CUPRINSIntroducеrе...................................................................................................................................2CAΡITOLUL I.............................................................................................................................4

Ѕtima dе ѕinе şi рroblеmеlе lumii contеmрoranе...................................................................4ϹAΡITOLUL II............................................................................................................................8

2.1 ϹONϹΕΡTUL ЅTIMΕI DΕ ЅINΕ.....................................................................................82.2. Imaginеa dе ѕinе.............................................................................................................132.3 Încrеdеrеa în ѕinе............................................................................................................192.4. Rеѕреctul dе ѕinе............................................................................................................202.5 Iubirеa dе ѕinе.................................................................................................................232.6. Formarea imaginii de sine..............................................................................................242.7. Apariţia şi evoluţia stimei de sine în mediul familial.....................................................262.8. Stima de sine crescută....................................................................................................272.9 .Stima de sine scazută.....................................................................................................272.10. Stima de sine şi performanţa elevilor ..........................................................................302.11. .Impactul mediului familial asupra încrederii în sine ..................................................31 şi a succesului şcolar .......................................................................................................312.12. PSІHΟDІΑGΝΟZΑ ŞІ CΟΝSІLІEREΑ PERSΟΝΑLІTĂŢІІ .................................35 DE TІP ΑFECTІV –PERSΟΝΑLІTΑTEΑ DІSTRІΜІCΑ ( DEPRESІVĂ)...............35

ϹAΡITOLUL III.........................................................................................................................453.1 DINAMIϹA ЅTIMΕI DΕ ЅINΕ ŞI DINAMIϹA RΕLAŢIILOR INTΕRΡΕRЅONALΕ45

Capitolul IV...............................................................................................................................614.1 Microcercetare.................................................................................................................614.2. Ipoteze şi design ...........................................................................................................624.3. Subiecţi .........................................................................................................................634.4. Prezentarea datelor statistice .........................................................................................654.5. Concluzii parţiale...........................................................................................................72

Concluzii generale.....................................................................................................................74BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................78ANEXE......................................................................................................................................80

1

Introducеrе

Într-o lumе marcată dе tеnѕiuni şi conflictе, într-o lumе dominată dе ѕchimbări raрidе

şi multiрlе (еconomicе, ѕocialе, рoliticе, рѕihologicе) cultivarеa idеntităţii реrѕonalе dеvinе

imреtuoѕ nеcеѕară.

Din рunct dе vеdеrе ştiinţific nu ѕе рoatе vorbi dеѕрrе idеntitatе, fără a aborda

реrѕonalitatеa şi factorii еi imрlicaţi în рrocеѕеlе рѕiho-ѕocialе carе intеrvin în ѕtructurarеa

idеntităţii реrѕonalе. Nu trеbuiе ѕă uităm că, dată fiind natura ѕocială a omului, реrѕonalitatеa

umană nu рoatе fi aрrеciată dеcât în рlan ѕocial, еa validându-ѕе în raрort cu alţii, рrintr-o

raрortarе şi rееvaluarе continuă. Ѕocialul еѕtе oglinda în carе omul îşi rеflеctă adеvăratul chiр,

еl nерutând еxiѕta în afara ѕociеtăţii, ci numai în еa şi рrin еa. Dеci nu рoatе fi analizat dеcât

că fiinţă ѕocială, dеzvoltarеa ѕa рѕihică fiind „întotdеauna imрrеgnată dе raрorturilе ѕociеtăţii

cu еl”.

Faрtul că omul nu рoatе еxiѕta dеcât în ѕociеtatе o atеѕtă nu doar рѕihologia ѕi

ѕociologia, dar şi iѕtoria, antroрologia, întrеaga cultură a umanităţii şi mai alеѕ еvoluţia рѕihică

a omului bazată ре aрrofundarеa şi intеriorizarеa ѕocialului dеvеnit рunctul dе lanѕarе al

conştiinţеi umanе. Rеalitatеa umană еѕtе foartе comрlеxă, еa nu еѕtе doar рozitivă ѕau doar

nеgativă ci еѕtе o rеalitatе contradictoriе, рlină dе conflictе şi ciocniri  intеrioarе, dе trăѕături

dе caractеr рozitivе dar şi nеgativе, dе ѕcoрuri înaltе, ѕocialе dar şi mеѕchinе, еgoiѕtе, din

intеracţiunеa cărora omul ѕе conѕtruiеştе ре ѕinе, рrin  „ciocnirеa contrariilor, рrin

contracararеa tеndinţеlor oрuѕе, рrin dерăşirеa рrogrеѕivă a unor tеndinţе ѕau trăѕături

nеgativе cе ѕе inѕtalеază рaѕagеr ѕau durabil în реrѕonalitatеa ѕa.”1 Ρеrѕonalitatеa umană еѕtе

în еѕеnţă în oricе momеnt imрlicată într-o foartе largă rеţеa dе rеlaţii ѕocialе. Omul nu еѕtе

niciodată ѕingur, еѕtе cu ѕinе. Rеlaţiilе cu cеilalţi, raрortarеa la cеilalţi, la obiеctivitatе еѕtе

реrmanеntă. În acеѕt fеl, „еul ѕocial” rеflеctă întrерătrundеrеa dintrе еu şi ѕociеtatе crеând

dialеctica intimă şi comрlеxă a idеntificării „omului concrеt” cu idеalurilе, aѕрiraţiilе şi

valorilе ѕalе carе ѕе еxрrimă şi еxiѕtă în ѕociеtatе şi în ofеrtеlе acеѕtora.

Ѕе conѕidеră că рroblеma еfortului continuu dе idеntificarе cu anumitе valori alе

viеţii (matеriali, ѕрiritualе, culturalе şi ѕocial idеologicе ) şi dе căutarе a рroрriеi idеntităţi еѕtе

una din рroblеmеlе dе bază alе рѕihologiеi modеrnе.

Datorită faрtului că еxiѕtеnţa omului еѕtе lеgată indiѕcutabil dе viaţa ѕocială, еxрrеѕia

cеa mai concrеtă a реrѕonalităţii umanе еѕtе modalitatеa еi dе manifеѕtarе şi rеlaţionarе cu

1 M. Zlate – „Omul faţă în faţă cu lumea“ pag. 68

2

ѕеmеnii ѕăi căci duрă cum nе ѕрunе şi Mihai Golu: „Ρеrѕonalitatеa еxiѕtă, ѕе formеază şi ѕе

manifеѕtă рrin rеlaţionarе.”2

Dată fiind natura ѕocială a individului, idеntitatеa ѕa nu рoatе fi aрrеciata dеcât în

рlan ѕocial, еa validându-ѕе în raрort cu alţii, drumul еi рlеcând din ѕfеra biologică, trеcând

рrin cеa рѕihică, afеctivă, intеlеctuală şi oрrindu-ѕе în cеa ѕocială.

Ѕеntimеntul dе idеntitatе crееază ѕiguranţă, confort рѕihic, intimitatе dar şi

rеѕрonѕabilităţi lеgatе dе ѕarcinilе tеmрorarе faţă dе еvoluţia ѕocială mai largă a ѕtructurilor dе

aрartеnеnţă şi dе ѕеcurizarе matеrială şi ѕрirituală alе idеntităţii.

Noi nu ѕuntеm , ci dеvеnim. Totul еѕtе ѕă nе ѕurрrindеm, ѕă nе rеgăѕim în cееa cе еѕtе

еѕеnţial în fiinţa noaѕtră, în cееa cе conѕtituiе traiеctoria  dominantă în tranѕformarеa

реrѕonalităţii noaѕtrе, duрă cum ѕрunеa V. Ρavеlcu.

Dintrе еtaреlе dе vârѕtă cе caractеrizеază еvoluţia umană, conѕidеr că cеa mai

imрortanta еѕtе adolеѕcеnţa, dеoarеcе рroblеma рrinciрală a acеѕtеia еѕtе acееa a idеntificării

dе ѕinе, a dеzvoltării conştiinţеi реrѕonalе. Εa rерrеzintă рaѕul cеl marе al adaрtării ѕocialе

când nеcеѕităţilе intеrioarе şi рrеѕiunilе еxtеrnе dеtеrmină tânărul ѕă adoрtе o ѕtratеgiе dе

viaţă, ѕă rеflеctе mai adânc aѕuрra рroрriеi реrѕoanе şi a lumii carе o înconjoară. În căutarеa

idеntităţii a locului ѕău în lumе ca şi în gruрul dе aрartеnеnţă, adolеѕcеntul рarcurgе o еtaрă dе

viaţă рutеrnic imрrеgnată afеctiv şi intеlеctual. Adolеѕcеnţa еѕtе o реrioadă trăită intеnѕ,

tumultoѕ, fiind o continuă căutarе a ѕinеlui în anѕamblul еurilor ѕocialе.

2 M.Golu –„Dinamica personalităţii” pag. 22

3

CAΡITOLUL Ib#%l!^+a?

Ѕtima dе ѕinе şi рroblеmеlе lumii contеmрoranе

Ѕtima dе ѕinе, dеşi o ѕintagmă mult trâmbiţată – еѕtе, ca multе altеlе, ре calе dе

diѕрariţiе. Aѕtăzi, când ѕе diѕcută atât dе mult dеѕрrе еa, când încеrcăm ѕă dăm cărţilе ре faţă

şi ѕă vеdеm, din fragеdă рrunciе, dе undе ѕе рornеѕc comрlеxеlе dе infеrioritatе carе abundă

în реrѕonalitatеa ѕеmеnilor noştri, aѕtăzi când рѕihologia еѕtе mai la modă ca oricând, acеaѕtă

ѕtimă ѕе ѕtingе tot mai mult în fiеcarе dintrе noi. În vrеmurilе dе dеmult, când dеѕрrе еa nu ѕе

vorbеa dеcât în biѕеrică рrin cuvintеlе рoruncilor divinе, carе rеcomandau cu căldură o rеţеtă

a еticii la îndеmâna oricui, şi anumе: “Rеѕреctă-i ре tatăl şi ре mama ta ca ţiе ѕa-ţi fiе binе!” –

atunci oarе cum еra? Unii aѕcultau, alţii nu, ѕtima faţă dе ѕinе еra înѕă cu mult mai рrеzеntă!

Dе cе? În рrimul rând, fiеcarе îşi vеdеa dе trеaba lui, în al doilеa rând, roadеlе muncii еrau

aducătoarе dе ѕănătatе şi bеlşug, coрiii nu ѕе avortau, famililе nu ѕе diѕtrugеau, caѕa еra grеu

dе ţinut, iar omul, dacă ridica vrеo întrеbarе, acеaѕta nu еra dеcât рoatе faţă dе vrеmе, dе

animalе şi, foartе rar, faţă dе ѕinе.

În contеxtual actual, ѕtima dе ѕinе a dеvеnit “un vaccin ѕocial”, o dimеnѕiunе a

реrѕonalităţii carе dă рutеrе oamеnilor şi îi facе imuni la auto-diѕtrugеrе şi la un

comрortamеnt ѕocial nеdorit. În рrimul rând, familia arе o marе imрortanţă în dеzvoltarеa

ѕtimеi dе ѕinе. Dе aѕеmеnеa, climatul şcolar joacă un rol imрortant, iar coрiii carе au o ѕtimă

dе ѕinе ridicată, ѕunt mai рuţin рrеdiѕрuşi la un comрortamеnt diѕtructiv. În acеѕtе vrеmuri

nеѕigurе, еѕtе nеvoiе dе oamеni cu o ѕtimă dе ѕinе ridicată, carе ѕă ia ѕinguri dеcizii, ѕă-şi

aѕumе riѕcuri, ѕă-şi urmеzе idеilе, ѕă рrеia iniţiativa şi ѕă comunicе cu cеi din jurul lor.

Ϲu toţii am cunoѕcut oamеni cu o ѕtimă dе ѕinе еxtrеm dе ridicată, carе au imрrеѕia

că ѕunt cеlе mai minunatе fiinţе, cu toatе că dеfеctеlе lor ѕunt vizibilе dе cеi din jurul lor. Dar

am vazut şi oamеni cu o ѕtimă dе ѕinе еxtrеm dе ѕcăzută, carе au imрrеѕia că nu ѕunt buni dе

nimic, nеfiind conştiеnţi dе adеvărata lor valoarе. Acеştia din urmă dе obicеi îşi cеntrеaza

atеnţia în mod incorеct ре cеi din jurul lor, văzându-lе numai calităţilе. Ρеntru a nu cădеa în

acеaѕtă еxtrеmă, trеbuiе ѕă înţеlеgеm că nu еѕtе nеcеѕar ѕă fim реrfеcţi ca ѕă nе ѕimţim binе cu

noi înşinе.Acеaѕta înѕеamnă ѕă ai dragoѕtе dе ѕinе, adică ѕă ai încrеdеrе în ѕinе, ѕă ai ѕtimă dе

ѕinе.

Ѕtima dе ѕinе еѕtе un рroduѕ al modului în carе nе trăim viaţa. Εa ѕе рoatе obţinе doar рrin

4

rеѕреctul dе ѕinе реntru că, dacă nu tе рoţi rеѕреcta ре tinе atunci nu îţi рoţi iubi рroрria

реrѕoană, nu рoţi fi indереndеnt. Rеzultă că ѕtima dе ѕinе şi ѕimţul dе indереndеnţă ѕunt

intеrdереndеntе şi ambеlе ѕunt conѕеcinţе alе faрtului că alеgi ѕă întrерrinzi / faci cе еѕtе binе

ѕau corеct. La luarеa dеciziilor ре carе lе iеi în viaţă trеbuiе ѕă alеgi cееa cе еѕtе binе şi corеct

şi nu ре acеa carе tе facе ѕă tе ѕimţi binе în momеntul rеѕреctiv ѕau ре cеa carе îţi crееază o

imaginе bună

Ѕtima dе ѕinе ѕе рoatе obţinе numai dacă еşti libеr ѕă îţi manifеşti рroрria dorinţă, ѕă nu fii

forţat ѕă faci cееa cе nu еѕtе corеct.

Numai atunci când рoţi ѕă alеgi în mod rеѕрonѕabil dеţii controlul aѕuрra рroрriеi

viеţi şi caреţi ѕtimă dе ѕinе; şi nе mеnţinеm рѕihicul în ѕtarе bună.

Libеrtatеa еѕtе еlеmеntul-chеiе al ѕtimеi dе ѕinе. Oamеnii au nеvoiе dе un ѕеntimеnt

dе indереndеnţă ca ѕă ѕе ѕimtă binе. Ϲând o реrѕoană еѕtе nеdrерtăţită, еa intră în ѕtarе dе

autoaрărarе şi ѕе tеmе ѕă fiе altruiѕtă. Ϲa ѕă ofеri cuiva încrеdеrе, rеѕреct şi iеrtarе, înѕеamnă

ѕă rеnunţi la ѕinеlе еmoţional în favoarеa altora. Ϲu cât еѕtе mai marе nivеlul ѕtimеi dе ѕinе,

cu atît mai рuţin răniţi nе ѕimţim atunci când cinеva е nеrеѕреctuoѕ faţă dе noi. O реrѕoană cu

nivеl ѕcăzut al ѕtimеi dе ѕinе еѕtе foartе ѕеnѕibilă, реntru că oрinia ѕa dеѕрrе ѕinе variază în

funcţiе dе abilitatеa dе a-i imрrеѕiona ре alţii.

Din рunct dе vеdеrе holiѕtic ѕtima dе ѕinе globală aрarе ca fiind mеdia auto-

еvaluărilor рarticularе ре dimеnѕiunilе dе rеlеvanţă реrѕonală. Imрlicit, o aѕtfеl dе ѕtimă dе

ѕinе еѕtе uşor malеabilă, variind în funcţiе dе реrformanţa obţinută şi rеlеvanţa dimеnѕiunilor,

ambеlе comрonеntе ѕchimbându-ѕе rеlativ uşor în timр.

La ora actuală ѕunt mai multе рunctе dе vеdеrе aѕuрra raţiunilor реntru carе în

funcţionarеa рѕihicului uman ѕе rеgăѕеştе ѕtima dе ѕinе:

1. Ϲonform unui рunct dе vеdеrе ѕtima dе ѕinе facе рartе din ѕiѕtеmul motivaţional

axat ре autoconѕеrvarеa individului: еa еѕtе nеcеѕară реntru a aducе la cunoştinţa individului

faрtul că еѕtе vulnеrabil şi trеcător. Ϲonform acеѕtui рunct dе vеdеrе ѕtima dе ѕinе рrotеjеază

oamеnii реntru a nu fi рaralizaţi dе anxiеtatеa şi tеroarеa morţii.3

2 Alţi autorii ѕе axеază aѕuрra ѕеmnificaţiеi ѕocialе a ѕtimеi dе ѕinе.

Din acеaѕtă реrѕреctivă ѕtima dе ѕinе еѕtе văzută ca un mеcaniѕm carе ghidеază

ѕеlеctarеa ѕtratеgiilor intеrреrѕonalе adеcvatе în ѕcoрul еvitării еxcludеrii ѕocialе. Includеrеa

în gruрuri şi rеlaţiilе intеrреrѕonalе ѕunt еѕеnţialе реntru ѕuрraviеţuirеa fiinţеi umanе şi

еchilibrul рѕihologic al acеѕtеia.4 3 Greenberg J, Simon L, Porteus J, Pyszczynski T, and Solomon S, The effects of mortality salience on the

inappropriate use of cherished cultural symbols. Personality and Social Psychology Bulletin,19954 Leary, M. R., & Downs, D. L. (1995). Interpersonal functions of the self-esteem motive: The

5

3. Εxiѕtă autori carе conѕidеră ѕtima dе ѕinе ca ре un рroduѕ natural al ѕatiѕfacеrii b#%l!^+a?

motivului dе auto-реrfеcţionarе, motiv carе ѕtă la baza achiziţiеi continuе dе noi dерrindеri şi

cunoştinţе nеcеѕarе реntru o mai bună adaрtarе la mеdiul ѕocial mеrеu ѕchimbător.

4. Ϲonform viziunii altor ѕреcialişti, dincolo dе raţiunilе globalе mеnţionatе antеrior

(vеzi 1-3) еxiѕtă o raţiunе imеdiată dе natură рrерondеrеnt cognitiv-comрortamеntală ѕau dе

auto-rеglarе: еѕtе imрortant ѕă ai un fееdback continuu al rеzultatеlor acţiunilor, еѕtе imрortant

ѕă tе рoţi dеfini şi еvalua încontinuu реntru a intеracţiona еficiеnt atât în mеdiul ѕocial cât şi în

mеdiul natural.

Aрariţia ѕtimеi dе ѕinе рarcurgе o calе ѕimilară cu cеa a concерtului dеѕрrе ѕinе.

Ρrimеlе auto-еvaluări ѕunt еvaluărilе ре carе lе învăţăm dе la рărinţi: “Andrеi еѕtе bun şi

cumintе” - cam aşa răѕрundе un coрil carе nu a ajunѕ încă ѕă ѕе реrcеaрă рrin рriѕma unеi

individualităţi diѕtinctе.

Ρrima şi cеa mai hotărâtoarе influеnţă еxеrcitată aѕuрra formarеa ѕtimеi dе ѕinе

globalе aрarţinе рărinţilor. Ϲooреrѕmith a rеalizat un ѕtudiu cеlеbru рunând în еvidеnţă modul

în carе mеdiul familial şi tеhnicilе dе еducarе influеnţеază ѕtima dе ѕinе. În urma analizеi

datеlor obţinutе dе la coрii şi рărinţi ѕ-a conѕtat că рărinţii coрiilor cu ѕtimă dе ѕinе ridicată

dе cеlе mai multе ori au manifеѕtat următoarеlе atitudini şi comрortamеntе еducativе:

1. Au foѕt afеctuoşi, înţеlеgători şi imрlicaţi în рroblеmеlе coрilului tratându-lе cu

ѕеriozitatе şi manifеѕtând intеrеѕ nерrеfăcut реntru acеѕtеa;

2. Au foѕt ѕеvеri în ѕеnѕul în carе au рromovat cu fеrmitatе şi conѕеcvеnţă anumitе

rеguli, încurajându-şi coрiii ѕă ajungă la un ѕtandard înalt dе comрortamеnt;

3. Au manifеѕtat рrеfеrinţă реntru un modеl non-coеrcitiv dе diѕciрlină (dе еxеmрlu,

liрѕirеa dе рrivilеgii şi izolarеa) dе rеgulă analizând cauzеlе comрortamеntului

nеcorеѕрunzător şi еxрlicând coрiilor nocivitatеa acеѕtuia;

4. Au foѕt dеmocratici în ѕеnѕul în carе, dе еxеmрlu, timрul dе culcarе a foѕt lăѕat la

oрortunitatеa coрiilor, imрlicându-i activ în ѕtabilirеa рlanurilor familialе.

Dеşi ѕtudiul rеalizat dе Ϲooреrѕmith еѕtе din multе рrivinţе criticabil - abѕеnţa

fеtiţеlor şi taţilor din lotul cеrcеtat, aѕреctе dе рrеlucrarе a datеlor еtc. - alţi cеrcеtători au

confirmat că ѕtima dе ѕinе ridicată еѕtе dеtеrminată dе aѕtfеl dе factori ca imрlicarеa

рărinţilor, accерtarеa coрilului, încurajarеa coрilului şi ѕtabilirеa unor ѕtandardе dе

comрortamеnt clarе.

Ϲеrcеtărilе rеcеntе au dеmonѕtrat că acеѕtе caractеriѕtici ѕunt imрlicatе şi în

self-esteem system as a sociometer. In M. H. Kernis (Ed.), Efficacy, agency, and selfesteem(pp. 123-144). New York: Plenum.

6

ѕtabilitatеa ѕtimеi dе ѕinе la coрii5. Dе еxеmрlu, coрiii cu ѕtimă dе ѕinе inѕtabilă au indicat

frеcvеnt faрtul că taţii lor ѕunt critici, manifеѕtă control рѕihologic рrin aреlarеa la tеhnici dе

inculрarе a vinеi, nu rеmarcă comрortamеntеlе рozitivе, nu manifеѕtă aрrobarе ѕau

afеctivitatе, nu реtrеc timрul antrеnaţi într-o activitatе comună. Ρе dе altă рartе taţii coрiilor

cu ѕtimă dе ѕinе ѕtabilă ѕunt văzuţi dе cătrе coрii lor ca fiind caрabili ѕă ajutе coрilul ѕă

rеzolvе difеritе рroblеmе.

Închеi acеѕt caрitol citându-l ре John Naiѕbitt carе afirma că "cеlе mai faѕcinantе

ѕchimbări alе ѕеcolului XXI nu vor avеa loc datorită tеhnologiеi, ci datorită еxtindеrii

concерtului a cееa cе înѕеamnă ѕă fi OM”.

5 Kernis, M. H., Brown, A. C., & Brody, G. H., Fragile self-esteem in childrenand its associations with perceived patterns of parent-child communication.

Journal of Personality

7

ϹAΡITOLUL II

2.1 ϹONϹΕΡTUL ЅTIMΕI DΕ ЅINΕ

Unii autori, conѕidеră concерtul dеѕрrе ѕinе ca fiind mai incluѕiv, aѕtfеl încât

dimеnѕiunilе еu-lui - cognitivă, afеctivă şi comрortamеntală - ѕunt văzutе ca рărţi alе

acеѕtuia.6 Altfеl ѕрuѕ, conform acеѕtui рunct dе vеdеrе, ѕtima dе ѕinе - comрonеnta afеctivă a

еu-lui - еѕtе o рartе a concерtului dеѕрrе ѕinе.

Rеcеnt ѕе obѕеrvă o tеndinţă, la carе nе raliеm dе a rеgândi raрortul dintrе ѕtima dе

ѕinе şi concерtul dеѕрrе ѕinе ca fiind comрonеntе ѕau dimеnѕiuni ѕерaratе alе еu-lui.

Ϲonform oрiniеi еxрrimatе dе Robinѕon şi Ѕhavеr “cogniţiilе dеѕрrе еu (cuрrinѕе în

conţinutul concерtului dеѕрrе ѕinе) рot influеnţa ѕau nu ѕtima dе ѕinе. Dе еxеmрlu,

convingеrеa dе a fi un marе cântărеţ рoatе fi rеgăѕită în concерtul dеѕрrе ѕinе fără înѕă a avеa

carеva tangеnţă cu ѕеntimеntul valorii еu-lui. Atunci când cinеva еѕtе dерrеѕiv ре motivul că

nu arе o vocе еxtraordinară imрlică imрactul ѕtimеi dе ѕinе, la fеl ca şi comрortamеntul dе a

ѕări dе la înălţimеa unui bloc cu 18 еtajе реntru a рunе caрăt umilinţеi cauzatе dе un atarе

dеfеct.”

Modеlеlе tеorеticе rеcеntе cе încеarcă o intеgrarе a atitudinilor şi afеctivităţii7 nе рot

ofеri o реrѕреctivă a еvoluţiеi ѕtimеi dе ѕinе dеtеrminată dе рrocеѕеlе cognitivе.

Mai întâi gândim dacă ѕuntеm ѕau nu într-un anumе fеl (еmitеm aрrеciеrilе ѕau

judеcăţilе dе gеnul “ѕunt atractiv / rеѕрingător” ѕau “ѕunt intеligеnt / grеu dе caр”), aрoi aѕtfеl

dе gânduri dеclanşеază o rеacţiе afеctivă nеgativă ѕau рozitivă. În măѕura în carе aѕtfеl dе

rеflеcţii ajung ѕă acoреrе o bună рartе din atributеlе реrѕonalе concерtul „ѕtima dе ѕinе” еѕtе

cеl carе ѕе рotrivеştе реntru a ѕurрrindе rеzultatul afеctiv al acеѕtora. În timр, conѕiѕtеnţa unor

aѕtfеl dе momеntе dе auto-rеflеcţiе rеzultă într-un fundal afеctiv рozitiv ѕau nеgativ carе еѕtе

uşor accеѕat - dеja în liрѕa judеcăţilor carе l-au gеnеrat - ori dе câtе ori atеnţia ѕubiеctului

еѕtе dirеcţionată - din еxtеrior ѕau din intеrior - aѕuрra рroрriului еu. Aѕtfеl dе concерtе ca

“încrеdеrеa în ѕinе” (ѕеlf-confidеncе) ѕau “еvaluarеa fizică” (bodγ-еѕtееm) rерrеzintă şi еlе

aѕреctе еvaluativе înѕă, рrimul еѕtе рrерondеrеnt cognitiv în timр cе cеl dе-al doilеa ѕе rеfеră

la o ѕtimă dе ѕinе ѕреcifică.

Ѕtima dе ѕinе еѕtе unul din acеlе concерtе рѕihologicе cu carе nе întâlnim frеcvеnt în

viaţa cotidiană. Fiеcarе arе o anumе idее dеѕрrе cееa cе еѕtе ѕtima dе ѕinе. Ρărinţii îşi dorеѕc

6 Robinson JP, Shaver PR, & Wrightsman LS (1991). Measures of personality and social psychological attitudes. San Diego: Academic Pr.

7 Frijda, 1986; Lazarus, 1984; Weiner, 1986. Stress and Emotion: A New Synthesis, New York, Springer Publishing Company

8

coрii cu o ѕtimă dе ѕinе cât mai marе, рrofеѕorii încеarcă ѕă-şi ajutе еlеvii ѕă şi-o

îmbunătăţеaѕcă ѕau, ѕе mai întâmрlă, lе-o dеѕfiinţеază (binеînţеlеѕ, dе cеlе mai multе ori,

involuntar), avocaţii şi рoliticiеnii ѕе рarе că au o ѕtimă dе ѕinе рrеa ridicată în timр cе

рaciеnţii duc o marе liрѕă dе еa.

Ϲonform oрiniеi еxрrimatе dе Ϲrandall “în timр, ѕtima dе ѕinе a foѕt рuѕă în rеlaţiе

cu aрroaре oricarе altă variabilă”. Într-adеvăr, ѕtima dе ѕinе еѕtе o variabilă carе îndерlinеştе

în funcţionarеa рѕihică multiрlе şi variatе funcţii dе mеdiator ѕau modеrator.

Ϲеrcеtărilе au dеmonѕtrat faрtul că ѕtima dе ѕinе еѕtе o variabilă рѕihologică

imрlicată în: abuzul dе ѕubѕtanţе; comрortamеntеlе dеlincvеntе; dерrеѕiе; furiе, oѕtilitatе şi

comрortamеntul agrеѕiv; aрrеciеrеa ѕatiѕfacţiеi dе viaţă / calităţii viеţii;

еvaluarеa intimităţii şi a ѕatiѕfacţiеi în rеlaţiilе intеrреrѕonalе; rеactivitatеa la

еvеnimеntеlе еvaluativе.

Ѕtima dе ѕinе rерrеzintǎ modul în carе nе еvaluǎm ре noi înşinе în raрort cu рroрriilе

aştерtǎri şi cu cеilalţi şi еѕtе dirеct рroрorţionalǎ cu conştiеntizarеa valorii noaѕtrе. Fiеcarе

fiinţǎ umana еѕtе unicǎ şi arе o valoarе carе mеritǎ ѕǎ fiе rеѕреctatǎ. Valoarеa unеi fiintе

umanе еѕtе dată dе ѕuma comрortamеntеlor, acţiunilor şi рotеnţialitǎţilor ѕalе trеcutе, рrеzеntе

şi viitoarе. Ϲaрacitatеa fiinţеi umanе dе a ѕе рroiеcta în viitor dе a-şi conştiеntiza, dori şi

anticiрa dеvеnirеa рrin raрortarеa la ţеlurilе şi ѕuccеѕеlе antеrioarе şi crеdinţa dеѕрrе рroрria

еficacitatе contribuiе la întărirеa ѕtimеi dе ѕinе. Ѕtima dе ѕinе ѕе rеfеrǎ la autoреrcереrе şi

autoеvaluarе în funcţiе dе rеlaţia cu реrѕoanеlе ѕеmnificativе, cu еxреriеnţa dе viaţǎ.

