O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

1

UN NOU MODEL AL ICOANEI CINCIZECIMII ?

Modelul tradițional al icoanei Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh

Imaginea 1. Cincizecimea. Icoană pe lemn. (M. Dionisiu, Athos, secolul al XVI-lea)

Compoziția icoanei denumită: Ἡ Πεντηκοστή = Cincizecimea (vezi imaginea 1,

imaginea 11, Anexă) conține trei „etaje”: Biserica, jumătatea inferioară; arhitectura

templului de biserică, central-sus; respectiv icoana Sfântului Duh, în partea superioară.

Iconografii bizantini, și după ei cei post-bizantini, au reprezentat Biserica prin

Sinodul celor doisprezece apostoli, grupați pe un arc, având în centrul de sus al

arcului „tronul gol”, tron pe care stă Cel nevăzut, Singurul prin excelență care are

dreptul să prezideze Sinodul Apostolic, El – Capul Bisericii Sale vii – fiind prezent

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

2

printr-o „absență” vizuală. Poziția centrală a „tronului gol” sugerează, prin uzanța

limbajului iconografic, că locul ocupat de Marele și Veșnicul Arhiereu – Cel căruia I

S-a dat toată puterea în cer și pe pământ – ar reprezenta de fapt poziția pietrei

unghiulare a arcului alcătuit de formația apostolilor, care sunt așezați pendant, câte

șase de fiecare parte.

În josul arcului există inclusă reprezentarea unei „peșteri”, în care figurează

imaginea bazileului de Constantinopol care ține în mâinile sale, deschise orant, un

ștergar cu doisprezece suluri închise. După căderea Constantinopolului sub turci, în

anul 1453, iconografii au păstrat această reprezentare, dar i-au dat o altă semnificație

– peștera este lumea, întunericul este „iadul” ei generalizat (întuneric peste care

guvernează Biserica) iar figura „bazileului” indică o personificare a Cosmosului.

În partea superioară a icoanei, cei ce au alcătuit compoziția au figurat o

mandorlă circulară (sau cum i se mai spune – „slavă”) din care țâșnesc doisprezece

raze dirijate spre capetele apostolilor, deasupra cărora se odihnesc „limbile ca de

foc”, precum se văd și-n alte compoziții de factură cretană din epocă.

Aer-planul compoziției, o construcție arhitectonică alcătuită doar din ziduri și

coloane, cu o ușă centrală pe axul median – o ilustrare plastico-semantică a camerei

sau foișorului unde fuseseră adunați apostolii în Duminica Cincizecimii (cu Maica

Domnului1 și cu alți ucenici) – delimitează fondul auriu de grupul apostolic. Această

1 De reținut e faptul că Maica Domnului nu figurează niciodată în icoanele bizantine ale Cincizecimii. Începând cu Renașterea, Ea apare în tablourile aceleași teme și în „icoanele”ei mai vechi sau mai noi, care, figurând pe poziția centrală a „tronului gol”, pare a-L înlocui astfel pe Fiul și Dumnezeul ei și a-I substitui în vreun fel autoritatea Lui absolută. Sfinții Părinții și Părinții iconografiei bizantine au considerat că Biserica are caracter hristologic și nu mariologic, evitând așadar să schimbe caracterul hristologico-pnevmatologic al icoanei Pogorârii Sfântului Duh cu unul mariologico-pnevmatologic. Totuși, prezența Pururea Fecioarei Maria în icoana Cincizecimii, tolerată astăzi în icoanele de factură unionistă (vezi imaginea 10, Anexă), nu este altceva decât o ilustrare a ereziei papiste despre „Imaculata Concepție”, Născătoarea-de-Dumnezeu fiind socotită o Co-răscumpărătoare. „Sărbătorită pe 8 decembrie în fiecare an, [o astfel de învățătură ne-orthodoxă] a fost stabilită de Papa Sixtus IV în 1476, dar această doctrină nu a fost definită atunci ca o dogmă, astfel [că] fiecare catolic avea dreptul să creadă sau nu în ea, fără a fi acuzat de erezie. Imaculata Concepție a fost definită ca dogmă de

către Papa Pius IX în 1854, în constituția sa din 8 decembrie, intitulată Ineffabilis Deus.” Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Concep%C8%9Bia_Imaculat%C4%83. Spre surprinderea noastră, o icoană rusească din secolul al XV-lea (vezi imaginea 8, Anexă) o

