Realizat de :

Studenta anul III Voitic Alina

Istoria biologiei urmăreşte evoluția studiului lumii vii din cele maivechi timpuri și până în zilele noastre.

Termenul biologie provine din combinarea cuvintelorgrecești βίος (bios, "viață") și λεγειν (legein, "a aduna",

"a strânge", cf. λόγος, logos, "cuvânt").

Acest termen, în accepțiunea sa modernă, a fostintrodus independent de către Karl Friedrich Burdach (în

1800), Gottfried Reinhold Treviranus (Biologie oderPhilosophie der lebenden Natur, 1802) și Jean-Baptiste

Lamarck (Hydrogéologie, 1802).

Karl Friedrich Burdach Jean-Baptiste Lamarck

Încă din cele mai vechi timpuri, pentru a putea supravieţui, omuluiprimitiv îi erau necesare cunoștințele legate de plante și animale. Deexemplu, trebuia să știe cum să utilizeze plantele ,să evite animalele

veninoase sau cum să captureze și să imobilizeze animaleleaparținând diferitelor specii.

Așadar, putem spune că primele cunoștinte biologice suntanterioare apariției scrisului în istoria omenirii.

Primul mare salt în evoluția cunoașterii biologiei s-a înregistrat o datăcu așa-numita revoluție neolitică. Atunci comunitățile umane au trecut

de la modul de viață nomad, bazat pe cules, vânătoare și pescuit, lacel sedentar, bazat pe agricultură. Perioada este plasată cu pestezece milenii în urmă, în zona Orientului Mijlociu. Aici încep să fie

cultivate plantele și domesticite animalele.

Aristotel a fost personalitatea cu cea mai mare influență în întreagaantichitate clasică. Deși întreaga sa operă a fost mai mult

speculativă, ultimele sale scrieri sunt caraterizate printr-o maimultă atenție acordată cauzalității și diversității biologice. Aristotela clasificat peste 540 de specii de animale și a disecat cel puțin 50.

Aristotel

Aristotel clasifica lumea vie în trei nivele :-plantele, înzestrate cu spirit vegetativ, carele permitea să crească și să se înmulțească;

-animalele, dotate atât cu spirit vegetativ,cât și senzitiv, ceea ce le conferea

mobilitatea și capacitatea de a receptasenzații;

- omul, care, în plus, posedă capacitatea dea gândi, de a reflecta.

Teofrast, succesorul lui Aristotel, în cărțile sale, ce alcătuiesc Istoriaplantelor, își expune rezultatele cercetării amănunțite pe care a

efectuat-o asupra plantelor. Opera sa va servi drept model pentrustudiul botanicii secole de-a rândul. Astfel, Teofrast descrie amănunțitînmulțirea sexuată la plantele superioare și introduce termenii de carp

pentru fructe și pericarp pentru vasele conducătoare din țesutulvegetal.

Teofrast

Ştiințele biologice au apărut din medicina tradițională și dinștiințele naturii, pornind de la medicina Egiptului antic, lucrările lui

Aristotel și Galenus din antichitate.

Au evoluat în evul mediu în cadrul medicinei islamice, unde s-auremarcat savanți ca Al-Jahiz, Avicenna, Ibn al-Baitr, Ibn al-Nafis și

alții.

Galenus Avicenna Al-Jahiz

Exemple de practicare amedicinei în Islamul antic

În vechiul Egipt s-au făcut descrieri ale metamorfozelor insectelorși broaștelor. Egiptenii și babilonienii stăpâneau o serie de

cunoștințe privind anatomia și fiziologia omului.

Medic egiptean tratând un pacient

Mesopotamienii cunoşteau faptul că polenul joacă un rol importantîn fertilizarea plantelor. O serie de texte indiene înfațișau aspecte

din viața păsărilor.

Claudius Galenus

Către sfârșitul antichității, una dintrecele mai importante personalități dindomeniul medicinei și anatomiei este

Claudius Galenus.

Considerat unul dintre fondatoriianatomiei și farmacologiei, opera saa influențat evoluția de mai târziu amedicinei islamice și, timp de peste

un mileniu, medicina vest-europeană.

Andreas Vesalius

Renașterea europeană și începutul epocii moderne au adus orevoluție în gândirea biologică prin readucerea în centrul

atenției a metodei științifice empirico-experimentale și printr-oserie de descoperiri mai ales în domeniul anatomiei.

Principalii exponenți ai acestei perioade au fost AndreasVesalius și William Harvey, care au făcut apel la experiment și

observație minuțioasă în domeniul fiziologiei

Masa de disecţie ( Vesalius )

William Harvey

… Primele studii şi experimente dindomeniul fiziologiei.

Şi naturaliști ca Linnaeus și Buffon, încep să realizeze clasificareadiversității vieții, studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și

comportamentul organismelor.

Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută amicroorganismelor, punând bazele teoriei celulare.

Linnaeus Buffon

Filă din ierbarul luiLinnaeus

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, științe ca botanica și zoologia audevenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să

realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediulfizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum Alexander vonHumboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediulînconjurător, punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și

etologiei.

LavoisierLaboratorul lui Lavoiser

Alexander von Humboldt

Celebrul explorator naturalist şicorabia sa … !

La începutul secolului al XX-lea, se dezvoltă rapid noi disciplinebiologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick

propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentalea biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia

se ramifică în două mari direcții, un referitoare la studiulorganismelor și a grupurilor de organisme și o alta referitoare la

domeniile celular și molecular.

James D. Watson Francis Crick

Mulțumesc pentru atenție