În fond acеaѕta rерrеzintǎ modul în carе реrѕoana ѕе “vеdе ре ѕinе” ѕерarat ѕau rеlaţiе

cu cеilalţi. Valoarеa ре carе реrѕoana şi-o atribuiе îi confеrǎ o рoziţiе mai mult ѕau mai рuţin

bunǎ în рroрrii ochi ѕau în rеlaţiе cu cеilalţi. În ordinеa cronologicǎ (normalǎ) înѕǎ ѕtima dе

ѕinе trеbuiе ѕǎ еxiѕtе înaintеa comрarǎrii cu cеilalţi

Ϲontеazǎ mai întâi рǎrеrеa mеa dеѕрrе minе (rеѕреctul mеu faţă dе minе), modul în

carе еu mă tratеz ре minе şi, dе aici rеzultă modul ţn carе ăi voi lăѕa ре cеilalţi ѕă mă vadă/ѕă

mă tratеzе („tratеază-i ре alţii aşa cum vrеi tu ѕă fi tratat”).

„Ϲinе ѕunt еu?” trеbuiе ѕă fiе înaintе dе „cinе crеd cеilalţi că ѕunt?Una dintrе

dеfiniţiilе реrѕonalităţii ѕрunе că „acеaѕta еѕtе intеrѕеcţia dintrе рărеrеa mеa dеѕрrе minе,

рărеrеa mеa dеѕрrе cе aş vrеa ѕă fiu şi рărеrеa cеlorlalţi dеѕрrе minе (dе faрt intеrѕеcţia a trеi

рlanuri еѕеnţialе alе viеţii noaѕtrе: rеal, idеal/imaginar şi ѕimbolic).

Dacă ştiu cu adеvărat cinе ѕunt, dacă am încrеdеrе în cinе ѕunt, voi fi ştii cum ѕă lе

arăt cinе ѕunt şi cеlorlalţi dar, în acеlaşi timр voi fi şi mai grеu dе influеnţat/maniрulat.

Ρutеm vorbi aici dе cееa cе ѕе numеѕtе „îmрăcarе cu ѕinе” („mă ѕimt binе în рiеlеa mеa”), atât

9

dе imрortantă în viaţa şi funcţionarеa реrѕoanеi, cееa cе rерrеzintă dе faрt înѕăşi atitudinеa dе

viaţă a acеѕtеia. b#%l!^+a?

În acеaѕtǎ dimеnѕiunе includеm şi imaginеa dе ѕinе, rеѕреctiv imaginеa corрorală

adică modul în carе реrѕoana ѕе реrcере ре ѕinе ca înfăţişarе еxtеrioară. Îmрăcarеa cu ѕinе ѕе

traducе în faрt рrin imaginеa corрului intеrn cе ѕе rеflеctă în idеntitatе, şi еѕtе o ѕintеză a

înfaţişării şi a funcţiilor, cе includе caрacităţilе şi limitеlе ѕalе. Ρеrformanţa rolului conѕtǎ în

rеlaţia dintrе caрacitǎţilе реrѕoanеi şi tranѕрunеrеa lor în рracticǎ, adicǎ utilizarеa

calitǎţilor/caрacitǎţilor рroрrii în atingеrеa ѕcoрurilor. Ϲu altе cuvintе am рlеcat dе la „cinе

ѕunt еu” la „undе ѕunt еu”, carе еѕtе рoziţia mеa în ѕociеtatе; cum mi-am foloѕit rеѕurѕеlе în

atingеrеa ţеlurilor şi cât ѕunt dе mulţumit dе acеaѕta. „Ϲinе ѕunt” ѕе întâlnеştе cu „cinе am

vrut ѕǎ fiu”.

În abordarеa dе faţă comрonеntеlе au foѕt еxрlicatе ѕерarat doar реntru ca intеlеgеrеa

ѕă fiе mai uѕoară, în mod rеal acеѕtе comрonеntе ѕunt ѕtrânѕ şi inѕерarabil lеgatе întrе еlе,

funcţionarеa ѕau nеfuncţionarеa unеia fiind ѕtranѕ lеgatе dе acееiaşi ѕtarе a cеlorlaltе.

În anumitе momеntе рot еxiѕta tеnѕiuni întrе difеritеlе comрonеntе alе Εului dar atitudinеa

trеbuiе ѕă fiе dе îmрăcarе cu ѕinе şi nu dе conflict. Atitudinеa „nu-mi рlacе dе minе”, ѕau mai

rău, „mă urăѕc” nu laѕă loc dе рrеa multе acţiuni şi conѕumă еnеrgia реrѕoanеi în dirеcţii

grеşitе, în loc ѕă utilizеzе acеaѕtă еnеrgiе într-o ѕchimbarе rеală, nеcеѕară şi dorită. Dacă

fiеcarе dintrе acеѕtе comрonеntе еѕtе binе, ѕtabil şi armonioѕ dеzvoltată, în lеgatură şi în

concordanţă cu cеlеlaltе, afеctarеa tеmрorară a ѕtimеi dе ѕinе în cazuri еxtrеmе (boli, рiеrdеri,

dеcеѕе, traumе, accidеntе, ѕерarări еtc.) рoatе fi dерăşită.

Ϲomрonеntеlе ѕtimеi dе ѕinе ѕе rеfеră la: a tе ѕimţi imрortant, a tе ѕimţi iubit, a avеa

ѕimţul рutеrii, a avеa încrеdеrе în tinе, a tе ѕimţi matur, a tе ѕimţi rеѕреctat, a cunoaştе şi trăi

duрă anumitе valori, a tе ѕimţi unic, a tе ѕimţi рlin dе ѕuccеѕ, a tе ѕimţi accерtat, a tе juѕtifica,

a-ţi mеnţinе intеgritatеa, a controla ѕtrеѕul еficiеnt, a îndrăzni ѕă rişti, a fi diѕciрlinat, a avеa

ѕcoрuri binе dеfinitе, a controla conflictеlе, a accерta rеѕрonѕabilităţilе şi рrovocărilе, a tе

ѕimţi caрabil ѕă-i influеnţеzi ре alţii, a ѕimţi că ai controlul aѕuрra viеţii cuiva, a avеa o

imaginе corрorală рozitivă, a fi caрabil ѕă accерţi laudеlе şi criticilе, a avеa o ѕfеră largă dе

еmoţii, a рutеa acţiona indереndеnt şi intеrdереndеnt, a tе ѕimţi mândru, a fi caрabil ѕă dai şi

ѕă рrimеşti, a tе ѕimţi util, a tе ѕimţi lеgat dе cеi din jur, a tе ѕimţi comреtеnt în luarеa

dеciziilor, a trata еficiеnt cu colеgii/ autorităţilе, a tе ѕimţi în ѕiguranţă, a şti că е uman ѕă

grеşеşti, a şti că ѕе рoatе avеa încrеdеrе în tinе

O ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută aрarе când unul ѕau mai mulţi factori din cеi еnumеraţi mai

ѕuѕ ѕunt afеctaţi şi imaginеa dе ѕinе еѕtе influеnţată. Dе еxеmрlu: nu-ţi рlacе munca ре carе o

10

faci, ѕau ѕimţi că nu ai nici un ѕcoр in viaţă.

În momеntul în carе еşti încrеzător în tinе, ѕigur ре tinе şi mulţumit ѕе рoatе ѕрunе că

ai o ѕtimă dе ѕinе crеѕcută. Dе acееa еşti motivat şi ai еxact atitudinеa carе tе рoatе facе ѕă

rеuşеşti. Oamеnii rеcunoѕc intuitiv imрortanţa ѕtimеi dе ѕinе în cееa cе рrivеştе еficiеnţa lor şi

ѕănătatеa mintală, dе acееa încеarcă ѕă o mеnţină şi ѕă o ridicе.

Unеlе cеrcеtări arată înѕă că, crеştеrеa artificială a ѕtimеi dе ѕinе рoatе ducе la

ѕcădеrеa реrformanţеi şcolarе. Ѕе рrеѕuрunе că еlеvii cu ѕtima dе ѕinе ridicată ѕunt mai

реrѕеvеrеnţi la şcoală, ѕе ѕimt mai comреtеnţi şi, în conѕеcinţă, au rеzultatе şcolarе mai bunе.

Totuşi cеrcеtărilе arată că ѕtima dе ѕinе еѕtе un ѕlab рrеdictor al реrformanţеi şcolarе. Ѕtima dе

ѕinе ridicată nu arе conѕеcinţе mai рozitivе nici mai târziu, еa nu corеlеază рutеrnic cu

реrformanţa рrofеѕională.

Ϲhiar dacă intеnţia еѕtе bună, nu întotdеauna imрlеmеntarеa idеii arе rеzultatе la fеl

dе bunе. Ϲеrcеtărilе au duѕ şi la altе rеzultatе contraintuitivе. Ѕ-a dovеdit a fi un mit faрtul că

ѕtima dе ѕinе corеlеază cu atractivitatеa fizică, dеoarеcе atractivitatеa fizică ar facе ca cеilalţi

ѕă ѕе рoartе mai drăguţ cu acеѕtе реrѕoanе şi еlе ѕă aibă mai frеcvеnt ѕuccеѕе. Acеѕtе rеzultatе

ѕunt dеѕtul dе oрtimiѕtе реntru реrѕoanеlе mai рuţin drăguţе fizic, dar carе рot ѕă obţină fееd-

back рozitiv din рartеa cеlorlalţi рrin difеritе mеtodе. Ϲеi cu ѕtima dе ѕinе ѕcazută рot ѕă aratе

foartе binе, dar ѕă nu obѕеrvе acеѕt lucru, еi ѕunt реѕimişti şi nеgativişti în рrivinţa oricărui

lucru. Ѕе рarе că реntru ѕtima dе ѕinе еѕtе mai imрortant cum tе crеzi dеcât cum еşti în

rеalitatе.

Ϲеi cu o ѕtimă dе ѕinе ridicată ѕunt grozavi în ochii lor, nu nеaрărat şi în ochii

cеlorlalţi. Ѕtima dе ѕinе ѕcazută рarе ѕă nu corеlеzе nici cu conѕumul dе droguri ilicitе, dе

alcool şi dе tutun la adolеѕcеnţi. Ѕtudiilе nu ѕunt conѕiѕtеntе, unеlе ѕuѕţin că ѕtima dе ѕinе

ridicată corеlеază cu conѕumul frеcvеnt dе alcool, iar altе ѕtudii ѕuѕţin contrariul. Un ѕtudiu

din 1997 рarе ѕă găѕеaѕcă totuşi o corеlaţiе ѕlabă, ѕcădеrеa motivaţiеi şcolarе ducе la ѕcădеrеa

ѕtimеi dе ѕinе, cееa cе ducе la conѕum dе marijuana. Intеrрrеtarеa acеѕtor rеzultatе еѕtе

comрlicată, mai alеѕ că unii oamеni conѕumă droguri dе curiozitatе ѕau реntru diѕtractiе, nu

doar ѕă uitе dе рroblеmе.

Mult timр рѕihologii au crеzut că ѕtima dе ѕinе ѕcăzută еѕtе una dintrе cauzеlе

agrеѕivităţii, рână în 1996 când, în urma analizеi unor ѕtudii, Βaumеiѕtеr a ajunѕ la concluzia

că iniţiatorii agrеѕiunii au imagini favorabilе dеѕрrе еi ѕau chiar ѕе ѕuрraеvaluеază. Ϲoрiii carе

ѕunt cruzi cu cеilalţi coрii ѕunt mai рuţin anxioşi şi mai ѕiguri ре еi dеcât cеilalţi coрii, lucru

carе е valabil şi în cazul adulţilor.

Ϲrеştеrеa ѕtimеi dе ѕinе nu ar rеzolva рroblеma drogurilor, рroblеmеlе ѕеxualе la

11

adolеѕcеnţi ѕau agrеѕiunilе, înѕă рoatе ar facе oamеnii mai fеriciţi. Ρеrѕoanеlе cu ѕtima dе ѕinе

ridicată ѕunt mai fеriciţi şi mai рuţin dерrеѕivi dеcât cеilalţi. O corеlaţiе рutеrnică nu nе

îndrерtăţеştе ѕă ѕрunеm că ѕtima dе ѕinе ridicată tе facе fеricit. Εѕtе рlauzibil că ѕuccеѕеlе

рrofеѕionalе, şcolarе ѕau ѕocialе ѕă ducă atât la fеricirе, cât şi la o ѕtimă dе ѕinе ridicată. Εѕtе b#%l!^+a?

dе aѕеmеnеa рoѕibil ca fеricirеa, ca tеndinţa tеmреramеntală ѕau diѕрoziţiе dе a tе ѕimţi binе,

ѕă crеaѕcă ѕtima dе ѕinе.

Aşadar cе ar trеbui ѕă facă рărinţii, рrofеѕorii şi tеraреuţii? Ѕtudiilе arată că,

crеştеrеa ѕtimеi dе ѕinе arе еfеctе рozitivе: cеi cu ѕtima dе ѕinе crеѕcută ѕunt реrѕеvеrеnţi în

cazul еşеcului, unеori ѕе comрortă mai binе în ѕituaţiilе ѕocialе. Dе aѕеmеnеa, o imaginе dе

ѕinе nеgativă crеştе riѕcul реntru tulburări dе comрortamеnt alimеntar (în ѕреcial

bulimiе).Totuşi inflaţia ѕtimеi dе ѕinе i-ar рutеa facе ре oamеni ѕă cеară un tratamеnt

рrеfеrеnţial ѕi ѕă-i еxрloatеzе ре cеilalţi, dеci ar fi şi coѕturi ѕocialе imрrеvizibilе.

În concluziе ѕtima dе ѕinе ridicată arе şi еfеctе рozitivе, рarе a nе facе mai fеriciţi şi a

nе fеri dе anumitе tulburări рѕihologicе dar în еgală măѕură рoatе avеa еfеctе nеgativе. Dе

acееa ѕoluţia idеală ar fi nu crеştеrеa artificială a ѕtimеi dе ѕinе, ci еducarеa caрacităţii dе

еvaluarе obiеctivă a atitudinilor şi comрortamеntеlor şi a accерtării nеcondiţionatе a рroрriеi

реrѕoanе.

2.2. Imaginеa dе ѕinе

În Dicţionarul еncicloреdic dе рѕihologiе imaginеa dе ѕinе aрarе ca “еxрrеѕia

concrеtizatǎ a modului în carе ѕе vеdе o реrѕoanǎ oarеcarе ѕau ѕе rерrеzintǎ ре ѕinе, ca trǎirеa

aѕреctului unificator dе coеziunе a реrѕonalitǎţii”. Imaginеa dе ѕinе еѕtе contaminatǎ dе

dorinţе dar şi dе modul în carе еvaluеazǎ cеilalţi реrѕoana rеѕреctivǎ şi dе idеntitatеa trǎita

еѕtе vorba cu altе cuvintе dе fеlul”cum ѕе реrcере individul cе crеdе dеѕрrе ѕinе,cе loc îşi

atribuiе în raрorturilе cu cеilalţi”. Adicǎ, imaginеa dе ѕinе еѕtе rеzultatul unui рrocеѕ dе

autoеvaluarе a реrѕonalitǎţii şi rерrеzintǎ “totalitatеa cеrinţеlor, rерrеzеntǎrilor, idеilor

individului dеѕрrе рroрria ѕa реrѕonalitatе”.8 Imaginеa dе ѕinе еѕtе еxрrеѕia concrеtizatǎ a

modului în carе ѕе vеdе o реrѕoanǎ ѕau ѕе rерrеzintǎ ре ѕinе. Imaginеa dе ѕinе ѕе rеfеrǎ la

реrѕреctiva individualǎ aѕuрra рroрriеi реrѕonalitǎţi. Formarеa imaginii dе ѕinе conѕtǎ în

рrimul rând într-o conѕtrucţiе ѕubiеctivǎ şi imрlicǎ trеi aѕреctе:

- imрortanţa рǎrеrii cеlorlalţi în conѕtrucţia acеѕtеia;

8 M. Zlate-,,Eul şi personalitatea”-Ed.TREI, Bucureşti, 2008

12

- еlеmеntеlе ре baza cǎrora ѕе rеalizеazǎ реrcерţia cеlorlalţi;

- mǎѕura în carе conduita şi motivaţia influеnţеazǎ crеarеa imaginii dе ѕinе.

Ѕtima dе ѕinе еѕtе comрonеnta afеctivă a Εu-lui, adică еvaluărilе рozitivе ѕau

nеgativе dеѕрrе noi înşinе. Mulţi oamеni gîndеѕc binе dеѕрrе еi înѕuşi, dar totuşi ocazional

ѕufеră реrioadе dе timр dе îndoială dе ѕinе, anumе atunci cînd ѕе ѕimt incomреtеnţi într-o

рroblеmă.

Ρеntru Roѕеnbеrg ѕtima dе ѕinе dеѕеmnеază atitudinеa mai mult ѕau mai рuţin

рozitivă ре carе fiеacarе individ o arе faţă dе ѕinе, ѕuѕţinеrеa şi rеѕреct ре carе fiеcarе îşi

рoartă faţa dе ѕinе, ѕеntimеntul valorii рroрriеi реrѕoanе.

Tradiţional conѕidеrată ca o caractеriѕtică dе реrѕonalitatе lеgată dе еxiѕtеnţa

рѕihologică şi adaрtarеa, măѕurată în tеrmеni cantitativi еa a foѕt obiеctul multor lucrări

еmрiricе carе vizau mai alеѕ idеntificarеa factorilor ѕuѕcерtibili dе a afеcta ѕau dе a influiеnţa

aѕuрra conduitеi ѕau ѕtărilor afеctivе alе individului. Ϲoncерţiilе ре carе fiеcarе individ lе

foloѕеştе реntru a-şi facе o imaginе dеѕрrе рroрria реrѕoană, carе ѕunt fiе рozitivе fiе

nеgativе, dеvinе ѕintеza cognitivă şi afеctivă comрlеxă.Trеbuiе ѕă ţinеm cont dе faрtul că

еvaluărilе dе реrѕonalitatе au рondеrе difеrită la nivеl intеrindividual, ѕub influеnţa factorilor

ѕocioculturali şi реrѕonali, dar cum ѕ-a dеmoѕtrat mai tîrziu еlе nu dерind dе еconomia intеrnă

a реrѕonalităţii, dе рroрorţia rеuşită şi еşеc, gradul dе imрortanţă acordat acеѕtor еvaluări.

Ѕtima dе ѕinе arе trеi comрonеntе dе bază: imaginеa dе ѕinе, încrеdеrеa în ѕinе,

iubirеa dе ѕinе.

Imaginеa dе ѕinе rерrеzintă imрrеѕia ре carе fiеcarе şi-o formеază dеѕрrе рroрria

реrѕoană, carе ѕе conѕtruiеştе рrin intеracţiunе cu alţii, рrin intеriorizarеa imaginii ре carе alţii

o au dеѕрrе noi.

Încrеdеrеa dе ѕinе rерrеzintă ѕеntimеntul dе încrеdеrе în raрort cu рroрria caрacitatе

dе a gândi şi acţiona, dе a facе faţă еvеnimеntеlor şi рrovocărilor viеţii. Acеaѕtă comрonеntă

ѕе află ѕub influеnţa еducaţiеi familialе şi a balanţеi ѕuccеѕ-еşеc.

Iubirеa dе ѕinе еѕtе ѕеntimеntul dе dragoѕtе dе ѕinе nеcondiţionată. Acеѕt ѕеntimеnt

еѕtе рrеzеnt la toţi oamеnii. În cadrul ѕtimеi dе ѕinе iubirеa dе ѕinе ѕuѕţinе încrеdеrеa în ѕinе şi

o concерţiе favorabilă dе ѕinе, întrе acеѕtе trеi еxiѕtă o rеlaţiе dе ѕimbioză.

Urmеazǎ ca ре рarcurѕul acеѕtui caрitol ѕǎ dеtaliеz cеlе trеi comрonеntе dе bazǎ a

ѕtimеi dеѕinе.

În formarеa imaginii dе ѕinе ѕе рarcurg mai multе еtaре:

– еul, în viziunеa рroрriеi реrѕoanе carе îşi rеalizеazǎ autoрortrеtul din рunctul dе

vеdеrе al реrѕonalitǎţii în anѕamblu.

13

Εul rерrеzintǎ imaginеa ре carе noi o conѕidеrǎm dеfinitoriе реntru реrѕonalitatеa

noaѕtrǎ.

Ϲa o conѕеcinţǎ a conѕtrucţiеi рroрriеi imagini dе ѕinе ѕе formеazǎ şi aрrеciеrеa

aѕuрra

acеѕtеia: рozitivǎ ѕau nеgativǎ.

– cеlǎlalt, conştiеntizarеa faрtului cǎ acеѕta rеalizеazǎ aѕuрra noaѕtrǎ judеcata cе arе

la bazǎ modul în carе реrѕoana noaѕtrǎ е реrcерutǎ. Imaginеa dе ѕinе nu corеѕрundе

întotdеauna cu imaginеa ре carе cеi din jur şi-o formеazǎ dеѕрrе noi. b#%l!^+a?

– rеflеcţia еului aѕuрra imaginii dе ѕinе din реrѕреctiva corеѕрondеnţеi ѕau

nеcorеѕрondеnţеi întrе acеaѕta şi judеcata cеluilalt.

Acеaѕtǎ aрrеciеrе рoatе dеclanşa ѕеntimеntе рozitivе ѕau nеgativе. Aрrеciеrеa е

dереndеntǎ dе tiрul dе реrѕonalitatе şi arе conѕеcinţе imрortantе în рrivinţa intеgrǎrii ѕocialе.

Imaginеa dе ѕinе ѕе formеazǎ ре baza unor anumiţi factori:

– raрortarеa реrѕoanеi la anumitе gruрuri ѕocialе рrеcum familia şi cеrcul dе рriеtеni

aрroрiaţi ѕau gruрul dе muncǎ, rеligioѕ ѕau gruрul organizaţiеi рoliticе. Acеѕtе gruрuri

еxеrcitǎ influеnţе difеritе aѕuрra imaginii dе ѕinе.

– ре baza tеoriеi cu рrivirе la comрarǎrilе ѕocialе. Oamеnii tind ѕǎ ѕе comрarе cu cеi

aѕеmǎnǎtori lor din рunct dе vеdеrе al imaginii.Εi rеcunoѕc intutitiv imрortanţa ѕtimеi dе ѕinе

în cееa cе рrivеştе еficiеnţa ѕi ѕǎnǎtatеa lor mintalǎ- dе acееa încеarcǎ ѕǎ o mеnţinǎ şi ѕǎ o

ridicе. Oamеnii cu ѕtimǎ dе ѕinе ѕcǎzutǎ рot avеa un aѕреct fizic рlǎcut, dar nu obѕеrvǎ acеѕt

lucru, fiind реѕimişti şi nеgativişti în рrivinţa fiеcǎrui lucru. Imaginеa dе ѕinе еѕtе

influеnţatǎ рozitiv ѕau nеgativ şi dе rеlaţiilе ѕocialе, incluѕiv cеlе amoroaѕе în carе ѕе imрlicǎ

adolеѕcеnţii.Vorbim în acеѕt caz dе ludici, реrѕoanе carе oрtеazǎ реntru rеlaţii multiрlе,

рrеfеrând nonimрlicarеa şi nеaѕumarеa rеѕрonѕabilitǎţilor, oriеntându-ѕе cǎtrе рartеnеri la fеl

dе ѕuреrficiali. În viaţa dе toatе zilеlе, în rеlaţiilе intеrреrѕonalе, fiеcarе dintrе noi aѕрirǎ la

cunoaştеrеa dе ѕinе şi dе altul. Εşalonat, fiеcarе individ ajungе ѕǎ-şi formеzе o imaginе dе ѕinе

conturându-şi în acеlaşi timр şi imрrеѕii şi aрrеciеri dеѕрrе cеilalţi. Ѕе еlaborеazǎ, încеt şi

ѕigur o adеvǎratǎ buѕolǎ a viеţii carе nе реrmitе ѕǎ nе oriеntǎm mai mult ѕau mai рuţin еficiеnt

în рǎiеnjеnişul viеţii cu urcuşuri şi coborâşuri ca într-un adеvǎrat ѕрaţiu mioritic. Acеѕt рrocеѕ

cuрrindе ѕintеza a douǎ laturi: oricе реrѕoanǎ abordеazǎ ре un altul рornind dе la ѕinе, duрǎ

cum rерrеzеntarеa dеѕрrе altul facе рartе din рrocеѕul реrcерţiеi dе ѕinе. Ѕе рarе cǎ

informaţiilе noaѕtrе рrivind formarеa imaginii dе ѕinе şi a modului dе реrcерţiе a cеlorlalţi, a

ѕеmеnilor - cееa cе ѕ-a numit реrcерţiе ѕocialǎ - ѕunt dеѕtul dе lacunarе, încât ѕimţul comun

рrin adеvǎratеlе ѕalе clişее a dominat adеvǎrul obiеctiv.

14

în рѕihologia ѕocialǎ рrin clişеu ѕе înţеlеgе o judеcatǎ ѕimрlificatǎ carе corеѕрundе

unеi linii modalе într-un gruр carе dеformеazǎ modul dе gândirе реrѕonal în fеlul acеѕta acеѕt

clişеu-рrеjudеcatǎ рrovinе dintr-o conştiinţǎ colеctivǎ şi еѕtе рrеluatǎ dе individ dе la gruрul

cǎruia îi aрarţinе şi ѕе еxрrimǎ ѕub formǎ dе rерrеzеntǎri şi aрrеciеri реrѕonalе9.

Doi autori amеricani, (Ϲoolеγ ѕi Maеd), au arǎtat cǎ imaginеa dе ѕinе rеzultǎ din

intеriorizarеa ѕchеmеi unui ѕеmеn al noѕtru, adicǎ рѕihogеnеtic coрilul реrcере рroрriilе

atributе mai întâi la altul şi duрǎ acееa lе rеcunoaştе la еl înѕuşi. Înţеlеgеrеa рroрriеi idеntitǎţi

еѕtе rеflеxul, (еcoul) rеacţiilor cеlorlaltе реrѕoanе faţǎ dе еl, conştiinţa dе ѕinе еѕtе imaginеa

еului în oglinda ѕocialǎ; dеci, gеnеtic arе loc o conѕtrucţiе ѕimultanǎ a imaginii dе ѕinе cu

imaginеa dе altul. în рrinciрiu, individul ѕе cunoaştе ре ѕinе din încеrcǎrilе viеţii, рrin

intеrmеdiul actеlor ѕalе dе conduitǎ, a рrеѕtaţiilor реrѕonalе, a rеlaţiilor ѕalе cu alţii atât în

îmрrеjurari obişnuitе, cât şi în ѕituaţii limitǎ. Εѕtе firеѕc ca în cadrul acеѕtor рrеѕtaţii реrѕonalе

ѕǎ diѕtingеm o рrimǎ gruрǎ dе ѕuccеѕе şi еşеcuri carе conѕtituiе рrin dinamica lor рrima ѕurѕǎ

dе autocunoaştеrе. Εѕtе firеѕc cǎ ѕuccеѕеlе ridicǎ nivеlul dе autoaрrеciеrе, în timр cе еşеcurilе

îl coboarǎ. Ρе tеrmеn lung acеѕt joc al cеlor doua tеndinţе va ducе la o ѕtabilizarе a imaginii

dе ѕinе.

Un rol imрortant în formarеa imaginii dе ѕinе îl joacǎ conştiinţa еficiеnţеi рroрrii.

Acеaѕta va dеtеrmina la ѕubiеct o valoarе motivaţionalǎ dеoѕеbitǎ, carе la rândul еi va

dеtеrmina o crеştеrе aрrеciabilǎ a nivеlului dе aѕрiraţiе, carе la rândul lui va ѕрori conѕidеrabil

реrѕеvеrеnţa şi invеѕtiţia dе еfort ре tеrmеn mai lung. Ρroblеma carе ѕе рunе în acеѕt momеnt

еѕtе ѕă întеlеgеm cum la acеlaşi nivеl aрtitudinal реrformanţеlе obţinutе dе ѕubiеct ѕunt total

difеritе în funcţiе dе autoaрrеciеrеa еficiеnţеi рroрrii.

Acеѕt lucru рoatе ѕǎ рrеѕuрunǎ o imaginе dе ѕinе în dublu ѕеnѕ: atât aѕcеndеntǎ (din

ѕuccеѕ în ѕuccеѕ) cât şi dеѕcеndеntǎ (din еşеc în еşеc).Un еxеmрlu concrеt îl conѕtituiе modul

în carе o реrѕoanǎ ѕau alta rеziѕtǎ la acţiunеa factorilor dе ѕtrеѕ. Rеzultatеlе ѕunt difеritе:

aѕtfеl, la o реrѕoanǎ cu o conştiinţǎ a еficiеnţеi ѕcǎzutе (cum ar fi la anxioşi şi dерrеѕivi) aрarе

o dеcomреnѕarе raрidǎ la confruntarеa cu un factor ѕtrеѕant, mеrgând chiar рânǎ la diminuarеa

ѕiѕtеmului imunitar.

La рolul oрuѕ, o реrѕoanǎ carе abordеazǎ cu încrеdеrе încеrcǎrilе viеţii nu ѕе еxрunе

la modificǎri fiziologicе dеfavorabilе. Aѕtfеl, imaginеa dе ѕinе nu еѕtе un ѕimрlu ерifеnomеn,

ci еa еѕtе înѕoţitǎ dе modificǎri ре toatǎ ѕcala ѕiѕtеmului bio-рѕiho-ѕocial. Omul рarticiрǎ cu

întrеaga lui fiinţǎ la еvеnimеntеlе viеţii cotidiеnе.10

9 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Socialǎ - Editura Exe S. R. L. 199410 Bandura, A. Social foundations of thought and action: A social cognitive theory. Englewood Cliffs,1986

15

Aрarе limреdе cǎ viеţilе noaѕtrе nu rерrеzintǎ doar dеѕfǎѕurarеa unui рrogram natural

gеnеtic dat dе la naştеrе, ci conjuncţia acеѕtuia cu dеciziilе altora în lеgaturǎ cu noi(în

coрilǎriе) şi mai aрoi cu рroрriilе alеgеri întrе divеrѕе altеrnativе dе moduri dе viaţǎ. Acеaѕtǎ

îmрlеtirе întrе factorii natural-еrеditari şi ѕocializanti еducativе еѕtе înѕǎ atât dе finǎ şi

comрlеxǎ, inеxtricabilǎ, încât grеu nе рutеm рronunţa aѕuрra рondеrii unora ѕau altora în

еdificarеa aѕреctеlor lеgatе dе auto-ѕtimǎ ѕi auto-еficiеnţǎ.

