Ψ

PSIHOCORECŢIE ŞI PSIHOTERAPIE

„Sănătatea nu e dreptul celui mai tare,ci răsplata celui înţelept”. A. Riant

PROFILAXIA ŞI TERAPIASTRESULUI ŞCOLAR

Raisa JELESCU, Lucia SAVCA

Termeni -cheie: situaţii stresante, stres psihologic, stres fiziologic, mobiliza-re, stare depresivă, indiferenţă, autoreglare emoţională, destindere, tonus mus-cular, antrenament autogen, Yoga.

AbstractSchool stress problem is an actual problem in the applied psychology and peda-

gogy. On the one hand stress pushes the person to success bat on the anther hand itcauses a loss of person’s inheres to study, and different behavior disturbances, etc.psychotherapeutic meetings based on “Emotional self-reflection” improvers the qua-lity of learning and person’s behavior and increases the confidence in yourself.

Psihologie, 2009

În mod tradiţional şcoala este instituţiaîn care are loc transmiterea şi asimilareacunoştinţelor, formarea competenţelor cog-nitive, conştientizarea sensului vieţii etc.Pentru realizarea obiectivelor primordialeale şcolii este nevoie neapărat şi de exis-tenţa unui mediu social psihologic favora-bil, relaţii interpersonale binevoitoare, ceau funcţia unor stimuli externi în asimila-rea cunoştinţelor şi competenţelor acţio-nale. David Ausubel consideră că variabe-lele afective moderate au o funcţie de ener-

gizare ce pot fixa facil noţiunile noi în for-marea cunoştinţelor şi capacităţilor şcola-re. Climatul socioafectiv al clasei, inter-acţiunea elevilor, relaţiile de cooperare saude competiţie din grupul şcolar influenţea-ză pozitiv sau negativ parcursul de învăţa-re al fiecărui elev [1, p. 87].

În prezenta relatare s-a urmărit scopulde a scoate în relief factorii stresanţi re-petitivi ce negativ modifică conduita ele-vului, scade reuşita şcolară, afectează sta-rea sănătăţii lui.

55

Ψ Profilaxia [i terapia stresului [colar

Referindu-se la impactul distresuluiasupra sănătăţii omului Hans Selye, cele-brul savant de la universitatea din Mon-real (Canada), a demonstrat pe cale expe-rimentală, încă în anul 1925, că la origi-nea multor tulburări psihice şi somatice stăstresul [14, p.102].

Informaţia recentă (2008 - 2009) a Cen-trului de medicină preventivă ne oferă datedespre înrăutăţirea stării sănătăţii elevilorpe an ce trece. Peste 3-4 ani de frecventarea şcolii: până la 78% dintre elevi au acuzănevroză, 64 % suferă de tulburări gastro-intestinale – simptome ce nu s-au înregis-trat până la începutul învăţării în şcoală.

Distresul în mediul şcolar este un fe-nomen negativ care dăunează nu numaiprocesului de asimilare a cunoştinţelor, darafectează întreaga personalitate a elevului.Comportamentul delincvent la o vârstă tim-purie, condiţionat, nu în ultimul rând, dedistres se înregistrează la 50% dintre elevi:utilizarea nicotinei, alcoolului, închistare,eiforie, gânduri suicidare, comportamentviolent etc. Dintre adolescenţii fumătorianchetaţi 46% indică că prima ţigară auprobat-o din motivul unui stres trăit la şcoa-lă sau în familie.

Interesul nostru de a studia dinamicareuşitei şi a conduitei elevului condiţiona-tă de distresul şcolar a fost suscitat de că-tre datele obţinute în urma sondajelor pre-liminare a violenţei şcolare, comportamen-tului agresiv şi autoagresiv.

Analiza programelor şcolare, situaţii-lor conflictuale, petiţiilor din partea unorpărinţi ne permite să spunem cu certitudi-ne că procesul educaţional, de fapt, estefascinat de distres psihologic şi informaţi-onal: stilul de comunicare autoritar al unorprofesori, modul de evaluare a cunoştinţe-

lor, stresul examenaţional, fricile de notărea, ameninţările sistematice, violenţa din-tre colegi, maltratarea emoţională, fizică,tensiunea psihologică care predomină înmulte clase din partea cadrelor didactice,pericolul sistematic pentru propria viaţă,supradozarea sarcinilor şcolare şi numă-rul numeros de discipline, volumul de in-formaţie asimilat din mass – media, calcu-lator, dar şi din cauza responsabilităţii spo-rite a elevului angoasat faţă de îndeplini-rea sarcinilor şcolare.

Din 70 părinţi ai elevilor din clasele pri-mare chestionaţi de noi au menţionat căcopiii lor îşi pregătesc lecţiile până la ore-le târzii: 13,6% până la orele 22:00; 38,6%până la 20:00 - 21:00; 42,8% până la 18:00- 20:00.

