biblioteca-digitala.ro SUMAR . Pag. * * * — Cuvînt înainte ... 1 . FLORIAN GEORGESC —U Muzeul...

www.mnir.ro

A C A D E M I A D E Ş T I I N Ţ E S O C I A L E Ş I P O L I T I C E A R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R O M A N I A

M U Z E U L D E I S T O R I E A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMANIA

M U Z E U L N A T I O N A L

ι

1 9 7 4

B U C U R E Ş T I

www.mnir.ro

= — = = — = Comitetul de redacţie : = =

F L O R I A N G E O R G E S C U — redactor responsabil ,

Ş T E F A N O L T E A N U — redactor responsabil a d j u n c t

L U C I A N C H I Ţ E S C U

L U C I A M A R I N E S C U — m e m b r i ,

E L E N A P A L A N C E A N U

G A V R I L A S A R A F O L E A N A L . D . V A S I L E — secretar de redacţ ie .

www.mnir.ro

SUMAR

Pag.

* * * — Cuvînt înainte . . . 1

F L O R I A N G E O R G E S C U — M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a 3

L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U —

G H E O R G H E B I C H I R —

Ş T E F A N O L T E A N U —

C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U —

L U C I A N C H I Ţ E S C U —

L I V I U Ş T E F A N E S C U —

C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U —

I O R D A N A L U N G U —

G A V R I L A S A R A F O L E A N —

S T U D I I

Probleme de a r t ă provincia lă r o m a n ă (I) . E d i c u l e funerare din D a c i a 13

D a c i i l iberi din zona e x t r a c a r p a t i c ă a R o m â n i e i în sec. I I — I V e. η 23

A g r i c u l t u r a la est şi sud de C a r p a ţ i în

sec. I X — X I V (I) 35

V e c h i m e a B u c u r e ş t i l o r . . . . . . 57

P r i v i r e asupra fort if icaţi i lor Moldovei in sec. X I V — X V I 63

Proprietatea funciară b u c u r e ş t e a n ă în perioada precapi ta l is tă 81

Date noi p r i v i n d insti tuirea „Ordinului U n i r i i " în t impul domniei lui A l e x a n d r u loan C u z a 95

Contribuţia z i a r u l u i i legal „ R o m â n i a l i b e r ă " la m i ş c a r e a de rezis tenţă ant i fasc is tă a poporului r o m â n 105

Act ivi tatea Regionalei P . C . R . B a n a t pentru organizarea mişcăr i i de rezis tenţă a n tifascistă , 1940—1944 121

V

www.mnir.ro

Pag.

M U Z E O L O G I E

C O N S T A N T I N I L I E S C U — C o n c e p ţ i a t e m a t i c ă şl tehnica m u z e a l ă în real izarea M u z e u l u i de Istorie a l R e p u bl ic i i Social iste R o m â n i a 131

E L E N A P A L A N C E A N U — Steaguri d i n colecţ ia M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . . • 135

I O N I L I N C I O I U — L u c r ă r i de a r t ă d i n p a t r i m o n i u l M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Social iste R o m â n i a — preţ ioase exponate ale Sec ţiei de istorie m o d e r n ă 157

M A R C U P A R A S C H I V — M ă r t u r i i referitoare la asas inarea s a v a n tului Nicolae Iorga, în t i m p u l terori i l e gionare din zi lele de 26—27 noiembrie 1940, existente la M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . . . . 167

V A L E R I U L E A H U — A I . T z i g a r a - S a m u r c a ş , muzeograf . . . 173

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Aspecte ale biodeter iorăr i i obiectelor în muzee 183

N O T E ŞI COMUNICĂRI

A U G U S T I N U L A N I C I — C u p r i v i r e la data întemeier i i oraşului C a l l a t i s 191

G E O R G E T R O H A N I — O p l a c ă de c e n t u r ă descoper i tă la C h i r -nogi 197

K U R T H O R E D T — I n t e r p r e t ă r i arheologice : Consideraţ i i a s u p r a cameei O r g h i d a n 201

P E T R E D I A C O N U — U n a m n a r d i n sec. a l V I - l e a e.n. descoperi t l a D e r v e n t ( jud . C o n s t a n ţ a ) . . . 207

M A R I A I O N I Ţ A — Aspecte ale vieţii şi ac t ivi tă ţ i i l u i G h e o r -ghc L a z ă r ( la 150 a n i de l a moartea sa) 209

M I H A I L P A N A I T — „ A v a n g a r d a " , organ de p r e s ă a l Secţiunii B u c u r e ş t i a U n i u n i i T i n e r e t u l u i Comunis t , i n a n i i c r ize i economice 219

D O I N A L E A H U — Î n s e m n ă r i inedite ale l u i Victor I a m a n d i în C o n s i l i u l de c o r o a n ă d i n 29/30 august 1940 227

D O C U M E N T E

E L E N A I O N E S C U — Documente inedite privi toare I a D i m i t r i e C a n t e m i r p ă s t r a t e în a r h i v e l e din U . R . S . S . 237

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Ţigle şi c ă r ă m i z i ş t a m p i l a t e d i n ther-L I V I U M A R G H I T A N mele de la M i c i a 247

VI

www.mnir.ro

Pag,

A L E X A N D R U L I G O R — I n j u r u l u n u i nou exemplar a l celui dinţii f o r m u l a r diplomatic t ipări t în l imba rom â n ă 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Noi m ă r t u r i i documentare p r i v i n d epoca U n i r i i 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n document important din perioada r ă z boiului de i n d e p e n d e n ţ ă d i n 1877—1878 : „ J u r n a l u l opera ţ iuni lor m i l i t a r e " 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monede romane şi bizantine din colecţ ia M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Soc ia liste R o m â n i a 279

C R O N I C A

G E O R G E T R O H A N I , — S ă p ă t u r i l e arheologice efectuate de M u -A N C A P A U N E S C U , zeul de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste L I V I U P E T C U L E S C U R o m â n i a (1969—1973) 289

G H E O R G H E T O M E S C U , — Noi achiziţ i i a le M u z e u l u i de Istorie a l E M I L I A M U R E T E A N U R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . . . . 295

VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRI C U L T U R A L - E D U C A T I V E

L I V I U Ş T E F A N E S C U — V i a ţ a şt i inţifică şi m a n i f e s t ă r i c u l t u r a l -educative : 8 m a i 1972—31 decembrie 1973. 301

A L . D . V A S I L E — Publicaţ i i le M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a 309

R E C E N Z I I ŞI PREZENTĂRI

* * * — B u c u r e ş t i . Materiale de istorie şi muzeografie. M u z e u l de istorie a m u n i c i p i u l u i Bucureş t i , I X , 1972, 454 p. + 1 pl . ( E m i l Dumitrescu) 313

* * * — A p u l u m . A c t a M u s e i A p u l e n s i s . I n m e -m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vol . X , 1972, 888 p. (Constantin C . Petolescu) . . 317

* * * — Sargetia , I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta G h e o r g h i ţ ă ) 321

E D I T H Β . T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . Dolche. Studien iiber r ô m i s c h - p a n n o n i s c h e Waffenfunde, B u d a pest, A k a d é m i a i Kiadô , 1971, 150 p. + 4 pl . ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro

S O M M A I R E

F L O R I A N G E O R G E S C U

L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U

G H E O R G H E B I C H I R

Ş T E F A N O L T E A N U

C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U


L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

I O R D A N A L U N G U

G A V R I L A S A R A F O L E A N

Pag.

• Avant -propos 1

• L e M u s é e d'Histoire de la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e 3

E T U D E S

- P r o b l è m e s d'art p r o v i n c i a l r o m a i n (I). E d i c u l e s f u n é r a i r e s de Dacie 13

L e s Daces l ibres dans l a zone extra-car-patique de la R o u m a n i e pendant les I l e — i v e siècles de notre ère 23

L ' a g r i c u l t u r e à l'est et au sud des C a r -pates pendant les I X * — X I Y ' e siècles (I) 35

• L ' a n c i e n n e t é de Bucares t 57

» Considérat ions sur les fortifications de M o l davie a u x X l V e — X V l e siècles 63

L a propriété foncière bucarestoisc p e n dant la pér iode p r é c é d a n t le capital isme 81

Données nouvelles concernant la c réa t ion de l ' „Ordre de l ' U n i o n " pendant le r è g n e d ' A l e x a n d r u l o a n C u z a 95

Contr ibution de la gazette i l légale „ R o m â n i a l i b e r ă " à l 'action antifasciste du peuple r o u m a i n 105

L 'ac t iv i té de l 'Organisation Régionale d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n de B a n a t pour l 'organisation d u mouvement de r é s i s t a n c e antifasciste, 1940—1944 121

VIU

www.mnir.ro

MUSÉOLOGIE

Page

C O N S T A N T I N I L I E S C U

E L E N A P A L A N C E A N U

I O N I L I N C I O I U

M A R C U P A R A S C H I V

V A L E R I U L E A H U

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

Conception t h é m a t i q u e et technique m u -séographique de la réal isat ion du Musée d'Histoire de la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e 131

D r a p e a u x de la collection du Musée d ' H i s toire de la République Socialiste de R o u m a n i e 135

T r a v a u x d'art du patr imoine d u Musée d'Histoire de la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e — p r é c i e u x objets exposés dans la Section d'histoire moderne . . . . 157

T é m o i g n a g e s concernant l 'assassinat du s a vant Nicolae Iorga, pendant l a terreur légionnaire du 26—27 novembre 1940, qui se trouvent au Musée d'Histoire de la République Socialiste de R o u m a n i e . .

— A I . T z i g a r a - S a m u r c a ş , m u s é o g r a p h e . .

— Aspects de la biodétériorat ion des objets dans les m u s é e s

167

173

183

N O T E S E T C O M M U N I C A T I O N S

A U G U S T I N U L A N I C I

G E O R G E T R O H A N I

K U R T H O R E D T

P E T R E D I A C O N U

M A R I A I O N I Ţ A

M I H A I L P A N A I T

D O I N A L E A H U

— S u r la date de la fondation de la v i l le de C a l l a t i s 191

— U n e plaque de ceinture d é c o u v e r t e à C h i r -nogi 197

— I n t e r p r é t a t i o n s archéologiques : Considéra tions s u r la c a m é e O r g h i d a n 201

— U n briquet du V i e s.n.è. découver t à D c r v c n t (Dép. de C o n s t a n ţ a ) 207

— Aspects de la vie et de l 'act ivité de G h e o r -ghe L a z ă r (à 150 ans depuis sa mort) 209

— „ A v a n g a r d a " , organe de presse de l a S e c tion de Bucares t de l ' U n i o n de la J e u nesse C o m m u n i s t e ( U . T . C . ) , pendant les années de la cr ise économique 219

— Notes inédites de Vic tor I a m a n d i dans le Consei l de l a Couronne d u 29/30 août 1940 227

D O C U M E N T S

E L E N A I O N E S C U — Documents inédits concernant Diirxtr ie C a n t e m i r conservés dans les archives de l ' U n i o n Soviétique 237

IX

www.mnir.ro

Pago

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — T u i l e s et briques estampil lées d é c o u v e r t e s L I V I U M A R G H I T A N dans les thermes de M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — S u r u n nouvel exemplai re du premier f o r m u l a i r e diplomatique i m p r i m é en l a n gue roumaine 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Nouveaux témoignages documentaires sur l 'époque de l ' U n i o n 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n document important de la période de la guerre d ' indépendance de 1877—1878 : „ J o u r n a l des opérat ions m i l i t a i r e s " . . . 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monnaies romaines et byzantines de la collection du Musée d'Histoire de la R é publique Socialiste de R o u m a n i e . . . 279

C H R O N I Q U E

G E O R G E T R O H A N I , A N C A P A U N E S C U , L I V I U P E T C U L E S C U

G H E O R G H E T O M E S C U E M I L I A M U R E T E A N U

Foui l les archéologiques effectuées par le Musée d'Histoire de la Républ ique S o c i a liste de R o u m a n i e (1969—1973) . . . . 289

Nouvel les acquisit ions d u Musée d'Histoire de la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e 295

V I E S C I E N T I F I Q U E E T M A N I F E S T A T I O N S CULTURELLES-ÉDUCATIVES

L I V I U Ş T E F A N E S C U — V i e scientifique et manifestations c u l ture l les -éducat ives : 8 m a i 1972—31 d é c e m bre 1973 301

A L . D . V A S I L E — L e s publications du Musée d'Histoire de la R . S. de R o u m a n i e 309

C O M P T E S R E N D U S E T PRÉSENTATIONS

* * * — Bucureş t i . M a t é r i a u x d'histoire et de m u séographie . Musée d'Histoire d u M u n i c i p e de Bucarest , I X , 1972, 454 p. + 1 p l . ( E m i l Dumitrescu) 313

* * * — A p u l u m . A c t a M u s e i A p u l e n s i s . I n m e -m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vol . X . 1972, 888 p. (Constant in C . Petolescu) . . 317

* * * — Sargetia , I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta Gheorghi ţă ) 321

E D I T H B . T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . Dolche. Studien iiber r ô -nisch-pannonische Waffefunde, Budapest , A k a d é m i a i K i a d o , 1971, 150 p. + 4 pl . ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro

C O N T E N T S

* * *

F L O B I A N G E O R G E S C U






L I V I U Ş T E F A N E S C U




Page

F o r e w o r d 1

His tory M u s e u m of the Social is t R e p u b l i c of R o m a n i a 3

S T U D I E S

P r o b l e m s of R o m a n provinc ia l art (It-F u n e r a r y aediculae i n D a c i a 13

F r e e D a c i a n s f r o m the R o m a n i a n ex t ra -C a r p a t h i a n area i n the 2nd—4th century A . D 23

A g r i c u l t u r e i n C a r p a t h i a n eastern or southe r n areas i n the 9th—14th centuries (I) 35

A g e of B u c h a r e s t 57

Considerat ions on the M o l d a v i a n fort if i cations i n the 14th—16th centuries . . . 63

B u c h a r e s t landed property d u r i n g the precapitalist period 81

N e w data concerning the setting up of the " U n i o n O r d e r " during the reign of A l e x a n d r u I o n C u z a 95

Contr ibut ion of the underground paper „ R o m â n i a l i b e r ă " to the R o m a n i a n people antifascist movement 105

A c t i v i t y of the B a n a t Regional Section of the R o m a n i a n C o m m u n i s t P a r t y for organizing the antifascist opposition movement Of 1940—1944 121

XI

www.mnir.ro

Page

M U S E O L O G Y

C O N S T A N T I N I L I E S C U — T h e m a t i c outlook a n d m u s e u m technique i n organizing the History M u s e u m of the Socail is t R e p u b l i c of R o m a n i a . . . 131

E L E N A P Ă L A N C E A N U — F l a g s f r o m the collection of the History M u s e u m of the Social is t R e p u b l i c of R o m a n i a 135

I O N I L I N C I O I U — A r t w o r k s f rom the patr imony of the H i s tory M u s e u m of the Social is t R e p u b l i c of R o m a n i a — V a l u a b l e exhibits of the Section of modern history 157

M A R C U P A R A S C H I V — Test imonies concerning the m u r d e r i n g of the R o m a n i a n savant Nicolae Iorga d u r ing the I ron-guardis t terror on the 26/27 N o v e m b e r 1940, exist ing i n the History M u s e u m of the Social is t R e p u b l i c of R o m a n i a 167

V A L E R I U L E A H U — A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , museographer . . 173

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Aspects of biodeterioration of m u s e u m objects 183

N O T E S A N D C O M M U N I C A T I O N S

A U G U S T I N U L A N I C I — Concerning the date of C a l l a t i s town foundation 191

G E O R G E T R O H A N I — A belt plate discovered at C h i r n o g i . . 197

K U R T H O R E D T — Archeological interpretations : C o n s i d e r a tions on the O r g h i d a n cameo 201

P E T R E D I A C O N U — A tinder box from the 6th century A . D . discovered at D e r v e n t (Constanţa district) 207

M A R I A I O N I Ţ A - Aspects of Gheorghe L a z ă r life and act i vi ty (at 150 years f rom his death) . . 209

M l H A I L P A N A I T — " A v a n g a r d a " , press organ of the Buchares t section of the U n i o n of the C o m m u n i s t Y o u t h during the economic cr isis years 219

D O I N A L E A H U — U n p u b l i s h e d notes of Vic tor I a m a n d i i n the C r o w n C o u n c i l of 29/30 August 1940 . 227

D O C U M E N T S

E L E N A I O N E S C U — U n p u b l i s h e d documents concerning D i m i -trie C a n t e m i r , kept in some srebives i n the U . S . S . R

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Stamped tiles and br icks discovered i n L I V I U M A R G H I T A N the M i c i a thermae

237

247

Χ ί ί

www.mnir.ro

Pago

A L E X A N D R U L I G O R — Concerning a new copy of the first d i plomatic f o r m printed i n R o m a n i a n . . . 259

C O R N E L I A A P O S T O L — N e w documentary testimonies concerning the U n i o n epoch 267

M I R C E A D U M I T R I U — A n important document f r o m the 1877— 1878 Independence w a r : " D i a r y of m i l i tary operations" 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — R o m a n a n d B y z a n t i n e coins f rom the collection of the History M u s e u m of the Socialist R e p u b l i c of R o m a n i a 279

C H R O N I C L E


G H E O R G H E T O M E S C U , E M I L I A M U R E T E A N U

Archeologica l diggins carr ied out by the History M u s e u m of the Socialist R e p u b l i c of R o m a n i a (1969—1973) 289

N e w findings of the History M u s e u m of the Socialist R e p u b l i c of R o m a n i a . . . 295

S C I E N T I F I C L I F E A N D C U L T U R A L - E D U C A T I O N A L M A N I F E S T A T I O N S

L I V I U Ş T E F A N E S C U — Scientif ic l i fe a n d cul tural -educat ional m a nifestations : 8 M a y 1972 — 31 December 1973 301

A L . D. V A S I L E — Publicat ions of the His tory M u s e u m of the Social is t R e p u b l i c of R o m a n i a 309

R E V I E W S A N D P R E S E N T A T I O N S

* * * — B u c u r e ş t i . His tory a n d museography m a terials, His tory M u s e u m of the Buchares t City , I X , 1972, 454 p. + 1 pi . ( E m i l D u m i -trescu) 313


* * * — Sargetia , I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta G h e o r g h i ţ ă ) 321

E D I T H B . T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . Dolche. S tudien iiber ro -misch-pannonische Waffenfunde, B u d a pest, A k a d é m i a i K i a d ô , 1971, 150 p. + 4 pl . ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro

I N H A L T

* * *

F L O R I A N G E O R G E S C U






L I V I U Ş T E F A N E S C U




XIV

Sc iU i

V o r w o r t . . . 1

G e s c h i c h t s m u s e u m der Sozial is t ischen R e -publ ik R u m ă n i e n 3

S T U D I E N

Probleme der romischen P r o v i n z i a l k u n s t (I ) . F u n e r a l e Adlkulă i n D a z i e n . . . . 13

Die frelen D a k e r i n der extrakarpat inen Zone R u m ă n i e n s i m I I . — I V . J a h r h . u . Z . 23

D i e L a n d w l r t s c h a f t ôstlich u n d s i idl ich der K a r p a t e n I m I X . — X I V . J a h r h . ( I ) . . 35

D a s A l t e r B u k a r e s t s 57

Die Festungen der M o l d a u i m X I V — X V I . J a h r h 63

D e r B u k a r e s t e r G r u n d - u n d Bodenbesitz i n der vorkapi ta l i s t i schen P é r i o d e . . . 81

Neue A n g a b e n i n bezug auf die G r i i n d u n g des H U n i r i i " - O r d e n s w ă h r e n d der R e g i e -r u n g A l e x a n d r u I o n C u z a s 95

B e l t r a g der i l legalen Zei tschri f t „ R o m â n i a l i b e r ă " z u r antifaschist ischen B e w e g u n g des r u m ă n l s c h e n V o l k e s 105

D i e Tăt lgkel t der regionalen Organisat ion B a n a t der R K P zur Organisat ion der a n t i faschist ischen Widers tandsbewegung 1940—1944 121

www.mnir.ro

M U S E O L O G I E

C O N S T A N T I N I L I E S C U — Das thematische Konzept u n d die M u -seumstechnik beim A u f b a u des G e -schichtsmuseums der Sozial is t ischcn R e -publik R u m ă n i e n 131

E L E N A P A L A C E A N U — F a h n e n aus der S a m m l u n g des G e s c h i c h t s -m u s e u m s des Sozal is t lschen R e p u b l i k R u m ă n i e n 135

I O N I L I N C I O I U — Kunstarbei ten aus dem Besitz des G e -schichtsmuseums des Sozial is t ischen R e p u bl ik R u m ă n i e n — wertvol le Exponate der Abtei lung fiir neue Geschichte 157

M A R C U P A R A S C H I V — Zeugnisse uber die E r m o r d u n g des G e -lehrten Nicolae Iorga aus der Zei t des legionâren T e r r o r s a m 26.—27. November 1940 i m G c s e h i c h t s m u s c u m der Sozial is t i schen R e p u b l i k R u m ă n i e n 167

V A L E R I U L E A H U — A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Museograph . . . 173

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Aspekte der Biodeterioration der G e g e n -s t ă n d e i n M u s e e n 183

V E R M E B K E U N D M I T T E I L U N G E N

A U G U S T I N U L A N I C I — BezUglich des G r i i n d u n g s d a t u m s der Stadt

C a l l a t i s 191

G E O R G E T R O H A N I — E i n c Gtirtelplatte aus C h i r n o g i 197

K U R T H O R E D T — A r c h ă o l o g i s c h e Deutungen : B e m e r k u n g e n z u m K a m e o O r g h i d a n 201

P E T R E D I A C O N U — E i n Feuerzeug aus dem V I . J a h r h . aus Dervent ( B e z l r k C o n s t a n ţ a ) 207

M A R I A I O N I I A — A s p e k t e aus dem L e b e n und der Tăt igkei t Ghcorghe L a z ă r s (150 J a h r e seit seinem Tode) 209

M I H A I L P A N A I T — „ A v a n g a r d a " , Presseorgan der Sektion Bucureş t i des Verbandes der k o m m u n i s t i -chen Jugend, z u r Zei t der Wir tschaf tskr ise 219

D O I N A L E A H U — U n v e r ô f f e n t l i c h t e AuCzeichnungen Vic tor I a m a n d i s i m K r o n r a t vom 29./30.August 1940 227

U R K U N D L I C H E S M A T E R I A L

E L E N A I O N E S C U — Unverôffent l i che U r k u n d e n bezflglich D i m i t r i e C a n t e m i r s , aufbowahrt in den A r c h i v e n der U d S S R 237

X V

www.mnir.ro

Scito

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — G e p r ă g t e Plat ten und Ziegel aus den T h e r -L I V I U M A R G H I T A N men von M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — Uber c in neues E x e m p l a r des erstcn i n r u m â n i s c h e r S p r a c h e gedruckten diplo-m a t i s c h c n F o r m u l a r s 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Neue dokumentar ische Belege beziiglich der „ U n i r i i " - E p o c h e 267

M I R C E A D U M I T R I U — E i n wichtiges D o k u m e n t aus der P é r i o d e des U n a b h ă n g i g krieges von 1877—1878 : T a g e b u c h des Fe ldzugs 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — R o m a n i s c h e u n d byzantinische Miinzen aus der S a m m l u n g des G e s c h i c h i n u s e u m s der Sozial is t ischen R e p u b l i k R u m ă n i e n 579

C H R O N I K


G H E O R G H E T O M E S C U , E M I L I A M U R E T E A N U

A r c h ă o l o g i s c h e G r a b u n g e n des G e s c h i c h t -m u s e u m s der Sozial is t ischen R e p u b l i k R u m ă n i e n (1969—1973) 289

Neuerwerbungen des Geschichtsmuseums der Sozialist ischen R e p u b l i k R u m ă n i e n . . 295

W I S S E N S C H A F T L I C H E S L E B E N U N D K U L T U R E L L - E R Z I E H E R I S C H E V E R A N S T A L T U N G E N

L I V I U Ş T E F A N E S C U — Wissenschaft l iches L e b e n und k u l t u r e l l -erzieherische Veransta l tungen : 8. M a i 1972—31. Dezember 1973 301

A L . D . V A S I L E — D i e D r u c k s c h r i f t e n des G e s c h i c h t s m u s e u m s der Sozial is t ichen R e p u b l i k R u m ă n i e n . . 309

B U C H B E S P R E C H U N G E N U N D S T U D I E N

* * * — Bucureşt i . Geschicht l iches und museogra-phisches Mater ia l , M u s e u m ftir Geschichte des M u n i z i p i u m s Bucureş t i , B d . I X , 1972, 454 S. + 1 Abb. ( E m i l Dumitrescu) . . . 313

* * * — A p u l u m . A c t a M u s e i A p u l e n s i s . I n m e m o -r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, B d . X , 888 S. (Constantin C . Petolescu) . . . . 317

* * * — Sargetia, B d . I X , Deva , 1972, 284 S. ( M a -rieta Gheorghi ţă ) 321

E D I T H Β . T H O M A S — H e l m e , Schi lde , Dolche. S tudien uber ro-misch-pannonische Waffenfunde, Budapest , A k a d é m i a i K i a d o , 1971, 150 S. + 4 Abb. ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro

C O f l E P W A H M E

ΦΛΟΡΜΑΗ A ) K O P f l ) K E C K y

CTp.

— ilpejiHCJioBHe

— McTopHiecKHH iwyaefi Pecny6jiMKH PyMbiHHH

CoUHajlHCTHMeCHOH

H C C J l E A O B A H M f l

J1IOHH5I — ripoôjieMbi npOBHHUHajibHoro poMaHCKOro

U E i l O C y - M A P H H E C K y HCKyccTBa (1). f loxopoHHbie o6binaH Β ,Π,βκΗΜ 13

Γ ο Ο Ρ Γ ο B H K H P — CBo6oaHbie flaKH ao BHeKapnaTCKoii 30He Py-

MbiHHH BO II — I V Bene Hameii s p u . . . 23

11ΙΤοΦΑΗ O J I T 5 I H y — 3eMjieAejieHne Ha Βοοτοκε H tore KapnaT Β

I X — X I V Bene ( I ) 35

K O H C T A H T M H Κ. i W y P E C K y — AaBHOCTb B y x a p e c T a . . . 57

J i y i H A H K H U , E C K y — 06o3peHHe y K p e n j i e m i H MojiAaBHH Β X I V — X V I Benax 63

J1HBHK) 111ΤοΦ3Ηο0Κν — B y x a p e c T C K a n aeMejibHan coôcTBeHHOCTb Β AOKaflHTajIHCTHHCCKHH nepHOA . . . . 81

K O H C T A H U , A l U T H P B y — HoBbie AaHHbie oTHOCMTe.ibHO ynpeiKAeHHn OpAeHa Οότ.βΛΗΗεΗΗΗ BO βρεινιη npaejieHHH AjieKcaHApa HoaHa Ky3w 95

H O P f l A H A J i y H r y — BKJiaA HejieraJibHofi raaeTU «CBo6oAHan Py-MbiHHH» Β aHTMCpauiHCTCKoe ABHweHHe p y -

MbiHCKoro H a p o A a 105

TABPHJ13 C A P C ^ O J I J I H — AenTeJibHOCTb B a H a T C K o r o pafiKOMa ΡΚΠ no OpraHH3aUHH ABHIKeHHH aHTH(palUHCTCKOrO

conpoTHBJieHHfl Β 1940—1944 roaax . 121

X V I I

www.mnir.ro

C/rp.

M y 3 E E B E A E H H E

KOHCTAHTHH HJIHECKY

E J 1 E H A n3JI3H4AHy

HOH HJ1HHMOK)

M A P K Y f l A P A C K H B

BAJIEPHy J i j i x y

οΛΗΤ BAJTEPMA HOHECRy

T c M a T H M e c K a n p a 3 p a 5 o T K a H MyseflHan τ β χ -

H H K a Β opraHH3auHH McTopHMecKoro Myaen

CouHa.iHCTHHecKofi Pecny6j iHKH PyMUHHH . 131

3HaMeHa HS KOJIJICKUHH HcTopHHecKoro My

aen CouHajiHCTHMeCKOii P e c n y d j i H K H PyMUHHH 135

PaôoTbi H c n y c c T B a H3 AOCTOHHHH H c T o p H i e -

C K o r o Mysen CoiiMajiHCTHHeCKOH P e c n y d j i H K H

PyMUHHH — ueHHue axcnOHaTbi O T A e j i a HO-

BOH H C T O p H H 157

rioKa3aHHfi oTHOCHTejibHO y S u i i c T B a yneHoro

HHKOJiae Hopra BO epeinq Teppopa JierHO-

HepoB Β AH Η 26—27 HOfl6pn 1940-ro roAa, HaxoAniUHecH Β H c T o p H i e c K O M Mysee Co-

UHajiHCTHMecKOH Pecny6jiHKH PyMUHHH . 167

A.i. U , H r a p a - C a M y p K a u i , MyaeeeeA 173

A c n e K T w ