Ψ

Pornind de la constatarea că în spaţiulromânesc nu abundă cercetări concretecare să fie centrate pe conceptul de auto-ritarism, am fost motivat să iniţiez şi săconduc o asemenea întreprindere. TheGallup Organization a efectuat în Româ-nia un sondaj la nivel naţional, ale cărui

rezultate au fost date publicităţii într-unstudiu al Institutului pentru Politici Pu-blice. Aceste rezultate au evidenţiat ten-dinţele puternice ale românilor spre au-toritarism. Astfel, întrebaţi dacă Româ-nia are nevoie de un conducător puterniccare să facă ordine în ţară, 84% dintre

Psihologia, nr.4/2009

CERCETARI; SONDAJE; RECOMANDĂRI

AUTORITARISMUL ÎN CONTEXT ROMÂNESC

Constantin BERE

Termeni-cheie: autoritarism, convenţionalism, religiozitate, stereoti-puri, relativism, deschidere.

AbstractAuthoritarianism implies a core of attitudes, or more precisely the ten-

dency to answer in the same manner to certain categories of stimuli. It is acombination of three factors in the same person: obedience before the legiti-mate authorities; aggressiveness directed towards the targets officially esta-blished by the leaders of the systems; the strict observance of social conven-tions. Authoritarian people are not necessarily refined from an intellectualpoint of view; often, they might sustain contradictory ideas or use doublestandards in their social evaluations, and possess a dogmatic thinking.

Collective mind of the Romanian people still contains a core of such atti-tudes, prejudices and stereotypes. The transformation process is evolvingslowly not only at the individual level, but also at the level of public institu-tions. Too many Romanians are still dominated by personal frustrations andoptions, the persistence of such attitudes representing a potential danger forstability.

78

Ψ

subiecţi au răspuns afirmativ. Apoi 65%au fost de acord că lucrurile ar merge maibine dacă toată lumea ar asculta ordinileautorităţilor, 54% au indicat că este maiimportantă păstrarea ordinii publice de-cât respectarea libertăţilor individuale,50% au sprijinit ideea pedepsei cu moar-tea, iar 22% sprijinã ideea unui regimmilitar în România, iar 20% au indicat căbătaia este un mijloc eficient în educaţie.De altă parte, conform aceluiaşi sondaj,aproximativ 94% din populaţia adultă aRomâniei crede în Dumnezeu. Convin-gerea că biserica poate oferi răspunsuripotrivite la nevoile spirituale ale oame-nilor fiind împărtăşită de 83% dintrerespondenţi, iar 44% consideră că biseri-ca poate oferi chiar soluţii la problemelesociale din ţara noastră.

Oricât de discutabilã ar fi semnifica-ţia acestor date (extrase selectiv din stu-diul IPP-Gallup), o analizã globalã a lorsugerează o serie de tendinţe la nivelulsocietăţii româneşti referitoare la valori-le individualismului, ale umanismului li-beral şi ale diversităţii. Manifestarea in-toleranţei şi a atitudinilor conservatoare(tradiţionaliste) pe segmente relativ largiale populaţiei, corelate cu un nivel ridi-cat al religiozităţii, atrag atenţia asuprapotenţialului autoritarist de amploare alpopulaţiei. În România nu ar trebui sãtrăiascã, conform respondenţilor, ho-mosexualii (40%), Martorii lui Iehova(24%), musulmanii (19%) şi ţiganii(13%), iar abaterea de la norma moralăcreştină ar trebui pedepsită (52%).

Coroborând toate aceste date cu ta-bloul autoritarismului surprins în litera-tura curentă, obţinem consistenţă pentrumulte dintre aspectele teoriei personali-tăţii autoritariste dezvoltată iniţial deAdorno şi continuată ulterior de corifeiiacestuia sub diverse faţete. Cât priveşte

acest studiu, ne-am centrat mai cu seamăpe modelul lui Robert Altemeyer, pre-luând (cu modificările ce se impun uneiadaptări culturale) cunoscuta sa scală demăsura a autoritarismului - RWA* .