La toate acestea se alătură şi stresul fi-ziologic din cauza lipsei de alimentaţie latimp, subalimentaţiei (insuficienţe de mi-croelemente şi vitamine necesare) sau ali-mentaţiei incorecte, temperaturii scăzutesau prea ridicate din clasă în unele perioa-de ale anului etc.

Într-un sondaj realizat de Marx şi cola-boratorii săi, utilizând scara stresului ela-borată de Andersen, încă în anul 1975, esteindicat că 50% dintre adolescenţi în vârstăde 17-18 ani au un indice înalt al stresului,iar 50% dintre ei sunt marcaţi cu un indicemediu al stresului. Potrivit acestui sondajnici 1 % dintre adolescenţi nu sunt în limi-tele normei.

Distresul psihologic, atât cel emoţio-nal, cât şi cel informaţional, se reflectă subdiferite forme de conduită: impulsivitate,iriscitabilitate, inertitate, provocând tulbu-rări somatice, transformări negative în ca-litatea proceselor psihice (memorie scăzu-tă, dispersarea atenţiei), modificări în struc-

56

Ψ

tura sferei volitive, emoţionale, motivaţi-onale, schimbări contradictorii în condui-tă şi comunicare cu ceilalţi [8, p.12].

Vorbind despre profilaxia stresului tre-buie, implicit, să facem o succintă descrie-re despre rolul lui pozitiv în activitateaomului, aportul familiei în menţinereaechilibrului emoţional al elevului şi despresimptoamele stresului la etapa în care esteoportună implicarea unui specialist psiho-log sau psihoterapeut.

Astfel, după H. Selye, stresul episodic,de intensitate moderată, are un impact po-zitiv asupra persoanei. El este un fenomenimportant pentru corp şi suflet, făcând co-relaţie dintre creier, sistemul endocrin şicel nervos. În caz de stres la prima etapă –cea de alarmă şi la cea de a doua - de rezis-tenţă, organismul se mobilizează, îşi am-plifică sursele interne [14, p. 24]. Astfel,în timpul stresului episodic elevul are suc-ces în activitate. El găseşte mai rapid di-verse soluţii utile în rezolvarea unor pro-bleme (în cazul lucrărilor de control, com-petiţii). Specialiştii în domeniu explicăacest fenomen prin faptul că în timpul stre-sului glandele cu secreţie internă eliminămai mult cortizon, adrenalină şi noradre-nalină, care, la rândul lor, influenţeazăpozitiv activitatea mintală - datorită căruifapt acest hormon poartă numele de “hor-mon al inteligenţei”. Medicul Wolter Kan-non a remarcat că aceşti hormoni producmodificări fiziologice în tot organismul,inclusiv în organele interne, glandele cusecreţie internă, amplificând puterile per-soanei pentru a - şi salva viaţa sau pentru aobţine un rezultat scontat, însă, dacă aceştihormoni nu se epuizează, intervine aste-nia, apoi depresia, oboseala, indiferenţa şistagnarea în gândire.

Cum se explică acest fenomen?

Cercetările realizate asupra persoane-lor menţinute o perioadă îndelungată înstres remarcă că în această situaţie se eli-mină o cantitate mai mare de cortizon (hor-mon secretat de glanda cortico - suprare-nală). În consecinţă intervin diverse reac-ţii fiziologice: sporeşte pulsul, se ridicătensiunea arterială, se intensifică respira-ţia, devenind superficială, sistemul imunal organismului începe să scadă. Dacă omulse găseşte în distres, nivelul sporit siste-matic de cortizon, poate ucide celule cre-ierului în hipotalamus, în rezultat, esteafectată memoria de lungă durată, apoi şicea de scurtă durată [12, p. 221]. Deacea,după tulburările de conduită, la elevii ţi-nuţi în distres scade interesul faţă de cu-noştinţe, motivaţia învăţării, intervine in-diferenţa faţă de obţinerea succesului.

Totodată, în caz de distres în organismse reduce cantitatea de serotonină. Insufi-cienţa acestui mediator influenţează nega-tiv sfera emoţională, scade imunitatea or-ganismului. Cantitatea redusă de serotoni-nă conduce la sporirea agresivităţii, impul-sivităţii, iar imunitatea scăzută a organis-mului generează contractarea bolilor infec-ţioase, somatice (gastrita, ulcerul stoma-cal, tulburări cardiovasculare), intervineastenia mentală şi generală [15, p.32].

Din analiza sondajelor efectuate de că-tre noi în ultimii doi ani, examinarea plân-gerilor înaintate de către elevi sau părinţiiacestora din instituţiile de învăţământpreuniversitar din municipiul Chişinău, amconstatat că mai frecvent provoacă situaţiistresante pentru elevi acei profesori, caresistematic sunt supuşi stresului: nu suntîncrezuţi în sine, au capacităţi profesiona-

Raisa JELESCU, Lucia SAVCA

57

Ψ

le scăzute, sunt insatisfăcuţi de profesie saude viaţa personală. Ei nu încurajează şi nicinu stimulează elevii în depăşirea proble-melor, dar îi inhibă, ameninţându-i cu scă-derea notei, exmatricularea, îi maltrateazăpsihologic, verbal în prezenţa colegilor, îisperie că vor invita părinţii la şcoală, voranunţa administraţia şcolii, vor insista săfie exmatriculaţi etc. În consecinţă uniielevi devin indiferenţi faţă de disciplinapredată de acest profesor, apoi acest feno-men negativ se poate răsfrânge asupra în-tregului proces educaţional, scade treptatmotivaţia în obţinerea succesului şi la alteobiecte.

Frica este un mijloc de dirijare a con-duitei omului. Dar menţinerea îndelunga-tă a acestei stări emoţionale declanşeazăreacţia inversă [14, p. 32]. Ţinuţi în situa-ţie de stres: ameninţări, frică, elevii nudevin mai ascultători, mai supuşi, dar dincontra, mai agresivi, brutali sau anxioşi,fricoşi, neascultători, indiferenţi, neadec-vat reacţionează la observaţie.

O sursă a stresului pentru elev este şifrustrarea zilnică ce survine în urma unorincidente neaşteptate:

• a învăţat tema foarte bine, dar din nea-tenţie a scris lucrarea pe o notă rea;

• s-a certat cu prietenul;• prietenii l-au trădat;• a aşteptat de la părinţi anumite favo-

ruri, dar ei nu şi-au îndeplinit promisiuni-le etc.

Din observaţiile noastre simptomelestresului diferă în funcţie de vârstă, parti-cularităţile individuale ale copilului şi dedurata influenţei factorului nociv asupralui. În urma stresului la elevi ðîate inter-veni unul sau câteva simptome dintre celeexpuse mai jos:

a) la antipreadolescenţi:• nedorinţa de a îndeplini sarcinile

şcolare;• îndeplinirea temelor o perioadă în-

delungată de timp cu pauze din diversemotive artificiale (sete de apă, foame, du-reri în burtă, necesităţi fiziologice frecven-te);

• scăderea succesului şcolar inopinat;• nedorinţa de a participa activ la di-

verse activităţi şcolare;• refuzul brusc de a frecventa şcoala;• indolenţă, oboseală, apatie, tristeţe,

lentoare în activitate;• hiperactivitate, tic nervos, somn

neliniştit, coşmaruri, dureri de cap;• negativism, neascultare, nesupu-

nere, refuz de a îndeplini activităţile cesunt legate de stresor;

• comit multe greşeli, par abătuţi,pasivi, plângăreţi, fricoşi, atenţie dis-persată, memorie scăzută;

• scene de isterie, iriscitabilitate di-mineaţa înainte de a pleca la şcoală etc.;

• refuzul de a frecventa şcoala.b) la preadolescenţi şi adolescenţi:• scăderea inopinată a reuşitei şco-

lare, interesului cognitiv;• schimbări în comportament: iris-

citabilitate, brutalitate, închidere însine, consum excesiv de alcool, tutun,în unele cazuri consum de droguri;

• chiul de la lecţiile la care a foststresat, nu reuşeşte, abandon;

• acuză cefalee, tic nervos, somnneliniştit, insomnie;

• diverse simptome a diferitor tul-burări somatice, în special a bolilor gas-tro-intestinale: dureri în burtă, vertijuri,greţuri, vomă, cefalee, etc. (majoritateaacestor simptome se manifestă în tim-

Profilaxia [i terapia stresului [colar

58

ΨRaisa JELESCU, Lucia SAVCA

pul lecţiei sau când trebuie să-şi pregă-tească temele );

• indispoziţie, pesimism, gândurisuicidare, tentative de suicid;

• agresivitate verbală, fizică faţă decolegi, părinţi, profesori, cruzime înmodul în care se răzbună pe acei care îl“agaţă”;

• însuşirea unui comportament an-tisocial ca mecanism de apărare: furt debani şi obiecte din familie.

În urma distresului frecvent evolu-ează apatia, agresiunea, absenteismul,plecarea de acasă, vagabondajul, utili-zarea alcoolului, drogurilor, autoagre-sia (tentative de suicid etc.), reuşita scă-zută la un obiect sau la majoritatea ob-iectelor, refuzul de a merge la şcoalăetc., aderarea la “grupul neformal”.

