ORIGEN SCRIERI ALESE

COLECTJA

c:PARINTI ~I SCRIITORI BISERICE~TI>

DIN ) SUB INDRUMAREA FERICITULUI pARINTE

IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMA.NE

Oigitally signed by Apologeticum : cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Oate: 2005.08.1 15: 11: 57 +03'00'

COMISIA DE EDlTARE:

Pr. DUMlTRU SOARE (pre~edinte), Pr. Prof. $ , Pr. Prof. THODOR BODOGAiE, Pr. Prof. BRANI$TE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. P1rof. G. COMAN, Pr.Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELItAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE . MARCU, Pr. Prof. RAMUREANU, ,Pr. Prof.

DUMlTRU STANIWAlE, CIUTACU (secretar).

A.RINTI ; SCRIITORI SRC;

9

~@f)-- --~~~ ~~. R G '~ ( SCRIERI ALESE ) ~... PARTEA PATRA ..(~

JIt~-.. --d~r. CONTRA LUI CELSUS

CARTE TIPARITA CU BINECUvlNTAREA FERICITULUI pARINTE

IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE RO.MANE

STUDIU INTRODUCTIV, TRADUCERE DE

PR. PROF. .

COLABORATORl : PROf. . CHIRCA, TEODOSIALATCU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC :;;1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE

BUCURE:;;TI -1984

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

STUDIU INTRODUCTIV

Dupa ce, n primele doua volume, am prezentat din scrierile lui Origen unele lucrari exegetice la cart1 din Vechiul I~ NouI Testament, iar n cel de al treileaam pus la dispozitia cititorilor prima incercaie de sistem,atiz,area crezUilui Crel$tiill (Despre principii), precum $ doua apreciabile lucrari de oatehetica ~ de morala cre~tin1:i (Convorbirle cu Heraclide $ Despre rugciune), de asta data oferim, traducere romineasca, lucrare de teoloQie fundamentali:i cu titlul Contra lu.i Celsus, unLca,in goouJ. ei, primele trei Vacur cre~tiille, ce,a maii voluminoasa :$ cea mai cunoscuta opera a marelui teolog alexandrin. Daca n ce1e1ailte scrieri preouparHe lui r:gen raminoou oarecum ~ cercul mai restrins al Bisericii crtne, de data aceasta, eI iese lu-mea mare a Imperiului Roman de la mijlocul seco1Jului al treilea, abor-dind prob1eme din cele mai variate din viata societatii de atunci: de filozofie ~ mitologie, probleme sociale, culturale ,~ economice ~ de spiritualitate cre~tina i gnostica deopotriva. Daca ne gindim ca, din pricina Iipsei de 1ntelegere a unor ierahi alexandrini, Origen a f05t nevoit sa traia-sca', a doua parte a vietii lui, intr-un exil continuu, n Palestina, ramine ca un fapt straniu, dar n acel~i timp $ ca binecu-vintare a vremii, faptul ca i-a ramas lui sarcina de a scrie acum, cind se apropia de 65 de ani, cea mai completa lucrare de ,aparare a invataturii creitine impotriva celei mai temeinice opere de defaimare a invataturii cre$tine, izvorite din rindul invatatilor pagini5mului muribund, lasin-du-ne astfel mO$tenire lucrare de vasta informatie cum nu va mai inregistra Blserica cre~tina decit poate peste 200 de ani, pe vremea Fericitullui Augustin (De civitate Dei). drep,t ca, fHnd obIiga,t sa r,a-mina legat de textul operei pe care combatea, scrierea lui Celsus, Origen scri:erea sa 1asa mu.Jlt de d,orit, J:iiindca ingramad,~te prea mu'lte date intr-o forma ul11eori r1ia, 1111 schimb, niiciill1tr-o a1ta lucrare - dat dovada de atit'a er,uditie, de cugetare a,tit de adilIlca ~ de a'ti:ta emo-

6 ORIGEN, SCRIERI ALESE

$ entuzri,asm cre$tinesc pmtru tot ce ms,emna lucr,area Dumnezeu, pe care Biseric:a d,esfaiura a,oe,a vrem'e lill,lume 1.

Cine er Celsus, autorul pe oare-l combate Origen aceasta scriere ? ln ce timp triHt el ? De peste 100 de ani s-a incercat, de mai multe , sa se dea un raspuns satisfacator acestor intrebari, dar fara succes. Se $tie ca acum vreo 40 de ani s-au descoperit, copii scrise pe papirus, citeva opere ale Origen, unele complet necunoscute. S-a descoperit atunci $ varianta manuscrisa continind 1/3 din textul melor doua carti din scrierea pe care publicam aici, dar nici ele n-au adus ceva nou aceasta . 2. Singurele informatii despre per-soana lui Celsus sint numai cele pe care le ofera analiza textului aces-teiscrieri. I:n schimb, ,d'$,aCUm va put'ea observa oricine, Celsus a fost personalitate de prim rang a lumii antice. ~ndeosebi trei sint calitatile pe oare le poseda : de polemist i:nci,siv,de sav,ant apreci.abil $ de f11osof care cunOl~teaaproape intreg evanitaiuJ dlif.eri,telor directii filosofioe ale antichitatii. Din pacate cunO$tintele sale privitoare la Vechiul ;; Noul Testament sint prea extinse '$ nici prea sigure. CunoItea mai bine Vechiul Testament $ Evangheliile, schimb cartile prooro-cilor '$ mai ales epistolele pauline ii ramasesera necunoscute. Din is-tori,a$i ,tr,a,ditiHe evredllor cunol$,tea mU!lte lucrnri, totUJ$i multe din aceste cuno$tinte erau unilaterale$i gre$ite. De pilda, pe evrei ii socotea a fi de origine egilpteana, ni'~te sclavi ignoranti, oar,e s-au rascul,at impotriva faraonu1ui, banda de aventuri'eri $ crimin,aH 3. CunOl$'tea ~ ere1Jiile $ sectele din Biserica cre$tina, dar nu era sigur pe datele ce le avea. Mai mult, cunoItea destule lucruri despre mitologiile popoarelor antice, despre oracole > alte aIezaminte religioase ~ sociale ale lor. Ne putem inchipui, aIadar, ca, calitate de reprezentant al c.ulturii > religiei din statul sclavagist anHc, el a dat de lucru mod serios

creItinilor > special lui Origen, atunci cind a atacat '$ a defaimat iudaismulIi creItinismul, spunind ca acesta ar propaga ignoran~a $ minciuna, ca Iisus ar fi fost un impostor > un magician, ca Biserica

$ invatatura ei n-ar fi adus lume nimic original $ ca, nepar-ticipare la actele de cult mO$tenite traditi de Imperiul Roman, cre$tinii ar submina unitatea imperiului, de aceea ar fi momentul sa paraseasca atitudinea evaziva $ de neincredere fata de ideologia so-cietatii, integrindu-se $ angajindu-se mai activ viata publica

1. se vedea observatii1e . Bardenhewer, Geschichte der ltkirch1icher tTa, , Freiburg i. Br., . 164, unde citeaza pareri1e entuziaste ale prirnului edi-tor ~tiintHic a lucrar1i lui Origen, ,. Koetschau, Orjgenes Werke, Leipzig, 1899, pag. XXIV; .

2. J. Scherer, ExtrHs des Jjvres Il du Contre CeIse d'Origene d'pres Ppyrus no. 88747 du Musee du Cire, La Laire, 1956.

3. Un care n-a avut

STUDIU INTRODUCTIV "

c1ipele gre,:,e,cindajutofUll tultu:ror se s,imte neaesar a.tit ii viata nterioara, cit ~ cea exterioara a statului. Cu calm, cu informatie bo-gata ~ cu multa clHdura sufleteasca, Origen combate una dupa alta ne-numaI1atele mvinuiri ~! defaimari - caci, din paoate, a~ci rezida unele

d sc8deri1e argumentarii lui Celsus, ca eprea patima~a ~ lipsita de bUlla credi1llta - dem,as,cind 'C(mfuziile preopiJnentului sau ~idemonstrind ca itl'vatatura crel~tina este Jnompar,abil superioora ideJ.ogiei pagtne, indeosebi pentru motivul ca ea a adus pretuire mai mare a omului familie ~ societate, iar ceea ce prive~te colaborarea la vi,ata publica cre~tinii sint bucuro~i sa-~i dea tot concursul sprijinirea tintelor superioare ale vietii individuale ~ de stat.

general, dincolo de bogatia ~ temeinicia informatiei cu care Origen Ia ~tiut sa apere adevarul cre~tin, ceea ce impresioneaza, mul rind, aceasta scriere, este convingerea autorului ca cre~tinismul este religie revelata de Dumnezeu, de aceea oricit de apriga ~ de savanta a fost critica lui Celsus ea era totu~i neputincioasa, pentru ca,

fond, Origen nu apara numai doctrina, ci maiales realitatea supra-naturala a energiei divine actionind istorie, care contribuia astfel la innobilarea vietii intregii omeniri.

Dar sa nu avansam. Dupa afirmati1a lui Origen insUJ~i, se cunosc doi Celsus, amindoi

adepti ai lui Epicur, unul de pe vremea lui Nero, ceHHa1t de pe vremea lui Adrian sau ceva dupa e1>} 4. Ca sa se poata ,face mai u~or identi-ficarea polemistului pe care-l combate Origen, trebuie sa recurgem la anaHzare,a mai atenta ,a ,ci.torva pasaje ail,e scrie,rii de ~ata, care se fac aluziila fapte istorice cunoscute.

Unul din aceste fapte il constituie referirea repetata a lui Celsus la citeva din mi~carile eretice ~ sectare din sinul vietii cre,~tine. A~a e cazul cu Marcion 5~ ucenicul sau Apelles 6, de care amintesc atit Iustin Martirul, cit ~ Irineu, ca a,ctivindpe vremea imparatului toin Piul (138-161). Despre alta aderenta a Marcion, cu numele Marcelina, se relateaza ca a fost trimisa de Marcion la Roma 7, pe vremea papei Anicet (158-168). Interesante sint !? relatarile despre al~ieretici, cum sint o~H, oaiani, oarpocratienii 8. tn general, toate

~tirile acestea vizeaza evenimente care se potrivesc veacului , cum

4. . 8. 5. 7; 53; 74. 6. 54. 7. ,62. 8. , 13 24; 28 30 , 40.

8 ORIGEN, SCRIERI ALESE

bine obserVa . Harnack, ~ incit cercetatorii s-au oprit cel de doi1ea Celsus, din vremea lui Adrian ~ a succesorilor lui 9.

Dar ~ felulin care se descrie starea cre~tinilor din Imperiul Roman face sa intelegem ca timpul care-~i scria Celsus pamfletul sau 'impotriva cre~tini1or era un timp de nesiguranta : cre~tinii rataceau n tem1nita, chinuiti pina 1a moarte 10 (

STUDIU INTRODUCTIV 9

Celsus are caracterul pamflet} se dovede~te mult mai apropiat de Platon dec1t de Epicur, intrucit la operele Platon se refera mlllt

des decit Ia cele ale Epicur 17. Poate ca lucrurile ar trebuj. tnte-lese in sensul ca '11 .evolutia celor doua~coli ~ilosofice, epooa 1n cal'e

Celsus era dominata de eclectism de orientare mai libera1a, ~ ca, scriind de pe pozitivist-matetialiste '~ tagaduind de cele mai multe roIuI Providentei dumnezeie~ti 1n dezvoltarea istorica a societatii, Celsus a putut fi taxat de Origen ca epicureist. !ntrucit intr-un alt pasaj 18 Celsus da sa se Inteleaga ca a scris ~ combatere a magiei, ~ intrucit ~ alt Celsus (amic declarat numai al Epicur, ci ~ a1 1 Lucian de Samosata, cunoscutul critic al moravuri-

antichiti'ii, dar care a scris ~ usturatoare 1 adresa cre~tinismului) 19 a scris ~ el astfe1 detratat impotriva magiei 20, multi cerceta,tor.i au cautat sa identifie pe preopine.I1tul l Origen cu amicu1 Lucian, d~i acest amic a actionat ca du~man al Epicur 21, atunci ci'11d i-,a ars ,aestuia opera principa,la. Principii1e cele mai de seamt 22. Pentru identifi'CICHea celor doi Celsus epi,curei s.:.ctu pronuntat 1 1873 Th. Keim 23, 1862 . Renan 24, 1897 Ad. Harnack 25, 1960 Schwartz 26, pentru parerea cealalta au ramas . Pelagaud 27 (1878), . Neum'alI1Il!;>i . Koetschau (1899-1900), . de I.abriolle (1935) 28, . Chadwick (1953) 29 ~ C. Andresen (1955) 30. De-sigur ca are putere de convingere nici faptnl ca unul din copi~tii Iui Lucian a nota,t pe marginea textului operei acestuia: "Cels e 001 care a scris contra noastra, a cre~tinilor, 8 carti pline de nazbitii, pe care le-a combatut chip minunat Origen cel evlavios :51. Oricum, revenind 1 autoru1 pe care-l combate Origen, este ~o de Inteles cum admirator al Epicur se ru~ineaza mereu sa-~i marturiseasca

17. . Borret, Origene, Contr Celse, . V, Paris, 1976. Indice pag. 313-314. 18. , 68. (Epicur), 337-341 (Platon).

se vedea indeosebi despre moartea lui Peregrin . Lucian,' Opere Jese, trad. R. Hincu, Bucure~ti. 1959, . 488 ~.u.

20. Lucian, Alexndru su proletul mjncjnos, cap: 21 acela~i volum, pag. 519. 21. Idem, cap. 25, pag.521. 22. ldem, . 530. 23. Th. Keim, Celsus Wahres Wort ilteste Streitschrift antiker WeHanschaung

gegen das Christentums vom Jahre 178 . Chr. Zurich, 1873. 24. Ernest Renan, Marc Aurel l du monde antique, Paris, 1882, . 346. 25. Ad. Harnack, . cit., . 315. 26. I.Schwartz, Du Testment de Levj u Discours verjtble de CeJse, Rev. I'hist. et de Phil. Relg., 1960, . 126 ~.u.