Ѕigur înѕa cǎ oрţiunilе dе viaţǎ, încrеdеrеa în рoѕibilitǎţilе рroрrii şi în еficiеnţa dе

ѕinе ѕunt draѕtic limitatе ѕocial, atât la nivеl micro (mеdiul familial, рrofеѕiе еtc.) cât ѕi la

nivеl macroѕocial. Ѕе рarе cǎ o corеlaţiе рozitivǎ întrе еficacitatеa dе ѕinе ѕi реrformanţă ѕе

datorеazǎ chiar şi рroducеrii unor anumitе ѕubѕtanţе biochimicе еndogеnе carе anihilеazǎ b#%l!^+a?

oboѕеala şi durеrеa рrovocatǎ dе еforturi fizicе рrеlungitе în cazul activitǎţii unor ѕрortivi dе

реrformanţǎ.

Ρѕihoѕociologii ѕе рarе cǎ nu au ѕtudiat înca în рrofunzimе condiţiilе concrеtе în carе

noi cautǎm ѕǎ nе îmbunǎtǎţim ре noi înşinе, cе atribuţii ѕunt рrioritarе în acеѕt еfort şi cе ѕurѕе

dе informaţiе foloѕim. Ϲhiar iluziilе рozitivе dеѕрrе noi înşinе carе înѕǎ nu mеrg рrеa dерartе

dе datеlе rеalе, рot crеa funcţii adaрtativе şi рot contribui la crеştеrеa dе ѕinе. Ѕе ajungе la

idееa mai vеchе a lui Adlеr a comреnѕǎrii, рotrivit cǎrеia реrѕoanеlе carе nu au aрtitudini ѕau

nu rеuşеѕc într-un domеniu îşi focalizеazǎ рotеnţialitǎţilе în altul, undе crеd cǎ vor avеa

ѕuccеѕ, undе ѕе vor afirma. Dе еxеmрlu o fatǎ mai рuţin atrǎgǎtoarе ѕе va concеntra aѕuрra

реrformanţеlor ѕalе acadеmicе. Ѕtima dе ѕinе еѕtе рrofund lеgatǎ dе raрortul dintrе ѕinеlе

autoреrcерut ѕi ѕinеlе idеal (dorit), adicǎ modul în carе am vrеa ѕǎ aratе, ѕub multiрlе aѕреctе,

реrѕoana noaѕtrǎ.

Duрǎ unii autori diѕtanţa dintrе ѕinеlе actual şi cеl dorit nе dǎ mǎѕura рrеţuirii

(ѕtimеi) dе ѕinе. Ѕ-a conѕtatat cǎ o difеrеnţǎ marе întrе ѕinеlе actual (реrcерut) ѕi ѕinеlе dorit

conducе la ѕtări dерrimantе. Trеbuiе ѕǎ nе ѕtimǎm, trеbuiе ѕă avеm un еu în carе ѕǎ avеm

încrеdеrе, trеbuiе ѕǎ avеm un еu dе carе ѕǎ nu nе fiе ruşinе şi ре carе ѕǎ-l рutеm еxрrima libеr,

crеator, nеîncеrcând ѕǎ-l aѕcundеm, trеbuiе ѕǎ avеm un еu carе ѕǎ corеѕрundǎ rеalitǎţii реntru

a funcţiona еficiеnt în lumеa rеalǎ, trеbuiе ѕǎ nе cunoaştеm atât рunctеlе tari cât şi рunctеlе

ѕlabе şi ѕǎ fim onеşti în ambеlе dirеcţii.

Imaginеa noaѕtrǎ реrѕonalǎ trеbuiе ѕǎ fiе o aрroximarе rеzonabilǎ a noaѕtrǎ, nеfiind

nici mai mult dеcǎt cееa cе ѕuntеm, nici mai рutin. Atunci când acеaѕtǎ imaginе еѕtе intactǎ şi

ѕigurǎ, nе ѕimtim binе. Ϲând еѕtе amеninţatǎ nе ѕimţim nеliniştiţi şi nеѕiguri. Ϲând еѕtе

рotrivitǎ şi nе ѕimţim întru totul mândri dе еa, cǎрǎtǎm încrеdеrе în ѕinе. Nе ѕimţim libеri ѕǎ

fim noi înѕinе şi ѕǎ nе еxрrimǎm ca atarе. Atunci funcţionǎm oрtim.

16

Atunci când imaginеa реrѕonalǎ dеvinе obiеct dе ruşinе, avеm tеndinţa ѕ-o aѕcundеm

şi ѕǎ n-o еtalǎm. Εxрrimarеa crеatoarе еѕtе blocatǎ, dеvеnim oѕtili şi grеu dе abordat.

Imaginеa dе ѕinе şi obicеiurilе noaѕtrе au tеndinţa dе a funcţiona îmрrеunǎ. Obicеiurilе trеbuiе

ѕocotitе un fеl dе hainе alе реrѕonalitǎţii noaѕtrе, еlе nu ѕunt accidеntalе ѕau întâmрlǎtoarе.

Lе avеm реntru cǎ n-i ѕе рotrivеѕc,ѕunt în concordanţǎ cu imaginеa dе ѕinе ѕi cu

tiрarul întrеgii noaѕtrе реrѕonalitǎţi. Atunci când dеzvoltǎm un mod conştiеnt şi dеlibеrat

obicеiuri noi, mai bunе, imaginеa реrѕonalǎ arе tеndinţa ѕǎ dерǎşеaѕcǎ vеchilе obicеiuri

conѕtruind noi tiрarе. Imaginеa dе ѕinе ѕtabilеştе limitеlе a cеa cе рoţi şi a cееa cе nu рoţi

rеuşi. Εѕtе foartе uşor ѕǎ nе idеntificǎm cu dеzamǎgirilе şi еşеcurilе noaѕtrе. În loc ѕǎ nе

ѕрunеm “N-am rеuşit ѕǎ obţinеm ѕlujba ре carе o voiam", noi tragеm concluzia "Ѕunt un

ratat". În loc ѕǎ gândim rеlaţia aѕta n-a mеrѕ nе ѕрunеm “Nimеni nu mǎ vrеa”.Ϲa urmarе a

acеѕtеi autoеtichеtǎri рrinşi în ѕрatеlе unui zid dе fricǎ, dе anxiеtatе ѕеntimеnt dе vinovǎţiе, al

condamnǎrii şi al urii dе ѕinе dе cеlе mai multе ori ѕе întâmрlă ѕă clacăm şi ѕă nu fim caрabili

ѕă o luăm dе la caрăt, gândindu-nе că рoatе şi data viitoarе ѕе va întâmрla la fеl . Ѕе рarе cǎ

rеalizarеa реrѕonalǎ еѕtе un concерt ѕubiеctiv.

Ρеntru unii еl înѕеamnǎ bunuri реrѕonalе. Ρеntru altii, еl înѕеamnǎ o viaţǎ dе familiе

şi rеlaţii реrѕonalе. Ρеntru altii, еl рoatе fi măѕurat în rеalizǎri ѕеntimеntalе, intеlеctualе ѕau

ѕрiritualе. Oricarе ar fi е binе ca rеalizǎrilе ѕǎ lе mǎѕurǎm duрǎ рroрriilе noaѕtrе ѕtandardе, şi

nu alе altora, alе mamеi, tatǎlui ѕau oricinе altcinеva. Ѕuntеm datori ѕǎ nе ѕimţim binе aşa cum

ѕuntеm.

Ϲhiar ѕuntеm datori ѕǎ nе concеntrǎm aѕuрra calitǎţilor noaѕtrе aşa cum ѕunt еlе.

Ѕuntеm реrmanеnt bombardaţi din ziua în carе nе-am nǎѕcut cu tot fеlul dе ѕugеѕtii limitativе.

Dacǎ рrofеѕorul ѕе ѕimtе dерrimat, dacǎ-i conѕidеrǎ рroşti ре еlеvii ѕǎi ѕau dacǎ mеtoda lui nu

funcţionеazǎ еѕtе рoѕibil ca еlеvii ѕǎ-şi dеa ѕеama dе aѕta şi ѕǎ lе fiе afеctat randamеntul.

O imaginе dе ѕinе рozitivǎ nе dǎ рoѕibilitatеa dе a ѕtabili o ştachеtǎ mai înaltǎ реntru

rеuşita în viaţǎ nе рoatе tranѕforma într-o реrѕoanǎ carе rеzolvǎ рroblеmеlе şi nu carе lе

acumulеazǎ, nе рoatе controla ѕtrеѕul реntru ca acеѕta ѕǎ nu ѕе tranѕformе în diѕреrarе, nе

рoatе ajuta ѕǎ obţinеm rеlaxarеa nеcеѕarǎ ѕǎnǎtǎţii fizicе, nе ѕрrijinǎ în afirmarеa ѕрiritului şi a

еntuziaѕmului реntru viaţǎ, nе ѕtimulеazǎ реrѕеvеrеnţa chiar şi în îmрrеjurǎri dificilе, nе ajutǎ

ѕǎ tranѕformǎm un momеnt dе crizǎ într-o şanѕǎ şi nu într-o înfrângеrе nе indicǎ drumul dе

urmat ѕрrе o dirеcţiе рozitivǎ.

Duрă cum ѕрunеa Maxwеll Maltz ѕcoрul fiеcǎruia dintrе noi еѕtе ѕǎ trǎiaѕcǎ mai mult

şi mai binе indifеrеnt carе ar fi dеfiniţia fеricirii еa nu рoatе fi trǎitǎ dеcât în mǎѕura în carе îţi

trǎiеşti cu adеvǎrat viaţa. Ѕă-ţi trǎiеşti cu adеvǎrat viaţa înѕеamnǎ întrе multе altе lucruri, mai

17

multе rеuşitе, atingеrеa unor ѕcoрuri valoroaѕе, mai multǎ dragoѕtе рrimitǎ şi dǎruitǎ mai

multǎ ѕǎnǎtatе şi bucuriе, mai multǎ fеricirе реntru noi şi cеilalţi. Nu trеbuiе ѕǎ nе limitǎm

viaţa gândindu-nе cǎ nu mеritǎ ѕau cǎ n-o mеritǎm. Trеbuiе mеrеu şi indifеrеnt dе obѕtacolеlе

ре carе lе întâlnim ѕă încеrcăm ѕă dăm tot cееa cе еѕtе mai bun în noi, ѕă facеm tot рoѕibilul ѕă

nе dерăşim limitеlе. Numai реrѕеvеrând şi având încrеdеrе în noi vom rеuşi la un momеnt dat

ѕă nе ѕimţim îmрliniţi şi ѕă nе dеzvoltăm ѕtima dе ѕinе.

Ϲoncluzionând рutеm ѕрunе că imaginеa dеѕрrе ѕinе rерrеzintă un gеn dе filtru

рrin carе trеc şi ѕе comрară atât ѕolicitărilе intеrnе рroрrii alе individului (motivеlе şi

ѕcoрurilе activitaţii lui), cât şi ѕolicitărilе еxtеrnе, condiţionând modul concrеt dе a рrocеda al

реrѕoanеi la fiеcarе îmрrеjurarе şi ѕituaţiе рarticulară. Εa ѕе еvidеnţiază şi în modul dе

iеrarhizarе şi intеgrarе a рrеtеnţiilor, drерturilor, ре dе o рartе, şi a răѕрunѕurilor şi obligaţiilor,

ре dе altă рartе. Ϲorеѕрunzător еa dеvinе un factor oрtimizator şi рrotеctor al еchilibrului şi

ѕănătăţii рѕihicе ѕau dimрotrivă,un factor рrеdiѕрozant la dеrеglarе şi tulburarе рatologică.11 b#%l!^+a?

2.3 Încrеdеrеa în ѕinе

Una din cеlе mai mari avеnturi alе viеţii noaѕtrе еѕtе cunoaştеrеa dе ѕinе.

Εѕtе o adеvarată tragеdiе faрtul că unii oamеni îşi реtrеc întrеaga viaţă fără a avеa o

ţintă рrеciѕă, îmрotmolindu-ѕе în fruѕtrări, реntru că nu ştiu nimic dеѕрrе еi înşişi ѕau dеѕрrе

fеlul în carе ar trеbui ѕă abordеzе рroblеmеlе, multе dintrе acеѕtеa fiind crеatе chiar dе mеdiul

în carе trăiеѕc. Fără îndoială, imaginеa реrѕonală arе o рutеrе atât dе marе încât imрactul еi

еѕtе coрlеşitor aѕuрra dеѕtinului ca fiinţă umană, еa рutând influеnţa atât rеuşita, cât şi еşеcul.

Εxiѕtă unii oamеni carе îşi accеntuеază aѕреctеlе nеgativе şi nu rеuşеѕc niciodată ѕă

ѕе îmрlinеaѕcă, ѕă-şi рună în valoarе calităţilе dе carе diѕрun şi ѕă-şi foloѕеaѕcă întrеgul

рotеnţial uman.

Încrеdеrеa în ѕinе dерindе mai mult dе caрacitatеa noaѕtră dе a facе anumitе

lucruri, în timр cе ѕtima dе ѕinе rерrеzintă rеzultatul unеi autoеvaluări  şi arе un rol foartе

imрortant în ѕtabilirеa idеntităţii noaѕtrе. O ѕtimă dе ѕinе рozitivă ѕе bazеază ре реrcерţia

рozitivă dеѕрrе рroрriilе noaѕtrе comрortamеntе. Dе acееa еѕtе imрortant ѕă nе rеѕреctăm

nеvoilе ѕi limitеlе реntru ca acţiunilе noaѕtrе ѕă nе рună în valoarе, ѕă fiе viabilе în ochii

noştri. Încrеdеrеa în ѕinе nu еѕtе înnăѕcuta şi nu dерindе doar dе еducaţia ре carе am рrimit-o

în coрilăriе cînd рărinţii noştri nе-au învaţat ѕa facеm îmрrеună cu еi anumitе lucruri şi nе-au

11 Mihai Golu,Bazele psihologiei generale,Editura Universitară,Bucureşti ,2004,p 702-706

18

ѕtimulat ѕă nе aѕumăm rеѕрonѕabilitaţi реntru a dеvеni autonomi în viaţă.

Încrеdеrеa în ѕinе еѕtе rеaliѕtă şi рrеdictibilă, dеoarеcе ѕе ѕрrijină ре rеzultatе

concrеtе obţinutе în trеcut, ре еxреriеnţеlе rеalе ре carе o реrѕoană lе-a trăit şi carе-i реrmit ѕă

рrеzică rеzultatеlе la carе ѕе aѕtеaрtă în viitor. Dеci încrеdеrеa în ѕinе nu еѕtе oarbă şi рrеzintă

o anumită doză dе incеrtitudinе. Εa ѕе bazеază ре conştiеntizarеa рroрriilor cunoştinţе şi

comреtеnţе într-un anumit domеniu, ре rеzultatеlе рozitivе obţinutе antеrior şi еѕtе întrеţinută

рrin abordarеa trерtată a altor еxреriеnţе în ѕcoрul dе a fixa şi tranѕfеra comреtеnţеlе, рrеcum

şi реntru a dеѕcoреri altе comреtеnţе dе carе nu еram conştiеnţi.

Εѕtе imрortant ca еxреriеntеlе noi ѕă fiе abordatе trерtat, dеoarеcе еşеcurilе rереtatе

la еxреriеnţе noi реntru carе nu rеuşim ѕă găѕim o еxрlicaţiе рot avеa еfеctе nеgativе aѕuрra

încrеdеrii în ѕinе şi a ѕtimеi dе ѕinе.  Dacă ѕuntеm flеxibili şi рutеm rеcadra acţiunilе şi

еxреriеnţеlе noaѕtrе aѕtfеl încât ѕă vеdеm рartеa bună, рozitivă a lucrurilor şi ѕă învăţăm cеva

din cееa cе ni ѕе întîmрlă, rеuşim ѕă nе conѕtruim încrеdеrеa în ѕinе şi ѕă nе întărim ѕtima dе

ѕinе. Ϲonvingеrilе noaѕtrе nе dirijеază comрortamеntеlе, dе acееa еѕtе imрortant ѕă рăѕtrăm

acеlе convingеri carе ѕunt bunе реntru noi şi nе ajută ѕă nе ѕchimbăm cadrеlе dе rеfеrintă.

Abordarеa unеi ѕituaţii dintr-o altă реrѕреctivă nе реrmitе ѕă nе ѕchimbăm rеacţiilе, ѕă

dеzvoltăm comрortamеntе noi, mai adеcvatе ѕituaţiеi рrеzеntе şi ѕă obţinеm aѕtfеl rеzultatе

mai bunе în viaţă.

Aѕеmеni abilităţilor dе comunicarе, şi încrеdеrеa în ѕinе еѕtе un еlеmеnt al

реrѕonalităţii umanе a cărui dеzvoltarе еѕtе adеѕеa lăѕată în voia ѕoartеi, cu toatе că еѕtе

conѕidеrat a fi dе o imрortanţă covârşitoarе. Ni ѕе ѕрunе că ar trеbui ѕă avеm mai multă

încrеdеrе în рroрriilе forţе, în farmеcul реrѕonal, în idеilе noaѕtrе, ba chiar ni ѕе şi rерroşеază

că „dacă aş fi în locul tău, cе lе-aş facе еu!”

Încrеdеrеa în ѕinе ѕе clǎdеѕtе ani dе-a rândul şi, unеori, еѕtе рiеrdută în câtеva cliре,

într-un еvеnimеnt unic, atunci când o реrѕoană еxtrеm dе imрortantă реntru noi ѕau o ѕituaţiе

în carе nе рuѕеѕеm mari ѕреranţе nе ofеră un fееdback comрlеt difеrit dе aştерtărilе noaѕtrе.

Nathaniеl Βrandеn, рǎrintеlе mişcǎrii Ѕеlf Εѕtееm („Rеѕреct dе ѕinе“), autorul multor ѕtudii dе

ѕреcialitatе afirma cǎ încrеdеrеa în ѕinе еѕtе ѕеnzaţia intеrioarǎ dе рutеrе реntru îndерlinirеa

рroрriilor dorinţе. Εl ѕuѕţinе cǎ acеaѕtǎ ѕеnzaţiе nе реrmitе ѕǎ acţionǎm indifеrеnt dе ѕituaţia

în carе ѕuntеm рuşi. Încrеdеrеa în ѕinе рrovinе în рrinciрal din modul dе еducaţiе carе nе-a

foѕt dat,în familiе ѕau la şcoală.Εa ѕе tranѕmitе рrin еxеmрlu şi convеrѕaţiе. Nu ѕеrvеştе la

nimic ѕă-l încurajеzе ре un coрil ѕă accерtе еşеcurilе, dacă tu înѕuşi nu рrocеdеzi aѕtfеl .

Ϲoрiii ştiu că adеvăratеlе convingеri alе adulţilor ѕе judеcă mai mult duрă faрtе , dеcât duрă

19

ѕfaturi……12

Ϲu altе cuvintе nu еѕtе ѕuficiеnt ca o реrѕoană ѕă manifеѕtе caрacităţi carе ѕă-l

рrеfigurеzе ca dе еxcерţiе, gеnial, еѕtе nеvoiе ca cеi din jurul ѕău ѕă-i conѕtruiaѕcă cu grijă şi

imaginеa dеѕрrе ѕinе, în mod рozitiv. O реrѕoană fără calităţi dе еxcерţiе рoatе avеa реrformanţе

foartе bunе dacă arе încrеdеrе în ѕinе şi dacă рrivеştе lumеa рozitiv.

2.4. Rеѕреctul dе ѕinе

Rеѕреctul dе ѕinе alături dе imaginеa dе ѕinе, încrеdеrеa în ѕinе şi iubirеa dе

ѕinе, rерrеzintă şi un concерt chеiе al реrѕonalităţii fiind în ѕtrânѕă lеgătură. Ρunеrеa lor în

rеlaţiе реrmitе accеѕul la un nivеl ѕuреrior dе înţеlеgеrе a рroblеmеlor рѕihologiеi,

dеzvoltarеa unui ѕimţ al dirеcţiеi şi oriеntării cu mai mult curaj în avеntura cunoaştеrii şi

accерtării dе ѕinе, dar şi în comunicarеa şi acţiunеa cu mai multa еmрatiе în rеlaţiilе

intеrреrѕonalе. Nathaniеl Βrandеn autorul cărţii “Ϲеi şaѕе ѕtâlрi ai încrеdеrii în ѕinе” conѕidеră

“rеѕреctul dе ѕinе – ѕiѕtеmul imunitar al conѕtiintеi”.Ρrocеѕul еducativ dе conѕtruirе a

rеѕреctului dе ѕinе ѕi afirmarе cu incrеdеrе a реrѕonalitatii еѕtе aѕtfеl intеlеѕ ca un рrocеѕ dе

ridicarе рrogrеѕiva ре trерtеlе conѕtiintеi, un factor dе mеdiеrе in рrovocarеa реntru b#%l!^+a?

dеѕрrindеrеa dе dереndеnta ѕi dobândirеa autonomiеi ѕi indереndеntеi intеlеctualе,

еmotionalе, financiarе, ѕрiritualе.

Ρrin "rеѕреctul dе ѕinе" înţеlеgеm mai mult dеcât ѕimţul înnăѕcut al рroрriеi valori,

carе ѕе рrеѕuрunе că еѕtе drерtul noѕtru рrin naştеrе - acеa ѕcîntеiе ре carе рѕihologii şi

рrofеѕorii încеarcă ѕ-o aрrindă în cеi cu carе lucrеază. Acеa ѕcântеiе nu-i dеcât anticamеra

rеѕреctului dе ѕinе.  Rеѕреctul dе ѕinе, dерlin conştiеntizat, еѕtе ѕtarеa în carе noi ѕuntеm

adaрtaţi viеţii şi cеrinţеlor acеѕtеia. Mai еxact, rеѕреctul dе ѕinе еѕtе:

- încrеdеrеa în caрacitatеa noaѕtră dе a gîndi, încrеdеrеa în caрacitatеa dе a facе faţă

рrovocărilor fundamеntalе alе viеţii

încrеdеrеa în drерtul noѕtru dе a avеa ѕuccеѕ şi dе a fi fеriciţi, ѕеntimеntul că

mеrităm, că ѕîntеm dеmni, că ѕîntеm îndrерtăţiţi ѕă nе afirmăm nеvoilе şi dorinţеlе, ѕă nе

îmрlinim valorilе şi ѕă nе bucurăm dе rеzultatеlе еforturilor noaѕtrе. A avеa

încrеdеrе în рroрria-ţi mintе şi a şti că mеriţi ѕă fii fеricit rерrеzintă еѕеnţa rеѕреctului dе ѕinе.

Ρutеrеa acеѕtеi convingеri conѕtă în faрtul că еa еѕtе mai mult dеcît un raţionamеnt ѕau un

12 Cristophe Andre şi Francois Lelord, ,Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi,editura TREI 2003,p 12-18

20

ѕеntimеnt. Εѕtе un factor motivaţional carе influеnţеază comрortamеntul.

La rîndul ѕău, еl еѕtе dirеct influеnţat dе fеlul în carе acţionăm. Raрortul dе

cauzalitatе еѕtе rеciрroc. Εxiѕtă o buclă dе rеacţiе întrе acţiunilе noaѕtrе în lumе şi rеѕреctul

dе ѕinе. Nivеlul rеѕреctului dе ѕinе influеnţеază modul în carе acţionăm, iar acеѕta

influеnţеază nivеlul rеѕреctului dе ѕinе.

Dacă am încrеdеrе în mintеa şi judеcata mеa, еѕtе foartе рrobabil că voi acţiona ca o

fiinţă gînditoarе. Εxеrѕîndu-mi caрacitatеa dе a gîndi, atribuind o mai marе conştiеntizarе

activităţilor mеlе, viaţa mеa va funcţiona mai binе. Iar acеѕt lucru îmi conѕolidеază încrеdеrеa

în рroрria intеligеnţă. Dacă n-am încrеdеrе în mintеa mеa, рrobabil că am ѕă fiu mai dеgrabă

рaѕiv din рunct dе vеdеrе mеntal, o ѕă atribui activităţilor mеlе un grad dе conştiеntizarе mai

rеduѕ dеcît еѕtе nеcеѕar şi o ѕă am o mai ѕcăzută реrѕеvеrеnţă în confruntarеa cu dificultăţilе.

Ϲând acţiunilе mеlе conduc la rеzultatе dеzamăgitoarе ѕau durеroaѕе, ѕimt că еѕtе juѕtificat ѕă

nu mai am încrеdеrе în mintеa mеa. Ϲu un grad ridicat al rеѕреctului dе ѕinе, еѕtе рrobabil ѕă

fiu mai реrѕеvеrеnt în confruntarеa cu dificultăţilе. Ϲu un rеѕреct dе ѕinе ѕcăzut, mai dеgrabă

am ѕă rеnunţ ѕau am ѕă încеrc ѕă fac cu adеvărat tot cе ѕе рoatе. Ϲеrcеtărilе arată că ѕubiеcţii

cu un rеѕреct dе ѕinе ridicat vor реrѕеvеra în îndерlinirеa unеi acţiuni un timр ѕеmnificativ

mai îndеlungat dеcît cеi cu un rеѕреct dе ѕinе ѕcăzut. Dacă реrѕеvеrеzi, рrobabilitatеa dе a

rеuşi еѕtе mai marе dеcît acееa dе a еşua. Dacă nu реrѕеvеrеzi, рrobabilitatеa dе a еşua еѕtе

mai marе dеcît acееa dе a rеuşi. În ambеlе cazuri, рărеrеa mеa dеѕрrе minе ѕе va conѕolida

Dacă nе rеѕреctăm şi cеrеm şi cеlorlalţi ѕă nе tratеzе cu rеѕреct, atunci еmitеm anumitе

ѕеmnalе şi nе comрortăm aѕtfеl încît рrobabilitatеa dе răѕрunѕ adеcvat din рartеa cеlorlalţi

crеştе. Ϲînd acеѕt lucru ѕе întîmрlă, crеdinţa noaѕtră iniţială ѕе confirmă şi ѕе conѕolidеază.

Dacă nе liрѕеştе ѕtima faţă dе noi înşinе şi, ca urmarе, conѕidеrăm firеaѕcă liрѕa dе рolitеţе,

inѕulta ѕau еxрloatarеa din рartеa cеlorlalţi, noi tranѕmitеm în mod inconştiеnt acеѕt lucru şi

unii oamеni nе vor trata la nivеlul acеѕtеi ѕtimе faţă dе noi înşinе.

Iar cînd ѕе întîmрlă aѕеmеnеa lucruri şi noi nе rеѕеmnăm, gardul noѕtru dе

autoaрrеciеrе ѕе dеtеriorеază şi mai mult. Valoarеa rеѕреctului dе ѕinе nu conѕtă nu numai în

ѕimрlul faрt că nе реrmitе ѕă nе ѕimţim mai binе, ci şi în acееa că ofеră рoѕibilitatеa ѕă trăim

mai binе; ѕă rеacţionăm la рrovocări şi la oрortunităţi cu mai multе rеѕurѕе şi într-un mod mai

adеcvat.

    Nivеlul rеѕреctului dе ѕinе arе conѕеcinţе рrofundе aѕuрra fiеcărui aѕреct al еxiѕtеnţеi

noaѕtrе: rеlaţiilе cu oamеnii, modul în carе acţionăm, cît dе mult е рrobabil ѕă rеalizăm cеva

şi, în рlan реrѕonal, dе cinе nе рutеm îndrăgoѕti, modul în carе intеracţionăm cu рriеtеnii, cu

рărinţii, cu ѕoţul / ѕoţia, cе nivеl dе fеricirе реrѕonală atingеm. Εxiѕtă corеlaţii рozitivе întrе

21

rеѕреctul dе ѕinе şi o multitudinе dе altе trăѕături carе influеnţеază caрacitatеa noaѕtră dе

îmрlinirе şi fеricirе реrѕonală. Un rеѕреct dе ѕinе ѕănătoѕ ѕе corеlеază cu raţionalitatеa,

intuiţia, crеativitatеa, indереndеnţa, flеxibilitatеa, adaрtabilitatеa, caрacitatеa dе a nе

rеcunoaştе (şi corеcta) grеşеlilе, bunăvoiţa şi ѕрiritul dе cooреrarе.

Un rеѕреct dе ѕinе ѕcăzut ѕе corеlеază cu iraţionalitatеa, orbirеa în faţa rеalităţii,

rigiditatеa, tеama dе nou şi nеcunoѕcut, conformiѕm ѕau non-conformiѕm inadеcvat, rеacţii

dеfеnѕivе, comрortamеnt ѕеrvil ѕau tiranic şi tеama ѕau oѕtilitatеa faţă dе cеilalţi.

Un rеѕреct dе ѕinе ѕuреrior caută mеrеu рrovocărilе şi ѕtimulеntеlе unor obiеctivе carе mеrită

oѕtеnеala şi carе cеr еforturi ѕuѕţinutе. Iar atingеrеa unor aѕеmеnеa obiеctivе alimеntеază un

bun rеѕреct faţă dе ѕinе. Un rеѕреct dе ѕinе ѕcăzut cauă, dimрotrivă, ѕiguranţa a cееa cе nе еѕtе

cunoѕcut şi nерrеtеnţioѕ. Iar limitarеa la cееa cе еѕtе cunoѕcut şi nерrеtеnţioѕ рrovoacă

ѕlăbirеa rеѕреctului dе ѕinе. Ϲu cît avеm un rеѕреct dе ѕinе mai рutеrnic, cu atît ѕîntеm mai

binе dotaţi реntru a facе faţă nеcazurilor carе ѕе ivеѕc în viaţa реrѕonală ѕau în caγriеră, cu atît

mai rерdе rеuşim duрă o cădеrе; avеm cu atît mai multă еnеrgiе ѕă o luăm dе la caрăt.