Ţinem să menţionăm, că unul şi ace-laşi factor stresant influenţează diferitasupra diferitor subiecţi. Pentru unelepersoane sursa stresului este atunci,când el devine „ţapul ispăşitor” în co-lectivul de elevi, suportă agresiunea zil-nică a colegilor de şcoală; pentru altuleste vocea ridicată a profesorului sauobservaţiile netacticoasă ale acestuia,iar pentru al treilea - situaţia conflic-tuală dintre părinţi, care sunt în stadiade divorţ; abuzul de alcool al părinţi-lor, lipsa părinţilor din familie, prezen-ţa membrilor familiei bolnave psihice.Deasemenea în funcţie de trăsăturilecaracteriale individuale, unele valoriimportante pentru persoană, diferiţistresori afectează diferit persoana. Celeintrovertite, de exemplu, sunt stresatedacă sunt impuse să vorbească în pu-blic, în faţa clasei, sunt privite prea atent

de profesor, li se face observaşie netac-ticoasă; persoanele extrovertite, demon-strative, din contra, sunt stresate dacănu li se permite să se manifeste în pu-blic, să fie în centrul atenţiei etc. Odatăidentificată cauza stresului, trebuie tre-cut la acţiune, căutând ieşirea din situa-ţia critică, înlăturând factorul stresant[4, p.56].

Pentru sănătate fizică şi psihică înviaţa cotidiană supraîncordarea perio-dică, pentru un timp limitat, este bene-fică, iar stresul sistematic – distresul,generează, pe de o parte, explozii emo-ţionale, tulburări în sfera somatică emo-ţională şi în conduita persoanei, pe dealta - pasivitate, depresie, care la rân-dul ei poate genera agresiune faţă de ceiapropiaţi sau autoagresie, până la sui-cid [8, p. 91].

Stresul şcolar devine şi mai grav pen-tru elevii care nu sunt în siguranţă înfamilie. Privirea acestor copii exprimăfrică, nelinişte, comportamentul esteimpulsiv, agresiv. Pentru ei este carac-teristică forma regresivă de apărare psi-hologică - reacţii agresive ca mecanismde apărare. Aceşti elevi se comportăadecvat doar atunci, când trăiesc pro-priul succes.

Totodată, Hans Selye subliniază căfără încordare emoţională nu există via-ţă, evoluare – “privarea de stres în ex-clusivitate înseamnă moarte” [14, p.43].

În articolul de faţă ne-am propus sătestăm următoarea ipoteză: Elevii careprovin din familii cu un climat psiholo-gic favorabil şi relaţii interpersonalesatisfăcătoare sunt mai rezistenţi lastresorii şcolari, decât cei din familii

59

Ψnefavorabile sau cu o educaţie patologică.

Pentru a verifica justeţea ipotezeilansate, iniţial am intenţionat să eviden-ţiem factorii stresanţi la care au fostsupuşi elevii din lotul experimental. Înacest scop am selectat un lot din 60 deelevi din clasele I - a IV-a din liceeledin mun. Chişinău.

Metodele empirice utilizate:• metodica investigării anxietăţii

şcolare (Temml P., Dorki M., Amen V.);• tehnica “Finisează propoziţia”;• procedeul “Hârtia mototolită”;• chestionarul “Confesiuni despre

aspiraţii, vise, anotimpuri, personajelepreferate”;

• testul proiectiv “Desenul cinetical familiei”;

• chestionar pentru părinţi şi învă-ţători “Confesiuni despre copii”.

Datele experimentale obţinute în re-zultatul aplicării tehnicii “investigareaanxietăţii şcolare” după P. Temml, M.Dorki, V. Amen (vezi figura 1), permitsă constatăm, că în clasa întâi gradul deexprimare a stresului este destul de ac-centuat: 40,5% de copii ating grad acutde exprimare a lui, iar 4,5 % - foarteacut. În clasa a doua scade acuitatea stre-sului la toate nivelurile în comparaţie cuclasa întâi, însă, în clasa a treia din nouse acutizează starea de stres a elevilor,majoritatea lor (65,0 %) ating grad foar-te acut de exprimare, iar 35% - grad acutde exprimare a stresului. În clasa a IV-astresul din nou este în descreştere - 42%dintre elevi ating nivelul acut de expri-mare a stresului, 68% dintre elevi suntevidenţiaţi cu stres moderat.

Figura 1. Numărul de copii şi gradulde exprimare a stresului (%).

Din cele relatate putem concluziona:• Intensitatea ş i gradul de

exprimare a stresului în clasele primaredin primele zile de şcoală şi pînă lafinele învăţării elevilor în acest ciclu nuse exprimă identic;

• cea mai critică situaţie se observăla elevii din clasa a III-a;

• cu excepţia clasei a II-a , încelelalte clase gradul acut de exprimarea stresului este destul de pronunţat;

• gradul neaccentuat al stresului seînregistrează numai la elevii din clasa a II-a;

• cel mai mare număr de elevi(55,0% si 58,0%) din clasa I-a şi a IV-aating grad moderat de exprimare astresului;

• în clasa a II-a gradul de exprimarea stresului scade, iar în clasa a III-asporeşte exagerat, la majoritatea dintreelevi variază între acut şi foarte acut;

• pe întreg parcursul învăţării înclasele primare starea de stres nu dis-pare, ci se menţine având diferit gradde exprimare la majoritatea dintre elevi.