:l. . PEHagaud, Un conservteur u second siecle: etude sur Celse ... , , 1878. 28. . Koetschau, . clt., . 29. . Chadwick . clt., . XXXVIII. 30. C. Andresen, Logos und Nomos. Die Polemjk des Celsus \vic/er dasChrjstentum

Berlin, 1955. 31. . Borret, . cit., V, . 135.

10 ORIGEN, SCRIERl ALESE

aceasHJ. admiratie. Dar, vorba unui distins patrolog francez, mai bine sa nu se precizeze lucrurile 32.

Despre tit1ul ciirtii combiitute de Origen !;ii despre semnificatia 1ui S-a scris mult. CuvinteJe 'Y/&j pot insemna 1 romane!;ite fie cuvint adevarat, fie inaitura adevarata, fie temei adevarat", sau chiar credinta adevarata. orice caz, a~a cum a ramas formulat el e mult prea concis !;ii e natural ca suna provocator pentru orice om oare are preil:entia ca spune un adevar de valoare 1n illumele u:nei i

srt7DW INTRODUCTIV 11

lntr-un fr'agmetJI: 36 Ce~sus acuza pe tudei ~ pe cre~tini, ace~H paznici de capre ~ de , ca s-au rupt fara temei 10gic (&'~) de ido-latrie ~ mod revolu~ionar au acceptdt credin~a intr-un singur Dum-nezeu. Origen Ta:spUll1de ca legea sau obJloeiul ( \) de pina atunci nu se baza pe adevar, ci pe ceva intimplator. De aceea, Origen cere sa vedem &' '{}- mai curind un temei sau cerinta dupa adevar deplin, a~a cum reiese din fragmentul unde se vorbe~te de te-meiul adevarat al proorociilor, sau alt 10c (VI, 74), unde ambele cu-vinte au in~eles de temei adevarat.

Combatind rastalmacirile, Origen vrea sa araJte cititorului ca e mai corect sa boteze pamfletul lui Celsus Discurs adevarat, intrucit mwte Jocuri oper,a e numi,ta ,,carte SdU scrlere 37. Acedsta cuatit ma:i mu1t cu cit insu~j titlul de &''Yj& s-a dovedit a fi expresie tebnica , folosita de cugetatorul p1atonic Antifon 38 ~ chiar de Platon

ns~ cu inteles de instrument de cautare a adevarului. De aceea iI.m famas la titlul d,e Discurs adevarat ca ~ editorul francez.'

Locul unde ~i-a scris Celsus opera pare sa fi fost Alexandria, cu tOdte ca unii au optat pentru Roma, data fiind pledoaria de cald patrlo-tism de la sfirl~itul scrierii, n care se fac aluzii unitatea matera

~ spirituala a imperiului ~ la capitala lui, ca simbol al dcestei unitati. A$a a crezut de piIlda E.pela,gaud 39.

Dar tot acolo 40 se critica ~ pretentia puterii paminte~ti de a se ridica mai presus decit puterea lui Dumnezeu, ceea ce este aluzie directa la practica zeificarii persoanei imperiale. Faptul ca n multe pa-saje se intilne~te expresia Dumnezeu cel peste toate 41, care ne aduce aminte de re1igia egiptenilor, precum ~ de unele amanunte n legatura cu lumea orientala 42, cum e cazul cu cinstirea adusa lui Antinoos 43i mai ales cu popularizarea tbt mai vie a notiunii' Logosului (datorita 1n mare parte iudeilor elini~ti din capitala Egiptului care numara peste 100.000 de astfel de prozelit), ne face sa credem ca este mai probabil sa fi fost scrisa 1111 .AIlex.andria. nar acest lucru l11iU se poa,te afirma u si-guranta atit timp clt tot a~a de multe amanunte se dau ~ despre Pitagora, despre cultul zeului persan Mithras, despre gnosticism ,~ des-pre oracolele greceiti prezentate intreg spatiul mediteranean.

36. , 23. Observatia wi Andresen, . cit., . 200-211. La fel llll legitura cu fragmentele 4.i , 74 ~ , 68.

37. se vedea 4 i V[, 74 i 41 i , 51 i 62 - scriere i , 62 i [. 41 - carte.

38. , 25 i 84. 39. Menon 81 a. citat dupa . Borret, . cit., . 1 '73. 40. , 69precum ; IV, 73. 41. 24 i , 41 etc. 42. , 3-11. 43. , 36; , 63.

12 ORIGEN, SCRIERI ALESE

Structura :ji cuprinsul scrierii. S-a spus, pe buna dreptate, ca este msb sa gas~ti indicatie

precisa a unui plan general. Cele 8 carti au fiecare intre 68-99 de pa-ragrafe, textul carora de multe nu $ cine vorbe~te: Celsus sau Origen. Unde s-raputut i~ace diferentiere sigura, s..,a a.doptat surb-1inierea pasajeJ.or ,c!itate textu,a1 44 Din aoeste oitate celsiene s-a increir1oa!\: sa se reconstituie opera polemistului pagin. Dintr'e cele mai merituoase edii de reconsHtuire ami'l1tim pe a,ceeraa T,h. Keim ilIl 1873. Dupa 5 ani francezul . Pelagaud, mIareadmir,ator ,allui Celsus, ifost 'cel dintii care a formulat ideea ca Origen a folosit operele lui lustin Martirul, afirmind ca insuii ci'1)~j fi un raspuns al cu1turii pagine fata de apologiiJlre Iacestuira. OCn 1925 un ,a1t fr,aIIlcez, L. Rourgier, afirm,a rca

opera lui Origen se cuprind .7/10 din textul scrierii lui Celsus $ 9/10 din idei1e aceluia 45. Cea mai migaloasa incercare de reconstituire a textului ne-o da germanul R. Bader 1940, care are meritul, intre a1terle, d,e a fi dov,e

STUDIU INTRODUCTIV 13

gul conduce Dumnezeu Iumea, numai cu comunlca, deoarece, fiind asemenea cu Dumnezeu, urmeaza vrednicie imediat dupa Dum-nezeu. Iar, referindu-se la controversele dintre cre>tini iudei, eventual ~ intre eretici, el continua cu aceea~i ironie :Ne putem in-chipui de ce neintelegerile dintre viermi ~ broa~te sint mai u>or de suportat decHcele ce di,s,cuil:a mtre ei iude.ii ~ cre~tinH 47.

Iata un a1t pasaj semnificativ despre felul care prezenta Cels.us credinta Bisericii cre~tine: comparind. credinta noastra cu cea a egip-tenilor el vede Ipe dinafaraooloane j> s,t,atui impunato.are,c,are iti provoaca respect, dar .cind ai patruns interior ajungi sa contempli ca obiect de ado.rare pisica, maimuta, un crocodil, un tap > un ciine. Citind acest pasaj din pamfletul 1ui ICelsus, e fireasca .intre-barea lui Origen: Ce asemanare poate fi intre maretia unui templu egiptean > ,ceea oe 5 intil[]je~te la 1,a crel?tiIni ? Ce ar exisi\:a l,a [10, care sa se asemene cu acele animale necuvintatoare, care acolo, dosul acestor marete pridvoare, servesc drept obiect de adorare? Nu cumva proorociile ~ adorarea Ce1ui Atotputernic? pQIate mai curind smerenJ,a Jui I!is'us, c'are S-'d dovedit bi!Ilef1a

14 onrotN, IICRJER,I ALEII:

ctnd cealaltt a ven1t pentru mintuIrea tuturora. Nu vreau sa condamn pe Platon, zice OrIgen, pentru ci1 el a adus multe lucruri bune oame-nilor, schimb ii lipseIJte puterea care imbog~te~te ~ cil~tiga sufle-te,$te multimle 53. $i sta taria de necontestat a argumenHirii lui Origen: pentru el cre$tinismul e primul rind fapta, traire, numai doilea rind e doctrina. Transformarea moravurilor, puterea martiri-lor, credinta apostolilor, ra:spindirea rapida a cre$tinismului,chiar deoarea Ilu'C!,area BislelricH d,e mUilte patimi trupe$rti$i ,sufilete$,ti 54 -latl1 ceea ce aduce nou lume cre$tinismul. zice Origen, cu toate cl1 cei ce se incred numai interese pamintI$ti nu pot pricepe taina acestor lucruri. e lucrarea Dumnezeu suflete, care este ,in !>Larc 'sa mintuiasca pe om 55.

IITUD111 INTItODtJC'1'lV 1.,

leg.\itura. cu greut~e de d I"1111r eune-ea lucr.\irii atrageIll atentia cititoruli cI exprimarea poleInistului $ apologetului lasii mult de dorit atit claritate, cit $ lnijloacele literare folosite. Orige11 declara de multe or1 59 ca nu pot lasa invinuirea fara s-o examinez. IfM-am silit sa pastrez ordinea cartii 1ui Celsus 60. Chiar 1a inceput,

prefata, el asigura pe cititori: gindul meu initial a fost acela de a preciza intii capetele de invinuire, urmind ca dupa aceea sa-mi al-

. catuiesc cuvintarea ca un tot organic. De la vreme, insa, chiar tema U1i-a dat sa inteleg ca este mai bine sa combat, una dupa a1ta, pe cH imi st.\i putere, invinuirile aduse de Celsus impotriva noastrd 61.

Acesta e motivul pentru care expunerea e prolixa $ greoaie, u-l1eor'i chiar penibHa 62. Af1am muJte pasaje neolare, mu1te repetari pli1c-t18itoare 63. Uneori fraza se lunge~te peste masura (, 74), alteori se tntrerupe 64, alteori se omit pasaje 65. Citatia lunga din Herodot (, 34), despre legi, ar fi trebuit sa urmeze dupa , 25.

Sint citeva pasaje cu material destul de indecent, descriind aven-turi erotice sau scene neserioase, cu limbaj dur, de observati rau-tccase, cu expresii prea libere sau pitore$ti, de pilda tirg de

velti piete. dezonoranta vulg,aritatea cu care vorbel?te Celsus despre Domnul Hristos 66.

Cercetatoarea germana Miura Stange67 a cautat, parca prea fara j~na $ evlavie, sa provoace risul intrebind daca Maica Domnulut era sau nu frumoasa, daca orice pacatos nenorocit erau chemati sa viJ1a la Hristos, d,area e de jodeca,t sreeJ1a antropotagirlor rellata,ta durpa Herodot, daca diagrama ofitilor are sau nu anumita curiozitate.

Cititorul e rugat sa citeasca cu atentie $ cu intelegere pasaje de genul acestra sa nu se lase tulburat de agresivitatea exprimarii, de falsitatea rautatea informatiei, de stingacia expunerii.

Har Domnului, sensibilitatea $ evlavia Origen ii poate oferi ca recompensa multe exprimari pline de credinta :$ eroism. Tot cu inte-legere trebuie urmarite$i scaderile scrisului lui Origen, datorita tem-peramentului sau ascetic.

Despre motiveZe $i scopi.l 'Zucriirij de fata. Origen ne da citeva de-talii semnificative. ,~-----

59. . 28 , 4 , 16. 60. , 46. 61. Prefata, fragmentul 6. 62. 40. 63. , 5 32 46 , 18 , 53 13 60 etc. 64. , 74 , 27. 65. , 32, 39 , 63 , 7 i , 65 22 74. 66. , 5 33-47 54-73 , 63 , 11 , 14 i , 51 i 74. 67. Miura Stange, Celsus und Origencs, Giessen, 1926. se vedea I a)es 39 59 , 24 34.

18 , ICRIIIJlI At.ElI: -----------------------------,-------------------------------

lntruclt trecuser~ vreo 10 de ! de . redactarea pamfletului Celsus fli.rl1 ca ntmenl s~ L ,amintt de , latli. l un moment dat 8.cela,~1 Ambrzie, prletenul ~! patrnul lul Origen, care~tim ca a demnat ~I subventinat bane!;ite injghebarea celr mai multe ~ mai ext1nse scrieri ale invatatului telg alexandrin, a cerut acestuia sa cmpuna cmbatere .a afirmatiiIr detaimatare facute de paginul Cel-sus. Origen a ezitat un timp sa raspunda, pro.babil pentru ca ~- dat seama ca, atit despre scrierea Celsus, ~ despre judecata la care a fst pus Iisus, s-ar putea spune ceea ce s-a scris Evanghelie, ca Idin r~u,ate L-au dat pe ; d,e aceea, spUl1iea Origoo, :i!Il as:tfel de cazuri ar fi mai bine sa se urmeze pilda lui Jisus, Care tacea fata celr ce-L acuzasera pe nedrept. tace i acum fata atltr nuiri 68, l' OI'igren mai dearte, i fI1U-$i desCh~de gUIa s,a Se aper'e

( scris sau verbaI), ci prezinta ~ drept aparaIe ... marturia stralu-citare a faptelr, singura stare sa rastarne rice minciuna. tU$i, cntinua , ca sa nu se para . -i da fata insarci-nli.rii ce mi-ai dat, prea cucernice Ambrzie, m-am silit, cit mi-a stat

putere, sa raspund la fieoore din invinulrile puse scris de catre Celsus, cu tate ca acestea nu sint stare sa zguduie pe nici unul dln credincio~ii no~tri 69. Aceasta pentru ca mult chiar decit ere-surl1e filosfice)), amagirile lu'i Celsussint In fnd lntelepciune de-$arta.