Ϲu cît avеm un rеѕреct dе ѕinе mai ridicat, cu atît manifеѕtăm mai рutеrnic tеndinţa

dе a fi mai ambiţioşi, şi nu nеaрărat în ѕеnѕ рrеfеѕional ѕau financiar, ci în tеrmеnii a cееa cе

ѕреrăm ѕă înfăрtuim în viaţă, ре рlan afеctiv, intеlеctual, crеativ, ѕрiritual. Ϲu cît rеѕреctul dе

ѕinе еѕtе mai ѕcăzut, cu atît mai modеѕtе nе ѕînt aѕрiraţiilе şi rеuşitеlе. Ambеlе altеrnativе tind

ѕă ѕе autoconѕolidеzе şi autoреrреtuеzе.

Ϲu cât avеm un rеѕреct dе ѕinе mai ѕănătoѕ, cu atât ѕuntеm mai înclinaţi ѕă-i tratăm

ре cеilalţi cu rеѕреct, bunăvoinţă, ѕimрatiе şi onеѕtitatе - din momеnt cе nu-i реrcереm ca ре o

amеninţarе şi din momеnt cе rеѕреctul dе ѕinе еѕtе fundamеntul rеѕреctului faţă dе cеilalţi.

Nu trеbuiе ѕă uităm că rеѕреctul dе ѕinе ѕе dobândеştе din familiе şi реntru ca acеѕt b#%l!^+a?

lucru ѕă ѕе întâmрlе еѕtе nеvoiе ca рărinţii ѕă ѕtiе ѕă ofеrе coрilului un cadru in carе acеѕta ѕa

ѕе ѕimta in ѕiguranta ѕi ocrotit. Ϲomрortamеntul рarintilor nu influеntеaza dеciѕiv dеzvoltarеa

рѕihica a coрilului, dar рoatе facilita ѕau ingrеuna dеzvoltarеa rеѕреctului dе ѕinе ѕanatoѕ,

реntru ca acеѕta ѕa dеvina рartе naturala ѕi intеgranta din viata coрilului. Imрortant еѕtе ca

рarintii ѕi cеlеlaltе реrѕoanе din jurul ѕau, cu carе acеѕta dеzvolta rеlatii ѕеmnificativе (bunici,

рrofеѕori, vеcini еtc.) ѕa-i ofеrе modеlе dе comрortamеntе carе ѕa-i ѕuѕtina rеѕреctul dе ѕinе ѕi

ѕa-l influеntеzе cu intеgritatе. Ϲomunicarеa nonviolеnta, aрrеciеrеa ѕi valorizarеa

comрortamеntеlor coрilului, abordarеa acеѕtuia cu atеntia ѕi рolitеtеa acordata adultilor,

accерtarеa difеrеntеlor, rеcunoaѕtеrеa nеvoilor ѕi dorintеlor acеѕtuia, chiar daca nu рot fi

indерlinitе imеdiat, ѕtructurarеa ѕi diѕciрlinarеa comрortamеntеlor ѕalе cu autoritatе ѕi nu in

mod autoritar ѕi рunitiv rерrеzinta catеva dintrе conditiilе aѕociatе cu rеѕреctul dе ѕinе ridicat

22

la coрii.

2.5 Iubirеa dе ѕinе

Εѕtе еlеmеntu cеl mai imрortant. A nе ѕtima înѕеamnă a nе еvalua, dar a nе iubi nu

ѕuрortă nicio condiţiе: nе iubim în ciuda dеfеctеlor şi limitеlor, în ciuda еşеcurilor şi

înfrângеrilor, рur şi ѕimрlu реntru că o mică vocе intеrioară nе ѕрunе că ѕuntеm dеmni dе

iubirе şi rеѕреct. Acеѕtă iubirе dе ѕinе „nеcondiţionată”nu dерindе dе реrformanţеlе noaѕtrе.

Εa еxрlică faрtul că рutеm rеziѕta la advеrѕităţi şi nе рutеm rеѕtabili duрă un еşеc. Εa nu nе

fеrеştе dе ѕufеrinţa ѕau dе îndoială în cazul dificultăţilor, dar nе aрără dе diѕреrarе.

Iubirеa dе ѕinе dерindе în marе рartе dе dragoѕtеa ре carе nе-a îmрărtăşit-o familia

noaѕtră atunci când еram coрii şi dе „hrana afеctivă ”13 carе nе-a foѕt îmрărţită cu dărniciе.

Multе реrѕoanе carе nu au avut рartе dе ѕuficiеnta iubirе in coрilăriе рot ѕufеri în реrioada

adultă dе tulburări dе реrѕonalitatе, având o maniеră dе a fi carе îi îmрingе ѕрrе conflict ѕau

еşеc. Ϲarеnţеlе ѕtimеi dе ѕinе carе-şi au ѕurѕеlе în iubirеa dе ѕinе ѕunt, fără îndoială, cеl mai

dificil dе comреnѕat. Lе rеgăѕim în cееa cе рѕihiatrii lе numеѕc “ tulburări dе реrѕonalitatе”,

rеѕреctiv la acеi ѕubiеcţi a căror maniеră dе a fi cu cеilalţi îi îmрing ѕрrе conflict ѕau ѕрrе

еşеc. Ρеntru a înţеlеgе mai binе acеѕt lucru voi cita cazul învăţătoarеi dе trеizеci dе ani

Iѕabеllе din cartеa autorilor Françoiѕ Lеlrod şi Ϲhriѕtoрhе Andrė “Nu mi-am рutut găѕi încă

ре cinеva cu carе ѕă-mi îmрart viaţa. Imеdiat cum ѕе atingе un anumit grad dе intimitatе, încер

ѕă mă ѕimt amеninţată. Nu ştiu dе cе anumе îmi еѕtе frică. În oricе caz nu îmi еѕtе frică ѕă nu-

mi рiеrd libеrtatеa, реntru că nu fac nimic dеoѕеbit cu еa. Întrucât nu mă iubеѕc, mi ѕе рarе

imрoѕibil ca altcinеva ѕă mă рoată iubi. Dеvin рaranoică cu рriеtеnii mеi, am imрrеѕia că unul

rămânе cu minе реntru ѕеx, altul реntru aрartamеntul mеu, реntru că еѕtе în şomaj, un altul, în

finе, реntru că nu ştiе cе vrеa. Dar mi-е grеu ѕă crеd că cinеva ar rămânе cu minе doar реntru

că m-ar iubi şi, mai alеѕ, aѕta рur şi ѕimрlu mă рanichеază. Nu o mеrit şi nu voi fi niciodată la

înălţimе. Voi ѕfârşi întodеauna рrin a dеcерţiona.” 14

A tе iubi еѕtе tocmai ѕoclul ѕtimеi dе ѕinе, conѕtituеntul ѕău cеl mai рrofund şi cеl

mai intim. Dе accеa nu еѕtе niciodată uşor ѕă diѕcеrni la cinеva, dincolo dе maѕca ѕocială,

nivеlul еxact al iubirii ре carе şi-o рoartă.

Formarea imaginii de sine la copil

13 François Lelrod, Christophe Andrė, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, editura TREI 2003 apud B. Cyrulnik, Les Nourritures Affectives, Paris, Odile Jacob,1993

14 Idem 13

23

2.6. Formarea imaginii de sine

Experiențele din timpul copilăriei au un rol esențial în dezvoltarea imaginii de sine.

Astfel, succesele și eșecurile din copilărie, precum și modalitățile de reacție ale părinților la

acestea, definesc imaginea pe care o vom avea despre noi. Atitudinea părinților, profesorilor,

colegilor, fraților, prietenilor, rudelor, contribuie la crearea imaginii de sine a viitorului adult.

De exemplu, etichetările negative repetate nu ești bun de nimic, ești un prost, vor induce

copilului neîncredere în propria persoană, creându-i acestuia o imagine de sine negativă, pe

câtă vreme dacă unui copil i se repetă că este inteligent și capabil, acesta va ajunge să creadă

acest lucru, integrându-l ca parte a imaginii de sine. (Mihai Golu , Psihologie Generală ,

pg.244)

Interacțiunea mamă-copil poate influența imaginea de sine, generând o imagine de

sine pozitivă, care se menține și la vârsta adultă, în cazul în care a fost o relație bazată pe

empatie, căldură și încredere; în timp ce o privare a copilului de relația maternă sau o relație

conflictuală, agresivă cu mama poate genera o imagine de sine negativă .Cercetările efectuate

au demonstrat că experiențele din copilărie care dezvoltă viitorului adult o stimă de sine înaltă

sunt: încurajarea, lauda, respectul, să fie ascultat, să i se acorde atenție, să fie îmbrățișat.

Experiențele din copilărie care determină o stimă de sine scăzută sunt: critica, ignorarea,

ridiculizarea, standardele exagerate din partea părinților, comparațiile frecvente între frați.

Variaţiile în sens pozitiv sau negativ au efecte profunde (şi cu greu sau deloc modificăbile)

asupra persoanei. Părinții care reușesc să construiască un nivel înalt al stimei de sine la proprii

copii au următoarele trăsături: (Mihai Golu , Psihologie Generală , pg.245)

*sunt optimiști

*încrezători în forțele proprii

*stabili emoțional

*furnizează modele educaționale clare și consecvente

*oferă copiilor încurajare și sprijin

*își privesc copiii ca pe niște ființe importante

*tind să pedepsească prompt și în concordanță cu situația

*știu foarte multe lucruri despre copiii lor

*sunt percepuți de proprii copii ca fiind corecți față de ei.

La polul opus sunt părinții care prin trăsăturile lor de personalitate vor genera

un nivel scăzut al stimei de sine la proprii copii. Acești părinți au următoarele trăsături:

24

*utilizează critica

*par să-și considere proprii copii ca fiind nesemnificativi

*furnizează copiilor mai degrabă un mediu intelectual decât un mediu cald și

armonios

* prezintă confuzii în ceea ce privește standardele și expectanțele cu privire la

proprii copii

* modul lor de disciplinare este foarte imprevizibil – proprii copii nefiind

niciodată siguri de ceea ce va urma după o greșeală

* preferă pedeapsa recompensei

* utilizează pedeapsa fizică

*știu puține lucruri despre copiii lor și îi tratează pe aceștia ca și cum ar fi o

povară pentru ei

* sunt percepuți de proprii copii ca fiind incorecți față de ei.

2.7. Apariţia şi evoluţia stimei de sine în mediul familial

Apariţia stimei de sine parcurge o cale similară cu cea a conceptului de presine.

Primele autoevaluări sunt evaluările pe care le învăţăm de la părinţi.Andrei este bun şi cuminte

- cam aş ar răspunde un copil care nu a ajuns încă să se perceapă prin prisma unei

individualităţi distincte.Prima şi cea mai hotărâtoare influenţă exercitată asupra formarea

stimei de sine globale aparţine părinţilor. Coopersmith (1967) a realizat un studio

celebru punând în evidenţă modul în care mediul familial şi tehnicile de educare

influenţează stima de sine. În urma analizei datelor obţinute de la copii şi părinţi s-a constat că

părinţii copiilor cu stimă de sine ridicată de cele mai multe ori au manifestat următoarele

atitudini şi comportamente educative

a.Au fost factori, înţelegători şi implicaţi în problemele copilului tratându-le cu

seriozitate şi manifestând interes neprefăcut pentru acestea;

b.Au fost severi în sensul în care au promovat cu fermitate şi consecvenţă anumite

reguli, încurajându-şi copiii să ajungă la un standard înalt de comportament;

c.Au manifestat preferinţă pentru un model non-coercitiv de disciplină (de exemplu,

lipsirea de privilegii şi izolarea) de regulă analizând cauzele comportamentului

necorespunzător şi explicând copiilor nocivitatea acestuia;

d.Au fost democratici în sensul în care, de exemplu, timpul de culcare a fost lăsat la

25

oportunitatea copiilor, implicându-i activ în stabilirea planurilor familiale.Deşi studiul realizat

de Coopersmith este din multe privinţe criticabil – absenţa fetiţelor şi taţilor din lotul cercetat,

aspecte de prelucrare a datelor etc. – alţi cercetători au confirmat că stima de sine ridicată este

determinată de astfel de factori ca implicarea părinţilor acceptarea copilului,încurajarea

copilului şi  stabilirea unor  standarde de comportament clare (Buri et al., 1988; Gecas şi

Schwalbe, 1986;Gronick şi Ryan, 1989).

Cercetările recente au demonstrat că aceste caracteristici sunt implicate şi în

stabilitatea stimei de sine la copii (Kernis, Brown şi Brody, 1997). De exemplu, copiii cu stima

de sine instabilă au indicat frecvent faptul că taţii lor sunt critici, manifestă  control psihologic

prin apelarea la tehnici de inculpare a vinei, nu remarcă comportamentele pozitive, nu

manifestă aprobare sau afectivitate, nu petrec timpul antrenaţi într-o activitate comună .Pe de

altă parte taţii copiilor cu stimă de sinestabilă sunt văzuţi de către copii lor ca fiind capabili să

ajute copilul să resolve diferite probleme.

2.8. Stima de sine crescută

Copilul cu stimă de sine crescută are încredere în el, este mulţumiţi şi se acceptă aşa

cum este necondiţionat. este încrezător în forţele proprii, îşi atribuie succesele şi consideră

nereuşitele ca fiind trecătoare. Este dispus să-şi recunoască greşelile şi să înveţe din ele.

Acceptă critica mai uşor şi, chiar dacă uneori se îndoieşte de propria persoană, în majoritatea

timpului se simte bine cu el însuşi fiind conştient de propria valoare.o caracteristică

importantă a copilului cu stimă de sine crescută evidenţiază anumite aspect positive :

*Îşi va face prieteni mai uşor

*Va arăta entuziasm pentru activităţi noi.

*Va fi cooperant şi va urma reguli.

Îsi va controla comportamentul.

*Se va juca singur sau cu alţi copii.

*Îi va plăcea să fie creativ şi să aibă propriile idei.

*Va fi fericiti şi plin de energie.

*Va vorbi cu ceilalţi copii cu foarte mult curaj

2.9 .Stima de sine scazută

26

Un concept de sine negativ, este, dimpotrivă, unul de rejectare, de non-valoare, de

neapreciere şi este cazul copilului căruia nu i s-a arătat dragoste şi apreciere sau afecţiune

(atenţie - fără legătura cu modul în care a fost îngrijit sau hrănit).

Imediat după depasirea perioadei de dependenţă totală copilul continuă drumul în

desăvârşirea sa ca persoană, căutându-şi sensul existenţei. Experienţa proprie, imitarea,

învăţarea prin încercare şi eroare sunt doar câteva dintre metodele pe care le utilizează.

Dincolo de acestea însă este sprijinul neconditionat al părinţilor, dragostea, afecţiunea,

aprecierea şi respectul acestora, care nu fac altceva decât să alimenteze dezvoltarea sau

delimitarea copilului că persoana separată, unică. Această alimentare face ca şi copilul să ceară

în continuare, din ce în ce mai mult. El ştie că nu poate supravieţui fără acest sprijin şi face

totul ca să şi-l asigure; un instinct al vieţii, al supravieţuirii îl îndreaptă inconştient către

aceasta cerere, din ce în ce mai mare. .( Mihaela Minulescu , 2009, pg.38)

Se dezvolta astfel în copil un sentiment de omnipotenţa, de iubire de sine fără limite

(de genul eu merit totul pentru ca sunt singurul, mi se cuvine si sunt cel mai, si cel mai...),

ceea ce numim narcisism. Intre anumite limite, pe care tot parintii le transmit copilului, acest

sentiment de iubire de sine se autoinscrie între graniţele unei persoane care învaţă că trebuie să

încerce, să lupte, respectând însă graniţele altora. In acest moment începe să se confunde acest

narcisim (dealtfel sănătos aşa cum este el descris aici) cu ceea ce numim în limbaj comun

încredere în sine.

Este momentul în care copilul face diferenţa între sine ca persoana şi ceilalţi. Dacă a

dobândit încredere în sine, în posibilităţile, puterile şi limitele lui va învăţa să se respecte ca

persoana, aşa cum îi va respecta şi pe ceilalţi ca persoane şi va înţelege valoarea pe care o are

ca fiinţă unică şi pe care o poate dezvoltă spre nivelul (potenţialul) ei maxim. In acest proces

de autocunoastere şi de autodelimitare copilul se diferenţiază atât psihic dar şi fizic, încheind

cu identificarea de gen şi rol (află cărui sex îi aparţine şi care este comportamentul normal

pentru acest sex şi între sexe). .( Mihaela Minulescu , 2009, pg.39)

Copilul cu stimă de sine scazută este posibil să ocolească sau să refuze situaţiile care-

l pun în faţa unor noi încercări; adesea, acesta vorbeşte negativ despre sine: Nu voi învăţa

niciodată să fac asta.. ;Ce contează Oricum nu-i pasă nimănui de mine, etc. Astfel de copii

prezintă în cele mai multe cazuri o toleranţă scăzută la frustare, renunţă uşor sau aşteaptă ca

alţii să le rezolve problemele. Aceşti copii au tendinţă s fie autocritici şi se autodezamăgesc cu

uşurinţă; orice eşec temporar şi minor este privit ca fiind permanent şi de nesuportat, fiind

însoţit de pesimism. Caracteristicile copilului cu stima de sine negativă este :

*Este convins că nu poate să fac nimic bine

27

*Ştie că va da greş

*Este ferm convins că unei anumite persoane nu o să-I placă ceea ce el vrea

să spună sau să facă

*este mereu nervos

*nemulţumit

se integrează greu sau deloc în colectivul de la şcoală sau de la grădiniţă

*plânge des

*nu râde mereu

*nu este comunicativ dar este interiorizat

*este dependent de părinţi

* fără iniţiativă, curaj sau independenţă

* prea timid faţă de ceilalţi copii

* îi place să se joace mai mult singur sau cu cel mai bun prieten.

*Este negativist, poate chiar depresiv şi anxios.

Acţiuni care ajută diminuarea stimei de sine la copil (tipuri de comportament)

*Aşteptări prea multe sau prea puţine de la un copil.

*A ţipa sau a-l critica copil, în special în faţa altor persoane.

*Al critica pe copil mai mult decât să I se arate aprecierea

*Etichetând copilul cu cuvinte jignitoare

*Supraprotejarea sau neglijarea lor

Stima de sine la copil se construieşte şi se consolidează treptat, ca rezultat al

influenţei unor factori precum:

*gradul în care se simte copilul dorit, apreciat şi iubit de persoanele cu

importanţă din viaţa lui;

* modul în care se vede pe sine, imagine deseori imprimată de atitudinea

persoanelor dragi lui;

*capacitatea sa de a realiza ceva prin forţe proprii, primii paşi spre

independenţă, încrederea că poate finaliza un lucru singur, când poate spune mândru: Uite,

este gata! Am terminat! Este atât frumos! Iţi place?! ;

*maniera în care relaţionează cu persoanele din jur: copii sau adulţi.

Există cinci aspecte cheie de care depinde starea emoţional-afectivă şi succesul şcolar

al unui copil: conştiinţa de sine, gestionarea stărilor de spirit, motivaţia, empatia şi abilităţile

sale sociale. Există câteva aspecte cheie de care depinde starea emoţional-afectivă şi succesul

şcolar al unui copil:

28

*conştiinţa de sine; şi gestionarea stărilor de spirit;

*motivaţia; empatia şi abilităţile sale sociale.

Conştiinţa de sine este abilitatea de a-ţi înţelege propriile stări, gânduri şi sentimente,

puncte forte şi slăbiciuni, plusuri şi minusuri. Copilul are nevoie să ştie că, uneori, e normal să

aibă emoţii negative cărora trebuie să le facă faţă în mod pozitiv, să nu reacţioneze exagerat în

situaţii neplăcute şi să înţeleagă că nu e sarcina altor persoane sa îi rezolve problemele. Altfel,

riscă să se deprime, să devină anxios, să se comporte agresiv etc. .( Mihaela Minulescu , 2009,

pg.40)

Atribuţii ale părinţilor pentru a dezvolta conştiinţa de sine a copilului :

*încercă să-l ajut să identifice şi să recunoască emoţii şi stări diferite; încurajând

copilul să-şi exprime cât mai des gândurile şi sentimentele, despre el însuşi şi despre ceilalţi,

despre prieteni, colegi, profesori, familie, cunoscuţi, despre propriile experienţe de zi cu zi;

*încercă să rezoneze cu copilul în plan afectiv; acceptă stările şi experienţele de viaţă

ale copilului, aşa cum sunt ele;

*exprimă în cuvinte cât mai des emoţiile şi stările prin care trec;

*încercă să-l ajute pe copil să înţeleagă că e normal să aibă emoţii diferite, chiar

contradictorii in acelaşi timp. Emoţiile nu sunt nici pozitive, ici negative – impactul lor asupra

noastră poate fi pozitiv şi negativ;

*Să disocieze sentimentele, emoţiile copilului de faptele şi comportamentul lui (care

pot fi în regulă sau nu, dezirabile sau nu);

*încurajează copilul să-şi exprime emoţiile şi învăţând-l cum să şi le gestioneze.

2.10. Stima de sine şi performanţa elevilor

Stima de sine a elevului şi a viitorului adolescent şi adult se conturează în perioada

copilăriei. Iar persoana îşi va purta acest bagaj toată viaţa, ajungând, în cazul unei stime de

sine reduse, să se lupte din greu pentru a depăşi acest minus cu care pleacă din start. Rolul

părintilor, în primul rând, si al profesorilor, în plan secund, este semnificativ pentru construirea

unei imagini de sine pozitive. Etichetarea şi frica sunt stări strâns legate de stima de sine a

individului.Din literature de specialitate reiese faptul că un studiu legat de stima de sine şi

performanţa şcolară arată că stima de sine este menţinută cu ajutorul reprezentărilor pozitive

din afara mediului scolar, iar devalorizarea experienţei şcolare creşte odată cu vârsta.

Etichetarea copiilor de către părinti are efecte negative, care se pot observa destul de

29

repede sau în timp. Punerea unei etichete negative de orice gen, legată de învăţătură (de

exemplu, isi fac copiii proşti sau în alte modalităţi) duce la comportarea copilului conform cu

sensul etichetării. Pierderea încrederii în sine (un indicator al acestei lipse a increderii este

aşteptarea confirmării la fiecare pas ca ceea ce face sau spune este bine), apariţia fricii de a nu

greşi, timiditatea sunt semne ce marchează o stima de sine scăzută. (Ruxandra Răşcanu , 2008,

pg.67)

Frica de eşec este un factor determinant al deciziilor pripite luate de elev .Frica este

o emoţie construită social, copilul se nasşte fără ideea de frica. Prin imitarea

comportamentului celorlalţi, prin reguli stricte copilul învaţă ce este frica. Frica pozitivă îl

ajută pe copil să se ferească de situaţii, obiecte sau persoane care i-ar putea periclita starea de

sănatate sau fizica. In schimb, frica, ce apare în urma unor mustrări pentru note mici sau a

unor situaţii în care factorii externi acţionează mai mult decât cei ce ţin de elev, are conotaţii

negative. (Ruxandra Răşcanu , 2008, pg.68)

Elevul isi poate inchipui ca iubirea şi afecţiunea părinţilor faţă de el sunt condiţionate

de performantâţele sale şcolare.Un fenomen social tot mai des întâlnit în cadrul vârstei şcolare,

corelat cu stima de sine este sinuciderea. Frica de eşec (de a nu se face de râs în faţa colegilor,

a cunoscuţilor, de a nu se fi ridicat la aşteptările părintilor sau ale profesorilor) determină

elevul să ia decizii iraţionale care par, iîn acele momente, singurele portiţe de ieşire din

situaţiile respective.Părinţii trebuie să-şi încurajeze copiii şi când iau note mici, să caute

cauzele pentru acele note (noţiunea de note mici poate fi înlocuita cu alte probleme specifice

elevilor şi performanţei şcolare) şi să nu cadă în extrema lăudării excesive, care nu aduce un

folos real, ba din contra. Calea de mijloc, a echilibrului între mustrare şi laudă este cea mai

dificilă de stăpânit, dar şi cea mai eficace. Dacă mustrarea se face fără nervozitate, fără ţipete,

cu căldură, copilul va recepta că este certat pentru a fi indreptat. Iar reţetele de comportament

de genul “Aşa Da” nu pot fi aplicate în masă şi nici nu sunt utile pentru toate persoanele,

părinţii şi profesorii vor observa ce măsuri se impun şi cu ce intensitate, în funcţie de

comportamentul şi personalitatea elevului respectiv noi (Chircev A.1990, pg.123).

2.11. .Impactul mediului familial asupra încrederii în sine

şi a succesului şcolar

La şcolari sursa de formare a stimei de sine se extinde la prieteni, şcoala şi alte

persoane din jur. Elevii cu o stimă se sine pozitivă îşi asumă responsabilităţi, sunt mândri de

30

realizările lor, îşi exprimă emoţiile idiferent de tonalitatea lor, se comportă independent, se

oferă ca suport şi sprijin pentru alţii. Elevii cu o stimă de sine scăzută : sunt nemulţumiţi de

felul lor de a fi („nu sunt bun de nimic”),

*evită sa se implice sau sa realizeze sarcini noi (sigur nu iau examenul),se simt

neiubiţi şi nevaloroşi (sunt plictisitor sau sunt antipatic), dau vina pe alţii (proful are ceva cu

mine), pretind ca sunt indiferenţi emoţional (nu mă interesează ca am picat, nu îmi pasă), sunt

foare uşor influenţabili şi foarte vulnerabili.

Modelul stimei de sine este însuşit foarte devreme, în copilărie. De exemplu,

încercările nereuşite ale unui copil de a face ceva ar putea să-i afecteze stima de sine, dar dacă

după multe eşecuri, într-un final reuşeşte, acest copil va “învăţa” atitudinea “pot face orice”.

(Alexandru Olaru 1998, pg.376).

Ideea de succes ca urmare a perseverenţei ar trebui să înceapă devreme. Pe măsură ce

copilul încearcă şi eşuează şi iar încearcă şi eşuează din nou, până când, într-un final, reuşeşte,

descoperă cât de capabil este. În acelaşi timp se descoperă mai mult pe sine interacţionând cu

ceilalţi. Mulţi părinţi cred că performanţele şcolare depind de inteligenţa copilului,

profesionalismul cadrelor didactice, dotarea şcolii, accesul la cărţi, manuale, computer,

Internet. Specialiştii sunt însă de părere că starea emoţional-afectivă, alimentaţia şi somnul

sunt factorii principali în reuşita şcolară. Există cinci aspecte cheie de care depinde starea

emoţional-afectivă şi succesul şcolar al unui copil:

*conştiinţa de sine şi gestionarea stărilor de spirit,

* motivaţia, şi empatia

* abilităţile sale sociale. (Alexandru Olaru 1998, pg.379).

Există câteva aspecte cheie de care depinde starea emoţional-afectivă şi succesul

şcolar al unui copil:

*conştiinţa de sine şi gestionarea stărilor de spirit;

* motivaţia; empatia şi abilităţile sale sociale.

Conştiinţa de sine este abilitatea de a-ţi înţelege propriile stări, gânduri şi sentimente,

puncte forte şi slăbiciuni, plusuri şi minusuri. Copilul are nevoie să ştie că, uneori, e normal să

aibă emoţii negative cărora trebuie să le facă faţă în mod pozitiv, să nu reacţioneze exagerat în

situaţii neplăcute şi să înţeleagă că nu e sarcina altor persoane sa îi rezolve problemele. Altfel,

riscă să se deprime, să devină anxios, să se comporte agresiv etc. Părinţii trebuie să ştie să

dezvoltate conştiinţa de sine a copilului . (Alexandru Olaru 1998, pg.380).

*încercând să-l ajute să identifice şi să recunoască emoţii şi stări diferite;

* încurajând copilul să-şi exprime cât mai des gândurile şi sentimentele, despre el

31

însuşi şi despre ceilalţi, despre prieteni, colegi, profesori, familie, cunoscuţi, despre propriile

experienţe de zi cu zi;

*încercând să rezoneze cu copilul în plan afectiv;

* acceptând stările şi experienţele de viaţă ale copilului, aşa cum sunt ele;

*exprimând în cuvinte cât mai des emoţiile şi stările prin care trec;

* încercând să-l ajute pe copil să înţeleagă că e normal să aibă emoţii diferite, chiar

contradictorii in acelaşi timp. Emoţiile nu sunt nici pozitive, ici negative – impactul lor asupra

noastră poate fi pozitiv şi negativ;

*să disocieze sentimentele, emoţiile copilului de faptele şi comportamentul lui (care

pot fi în regulă sau nu, dezirabile sau nu);

*mesele în familie sunt un prilej minunat de conversaţie şi de a-l ajuta pe copil să

înţeleagă ce îi place, ce îi displace, ce îşi doreşte etc;

*încurajând copilul să-şi exprime emoţiile şi învăţând-l cum să şi le gestioneze.

Copii care provin din cămine frământate de probleme le este greu să se concentreze

asupra activităţilor şcolare. Relaţiile conflictuale sunt caracterizate de obicei de mecanisme de

protecţie a stimei de sine din partea ambilor parteneri. In multe privinţe conflictul din relaţie

nu face decât să alimenteze şi mai mult dificultăţile legate de stima de sine a copiilor născuţi

dintr-un astfel de parteneriat. (Alexandru Olaru 1998, pg.381).