Analiza datelor obţinute de la proba”Finisează propoziţia” starea de tensi-une a elevilor sporeşte, când răspund înfaţa clasei ( 46 şi 71% în clasa a II-a şia III-a ) şi în ajun de efectuare a teste-

Profilaxia [i terapia stresului [colar

60

Ψ

lor de evaluare (în primele trei clase:60, 100 şi 71%).

Cu vârsta numai gândul despre şcoalăle acutizează suferinţele: 46% dintre ele-vii din clasa a IV-a simt nelinişte, triste-ţe, îngrijorare. 41% dintre elevii din cla-sa a III-a menţionează că sunetul la lecţieşi intrarea în clasă îi îngrijorează, deoa-rece au frică că nu vor reuşi să îndepli-nească la nivel cerinţele şcolare (nu vorreuşi din nou). Acest fenomen se expri-mă, în primul rând, prin faptul că experi-enţa şcolară se extinde asupra trăiriloremoţionale ale elevilor, dar, pe de altăparte, sporeşte responsabilitatea lor faţăde activitatea de bază (vezi tabelul 1).

Tabelul 1Rezultatele de la proba “Finisează

propoziţia ”a) emoţia de bucurie, nerăbdare, ferici-

re, veselie;

Raisa JELESCU, Lucia SAVCA

b) emoţia de tristeţe, nelinişte, necaz,îngrijorare, amărăciune, frică, tensiune;

c) emoţia de nepăsare, indiferenţă;d) stări afective confuze, de bucurie şi

de frică, nelinişte, îngrijorare etc.

Datele obţinute ne mai permit să con-statăm că pe podiumul învăţământuluiprimar autoritatea învăţătorului estemai mare la debutul şcolar, iar la finelelui este în descreştere, fapt legat cu spo-rirea atitudinii critice a elevilor faţă decadrele didactice. Cu vârsta elevii de-vin mai responsabili faţă de obligaţiilelor şcolare. Lipsa lor de la lecţie nu-ilasă nepăsători. Îngrijorarea, neliniştea,care-i apasă, o motivează foarte con-ştient. Majoritatea dintre elevi sunt con-ştienţi de faptul că absenteismul face la-cune în cunoştinţe”.

Regimul şcolar, atitudinea autoritară a

61

Ψ Profilaxia [i terapia stresului [colar

profesorului îi ţine mereu în încordare,ceea ce le agravează starea lor psihică şiemoţională.

De regulă, ei mai frecvent menţioneazăurmătoarele dificultăţi, care-i ţin în alertă:

• nu pot rezolva unele probleme, exer-ciţii;

• nu întotdeauna pot răspunde la toa-te întrebările, cum doreşte învăţătoarea;

• au prea mult de scris, de compus,de citit şi povestit, de învăţat pe de rost.

Elevii au permanent frică:• să nu greşească;• să nu fie apreciaţi cu note insuficien-

te, nedorite de ei;• se întristează de orice insucces şco-

lar, precum şi de faptul că nu întotdeaunapot munci cu atenţie;

• majoritarea dintre elevi nu doresc săindispună părinţii cu note insuficiente, cuobiecţii în agende.

La această vârstă elevilor le este destulde dificil să motiveze erorile lor, legate deinsuccesul şcolar. De regulă, substituiemotivul cu disciplina şcolară mai dificilăpentru însuşire de ei, care-i şi ţine mereuîn stare de tensiune, îngrijorare, frică, aler-tă. Spre clasa a III-ea din experienţa ante-rioară şcolară, elevii constată şi faptul cămai preferaţi de profesor sunt elevii careau note bune.

Analiza calitativă şi cantitativă a rezul-tatelor la proba ”Hârtia mototolită” con-statăm că neliniştea elevilor este legată deun şir de probleme, care au lăsat în con-ştiinţa şi experienţa lor de viaţă o ampren-tă vie neplăcută, dureroasă şi cu care n-ardori să se mai întâlnească pe viitor.

Pe toţi elevii îi mistuie frica de insuc-cesul şcolar. Se tem de pedepsele părinţi-

lor pentru notă rea.La debutul şcolar doresc să se debarase-

ze de:• cărţile vechi, neîngrijite;• caietele cu note insuficiente.În clasa a IV-a doresc să se debaraseze de:• colegi, prieteni răi;• frica de lupi, câini, gâze înspăimân-

tătoare, întuneric;• singurătate;• tristeţe;• oameni răi, beţivani;• pedepsele părinţilor;• chiar şi de părinţii, care nu le acordă

atenţia cuvenită, care sunt plecaţi şi nu maivin acasă de mulţi ani.

• prieteni bătăuşi;• hoţi, bandiţi, ucigaşi;• calomnii naturale ( vânturi puterni-

ce, incendii, inundaţii );• dureri de inimă; dureri de cap;• război;• coşmaruri;• tata înfuriat.Aceste fenomene nedorite le provoacă

dureri de cap, indispoziţie.Întunericul îi sperie, îi îngrozeşte, chiar

şi alături de părinţi ori de alţi vârstnici. Eleste asociat cu ceva foarte înspăimântător,fioros, negru şi rău şi le provoacă stareade groază, uneori cu probleme de sănăta-te. Elevii îşi alină singurătatea cu televi-zorul şi calculatorul. Majoritatea elevilordin clasele primare (92%) ar dori, totuşi,să rămână acasă cu careva din părinţi şinumai 4-8 % îşi doresc să rămână singuriacasă, pentru a face ce doresc.