Oa dvada ca Ori,gen ~- d,a,t seama care a fo.st intenti1a ,lui Celsus atunci cind ~i-a co.mpus pamfletul, reprducem cuvintele urmato.are din

predslvia cartii: aceasta carte (a lui Celsus) D-a fo.st scrisa pentru adevaratii cre~tini, ci o.ri a fo.st menita pentru cei care n-au ajuns lnca sa guste din credinta Hristo.s, . pentru cei caIe - dupa cum spune apstlul - fac parte din categria celo.r slabi credinta 70. Daca ne gtndim apelul calduro.s adresat cre!?tinilo.r, ultimele paragrafe ale pamfletului, de ,a nu se rupe de traditiile vechi)), atunci . inte-l.ge adevarata ei lumina argumentarea lui Origen, care ca un lelt-mtiv mai multe pasaje ale raspunsului sau, c. intreaga cu-g.tare 8. Iui Celsus izvo.ra din faptul ca factrii de raspundere regi-mulul sclavagist simteau ca le fuge terenul de sub piciare fata rasptndirii rapide a creitinismului, cu to.ate ca acesta fusese pus la cele mal grele incercari. Inca de la inceput, zice Origen, to.tul sHitea

ptrlv,a ra,spinwrH 'invataturrii ~ I.isrus, dar ,ea. s-a dvedit biruito.are atlt intreaga Elada, cit ~I tinuturile barbare) 71.

68. Prefat!l., 2. 69. PrefatA, 4. 10. PrefatA. 6. 11. . 21.

ITUDIU INTRODUCTlV 17

' leg~tur~ cu data sCT1ierii K~"C~ Eusebiu de Cezareea 8firma (~ 18 vlrst~ cind trecuse de 60 de 72, intr-o vreme clnd credin~a se r~spindise mod deosebit, dupa multa pregatire Origel1 8 compUS lntre Jlte opere ~ ,,oele opt carti de raspuns 1 scrierea dreptata impotriva noastra de catre Celsus epicureul, intitulat~Discurs adevarat.

Intrucit, acela~i pasaj, Eusebiu.mai amint~~te ~ ca ,lnva-~tura cre~tina propovaduita pe atunci cu toata libertatea, cerceta-torii situeaza aceasta etapa pe vremea imparatului Filip Arabul (244-249), despre care Fer. Ieronim afirma ca fi fost ,primUil imparat

cre~tin. 73. anul 24e se serba implinirea a 1000 de de lnte-meierea Romei. Tot acest situeaza multi cercetatori data redac-t~rii acestei voluminoase opere a lui Origen. se intreaba daca 1 fost vreo potrivire lntre momentul de trezire a patriotismului roman ,timpul acelor ser,blr, pe de parte, ~ il11t.re C'OII1~tiil11ta d'el.s,ine 8 Jdev~ruilui cI"'$tin birUJitor, carei,a i-ar fi dat expresda tocmai ,a,ce,asta combatere a paglnismului, prin combaterea operei lui Celsus, pe de alta parte. Oricum, aceasta opera a lui Origen nu se face n~ci alu-zIe serb~rile mileniuluI Romei 74. schimb, doua rinduri 75, se aminte~te de Gomentarul Facere, care se ~tie ca a fost redactat epoca alexandrina, de care aminte~te Eusebiu. alte trei locuri Ori-gen face aluzie Comentarul catre romani, care-i posterior celui privitor Evanghelia dupa Matei. Coroborind toate aceste referiri, se poate accepta ca redactarii acestei lucrari anul 249 76.

Daca despre mileniu Origen nu aminte~te nimic, schimb, c1-teva pasaje intilnim unele aluzii concludente. Intr-un loc se lasa sa se

!,treada ca frica (pentru credinta) ,a incetat de mult 77, iar alte dou~ ,locurI sespune: ,e fire,sc sa fie lasa~i cr'e/?tinii 1111 pace ~

18 O"IOIN, ICRIIU ALE.~

Or, anul 248 ,t1m ca au exlstat 3 rl1acoale provocate de uzurpatorI : Ull la Dunlre, alta Capadochll!, a tre1a Slr1a. S~ f1 fost le-glturI intre atmosfera de trez1re a patr10tismului p~gtn ~I frica de a nu 'Cismut'i din nou ~ f~rl. ' viIna pe cre~tini, - nu se poate

~tl precls. Despre problenla 1zvoarelor folosite de Celsus $1 de Origen nu se

poate spune C8' s-a ajuns 1a con al~a lucrare - de asta data eretica - cunoscuta 'de Ce1sus este Djalof/ul ceresc, oare nu ,provine nici din mediu,l cre$tin $ 11iCi nu prezinta importanta deosebita cadrul acestei opere.

Doicercetatori cn, G. Cataud'ella ~iCarl Andresen, au disc1tat mult, primul 1947 :;; 1 doilea 1955, masura care au servit atit lu1 Celsus, cit :;; combaterea 1ui de catre Origen, scrierile 1ui Iustin Martirul (Ap010giile '$ Dia10gul), 1 care se lntilnesc ~ ca :;;11n opera pe care publicam - citeva prob1eme comune: 1) Cunoa$terea 1ui Dumnezeu cuajutorull ratiUnii; 2}analogia diilltre niturile il11i o.anae, Asclepios ~iHerac1es, pe d"e parte, # nCi:;;terea 1ui Iisus, pe de a1ta pa'rte; 3)de c-e ,a venlitatit de tirziu DUll1I11ezeu :lume; 4) prob1eina

rl(~lu1, care Origen pune' accentu1 mai a1es 1ibertatea cugetu1ui um~n, 5) imposibilitatea 10gica a intruparii' lui Dumnezeu $, fine, f'iivierea trupurilor. Cataudella' 11u gase::;;te nici indicatie care sa 'el~rete ,ca C:el~us $au Origen au avut cun9~tinta de scrierile ~ IusHn.

.sch1mb" C. Andresen e cu totul de alta parere. Astfel, problema c;in9~"terti 1ui. ,Dumnezeu, teo1ogul gerrnan a gasit ca, chiar fara sa-i tndlce nume1e, Celsus citeaza pasajul din dia10gul p1atonic Timeu, pe, care-1 reproduce :;; tlustin 80, nUlnai ca pentru Celsus poetii inspirati, i'nteleptii !;ii filosofit patrun$i de ,duh diivin nu ar fi putu,t 5a ,aibaace,s,t,e (',alirt~ daca Il1U ar fi s,ta1ilIl :eg.:tura [u,crarea ve~~oa a gosului dumnezeiesc, care a intervenit totdeauna viata omenirii, lu-

80. VI!. 42 - Apologia, 10. Yn afara de C, Andresen a se vedea amanunte ~i 1 . Studer, (!, poJogetfsclle l1 zur I.ogos-Christologie Justfns des Mrtyrers, .. KerYYIll,i urr,[ LOHlJs" Pcst,;C'l!rift fir C. Andresen, Gott!llgen, 197~, . 424--434,

STUDIU INTRODUCTIV 19

minind ~I indrumind. Poate ca hristologia Logosului, care era apropiata i de cugetarea platonicilor tirzii, din grupa carora facea parte i Celsus, l-a Hicut i pe acesta sa sustina probleme pe care le-a sustinut la timpul sau i Iustin. Poate ca cerceta.ri ulterioare aduce i aici re-zolvarimai concludente.

Textul operei pe care prezentam s-a pastrat intr-o dubla traditie manuscrisa: una diz:ecta, cu grup de 25 manuscrise, care deriva din manuscrisul Vaticanus graecus 386 din sec. , cumparat de papa col,ae V, intre 1450-1455, la Constantinopol, ~ alta lndirecta, bazatil indeosebi pe dolla m,a;nllscrise ma~j ve,ch:i: at.s 270 dinsec. > VenetusMarcianus din sec. :;, dar care a fost copiat dupa alt exemplar nai vechi, d'in sec. . Ediitorul ,corpu:s-nllli beI1linez Paul Koetsch'au s-a orientat mai a,les dlpa traditia directa, nevrind sa primeasca su-gestiile Arm. Robinson ~ a ales ale : Wendland (cel dintii fi!ind editoru,l di:n 1893 ,al Filocaliei, 11a baz'a careia stan vreo 50 de vla-riante manllscrise, i oare a tinut cont n primul rInd de traditia indi-recta). De~i diferent'ele eran mai mult form,a[e, ttUl.'; s-a dovedit ca textul Fi10caliei este pastrat a corect decit cel berlinez. trebuie sa uitam ca cele 2'1 capitole care compun Filocalia (iiltre care 7 re-produc asaje lungi ContrQ lui Celsus), formeaza 1/7 d'in inHnde[ea lucrarii pe care prezentam. Se ~tie ca dupa publioarea; 1893, a Fi10caliei i a tratatului Contra lui Celsus, 1899 s-a iscat furtunoasa polemica intre speciali~tii germani petema celor doua traditii (directa

~ indirecta). "Vendland, . Preuschen ~ altii au conparat cele doua. editii (gerana ~ engleza) ~ augasittextul Filocaliei mai corect, to-

tul~i . Koetschan n-a cedat. 1941 a venit argument howritor: s-a d,escoperit arus-u,l 88747 de la Tura (,azi Muzeu,l din Cairo),

manuscris continind 2/5 din textul cartii re $ 30 % din cartea a LI-a, deci n total 1/3 din tratatul Contra lui Celsus. Marturia s-a do-vedit favorabila traditiei indirecte. Editia scoasa recent de Institutul francez Sources chretiennes ingrijita de Marcel Borret este prima care tine cont de abee tradii, folosind, cum era $ firesc, toate re-zultatele noi1or cerceti::iri din ultimii 80 de ani.

Casa incaroam expunereacu muHe nume ~ date (cu toate ca cursul celor 500 de ani de la prima editie tiparita, poate nici alta. lucrare din denl patristic n-a dat na~tere la atitea nedumeriri

i la atitea preocupari, nua de ordin teologic ci ~ profan, filologic, str'ic:,antrgegrafic, lllnanist chia~) r,ee n revista Inumai citeva

irnformatii bibliografic, pe care le-am gasit uti:le.

ao I08, .CRIIII LI:':

BJBLIOCRAPIE

1. Primele editH cuprIndeau numai traducere l, cu toate ca aeau bazd

t8xtul manuscrisului vatlcan. Opera s-a rIspIndit repede: 1491 Roma, 1514 $i 1516 . colectia operelor complete tratatul Contra Celsus a m.ai aparut 1512 la Paris, iar 1516 Venetia lIi 1536 Basel (editii Ingrijite de Erasmus).

2. Editio princeps (Orlgenls Contra Celsum libri VIII) avind baza 2 Manu-scdse, nu d!n cele ma,i bme, a.pare Augsburg 1605.

3. P:dltio prInceps a 'Pilocaliei (avind baza 4 manuscrise) e tiparita 1619 de JeanTarin in Paris (reeditare 1624, 1629).

4. Wiliam Spencer, Orlgenis contra Celsum. Ejusdem Filocalia, Cambridge, 1658 (text $i traducere, plus note).

5.Cea buna editie completa a operelor lui Origen dau benedictinii mau- Ch. et V. Delarue. 4 volume , Paris, 1133-1759. are baza 8 ma-Iluscrise. Textul ei a fost reeditat Wurzburg, 1890, la Berlin, 18311-1848 $ Migne (PatroJ. Gr. 11, co 641-1632), Paris, 1859.

6. Pl1ocaJla, ed. Arm. Robinson, 1893. 7. colectia Academiei d Berlin (D1e grlechlschen chrlstllchen Schr1ftstel1er

der ersten drel Jahrhunderte) . Koetschau a ingrijit Origenes Werke, -, LeIpzig, 1899.

8. J. Scherer, Extrats des l1vres et du "Contre CeJse,. drlgene d'apres papyrus no. 88747 du Musee de Calre, Kairo, 1856.

9. Orlgene, Contre Celse, 4 , text, traducere $ note, : introducere generalI, tabele, indici, lucrare ingrijita de Marcel Borret colectia .. Sources chre-tiennes>, Paris, 1961-1916.

TRADUCERI INTEORAL.

lranIuze$te: 1) 1700, Amsterdam (Emile Bouhereau) 2) 1967-1976, Paris (. Borret) , eng1ezfi!$te : 1) 1869-1872 Edinburgh (F. 'Crombie and W. . Cairns)

2) 1953, Cambridge (. Chadwick) . nemte$te : 1) 1745, Hamburg (J. L. MQsheim).

2) 1876, Kempten (J. ROhm). 3) 1926-1927, Milnchen (. Koetschau) Itallene$te: Origene, Contra Celsum, a cur\l di . Colonna, n, 1971.

01andezd: . . Meyroom, Origenes, Telgeri Celsus (Oudschr. geschriften de. 34-31), Leiden 1924; rlrec:d : cBibllotiki n ,., 9, 10, 17, Atena, 1956-1958.

STUDII

t. A,Niura-Stange, Celsus und Origenes, Giessen, 1926. . Qckne~ Die Gottes- u. Weltnschauung des Celsus, Phi101ogus 82 NF

38 (1927~, 329 . . W., Volker, Ds Bild njchtgno.stischen Christentum bei Celsus, Halle, 1928. 4. . de Lebriolle, reaction payenne. Etude sur polemlque antichretienne du

1 Vl-e slec/e, Paris, 1934. 5. . Cataudella, Trce del1a Soflstica nel1e polemica Celso-origenjana, Rendi-

conti del 'Ins Lomb. di Scienze e lettere 10, Pisa, 1937, . 185-201. 8. . Lods, Etude sur SOurces julves de polemjque de Celse contre chre-

tlens, "Rev. d'hist. et de phil. reI, 1941, . ,102. 7. . Chadwick, Origen, Celsus and the Sfo, n "Journ. ! theol. Stud.", 1947, .

34-49. 8. Carl Andresen, Logos und Nomos. Dle polemlk des Kelsos wider ds Chrlstenlum,

Berlin, 1955 (cu bibliografie bogati). N-am ma1 reprodu8 a1c1 traducerlle con~lnnd Duma1 textul tratatulu1 l Celsus (pe care

le-am lnd1cat mal IuI).