Modelul lui Altmeyer, prezentat iniţi-al în cartea sa Autoritarismul Aripei deDreapta (1981), a fost formulat mai de-grabă în termenii teoriei învăţării socialea lui Bandura şi mai puţin din perspecti-va structurii psihodinamice a lui Freud,aşa cum o făcuse înainte Adorno şi cola-boratorii săi. Noua sa scală (RWA), dez-voltată după ani de validare empirică, re-prezintă o măsură a unui nucleu atitudi-nal rezultat din covariaţia a trei factoricombinaţi: supunerea faţă de autorităţilelegitime în exerciţiu (supunere autorita-ră), agresivitate direcţionată spre ţinteleoficiale stabilite de conducătorii sistemu-lui (agresivitate autoritară) şi respectareacu stricteţe a convenţiilor sociale (con-venţionalism accentuat). Am menţionatdeja că acest model (prin urmare implicitscala RWA) a fost validat în numeroasealte ţări, între care Japonia (Iwata,1977),Australia (Heaven,1984), India (Has-san,1987), Germania (Altemeyer,1988),Africa de Sud (Duckit,1988), Israel (Ru-binstein,1995), inclusiv spaţiul sovietic,înainte şi după destrămarea imperiului.

Am fost interesat aşadar să urmărescca prim obiectiv validitatea culturală aversiunii româneşti a RWA. Pentru aceas-ta ne-am asumat cel puţin două premisemajore. Prima dintre ele vizează însăşiconstructul în sine la care face trimiterescala lui Atemeyer - RWA. Autorul ame-rican operează o distincţie între autorita-rismul de dreapta (Right-Wing Authori-tarianism) şi autoritarismul de stânga(Left-Wing Authoritarianism), avânddrept reper ideologia politică, puterea şiposesia ei. Deşi în România axa ideolo-

Constantin BERE

79

Ψ

giilor politice se vrea a fi clar conturată,cel puţin la vârf, am considerat că ea esteinsuficient cristalizată şi că la niveluleşantionului de măsurare, distincţiadreapta politică vs. stânga politică conţi-ne încă suficientă imprecizie. De altmin-teri, suntem convinşi că, chiar mulţi din-tre cei de la vârf ce se pretind de stângasau de dreapta, au încă mari probleme îna-şi defini poziţia până la capăt. Dacă aşaeste, aceasta ar fi făcut concluziile noas-tre irelevante. Prin urmare, am conside-rat scala RWA ca pe o măsură generală aautoritarismului, încredinţaţi fiind că şiunii, şi ceilalţi (de dreapta sau de stânga)pot fi caracterizaţi de aceeaşi structură tri-dimensională: supunere, agresivitate şiconvenţionalism. Ideea nu este delocnouă. Rezumând o serie de cercetări des-făşurate cu o altă scală cunoscută careviza dogmatismul, Stone (1980) conclu-ziona că autoritarismul de stânga este unmit şi că distincţia autoritarism de dreap-ta/autoritarism de stânga este superfluă.

Cea de a doua premisă acceptă faptulcă, deşi România a făcut parte din fostulbloc comunist unde ideologia a creatomul de tip nou, care nu se poate compa-ra cu cel din Vest, şi la care concepte pre-cum autoritarismul (cel puţin aşa cum l-adezvoltat Altemeyer) ar fi prin definiţieinaplicabil, experienţa ne-a silit să cre-dem că personalitatea autoritaristă din Esteste, din punct de vedere psihologic, ace-eaşi cu cea din Vest. Chiar dacă au apar-ţinut unor ideologii foarte diferite, atâtautoritaristul vestic cât şi cel estic pre-zintă caracteristici comune precum fricade disidenţă, de gândire autonomă şi li-bertate personală, supunere şi agresiuneautoritară. Apreciem că ar fi util în acestcontext să subliniem ceea ce până aici amconsiderat ca fiind implicit, că atunci cândvorbim de autoritarism nu punem în dis-

cuţie o caracteristică a liderilor din siste-mele totalitare. Ceea ce a interesat pe psi-hologi încă de la publicarea cărţii luiAdorno (în 1950) n-a fost autoritarismulliderilor, ci acea trăsătură de la nivelulindivizilor, fanatic devotaţi şi supuşi ce-lor care îi conduc.