Starea tensionată evoluează, dacă:• are de pregătit temele;• frecventează şcoala cu temele nepre-

gătite;

62

ΨRaisa JELESCU, Lucia SAVCA• cineva dintre colegi râde de el ori de

lucrurile sale;• este pedepsit de părinţi;• este nevoit, impus să lucreze în gălăgie;• este impus să rezolve suplimentar

probleme de matematică;• are veşti triste ş. a.Aceste date ar putea fi interpretate de

noi astfel: cerinţele învăţământului con-temporan îi ţine mereu în alertă, care maisunt pe de asupra adesea speriaţi de teste-le de evaluare a cunoştinţelor, lucrări decontrol de la Minister etc.

Analiza testului proiectiv „Desenul ci-netic al familiei”, a relaţiilor interperso-nale din familie şi atitudinii părinţilor faţăde copil au relevat următoarele:

• în 78% de cazuri elevii fac parte dinfamilii cu un nivel scăzut de integrare, încare predomină relaţii reci.

Elevii au menţionat că:• este bătut cu cureaua – 28 %;• este dojenit - 8 %;• este pus la ungher - 8 %;• i se interzice să privească televizorul, să

facă plimbări în aer liber – 12 %;• este impus să facă suplimentar mate-

matica – 4 %;• este lipsit de comunicare cu unul din-

tre părinţi – 4 %.

Mai des este pedepsit de :• ata – 40 %;• mama – 24%;• bunici – 8%;• lipsă de răspuns – 28 %.Starea de nelinişte, îngrijorare, frică,

alertă este provocată de părinţii severi, careaspiră la note mari indiferent de capacită-ţile şi starea emoţională a copilului.

Concluzii• Activitatea de învăţare pentru ele-

vul din clasele primare este o muncă nouăextrem de grea, care necesită efort fizic,psihic, emoţional etc., capacităţi intelec-tuale formate corespunzător cerinţelor îna-intate de şcoală;

• Elevii din clasele primare au dorin-ţa de a învăţa bine, de a fi apreciaţi pentrumunca depusă, cât şi dorinţa de a evita oeventuală pedeapsă din cauza insuccesu-lui şcolar;

• Distresul conduce la înrăutăţirea stă-rii sănătăţii – evoluarea bolilor psihosoma-tice, scăderea interesului cognitiv, dimi-nuarea motivaţiei în obţinerea succesului,absenteism etc.;

• Stresul şcolar în clasele primare estelegat de sarcinile şcolare complexe şi su-pradozarea lor, exigenţa exagerată a părin-ţilor şi cadrelor didactice, educaţia patolo-gică în familie;

• Educaţia într-un stil democrat din fa-milie, atitudinea binevoitoare a părinţilordiminuiază efectele negative ale stresuluişcolar;

• Elevii din clasele primare suferăadânc eşecul şcolar şi neglijarea din par-tea profesorului;

• Exersarea zilnică a elevilor în mă-suri de depăşire a stresului (exerciţii de re-spiraţie, antrenement autogen, meditaţie)

• Diminuarea suprasolicitării elevilor,atitudinea pozitivă a profesorului reducedistresul şcolar.

Terapia stresului şcolarProfilaxia stresului şcolar este posibilă

prin realizarea diferitor măsuri la diferitnivel în lucru cu părinţii, profesorii, ele-vii:

63

Ψ Profilaxia [i terapia stresului [colar

1. Ridicarea competenţei elevilor de-spre importanţa menţinerii sănătăţii fiziceşi psihice.

2. Exersarea elevilor în comunicare efi-cientă şi rezolvare constructivă a conflic-telor dintre elevi, elev şi profesor.

3. Ridicarea nivelului de cultură a pă-rinţilor şi elevilor în ce priveşte petrece-rea activă a timpului liber în familie şi încercul de prieteni după interese: dansuri,sport, muzică preferată, teatru, călătorii,expoziţii, jocuri, plimbări înainte de somn,odihnă în mijlocul naturii, pescuit, etc.;(tradiţiile, organizarea sărbătorilor con-form semnificaţiei lor, vinkentul de folo-sit pentru odihnă şi munca în comun însânul familiei).