arată pe Maica Domnului stând pe un tron central mai înalt decât catedra Sfinților Apostoli, între care se regăsește și, de data asta însă, „locul gol”. Acest element suplimentar, față de compoziția stator-nicită în practica ortodoxă, ar putea fi interpretat ca o dorință de evlavie a desenatorului sau a teologului iconograf? Nu se știe. Dar, cu toate acestea, nu este exclus ca inovația rusească să fi fost un rezultat direct sau indirect al influenței unionismului parafat la Ferrara-Florența (1438/9), în Răsăritul ortodox, acțiune filo-papală prin intermediul căreia să fi pătruns, pe diverse căi sociale, comerciale, artistice sau prozelite, idei despre Imaculata concepție.

Surprinzător e și faptul că cea de a șaptea rază din icoana rusească, amintită mai sus, raza centrală, se revarsă peste Maica Domnului, Cea care era deja plină de Har încă de la Buna Vestire. Ori,

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

3

construcție – simbol al unui templu de Biserică – este acoperită cu o draperie roșie –

un velum – un morfem plastic, care vrea să spună că acțiunea descrisă în icoană a

avut loc într-o încăpere închisă.

Prin urmare, icoana figurează plastic teofania cincizecimică a Sfântului Duh și

este proprie numai și numai acestui eveniment istoric, reprezentarea sub chip ca de

porumbel fiind exclusă cu desăvârșire. O astfel de teofanie se repetă însă și în fiecare

Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, în timpul epiclezei, Cincizecimea fiind Epicleza prin

excelență.

***

Spre deosebire de formula iconografică a secolului al XVI-lea, miniatura unui

manuscris, datat la mijlocul secolului al XV-lea, indică o reprezentare asemănătoare,

din care lipsește doar edificiul arhitectonic (vezi imaginea 2).

Fondul de aur abundă, apostolii părând că sunt îngropați în lumină. Cum aurul,

în limbajul iconografic, simbolizează lumina necreată a dumnezeirii, prezența fondului

aici Faptele Apostolilor mărturisesc că aceste „limbi ca de foc li s-au arătat [apostolilor, n.n.],

împărțite, și au șezut pe fiecare din ei” (Faptele Apostolilor 2, 3). Desigur, acolo era și Maica Domnului, dar ea nu este amintită în acest text și nici că ar fi primit și ea un astfel de Har (Harul sfințitor al preoției apostolice), textul precizând clar că numai apostolii, umplându-se de Duhul Sfânt, începuseră apoi „să grăiască în alte limbi.” (Fapte Apostolilor 2, 4)

Se vede astfel cum o învățătură eretică, nefiind încă aprobată oficial printr-un conciliu, fusese exprimată artistic încă din perioada imediat următoare celei de când apăruseră public primii germeni ai învățăturii papiste despre Imaculata concepție (1476). Nu mai amintim ideile care apăruseră încă din goticul francez (secolul al XIII-lea) despre așa-numita „Încoronare a Fecioarei Maria”, idee care nu e străină de dogma franco-papistă (vezi imaginea 12, Anexă).

Un exemplu este „Cincizecimea” artistului venețian Lazzaro Bastiani (circa 1430 – circa 1512), o tapiserie din lână, mătase și fire de argint (Santa Maria della Salute, Veneția, 1484-1490, după: http://www.wga.hu/html_m/b/bastiani/tapestry.html).

***

Aceeași abordare poate suferi și icoana frontispiciului așa-zisului „Mare și Sfânt Sinod” care

apare cu puțin timp înainte de a se stabili sinodal învățătura despre noua forma de conducere

ecleziastică infailibilă a Bisericii Ortodoxe – Adunarea celor 10 primați sau așa-numitul „papă colectiv”

(vezi Declarația de la Chișinău, 2016), în care se vrea să existe și un „principiu unic” – patriarhul de

Constantinopol. În acest sens, profesorul grec Dimitrios Tselenghidis sublinia, înainte de desfășurarea

propriu-zisă a sinodului, faptul că la articolul 22, din Documentul al șaselea – „Relațiile Bisericii

