Divina Comedie

2
Divina comedie Dante Alighieri ͼInfernulͽ Divina Comedie (1307/ 1321) a fost scrisa in limba italiana si intitulata de catre Dante “Comedia” (in Evul Mediu "comedie" era o scriere cu inceput trist, dar cu deznodamant fericit), iar Boccaccio, unul dintre primii ei comentatori, a numit-o "Divina". Structurata in cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul si Paradisul), fiecare continand 33 de canturi, cu un numar aproape egal de versuri, opera se remarca prin-tr-o simetrie impresionanta. Dintre toti autorii de lucrari avand ca tema infernul, Dante Alighieri ( 1265- 1321 ) se remarca in mod deosebit prin cele o suta de canturi ce alcatuiesc poemul alegoric Divina Comedie. Fiind un mare admirator al lui Vergiliu ( poet pagan roman, 70-12 i.Ch. ), Dante isi imagineaza o calatorie in care este insotit de acesta in infern si purgatoriu. In final, Dante ajunge in Paradis. Divina Comedie incepe cu calatoria in infern. Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea Floriilor, se trezește la un moment dat înconjurat de o panteră, de un leu și o lupoaică. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este poetul Vergiliu, care îl va conduce prin Infern, singura posibilitate de a ieși din pădure. Vergiliu se ofera sa-l conduca pe Dante prin infern si purgatoriu, pana la portile Paradisului. Dante accepta. Ajungand la poarta infernului, o inscriptie descurajanta ii atrage atentia poetului: “Voi care intrati , lasati orice speranta !” Iadul ii apare lui Dante sub forma unei palnii uriase care ajunge pana in centrul pamantului in care pacatosii sunt torturati in noua cercuri deosebite, in functie de gravitatea pacatelor savarsite. Imaginatia poetului vede prapastii intunecate aflate intre pereti gigantici de roca, mlastini ce clocotesc si care raspandesc un miros insuportabil, grindina si foc, vanturi puternice si ger, trupuri torturate , chipuri schimonosite, strigate si gemete care iti ingheata sangele in vine. Chiar la intrarea in iad se gasesc cei neutri: nici buni, nici rai. Ei sunt vesnic chinuiti de viespi, tauni si viermi. Dupa trecerea raului subteran Aheron, Dante, insostit de ghidul sau, ajunge la primul cerc ( din cele noua ) al infernului si care este destinat paganilor. Aici Dante vede o multime de suflete curate, dar nebotezate: pagani cumsecade, evrei buni, poeti ca Homer, Horatiu si Ovidiu, filozofi ca Aristotel, Platon si Socrate… Singura lor suferinta consta in faptul ca niciodata nu vor avea speranta unei soarte mai bune. In al doilea cerc se gasesc cei care au pacatuit trupeste. Pedeapsa lor este sa fie permanent biciuiti de vanturi napraznice.