4. Educarea toleranţei adulţilor faţă degreşelile copilului.

5. Propagarea valorilor moral-spiritua-le.

6. Renunţarea la îndeplinirea sarcini-lor şcolare pe perioada vacanţei şi zilelorde odihnă.

Aşa cum factorii ce provoacă stresulsunt variaţi şi se află atât în interiorul fa-miliei, cât şi în şcoală, iar consecinţele suntdiverse, propunem programul de “Autore-glare emoţională”, elaborat de noi am ori-entat la formarea deprinderilor de ieşire dinstres, care este raţional să fie realizat întimpul lecţiei de către profesor şi elevi.Acest program prevede următoarele acti-vităţi ce eliberează de stres:

• sistemul de exerciţii dinamice, exer-ciţii de respiraţie, care au un impact de des-tindere a musculaturii, meditaţie, cuvintemagice;

• însuşirea tehnicilor de antrenamentautogen (AA);

• gimnastică curativă;

• poziţii statice şi destindere a mus-culaturii;

• stimularea funcţiei organelor inter-ne.

Exerciţiile de respiraţie sunt cel maisimplu de efectuat la lecţie în timpul mi-nutului de relaxare. Ele influenţează be-nefic nu numai la relaxarea musculaturii,dar şi asupra sistemului nervos autonom,care este primul afectat de stres [11, p. 11].

În continuare propunem câteva tehnici,uşor de efectuat 2-3 min. în timpul lecţiei.

• Respiraţia lentă: Cercetările curen-te demonstrează că respiraţia adâncă, len-tă destinde musculatura scheletară, calmea-ză sistemul nervos autonom, care este maisensibil la stres. Ea contribuie la regene-rarea forţei interne şi ameliorează concen-trarea atenţiei, atenuează panica, frica, în-cordarea. Se efectuează inspiraţie cât mailentă - 8 sec. prin cavitatea nazală, apoi expi-raţie lentă - 8 sec., pronunţând cât mai pre-lung sunetul s-s-s.

• Respiraţia rapidă: Împrospătează şilimpezeşte minţile: Aşezaţi-vă comod. In-spiraţie şi expiraţie prin cavitatea nazalăritmic timp de 10 sec. Fiţi atenţi la senza-ţiile pe care le aveţi. După o pauză de 15-20 sec. repetaţi inspiraţia şi expiraţia ra-pid încă 15 sec. Senzaţiile pe care le aveţisunt identice cu acelea, care apar în urmadansului, unor exerciţii sportive, exerciţiiYoga.

• Respiraţie ritmică: Aşezaţi-vă co-mod pe scaun - poziţia “vizitiului”. Efec-tuaţi lent timp de 8 sec. - inspiraţie, apoi nurespiraţi - 8 sec. şi urmează expiraţia timp de16 sec. prin cavitatea bucală, pronunţând su-netul - H.

• Pronunţarea prelungă a sunetuluiMmmmm timp de până la 1 min. la o ex-

64

Ψ

piraţie prelungită. Aşezaţi-vă comod pescaun, poziţia „vizitiului”. Mâinile pe braţecu palmele în sus, cu degetele puţin apro-piate, unind degetul mare cu cel arătător.Meditaţi: imaginaţi-vă un peisaj plăcut-opoiana din pădure.

• Bateţi din picioare parcă aţi dansa înritm timp de un minut. 1-2-3/1-2-3/1-2-3.La orice vârstă acest exerciţiu înlătură stre-sul, emoţiile negative, disperarea, amelio-rează circulaţia sângelui şi dispoziţia.

• Încrucişarea mâinilor se efectueazăpentru a preîntâmpina stresul presupus îna-inte de susţinerea tezelor, de prezentareaunui raport în public etc. Acest procedeucreează confort intern şi limpezimea gân-durilor - în timp limitat. Aşezaţi-vă comod,încrucişând picioarele, apoi încrucişaţimâinile, punând palmele pe verso, apoiîncrucişaţi degetele. Întoarceţi mâinile în-crucişate înăuntru şi în sus, ca să fie la ni-velul pieptului. Respiraţi adânc, lent: 8 -inspiraţie; 16 - expiraţie. Posibil să aveţisenzaţia de încordare în degete, palme şimuşchi. Aceasta înseamnă că exerciţiuleste îndeplinit corect, iar creierul sesizea-ză semnalele necesare. În acest timp cre-ierul se odihneşte. Orice gânduri ce vin încap se sesizează. Acest exerciţiu înlăturăiritabilitatea de pe unele porţiuni ale emis-ferelor, astfel atenţia se schimbă.

• Încordarea şi destinderea muscula-turii. Poziţia verticală – picioarele puţinîndepărtate la nivelul umerilor, cu mâinileîn sus. Pumnii strânşi. Se încordează con-secutiv musculatura mâinilor, gâtului, spa-telui, picioarelor pentru 30 sec., apoi se lasămâinile în jos, concomitent efectuând oexpiraţie bruscă, pronunţând îmbinării desunete - “Ha”. Musculatura corpului serelaxează la maximum posibil. Se repetă

de trei ori cu intervalul de 30 secunde.• Relaxarea musculaturii, meditaţie.