Ortodoxe cu restul lumii creștine” – se lasă «impresia că Sfântul și Marele Sinod care urmează a se

întruni pornește de la premisa infailibilității hotărârilor sale, întrucât consideră că ”păstrarea credinței

ortodoxe autentice este asigurată doar de sistemul sinodal care în Biserică constituie întotdeauna

judecătorul competent și ultim asupra subiectelor credinței”. În acest articol se trece cu vederea faptul

istoric că în Biserica Ortodoxă criteriul ultim este conștiința dogmatică veghetoare a pliromei Bisericii,

care în trecut a validat sau a judecat a fi tâlhărești și sinoade considerate ca ecumenice. Sistemul

sinodal prin el însuși nu asigură în mod mecanic corectitudinea credinței ortodoxe. Acest lucru se

întâmplă doar atunci când episcopii sinodali au înlăuntrul lor lucrător pe Sfântul Duh și Calea Ipos-

tatică, adică pe Hristos, așa încât sinodalii să fie în fapt ”următori ai Sfinților Părinți”».

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

4

plin de aur sugerează faptul că Harul S-a revărsat atunci din plin peste apostoli și peste

Biserică, indică o prezentă manifestare a Lui în Biserica de ieri, de azi și de mâine.

Structura icoanei este simplă. Se observă foarte bine „tronul gol”, exprimat

prin spațiul lăsat intenționat liber între corifeii Sf. Apostoli: Petru și Pavel. Într-o

frescă mai veche (biserica patriarhală de la Peć, Serbia medievală, probabil secolul al

XV-lea), pe spătarul acestui „tron gol” apare o cruce, un element compozițional care

vrea să indice prezența nevăzută a lui Iisus Hristos (vezi imaginea 3).

Imaginea 2. Cincizecimea. Miniatură

(Walters Ms. W.534, Cartea orelor, f. 76r, mijlocul secolului al XV-lea, Răsăritul orthodox)2

2 http://www.thedigitalwalters.org/Data/WaltersManuscripts/html/W534/description.html.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

5

Din păcate, iconografii au introdus pe raza mediană a „slavei” o „slavă

stelată” în care a fost figurată epifania baptismală a Sfântului Duh – cea „în chip de

porumbel” aureolat, reprezentare care, de altfel, nu-și găsește locul în cadrul unei

astfel de reprezentări, neavând temei evanghelic. E un fel de „pleonasm” al limbajului

iconografic, necanonic din punct de vedere al acriviei surselor scrise pe baza cărora

se construiește orice construcție pictural-iconografică. Cu toate acestea, această formulă

se tolerează, fiind considerată de unii ca un „pronume de întărire”.

Imaginea 3. Cincizecimea. Frescă

(Mănăstirea Peć, Kosovo, biserica patriarhală, probabil secolul al XV-lea)3

Dacă într-o icoană plană reprezentarea așezării șezânde a Sfinților Apostoli se

face sub forma unei „potcoave”, cu arcul în sus, pe suprafața unei bolți circulare, ea

se desfășoară în „horă”, ca niște „planete în jurul unei stele”, din care ies razele de

lumină și care se odihnesc peste fiecare creștet de apostol, sub forma unor „limbi ca

de foc” (vezi imaginea 4). Interesantă e alegerea figurării „stelei”, pe care iconografii

sau teologii din vremea lor au arătat-o sub forma unei mandorle / „slave” circulare în

care este inclus Tronul Etimasiei (vezi imaginea 5).

Fiind un simbol al Sfintei Treimi, Tronul Etimasiei – a cărui materializare se re-

găsește în prestolul fiecărui altar de biserică ortodoxă – primește aici o semnificație

3 http://www.ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Pech%20Patriarshia/274.jpg.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

6

ilustrativă de izvor al Harului, al luminii necreate, Har sfințitor care s-a revărsat peste

Sfinții Apostoli și se revarsă mereu peste slujitorul sfințit la fiecare hirotonie în episcop

sau preot.

Imaginea 4. Cincizecimea. Mozaic (San Marco, Veneția, 1100-1150)

Tronul Etimasiei care figurează în centrul cupolei catedralei San Marco, de la

Veneția, fără cruce, își regăsește modelul în pictura de miniatură a secolului al IX-lea.