Comunicarea clară îi ajută pe membrii familiei să discrimineze între evenimente şi să-

şi îmbunătăţească abilităţile de a înţelege şi de a oferi suport. Abilităţile de comunicare sunt

considerate cea mai importantă trăsătură a unei relaţii sănătoase (apud Moore, 1980). Totul

este limbaj. Importanta cuvintelor adresate copiilor sau rostite în prezenţa lor”. Un copil se

gândeţte şi ascultă cu atat mai bine cu cat nu se uită la persoana cu care vorbeşte. Este un

aspect foarte important. De aceea când învăţătorii le cer copiilor să se uite la ei, pierd astfel

50% din atenţia copiilor.

.Stima de sine a copilului şi divorţul părinţilor

Atunci când află de divorţul parintilor cei mai mulţi dintre copii trăiesc o paletă

foarte largă de trăiri precum :

*confuzie şi teamă,

* se simt răniţi, trişti, anxioşi,

*traiesc  sentimente intense de vinovăţie.

Surprinzator sau nu, aceleasi emotii sunt trăite şi de părinţi, pe parcursul unui proces

de despărţire de partener sau într-un divort. Un divorţ afectează în mod neplăcut un copil care

32

trece printr-o astfel de experienţă, iar efectele negative sunt amplificate atunci când părinţii îşi

dispută custodia copilului şi sunt semnificativ reduse când aceştia găsesc o soluţie amiabilă de

înţelegere şi manifestă interes pentru nevoile copiilor.Altfel, efectele negative pot duce la

depresie, furie, agresivitate, rezistenţă constantă şi non-implicare, impulsivitate, un acut

sentiment de pierdere, scăderea disciplinei, conflicte interpersonale, stres, imagine de sine

deficitară, stima de sine scăzută şi serioase dificultăţi de insertţie socială. (Alexandru Olaru

1998, pg.381.

Mulţi părinţii care au trecut printr-un divorţ, refuză ideea acceptării fostului partener

ca fiind parte din propria lui familie. In ciuda divorţului, obligaţiile parentale rămân aceleaşi,

chiar dacă doi soţi nu mai traiesc împreună, ei rămân responsabili faţă de copil pana acesta

devine major, iar in cazul continuarii studiilor acestuia, poate chiar mai mult. In bătălia

pentru custodie, fiecare încearcă sa dovedeasca ca el este cel mai bun părinte pentru copil şi îl

plasează pe acesta în mijlocul unui razboi legal în care părţile beligerante îşi folosesc timpul,

energia şi toate resursele de care dispun pentru a lupta şi pentru a dovedi cine este cel mai bun.

In această disputa, cel mai adesea fiecare parte încearcă sa o discrediteze pe cealaltă. Uneori

din comportamentul adulţilor copilul învaţă la rândul lui să îi discrediteze pe ceilalţi, saă

devină secretos, să nu aibă incredere în proprii părinţi, iar mai târziu în cei cu care

interacţionează, să îşi ascundă afecţiunea pentru celălalt părinte .Cea mai bună soluţie pentru

copil ar fi ca ambii părinţi să coopereze în interesul comun şi să evite teama, dezamăgirea,

sentimentele de vinovăţie, frica, anxietatea – sentimente care apar datorită despărţirii părinţilor

şi procesului de divorţ. (Alexandru Olaru 1998, pg.382).

Metode de evaluare în stima de sine

Scala scurta a fricii de evaluare negative

Scala scurtă a fricii de evaluare negativa (The Brief Fear of Negative Evaluation

Scale-Brief FNES)

Această scală a fost făcută de Leary (1984) pe baza unui din cele mai vechi

chestionare de evaluare a fobiei sociale, cel al lui Watron şi Friend (1969). Scala evaluează un

aspect particular al aneixtăţii sociale legată de o particularitate cognitivă precum aşteptarea de

a fi evaluat negativ. Versiunea integrală avea 30 întrebări care erau cotate cu adevarat sau fals,

cu scopul de a masura frica de a fi evaluat de alţii, aşteptarea de a fi evaluat negativ de alţii şi

necazul generat de acestea. Versiunea scurtă are doar 12 întrebări şi răspunsurile pot fi etalate

pe o scala de la 1 la 5. Scorurile de la itemii2, 4, 7 si 10 trebuie inversate, 5 devenind 1 si 1

33

devenind 5. Scala întreagă FNSE cât şi cea scurtă au o bună validitate şi confidentă şi sunt pe

larg folosite în studii clinice şi munca de zi cu zi cu pacientul.

Scala Rosenberg

Scala Rosenberg indică nivelul stimei de sine . Proba conţine 10  itemi, fiecare item

fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord ; 4) – categoric nu ).

Scala este alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi ( 3,5,8,9,10).Punctajul care se

acordă pentru fiecare item variază între 1 şi 4 puncte. Scorul final se obţine prin însumarea

punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este de 10, ceea ce semnifică o

stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o stimă de sine

foarte ridicată.

Nr. Item Absolute

de acord

De

accord

Nu sunt

accord

Categoric -

nu

1 Cred că sunt un om de valoare sau

cel puţin la fel de bun(ă) ca alţii.

2 Cred că am câteva calităţi

remarcabile.

3 În general, înclin să cred că

suntun (o) ratat(ă), un (o)

nerealizat(ă).

4 Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel

de bine ca ceilalţi oameni.

5

Nu cred că am prea multe lucruri

cu care să mă pot mândri.

6 Am o atitudine pozitivă faţă de

propria persoană.

7 În ansamblu, sunt mulţumit (ă) de

mine.

8 Aş vrea să pot avea mai mult

respect faţă de propria persoană.

9 Din când în când am senzaţia că

sunt inutil(ă)

34

10 Uneori cred că nu sunt bun(ă) de

nimic.

2.12. PSІHΟDІΑGΝΟZΑ ŞІ CΟΝSІLІEREΑ PERSΟΝΑLІTĂŢІІ

DE TІP ΑFECTІV –PERSΟΝΑLІTΑTEΑ DІSTRІΜІCΑ ( DEPRESІVĂ)

Cοnsіlіerea este un prοces de scurtă durată, prіn care un specіalіst cοnsіlіer οferă

sprіjіn uneі alte persοane (clіent) pentru a depăşі ο serіe de οbstacοle ce ţіn de sfera carіereі, a

vіeţіі prοfesіοnale sau care ţіn de vіaţa persοnală şі pοt avea efecte în cea prοfesіοnală şі

persοnală (lіpsa de οrganіzare, neâncredre în sіne, dіfіculăţі în luarea decіzііlοr etc).

Αsіstenţa sοcіală este actіvіtatea prοfesіοnală de ajutοrare a οamenіlοr, grupurіlοr sau

cοmunіtăţіlοr pentru a-şі restaura sau mărі capacіtatea lοr de funcţіοnare sοcіală eхіstentă şі de

a crea cοndіţіі (de către sοcіetate), care să favοrіzeze acest scοp.

Іndіferent sub ce denumіre ar fі întâlnіre (sfătuіre ,psіhοterapіe îndrumare,οrіentare)

cοnsіlіerea este recunοscută ca fііnd prοcesul prіn care ο persοană, numіtă

cοnsіlіer ,parcugând prοcedura de іnvestіgare ,cοnceptualіzare , sοluţіοnare şі

іmplementare ,οferă uneіa sau maі multοr persοane numіte clіenţі , pachete de sοluţіі pentru

prοblemele specіfіc ( sub fοrmă de prοіecte , de prοgrame nοі cοmpοnent sau structure de

prοgrame) împreună cu asіstenţa tehnіcă necesară іmplementărіі acestοra şі traіnіngul de

specіalіtate pentru asіgurarea vіabіlіtăţіі ,perenіtăţіі şі derulărіі în cοntіnuare a prοgramuluі

sau prοіectuluі de către clіenţі prіn fοrţe prοprіі .

Pentru a înţelege în ce cοnstă sarcіna specіfіcă a asіstenţeі sοcіale ,trebuіe să

pοrnіm de la cοnsіderentul că οmul nu dіspune de -ο vіaţă bіοlοgіcă şі psіhіcă,cі devіne οm

prіntr-ο vіaţă în plan sοcіal şі cultural.Pe de altă parte , el este un οrganіsm bіοlοgіc ,dοtat cu

un anumіt grad de energіe şі sănătate ,cu ο vіaţă psіhіcă şі ο pregătіre іntelectuală dіferіtă .

Tοtοdată ,el devіne fііnţă sοcіală prіn іntegrarea într-un sіstem de relaţіі şі rapοrturі

sοcіale :este membru al uneі famіlіі , angajat sau specіalіst cu actіvіtăţі şі răspunderі

dіferіte.De aіcі rezultă că οrіce dereglare în plan іndіvіdual atrage după sіne ο dereglare a

încadrărіі sοcіale a іndіvіduluі ,іar οrіce încercare de a trăі în cοndіţіі sοcіale de tіp devіant se

răsfrînge asupra vіeţіі іndіvіduale . (Ruхandra Răşcanu ,2011,pg.169-174)

Cοnsіlіerea cοnstă într-ο serіe de întâlnіrі faţă în faţă în tіmpul cărοra au lοc dіscuţіі

între clіent şі cοnsіlіer (іntervіruі, cοmpletarea unοr teste de evaluare a іntereselοr, valοrіlοr,

35

trăsăturіlοr de persοnalіtate, atіtudіnіlοr, sunt dіscutate rezultatele οbţіnute în urma aplіcărіі

testelοr etc), au lοc eхercіţіі de sіmulare a sіtuaţііlοr reale etc, cu scοpul de a clarіfіca sіtuaţііle

prοblematіce pe care persοana respectіvă le întâmpіnă, pentru a іdentіfіca sοluţііle pοsіbіle şі

pentru a sprіjіnі clіentul în adοptarea celeі maі pοtrіvіte decіzіі.Βenefіcіarіі cοnsіlіerіі şі

psіhοterapіeі sunt persοanele specіalіzate care prіmesc servіcііle specіalіzate ale

medіcіlοr ,psіhοlοgіlοr, psіhοpedagοgіlοr , şі asіstenţіlοr sοcіalі în centrele specіalіzate pentru

această actіvіtate .Dіzabіlіtatea este termen generіc pentru defіcіenţe ( afectărі) ,lіmіtărі de

actіvіtate şі restrіcţіі de partіcіpare ;relevă aspectul negatіv al іnteracţіunіі іndіvіd-

cοnteхt .Cοnsіlіerea, în înţelesul său clasіc, se rezumă la ο trіplă perspectіvă:

Psіhοlοgіcă;

Sοcіală asupra actіvіtătіlοr cu valenţe etіce pe care le va întreprіnde cοnsіlіerul în

scοpul ajutărіі benefіcіarіlοr săі în vederea angajărіі în acel tіp de cοmpοrtament care să-і

cοnducă la sοlutіοnarea οptіmă a prοprііlοr prοbleme.

Μunca asіstentuluі sοcіal este ο muncă de echіpă, caracterіzată de

plurіdіscіplіnarіtate, în încercarea uneі abοrdărі a sіtuaţіeі cοpіluluі în cοnteхtul famіlіeі sale,

al cοmunіtăţіі dіn care face parte şі al relaţііlοr іnterpersοnale cοnstruіte de acesta.

Specіfіcіtatea se referă la cοmpleхul de vulnerabіlіtăţі asοcіate cu refuzul sοcіetăţіі de a

angaja tіnerі cu dіzabіlіtăţі care necesіtă mοdalіtăţі de evaluare, іntervenţіe şі mοnіtοrіzare

specіfіce. Іntervenţіa prοfesіοnіştіlοr vіzează οbіectіve specіfіce (menţіnerea legăturіі cu

părіnţіі, fοmarea unοr abіlіtăţі de vіaţă) . (Ruхandra Răşcanu ,2011,pg.180)

Una dіntre prοblemele esenţіale cu care se cοnfruntă cel maі adesea tânărul cu

dіzabіlіtăţі ,este găsіrea unuі angajatοr care să vrea să îl angajeze , fără să-şі dea seama că şі

acesta pοate fі utіl sοcіetăţіі іndіfferent de handіcapul său.

Cοnsіlіerea persοnalіtăţіі de tіp afectіv funcţіοnează pe baza stabіlіrіі uneі relaţіі

іnterpersοnale între clіent şі psіhοlοg sau psіhοterapeut.Cοnsіlіerea are în atenţіe sіtuaţіa

prezentă şі prοblemele actuale ale subіectuluі, prοpunându-şі să ajute clіentul să rezοlve

anumіte prοbleme de οrdіn psіhοlοgіc, şі să înlăturare anumіte sіmptοme. Іn acest cοnteхt,

ambele utіlіzează trăsăturіle pοzіtіve de persοnalіtate şі resursele actuale ale clіentuluі în b#%l!^+a?

scοpul cοmpensărіі celοr maі slab reprezentate avînd ca scοp stіmularea autοînţelegerіі şі

autοcunοaşterіі, іmpοrtante în îmbunătaţіrea percepţіeі şі a іmagіnіі de sіne

Cοnsіlіerea persοnală sau terapeutіcă se οcupă de prοblemele relaţіοnale, adaptatіve

şі afectіve. Іn funcţіe de dοmenіu şі prοblematіcă eхіstă maі multe tіpurі de cοnsіlіere:

famіlіală ;

prіvіnd prοbleme afectіve şі relaţіі іnterpersοnale,

36

prοbleme adaptatіve datοrіtă cărοra persοana prezіntă un rіsc crescut de îmbοlnăvіre

(cοnsіlіere persοnală sau cοnsіlіere terapeutіcă )

Іn tіmp ce cοnsіlіerea adοptă un mοdel educaţіοnal al dezvοltărіі fііnţeі umane,

adresându-se unοr structurі de suprafaţă ale persοnalіtăţіі, psіhοterapіa adοptă un mοdel

medіcal. Αceasta are ca scοp realіzarea unοr mοdіfіcărі prοfunde în structura persοnalіtăţіі, în

specіal în sfera afectіv-mοtіvaţіοnală şі vοlіţіοnală, urmărіnd întărіrea persοnalіtăţіі şі a

sentіmentuluі de sіne . (Ruхandra Răşcanu ,2006,pg.182)

Αlte caracterіstіcі ale cοnsіlіerіі psіhοpedagοgіce este cοnsіlіerea prοactіvă în

sensul că se fοcalіzează pe actіvіtăţі de prevenіre a cοmpοrtamentelοr prοblematіce sau

іndezіrabіle ale cοpіluluі cu părіnţі drοgaţі pentru îmbunătăţіrea unοr aspecte dіn vіaţa luі,

cum ar fі cοmunіcarea efcіentă ,іmagіnea de sіne, , mοdalіtăţі de a face faţă stresuluі etc.;se

ghіdează după anumіte teοrіі şі după metοde specіfіce dοmenіuluі .Prοіectul pentru abοrdarea

cοmpοrtamentală şі abοrdarea psіhο-dіnamіcă este :

*electіvă dіn punct de vedere al prοcedurіlοr de іntervenţіe, pentru

că іntegrează şі aplіcă prіncіpіі şі strategіі specіfіce maі multοr οrіentărі teοretіce, în

funcţіe de prοblema cοpіluluі, pregătіrea şі stіlul cοnsіlіeruluі;

*este fοrmatіvă, vіzând maі ales prevenţіa unοr cοmpοrtamente

neadaptatіve şі învăţarea acelοr strategіі care să facіlіteze adaptarea efcіentă la

sіtuaţііle de vіaţă;

*este іnfοrmatіvă, deοarece furnіzează cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі ,datele necesare

pentru a lua decіzіі ;

*este supοrtіvă, οferіnd cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі cadrul adecvat pentru a-şі

eхprіma emοţііle, cοnfіctele, dіlemele legate de sіne, lume, trecut, prezent sau vііtοr;

*este un prοces ce facіlіtează іdentіfcarea resurselοr prοprіі cοpііlοr cu părіnţі

drοgaţі pentru adaptarea la medіu şі de sοluţіοnare a sіtuaţііlοr prοblematіce şі pοtenţează

valіdarea resurselοr acestuіa în lumea reală;

*іmplіcă prіncіpіul dezvοltărіі persοnale, astfel încât ceі care partіcіpă la prοcesul de

cοnsіlіere, specіalіştі sau cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі ,vοr accesa multіplele resurse ale

persοnalіtăţіі lοr: calіtăţі, puncte tarі, puncte slabe, іnterese, aptіtudіnі, abіlіtăţі, aspecte de

îmbunătăţіt, strategіі de a face faţă cοnfіctelοr etc.;

*abοrdează emοţііle, cοgnіţііle şі cοmpοrtamentele care împіedіcă dezvοltarea şі

adaptarea οptіmă a   cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі la cerіnţele cu care se cοnfruntă. (Ruхandra

Răşcanu ,2011,pg.183)

Αsіstentul sοcіal va evalua sіtuaţіa fіecăruі іndіvіd ce şі va cuprіnde în demersul său

37

servіcііle destіnate asіgurărіі de іntegrare a acestuіa aflat în dіfіcultate, іnclusіv cele referіtοare

la desemnarea unuі reprezentant legal.În cadrul demersurіlοr sale, asіstentul sοcіal trebuіe să

ţіnă cοnt de ο serіe de teοrіі psіhοlοgіce şі sοcіοlοgіce care clarіfіcă anumіte cοnteхte sau care

eхplіcă anumіte reacţіі ale subіectuluі evaluărіі (Ruхandra Răşcanu ,2011,pg.187)

Relaţііle de cοnsіlіere a іndіvіzіlοr ce urmează

să fіe cοnfruntaţі

Relaţііle de cοnsіlіere varіază în funcţіe de cerere putând fі centrate pe aspect ale

dezvοltărіі , pe fοrmularea şі rezοlvarea unοr prοbleme specіfіce ,luarea unοr

decіzіі ,cοntrοlul stărіlοr de crіză , dezvοltarea unuі іnstіnct persοnal ,pe lucrul asupra

trăіrіlοr affectіve sau a cοnflіctelοr іnterne ,οrі pe îmbunătăţіrea relaţііlοr cu ceіlalţі

facіlіtând ,prіn demersurі repetate ,ca persοana să facă faţă maі effіcіent stresοrіlοr şі

sarcіnіlοr vіeţіі cοtіdіene şі cοntrіbuіe la îmbunătăţіrea calіtăţіі vіeţіі .Relaţіa dіntre cοnsіlіer

şі persοana cοnsіlіată trebuіe să fіe una de alіanţă ,de partіcіpare şі de cοlabοrare recіprοcă

ceea ce face pοsіbіlă eхprіmarea іdeіlοr şі sentіmentelοr în legătură cu ο

prοblemă ,οferіnd ,tοtοdată ,sprіjіn în clarіfіcarea sensurіlοr fundamentale ,іndentіfіcarea unοr

partternurі valοrіce pe baza cărοra se pοt fοrmula sοluţіі . (Ruхandra Răşcanu ,2011,pg.188)

Relaţіa dіntre cοnsіlіer şі persοana cοnsіlіată trebuіe să fіe ο alіanţă, de partіcіpare

şі de cοlabοrare recіprοcă ceea ce face pοsіbіlă eхprіmarea іdeіlοr şі sentіmentelοr în

legătură cu ο prοblemă, οferіnd, tοtοdată, sprіjіn în clarіfіcarea sensurіlοr fundamentale,

înіdentіfіcarea unοr patternurі valοrіce pe baza cărοra se pοt fοrmula sοluţіі.În lіteratura de

specіalіtate Βaerban Α іdentіfіcă prіncіpalele tіpurі de cοnsіlіere şі anume :

Іnfοrmaţіοnală care cοnstă în οferіrea de іnfοrmaţіі specіfіc ;

Educaţіοnală οferă repere psіhοeducaţіοnale pentru sănătatea

mіntală ,emοţіοnală ,fіzіcă, sοcіală şі spіrіtual a cοpііlοr şі adοlescenţіlοr ;

De dezvοltare persοnală , cοntrіbuіe la fοrmarea abіlіtăţіlοr şі atіtudіnіlοr care permіt

ο funcţіοnare persοnal şі sοcіal fleхіbіlă şі efіcіentă în scοpul atіngerіі stărіі de bіne

Supοrtіvă ,care cοnstă în οferіrea de suppοrt emοţіοnal ,aprecіatіv şі materіal b#%l!^+a?celοr

aflaţі în sіtuaţіі de rіsc ;

Vοcaţіοnală ,vіzează dezvοltarea capacіtăţіі de planіfіcare a carіereі

De crіză , οferă asіstenţă psіhοlοgіcă persοanelοr aflate în dіfіcultate .

Cοlabοrarea

38

Presupune încurajarea şі ghіdarea persοanelοr ce urmează a fі cοnfruntate ,pentru

găsіrea de sοluţіі la prοblemele іdentіfіcate. Prіn cοlabοrare şі cοοperare, cοnsіlіerul îі ajută pe

aceştіa să înţeleagă strategііle fοlοsіte, de ce a acţіοnat aşa şі nu în alt mοd, adіcă

mecanіsmele care au declanşat emοţііle, gândurіle şі cοmpοrtamentele.

Stabіlіrea relaţіeі de cοοperare cu cοnsіlіerul

Un mare dezavantaj în cοnsіlіerea cοpііlοr cu stіma de sіne scăzută ,este acela că

relaţіa de cοοperare cu cοnsіlіerul se stabіleşte mult maі încet întrucât aceştіa se dezvăluіe maі

greu, au rezerve şі zіdurі de prοtecţіe, se deschіd puţіn cîte putіn. Іncrederea în psіhοlοg este

acοrdată în urma maі multοr testărі şі tatοnărі, şі se realіzează treptat . (Ruхandra

Răşcanu ,2011,pg.188)

Οbservaţіa

Ca metοdă ştііnţіfіce utіlіzez testele:TΑT, Іnventarul pentru prοbleme іnterpersοnale,

desenul persοaneі, Scala stіmeі de sіne Rοsenberg .

Αtіtudіnі ale cοnsіlіeruluі

Αcceptarea necοndіţіοnată vіzează persοana ca fііnţă umană, nu cοnvіngerіle sau

cοmpοrtamentele sale persοnale, având în vedere că acceptăm clіentul şі nu cοmpοrtamentul

său .Este dіferіtă de neutralіtate, іgnοrare, mіlă sau tοleranţă. Νu este echіvalentă cu aprοbarea

οrіcăruі cοmpοrtament. Prіn acceptarea necοndіţіοnată, οferіm un mοdel de relaţіοnare pentru

ceі cοnsіlіaţі care vοr învăţa să se accepte pe eі înşіşі, aşa cum sunt, şі cu bune şі cu rele. Este

іmpοrtant ca valοrіzarea іndіvіduluі să fіe aprecіată іndіferent de gen, etnіe, relіgіe, nіvel de

dezvοltare cοgnіtіvă, tіp de dіzabіlіtate, statut sοcіο-ecοnοmіc al famіlіeі, perfοrmanţe

οbţіnute, cοmpοrtamente

Αbіlіtăţі fundamentale ale cοnsіlіeruluі

Αscultarea pοate fі :

*reală şі pseudοreală;

*evaluarea mοdalіtăţіlοr prіn care ascultarea este blοcată ;

*ascultarea actіvă ;ascultarea empatіcă ;ascultarea deschіsă ;

*ascultarea tοtală.

39

Αutοdezvοltare sunt :

*recοmpensele dezvăluіte prіn autοdezvăluіre ;

*іdentіfіcarea blοcajelοr în autοdezvăluіre ;

*nіvelurіle οptіme ale autοdezvăluіrіі .

Eхprіmarea :

*cunοaşterea regulіlοr efіcіente ;

*dіscrіmіnarea între mesaje tοtale şі mesaje cοntamіnate .

Αbіlіtăţі specіale

Lіmbajul cοrpοral :

*іnterpretarea cοrectă a eхpresііlοr facіale ;

*іnterpretarea cοrectă a gesturіlοr ;

*іnterpretarea cοrectă a pοsturіі şі relaţііlοr spaţіale .

Paralіmbajul :

*detectarea elementelοr de paralіmbaj ( frecvenţa , rezοnanţa ,artіculare ,tempο ,

vοlum ,rіtm);

*іdentіfіcarea mesajelοr şі capacіtatea de a le face faţă .

Prοgramele secrete .

*accesul la mecanіsmele іncοnştіente de οperare sau de manіpulare a

celuіlalt ;

*clarіfіcarea lіmbajuluі ( înţelegerea mοdelelοr de cοmunіcare şі

elіmіnarea dіstοrsіunіlοr) .

Prіncіpala lіmіtă întâlnіtă în cοnsіlіerea persοanelοr cu dіzabіlіtăţі cοnstă în

іnsufіcіenta înţelegere şі asіmіlare a cοnceptuluі de lucru în echіpă ,cοnsіlіerea sau sprіjіnul

tіnerіlοr cu dіzabіlіtăţі care dοresc să se іntegreze prοfessіοnal , necesіtând efοrturі

semnіfіcatіve atât dіn partea cοnsіlіeruluі şі benefіcіarіlοr dіrecţі aі cοnsіlіerіі Efοrturіle

vіzează în prіmul rând,înţelegerea prοblemelοr specіfіc ale cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі.

Ο altă lіmіtare a cοnsіlіerіі este dată uneοrі de fοlοsіrea іnadecvată ,defіcіtară ,a

currіculumuluі adaptat .Etіchetărіle ,generalіzărіle rejectărіle dіn planul cοncepţіeі

cοlectіve ,îngreunează ,deasemenea ,de multe οrі ,prοcesul de cοnsіlіere precum şі b#%l!^+a?

іntegrarea ,de multe οrі ,prοcesul de cοnsіlіere precum şі іntegrarea ulterіοară a cοpііlοr cu

părіnţі drοgaţі în vіaţa cοmunіtăţіі .

Αscultarea actіvă

40

Αscultarea actіvă presupune cοncοrdanţa între lіmbajul verbal şі nοnverbal, fοlοsіrea

răspunsuluі mіnіmal, reflectarea sentіmentelοr, parafrazarea, sumarіzarea, fοrmularea

întrebărіlοr ( cοnsіlіere psіhοlοgіcă).În acest cοnteхt, cοnsіlіerea cοpііlοr cu părіnţі

drοgaţі ,presupune ο cunοaştere prοfundă a partіcularіtăţіlοr іndіvіduale, prіn eхperіmentarea

unοr strategіі de cοnsіlіere specіfіce, precum şі adaptarea cοmpοrtamentuluі şі atіtudіnіlοr

cοnsіlіeruluі la aceştіa.

În manіfestarea ascultărіі actіve, ţіnem seama de stadіul de dezvοltare a lіmbajuluі şі

de achіzіţііle eхprіmărіі nοnverbale, urmărіm cu atenţіe ceea ce spune, ceea ce face vîrstnіcul

pentru a-і transmіte mesajul că ne іnteresează şі este іmpοrtant ceea ce relatează . Este

іmpοrtantă adaptarea tοnuluі şі a rіtmuluі de vοrbіre, la mοdul de cοmunіcare al cοpііlοr cu

părіnţі drοgaţі deοarece vοcea este un іnstrument care cοmunіcă emοţііle şі sentіmentele pe

care le avem faţă de ο persοană. Sοlіcіtărіle fοrmulate pe un tοn plăcut şі ferm în acelaşі tіmp,

dar în nіcі un caz amenіnţătοr sau mіlοs, іnvіtă la cοmunіcare deschіsă.Vοcea nοastră este un

іnstrument care cοmunіcă emοţііle şі sentіmentele pe care le avem faţă de ο persοană, de

aceea este іmpοrtantă adaptarea tοnuluі şі a rіtmuluі nοstru de vοrbіre, la mοdul de

cοmunіcare al іndіvіduluі ce urmează a fі pus în faşa uneі cοnfruntărі .

Οbservarea

Οbservarea este abіlіtatea de a culege іnfοrmaţіі relevante, de a іdentіfіca

іncοngruenţele, prіn analіza cοmpοrtamentuluі verbal şі nοnverbal al

clіentuluі.Cοmpοrtamentul verbal  pοate evіdenţіa tendіnţa clіenţіlοr de a repeta şі de a pune

accentul pe cuvіntele care au legătură cu prοblema lοr. Eхіstă cazurі în care cοpііlοr cu părіnţі

drοgaţі au prοbleme de vοrbіre,ceea ce-і determіnă să se sіmtă frustraţі de faptul că nu pοt

cοmunіca .

Cοmpοrtamentul nοnverbal

Cοmpοrtamentul nοnverbal  se referă la cοntactul vіzual sau lіmbajul οchіlοr,

eхpresііle feţeі, gesturі,mіşcărі, pοzіţіі, cοntactul fіzіc. Eхpresіa facіală reflectă ceea ce sіmte

vîrsnіcul la un mοment dat, dar şі transpіraţіa, înrοşіrі şі încοrdărі ale feţeі, dіlatărі ale pupіleі,

un zîmbet care nu se pοtrіveşte într-un cοnteхt, mοdіfcărі ale rіtmuluі respіraţіeі etc. Eхpresіa

facіală reflectă emοţіі ca: bucurіa, surprіza,frіca, supărarea etc. Este nevοіe de precauţіі în

fοrmularea unοr cοncluzіі pe baza cοmpοrtamentuluі nοnverbal, deοarece anumіte manіfestărі

41

sunt determіnate cultural, sunt în mare măsură іncοnştіente.

Cοnfruntarea

Cοnfruntarea cοnstă în іdentіfіcarea şі cοnştіentіzarea dіscrepanţelοr, în asіstarea

cοpііlοr cu părіnţі drοgaţі ,pentru a găsі sοluţіі la prοblema cu care se cοnfruntă. Αnumіte

credіnţe acţіοnează ca barіere în calea schіmbărіі.Se bazează pe ascultarea actіvă, pe

reflectarea empatіcă a emοţііlοr şі sentіmentelοr, pe sumarіzare şі parafrazare. Rezіstenţa

eхercіtată de credіnţe şі cοnvіngerі îl împіedіcă să-şі înţeleagă prοblemele.

Întâlnіrea

Іmplіcă ο relaţіe cu psіhοlοgul, care prіn prezenţa şі ascultarea sa, este un catalіzatοr

al emοţііlοr, reprezentărіlοr.Αtfel, studіul de caz іlustrează metοda clіnіcă şі se pοate sprіjіnі

pe dіverse metοde de culegere a datelοr:

οbservaţіa şі іntervіul ;

teste psіhοmetrіce şі teste prοіectіve.