I'n1DIU 1 21

9. Marg. Harl, OrJgene et lonctJon rIJv6/attrIco du Verbe fncarn~, Parls, 1958. 10. H.U.v. Balthasar, Origene. 11 mondo, CrIsto e ChIesa, Milano, 1972. 11. R. 'Cantalamessa, OrJgene c PJJone. proposJto dl Contra Ce1sum 1V, 19,

.Aevum 48 (1974), . 13-23. 12. Marcel Borret, OrIgene, Contre Celse, l. -, Paris, 1957-1976. 13. . Nautln, Orlgene. 5 et ses oeuvres, Paris, 1911.

!4.. Girard1, O.servaz1onl sulIe noz10n1 comun1 in Origene con partico1are rJlerf mento 1 Contra Celsum,., Origeniana secunda (second colloque inter national des etudes origeniennes, ed. . Crouzel-A. Quacquarelli), Bari, 1980, . 279-292. .

15. Drd. llie Frl\ooa, TeoJogia Jui Orfgen 1 Jucrarea lmpotriva Iui Celsu$, .Studi Teolog!ce, nr. 5-6, 1981, . 407-422.

*

* *

tnchelnd aceste ctteva conslderatii leg~tur~ cu acest al IV-lea volum din screrile alese ale lui Origen, ne minte urnatoarele cuvinte ale unui distins teolog, care a adus substantiala contributie .~ mai buna cunoa~tere a tot ce a insemnat stradania acestui genial 8crlitor cre~tin din secolul :

~---------------------- , ICRUI ..r..: intuta ._- l unul dIn locurlle IlNUpra c~rora preo,Imea 110astrl!. e bIne sl1 medlteze.

Oricm, a~a 'ul sa desfi1:~urat ~O, opera l~i Orlgen este imensa. Chfar I~I privfnta combaterl1 ldeoloHI~I gre~ite a lul 'Celsus e blne sl!. amlntlm cele spuse de marele istoric Eusebiu de Cezareea (Adv. -Hlero-clem cap. ), c~ deodat~ cudemascarea rl!.t~clrllor lu1 Celsus intreaga cugetarea p~gina a fost dezarmata prin aceasta lucrare a 1ui Qrigen, care ramtne cea mai complet~ lucrare de acest gen din intreaga lite-ratura cre$tina a primelor trei veacuri.

Not~m totodata ca la muncq de trgducere a cartilor III-IV am fost (tjutat de . Hal"al. Chirca, iar la cartile V-VI de Teod'Osia Latcu. Tra-dUcerea celorlalte carti precum $ studiul Introductiv $ notele de co-mentar apartin.

Acum, cind p,le.aca radnre ,$1 ,acest volum de cctLda pil.e-doarie a crezuluI cre$tin, multumind inca data Prea Fericitului Patriarh lustin pentru increderea aratata la savir$irea acestei munci de reinnoii"e a el1tuz~~s:il1ului preotesc, rugarh pe Bunul Dumnezeu ca to'ti cei care vor clti aceasta carte sa-$i aduca aminte de cuvintul ApostoluluiPavel, pe care tl repet~, la timpul sau, Origen intr-unul din pasaje1e acestui tra-tat$i anume: Bisericil.e se cade sa straluceasca intocmai ca i$te lu-1nlniHori 1 lllme (. 2, 15). .

Pr. prof. . BODOGAE

CONTRA LUI CELSUS

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

CONTRA LUI CELSUS

PREFATA

1. Dacd MlntuitoruJ $i Domnu1 nostru !isus Hr1stos t'icerea ln timp ce era lnvinuit lna1ntecf ArhiereuJui $i nimic nurdspun-dea, liind conv1ns cd ot'i viata $1 fapte1e pe care 1e sdvlr!jise ln mij-locu1 iudei10r va10rau mai mu1t dec1t un rdspuns oarecare 1 ace1e mdr-turii minc1noase care 1 se aduceau $1 declt orice cuv1nte de lmpotriva plrilor de care lnvinuit, ln schimb tu, evlavioase Ambro-zie , fi-ai exprimat dorinta - nici nu $tiu bine pentru ,ce -ca sd ln-tocmesc apc:rare lmpotriva mdrtur1i1or mincinoase aduse de Celsus, lucrarea care compusese lmpotr1va cre$tilor, $1 lmpotriva

110 aduse ln cartea lui contra credintei B1sericilor cre$tine. Aceasta ca !ji cum fapte1e care le sdvll'$ise - 1 ln lnsele"sd facQ de rU$ine acele lnvinuiri !ji ca f}i cum - constitui ele lnsele un cuvlnt mai puternlc declt orlce scriere ln stare ddrlme cu totul astfe1 de mdrturil mlncinoase, $1 1ase lnv1nu1rile crezare $1 putere! Or, daca timp ce-L acuzau pe nedrept Iisus totu$i tdcea, atunc1 e de ajuns mdrtur1a evanghe1istu1ui 1, cu toate cd !ji cea evanghe-listulul Marcu lntdref}te acest 1ucru. cum grdie!jte Mate1: 2 Iar hiereii $1 sinedriu1 cdutau mdrturie m1ncinoasd lmpotr1va Iisus, ca 8d-L omoare. $i n-au gds1t, def}i veiserd multi martorl mincino$i. Mai pe urmd au veit doi $1 au spus : Acesta zis : ddrlm templul Dumnezeu !ji ln trei zile -1 c1iidesc. $1 scuJlndu-se arhiereu1 - zls : Nu riispunzi nimic 1 ceea ce mrturisesc acef}tQ lmpotr1va ? Dar Iisus tiicea. ln a1t 10c scrle cii nu riispundea nim1c 1 ceea ce-L lnv1nu1au, dupii cum citm: lisus stiitea lnaintea dregiitorului. $1 L-a 1ntrebat dre-gatorul, ziclnd: Tu e$ti regele iudei10r ?. [ Iisus - riispuns : Tu zici. $1 1 lnv1nuirile aduse Lui de ctre arhierei ~ bdtrlni nu rspundea -

1. Despre Ambrozie. patronul lui Origen. am vorbit introducerea primelor doua volume.

2. a 26. 59-63.

~--,_._. ------- onOIN, ICRJJU LIC I1/('. un.'1 1.1 ... /Jllat " rzl c1te m~rturlsesc el Jmpotrlv

CONTR.A, LUI CEt,SUS 2"1 --------------------------------------------~~

bia 1:' Precum este scris : Pentr.u Tine slniem on:or'iti z1ua$i am fost socotiti ca n1$te oi de junghiere. Dar acestea slntem mai mult declt biruitori Acela care - iubit. 1 mai departe, ln$irlnd

a de temeiuri despartd de aceastd dragoste OQ-menii 6 cu credintd mai nestatornicii, acela$i spune: slnt lncre-dinfat cQ nici moartea, nici /, nici lngerii, nici stdplniri1e, nici cele de acum, nici cele ce li, nici puterile, nici lndltimea, nici adlncul $i nici fdpturd nu putea despartC de dragastea Dum-nezeu, cea intru Hristos lisus, Domnul nostru 7.

4. 1ntr-adevdr, pentru 01 e mpre ludd suferin1, $1 oric1t de lung $irul acestor suferinte, totu$i nu r despart de dragostea Hristos ; 1 schimb, pentru , pentru apostoli, ca $1 pentru cei de seama 10, lucruri1e nu stau chiar $, lntruc1t e cu mult deasupra tuturor acestor sulerinte, atunci c1nd zice: 1n acestea slntem maj muJt declt biruitori prin Acela Cre ne-a iubit 8, "rlnd sd spuna cd este mai mult declt simpld biruinta. $ chiar dacd trebuie sd se laude c nu slnt desprtiti deloc de dragostea Dumnezeu lntru Hr1stos lisus, Domnul nostru, totu$i se lQuda cu aceea cd nici moartea $i nici , nici lngerii, stdplnirile $1 nimic altceva nu ne-ar despdrti de dragostea Dumnezer lntru Hristos lisus, Dom-nul nostru>< De aceea nu-mi accept cd .

0_10_, Crl lUl .

5. Blne . cc2 1ll00ll l Q&cunde temelurl clablJe ~l ~o de acceptat de cel multi prezlnM mlnclun drept adevc2r, dupll cum este c despre el : 10 Luatl amlnte 1. 1. fure m/ntlle cineva cu 1110&011a .~l cu der;arta 1n$eldclune dln predanla ome-neascd, dupd stlhlile lumli ~l dupd . $1 lntruclt vedea 1 dls-cursurlJe ~nte1epclun1i 1ume~tl dlndu-se pe fatd oarecare mdret1e .. , zis cd discursuriJe fllosofllor erau dupd stlhii1e lum11. , nlmenl dln cei cu judecatd - putea tiigddu1 cd scr1erlle lui Celsus s1nt $1 ele compuse dupd st1hl11e 1umi1. De aceea au ~I ele ceva sedu-cdtor $1 cd de aceea a vorbit 1 de ((ln$eldc1une de$rtaI, ca - deosebeascQ de 1 amdgire, care nu-1 de$artd, pe cre "dzlnd-o Ieremia lndr6.znit s6.-[ spun Dumnezeu: Am6.gitu-m-qj Doamne $1 m-am amdgit, b1rut-ai $1 -11 1 muJt dec1t mine 11. Dar cuv1ntele lu1 Celsus nu-mi 11 deloc amdgitoare, nic1 mdcar pe mdsura eresurllor filos011ce care dau dovadd 1 acest 6 de cuge-

mult dec1t obj~nuitd. $1 dupd cum 1 argumentdr11e geometr1ce aflrmat1e minc1noasd nu poate 11 numita dec1t ceva ' m1nc1nos"', sau cel mult este socotlta de cineva doar drept lncercare, ipotezd 12, tot astle1 trebule se asemene cu cugetdri1e lntemeietorllor de $co1i 1110-soilce cele care 1- putea socot1 ca fiind $1 ele de$arta lntelep-clune lzvorla.din predania omeneascd, dupd st1hiile lumii.

6. Aceasta e precuv1ntarea am hotdr1t s-o pun ca lnceput acestei lucrdr1 acum clnd am ajuns 1 combaterea luJ Celsus 1 punc-tu.1 unde el pus evreu acuze pe lisus 13. Aceasta pentru ca cel ce c1tl rdspunsurile date acuztillor aduse de Celsus - afle de 1 1n-c ~1 vadd cd aceastd carte nu-1 deloc scrlsa pentru cre$ti1l1, c1, or1 fost menitd pentru uni1 care n-au ajuns nlci mdCQ1 guste ceva dIn cred1nta 1 Hr1stos, 1 pentru cei despre care spune Apostolu.J ca '2nt. s1abl 1n credintd - atunci clnd z1ce cpr1miti-l pe cel slab 1n cre-d1ntc2" 14 . Sd-m1 slujeascd, a$adar, drept pr aceastd precuvlntare $1 sd se $t1e de ce anume am un anum11 plan 1 lnceputul rdspunsu-

110 pe care le-am dat 1u1 Ce1sus, iar de un 10c am urmat aJt . G2ndul meu in1t1a1 lost ace1a de prec1za 1nt1i capete1e d~ acuzd, 1dslnd vad scurt $1 ce anume - putea r6.spunde 1~ e1e, ur-

10. Origen tagdduie~te puterea ~ rolul educativ al cuvtntului (C. Cels 641 . 68), schlmb cuvIntul faJs, opus adevarului ve~nic, da.

11. Ier. 20, 7. 12. Arlstotel, Topicele, 1, .1. 101 , trad. . Florian, Bucure~ti, 1963, . 7. 13. IncepInd din carteu r. 28. ).1. R()l1. 14, 1.

CONTRA LUI CELSUS 29

mlnd ca dup aceea s-mi lctu1esc cuv1ntarea ca un orgnic. De vreme, , chir tem lns~i m1- dt 1nteleg - spre nu lungl lucrurile - cii e mai bine mii multumesc cu rspunsurile cre le-m dt de 1nceput, urmlnd ca dupii acee sii combt, un dupii , c1t 1m1 stQ 1 putinta, cuzt1ile duse de Celsus lmpotriva nostrii. De acee $i cer, de lnceput, 'ingduint pentru cele ce urm

cum, dupii predoslovie. dcii riispunsuri1e mele nu 1mpres1onezii $1 nu 11 1 te convingii deloc, 1t1 cer $1 pentru

trimindu-te - dc vei dor1 cumva s ai $1 1 scris combtere discursurilor Celsus - a cei cre au minte mai ptrunztoare declt mine $i care s1nt rstorne acuzatiile duse de Celsus 1m-potriva . Totu$1 e mai ler1c1tcel ce nu a nevoie - chir dc

citi 1 trttul1u1 Celsus - de contra lui, ci a6 cu totul lt de lntreg cupr1nsul c6rfji lui, pentru c, 1 lucrrea Duhului, cre petrece , 16 $1 pr1mul "enit d1ntre credjn-cio$1i lu1 Hr1stos 11 d1spretuie$te bun dreptte.