Cel de-al doilea obiectiv al studiului avizat relaţiile între autoritarism, ideolo-gia etică relativistă şi nivelul religiozită-ţii. Forsyth şi colegii săi (Forsyth, 1980;Forsyth & Kelley, 1988) au identificatdouă dimensiuni ale ideologiei etice careinfluenţează judecata morală: relativis-mul şi idealismul. În contextul lucrăriinoastre, ne-a interesat doar prima dimen-siune, cea care înseamnă respingerea co-durilor morale universale şi care puneinsistent accentul pe situaţional. Avândîn vedere caracteristicile autoritarismuluioperaţionalizate de Altemeyer în RWA,ne-am aşteptat la o asociere (corelaţie)inversă între relativism şi RWA, adică amprevăzut un contrast puternic între lipsade prejudecăţi, între stilul flexibil şi des-chis caracteristice atitudinii relativiste şirigiditatea cognitivă, intoleranţa şi agre-sivitatea măsurate de RWA. Deşi, la pri-ma vedere, relaţia asupra căreia am făcutpredicţia pare transparentă, riscând să seîncadreze în categoria ipotezelor tauto-logice, am urmărit totuşi să o punem înevidenţă şi ca dovadă a adecvării instru-mentelor utilizate în contextul culturalautohton. Apoi, chiar dacă Altemeyer autilizat în mod tipic scorurile scalei RWAca pe o măsură generală a autoritarismu-lui, preferând o interpretare unidimensi-onală atât a constructului, cât şi a scaleisale (ceea ce am păstrat şi noi ca strate-gie), el a evidenţiat totuşi în cadrul scaleitrei factori legaţi, dar distincţi (convenţi-onalism, supunere şi agresiune), pentrucare noi ne-am aşteptat să găsim relaţii

Autoritarismul în context românesc

80

Ψ

unice cu celelalte aspecte care ne-au in-teresat - etica relativistă şi nivelul reli-giozităţii.

Mai departe, am urmărit să eviden-ţiez în mod concret relaţia între religiozi-tate şi autoritarism, pornind de la o seriede sugestii din literatura curentă (McFar-land,1989; Altemeyer & Hunsberger,1990, 1992) conform cărora identificareatotală cu credinţele religioase tradiţiona-le pare să aibă mai multă legătură cu per-sonalităţile autoritariste decât cu credin-ţele în sine. Într-un chestionar demogra-fic, respondenţii au fost solicitaţi să fur-nizeze, pe lângă datele de tip gen, vârstă,studii, şi nivelul reliogiozităţii dedus prinrelaţionarea a două tipuri de răspunsuri:A. frecventarea bisericii (1. deloc saufoarte rar şi doar la sărbătorile religioaseimportante; 2. o dată pe lună/o dată pesăptămână; 3. de mai multe ori pe săptă-mână/în fiecare zi); B. acordul/dezacor-dul cu o serie de afirmaţii formulate însensul fundamentalismului religios. Dinacest punct de vedere am obţinut trei ca-tegorii de respondenţi pe care i-am de-finit: seculari, practicanţi şi profund reli-gioşi. Ne-am aşteptat ca scorurile RWAale respondenţilor pe care i-am definit caseculari să fie semnificativ mai mici de-cât ale celor pe care i-am definit ca prac-ticanţi şi profund religioşi.