Spre deosebire de cel vechi noul model construit pentru mozaic include și un „porumbel”

aureolat, un morfem plastic tolerat adesea în iconografie, care trimite la una dintre

reprezentările canonice ale Sfântului Duh („ca nor”, „ca porumbel” și „ca foc”).

Imaginea 5. Cincizecimea (detaliu: Tronul Etimasiei). Mozaic (San Marco, Veneția, 1100-1150)

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

7

Se pare că acest tip de reprezentare nu era unul nou pentru meșterii bizantinii

care au lucrat la Veneția. Ei l-au preluat din sursele vechi constantinopolitane, modele

care figurau prin manuscrisele iluminate. Un astfel de codex este și Omiliarul Sf.

Grigorie Theologul, MS. gr. 510, BnF, care are pe fila 301r o miniatură cu Cincizecimea.

Imaginea 6. Cincizecimea. Miniatură (MS. gr. 510, BnF, 879-883)4

4 http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b84522082/f615.item.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

8

În schimb, în modelul codexului parizian, Tronul Etimasiei este mai simplu

reprezentat. El apare pe aceeași „slavă” circulară, din care purced cele doisprezece

raze circulare de lumină, dirijate fiecare către capetele Sfinților Apostoli. Deteriorările

picturii îngreunează citirea tuturor elementelor de limbaj plastic ale acestei imagini

simbolice. Aici se distinge cu destulă greutate „porumbelul aureolat”, aflat deasupra

Sfintei Evanghelii, iar sub ea se remarcă o coroană de bazileu. Nu se poate desluși

limpede, din cauza lacunelor, dacă în spatele tronului ar mai fi fost o cruce sau nu. Se

pare că nu.

Probabil, din motive de organizare compozițională și de așezare în pagină,

locul „tronului gol” este anulat. Surprinde, din câte se pot citi, poziția corifeilor apos-

tolilor, care, în acest caz, este schimbată: Pavel se află în dreapta icoanei iar Petru în

stânga ei.

Se remarcă încă două lucruri:

1. absența bazileului în „peștera” catedrei;

2. două grupuri de credincioși:

a. în dreapta icoanei, evreii în-creștinați (botezați);

b. în stânga icoanei, limbile (adică, popoarele creștine).

Acest tip de reprezentare este unul care explică tuturor că Biserica lui Iisus

Hristos e formată din cler și credincioși (iudei botezați și neamuri creștine), condusă /

călăuzită de Iisus Hristos, fiind Capul Ei, și guvernată de El Însuși prin Mângâietorul

– Sfântul Duh.

***

Un model modern de Cincizecime?

Comparând icoana din miniatura secolului al IX-lea cu noua icoană (probabil

de la sfârșitul lui 2015 sau începutul lui 2016), se pot trage câteva concluzii simple:

1. Catedra Sfinților Apostoli nu mai este sub forma de arc „în potcoavă”,

desigur cu simbolistica lui, ci sub o formă ușor liniară (într-un mod

asemănător cu reprezentarea în mozaic a Cincizecimii din catedrala Mon-

reale, Sicilia; vezi imaginea 13, Anexă). Probabil, această aranjare a fost

dictată de cerințele tehnice ale paginii web a blogului;

2. Central, în partea superioară a imaginii, se figurează o reproducere a Sf.

Duh, sub un chip ca de porumbel – imagine asemănătoare cu cea din fresca

mănăstirii Peć (imaginea 3), însă fără ca aici porumbelul să fie aureolat;

3. „Tronul gol” este ocupat cu logo-ul așa-zisului „Sfânt și Mare Sinod”.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

9

Ori, tocmai această nouă poziție exprimată iconografic, care abuzează modelele

bizantine vechi, precum cel al Ms. 510, f. 301r 5, se arată a fi suspectă, „izvorul”

Harului sfințitor fiind plasat în rândul celor îl primesc.