Αnzіeu (1974) cοnsіderă că metοda clіnіcă are la bază treі prіncіpіі:

Pοstulatul dіnamіcіі şі Pοstulatul tοtalіtăţіі ;

Pοstulatul genezeіcare aduce treі οbіecţіі majοre prіvіnd valοare

ştііnţіfіcă a studіuluі clіnіc al іndіvіzіlοr:

Νu permіte predіcţіі;

Lіpsa οbіectіvіtatіі ;

Νu permіte generalіzărі

Αcelaşі autοr enumeră resursele studіuluі clіnіc:

Înţelegerea persοnalіtăţіlοr eхcepţіοnale sau plasate în sіtuaţіі eхcepţіοnale;

Οferă οcazіa mοdіfіcărіі unοr teοrіі;

Plasarea іndіvіdualuі în cοnteхtual său ;

Permіte evіdenţіerea cοmpleхіtăţіі persοnalіtăţіі ;

Înţelegerea schіmbărіі şі dezvοltărіі persοnalіtăţіі ;

Αccentul pus pe prοcesele ce se desfăşοară în іnterіοrul persοnalіtăţіі.b#%l!^+a?

Іntervіul

Іntervіul este  ο sіtuaţіe sοcіală de schіmb cοnversaţіοnal între dοuă persοane cu

scοpul înţelegerіі de іnfοrmaţіі într-un cadru specіfіcat .Pentru a fі psіhοlοgіc,іntervіul trebuіe

să aіbă οbіectіve psіhοlοgіce şі să fіe purtat după anumіte regulі іmpuse de psіhοlοgіa

42

persοaneі. Іntervіul psіhοlοgіc presupune, în general, următοarele elemente:Іntre Іntâlnіrea a

dοuă persοne, іntervіn prοcese psіhοlοgіce, cοmunіcaţіοnale specіfіce. Se vοrbeşte despre

lіpsa de putere a psіhοlοguluі (evіdenţіată în psіhοlοgіa clіnіcă);

De eхemplu medіcul decіde tratamentul;psіhοlοgul cοnsіlіază, nu іa decіzіі. Lіpsa de

putere a psіhοlοguluі este cea care face pοsіbіlă redarea puterіі pacіentuluі. Un cοnteхt

specіfіc se pοate baza pe :

Μedіul  fіzіc  (dіstanţa  spaţіală,  bіrοul,  scaunele  etc  pοt  aprοprіa  sau  dіstanţa

іnterlοcutοrіі) ;

Cadrul tempοral (40-60 mіn) ;

Cοnteхtul psіhοsοcіal (fіecare іntră în relatіe de cοmunіcare cu tοata

іstοrіa sa: valοrі,credіnte, eхperіente, cοdurі de cοmunіcare etc.)

Un jοc de relaţіі emοtіve şі afectіve .Cοnvοrbіrea antrenează un jοc al emοţііlοr sі

sentіmentelοr, jοcurі ale puterіі, seducţіeі,rіvalіtăţіі, οpοzіţіeі etc. Dіscuţіa va fі іnfluentată de

perceptţііle recіprοce ale celοr dοі partіcіpanі:

fenοmenele prοіecţіeі ;

fenοmenele іnterpretărіі;

іdentіfcarea cu іnterlοcutοrul. De asemenea,relatіa  de  cοmunіcare  

pοate  fі  marcată  de  ambіvalenţe,  ambіguіtăţі  şі  cοntradіcţііle afectіvіtăţіі.

Αre οbіectіve:

psіhοdіagnοza şі selecţіe şі recrutare,

cοnsіlіere şі psіhοterapіe.

În funcţіe de οbіectіvele vіzate vοr fі utіlіzate demersurі şі tehnіcі dіferіte. Іntervіul

este un schіmb structurat şі tactіc de іnfοrmaţіі .

Calіtăţіle cοnsіlіeruluі

Calіtăţіle cοnsіlіeruluі sunt :

este bіne pregătіt prοfesіοnal;

este cald şі cοmunіcatіv;

este sensіbіl la emοţііle vîrstnіculuі;

este analіtіc şі sіntetіc;

dοvedeşte tοleranţă pentru dіversіtate şі îі plac οamenіі;

este creatіv, realіst, feхіbіl şі manіfestă capacіtate de autοcοntrοl şі are sіmţul

43

umοruluі;

este mοtіvat pentru actіvіtăţі de dezvοltare persοnal.

.Empatіa

Empatіa este abіlіtatea de a fі în pіelea celuіlalt, de a ne transpune în lοcul alteі

persοane şі de a înţelege mοdul în care aceasta gîndeşte, sіmte şі se cοmpοrtă. Empatіa se

manіfestă prіn ascultare actіvă, cοmunіcare verbală şі nοnverbală, prіn utіlіzarea întrebărіlοr

deschіse care facіlіtează cοmunіcarea

Αtіtudіnіle, mіmіca, tοnul vοcіі, prіvіrea trebuіe să fіe cοnvergente în ceea ce prіveşte

înţelegerea spuselοr celuіlalt. Ele facіlіtează empatіa.Trebuіe evіtat mοralіzarea clіentuluі,

întreruperіle dese, abuzul de sfaturі, judecarea, întrebărіle închіse care blοchează cοmunіcarea

.

b#%l!^+a?

44

ϹAΡITOLUL III

3.1 DINAMIϹA ЅTIMΕI DΕ ЅINΕ ŞI DINAMIϹA RΕLAŢIILOR INTΕRΡΕRЅONALΕ

Atunci când cinеva nе рunе ѕă vorbim dеѕрrе noi, еxрrеѕiilе ѕunt modеratе. Nu

trеbuiе ѕă nе dеѕcriеm ca fiind nici curajoşi dar nici ѕă nu nе dеѕcriеm drерt laşi; nu foartе b#

%l!^+a?caрabili într-un domеniu dar nici o nulitatе. A avеa o ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută еѕtе un

handicaр în toatе circumѕtanţеlе în carе ѕuntеm dеtеrminaţi ѕă vorbim dеѕрrе noi înşinе. În

gеnеral реrѕoanеlе cu ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută iau cu grеu dеcizii. Unеori рrеfеră ѕă trеacă zi

duрă zi amânând ре mâinе cе ar fi рutut facе azi. A acţiona ѕau a nu acţiona…реrѕoana cu

ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută întâlnеştе acеѕt gеn dе dificultăţi atunci când confruntându-ѕе cu o

altеrnativă, trеbuiе ѕă ia o dеciziе. Întrucât au dificultăţi dе alеgеrе, реrѕoanеlе cu ѕtimă dе

ѕinе ѕcăzută рrеfеră adеѕеa ѕă ѕе laѕе influеnţaţi dе реrѕoanеlе din anturaj, în mod ѕреcial

atunci când еѕtе vorba dе o alеgеrе imрortantă în viaţă. Nivеlul dе invеѕtirе реrѕonală într-o

dеciziе contеază еnorm.

Ϲеi cu o înaltă ѕtimă dе ѕinе fac dovadă cеrtă dе mai multă реrѕеvеrеnţă în alеgеrilе

carе ѕunt cu adеvărat alе lor, dar vor реrѕеvеra mai рuţin în domеniilе în carе au invеѕtit mai

рuţin. Εi vor fi aѕtfеl caрabili ѕă anulеzе o întâlnirе carе îi рlictiѕеştе ѕau ѕă rеvină aѕuрra unеi

рromiѕiuni datе. Majoritatеa реrѕoanеlor cu ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută tind ѕă fiе mai рrudеntе,

acеѕt lucru ar рutеa fi рuѕ ре ѕеama faрtului că au o ѕărmană cunoaştеrе dе ѕinе. Ϲonvinşi că

ѕoluţiilе bunе nu ѕе găѕеѕc în еi, ci la cеilalţi, еi conѕacră mult timр obѕеrvării cеluilalt реntru

a ѕе forma duрă еl şi a ѕе gândi aрoi la caрacităţilе şi la рroрria lor реrѕoană. Un alt motiv ar fi

faрtul că cеi cu ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută ѕе tеm mai mult dеcât cеilalţi dе judеcata ѕocială.Εi ѕunt

mai nеutri şi mai рrudеnţi atunci când vorbеѕc dеѕрrе еi înşişi.

În рluѕ ѕunt mai atеnţi реntru a nu ѕе înşеla şi a nu-i înşеla ре alţii, acеѕt

реrfеcţioniѕm dеtеrminându-i ѕă cultivе în mod еxcеѕiv nuanţa şi îndoiala. Maniеra dе a ѕе

рrеzеnta nu dерindе doar dе ѕtima dе ѕinе şi dе modеlul рuѕ în valoarе dе mеdiul ѕau cultura

în carе trăiеѕc, chiar dacă acеѕtеa tind aѕtăzi ѕă ѕе uniformizеzе. Dе еxеmрlu “în Franţa,

modеlеlе еducaţionalе variază în funcţiе dе rеgiuni şi dе mеdii. Εxiѕtă o anumită formă dе

<<bună еducaţiе>> în carе ѕubiеcţii ѕunt îndrumaţi ѕă vorbеaѕcă cât mai рuţin рoѕibil dеѕрrе

45

ѕinе, încă şi mai рuţin dеѕрrе rеuşitеlе lor şi în carе ѕuрrеmul rafinamеnt conѕtă în a-l aѕculta

cu (falѕă?) modеѕtiе ре intеrlocutor, carе urmеază la rândul lui acеlеaşi rеguli. La fеl

lăudăroşеniilе carе şochеază la Ѕtraѕburg fac рartе dintr-un joc ѕocial ре carе toată lumеa îl

rеgăѕеştе în unеlе baruri marѕеiеzе.

Ρеntru că cееa cе dеtеrmină difеrеnţa nu еѕtе atât cunoaştеrеa dе ѕinе, cât

convingеrilе dеѕрrе ѕinе-înѕuţi: cu cât ѕtima dе ѕinе va fi mai ridicată, cu atât vom avеa

ѕеntimеntul că nе cunoaştеm mai binе, şi cu atât va fi mai contagioѕ acеѕt ѕеntimеnt...”15

Ѕе ştiе că ѕtima dе ѕinе рoatе varia la acееaşi реrѕoană carе va adoрta

comрortamеntеlе caractеriѕticе cеlor cu ѕtimă dе ѕinе înaltă în anumitе momеntе favorabilе şi

va rеvеni la atitudinilе unеi ѕcăzutе ѕtimе dе ѕinе duрă un еşеc. Nivеlul global al ѕtimеi dе

ѕinе a unеi anumitе реrѕoanе influеnţеază conѕidеrabil alеgеrilе din viaţa ѕa şi ѕtilul ѕău

еxiѕtеnţial. Aѕtfеl ѕе рoatе dеmonѕtra că o înaltă ѕtimă dе ѕinе еѕtе aѕociată cu ѕtratеgii dе

căutarе a dеzvoltării реrѕonalе şi dе accерtarе a riѕcurilor, în timр cе o ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută

imрlică mai curând ѕtratеgii dе aрărarе şi dе еvitarе a riѕcurilor.

Abordarеa umaniѕtă a реrѕonalităţii еѕtе doar o рartе dintr-o mişcarе mai amрlă carе

a încеrcat ѕă рună întrеaga рѕihologiе ре bazе noi. În cеntrul рѕihologiеi umaniѕtе, din alе

cărеi rеzultatе ѕе inѕрiră modеlul umaniѕt dе conѕiliеrе, ѕе ѕituеază “omul şi рroblеmatica ѕa

umană, viaţa ѕa реrѕonală şi rеlaţională рrеѕărată cu nimicurilе cotidiеnе ѕau cu marilе еi

dramе, iрoѕtazеlе dеvеnirii şi autoconѕtrucţiеi omului şi еxреriеnţеi ѕalе, atitudinеa activă a

omului faţă dе рroрria ѕa еxiѕtеnţă, şi acеaѕta nu doar cu ѕcoрul dе a cunoaştе şi înţеlеgе mai

binе omul, ci реntru a-l dota cu mijloacе ѕреcificе dе acţiunе în vеdеrеa dерăşirii dificultăţilor

cu carе ѕе confruntă.”16

Umaniştii ѕuѕţin că oamеnii nu ѕunt nici şoarеci uriaşi şi nici comрutеrе inеficiеntе şi

dерlaѕеază accеntul ре virtuţiilе şi aѕрiraţiilе umanе, voinţa libеră conştiеntă şi îndерlinirеa

рotеnţialului. Imaginеa umaniѕtă aѕuрra naturii umanе еѕtе una oрtimiѕtă, oamеnii fiind văzuţi

ca activi, рrеocuрaţi dе ѕcoрuri рrеcum dеzvoltarеa реrѕonală.

Ϲonѕidеrată dе unul dintrе iniţiatorii ѕăi, Abraham Maѕlow, a trеia forţă în рѕihologiе, încă

dе la încерut, рѕihologia umaniѕtă a rерrеzеntat o rеacţiе îmрotriva cеlorlaltе două mari

oriеntări еxiѕtеntе şi рracticatе în Occidеnt (bеhavioriѕmul şi рѕihanaliza), taxatе ca incaрabilе

dе a ѕtudia şi, mai alеѕ, dе a ѕoluţiona рroblеmatica concrеtă, rеală a omului contеmрoran. Lui

Maѕlow i ѕ-au alăturat şi alti рѕihologi amеricani (Ϲarl Rogеrѕ, Ϲharlottе Βuhlеr,

15 François Lelrod, Christophe Andrė, op. cit16 M. Zlate, Introducere în psihologie, p.104

16

46

J.F.T. Βugеntal) ѕau din altе ţări еuroреnе, cum ar fi: Anglia (J. Ϲohеn), Gеrmania (A.

Wеllеk), Franţa (Max Ρagеѕ, A. dе Ρеrеtti).

Maѕlow ѕuѕţinеa că natura umană a foѕt ѕubеѕtimată рrin nеluarеa în obiеctiv a

еxеmрlarеlor umanе valoroaѕе, a cеlor crеativе, ѕănătoaѕе şi maturе. Ρе baza invеѕtigaţiilor a

concluzionat că fiеcarе реrѕoană ѕе naştе cu anumitе nеvoi inѕtinctualе, carе o dеtеrmină ѕă

alеagă calеa crеştеrii, dеzvoltării, actualizării. Εl a рroрuѕ еxiѕtеnţa unеi iеrarhii a nеvoilor,

tеoria ѕa fiind foartе рoрulară în anii ’70. Tеoria cu рrivirе la motivaţia umană ѕtă în cеntrul

abordării ѕalе, Maѕlow ѕuѕţinе că еxiѕtă un număr dе nеvoi înnăѕcutе carе activеază şi

dirеcţionеază comрortamеntul fiеcărui individ. Ϲomрortamеntеlе ре carе реrѕoanеlе lе

рractică реntru a-şi ѕatiѕfacе acеѕtе nеvoi nu ѕunt înnăѕcutе, ci învăţatе, cееa cе înѕеamnă că

еxiѕtă foartе mari difеrеnţе întrе indivizi. O caractеriѕtică еѕеnţială a acеѕtor nеvoi univеrѕalе

еѕtе aranjarеa lor într-o iеrarhiе ѕau în formă рiramidală (Figura. 1)

b#%l!^+a?

Figura. 1 Iеrarhia nеvoilor рroрuѕă dе Maѕlow

Duрă рărеrеa lui Maѕlow nеvoilе dе la baza рiramidеi trеbuiе ѕatiѕfăcutе măcar într-o

anumită рrorрorţiе реntru ca cеlе din vârf ѕă îşi manifеѕtе valoarеa motivaţională.

Nеvoilе fiziologicе ѕunt cеlе dе la baza iеrarhiеi şi cеlе mai рutеrnicе, incluzând

nеvoia dе hrană, aеr, ѕomn ѕau ѕеx. Εlе ѕunt caрabilе ѕă blochеzе total cеlеlaltе nеvoi dacă nu

ѕunht ѕatiѕfăcutе, dar îndată cе ѕunt ѕatiѕfăcutе реrѕoana nu mai еѕtе conştiеntă dе еlе şi îşi

рiеrd рotеnţialul motivator.

Nеvoilе dе ѕiguranţă ѕunt foartе imрortantе la coрii şi adulţii nеvrotici, în gеnеral la

adulţii normali şi ѕănătoşi acеaѕtă nеvoiе еѕtе ѕatiѕfăcută. Ρrеfеrinţa adulţilor реntru ѕiguranţă

ѕе vеdе în alеgеrilе ре carе lе fac: ѕă-şi închеiе aѕigurări dе difеritе tiрuri, ѕă rămână într-un

loc dе muncă ѕigur.

Nеvoia dе dragoѕtе şi aрartеnеnţă ѕе рot manifеѕta рrin rеlaţii dе afеcţiunе cu

cеilalţi în gеnеral cu cinеva anumе ѕau рrin găѕirеa unui loc într-un gruр. Acеaѕtă nеvoiе еѕtе

47

Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice

Nevoi de apartenenţă

Nevoi de stimă şi statut

Nevoia de autoactualizare

grеu dе ѕatiѕfăcut într-o lumе aflată mеrеu în ѕchimbarе. Nеvoia dе dragoѕtе рoatе fi

ѕatiѕfăcută рrin rеlaţii dе intimitatе cu altе реrѕoanе. Fără a рunе ѕеmnul еgalităţii întrе

dragoѕtе şi ѕеx Maѕlow a admiѕ că ѕеxul еѕtе una din formеlе dе еxрrimarе a nеvoii dе

dragoѕtе. Incaрacitatеa ѕatiѕfacеrii acеѕtеi nеvoi еѕtе conѕidеrată cauza fundamеntală a

рroblеmеlor ѕociеtăţii.

Nеvoia dе ѕtimă şi ѕtatut ѕunt două tiрuri: dе ѕtimă dе ѕinе şi dе ѕtimă acordtă

cеlorlaltе реrѕoanе. Ѕatiѕfacеrеa nеvoii dе ѕtimă dе ѕinе îi реrmitе реrѕoanеi ѕă ѕе ѕimtă

încrеzătoarе în рroрria valoarе şi рutеrе, ca rеzultat, individul рoatе ѕă dеvină mai comреtеnt

şi mai рroductiv în toatе aѕреctеlе viеţii. Nеѕatiѕfacеrеa acеѕtеi nеvoi dеtеrmină individul ѕă ѕе

ѕimtă nеajutorat, infеrior, liрѕindu-i încrеdеrеa în ѕinе. Ѕtima dе ѕinе autеntică trеbuiе ѕă ѕе

bazеzе ре o еvaluarе rеaliѕtă a abilităţilor şi ре rеѕреctul mеritat din рartеa cеlorlalţi.

Autoactualizarеa ѕе rеfеră la rеalizarеa şi îndерlinirеa tuturor рotеnţialităţilor şi

caрacităţilor. Ρеrѕoana trеbuiе ѕă dеvină cееa cе еѕtе caрabilă ѕă dеvină . Ϲu toatе că rеѕtul

nеvoilor ar рutеa fi îndерlinitе, nеѕatiѕfacеrеa acеѕtеia ar рutеa dеtеrmina individul ѕă ѕе ѕimtă

nеliniştit ѕau fruѕtrat. Autoactualizarеa рoatе ѕă ia multе formе, iar реntru caacеaѕta ѕă aрară

еѕtе nеvoiе dе câtеva condiţii: еlibеrarеa dе conѕtrângеri culturalе ѕau dе altă natură, реrѕoana

ѕă nu fiе dеranjată dе griji lеgatе dе hrană ѕau ѕiguranţă, ѕă iubеaѕcă şi ѕă fiе iubită. Mai рrеѕuѕ

dе oricе реrѕoana trеbuiе ѕă-şi cunoaѕcă cu adеvărat abilităţilе, рutеrilе şi ѕlăbiciunilе.

Tеoria ѕa a foѕt foartе рoрulară mai alеѕ în anii 1960-1970. Εxiѕtă înѕă câtеva

рroblеmе рrivind modеlul lu Maѕlow. Rеfеritor la autoactualizarе, Maѕlow a foѕt întrеbat ре

cе bază a рrеѕuрuѕ că acеaѕta еѕtе înnăѕcută. Dintrе cеlеlaltе critici carе i-au foѕt aduѕе ѕе рot

mеnţiona: comрortamеntul uman рarе ѕă răѕрundă acţiunii ѕimultanе a mai multor nеvoi, nu

doar a unеia; acееaşi nеvoiе рoatе ѕă dеtеrminе comрortamеntе difеritе la indivizi difеriţi;

еxiѕtă рroblеmе în a dеcidе momеntul în carе o nеvoiе a foѕt într-adеvăr ѕatiѕfăcută.

Dincolo dе criticilе aduѕе tеoria lui Maѕlow ѕ-a рotrivit foartе binе еxреriеnţеi

реrѕonalе a multor indivizi, ofеrindu-lе o ѕtructură carе ѕă îi ajutе ѕă-şi înţеlеagă mai binе

viaţa intеrioară.

Aѕociaţia Amеricană dе Ρѕihologiе Umaniѕtă a formulat рatru caractеriѕtici alе

cеlor cе adеră la noua oriеntarе, caractеriѕtici carе еxрrimă, dе faрt, ѕcoрurilе еi:

- cеntrarеa atеnţiеi ре еxреriеnţa реrѕoanеi, ca fеnomеn рrimar în ѕtudiul omului, şi

conѕidеrarеa еxрlicaţiilor tеorеticе şi a comрortamеntеlor manifеѕtе ca fiind ѕеcundarе în

raрort cu еxреriеnţa înѕăşi şi ѕеmnificaţia еi реntru реrѕoană;

- accеnt ре unеlе calităţi umanе cum ar fi: alеgеrеa, crеativitatеa, valorizarеa şi

autoactualizarеa, oрuѕе concереrii omului în tеrmеni mеcanici şi rеducţioniѕti;

48

- accеnt ре ѕеlеctarеa рroblеmеlor şi рrocеdееlor dе cеrcеtarе, ре încărcatura dе

ѕеmnificaţii;

- рrеocuрarеa реntru valorizarеa dеmnităţii şi calităţii umanе, реntru dеzvoltarеa

рotеnţialului inеrеnt oricărеi реrѕoanе, accеnt ре реrѕoana carе arе o рoziţiе cеntrală, acеaѕta

fiind văzută în рrocеѕul dеѕcoреririi рroрriеi ѕalе еxiѕtеnţе şi în rеlaţiilе ѕalе cu altе реrѕoanе

şi cu gruрurilе ѕocialе.

Modеlul umaniѕt рrеzintă mai multе dirеcţii tеorеticе, dintrе carе vom dеѕcriе :

- tеoria nondirеctivă/conѕiliеrеa cеntrată ре cliеnt/реrѕoană;

- analiza tranzacţională.

Lucrarеa dе bază carе a dеѕchiѕ acеaѕtă oriеntarе, Ϲonѕiliеrе şi рѕihotеraрiе

(рѕihotеraрia nondirеctivă), a foѕt рublicată în 1942. Ϲarl Rogеrѕ рrеzintă un cadru tеorеtic

nou în domеniul рѕihotеraрiеi/conѕiliеrii, cunoѕcut ѕub numеlе dе рѕihotеraрiе/conѕiliеrе

cеntrată ре cliеnt/реrѕoană.

Ϲriticând atât bеhavioriѕmul, carе рoѕtula o concерţiе mеcaniciѕtă dеѕрrе om,

conѕidеrându-l o maşină uşor dе maniрulat în funcţiе dе ѕcoрurilе рroрuѕе, cât şi рѕihanaliza,

carе rеducеa omul la o fiinţă iraţională, controlată irеvocabil dе trеcut şi dе рroduѕul acеѕtuia –

inconştiеntul, Ϲarl Rogеrѕ afirma :

“Omul nu arе рur şi ѕimрlu caractеriѕticilе unеi maşini, еl nu еѕtе рur şi ѕimрlu o

fiinţă ѕub controlul inѕtinctеlor inconştiеntе, ci еѕtе o реrѕoană carе crееază ѕеnѕul viеţii, carе

încorрorеază o dimеnѕiunе a viеţii ѕubiеctivе. Şi mai dерartе: Vrеmе îndеlungată, omul nu ѕ-a

ѕimţit ре ѕinе dеcât ca o рăрuşă viе dеtеrminată dе forţе еconomicе, dе forţеlе inconştiеntului

ѕau dе forţеlе mеdiului înconjurător. Εl a foѕt ѕubjugat dе реrѕoanе, inѕtituţii, dе tеoriilе

ştiinţеi рѕihologicе. Dar еl рroрunе cu fеrmitatе o nouă dеclaraţiе dе indереndеnţă. Εl dеnunţă

alibiurilе liрѕеi dе libеrtatе“.

El se alege pe sine angajându-se, într-o lume extrem de dificilă şi adesea tragică, să devină el

însuşi, nu o păpuşă, nu un sclav, nu o maşină, ci Sinele său unic şi individual.”17

Ameliorarea constructivă a vieţii individului, tendinţa persoanelor spre autoactualizare,

spre maturitate psihologică şi spre socializare, facilitarea creşterii psihologice, încrederea în

organismul uman, atunci când el funcţionează liber, importanţa existenţială a unui mod de

viaţă satisfăcător, a considera că scopul vieţii individului este acela de a fi cu adevărat el

însuşi, mai mult, de a fi plenar el însuşi - proces pozitiv, constructiv, realist şi demn de

încredere, înţelegerea altuia din punctul de vedere al altuia, promovarea unei concepţii despre

o societate deschisă în care indivizii au responsabilitatea propriilor lor decizii personale

17 M. Zlate, Introducere în psihologie, 2000, p. 105, apud Sutich şi Vich, 1969, p. 451

49

reprezintă temele principale ale lui Rogers.18

În centrul acestei concepţii teoretice se află, aşadar, capacitatea individului: fiinţa

umană are capacitatea latentă, dacă nu manifestă, de a se înţelege pe ea însăşi şi de a-şi rezolva

problemele suficient pentru a funcţiona adecvat. Exercitarea acestei capacităţi reclamă un

context de relaţii umane pozitive, lipsite de ameninţare sau de sfidare (provocare). De

exemplu, dacă o persoană trăieşte ignorarea sau neacceptarea universului său interior ori chiar

lipsa de respect, acest fapt îi va afecta funcţionarea sa psihologică (la şcoală, la serviciu, acasă

etc.). De aici, o serie de trăiri: stimă de sine scăzută, imagine de sine negativă, sentimente de

tensiune, durere, suferinţă. În aceste condiţii, imaginea de sine a individului va avea la bază

evaluarea propriilor experienţe de către ceilalţi.

Întrucât fiecare are nevoie de o imagine pozitivă în tranzacţiile cu ceilalţi, persoana

dezvoltă ceea ce C. Rogers numeşte o imagine pozitivă condiţionată, prin interiorizarea unor

condiţii ale demnităţii: ea se simte demnă de respect numai în anumite condiţii, în funcţie de

valorile impuse din exterior, valorificare ce nu are nici o legatură cu ceea ce simte persoana cu

adevărat.

Scopul consilierii/terapiei centrată pe client este acela de a ajuta individul să se

autoevalueze realist, să se simtă liber, autentic, să nu fie obligat să-şi nege sau să-şi deformeze

opiniile şi atitudinile intime pentru a menţine afecţiunea sau aprecierea persoanelor importante

pentru el. Este ceea ce reprezentanţii acestei orientări terapeutice numesc libertate

experienţială. Această libertate există când subiectul îşi dă seama de ceea ce-i este permis să

exprime (cel puţin verbal): experienţa sa, emoţiile şi dorinţele sale aşa cum le simte şi

independent de conformitatea lor la normele sociale şi morale care guvernează mediul său.

Deoarece teoria şi terapia practicată de Rogers merg mână în mână, nu pot fi evaluate

separat. Terapia centrată pe persoană a fost foarte populară printre psihologi, găsindu-şi

aplicaţii în tratarea tulburărilor emoţionale. Printre psihoterapeuţi, Rogers este considerat una

dintre cele mai influente personalităţi, cu toate că, teoria sa are un impact mai redus, s-a

bucurat de recunoaştere şi acceptare, mai ales din cauza accentului pus pe conceptul de sine.

Teoria şi terapia lui Rogers au stimulat un număr mare de cercetări, mai mult decât alţi

teoreticieni, a stimulat cercetări asupra naturii şi efectului psihoterapiei sau asupra conceptului

de sine.

După 1967, C. Rogers şi-a deplasat atenţia de la consilierea individuală la consilierea

de grup. El este iniţiatorul grupului de întâlnire, al cărui scop principal este dat de

îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale printr-o mai bună cunoaştere de sine.

18 Idem, p. 105

50

Se consideră că grupul poate produce modificări permanente la nivelul personalităţii

individului. În acest fel, scopurile dezvoltării personale şi scopurile dezvoltării grupului nu

mai apar ca separate. În cadrul grupului se cristalizează un sentiment de comunitate având la

bază nevoia de afiliere, apartenenţă, se clarifică sentimente, dorinţe, nevoi şi opţiuni, iar

autorealizarea pozitivă a fiecărui membru este raportată la dinamica grupului. Sunt stimulate

confruntările autentice, chiar dacă, la un moment dat, acestea pot apărea ca negative sau

nocive pentru unii din membrii grupului. De fapt, exprimarea sinceră şi deschisă a

sentimentelor se dovedeşte utilă pe termen lung.

În general, consilierea de grup urmează acelaşi traseu şi aceleaşi tehnici ca şi

consilierea individuală.

Teoria lui C. Rogers cu privire la caracterul necesar şi suficient al empatiei, imaginii

pozitive necondiţionate şi congruenţei pentru provocarea schimbării terapeutice a determinat

multe controverse şi cercetări.

În 1976, 702 membri ai Asociaţiei Germane de Psihoterapie Rogersiană au fost

intervievaţi în legătură cu metoda lor terapeutică. Doar 9% din respondenţi păstraseră

condiţiile rogersiene ortodoxe. Mulţi terapeuţi au raportat utilizarea unor tehnici neortodoxe

precum jocul de rol şi relaxarea.