Metodă, participanţi, procedeu,măsuri

Pentru a atinge obiectivele propuse amselectat un eşantion de subiecţi, folosindun procedeu care să reprezinte distribu-ţia populaţiei pe sex, vârstă, nivel de stu-dii şi mediul de provenienţă (rural / ur-ban). Au fost administrate în ordine sca-la RWA, subscala lui Forsyth pentru ideo-logia etică relativistă şi un extract dinscalele utilizate de Rokeach şi Eysenck,

vizând dogmatismul si respectiv intole-ranţa la ambiguitate. La acestea am adă-ugat un scurt chestionar demografic încare am inclus şi itemi referitori la nive-lul religiozităţii. Participanţii au fost in-vitaţi să răspundă liber, fiind asiguraţi deprotecţia anonimatului. De remarcat că aufost raportate doar cinci refuzuri de acompleta chestionarul, operatorii sesi-zând la nivelul respondenţilor chiar lipsainhibiţiei şi o nerăbdare în a împărtăşipăreri.

Din scala autoritarismului (RWA, Al-temeyer-1996) tradusă şi supusă revizui-rii mai multor specialişti, am eliminatpatru itemi, total neadecvaţi realităţiinoastre, alţi nouă fiind în întregime sauparţial reformulaţi. Scala include 30 derelatări (jumătate formulate în direcţiaautoritarismului şi jumătate în direcţiaopusă) cu care participanţii indică acor-dul sau dezacordul. Dispozitivul de răs-puns - o scală tip Likert în cinci trepte(de la dezacord total până la acord total)- a fost şi el modificat faţă de versiuneaoriginală a lui Altemeyer. Menţionăm căscorurile mari au reflectat tendinţa spreautoritarism. Indicele de consistenţă in-ternă obţinut (alpha-Cronbach) a fost de0.80.

Pentru măsurarea eticii relativiste, par-ticipanţii au completat subscala lui For-syth (1980) care vizează acordul cu rela-tările morale relativiste pe un sistem tipLikert în cinci trepte (de la dezacord to-tal la acord total), scorurile mari indicândtendinţa spre judecata morală relativistă.Şi pentru această subscală am obţinut unindice al consistenţei interne satisfăcător(alpha-Cronbach = 0.72).

În privinţa relaţiei autoritarism/religio-zitate am procedat la diferenţa mediiloraplicată scorurilor RWA, conform cu ni-velul religiozităţii. Cei doi termeni ai

Constantin BERE

81

Ψ

comparaţiei au fost, pe de o parte, parti-cipanţii definiţi ca seculari, iar de cealal-tă cei pe care i-am inclus în categoriilepracticanţi şi profund religioşi.

Rezultate, discuţiiVom face mai întâi scurte referiri la

rezultatele primului obiectiv pe care nil-am propus, fără a intra prea mult în de-taliile procesului anevoios de adaptare aunui asemenea instrument. Adaptareaculturală depăşeşte măsurarea psihome-trică sau simplul demers al traducerii. Eaînseamnă în fapt identificarea nuanţelorspecifice limbii şi culturii şi, în acelaşitimp, raportarea la realitatea concretă şiparticulară a populaţiei căreia i se adre-sează.

Concret, după realizarea unei varian-te iniţiale a scalei (obţinută printr-o tra-ducere / reformulare adecvată, având grijăla semnificaţia conţinutului itemilor),paşii următori – aplicarea experimentalăşi analiza datelor obţinute – au relevatdiferenţe nesemnificative între datelenoastre (distribuţii, indicatori ai tendin-ţei centrale, împrăştierii, simetriei) şi lo-turi de comparaţie din alte arii culturale:Rusia -V.Ageyev, 1992; Germania -M.Verkuyeton, 1998;). Apoi, scurte inter-viuri standardizate, efectuate cu respon-denţii chestionarului, au indicat trăsăturice disting între persoanele cu scoruri ri-dicate şi scoruri scăzute la scala autorita-rismului: tendinţe de a glorifica puterea,de a admira persoanele autoritare, de apedepsi prompt încălcarea normelor con-venţionale şi a indica constant soluţii ra-dicale pentru orice problemă etc. În modfiresc, analizele au vizat şi alte aspecteprecum relaţiile între autoritarism şi va-riabile ca genul participant, categorii devârstă, nivelul studiilor sau mediul deprovenienţă rural / urban, rezultatele în

ansamblul lor sprijinind ideea operaţio-nalităţii scalei de autoritarism în contex-tul cultural autohton.