!MPOTRIVA SCRIERII 'LUI CELSUS DISCURS ADEVARAT

CARTEA l

dorinta de a defaima cre~tinismul, Celsus aduce drept prima acuza aceasta: {(ln ciud legi10r vigore, cre$tini formez lntre ei gruPQri secrete. Dintre ceste grupri unele slnt pub11ce 1, $1 nume cele care se lncadreaza lege, pe clnd alte1e slnt ocu1te, categoria CQ-.

a se numdrd cele caIe se constituie probare legld. Prin a-ceste cuvinte el rastalmace~te inbirea pe care~i-o arata cr~tinii unii a1tora ~ pe care el socote~te izvorlnd dintr-o primejdie comund 2, iar din cest cuz mi puternic dec1t orice jurmlnt. Iar pentru c~ prealnare~te lege comun, pe care zice ca cre$tinii calc prin oblceiurile 10r, trebuie sa raspundem ca daca aici ar fi vorba de un str~in aflat printre scitii cei cu Iegi barbare, de unde n-ar ,avea voie

st plece, ci sa traiasca dupa 1egile 10r, atunci potrivit 1egii adevarului, care 1 sciti este intocmai cu caIcare a legii, strainu1 ace1a ar fi 1drept~tit sa formeze, de comun acord cu cei de parere cu el, obice-iuri care nu respecta 1egile publice aIe scitilor. ~a-i oazul - ca sa Judec~m drept - cu 1egile paginilor legatura cu idolii ~ cu polite-lamul ateu 3, care sint un fel de legi scitice, ba sint clliar mai nelegiuite

, mal r~tacite decit cele ale scitilor. Drept aceea, atunci c1nd e vorba de astfel de legiuiri, e firesc sa se injghebeze intre oameniinvoieli

. semnIficativ cii aceastii acuzatie adusa de Celsus era magistral comba-tuta de contemporanul sau Tertulian, care spunea: Aceste adunari ale cre~tinilor !ArA 1ndoiala ca ar fi drept oprite daca ar f asemanatoare cu cele nepermjse. Or, se $tie ca ele sint mai degraba lecte de virtute, Apologeticum, , tra-ducere romAna, aceasta serie, 3 (Bucure.():;te::~: jo~; .! toclnu,i p~ntru ca cre~tinii erau .acuzati de ateism f

(~(,)N'"A LUI CI'..8. CRC ' :JI

pentru :ap~rarea adev~rului. l.ci diacl1 alttdat~ oamenii formau aliante secrete, ca s~ alunge pe tiranii care se Mcuser~ stapini, 1 chip nedrept, peste conducera. ceiHitii, aqiuneI{l l constitu1ia un ,lu

32 OUOIIN, ICRIIII L:I:

el zlc: cd at1rnd mer.u aaupra capulul 101, asemdn1nd acea8td prlmej. dle cu os1nda pe care ,- agonlslt-o 'Socrate prln 11108011 lul". Ar putu't ad~ug,a alol'$1 pe Platoil $1 pe Pltagora $i p,e a,ltl fllos'ofd, la care trebule r~spuns ca, ce prlve$te pe So.crate, atenienilo.r le-a p~rut r~u

!ndat~ ce el s-a sfll1$it, iar mai tirziu nu i-au mai purtat url1 7, dealtfel ca ~I Pltago.ra, mai ales dacl1 gtndim cl1 multa vreme ucenicii lui au intemelat $coli pitago.rnce n sudul Itil iil ~-nu:rruita Greoia mare. schlmb, cind vo.rbim de cre$tini, Senatul ro.man $edintele lui, apo.i lm-

p~ratii de pe vremuri, armata, po.po.rul, ba chiar $ parintii uno.ra dintre credlncio.$i, fiind po.rniti cu to.tii cu dU$manie impo.triva cre.$tinismului, l-ar f1 rasturnat $ l-ar fi biruit urma co.nspiratiei atito.r fo.rte, daca - urma puter.ii dumnezeie~ti - il'U s-ar fi dovedit m,ai tare $ m,ai presus decit e,le, putind bir.uichia.r umea ,iiltr.eaga, parnita 'im.po.tniva :lor.

,

Sa vedem acum ce chip defaIma Celsus mo.rala cre!}t1n, atunci ctnd afirma cu dispret, zicind: ea e ceva ord1nar $1, 1n comparatie cu

.l, ea nupropovdu1e$te nimic demn $1 nou 8. Aici trebuie sl r~spundem : cei care cred intr-o. judecata dreapta a lui Dumnezeu ar respinge ideea unei o.sinde care ameninta pe pacato.$i daca, potrivit pa-rer11o.r generale, oamenii ll-ar avea ' idee sanatoasa do.meniul mo.-r81e1. chipul acesta nu-i delo.c de mirare ca acel~i Dumnezeu a sadit

sufletele tuturo.ra ceea ce a pro.po.vaduit pro.oro.ci $ tultorul. Aceasta pentru ca o.rice o.m sa fie fara aparare inainteajude-

c~t1i dumnezeie$ti, intrucit fiecare o.m are inscrisa inima legea mo.-rali1 9, $1 Biblia da sa intelegem acest lucru intr-un pasaj, pe care eli-

so.co.t drept inchipuire, atunci cind spune ca Dumnezeu ar fi inti-p~rlt c

CONTRA LUI CICLIU8, CARTEA 33

departe Celsus se refera la atitudinea apostolilor fata de ido-latrie, pe care ,aproba ~ el. afirma: Dacd i nu recunosc

c ldolH fQcul de mlini omene$ti 11 dumnezei, pricina este aceea cd nu-i rezonabil ca zeii 1ie modelati de mlinile unor oameni din ce1 mal de Jos $i de moravuri din cele mai lndoielnice, adeseori chiar de cdtre oameni nedrepl. Tot a~a, mai tirziu, Celsus precizeaza . ar fi vorba de un adevar comun, iar nu de cine ,~te ce d'escoperire cre~tna primor-diala, pentru care citeaza un pasaj din Heraclit, care spune:

de ni$te chipuri nelnsulletite, sub pretext cd acestea l zei, e ca $ clnd - adresa pereli10r unei cse / 12. Dar ~ la aceasta trebuie sa raspwndem, ,!;> anume ca, 'la fel ce eu pe Zenon din Cittium, care decla,ra Republica sa : De acum nu mai e nevoie sa se consrtru-lasca temple: trebuie crezut ca nimic sfint, nimic de valoare !;> nimic sflntit - lucrare de me~ter sau de meseria~ 14. limpede, a!?adar, ca daca-i vorba deaceasta iil1vataturachiar C;; datoria e inrscrisa in m.He oamenHor 1itere dumnezeie~,ti.

Nu ~H, apoi, din ce pricina declara Ceil,sus urmatoareile: Cre$tinii exercita atractJe puternica prin invocarea numelor unor demonlII, flcind aluzie, cred. la exorci~tii care alunga pe demoni. realitate,

ced . , Ce:lsus d,efaima Evanghclia, caCi nu prin invocani para exercita ei influenta, ci prin rostirea numelui lui Iisus, atunci cind e p'us legatura cu citirea pasajelor din viata u 15. Intr-adevar, aceastIi cltire e n stare adeseori sa alunge pe demon din om, mai ales cind cej ce le citesc rostesc cuvintele dintr-o dispozitie curata de adevarata cre-dlnta. Dealtfel puterea numelui lui lisus e atit de mare asupra demoni-10r incit, adeseori, are efect asupra 10r chiar daca lectur.a e facuta de

12. Heraclit, fragm. 5 (Diels-Kranz, , 15), citat dupa Orlgene, COl1Ire CelsC', . 88-89 (trad. . Borret).

13. Herodot, Istori, , 13, trad. Ad. Piatkovski, . 77-78. 14. Idee reprodusa ~ de Clem. Alex., Strom. , 76. 15. Cels repeta aceasta acuza (de folosirea maglei) ~I alte locuri: , 33, ,

839, , 37 etc. Impotriva , Origen evoca Jmportanta exorclsmelor crC$tlne, 111, 24. Dca1tfel. el coplaza pe Iustln, Dlal. 85, 2. , - ORIQEN, !.

l, ICRII:RI ..::

nI,te p!C~to~i. C~CI Iati cum Invat~ IISuS 1': Mult1 ,lm1 vor zIce ziua aceea: Doamne, Doe.mne, au nu numele T~u am proorocit '~ llU numele T~u aln SCOS demonI ~ llU numele T~u minuni multe am fa-cut 1 Celsus nu se gindea, e drept, la a,a ceva, voit sau din rautate, ori. din ne~tiinta, nu ~tiu. departe, insa, iata cum defaima el pe Mlntuitorul: prin magie putut svlr$i minunile pe care S-Q prut c 1e tdcea, iar prevzlnd cd $i aIt1i care cun;teu ceIe secrete veu de g2nd s svlr$eascd acela$i Iucru, Idudlndu-se c Ie tac prin puterea

Dumnezeu, lisus i-a alungat din jurul Su. ~ deniimarea ~-o con-flrm~ ~ mai tare atunci cind zice: Dac are dreptul s-i aIunge, atunci Illnd vinovat de aceIea$i acuze lnsemneaz cd $i e un om de nimic ; dacd 1nsd nu-i chiar $ de rdu lnclt sd fi ldcut $ ceva, atunci nici cel care fac ce face nu-s ca . Eu zic dimpotriva: chiar da-c~ ar parea cu neputinta a raspunde intrebarea: Cum a facut Iisus astfel de fapte ?, e Jimpede ca cTe~tinii nu utilizeaza , Uil1 soi de cuvinte magice, ci folosesc doar numele lui Iisus impreuna cu alte cu-vInte care se incred dupa Sfintele Scripturi.

Iar tntrucit Celsus afirma ca l cre$tin cuprinde ceva ascuns, trebui sa respingem ~ aceasta acuzatie. Predica cre$-tlnIlor a ajuns cunoscuta aproape toata lumea mai mult decit tezele favorite ale filosofilor. Cine nu $tie oare despre na$terea lui Iisus din-tro fecioara, despre rastignirea Sa, despre invierea Sa crezuta astazi de multime de oameni $ despre vestea infrico$atei judecati a lui Dum-nezeu, Oare pedepsi pe cei pacato$i $ rasplati pe cei drepti, pe 11ecare dupa meritele 10r? schimb, taina invierii, intrucit nu poate 11 tnteleasa, e luata mereu batjocura de cei necredinciO'$i. Sa spui despre astfel de invataturi ale noastre ca sint ceva secret e culmea

ablurdit~tii Sau ca afara de invatatura pentru public am mai avea ~! alta, ila c,are nuajung multimtle, ,a!$Ia ceva e cu totul ,stratn decre-dlnta cre~tina. Acest lucru se potrive$te numai filosofilor, intre care u,nii erau esoterici, altii soterici. Dintre ucenicii lui Pitagora unii tineau cu strictete la spusele dascalului 10r (

CONTRA LUr CEL8U8, CARTEA

d!n m!sterele celebr,ate pretutindeni Elada, or! tinuturile barbare , n-au fost interzise pe motiv c~ s-ar desf~,ura ascuns. A~adar tainele cre,t!nismului sint defitimate fara temei, f!ra a fi macar cunoscute deajuns.

Uneori iti face impresia ca Celsus lua mod nea~teptat apararea celor care merg pina l,a moarte spre a aduce marturie favoarea cre,-tinismului, de pilda atunci cind :;ce: Nu vreau sd spun cd cel care 1mbrdti$at lnvdtdturii superioard, ca sd nu sufere din oamenilor,

putea sd renunte , 1 sd se prefacd cum cd pardse~te, 1 ch1ar s-o tiigdduiascd. De buna seama ca Celsus critica pe cei care, d~i au sentimente cre~tine, lasa totu~i sa se inteleaga ca nu le-ar avea sau chiar le tagMuiesc, atunci cind zice: nu trebuie ca cel ce tine credinta sa simuleze ca ar parasi-o ori ar nega-o. Dar tot a~a putem 4educe de aici ca Celsus ,afirma contradictie. celelalte scrieri ale sale 19 el apare adept alepicureilor; aici ca sa para ~ mai plauzibile acuzatiile sale impotriva cre~tinismului, de~i el nu marturise~te c~ ar 1 dintre epicurei, simu:leaza ca ar accepota ca: ex1std ln parte super10ard, lnrud1tCi cu Dumnezeu, argumentind mai departe ca: cei 2ncare aceasta e treazii - ad1cii sufletuI - ace1a t1nd cu toate puterile spre ceea ce le este lnrudit - ad1c spre Dumnezeu - ard de doruI de auz1 vorbindu-l1-se mereu despre $1 sd-$1 aminteascd ln-tr-una de . Vezi aici falsitatea sufleteasca a lui Celsus Mai intii a : Cel care a imbrati~at credinta superioara, de pe urma careia ar ajunge sa sufere din partea oamenilor, acela n-ar putea sa renunte la acea credinta ~ sa simuleze doar ca ar parasi~oori ar tagaduI-o)), oar prin aceasta cade el insu~i contradictie. El!?tia bine ca declarindu-se pe fata ca epicureu nu ar mai fi fost crezut invinuirea adusa celor cr,e accepta, orice fel, Providenta ,!? un Dumnezeu l,a cirma intregii ~xistente. Eu insa am auzit vorbindu-se ca au existat doi Celsus epicu~ r,l: unul sub Nero, celalalt sub Marcu Aureliu ~ dupa e1 2o

DD. Dupa acestea Celsus indeamn~ sd nu 11 nlc1 lnvdtdturii, de-

c2t dacd-1 lndrumatCi de rat1une $1 de mintea sdndtoasii, lntruc1t gre$ea-18. Daca tagaduie~te ca e cre~tin - sa fie iertat", zice . Tralan cores-

pondenta sa (, 95, ed. L. Manolache, Bucure~ti, 1977, ; 345), ~I tot a~a $1 ~mendaclum cogere .. (Minucius Felix, Octvius, editie recenta), ApologeJj de lmbd la/ind, Bucure$ti, 1981, . 382.

19. Potrlvit celor spuse aici $ cartea l, 76, Celsus a scris Incii. scrI-ere contra cre~tInllor, care a rmas necunoscutii. lui OrIgen.