description

Infernul

Transcript of Divina Comedie

Divina comedieDante AlighieriInfernulDivina Comedie (1307/ 1321) a fost scrisa in limba italiana si intitulata de catre Dante Comedia (in Evul Mediu "comedie" era o scriere cu inceput trist, dar cu deznodamant fericit), iar Boccaccio, unul dintre primii ei comentatori, a numit-o "Divina". Structurata in cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul si Paradisul), fiecare continand 33 de canturi, cu un numar aproape egal de versuri, opera se remarca prin-tr-o simetrie impresionanta.Dintre toti autorii de lucrari avand ca tema infernul,Dante Alighieri( 1265-1321 ) se remarca in mod deosebit prin cele o suta de canturi ce alcatuiescpoemul alegoric Divina Comedie. Fiind un mare admirator al lui Vergiliu ( poet pagan roman, 70-12 i.Ch. ), Dante isi imagineaza o calatorie in care este insotit de acesta in infern si purgatoriu. In final, Dante ajunge in Paradis.Divina Comedie incepe cu calatoria in infern. Dante, rtcit ntr-o pdure unde voia s ia o ramur pentru srbtoarea Floriilor, se trezete la un moment dat nconjurat de o panter, de un leu i o lupoaic. Cuprins de spaim, i vine o umbr n ajutor: este poetul Vergiliu, care l va conduce prin Infern, singura posibilitate de a iei din pdure. Vergiliu se ofera sa-l conduca pe Dante prin infern si purgatoriu, pana la portile Paradisului. Dante accepta.Ajungand la poarta infernului, o inscriptie descurajanta ii atrage atentia poetului: Voi care intrati , lasati orice speranta! Iadul ii apare lui Dante sub forma unei palnii uriase care ajunge pana in centrul pamantului in care pacatosii sunt torturati in noua cercuri deosebite, in functie de gravitatea pacatelor savarsite. Imaginatia poetului vede prapastii intunecate aflate intre pereti gigantici de roca, mlastini ce clocotesc si care raspandesc un miros insuportabil, grindina si foc, vanturi puternice si ger, trupuri torturate , chipuri schimonosite, strigate si gemete care iti ingheata sangele in vine.Chiar la intrarea in iad se gasesc cei neutri: nici buni, nici rai. Ei sunt vesnic chinuiti de viespi, tauni si viermi. Dupa trecerea raului subteran Aheron, Dante, insostit de ghidul sau, ajunge la primul cerc ( din cele noua ) al infernului si care este destinat paganilor. Aici Dante vede o multime de suflete curate, dar nebotezate: pagani cumsecade, evrei buni, poeti ca Homer, Horatiu si Ovidiu, filozofi ca Aristotel, Platon si Socrate Singura lor suferinta consta in faptul ca niciodata nu vor avea speranta unei soarte mai bune. In al doilea cerc se gasesc cei care au pacatuit trupeste. Pedeapsa lor este sa fie permanent biciuiti de vanturi napraznice. In cel de-al treilea cerc al iadului se afla cei vinovati de lacomie. Ei sunt obligati sa zaca vesnic in noroi, batuti de furtuni de zapada, grindina si apa sarata, in timp ce Cerber ii latra si ii jupoaie cu cele trei guri ale sale. In cel de-al patrulea cerc se afla risipitorii si zgarcitii, blestemati sa se loveasca vesnic unii pe altii si sa care niste pietre uriase. Acoperiti de mocirla, mincinosii se sfasie reciproc in cel de-al cincilea cerc, iar lenesii sunt scufundati mereu in apele Stixului. In al saselea cerc ereticii sunt prajiti in niste sicrie de foc. Violentii, sinucigasii si sodomitii se afla in cel de-al saptelea cerc, fiind permanent innecati intr-un fluviu de sange si strapunsi de sagetile trase de centauri. Seducatorii, lingusitorii si simoniacii sunt repartizati in cel de-al optulea cerc. Ei sunt impinsi cu capul inainte in niste gauri , afara ramanandu-le picioarele mangaiate de niste limbi de foc. Tot aici , cei ce prezic viitorul sunt vazuti avand capul asezat invers pe umeri iar cei ce au furat din banii publici sunt obligati sa innoate printr-un lac de smoala fierbinte. Ipocritii trebuie sa poarte o palarie de plumb iar Caiafa e vazut rastignit si calcat in picioare de toti trecatorii. Hotii sunt torturati de serpi veninosi, cei care au dat sfaturi rele sunt arsi fara incetare iar celor ce au semanat discordie li se smulg madularele. Interesant de observat este ca Dante ii vede in acest al optulea cerc al infernului si pe unii dintre papi. Nicolae III ( 1277-1280 ) este deja acolo, in timp ce Bonifaciu VIII si Clement V sunt asteptati sa soseasca si ei in iad. Cel de-al noualea cerc este un imens put de gheata in care se afla tradatorii ingropati pana la barbie. La capatul palniei , in partea cea mai de jos a iadului, Dante il vede pe Lucifer cufundat pana la brau in gheata, batand aerul cu aripile lui imense si plangand cu lacrimi de sange

Aceasta viziune asupra infernului nu-i apartine doar unui poet plin de imaginatie. Cand Dante Alighieri a scris Divina Comedie , el s-a inspirat din materialele existente, din predicile auzite, din ideile filozofice care circulau la acea data, precum si din teologia lui Toma dAquino, la toate acestea adaugand propriile meditatii si idei.