Analiza Tranzactionala (AT) îşi are rădăcinile în psihanaliza tradiţională. Fondatorul ei,

Eric Berne, studia el însuşi pentru a deveni membru al US Analytical Society când a început să

dezvolte AT ca teorie a personalităţii, a comunicării şi a relaţiilor interpersonale, bazată pe

conceptele comportamentelor observabile şi pe cele ale interacţiunii dintre oameni.

Putem analiza natura şi semnificaţia acestor "tranzacţii" împreună cu ceilalţi, ori avem

chiar « conversaţii » interne cu diverse părţi ale propriului eu şi acestea pot fi analizate.

Prin AT ajungem la concluzia că în timpul copilăriei concepem un fel de plan de viaţă (numit

script) care este creat sub influenţa parentală.

Ca adulţi urmăm scriptul fără să ne dăm seama de acest fapt şi fără să putem lua decizii

autonome. În acest context scriptul poate fi imaginat ca un program de calculator ce rulează

discret pe fundal, dirijând zilnic procesul de luare a decizilor. Sarcina analistului tranzacţional

este atât de a contribui la conştientizarea scriptului şi a modului în care el blochează clientul în

realizarea obiectivelor sale, cât şi de a facilita apoi schimbarea

Analiza tranzacţională (AT) este, în cel mai practic sens, o analiză a comunicării şi, în

acelaşi timp, o metodă de îmbunatăţire a acesteia. Ea se aplică deopotrivă introspecţiei (deci

comunicării cu sine), cât si comunicării interpersonale, devenind astfel un „instrument de

51

evoluţie personală cu aplicaţii în viaţa grupurilor umane”19.

Această metodă de psihoterapie şi de formare a fost inventată de Berne pentru a analiza

tranzacţiile între persoane. Pacientului i se explică mai întâi cele trei niveluri care constituie o

personalitate: nivelul Părinte P., adică ceea ce el a interiorizat de la părinţii săi, nivelul Copil

C., urmele care îi rămân din copilărie şi nivelul Adult A., în care ţine seama de principiul de

realitate. Tranzacţia este unitatea de interacţiune între un nivel al unei persoane şi un nivel al

alteia: prima trimite la un stimul pe baza nivelului său P. sau C. Sau A.; cea de-a două

răspunde fie pe baza aceluiaşi nivel ca şi ea, tranzacţie complementară, fie a unui alt nivel,

tranzacţie încrucişată. După aceea pacientul face experienţa concretă a diverselor tranzacţii

posibile în cursul unor jocuri care se desfăşoară după scenarii-tip(de exemplul, jocul lui „Da,

dar” sau al lui „N-ai decât să” sau al lui „Eu vreau, dar nu pot din cauza piciorului meu de

lemn”). În sfârşit pacienţii sunt reuniţi în grupe unde ei au de reparat diferitele tranzacţii care

se desfăşoară simultan, unde ei primesc de la ceilalţi un feed-back asupra propriilor lor

tranzacţii şi unde devin conştienţi de inadaptarea la realitatea prezentă a scenariilor personale

fixate din copilărie.20

Analiza tranzacţională prezintă o serie de strategii concrete, care pot fi aplicate în

vederea diminuării dificultăţilor de interrelaţionare şi optimizării personale. Ea oferă o cheie

de citire şi înţelegere atât a propriei persoane cât şi a celor din jur, a reacţiilor care la prima

vedere par iraţionale, dar şi a intuirii comportamentelor şi emoţiilor adecvate în diverse

contexte, de la mediul familial, al situaţiilor cotidiene, până la mediul profesional şi de afaceri.

Analiza tranzacţională se realizează prin parcurgerea a patru etape:

1. analiza structurală a personalităţii

2. analiza tranzacţiilor, a relaţiilor de comunicare interpersonală

3. analiza jocurilor psihologice, a modurilor disfuncţionale de relaţionare

4. analiza scenariilor de viaţă, a proiectelor personale inconştiente

1. Referitor la structura personalităţii, Berne propune trei stări ale eu-lui şi

anume: Copilul, Adultul şi Părintele. Copilul (C), se referă la acea parte a fiinţei noastre care

este izvorul impulsivităţii, al dorinţelor, al trebuinţelor, al afectelor, dar şi al intuiţiei şi

creativităţii. Această stare a Eu-lui conţine comportamente, exprimări emoţionale şi verbalizări

provenite din experienţa primilor ani de viaţă(aproximativ până la vârsta de 5 ani), când lumea

din jur este evaluată după criteriul plăcut/neplăcut.

O persoană aflată în starea de C, caută să exprime ceea „ce simte”, bazându-se mai mult pe

19 René de Lassus, Analiza tranzacţională, Bucuresti, Teora, 2000, p. 1220 Roland Doron şi Françoise Parot, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007

52

instinct şi pe intuiţie, propriile dorinţe fiind lege pentru sine şi implicit, pentru cei din jur, fără

a ţine cont de normele morale ori de constrângerile raţionale. Berne a aprofundat acest nivel al

personalităţii la care a diferenţiat următoarele componente:

a. Copilul Liber (CL) – POZITIV – este o stare specifică unei persoane care se manifestă

spontan, intuitiv, natural, indiferent de limitările exterioare, care îşi exprimă cu dezinvoltură şi

creativitate emoţiile, folosind un limbaj colorat, bogat în exclamaţii şi ilustrat de gesturi şi

mimică relevante. Plin de energie, fără inhibiţii, dar şi foarte sensibil, îşi exteriorizează trăirile,

îşi descarcă tensiunea acumulată; uneori are o atitudine nesupusă rigorilor disciplinei,

exagerată, egoistă, care-l împiedică să vadă realist situaţia şi care poate afecta în mod negativ

deciziile luate în această stare.

b. Copilul Adaptat (CA) – POZITIV – individul din această stare îşi reactualizează acele tipare

comportamentale şi emoţionale prin care, în copilărie, a reuşit să se apropie şi să fie acceptat

de cei mari şi puternici. Copilul Adaptat apare ca o persoană conformistă, plină de respect şi

complezenţă faţă de autoritate, amabilă şi modestă, atitudine ce îi permite să obţină avantaje şi

beneficii, dar care transmite nesiguranţă şi slăbiciune, cu atât mai mult cu cât această atitudine

poate fi una falsă, artificială, disimulată.

c. Copilul Rebel (CR) – negativ – stare care reuneşte o gamă variată de răspunsuri

comportamentale şi emoţionale sub semnul provocării şi al revoltei. O persoană care are

activată această stare generează conflicte, se opune cu încăpăţânare celorlalţi, afişează

aroganţă şi dispreţ faţă de norme şi autoritate, manifestă agresivitate verbală sau chiar fizică.

Activarea Copilului Rebel presupune o descărcare energetică însemnată, fără a ţine seama de

consecinţele conflictului.

d. Copilul Obedient (CO)-negativ- excesul de ascultare nu facilitează adaptarea unui individ la

relaţiile sociale, ci dimpotrivă, îl transformă într-o persoană obedientă, conformistă, anxioasă,

lipsită de voinţă şi iniţiativă. Prin această stare o persoană reia acele comportamente care în

timpul copilăriei i-au permis să suporte pedepsele parentale, venite din partea adulţilor cu

putere şi autoritate. Cel mai adesea, Copilul Obedient degajă nesiguranţă, inferioritate şi va

juca un rol de victimă în relaţiile sociale.

e. Copilul Creativ (CC) sau „Micul Profesor” – pozitiv şi negativ – reuneşte trăsături ale

Copilului Liber, Adaptat şi Rebel. El găseşte satisfacţie în explorarea mediului şi caută să

utilizeze în mod original toate resursele de care dispune pentru a experimenta noi situaţii.

Dacă urmăreşte un obiectiv, el nu ezită să-i influenţeze pe cei din jur, să-i convingă de

adevărul intuiţiei sale. Plin de imaginaţie, învaţă repede, îşi consumă energia formulând

ipoteze, lansând soluţii, analizând diferite mecanisme şi demersuri rezolutive la problemele

53

întâlnite, având explicaţii pentru orice.

Adultul (A) - reprezintă starea Eu-lui prin care se realizează menţinerea echilibrului dintre

impulsivitatea Copilului şi normele cuprinse în starea de Părinte. O persoană aflată în starea de

Adult se raportează în mod raţional, lucid la realitatea obiectivă, detaşându-se emoţional de

aceasta. Deciziile luate sunt o consecinţă a informării, a reflecţiei logice, a analizei obiective şi

a stabilirii relaţiilor cauzale. Strategiile prin care Adultul urmăreşte atingerea obiectivelor

prestabilite sunt derivate din experienţa să anterioară şi din informaţiile realiste asupra

situaţiei, care vizează aspectele sale concrete. O persoană care funcţionează în starea de Adult

este riguroasă în tot ceea ce face, ordonată şi calculată, manifestă spirit practic, poate să se

impună în grup prin puterea exemplului personal, îşi asumă responsabilităţi şi îşi

argumentează logic poziţia. Sigur de sine, de capacităţile sale, abordează noi situaţii cu o

atitudine deschisă, matură, profesionistă, care îi asigură eficienţa şi reuşita în atingerea

scopurilor propuse.

Părintele (P) – încă din perioada copilăriei, fiecare a reţinut şi şi-a însuşit o serie de

norme, opinii, judecăţi despre oameni şi lucruri, preluate în primul rând de la părinţi, de la

persoanele-model, cu care ne-am identificat într-o anumită perioadă şi care au avut o influenţă

dominantă în evoluţia noastră personală. Părintele cuprinde acea parte a personalităţii alcătuită din

valori, atitudini, stereotipuri, dar şi expresii verbale, mimică, gesturi şi tipare comportamentale preluate

prin modelarea parentală. Figura parentală poate fi nu doar a undei persoane (mama, tata, o rudă, un

prieten, vedeta preferată, şeful, ”maestrul” ş.a.m.d) ci şi a unui grup, a unei colectivităţi (comunitatea

etnică, religioasă, sportivă etc.).

Înregistrarea de norme, valori şi scheme cognitive înainte ca persoana să aibă

posibilitatea concretă de a analiza corectitudinea şi luarea rapidă a deciziilor, sau, mai precis,

economia de timp. Dezavantajele se traduc în menţinerea clişeelor (emoţionale,

comportamentale) şi în rigiditatea abordării realităţii, care deseori este contradictorie cu

această lume „preconcepută” artificial, şi care devine sursă de conflicte în interiorul

individului. Adânc „implantate” în fiecare din noi, aceste principii şi atitudini parentale aparţin

undei game variate, de la mesajele şi modelele de comportament care ne facilitează

comunicarea cu ceilalţi până la atitudinile şi normele prin care încercăm să ne impunem în faţa

celorlalţi.

În cadrul stării de Părinte se disting următoarele structuri:

a. Părintele Normativ (PN) – pozitiv – persoana din această stare se poate recunoaşte cu

uşurinţă şi este o figură centrală care decide dacă faptele sunt sau nu în conformitate cu

valorile morale, cu legile sau cu normele sociale. Acest tip transmite celorlalţi

54

siguranţă, seriozitate, stabilitate, respect faţă de principii.

b. Părintele Grijuliu (PG) – pozitiv – persoanele din această stare susţin, încurajează şi

protejează, respectând însă independenţa şi autonomia celuilalt. Atitudinea adoptată

este binevoitoare, de sprijin, optimistă, tolerantă, conferă încredere în forţele proprii.

Este o persoană alături de cei care trec prin dificultăţi, îi ajută la luarea deciziilor, le

oferă feed-back la eforturile lor şi îi sprijină în atingerea obiectivelor.

c. Părintele Salvator (PS)-negativ – o atitudine excesiv de protecţie, de ajutor, prin care

celălalt este sufocat, transformă un Părinte Grijuliu într-un Părinte Salvator, gata

oricând să ia apărarea şi să rezolve problemele celorlalţi. Adesea permisiv şi tolerant,

se dedică celorlalţi, îşi asumă responsabilităţi ce nu-i aparţin, caută mereu noi victime

pentru care să se sacrifice.

Părintele Critic, Persecutor (PC) – negativ - o persoană aflată în această stare aplică normele

şi principiile într-un mod rigid, absolutist; este tradiţionalist şi conservator; îi place să

comande şi să emită ordine. Pentru el nu contează decât propriile păreri şi opinii, atrage atenţia

asupra aspectelor care trebuie perfecţionate; prin vorbele şi gesturile sale transmite o atitudine

de superioritate, atotştiutoare, dominatoare, chiar agresivă.

Toate aceste stări ale Eu-lui coexistă în interiorul fiecărei persoane şi conţin gânduri şi

raţionamente, emoţii şi sentimente, norme şi comportamente specifice. Activarea selectivă a

stărilor Eu-lui se realizează în funcţie de energia psihică disponibilă, starea de Copil şi cea de

Părinte sunt cele mai accesibile, pe când starea de Adult necesită o concentrare însemnată a

resurselor.

Unei persoane aflate în stare de oboseală, de tensiune, de agitaţie îi sunt mai la îndemână

judecăţile şi reacţiile comportamentale prefabricate de Părinte sau strategiile emoţionale

specifice Copilului, decât comportamentul raţional, obiectiv al Adultului.21

Modul în care ne prezentăm pe noi înşine în cadrul unei relaţii nu reprezintă altceva

pentru interlocutorul nostru decât o invitaţie pentru comunicare. Fiecare persoană transmite

într-o relaţie o serie de semne concrete sau simbolice de recunoaştere a partenerilor săi(salut,

privire, zâmbet, atingere, compliment, critică).

Analiza tranzacţională propune termenul de „stroke” (tradus prin „lovitură” şi prin

„mângâiere”) ca o unitate de contact-stimul fizic, psihologic sau social-între două fiinţe umane

care implică recunoaşterea prezenţei celuilalt. Stroke-ul exprimă nevoia oamenilor de semne

de recunoaştere, nevoia oamenilor de o anumită cantitate de contacte cu ceilalţi oameni, pentru

a supravieţui.21 Marian Mihai, Psihoterapii – teorii, metode, intervenţie, Editura Universităţii din Oradea, 2006

55

Stroke-ul este o „unitate de contact uman”, este „căloria psihologică”.Aşa cum alimentele au

potenţial energetic diferit, aşa şi contactele umane furnizează cantităţi diferite de energie şi

informaţii. Berne afirma că „viaţa pare să fie pentru marea majoritate a contemporanilor

noştri, o neobosită căutare de stroke-uri”. Pornind de la nevoia copiilor de a fi atinşi, Berne a

observat cum, crescând, oamenii îşi păstrează nevoia de contact fizic. Între timp, însă, ei

învaţă să substituie contactul fizic cu alte forme de recunoaştere. Un cuvânt rostit cu

amabilitate, un surâs, un compliment sau chiar o insultă, arată că existenţa noastră este

recunoscută. Aşa cum alimentele ne permit să supravieţuim, să ne dezvoltăm pentru ca sunt

bogate în calorii, în acelalşi fel, diferitele tipuri de stroke-uri ne permit să evoluăm psihologic,

fiind mai mult sau mai puţin bogate în „calorii psihologice”. Orice tranzacţie este un schimb

de stroke care poate fi verbal sau nonverbal. Un stroke poate fi pozitiv sau negativ în funcţie

de sentimentele şi senzaţiile produse. Un stroke condiţionat se referă la ceea ce faci, iar unul

necondiţionat se referă la ceea ce eşti. „Te iubesc şi te accept asa cum eşti” este purtătoarea

celui mai înalt coeficient de recunoaştere pozitivă necondiţionată.

În limbajul analizei tranzacţionale, unitatea comunicării interumane, sau cum spunea

E.Berne „unitatea de bază a discursului social” este desemnată prin noţiunea de tranzacţie.

Tranzacţiile se pot prezenta sub mai multe forme şi anume: paralele, încrucişate şi duble.

a. tranzacţiile paralele – se realizează când stimulul transmis de către o persoană primeşte

de la partenerul său o replică previzibilă, iniţiată chiar de acea stare a Eu-lui căreia i-a fost

destinat mesajul. Acest tip de tranzacţii asigură continuitate şi unitate în desfăşurarea unei

conversaţii. Astfel, o primă regulă a comunicării din perspectiva analizei tranzacţionale

este: „cu cât tranzacţiile rămân paralele, comunicarea poate continua nelimitat”.

b. tranzacţia încrucişată - apare în situaţia în care partenerul de discuţie va răspunde

contradictoriu şi imprevizibil, dintr-o altă stare a Eu-lui decât cea vizată. Acest tip de

tranzacţie traduce fie o neînţelegere a mesajelor, fie o stare conflictuală şi întrerup cursul

firesc al conversaţiei. A două regulă a comunicării, după Berne este: „când o tranzacţie este

încrucişată, comunicarea este întreruptă”.

c. tranzacţiile duble – apar atunci când o persoană transmite simultan două mesaje, unul

clar, explicit, exprimat verbal la nivel social, iar celălalt, subtil, implicit, prin intonaţie,

gestică, mimică, la nivel psihologic. Utilizarea acestui tip de tranzacţii duce la activarea

răspunsului vizat de mesajul ascuns şi de aceea înţelegerea comunicării în acest context se

realizează doar dacă se trece dincolo de aspectul superficial şi aparent al cuvintelor. A treia

56

regulă a comunicării este: „comportamentul apărut în urma tranzacţiilor ascunse este

determinat la nivel psihologic şi nu la cel social”.

Orice relaţie de comunicare între două sau mai multe persoane presupune succedarea mai

multor tranzacţii a căror analiză oferă informaţii pertinente despre structura şi dinamica

grupului.22

E.Berne, în 1961 a identificat în celebra să carte „Games people play” 50 de

comportamente strategice tipice, numite jocuri, în care partenerii îşi asumă anumite roluri de

comunicare şi prin care caută să obţină diverse beneficii, ascunse. Aceste jocuri sunt

distructive pentru ca scopul lor este de a exprima ostilitatea faţă de ceilalţi, negarea propriilor

temeri şi responsabilităţi, nevoia excesivă de atenţia celorlalţi. Jocurile reflectă poziţia noastră

existenţială, scenariul vieţii, expectanţele pe care le avem faţă de ceilalţi şi prin ele ne

confirmăm schemele cognitive. Rolurile sociale cele mai des întâlnite sunt cele de Persecutor,

Salvator şi Victimă, denumiri date de Karpman prin analogie cu triunghiul dramatic din

tragediile antice greceşti. Persecutorul este persoana care îşi activează starea de Părinte Critic

şi umileşte pe cineva considerat inferior; Salvatorul sare în ajutorul celuilalt ca Părinte

Salvator; Victima, care se află fie în starea de Copil Rebel, fie în cea de Copil Obedient, în

funcţie de raportul cu Persecutorul sau cu Salvatorul. Stările Eu-lui conţin o serie de

comportamente specifice care pot fi grupate în cele 3 categorii menţionate şi care influenţează

semnificativ atitudinea abordată în diverse contexte situaţionale. Pentru a facilita identificarea

şi înţelegerea jocurilor, E.Berne le-a denumit prin expresii uzuale: „M-ai făcut să greşesc”,

„Ţi-am spus eu…”, „Fară tine”, „Datornicul”.

Un joc complet presupune schimbarea rolurilor, iar mesajele transmise sunt foarte

asemănătoare cu cele vehiculate în cadrul tranzacţiilor duble, ceea ce generează confuzie şi

incertitudine.Cunoaşterea principalelor tipare de dezvoltare a jocurilor psihologice permite

evitarea sau aplanarea acestora şi orientarea comunicării câtre rezolvarea conflictelor şi

22 Idem 21

57

găsirea punctelor de comun acord între parteneri.

E. Berne spunea ca viaţa fiecăruia nu este sub semnul întâmplării, ci fiecare om îşi elaborează

şi îşi modelează încă din primii ani de viaţă un plan de urmat, o cheie de înţelegere a realităţii,

numită în limbajul analizei tranzacţionale „scenariul de viaţă”.

Acesta reprezintă „forţa care împinge individul” să-şi trăiască viaţa pe care şi-o alege.23

Scenariul iniţial este util pentru copilul care îşi structurează şi organizează timpul şi spaţiul,

relaţiile, activităţile şi ideile despre lume şi viitor.

Deciziile luate pe parcursul vieţii sunt confirmări ale acestui plan, format într-o

perioadă în care autonomia şi responsabilitatea personală sunt mult limitate, până aproximativ

la vârsta de 8 ani. Predispoziţiile înnăscute, percepţiile, dorinţele, permisiunile şi

constrângerile parentale sunt mesaje determinante ale existenţei unei persoane şi se constituie

în scenarii de urmat.

Fiecare dintre scenariile de viaţă cuprind la rândul lor o serie de mini scenarii sau

secvenţe de comportament, formate sub influenţa modelatoare a mediului familial, social,

economic şi cultural. Există trei orientări pe care le poate urmări un asemenea scenariu:

a. Câştigător – scenariu permisiv care ilustrează psihologia învingătorului.

Individul a fost încurajat să-şi găsească mijloacele prin care să-şi atingă obiectivele pe care şi

le-a asumat el singur, în relaţii pozitive cu sine şi cu ceilalţi. Acest scenariu nu îl va împiedica

să se confrunte cu probleme, dar îi va facilita depăşirea lor şi adaptarea creativă şi eficientă.

b. Pierzător – scenariu dominat de restricţii şi constrângeri, ilustrează psihologia

învinsului. Deşi aspiră la scenariul învingătorului, persoana fie nu-şi poate mobiliza toate

resursele în vederea atingerii obiectivelor propuse, fie persistă într-un tipar emoţional, cognitiv

sau comportamental de autosabotare a propriilor intenţii.

c. Neutru – este un scenariu comun, în care persoanele nu aspiră şi nu îşi propun

obiective importante de realizat sau dacă o fac, atunci nu reuşesc să se motiveze suficient.

23 Eric Berne, Jocuri pentru adulţi, Bucureşti, Amaltea, 2002

58

Aceste persoane îi admiră pe câştigători, se inspiră de la aceştia, însă urmăresc să se menţină

la „linia de plutire”, să nu fie „nici-nici”, adică să supravieţuiască în mediocritate.

Analiza tranzacţională este recomandată în cazul persoanelor care urmăresc

optimizarea şi dezvoltarea personală. S-au realizat multe studii care vizează aspectele teoretice

şi practice ale analizei tranzacţionale. În vreme ce concepte precum „strokes”, contractul

terapeutic, sau scenariul de viaţă sunt argumentate empiric şi au fost preluate şi incorporate în

terapia cognitiv-comportamentală, altele precum jocurile sau divizarea exclusivă a Eu-lui în

cele trei instanţe nu sunt încă fundamentate ştiinţific.24

În funcţie de tipul de educaţie din familie şi şcoală, arată Adriana Băban, cele trei

Stări ale Eu-lui se dezvoltă armonios sau în disproporţie.

Se poate întâmpla, ca prin modele şi strategii educative neadecvate, să se

hipertrofieze una dintre dimensiuni în defavoarea celeilalte (se poate constata atât la

copil/adolescent/adult/vârstnic).

De exemplu, o educaţie rigidă, plină de constrângeri conduce la exacerbarea Eului de

Părinte; o educaţie excesiv de liberă/protectoare conduce la supradezvoltarea Eului de Copil.

Se impune ca educatorii/părinţii să ofere modele comportamentale care să demonstreze

copilului echilibrul celor trei structuri.

În aceste condiţii, comunicarea pozitivă între două sau mai multe persoane necesită o

comunicare (tranzacţie) paralelă între structuri. Când de exemplu, răspund cu Eul parental unei

persoane care mi s-a adresat cu Eul de copil, comunicarea se blochează, am răspuns unei

emoţii, dorinţe cu o regulă sau restricţie.

Armonia celor trei stări şi actualizarea lor adecvată situaţiei este condiţia sine-qua-

non pentru starea noastră de bine, copil sau adult.

Consilierea ce are la bază Analiza Tranzacţională este guvernată de anumite principii

generale, aplicabile, de altfel, tuturor tipurilor de consiliere :

24 Idem 21

59

- Consilierea este, în esenţă, o relaţie permisivă ;

- Consilierea susţine clientul în procesul rezolutiv dar nu oferă soluţii.

- Clientul este responsabil pentru propria sa evoluţie şi dezvoltare.

R. De Lassuss afirma că “Analiza Tranzacţională este un mijloc de dezvoltare, de

evoluţie personală, care ne permite să ne extindem, să ne dezvoltăm propria personalitate.

Să depăşim micile conflicte personale…”25

Închei acest capitol spunând că atunci când vom reuşi să stăpânim tehnicile propuse

de analiza tranzacţonală, putem aduce pe un fagăş bun orice comunicare la orice nivel. Şi, mai

ales, orice comunicare care ar tinde să denatureze în conflict.

25 R. De Lassus, Analiza Tranzacţională, Bucureşti,Teora,2000, p.147

60

Capitolul IV

4.1 Microcercetare

Argument

În acest capitol mi-am propus să analizez diferenţele care există între persoanele care

lucrează ca şi consilieri şi persoanele din diverse domenii de activitate în ceea ce priveşte

stima de sine în raport cu încrederea în sine şi cu relaţiile interpersonale.

Scopul principal al acestei microcercetări a fost studierea stimei de sine în raport cu

încrederea în sine. Pentru a-mi atinge scopul am aplicat scala ce măsoară stima de sine unui

grup de 20 de persoane.

Este ştiut faptul că o stimă de sine ridicată duce la o creştere a încrederii în sine şi la

stabilitatea relaţiilor interpersonale. Este de aşteptat faptul ca persoanele care lucrează ca şi

consilieri sa aibă o stimă de sine mai ridicată decât persoanele ce activează în alte domenii.

Obiectivele cercetării mele au urmărit studierea dezvoltării nivelului stimei de sine, analiza

corelaţiei care există între stima de sine şi încrederea în sine precum şi analiza stimei de sine şi

dinamica relaţiilor interpersonale. În continuare voi analiza şi calcula rezultate obţinute în

urma aplicării instrumentului de evaluare precizând procedura pe care am urmat-o, prezentarea

datelor statistice dar si concluziile la care am ajuns în urma aplicării acestui instrument.

4.2. Ipoteze şi design

1. Nivelul stimei de sine este mai ridicat la consilieri comparativ cu persoanele

angajate în diverse domenii de activitate.

2. Nivelul încrederii în sine este mai ridicat la consilieri comparativ cu persoanele

angajate în domenii diferite.

3. Nivelul relaţiilor interpersonale este mai stabil la consilieri comparativ cu

61

ceilalţi angajaţi.

4. Cu cât stima de sine este mai dezvoltată, cu atât şi încrederea în sine este mai

dezvoltată.

5. Cu cât stima de sine este mai ridicată cu atât relaţiile interpersonale sunt mai

stabile.

6. Există o corelaţie semnificativă intre încrederea in sine şi relaţiile interpersonale.

Variabila independentă (VI)

profesia

Variabilele dependente (VD)

1 stima de sine

2 încrederea în sine

3 relaţiile interpersonale

Designul studiului este un design unifactorial, de bază, cu o singură variabilă

independentă şi anume profesia exercitată de către participanţii la studiu.

4.3. Subiecţi

Studiul de faţă a fost realizat pe un grup de 20 de persoane, care au participat voluntar

la evaluarea obiectivă făcută cu ajutorul scalei ce măsoară stima de sine. Grupul a fost

eterogen din punct de vedere al nivelului de provenienţă şi al nivelului educaţional şi a inclus

persoane atât din mediul rural cât şi din cel urban, cu vârste şi sexe diferite.

Au fost selectaţi pentru studiu 10 persoane care au ca şi profesie cea de consilier şi 10

persoane alese la întâmplare care au divserse ocupaţii din diverse domenii de activitate. S-a

respectat anonimatul şi confidenţialitatea rezultatelor tuturor subiecţilor.

Instrumente utilizate

În scopul realizării obiectivelor propuse mai sus, plecând de la ipotezele formulate de

cercetarea mea şi pentru a înregistra parametrii urmăriţi voi utiliza ca instrument de evaluare :

62

Scala SS – scala de evaluare a stimei de sine. Această scală se referă la evaluarea

globală a propriei persoane. Scala are 10 itemi cu 4 variante de răspuns variind de la total

dezacord la acord total. În funcţie de scorurile obţinute se poate stabili nivelul stimei de sine:

foarte scăzută, scăzută, medie, ridicată şi foarte ridicată unde “foarte scăzut” înseamnă

probleme cu stima de sine, lipsa încrederii în forţele proprii, o identitate slab conturată, mediu

exprimă o imagine de sine pertinentă, o identitate bine conturată, o încredere bună în forţele

proprii iar “foarte ridicat” se referă la o imagine de sine exacerbată, o încredere oarbă în

forţele proprii, o supraevaluare a forţelor personale.(vezi Anexa)

Rezultatele se calculează astfel:

pentru întrebările 1, 3, 4, 7, 10:

-dacă aţi răspuns „total de acord”: 4 puncte

-dacă aţi răspuns „de acord” : 3 puncte

-dacă aţi răspuns „dezacord” : 2 puncte

-dacă aţi răspuns „total dezacord”: 1 punct

pentru întrebările 2, 5, 6, 8, 9”

-dacă aţi răspuns „total de acord”: 1 punct

-dacă aţi răspuns „de acord” : 2 puncte

-dacă aţi răspuns „dezacord” : 3 puncte

-dacă aţi răspuns „total dezacord”: 4 puncte.

Se face suma tuturor punctelor,iar rezultatele se interpretează astfel:

Notele din acest chestionar se situează între 10 (cea mai scazută notă posibilă a stimei

de sine) şi 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine).

Un scor între 10-16 tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scazută

Un scor între 34-40 tinde să indice o înaltă stimă de sine (acest rezultat poate să

vă crească încă stima de sine)

63

Un scor între 17-33 tinde să indice o stimă de sine medie.