20. OrIgen combate aIcI maI muIt dupllcItatea, dectt pe om.

36 lIl, 8CRIER1 ..18:

1 e greu oco1lt daca aprobam lnvc1tdtura 1n chlp necontr01atII. Se vede 't el pune pe cre,tlnl aJdturl cel care cred, dlscerndmlnt, In preotll cer$etorl zel1el Clbela $11n ghlcltorl1 de protesie, a1dturi de lnchiniitorii 1ui ~i Sabazios, de orice relig1e care-Ji iese ca1e, de basme1e aratiirilor ze11e1 Hecate, 1 de 111 ~1 111 demoni. Ciic1, dupa cum auzim adeseor1 cii pr1ntre oamenii simp11 pr1nde u~or teren 19no-ranta, flind U$or 1nfluenlabili $1 dU$i de nas cum a1tii, tot $ stau 1ucrurile $i 1 cre$tni, caci, spune e1: unii nevrlnd nici sii , nici s6. ceard socotea1ii despre ceea ce cred cre$t1nii, ne riispund cam $: Nu cerceta, c1 crede; cred1nla este cea care te mlntui. De unde trag conc1uzla cd, pentru cre$tini, lnte1epciunea este un rau acest veac, pe clnd nebunia este un bine. lata ce trebuie raspuns 1a aceste nuiri: daca ar fi posibil ca toti oamenii sa-~i neglijeze ocupatiile de toate zile1e ~ sa-~i dedice tot timpul liber cercetarilor filosofice, atunci nlmenl n-ar trebui sa urmeze alta cale decit ,aceasta, caci nu spun lauda, dar ~ cre~tinism se vor gasi destule la cercetare atenta, cind e vorba de credinta, de explicare ataInelor profetice, a pildelor evan-ghelice ~ de mii de alte fapte sau porunci cu insemnare simbolica. Dar, daca ~ ceva nu-i cu putinta, intrucit numai un numar restrins de oa-meni (~ chiar ~ ace~tia doar din pricina unor necesitati vitale a unor s1abiciuni omene~ti) se dedIca filosofieI, atunci ma intreb ce alta metoda mai buna folosul muImii s-ar putea afla decit cea transmisa popoare1or de catre Iisus?

mult, am sa-l intreb pe Celsus legatura cu multime,a credin-ci~llor care s-au eliberat de puternicele valurI ale pacatului care tavalisera inainte :. ce ar fi fost mai bine pentru ? sa-~i fi schim-bat felul de trai, chiar daca n-au reu~it sa ~-l fundamenteze cu logica ratiunH, ~ sa fi gasitajutor credinta ca gre~elile vor fi pedepsite ;; fapte1e bune rasp1atite, , din contra, sa amine converHrea 10 numai rn credinta pina ce ar sosi momentul sa verifice totul pe temeiuri ra-'lonale 1 Daca n-ar fi avut ajutru simp1u a1 credintei e limpede ca,' afara de citiva ~, nici un om n-ar fi putut ajunge la viata imbuna-tatlta, ci ar fi ramas ~ mai departe jntr-o viata decazuta. A~adar, pe ga a1te marturii, potrivit carora dragostea Cuvintului dumnezeIesc fata de neamul omenesc n-ar fost cu putinta, m.ai trebuie 1uata consi-derare inca una : Cre~tinu1 simplu nu va ctede niciodata ca un dctr trupesc oarecare, care a insanato~it pe multi bolnavi, s-a siHa~luit fizi-ce,te prin ora~e ~ printre popoare Hira sa intelegem ca aici e vorba de 1ucrare dumnezei,asca. Or, daca celce a purtat groi de trupurile mul-tlmilor ~ 1e-a redat sanatatea nu vindeca fara ajutorul lui Dumnezeu, atnnci cu ctt mai mult nu . fiadevarala 1ucrarea Celu,i care a tamaduit,

CONTRA LUI CELSUS, CARTEA 37

a schimbat ~ ,a desavtr~it sufletele atitor multimi, aducindu-le sub as-cultarea lui Dumnezeu, invi'itindu-le sa-~i modeleze faptele dupa voia

cea sfinta ~ sa se fereasca de tot ce place Dumnezeu, iar aceasta n. ,1a ce1e m,ai mici vorbe, fapte ~ chiar ginduri ?

Dealtfel, fata de toate aceste obiectii cu care se lauda Celsus 1m-potriva credintei cre~tine, trebuie spus ca ne-am dat seama ca a-ceasta credinta aduce fo1os mu1timilor, de aceea recunoa~tem ca inva-tam pe oameni sa creada chiar ~ daca au putut cu totul con-~ rational, intrucit ii este cu putinta oricui sa lase totul deoparte ce vor fi urmat deplin fundamentareateoretica a invataturi 21. Dealtfel, chiar daca - marturisim deschis, acela~i lucru il fac ~ pa-ginii. Pentru ca din cei ce s-au indreptat spre filosofie, dedicindu-se cu toata fiinta Ilor uneia sau. alteia din :~colHe fi1osofice, fie mod intlm-plator, fie pentru ca au crezut Ca apropierea la anumit filosof e mai UI~oara, cine ~ cum s-ar pntea hotari la car,e anume curent filosofic sa se ata~eze, daca ar crede pe unul superior celorla1te ? Caci alegerea dasciH din ~coala stoica, platonica, peripatetica, epicureica sau de oricare a1ta orientare, se face imediat dupa ce ai ajuns sa audiezi invafaturile tuturor acestor fi1osofi ~ a diferitelor lor ~coli, nici dupa ce ai cunoscut combaterea unora ~ argumentarea altora, ci pe temeiul inclinari de care aproape - dai seama, ferindu-te poate sa mar-

turise~ti ca sa practici, de pilda, stoicismul, dupa ce le-ai parasit pe ce1e1alte, ori ca vrei sa imbrati~ezi p1atonismul de ciuda ca alte curen-te s-all putut gind'i sa-l egaJ1eze. ~ ni,ci preferi $coala peripatetica pentru marele sau suflu umanist ~ pentru marea generozitate cu care ea ~tie sa preamareasca valorile llmane mai mult decit altele 22. 1 acela~i timp, impresionati de prea marele rol pe care-l joaca destinul

viata paminteasca, atit la oamenii fara virtute, cit ~ la cei virtuo~i, ni accepta orbe~te ti':igaduirea hotarita a Providentei ~ aleg inviltii-tura Epicur sau a Celsus. Daca, dar, trebuie sa credem, a~a cum

cere argumentul, oricare din intemeietorii de ~coli eline~ti ori bar-bare, atunci de ce , mai curind, Dumnezelll Cel peste toate, Care

21. Ceea ce vrea sa spuna aici Origen este faptul ca cr~tinismul poate da ras-puns oricaror probleme ale cugetarii omene~ti. .

22. Se ~tie ca aristotelismul a fost combatut de muHi parinti ai Bisericii, pentru ca includea prea mult ~ prea egoist bunurile materiale intre preocuparile omene~ti. La fel reducea ~ rolul Providentei viata lumii. se vedea : PilocJj 26, n "P.S.B. 7, . 482-490.

8. c: 1.::

InvatM. c~ numIl Lul l cade Inchln~m, Hl.slnd parte pe celelalte, care, fle cll. nu exlsHI., fle dact1 exist~, stnt vrednice s1 fie apre-clate, dar nlcl tntr-un caz s~ nu 11 se aduc~ tnchinare 23 sau cinstire

legIturI cu aceste lucruri, cel care are nu numai credinta, Ci ve~te sau analizeaza problemele :~ CU ajutorul ratiunii, va prezenta el Insu$i argumentele care-i minte ~ de care $-a convins dupa cercetare amInuntita, Nu pare oare mai adevarata parerea ca, 'intru-clt toate faptele omene~ti depind de credinta, se cade sa credem mai mult Dumnezeu declt argumentIrile rationale ? Cine ar pleca oare Intr-o cIlItorie pe mare, sau cine ar lua hotarire de casatorie, de pro-creare de prunci, sau cine ar arunca semintele brazdele pamintului

dacI n-ar crede ca toate aceste lucruri ie~i bine, cu toate ca s-ar putea Intimpla ~ contrariul ~ chiar se ~ intimpla? Dar CU toate aces-tea, tocmai credinta intr-un rezultat fericit I~ pe potriva dorintelor este cea care dI oamenilor curajul intreprinderii de a ie~i din nesigurantal~i dln prlmejdii. Or, dac~ nadejdea!?i credinta ill1itr-un viitor fer,Icit sint n stare s~ mentina vlata pina,~i imprejurarile cele mai critice la cel care are, atunci cum n-ar fi accept,atI credinta cu mu1t mai presus de-clt marea pe care calatore~te, decit ogoruI pe care-I seamana, decit fe-mela pe care ia n cIsatorie, intrucH el crede n Dumnezeu, Tatal care

creat toate, ~ Cel Care, cu neasemuita daruire de Sine ~ cu ma-rea unul suflet dum:nezeiesc, a avut curajul sa propovaduiasca aceasta Inv~t1tur1 la ItOti ,10cuHol1iipamintului, cu pretul celor mai mar,i mejd1i ~1 unei morti izba:vitoare, de~i socotita ru~inoasa, pe care le-a tndurat pentru mintuIrea oamenilor, invatind pe cei care s-au lasat con-vln$1 de la tnceput sa se puna slujba acestei invataturi sa indraz-neasc1, t!I1 ciudatuturor primejdiIilor ,~ ,aamenintarii perm,anente de a

L omol'Iti, . strabata intreaga lume ca sa vesteasca mintuirea oame-nllor f

CeIsus declara textual: ~Daca cre$t1nii vrea s Iaspund 1ntrebarl1Qr mele (nu 1 scopul de ma informa, lntruclt eu cunosc to-tul, cl pentru ca ma adresez tuturora ln mod egal), bine face J Dor daca nu sa accepte nim1c, din pricina obice1ului 10r: nu cerceta, crede mai blne, atuncI 1 nevoIt sa exp11c ln ce consa-adevaraT natura a1nvdjdurll pe care eI profeseaza ~i izvoru1 din care ea

23. ('cvu SCIlSu! cc]or spuse 6, 33.

CONTRA LUI CELSUS, CARTEA 39

. La afirmatia lui Celsus eu cunosc totul, care-i culmea uda.ro~en~ei la care a ajuns, raspundem astfel: daca. intr-adeva.r ar fi citit vreodata.- pe prooroci, despre care toata lumea recunoa:~te ca sint de enigme ~ de cuvinte neintelese, apoi daca ar fi studiat parabolele evanghelice, precum ~ celelalte carti din Scriptura: 'Legea, cartile is-torice ale evreilor ~ cuvintele apostolilor, daca ar vrut sa adin-ceasca Rrintr-o citire atenta intelesul acestor cuvinte, atunci n-ar mai avut indrazneal1a sa dealare eu ~tiu totlH. Nici eu, care mi-am inchi-nat atitia ani cercetarii acestor pIObleme, n-a~ spune cunosc totul pentru ca iubesc adevarul 24. Dintre cre~tinii no~tri nici n n-ar zice cunosc toate problemele filosofiei Epicur, nici n-ar indrazni sa spu-na ca ~tie pe deplin platonismul, atlt sint de numeroase deosebirile chiar

~iintre cei ce se ocupa de una sau de alta din aceste I~col. Cine ar tea fi, deci, atit de indraznet, incH sa afirme cunosc totul, atit din stoicism cit ~ din peripatetism ? Macar, daca ar fi spus asemenea vorbe ni:~te oameni din popor, care, ignoranta l, -~ dau seama ce besc,a,~a incit Celsus n va fi -ajuns sa ~tie totul tocmai pentru ca a avut astfel de dascali! Purtarea Celsus ne aduce aminte de istoria unuia care a petrecut vreme Egipt, unde inteleptii dau fel de fel de ecatii fillosofice tradi~iilor, pe care le cred de or[gine divina, timp ce mU1ltimea, cUlIloscind doar dlin ceQe ceaude ~ d-in ce se vorbe~lte, deci citeva mituri locale, despre a caror valoa-re doctrinala are cuno~tinta, se mindre~te peste masura cu acele filosofii. bine, omul care a petre-cut acol0 ~ inchipuie ca el cunoClJ~te toata iIivatatura egiptenilor pen-tru simplul fapt ca a fost ucenicul profani de acolo, fiira sa fi vizitat insa nici macar pe unul din preotii egipteni~i c sa fi primit

c una din invataturile secrete ale egiptenilor. IIar ceea Ce vorbit despre inteleptii ~ profanii egipteni se poate aplica ~ cazul per:$ilor, caci ~ acol0 exista. initieri talmacite rational de invatatii l, dar pe care poporul le vede mult mai superficial. Acela$i lucru s-ar putea spune ~ despre sirieni, despre indieni, oa $ despre toate popoarele care au mituri ~ carti sacre.

Intrucit Celsus se referea adeseori la expresie folosita de cre~, ca: intelepciunea ar fi un rau viata aceasta, pe cind nebunia ar fi un bine,25 ma. vad nevoit sa. raspund ca. aceasta. afirmatie el de-faima. invatatura noastra pentru ca el n-a citit corect textul de la Pavel,

24. Exprimare identica ~ n alt loc: 16. 25. Idee exprimata ~ mai inainte: 9, desigur ca rastalmacire a pasajului

paulin Cor. 3, 19.

OIU08H, ICIlU LlIIII

unde 5 spune textual : ... dacIi 1 5 pare culva cl1 este tntelept l vea-cul acesta, 5 facl1 nebun ca 5~ f1e tntelept, c~cl tntelepclunea lum1i ace5tela este nebunle lul Dumnezeu. Or, Apostolul nu spune slmplu: intelepciunea este nebunie inaintea Dumnezeu, ci spune ace5t lucru de5pre tntelepciunea acestei lumi, iar nu d,espre intelep-ciune l general, nici nu zice: daca cineva dintre se crede inte-lept, s~ 5 faca nebun, ci sa se faca nebun acest veac, ca sa fie \elept". A~adar, intelegem prin inteIepciunea acestui veac,) orice fl1osofie i de pi1reri gre~ite fata de ceea ce sustin Scripturile. $ nici nu zlcem mod absolut ca nebunia este un bine, ci zicem ca ea e ferlclre doar atunci cind nu se margine~te numai Ia acest veac. Aceasta e ca ~1 cum am zice despre un adept aI pIatonismuIui ca intrucit el cre-de 1 nemurirea sufletuQui, dar, n schimb, admite ~ migrarea suf1ete-lor, se face de ru~ine ochii stoicilor, care iau ris astfel de cre-dln\~ a 10r, sau cum am zice despre peripatetici, care aduc osanaIe ci-rfplrilor lui ,Platon 27, ori cum am spune despre epicurei, care denunta cu glas tare pe cei ce admit Providenta divina, punind pe Dumnezeu deasupra intregului univers 28.