Se aşează comod pe scaun imitând “Pozi-ţia vizitiului”, capul este lăsat puţin sprepiept. Respiraţia cât mai lentă. Sub muzi-că relaxantă se dă comanda de relaxare amusculaturii corpului. Frazele se alcătuiescde la persoana I-a, singular, verbul - la tim-pul prezent sau trecut. Fiecare frază se re-petă de 1 - 2 ori, schimbând topica cuvin-telor în propoziţie, având acelaşi sens.

“Sunt liniştit, sunt absolut liniştit. Măodihnesc. S-a destins musculatura frunţii,obrajilor, buzelor. Ochii sunt închişi. Faţaeste relaxată, ca o mască. S-a destins mus-culatura gâtului, spatelui, pieptului. Mâi-nile sunt relaxate, se odihnesc. Se odih-nesc picioarele mele. Talpa piciorului estelipită de podea. Respir adânc, liniştit. Măsimt foarte bine. Sunt liniştit, sunt absolutliniştit.

În gând mă transfer pe malul mării. Înjur e linişte. Eu văd foarte bine peisajulmării. Marea este liniştită. Ascult cum semişcă încet valurile mării. Eu sunt culcatpe nisip. Corpul meu este liniştit, se odih-neşte. Nisipul este cald, cald. Se încălzeş-te spatele meu. Plexul solar elimină maimultă energie. Corpul meu se încarcă cu onouă energie. Devin puternic. A dispărutoboseala. Mă simt bine, mă simt foartebine. Acum pot să lucrez cu mult mai bine.Deschid ochii. Mă ridic. Dispoziţia meaeste foarte bună”.

Repetarea ciclică a exerciţiilor propu-se formează deprinderi de autoreglare emo-ţională, înlătură încordarea, creează dispo-ziţie bună, dezvoltă imaginaţia şi creativi-tatea [5, p. 26].

Pentru meditaţie se pot folosi diferite teh-nici. Natura, însă, este obiectul cel mai po-

Raisa JELESCU, Lucia SAVCA

65

Ψ

trivit pentru contemplare. Subiectul poateobţine o stare de pace interioară intrând înrezonanţă cu natura [3, p.96]. Propunem ur-mătoarele recomandări.

1. Aşezaţi-vă sub un copac şi contem-plaţi minunatele frunze înverzite.

2. Staţi relaxat în grădină şi savuraţi mi-rosul de fân cosit.

3. Sesizaţi mirosul vântului. Ce poartăel? Mirosul sărat al mării sau mirosul debrad al munţilor.

4. Urmăriţi picătura de ploaie cum cadepe geam, pământ. Căutaţi să vedeţi cumcade fiecare picătură.

Este important de ştiut că nu există unmodel standard de normalitate şi că moda-lităţile de adaptare ale omului la mediu suntfoarte diferite [3, p.10]. Soluţiile eficientepentru o persoană pot să nu fie atât de efi-ciente pentru altele. Fiecare fiinţă are ma-niera sa de a suferi, de a fi bolnav şi fieca-re are modelul său de a depăşi dificultăţilevieţi [4, p.103].

Necesitatea de a educa copilul, de a firesponsabil de sănătatea lui, de a-l învăţasă poată ieşi uşor din stresul cotidian esteo necesitate a contemporanietăţii.

Referinţe biliografice:

1. Ausubel, D., Robinson, F., 1981, Învă-

ţarea în şcoală. Editura Didactică şi pedago-gică, Bucureşti.

2. Boncu, St., 2002, Psihologia influenţeisociale. Editura Polirom, Iaşi.

3. Holdevici, I., Vàsilescu, Ilie P., 1993,Psihoterapia. Ed. Ceres, Bucureşti.

4. Percek, A., 1993, Stresul şi relaxarea.Ed. Teora, Bucureşti.

5. Savca, L., 1993, Autoreglarea emoţiona-lă. Editura didactică, Chişinău.

6. Василиев, В. Н., Здоровье и стресс.«Знание», 1991, Москва.

7. Гарбузов, В. И., Практическаяпсихотерапия. А. О. «Сфера», 1994, Санкт-Петербург.

8. Гиссен, Л. Д., Время стрессов.Физкультура, Труд и спорт, 1990, Москва.

9. Гринберг Дж., Управление стрессом.2002, Питер, М., Санкт-Петербург.

10. Кнопкин, О. А., Психологическиемеханизмы регуляции деятельности.1980, Москва.

11. Левис, Шелдон, Левис, Шейла,Ребенок и стресс. 1997, Питер.

12. Нервные и эндокринные механизмыстресса. «Штиинца», 1980, Кишинев.

13. Простомолов, В. Ф., Гигиена итайны души. 1992, Тигина.

14. Селиe, H., Очерки об адаптацион-ном синдроме. 1960, Москва.

15. Спиридонов, Н. Н., Самовнушение,движение, сон, здоровье. Физкультура испорт, 1987, Москва.

16. Стресс и адаптация. 1978,Кишинев.

Profilaxia [i terapia stresului [colar

66