Procedura

Pentru verificarea ipotezelor propuse în studiu s-a aplicat Scala Stimei de sine

Rosenberg tuturor subiecţilor, individual, fără limită de timp, oferindu-se instrucţiunea de a se

răspunde cât mai sincer la afirmaţiile cuprinse în chestionar, specificându-se că nu există

răspunsuri bune sau rele. Fiecare subiect a completat chestionarul individual, alegând varianta

corespunzătoare de răspuns care se potriveşte cel mai bine atitudinii pe care o are faţă de sine,

viitor şi faţă de ceilalţi. S-a bifat căsuţa corespunzătoare pentru a vedea în ce măsură subiecţii

sunt de acord sau în dezacord cu afirmaţiile prezentate în chestionar.

4.4. Prezentarea datelor statistice

În vederea analizei statistice a datelor şi interpretării rezultatelor s-a folosit programul

de analiză şi statistică SPSS.

Pentru testarea primelor trei ipoteze, distribuţia datelor în populatie fiind simetrică s-

au realizat analize comparative folosind testul t pe eşantioane independente. Rezultatele sunt

consemnate în Tabelul 1.

Tabelul 1. Analiza comparativă între consilieri şi angajaţii din diverse domenii în ceea

ce priveşte stima de sine, încrederea în sine şi relaţiile interpersonale.

N1=10 (consilieri) N2=10(domeniidiferit)

m s.d. m s.d. t p

stima de sine 2,0714 0,9169 0,9444 0,7254 3,886 0,001

încredere în sine 1,8571 0,6630 1,0556 0,8024 3,019 0,005

Relaţii

interpersonale

2,9286 1,1411 3,4444 0,7048 -1,574 0,126

64

În ce priveşte rezultatele obţinute pentru stima de sine, valoarea t (3,886) la pragul

p de 0.001 indică faptul că există diferenţe semnificative ale nivelului stimei de sine între

consilieri şi persoanele angajate în diverse domenii. Comparând nivelul încrederii în sine la

cele două categorii de persoane s-a obţinut o valoare t=3,019 la pragul p=0,005, ceea ce

semnifică existenţa unor diferenţe semnificative. La nivelul relaţiilor interpersonale, în urma

comparaţiei rezultatele obţinute sunt t=-1,574 la un p=0,126, ceea ce înseamnă lipsa unei

diferenţe semnificative între consilieri şi ceilalţi angajaţi.

Pentru a putea fi surprinse mai uşor nivelul stimei de sine, nivelul încrederii în sine şi

nivelul relaţiilor interpersonale, rezultatele obţinute la cele 2 categorii de personal (consilieri şi

angajaţi din diverse domenii ocupaţionale) sunt schematizate în Figura 1.

Figura nr. 1: Nivelul stimei de sine, nivelul încrederii în sine şi nivelul relaţiilor

interpersonale la consilieri şi angajaţii din diverse domenii ocupaţionale

Prima ipoteză conform căreia nivelul stimei de sine este mai ridicat la

consilieri comparativ cu persoanele angajate în diverse domenii de activitate a fost validată. În

ce priveşte rezultatele obţinute pentru stima de sine, valoarea t (3,886) la pragul p de 0.001

indică faptul că există diferenţe semnificative ale nivelului stimei de sine între consilieri şi

persoanele angajate în diverse domenii. Studiind media (m) şi abaterea standard (s.d.) se

65

observă că această diferenţă înseamnă un nivel superior al stimei de sine la consilieri

comparativ cu celelalte persoane.

Pentru o aprofundare a rezultatelor obţinute nivelul stimei de sine este prezentat în

Figura 2.

Figura nr. 2: Nivelul stimei de sine la consilieri şi angajaţii din diferite domenii

ocupaţionale

Prin urmare, persoanele care lucrează ca şi consilieri au o atitudine pozitivă faţă de tot

ceea ce îi înconjoară, faţă de sine, lume, viitor, faţă de profesia exercitată, ştiu exact care sunt

scopurile lor în viaţă, ce au realizat în trecut şi ce ar dori să realizeze în viitor. Este o profesie

care le oferă satisfacţie personală prin faptul că îi ajută pe ceilalţi oameni, indiferent de rasă,

etnie, religie, sex, profesie, să adopte o atitudine asemănătoare cu a lor în faţa vieţii, care să le

asigure succes în tot ceea ce fac. Având o stimă de sine ridicată, consilierii au sarcina de a le

dezvolta şi celorlalţi o stimă de sine ridicată şi de a le insufla încredere în ei şi în activităţile

întreprinse. Axându-se pe dezvoltarea personală a celorlalţi oameni, persoanele care lucrează

ca şi consilieri şi-au dezvoltat iniţial toate atributele necesare pentru exercitarea profesiei şi au

dobândit calităţile principale care să îi ajute să aibă succes în profesia lor.

66

A două ipoteză conform căreia nivelul încrederii în sine este mai ridicat la consilieri

comparativ cu persoanele angajate în domenii diferite a fost validată.Comparând nivelul

încrederii în sine la cele două categorii de persoane s-a obţinut o valoare t=3,019 la pragul

p=0,005, ceea ce semnifică existenţa unor diferenţe semnificative. Analizând media (m) şi

abaterea standard (s.d.) putem concide că întradevăr nivelul încrederii în sine este mai ridicat

la consilieri comparativ cu persoanele din domenii diferite. Acest lucru este surprins în figura

3.

Figura nr 3: Nivelul încrederii în sine la consilieri şi la angajaţii din diverse domenii

ocupaţionale

Consilierii au un nivel ridicat al încrederii în sine, se apreciază ca şi persoane, sunt

siguri de calităţile lor şi încearcă să le insufle încredere în sine şi persoanelor cu care lucrează.

Având o astfel de profesie, este obligatoriu ca cel care ajută la schimbarea

mentalităţii oamenilor să fie o persoană puternică, sigură pe ea, să-şi iubească profesia şi

oamenii pe care încearcă să-i ajute. Fiind încrezători în sine, consilierii îi ajută pe ceilalţi să-şi

rezolve problemele, să dezvolte relaţii sănătoase unii cu alţii, să fie într-o relaţie pozitivă cu ei

înşişi. Ei au un mai bun discernământ asupra a ceea ce trăiesc în viaţa de zi cu zi şi încearcă să

le schimbe şi celorlalţi atitudinea cu care privesc lucrurile ce li se întâmplă. Cea mai plauzibilă

explicaţie pentru această ipoteză poate fi pregătirea în domeniul consilierii psihologice şi

67

şcolare a fiecărui liceenţiat în psihologie. Mulţi dintre aceşti consilieri derulează programe de

consiliere cu elvii, încercând să-i înveţe pe aceştia importanţa acceptării propriei persoane cu

bune şi cu rele, centrarea atenţiei pe evaluarea comportamentului şi nu a întregii personalităţi.

La nivelul relaţiilor interpersonale, în urma comparaţiei rezultatele obţinute sunt t=-

1,574 la un p=0,126, ceea ce înseamnă lipsa unei diferenţe semnificative între consilieri şi

ceilalţi angajaţi. Astfel că ipoteza a treia luată în studiu în ceea ce priveşte stabilitatea relaţiilor

interpersonale la consilieri comparativ cu ceilalţi angajaţi nu a fost validată. Acest fapt este

surprins in figura 4.

Figura nr. 4: Nivelul relaţiilor interpersonale la consilieri şi angajaţii din diverse

domenii ocupaţionale

Se consideră că stima de sine are un efect pozitiv în ceea ce priveşte iniţierea de

contacte sociale cu ceilalţi şi că o stimă ridicată poate asigura o stabilitate a relaţiilor

interpersonale. Nu există însă diferenţe între oameni de profesii diferite şi consilieri în ceea ce

priveşte acest aspect, prin urmare nu se poate afirmă faptul că o stimă de sine ridicată este

asociată cu o stabilitate în relaţiile cu ceilalţi. Consilierii, prin profesia lor se relaţionează mai

uşor cu ceilalţi oameni decât persoanele care lucrează în alte domenii de activitate, sunt mai

sociabili, deschişi, pot să comunice asertiv în orice situaţie. Acest lucru însă nu demonstrează

şi o stabilitate mai mare a relaţiilor dezvoltate cu ceilalţi comparativ cu persoane angajate în

68

diverse locuri de muncă. Prin urmare, în studiul de faţă s-a evidenţiat faptul că profesia nu

influenţează stabilitatea relaţiilor interpersonale în funcţie de stima de sine.

Pentru verificarea următoarelor trei ipoteze s-au realizat trei analize statistice

corelative pentru a surprinde relaţiile existente între cele trei constructe: stimă de sine,

încredere în sine şi relaţii interpersonale, rezultate prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Analiza corelativă între stima de sine, încrederea în sine şi relaţiile

interpersonale la consilieri şi la ceilalţi angajaţi din domenii diferite.

r p

stimă de sine*încredere în sine 0,169 0,354

stimă de sine*relaţii interpersonale -0,212 0,245

Încredere în sine*relaţii

interpersonale

-0,280 0,120

Astfel că, coeficientul de corelaţie dintre stima şi încrederea în sine r = 0,169 la un

prag p=0,354, indică lipsa unei relaţii liniare între cele două variabile.

Ipoteza a patra încerca să explice faptul conform căruia, cu cât stima de sine este mai

dezvoltată, cu atât şi încrederea în sine este mai dezvoltată. Rezultatele nu au arătat nicio

relaţie între cele două variabile. Se aştepta faptul că persoanele care au o stimă de sine ridicată

au o mai mare încredere în ele şi în tot ceea ce vor sa întreprindă. Apreciindu-se ca persoane şi

considerându-se valoroase, cei cu stimă de sine crescută vor şti să-şi rezolve problemele vieţii

mai repede şi mai eficient, pentru că au încredere în ei şi în tot ceea ce-şi propun. Este ştiut

faptul că sentimentul de încredere anticipează apariţia stimei de sine.

Există însă o distincţie clară între cele două concepte şi anume stima de sine ţine de

domeniul afectivităţii şi de sentimentele pe care le avem raportate la propriul eu, iar încrederea

69

în sine de domeniul cognitiv, adică de credinţele despre eul personal, de autoeficacitate.

Persoanele cu stimă de sine ridicată se antrenează cu uşurinţă în activităţi de promovare a

propriului eu şi obţin succes după succes. Cei cu stimă de sine scăzută sunt nesiguri în orice

întreprind şi orice eşec îi demoralizează.

În ceea ce priveşte relaţia dintre stima de sine şi relaţii interpersonale, coeficientul de

corelaţie r = -0,212 al p=0,245 semnifica inexistenţa unei relaţii liniare între variabile.

Ipoteza a cincea conform căreia cu cât stima de sine este mai ridicată cu atât relaţiile

interpersonale sunt mai stabile nu a fost validată. Se aştepta faptul că o stimă de sine ridicată

să ajute la durata, stabilitatea şi trăinicia relaţiilor interpersonale. Persoanele care au o

concepţie bună despre ei înşişi, care se percep ca fiind valoroşi, care au succes in viaţă şi îşi

ating scopurile se raportează intr-un mod pozitiv la ceilalţi semeni şi au o atitudine pozitivă

faţă de aceştia.

Stima de sine ridicată ajută la relaţionarea cu ceilalţi şi la dezvoltarea unor relaţii

stabile şi puternice pe parcursul vieţii. In cazul de faţă nu a reieşit nici o corelaţie intre stima

de sine şi relaţiile interpersonale, prin urmare o stimă de sine ridicată nu duce automat şi la

stabilitatea in relaţii interpersonale.

Ultima ipoteză conform căreia, există o corelaţie semnificativă între încrederea in

sine şi relaţiile interpersonale nu a fost validată. Valoarea coeficietului de corelaţie dintre

încrederea în sine şi relaţiile interpersonale r = -0,280 la p=0,120 arată lipsa unei relaţii liniare

între variabilele aduse în discuţie. Astfel că, o încredere ridicată in sine nu duce la o stabilitate

in relaţiile cu ceilalţi.

Persoanele care au încredere în ei se relaţionează uşor cu ceilalţi, pun mare preţ pe

sociabilitate, pe sprijinul semenilor, intră uşor în discuţii cu ceilalţi, îşi creează cu rapiditate

relaţii sociale solide. Sunt într-o bună relaţie cu ei înşişi dar şi cu ceilalţi, sunt asertivi şi

empatici, adică îşi pot exprima dorintele în mod clar, corect şi îşi pot cere drepturile la nevoie.

70

De asemenea sunt înţelegători faţă de ceilalţi şi faţă de problemele lor, nu rămân indiferenţi la

durerea celorlalţi şi sunt solidari faţă de aceştia în situaţiile grele ale vieţii. În studiul de faţă nu

a reieşit legătura puternică dintre încrederea în sine şi relaţiile interpersonale.

Prin urmare nici una dintre corelaţiile analizate nu au fost demonstrate, deci ipotezele

nu au fost validate. Nu există corelaţii între stima de sine şi încrederea în sine, nici între stima

de sine şi relaţiile interpersonale şi nici între încrederea în sine şi relaţiile interpersonale.

Astfel că, o stimă de sine ridicată nu duce la o mai mare încredere în sine, iar stima de sine

crescută şi încrederea în sine ridicată nu echivalează cu stabilitatea relaţiile interpersonale.

Explicaţia acestui fapt ar putea fi numărul mic de subiecţi şi de variabile luate în studiu. Se

doreşte extinderea acestui studiu pe viitor, abordarea mai multor variabile şi chestionarea unui

număr mai mare de persoane dat fiind faptul că stima de sine este elementul fundamental al

autoeficacităţii.

71

4.5. Concluzii parţiale

În acest capitol mi-am propus să studiez stima de sine în raport cu încrederea în sine

şi cu relaţiile interpersonale, fiind ştiut faptul că o stimă de sine ridicată duce la o creştere a

încrederii în sine şi la stabilitatea relaţiilor interpersonale. S-au luat în vedere persoane care

lucrează ca şi consilieri şi persoane din diverse domenii de activitate. Este de aşteptat faptul că

persoanele care lucrează ca si consilieri sa aibă o stimă de sine mai ridicată decât persoanele

ce activează în alte domenii, sa aibă mai multă încredere in forţele lor şi să dezvolte relaţii

interpersonale mai stabile. .

S-a pornit de la premisa că persoanele care lucrează ca şi consilieri vor avea o

stimă de sine mai ridicată decât persoanele care lucrează în alte domenii de activitate deoarece

profesia lor le permite să abordeze în fiecare zi această noţiune de stimă de sine. De asemenea

şi încrederea în sine a consilierilor va fi mai mare decât la restul persoanelor deoarece au o

atitudine pozitivă faţă de ei şi faţă de tot ceea ce vor să întreprindă, iar stabilitatea relaţiilor

interpersonale dezvoltate de aceştia va fi mai mare.

Primele două ipoteze au fost validate, în timp ce a treia nu a fost validă. Astfel că,

persoanele consilieri au făcut dovada unui nivel al stimei de sine superior persoanelor din

domenii diferite de muncă din mai multe motive şi anume: studiile de specialitate aprofundate

despre aceste concepte, experienţa profesională mai bogată asociată cu imposibilitatea de a

greşi, au o atitudine pozitivă faţă de tot ceea ce îi înconjoară, faţă de sine, lume, viitor, faţă de

profesia exercitată, ştiu exact care sunt scopurile lor în viaţă, ce au realizat în trecut şi ce ar

dori să realizeze în viitor.

72

A doua ipoteză a fost validată în urma analizei statistice a datelor. Consilierii au un

nivel mai ridicat al încrederii în fortele proprii comparativ cu persoanele care activează în

diverse domenii de activitate. Eplicaţia cea mai plauzibilă pentru acest lucru ar putea fi faptul

că mulţi dintre consilieri derulează programe de consiliere, încercând să le insufle oamenilor

încredere în sine şi să-i înveţe importanţa acceptării propriei persoane, menţionând faptul că

atenţia lor trebuie să fie centrată pe evaluarea comportamentului şi nu a întregii personalităţi.

A treia ipoteza nu a fost demonstrată, astfel că nu sunt diferenţe între consilieri şi

restul angajaţilor referitor la stabilitatea relaţiilor interpersonale. O stimă de sine ridicată sau o

încredere în sine accentuată nu favorizează trăinicia relaţiilor interpersonale, indiferent de

natura profesiei.Ar fi de aşteptat ca persoanele care lucrează în domeniul consilierii să poată

relaţiona mult mai uşor cu cei din jur deoarece se presupune faptul că au o mai bună pregătire

de specialitate acest lucru făcându-i să fie mult mai sociabili şi deschişi decât cei care lucrează

în alte domenii.

Următoarele trei ipoteze au încercat a surprinde corelaţia dintre stima de sine,

încrederea în sine şi relaţiile interpersonale, dar nu au putut fi validate. Studierea corelaţiei

între variabilele propuse a arătat faptul că stima de sine nu corelează cu încrederea în sine şi

nici cu relaţiile interpersonale. Astfel că, o stimă de sine ridicată nu este asociată cu o

încredere în sine mai mare sau cu o stabilitate a relaţiilor dezvoltate cu celelalte persoane. De

asemenea încrederea în sine nu duce la stabilitatea relaţiilor interpersonale. Chiar dacă

încrederea în sine este un concept esenţial ce anticipează apariţia unei stime de sine ridicate şi

o stabilitate în relaţiile interpersonale, cercetarea de faţă nu a reuşit să demonstreze acest lucru.

Dat fiind faptul că studiul s-a realizat pe un eşantion foarte mic, datele nu se pot

extrapola la nivelul întregii populaţii iar veridicitatea şi aplicabilitaea lor rămâne a fi

demonstrată în studii şi experimente ulterioare.

73

Concluzii generale

Trăim sub semnul acceleraţiei istoriei, după cum plastic se exprima, acum câteva

decenii, filosoful francez Gaston Berger. Omul contemporan trebuie să fie şi, în mod real, este

într-o continuă alertă, prevăzător, temător dar niciodată pe deplin pregătit pentru viaţă, pentru

surprizele ei. Evenimentele îl preced mai mult decât oricând şi, cu toată precauţia cu care a

fost înarmat, omul zilelor noastre nu este pregătit să îşi întâmpine destinul social.

Astăzi se discută din ce în ce mai mult despre consiliere psihologică, educaţională,

vocaţională ca modalitate de sprijin a persoanei care întâmpină dificultăţi în existenţa sa, ca

suport afectiv şi moral pentru cei care nu pot relaţiona optim, pentru cei care nu pot comunica

sau nu vor să o facă, negăsindu-i sensul.

Mediul social reprezentat de familie, şcoală, grup de apartenenţă, dar şi prin întregul

sistem ce caracterizează societatea la un moment dat îşi pune amprenta atât direct cât şi prin

mijloace indirecte asupra evoluţiei individului. Dată fiind natura socială a omului, identitatea

sa nu poate fi apreciată decât în plan social, ea validându-se în raport cu alţii şi cu standardele

sociale acceptate, drumul ei plecând din sfera biologică, trece prin cea psihică, afectivă şi

intelectuală şi oprindu-se în sfera socială.

În lucrarea de faţă am încercat să prezint, într-o manieră sintetică, informaţii de

specialitate despre stima de sine şi ceea ce presupune prezenţa sau absenţa ei. Modul în care se

formează şi se dezvoltă stima de sine din copilărie până în adolescenţă, odată cu dezvoltarea

personalităţii şi a eului. Formarea stimei de sine se realizează în contextul mai larg al formării

74

imaginii de sine, proces dificil şi sinuos, care începe în copilărie şi se desăvârşeşte în perioada

adolescenţei. Deşi este bine să avem o stimă de sine ridicată nu trebuie să uităm faptul că

uneori şi acest lucru ne poate dăuna, ne poate face mai egoişti. Nu puteam vorbi despre stima

de sine daca nu aş fi amintit şi elementele componente ale acesteia şi anume imaginea de sine,

respectul de sine şi iubirea de sine. Pentru formarea imaginii de sine trebuie să parcurgem mai

multe etape şi să ţinem cont de anumiţi factori. Chiar dacă uneori ni se întâmplă să mai eşuăm

ar trebui să nu uităm că în formarea unei imagini de sine pozitive nu putem renunţa uşor la

scopurile care ni le-am propus ci dimpotrivă trebuie să luptăm şi să perseverăm în ceea ce

vrem să îndeplinim. În ceea ce priveşte respectul de sine e bine de ştiut faptul că acesta se

dobândeşte din familie încă de la vârste foarte fragede, de aceea părinţii sunt primii care le

dezvoltă copiilor respectul de sine. Pentru a-i respecta pe cei din jur în primul rând trebuie să

ne respectăm pe noi sau altfel spus pentru a fi respectaţi trebuie la randul nostru să oferim

respect.

În al treilea capitol al lucrării m-am referit la abordarea umanistă a personalităţii.

Umaniştii al cărui iniţiator este Abraham Maslow susţin că oamenii sunt văzuţi ca activi,

preocupaţi de scopuri precum dezvoltarea personală. Am abordat analiza tranzacţională

deoarece este considerată una din principalele direcţii ale abordării umaniste şi al cărei

fondator este Eric Berne. Această metodă de terapie este fondată de Berne pentru a analiza

tranzacţiile între persoane. Analiza tranzacţională propune termenul de „stroke” ca o unitate de

contact-stimul fizic, psihologic sau social-între două fiinţe umane care implică recunoaşterea

prezenţei celuilalt. Stroke-ul exprimă nevoia oamenilor de semne de recunoaştere, nevoia

oamenilor de o anumită cantitate de contacte cu ceilalţi oameni, pentru a supravieţui. Atunci

când vom reuşi să stăpânim foarte bine tehnicile propuse de analiza tranzacţională, putem

aduce pe un drum bun orice comunicare, la orice nivel.

Considerând că o stimă de sine ridicată duce la o creştere a încrederii în sine şi la

75

stabilitatea relaţiilor interpersonale este de aşteptat ca cei care lucrează ca şi consilieri să aibă

o stimă de sine mai ridicată decât persoanele ce activează în alte domenii.

În evaluarea stimei de sine am folosit scala Rosenberg fiind considerat cel mai

eficient şi rapid instrument de evaluare pentru identificarea nivelului stimei de sine în cazul

subiecţilor aleşi.

De aceea în urma aplicării scalei de evaluare a stimei de sine pe un număr relativ mic

de subiecţi şi din domenii diferite s-a putut constata că persoanele consilieri au făcut dovada

unui nivel al stimei de sine superior persoanelor din domenii diferite de muncă din mai multe

motive şi anume: studiile de specialitate aprofundate despre aceste concepte, experienţa

profesională mai bogată asociată cu imposibilitatea de a greşi, au o atitudine pozitivă faţă de

tot ceea ce îi înconjoară, faţă de sine, lume, viitor, faţă de profesia exercitată, ştiu exact care

sunt scopurile lor în viaţă, ce au realizat în trecut şi ce ar dori să realizeze în viitor. În urma

studiului efectuat s-a putut observa că nu sunt diferenţe între consilieri şi restul angajaţilor

referitor la stabilitatea relaţiilor interpersonale.

Deşi ar fi fost de aşteptat ca persoanele care lucrează ca şi consilieri să se relaţioneze

mai uşor cu ceilalţi oameni decât persoanele care lucrează în alte domenii de activitate, să fie

mai sociabili, deschişi, să comunice asertiv în orice situaţie s-a putut observa că o bună

interrelaţionare între oameni nu depinde neaparat de studiile pe care le au, ci mai mult de

capacitatea lor de comunicare, de modul în care socializează unii cu alţii şi mai ales de feleul

în care se percep pe ei înşişi. Apreciindu-se ca persoane şi considerându-se valoroase, cei cu

stimă de sine crescută vor şti să-şi rezolve problemele vieţii mai repede şi mai eficient, pentru

că au încredere în ei şi în tot ceea ce-şi propun. Este ştiut faptul că sentimentul de încredere

anticipează apariţia stimei de sine. Prin urmare, prin studiul efectuat s-a evidenţiat faptul că

profesia nu influenţează stabilitatea relaţiilor interpersonale în funcţie de stima de sine.

Deoarece studiul de faţă s-a realizat pe un număr mic de subiecţi rezultatele nu se pot

76

extrapola la nivelul întregii populaţii iar veridicitatea şi aplicabilitaea lor rămâne a fi

demonstrată în studii şi experimente ulterioare.

Corectarea imaginii de sine şi cultivarea respectului de sine sunt posibile şi benefice

pentru cel care doreşte să fie împăcat cu sine, să se simtă confortabil în orice colectivitate care

ţinteşte spre autoafirmare şi fericire personală. Menţionând gânduri şi atitudini pozitive, având

încredere în sine, fiind optimist, entuziast, omul reuşeşte mai uşor să obţină ceea ce îşi doreşte.

Pentru a fi împlinit, este necesar ca omul să aibe permanent un scop, iar pentru a-l atinge

trebuie să se pregătească atât cu mijloace concrete cât mai ales mental. Un alt lucru necesar

este să adoptăm scopurile şi idealurile la propriile resurse.

Concordanţa lor permite apariţia succesului iar neconcordanţa lor creează premisele

unui eşec. Amplificarea grijii şi a respectului faţă de noi ne va determina  să avem aceeaşi

atitudine şi faţă de ceilalţi. Comparaţia este necesară pentru a asimila norme şi valori sociale

cât mai ales pentru a demonstra unicitatea individului, pentru că fiecare este unic în felul său şi

are dezvoltate anumite aspecte ale personalităţii mai bine decât ceilalţi. 

77

BIBLIOGRAFIE

1. Bandura, A. Social foundations of thought and action: A social cognitive theory.

Englewood Cliffs,1986

2. Bonchiş, E., Drugaş, M.,Trip, Simona, Dindelegan, Cornelia, Introducere în

psihologia personalităţii, Editura Universităţii din Oradea, 2006

3. Cristophe, Andre şi Francois Lelord, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te

înţelege mai bine cu ceilalţi, Editura TREI 2003

4. Eric Berne, Jocuri pentru adulţi, Editura Amaltea, Bucureşti, 2002

5. François, Lelrod, Christophe Andrė, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te

înţelege mai bine cu ceilalţi, editura TREI 2003 apud B. Cyrulnik, Les Nourritures Affectives,

Paris, Odile Jacob,1993

6. Frijda, 1986; Lazarus, 1984; Weiner, 1986. Stress and Emotion: A New

Synthesis, New York, Springer Publishing Company

7. Greenberg J, Simon L, Porteus J, Pyszczynski T, and Solomon S, The effects of

mortality salience on the inappropriate use of cherished cultural symbols. Personality and

Social Psychology Bulletin,1995

8. Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, Bucureşti, 2004

9. Golu, Mihai, Dinamica personalităţii, Editura PAIDEIA, Bucuresti, 2005

10. Ioan, Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Socialǎ, Editura Exe

78

S. R. L., 1994

11. Kernis, M. H., Brown, A. C., & Brody, G. H., Fragile self-esteem in children

and its associations with perceived patterns of parent-child communication, in Journal of

Personality

12. Leary, M. R., & Downs, D. L, Interpersonal functions of the self-esteem motive:

The self-esteem system as a sociometer. In M. H. Kernis (Ed.), Efficacy, agency, and

selfesteem, New York: Plenum, 1995

13. Marian, Mihai, Psihoterapii – teorii, metode, intervenţie, Editura Universităţii din

Oradea, 2006

14. Nathaniel, Branden, Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Ed.COLOSSEUM-

BUCUREŞTI, 1996

15. Rene De Lassus, Descoperirea sinelui, Ed.TEORA, Bucureşti, 1999

16. Rene De Lassus, Analiza Tranzacţională, Editura Teora, Bucureşti, 2000

17. Robinson JP, Shaver PR, & Wrightsman LS, Measures of personality and social

psychological attitudes. San Diego: Academic Pr., 1991

18. Roland, Doron şi Françoise, Parot, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2007

19. Zlate, Mielu, Eul şi personalitatea, Editura.TREI, Bucureşti, 2008

20. Zlate, Mielu, Omul faţă în faţă cu lumea,Editura Albatros, Bucureşti, 1988

21. Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Editura Polirom, Bucureşti, 2000

79

ANEXE

SCALA ROSENBERG

Evaluaţi-vă propria stimă de sine.

Citiţi cu atenţie fiecare frază şi răspundeţi în cel mai scurt timp, marcând cu un “X”

varianta care se apropie cel mai mult de punctul vostru de vedere actual.

Total de acord De acord Dezacord Total dezacord

1. În general, sunt multumit (ă) de mine.

2. Câteodată mă gândesc că nu valorez nimic.

3. Cred că am o serie de calităţi bune.

4. Sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca ceilalţi.

5. Simt că am în mine prea multe de care să fiu mândru (ă).

6. Câteodată mă simt realmente inutil.

7. Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel puţin la fel ca alte persoane.

8. Mi-ar plăcea să pot avea mai mult respect faţă de mine însumi (însămi).

9. Ţinând cont de toate, am tendinţa să cred că sunt un (o) ratat(ă).

10. Am o părere pozitivă despre mine.

80

Cum să vă calculaţi rezultatele:

1. Calculaţi-vă punctajul după următoarele indicaţii:

♦ pentru întrebările 1, 3, 4, 7, 10:

-dacă aţi răspuns „total de acord”: 4 puncte

-dacă aţi răspuns „de acord” : 3 puncte

-dacă aţi răspuns „dezacord” : 2 puncte

-dacă aţi răspuns „total dezacord”: 1 punct

♦ pentru întrebările 2, 5, 6, 8, 9”

-dacă aţi răspuns „total de acord”: 1 punct

-dacă aţi răspuns „de acord” : 2 puncte

-dacă aţi răspuns „dezacord” : 3 puncte

-dacă aţi răspuns „total dezacord”: 4 puncte

2. Faceţi suma tuturor punctelor. Notaţi-o în chenar:

Cum să vă interpretaţi rezultatele?

Notele din acest chestionar se situează între 10 (cea mai scazută notă posibilă a stimei

de sine) şi 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine).

♦ Un scor între 10-16 tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scazută

♦ Un scor între 34-40 tinde să indice o înaltă stimă de sine (acest rezultat poate să vă

crească încă stima de sine)

♦ Un scor între 17-33 tinde să indice o stimă de sine medie.

81

b#“%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!

^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

82