În ceea ce priveşte atingerea celui de-al doilea obiectiv, am urmărit mai întâicare este direcţia şi intensitatea legăturiiîntre autoritarism şi atitudinea etică rela-tivistă. Am obţinut o corelaţie negativăsemnificativă între scorul total la autorita-rism şi scorul scalei de relativism r = -0.65,p<.01. Mai mult, deşi n-am procedat la oanaliza a structurii factoriale RWA, pen-tru a evidenţia cele trei dimensiuni carear compune, conform lui Altemeyer, au-toritarismul (convenţionalism, supunereşi agresiune), am luat totuşi în conside-rare şi posibila lor identificare (dacă lo-tul cercetat ar fi fost semnificativ maimare). În consecinţă, izolând fiecare din-tre cele trei dimensiuni (prin aglutinareascorurilor de la itemii specifici), am pro-cedat la acelaşi calcul al corelaţiei întreatitudinea etică relativistă şi fiecare di-mensiune a autoritarismului luată sepa-rat. Tabelul de mai jos conţine aceste re-zultatele. Menţionăm că ele nu diferă preamult de rezultatele unor studii similare(din alte arii culturale) de care am făcutdeja vorbire:

Corelaţie r - Pearson relativism

scor total – RWA - 0.65**

supunere - 0.52**

agresiune - 0.42**

convenţionalism - 0.74**

N = 167; ** p<0.01

Pentru testarea relaţiei autoritarism /religiozitate am procedat, aşa cum am

Autoritarismul în context românesc

82

Ψ

arătat, la diferenţa mediilor aplicată scoru-rilor autoritarismului, în conformitate cunivelul religiozităţii participanţilor. Primultermen al comparaţiei l-am constituit dinscorurile RWA ale celor definiţi ca secu-lari, celălalt fiind constituit din scorurileparticipanţilor definiţi ca practicanţi şi pro-fund religioşi. Am preferat să includemcele două tipuri de scoruri într-o singurăcategorie datorită numărului mic derespondenţi ce s-au definit ca profund re-ligioşi (apoximativ 5%). Testul de semni-ficaţie t adecvat situaţiei a avut valoareat=1.96, semnificativ la pragul de 0.05.

CONCLUZIIPe scurt, ce spun toate aceste cifre. Îna-

inte de toate, conform aşteptărilor, autori-tarismul s-a dovedit puternic asociat curespingerea atitudinii etice relativiste (r=-0.65, p<0.01). Opacitatea, stereotipia şiabsolutismul sunt aspecte definitorii alegândirii autoritariste, în timp ce relativis-mul este caracterizat prin deschidere şiscepticism. Apoi, relativismul s-a asociatinvers cu fiecare dintre cele trei faţete aleautoritarismului - supunere, agresiune,convenţionalism - ceea ce, pe de o parte,vine în sprijinul teoriei lui Altemeyer pri-vind autoritarismul, iar pe de alta, susţineîntrucâtva demersul de a ilustra bazele şidinamica relaţiei autoritarism/relativism.Intoleranţa, tradiţionalismul, convenţiona-lismul nu cad nicicum împreună cu ideeadeschiderii pentru perspective alternativeşi acceptării diversităţii.

Mai departe, variaţia sistematică întreautoritarism şi nivelul religiozitătii aratăintensitatea legăturii între o tendinţă pu-ternică spre autoritarism şi un nivel ridi-cat al religiozităţii. Diferenţa statisticsemnificativă (t=1.96, p<0.05) între celedouă categorii de scoruri (RWA crescut/religiozitate accentuată şi RWA scăzut /

secularism) sprijină clar ideea că autori-tariştii tind să fie religioşi şi, foarte pro-babil, anumite tipuri de educaţie religioa-să determină formarea de personalităţiautoritariste.