Si1 mal adaugam ~ aceea ca, dupa cum cere Scriptura, e mai bine . -accep1i inv~tatura prin intermediuI gindirii ~ prin inteIepciune de-ctt ajungl la ea numai prIntr-o credinta simpla, dar ca anumite im-prejurIirl Logosul prefera ~ pe aceasta din urma pentru ca sa nu lase oamenl fi1r~ nici pirghie sufleteasca, dupa cum marturise~te Pavel, adevIiratul ucenic al lui Iisus, atunci cind zice : de vreme ce intru \elepclunea .u Dumnezeu 'Iumea n-a cnnoscut prin intelepciune pe Dnm-nezeu, a bmevoit Dnmnezeu sa mintuiasca pe cei 00 cred nebunia

propovdulrii,) 29. De unde rezuIta foarte clar ca prin intelepciunea Dumnezeu se cade.a sa Se faca Dumnezeu cunoscut omUilui 30. lar, truc1t nu s-a fi1cn.t a.~a, Du:mnezeu a gas'iil: de cuviinta sa mintui'asca pe credlncio~i nu pur ~ simpIu prin nebunie, ci prin nebunia propo-vadulrd.i. De aici ~ ideea ca vestirea ,lui lisus Hristos ceI rastignit e nebunla propovaduirii, cum a spus PaveI cind a Iuat CUno!?tinta de ea :

l tns~ propovaduim pe Hristos ceI rastignit, pentru indei sminteaIa, pentru pagini nebunie. Dar pentru cei chemati, I~ indei !? elini, pe Hris-t08, p.uterea lui Dumnezeu ~ inteIepciunea Iui Dumnezeu 31.

26. Cor. 3, 18-19. 27. Aristotel, J. post. 22 (83 a 33, trad. rom. . Florian), 27-28. 28. Se ~tie ca epicureli tagaduiau Providenta divina. 29. Cor. , 21. 30. Expresia Intru intelepciunea l Dumnezeu" indica, spun exegeti, existenta

IpostatIcll. sau personala a Cuvintului inainte de intrupare. Amanunte la . Borret, ()rJgcne, Contre Celsc, . 112.

31. 1 Cor. 1, 23--24.

CONTRA LUI CIILIU., CARTI:A INTlr 41

Celsus crede c~ intre diferitele popoare ale lumii exist~ anumiHI. lnrudire cind e vorba de una ~ aceea~i inv~t~tur~. Mai mult, cl face chia,r enum,erare a tUiwror celor care aeau la inceputaceea~i doctr:i-

~. , $chimb nu pricep de ce Celsus ii defaima numai evrei, ~ pune aHlturi de ei ~ alt pentru motivul ca, indurind acelea~i su-feri!nte, au acelea:~i traditii ~ mu:Ite pl1ivint'e ~ invataturi ,asemtil!1~toare. $ tot a~a s-ar c~dea s~-1 intrebam pe Celsus de ce a dat el cre-zare istoriilor barbare ~ eIine~ti privitoare la vechimea popoarelor, pe care le aminte~te, socotfnd a fi mincinoase numai ~tirile Istorice ale a-cestui singur popor (evreu) Caci daca fiecare ~i-,a istor1sit chip sin-cer stra l s~u, de ce numai pe ale prooroclor evrei nu vrea sa le creada? $ daca Moise ~I proorocii au scris multe fapte privitoarc la istoria 10, tocmai pentru ca aveau mare dragoste fata de invatatura

10, de ce sa n se spuna acelal~i lucru $ despre istoricii celorlalte poare Egiptenii, care dispretuiau pe evrei scrierile lor,ar fi ei oare vrednicI de crezare, pe cind evreii, care defaima ~ ei pe egipteni, cind amintesc de nenum~ratelepedepse pe care le-au suferit Egipt, ~ care

v~d n acest lucru pricina pentru care egiptenii au fost pedepsiti de Dumnezeu, sa fie acuzati ca ar minti $ numai despre egipteni s-ar putea spune acela~i lucru. Se '~tie ca ~ asirienii s-au suparat pe evrei, lucru pe care-l istorisesc chiar ~ arhivele asiriene. Desigur insa ca ~ scriitorii evrei - ca sa fim spunind acest lucru numai de-spre prooroci - au descris n scrierile l pe asirieni ca vrajma~i. Iata cH de m1ult se contrazice aici Celsus : socotind pe celelalte popoare telepte, pe ii osi!ndel~te ca fiind cu totUil Hpsitide cultura. S~-l ascultam numai cum graie~te: lnvcitCitura paglna 01e mare vechime ; cu toate acestea ea e mentinutii $1 pe mai departe de popoa1ele cele mal 1ntelepte, de 01G$e, de lntelepti. Desigur, insa, ca despre evrei el n-a rutsa afirme ca ar fi un loarte lntelept', intrucit aceasta insu-$ire se potrive~te numai la egipteni, asirieni, indieni, per$i, odrizi 32, 1 cei din Samot1ace 33 $i Eletlzis 34.

l schimb, cu cH a fost mai distins pitagoreul Numenios decit Cel-sus ! a oferit serie de dovezi despre priceperea cu care a cercetat

32. Popor trac din risirtul Pen. Balcanice organizat regat sec. V i.

ll, .CRIIIII ALII .,

diferItelc fvttur ~ t\ flicut prIn comparatlc sintezl a tezelor care-i ptteau maI adev'irate. , prima lui carte Despre blne, care a vorbit despre popoarele care au deflnlt pc Dumnezeu ca necorporal, el a rin-duit printre acel~tia ~ pe iudei, citind, f~ra sa stea la indoial~, chiar din clirtile proorocilor ~ subliniind intelesul 10r figurat 35. Se mai aminte~te

~ despre Hermip, care, prima sa carte Despre legiuitori, istorise~te ct Pitagora a imprumutat filosofia de la evrei ca s-o introduca printre

l1. Mai mult, se vorbeite ca ar exista lucrare scrisa de istoricul He-cateu, Despre evrei, n care lauda 'la acest neam ilIltelepciunea n aia

IlllsurA incit n lucrarea sa Herenius se 'idoie,~te de-adreptul ca acea lucrarear fi a unui istoric, iar dupa" un moment afirma ca daca ea este autentica, a,tunci aceas,ta provine din faptu.l,ca autorul va fi fost se-dus poate de puterea de convingere a iudeilor, dindu-ii astfel adeziunea la credinta 10r.

Ma mira faptul ca Celsus a putut pune 1a un loc ~ pe odrizi, pe cel dln Samotrace $1 din E1euzis, precum $1 pe h1perboreeni, socot1ndu-le prlntre l cele ma1 vech1 $i mai lntelepte, schimb ll-a soco-tlt de cuviinta sa numere pe evrei nici intre popoarele Intelepte, nici tntre cele vechi. Egipt, Fenicia i Elada circula serie de carti care se dovedesc a fi dintre cele mai veehi, dar socot c~-i de prisos

t le enumar. Toata lumea poate citi cele doua carti ale lui ,Iosif F1a-vlu 36 despre Antichitati1e iudei1or,in care g,e pomene~te Ull .iir cunoscut de scriitori care vorbesc despre vechile institutii evreie~ti. Se maiamin-te$te ~ de tratatul cu titlul Cuvlnt catre grec1 al lui Tatian cel Tinar 37, un compilator foarte invatat al' istoriilor' atce despre evrei ~ despre Molse. Se'vede ca Celsus ~i-a scris lutrare.a fara sa aiba grija ce anume este sau nu este adevarat, ci a facut-o doar cu rautate, numai ca sa ata-ce orlginea creitinismului,' care se ~H ca e lega'ta de iudaism. zice cl $1 galactofagii lui Homer, druiz1i din Galia $i getii (de 1 Dunare) s1nt popore vechi $i de lnte1epciune ln1ta, profeslnd lnvataturi

35. Sirian din Apameea, Numenios a fost adeseori citat de Origen, ne infor-meazi Eusebiu, Is10ria bisericeasca IV, 51' i , 38, 87. a trait sec. 11 ~ a incercat

sintez!i. ltre platonism ~ cre~tnism. De el ar proveni expresia : Platon e Moise aticizant,.. Cf. J. Danielou,

OrJgene, . 101-103. Influentati de cugetarea evreilor sint ~ Hermip, Hecateu ~ Herenius .

36. Cunoscut scriitor evreu din sec (nascut la an 37-dec. 98). 37. Originar din Asi~ia, dar traind Roma, iar spre finele vietii (pe 1111u1 180), re!l1tors l1 Orient. unde !nfiinta mi~carea sectara aencratitilor. Tatian are mai multe scrieri, !ntre care ~ apologie Contra grecilor. pare a fi formulat cel

tll rgumentuI crono(og!c, potrivit carUa fiJosofii ~I invatati ahtici s-au inspirat dln Blblle. C. (;('18 IV, :.!l.

COMtRA r..UI CIILIUI, C: 43

1nrudlte cu a1e evrellor II , de~i nu ~tiu dacl de 18 ei ne-ar fi rIimas orl nu scrierl deoseblte. Numai cind e vorba de evrei Celsus 1e tIigMuie~te 8tft vechlmea, cit ~1 inte1epciunea.

$ iara~i, vorbind despre Cafa10gul iilosoiilor antici care au fost apreclati de contemporanii 10, 1, scr1eri1e 10, $1 de urma$i 10r,, Ce1sus exclude pe Moise din rindul 10, cu toate ca de 1 Linos 38, pe care-l pune n frunte, nu n s-a pastrat nici 1ege I~ nici invatatura care sa fi ajutat 1a inaintarea ~ imbunarea oamenilor 1 schimb, 1e-gile 1ui Moise au fost transmise unui intreg popor, care astazi e raspin-dit n toata lumea. Spune, dar, daca nu-i rautate tati~a sa scoti pe se din lista celor intelepti, cita vreme Linos, Museos 39, Orfeu 40, Fe-rek1de 41, Zoroastru 1 per$i1or $1 Pitagora 42 au scris despre aceste b1eme, 1 lnviitiituri1e 10 slnt transpuse crt1 care s-au conservat astz1.

XVII

Celsus a fost de parere sa fie trecuta cu vederea istoria personifi-carii anumitor zeitati dotate cu pasiuni cu totul omene)ti, despre care ne vorbesc indeosebi versuri1e lui Orfeu. schimb, atunci cind ajunge sa critice faptele lui Moise, el invinuie)te pe cei care le dau explicare figurata ~ alegorica. s-ar putea raspunde acestui prea ilustru scriitor care ~-B -intitulat cartea Discurs : Ce vrei sa spui cu aceasta, istetule ? Vorbe)ti despre zei oare se incurca felde fe'l de aenturi, pe cal"e ae scriu inteleptii poeti '!? fil{)sofi, incH se ded,au 1a ,tot fellul de

impreunari blestemate, SOOTnesc inoiHerar'i cu !?!? parintii 110r, taill1dl1-le maduilarelle barbMe~ti, schimb dai crezare istor'ie,j care vorbe:>te de

jndraznea,1a acestor planuri !?ide patimirea aoes,tor srav! Sau, intcit Moise nici macar am:inte~te asHel de Jueruri 11egatura cu Dumnezeu

~ I1Ii:ci leg,atura cu ingerii, de~i nu uita sa istorjseasca despre oameni ~I multe rautati - la el nimeni n-are indraznea1a 1 Cronos fata de Ura-nos, nici a l Zeus fata de tatal sau, ca sa n mai pomenim ca taan zeilor ~ a1 oamenilor s-a impreunat cu insa~i fiica 1ui 43 - ai crede ca induce eroare pe cei pe care i-a in~elat dIrndu-le Legea lui. , aici Celsus se manifes,ta aproa-pe ca !? platonicul Trasimah, care - inga-

38. Cintaret celebru, care a fost ucis de l, pentru ca a indraznit sa se ma-soare cu el.

39. Cintaret ~ preot care ar fi introdus poezia n Atca. 40. Cintaret mitc din Tracia, care vrajea cintecele sale pina ~ fiarelc.

pare a infintat ~ mi~care relgioasa. 41. Unul din cei 7 intelepti greci, dascalul Pitagora. 42. Filosof original, Intemeietor al unei secte severe, sustinind valoarea misti('li

a numerelor. 43. HOfficr, Iliada , C44, trad. Murnu, . J!J.

44 l; .CRIIRI ALI.I

duit deloc UL Socrate ~-' spun~ lber p~O despre dreptate, ci de-:arl1: sl1 nu cumva sl1 spui cl1 ceea ce-i drept e utll, e obllgator sau C de ace5t 501 ! 44. Se vede cl1 ~I Ce,!sus, atunc.i cind rl1stl11ml1ce~te ~storlsirea lui Moise ~ cind invinuie~te pe cei care t111m11cesc chip ale-gorlc, chiar daca laudl1 c.a ar fi din cele maI inalte 45, vrea parca, dupa

invinuire nefondata, 5a impiedice pe cei care ar dori sa-i raspunda cum ar cere firea lucrurlor.