Această deplasare intenționată de accent (ocuparea samavolnică a „tronului

gol” – vezi Nota finală de analiză comparativă vizuală, imaginile 15 și 16) tinde să

reflecte nu numai oculta voință de uzurpare a puterii ecleziastice, dorință a celui ce,

în anumite momente ale Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, stă văzut pe Scaunul-cel-

de-sus, dar și noua forma de conducere instituționalizată a Bisericii Ortodoxe, înlo-

cuindu-L pe Capul nevăzut al Bisericii – Iisus Hristos, cu un cap văzut, cu nevoia

globalistă a unui „principiu unic”; logo-ul pseudo-sinodului nu este așadar altceva

decât o imagine a acestei dualități infailibile: un „principiu unic” și un „principiu

sinodal” (un „principiu unic” imperios cerut de elita societății post-moderne și un

„principiu sinodal” – un fel de „papă colectiv”, conform Declarației de la Chișinău,6 din

primăvara anului 2016).

S-ar putea interpreta că figura tronului emblemei (logo) îl arată simbolic pe

patriarhul de Constantinopol iar vulturul fără aureolă pe papa. Doar o părere!

Dar, oare, Roma ce stindard avea în fruntea legiunilor sale!?

Cu cine seamănă acvila stindardului Legiunii a X-a romane (imaginea 14)?

***

În concluzie, o astfel de icoană eretică nu poate fi acceptată de plíroma

Bisericii Ortodoxe, după cum nu poate fi acceptată nici învățătura pan-eretică a

tuturor documentelor oficiale ale așa-zisului „Sfânt și Mare Sinod”, acte semnate,

conform articolul 12, aliniatul 1, din Regulamentul de organizare și funcționare…,7 doar

de cei zece întâistătători.

Imaginea 7. „Cincizecimea”. Frontispiciul paginii web a așa-zisului „Sfânt și Mare Sinod”.8

5 http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b84522082/f615.item. 6 http://ortodoxos.ro/2016/07/25/declaratia-de-la-chisinau-29-iunie-2016/. 7 http://corortodox.blogspot.ro/2016/02/regulamentul-de-organizare-si-de.html. 8 https://www.holycouncil.org/-/encyclical-holy-council?inheritRedirect=true.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

10

Anexă

Imaginea 8. Cincizecimea. Icoană rusească pe lemn, secolul al XV-lea.9

Imaginea 9. Cincizecimea. Tapiserie (Lazzaro BASTIANI, Veneția, 1484-1490)10.

9 https://mysterium1.ru/ru/illyustracii/ikony/soshestvie-svyatogo-duha-na-apostolov-ikona-xv-veka.

10 http://www.wga.hu/html_m/b/bastiani/tapestry.html.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

11

Imaginea 10. Cincizecimea. Icoană pe lemn (probabil, secolul XX).11

11 http://pray2jesus.com/product/catholic-saint-icons-athanasios/.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

12

Imaginea 11. Cincizecimea. Icoană pe lemn (M. Stavronikita, Athos, 1546).12

12 http://neotita.gr/%CE%B5%CF%81%CE%BC%CE%B7%CE%BD%CE%B5%CE%AF%CE%B1-%CF%84%CE%B7%CF%82-%CE%B5%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CE%BD%CE%B1%CF%82-%CF%84%CE%B7%CF%82-%CF%80%CE%B5%CE%BD%CF%84%CE%B7%CE%BA%CE%BF%CF%83%CF%84%CE%AE%CF%82/.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

13

Imaginea 12. Încoronarea Fecioarei Maria.

Sculptură în piatră (Catedrala de la Strasbourg: fațada Sud a transeptului (spre 1220-1235).13

Imaginea 13. Cincizecimea. Mozaic (Catedrala de la Monreale, Sicilia)14

13 http://www.infobretagne.com/cathedrale-de-strasbourg.htm. 14 https://www.thoughtco.com/pentecost-in-the-catholic-church-3891497.

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

14

Imaginea 14. Acvila romană.15

15 https://ro.pinterest.com/pin/366410119660984817/ .

O nouă Cincizecime sau uzurparea lui Hristos?

15

Notă finală de analiză comparativă vizuală

Imaginea 15. Cincizecimea. Miniatură (MS. gr. 510, BnF, detaliu).

Tronul Etimasiei, simbol al Sf. Treimi, se află reprezentat în partea superioară a icoanei.

Imaginea 16. „Cincizecimea”. Frontispiciu (detaliu). Logo-ul pseudo-sinodului (pseudo-Etimasie), simbol al așa-

zisului „Sfânt și Mare Sinod”, o nouă autoritate uzurpatoare a puterii divine din Biserică Ortodoxă.

Iconograf Aurel Robu

9 Martie 2017