În privinţa relevanţei tuturor acestorrezultate în asamblul lor, se impune men-ţiunea că gradul în care studiul de faţăconfirmă validitatea scalei RWA în ariaculturală autohtonă, ca şi observaţiile pri-vind dinamica autoritarism / etica relati-vistă şi autoritarism / religiozitate, estelegat în mod direct de limitările impusede dimensiunea lotului investigat. Con-vins însă că o replică a unui asemeneastudiu (prezentat doar parţial aici) la uneşantion din populaţia generală va fi cucertitudine mai grăitor.

Având în subsidiar în primul rând per-cepţia generală asupra societăţii româneştiactuale, datele mai sus comentate, dar şialte observaţii similare, putem conchidecă existã în continuare în mentalul colec-tiv românesc suficiente prejudecãţi şi ste-reotipuri care nu acceptă diversitatea. Pro-cesul de transformare este lent, iar atitudi-nea de respingere a celuilalt domină încădestule ipostaze în cadrul societăţii, atâtla nivelul indivizilor, cât şi la nivelul in-stituţiilor publice. Mult prea mulţi dintreromâni, între care profesori, medici, ingi-neri, adicã cei care ar putea fi motorulschimbãrii, sunt dominaţi de frustrãri, pre-judecãţi şi opţiuni personale. Ori persis-tenţa unor astfel de atitudini reprezintã unpotenţial pericol la adresa stabilitãţii. Con-sider de aceea că evoluţia populaţiei Ro-mâniei către o societate decentă este im-probabilă dacă mizăm exclusiv pe virtuţi-le opţiunii democratice. Se impune un efortconsiderabil în a elimina intoleranţa şiignoranţa, pentru că o evoluţie pozitivăpresupune nu numai democratizarea socie-tăţii, ci şi emanciparea ei.

Constantin BERE

83

Ψ Autoritarismul în context românesc

1. Adorno, Theodor, 1982, The Aut-horitarian Personality, W.W Norton &Company, New York.

2. Altemeyer, Robert, 1996, TheAuthoritarian Specter, Harvard Universi-ty Press.

3. Altemeyer, Robert, 2003, Whathappenes when authoritarians inherit theEarth? A simulation, in Analyses of So-cial Issues and Public Policy, 3.

4. Arendt, Hannah, 1994, Originiletotalitarismului, Humanitas, Bucureşti.

5. Ball, T., Dagger, R., 2000, Ideo-logiile politice şi idealul democratic, Po-lirom, Iaşi.

6. Cernat, Vasile, 2005, Psihologiastereotipurilor, Polirom, Iaşi.

7. Colas, Dominique, 1998, Genea-logia fanatismului şi a societăţii civile,Ed. Nemira, Bucureşti.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

8. Dahrendorf, Ralf, 1996, Conflic-tul social modern, Humanitas, Bucureşti.

9. Flanagan, Owen, 1993, Varietiesof Moral Personality, Harward Univer-sity Press.

10. Freud, Sigmund, 1995, Psiholo-gia colectivă şi analiza eului, Ed. Media-rex, Bucureşti.

11. From, Erich, 1998, Frica de liber-tate, Ed. Teora, Bucureşti.

12. Fukuyama, Francis, 1997, Sfârşi-tul istoriei şi ultimul om, Ed. Paidea,Bucureşti.

13. Moscovici, Serge, 2001, Epocamaselor, Institutul European, Iaşi.

14. Păunescu, Constantin, 1994,Agresivitatea şi condiţia umană, EdituraTehnică, Bucureşti.

15. Popper, Karl, 1993, Societatea des-chisă şi duşmanii ei, Humanitas, Bucureşti.

84