A~ putea sa-l provoc 5a facem comparatie intre carti1e noastre $1 ale lui: haide amice! adu poemele lui Linos, ale lui Museos, ale lui Orfeu sau scrierile lui Ferekide, $ sa le punem fata fata cu poruncile lui Moise! Compara, pe de parte, Istorisirile unora cu ale celuilalt, iar, pe de alta parte, etica unora cu legile $ poruncile celulalt $ atunci si vezi care dintre ele sint stare sa schimbe mai repede pe cititori $1 care dintre ele pot sa-i corupa mai tare! $ ei edea cit de putina lnfluent11a exercitat etica scriitorilor tai asupra omului de rind, care, chiardaca cite~te ceva din ea, se alege num1aj cu foarte \, pentru

c~ a fost scrisa numai pentru cei stare s-o tiHmaceasca mod fi-gurat ~ alegoric, caci - cum zici tu - numai putini mai puteau spune ct1 aceasta e propria 10 filosofie. Dimpotriva, cele cincI carti ale sale, Molse a procedat ca un neintrecut pedagog, care poarta grija sa

exprime intr-un limbaj frumos, dar acela~i timp se sile$te sa folo-seasc~ peste tot amindoua stilurile : pe ereul de rind, supus Legi, nu - negHjat ;prliinta moraHtatii, dar$i elitei, stare sa urmareasca lectura mali p11trunzatoare, i-a oferittext care sa trezeasca gu.s-tul de meditare pentru cine cauta sa cugete ceva mai adinc. Dealtfel, pe ctt mi se pare, scrierile inteleptilor tai poeti nici macar s-au pastrat", de81gur din pricina ca cititorul a simtit ca nu are din ele niciun folos. 1u Ichlmb, scrierile lui Moiseau conins mare nUlnar de oameni, n c:hlar strIinI de cultura evreiasca, sa creada, dupa cum afirma acele scrieri, ca primul autor al Jegilor date de Moise e Dumnezeu, Creatorul luml1. $ se ~ cadea ca Creatorul a toate sa rYnduiasca legi pentru tregu un:ivers. ~ sa incred.iltezemesajoele sa[e unei mJnti stare sa punl1 1a ,indemina tuturor. Spun acest lucru inca inainte de a orbi de-

'. spre Iisus Cel Intrupat, gindindu-ma mereu la Moise, care este mai mic. decit Dumnezeu, aratind totU$i - dupa cum vom vedea - ca, in felul lul, Moise este cu mult superior tuturor inteleptilor tai poeti ~ filosofi.

44. Platon, Republica 336 c.-d. trad. SofistuI Trasimah sustinea ca: ceI pu-It'fnlc' IIrc toldcaulla drepttte)). Socrate - combatut.

4.'. Idcc similar1i mai jos : [V, 38.

CONTkA LUI CELIUI, CAKTB:A ! 4!

, vrind sa combata pe ocolite istorisirea lui Moise despre crea-rea lumii, dovedind ca lumea nu are l11ca vechimea de 10.000 de ani, ( cu mu1t mai putin, ascunzlndu-~i intentia, Celsus lnclina spre parerea celor care afirma ca lum'e-a este necreata. Caci atunci cind spune "!/ toate veacurHe au existat pamlnt incendji ~i revarsari de ape, ultima fjjnd inundatia de vremea DeucaJjon 46, a lasat sa se lil1tele,aga clar, de cei care-i puteau urmari gindul, ca dupa parerea lui lumea este necreata. Atunci sa ne spuna acest acuzator al credintei cre~tine, cu ce argumente sigure a fost eI si1it sa accepte ca au existat atit de multe nitniciri prin foc ~ atitea prin potopuri de ape, ~ ca cel din urma top a fost tocmai cataclismuJ inecuilu,j de pe vremea [u Dencalion, !iar ultimul incendiu fost ce1 din timu1 lui Faeton ? 47. Iar daca n pune fatadia1loguri.Je IU Platon 48, vom ra.spundeca nici noua il1U estc greu sa spunem ca sufletul curat ~ credincios al l Moise, care se ridicase mai presus decit oricare dintre creaturi, ajungind sa se neasca. cu insu~i Facatoru1 lumii, sal~luia un duh dumnezeiesc, care a prezentat lumii adevarul despre Dumnezeu cu mult mai limpede decit Platon ~ decit inteleptii i sau barbari. ; daca Celsus ne cere teme-iuri pentru aceasta credinta, sa prezinte mai intii parte din for-

murile lui cele lipsite de dovezi, iar dupa aceea vom dovedi ~ ca afirmatiile noastre sint intemeiate.

Cu itoateacestea; ch,iar Hira sa vrea, Celsus a ajUl1s sa 11arturlseasci

ca lumea este mult mai noua ~ ca n-are inca 10.000 de ani, atunci Ci11d zice: iii socot aceste evenimente vechi de , cci despre a1tele mai vechi dec1t ceste ei n-u inlormt1i $i nici nu ni s-u p.strt mintiri din pricina multelor potopuri ~i incendii. Ca sa-~i documenteze mitul acestor nimiciri prinapa ..;; prin foc, Cetlsus n-ared,ecit sa se spire de la egipteni, care, pentru el, sint oameni de lna1td lntelep-ciune, lntelepciune ale carei urme sint animalClle necuvintatoare ca-rora lise i:ncMna.,iar argumentele dovedesc ca cinstirea adusa a-cestor animale ar fi ~ logica, dar ~ plina de taina ~ de mistere ! Astfel, cind se lauda cu invatatura lor despre animale, egiptenii aduc temeiuri

46. se vedea tema formulata mai pe larg: , 11. Decalion ~ Pira, cuplul 1('-gendar al potopului !/i al replantarii neamului 0menesc.

47. Fiu soarelui, Faeton a cerut tatalui sau sa-i permitii sii conducii el \Ccul sareu) drumul lui, dar neputindu-i struni bine - era tlnar, neexperlmentat --a fost lovit de un trasnet cazind jos Intr-un rlu.

48. Timaios, 20 d.

40 OIltIOZN, ICRIZRI l.I!

teologlce, fl1ctndu-se oarecum mare schImb, ctnd n evr,eu care-I devotat Legii !1i DMl1torului Legii a,tribuie totu,l CreatoruluI luml1 ~I Stliptnului el, ochii luI Celsus ,1 semenilor lui

are mai putinl1trecere decit cei care coboar~ divinitatea nu numai rtndul vietuitoarelor cuget~toare !? muritoare, ( !? al celor necuget~toare, cee,a ce intrece ~ basm,ele metempsihoze'i lega,ta de sufletul care cade astfel din in~iltimea ceruluI 49 ~ coboara pina la dobitoacele lipsite de rat!une,!1i inca nu num'a,i acelor domestioce, ci ~ a fiare'lor celor mai sl1lbatIce ~ cind egiptenii istorisesc astfel de mituri, Celsus spune ca

filosofeaza cu ajutorul enigmelor ~ mIsterelor - schimb, cind Moise descrie istoria adevarata, folosul intregului popor, lasind drept

m~tenire lucruri istorice, legi ~ invataturi, se afirma ca acestea sint pove,ti goale lipsite de orice inteles mai inalt! Iata pina unde ajung p~rerile lui Celsus ~ ale epicureilor.

cAceasta lnvatalura - zice el - pe care lnt1lnim 1 popoare1e telepte ~I oamenii vestiti, Moise a ajuns - cunoasca din c1te a auzit , vdzut ~I pe urma e1 $1-a cl$tigat e1 un nume sf1nl. Sa presupunem cI Moise ar fi cunoscut invatatura mai veche, pe care ar fi transmis-o evreilor. l aceasta situatie trebuie sa raspundem urmatoarele : da-cl1 tnvlitatura pe care a ajuns s-o cunoasc~ el fusese mincinoas~, lipsita de tntelepciune~i de sfintenie, dara primit-o ~ a transmis-o evreilor, atuncl trebuie osindit; daca, insa, a aderat - a~a cum zici tu - la vl1tl1turi intelepte ~ adevarate, iar cu ajutorul 10r a facut ~ educatia poporului sau, mai este aceasta actiune condamnabila ! Daca ar fi luat ceva din aceasta invatatura ~ Epicur~i Aristotel, ca sa cugete cu C'eva mai putin. nelleg'iuit despre Providenta! La fel ~ stoIcii, care afir-

m~ cl1 Dumnezeu este corporal! atunci ll-ar mai fi lumea plina de vItIturl1 care t~g~duieite sau margine~te pre~tiinta, sau c-are crede ca Dumnezeu ar fi fiinta corporaHi i deci trecatoare! Acum insa stoi-cll 8ocot ca [)umnezeu e fiinta corporaIa ~ nu se sfiesc sa invete ca e supus schimbarii, alterarii integrale sau transformarii, intr-un cu-, supus stricaciunii ca!?i cum exista un factor care L-ar mlcl !1 numai aia scapa de nimicire, pentru ca acest factor nu exista ' realitate. , schimb, invatatura iudeilor ~ creitinilor, care tine cu tl1rie la invariabilitatea !1 neschimbabi1itatea lui Dumnezeu, e socotita nelegiuiHi, pentru ca nu ~ine cu cei care cugeta despre Dumnezeu 'lu-crurI necInstite, cl ea zice mereu rugaciunile catre Dumnezeu: Dar

49. fn text dIn absIda cerului. dup! Platon, Fedru, 246.

: LtII CI:LIUI, CARTI:A ! 41

acela~1 ~l ~1 Tl11 se vor imputlna 50 ~ crede ceea ce zlce Dumnezeu despre Slne: Eu s1nt Domnul ~ M-am schimbat 51.

Maideparte, e drept cl tdierea lmprejur, care este la evrei, Cellsus - respinge 1 n schimb el afirma ca ea prov1ne de eg1pteni. Se vede cl ~ aici el da egiptenilor mai mare crezare decit lui Moise, care spune ca primul om taiat 1mprejur a fost Avr,aam. Numele lui Avraam~i apropierea lui de Dumnezeu nu 1e pomenesc insa numai se,ci $ mu1ti din cei care ch,emau pe demoni intrebuintau cuvintele lor expresia Dumnezeul lui Avraam, fara sa $tie insl1 cine a fost vraam. Acela~i lucru trebuie spus $ despre Isaac, Iacob ~ Israel: cn toate ca dupa parerea tuturor aceste nume s1nt evreie~ti, egiptenii, care se mindresc cu cunoa$terea puteriimagice, folosesc adeseorI aJCeste nume 1 formulele 10r. Dar explicarea intelesului talerii imprejur (care fusese inaugurata de Avraam 52, $ desfiintata de Iisus, Care ll-a vrut ca ucenlcii Sai s-o mai respecte), nu intra momentan 1 preocuparea noas-tra. Acum nu avem intentia sl lamurim aceasta problema, ci ne straduim sa respingem atacuri1e indreptate de Celsus impotriva invataturii Iudei-10, caci el e de parere c'a m,ai repede fae cre~,ti:nismul de minciuna dacil

dovede~te ca e falsa ~ neadevarata religia Iudaica din care a izvorit el.

ludei, ace~ti paznici de ~I de capre, zice mai de.afte Celsus, au dat ascultare cuv1ntelor lui Moise $1, ldslndu-se convjn~i de forta unor iluzH, au ajuns sd creadd cd exisid un singur Dumnezeu. Sa ne arate, dar, Celsus, cum crede el ca. a fost posibil ca ni~te pastorI de $ de capre sd pdrdseascd un temei rational lnchinarea 1 zei ~ sa ne explice de ce la elini ~ la alte popoare s-a pastrat $ mai departe inchi-narea la mai multi zei Sa ne descrie acest caz existenta ~ realita-tea 53 Mnemosinei, care a ajuns, prin interventia lui Zeus, mama a mu-zelor, precum ~ soarta zeitei Tetis, mama orelor. Sau sa ne demonstreze ca intr-adevar au existat la elinI ni~te zeitati ve~nic neimbracate, care au fost gratiile. , 111Sa !llU va putea dove.d'i prin f,apte ,caa,ceste p:las-muiri ,a;le e1inHor, caror,a unii s-au gindit sa le acoIde '~ trupuri, sint intr-ad'evar . Cu oit e mai 'adevarlcuta, de pHda, mitologia religioasa a elinilor decit cea a egiptenilor, care insa nu-~i aduc aminte limba

50. Ps. 101, 28. 51. . 3, 6. Aceea~i idee 1ii n , 75 ~ IV, 14. 52. Pac. 17, 1-27. 53. Demn de retlnut foloslrea concomItent! a expresilor !( $1 >a;.

,' ICRIIIRl ALIIIJ:

lor nlcl de Mnemosll1a, mama celor o~ muze, nlcI de Tetls, mama ore-lor, nlcl de Eurlnoma, mama grat11lor, nIcl de alte nume de acest fel ' Cu aHt este mai reaHi $1 mal presus decit toate aceste fantezii convingerea palpabH~a unei orind,uIir'l superioare a Ilurnii, cIare es,te una singuri,tn armonie cu universu,l intreg; care, prin Ull"rnare, nu-i cu putinta sa fi fost opera rnai rnultor d,ern'j,urgi, nI'ci sa fi fost pistrata de mai muHe sufIle,te c,are ~ pune mi,~care intregceiful. Ajung,esa He $ : Care poarti Ilnmea de Ja Ras,arH 1a Apus 54 ,a:$a fel incirt sa $e a,ba,ta din drum '$ Care posieda in tot ce-i necesar lumii :$ia'l Carui

srtI1~it nu-i ea. Toate ,1ucrurHe 1ume fac parIte din ea, num,ai Dumne-zen e mai presus de ea, caci se cade ca Dumnezeu sa fie nedesavir$it, $ cum nedesavir~it este tot restul partilor din lume. Dar, fara indoiala,

cercetare mai adinca ar putea arata ca Dumnezeu e tot ,atit de putin arte, pe cit de e $ intregul, dat fiind ca fond intregul e compus din mai multe parti. Niciodata nu ne va ingadui cugetarea sa admitem ca Dumnezeu, Cel peste toate, ar fi format din parti, dintre ca-re nu fiecare poate fi sau poate lucra ceea ce sint $ pot celelalte.

zice Celsus: Ace$ti paznic1 de capre $1 de au crezut 1n-tr-un singur Dumnezeu, pe care-L numesc Cel prea1nalt, sau Adonai, sau Uranios, sau Savaot, sau orice alt nume care l-au ales din lu-me 55, dar despre nu $tlu nimlc mai mult dec1t numele. $, apoi, a-d.aug~ : -are nici importantii faptul cii Dum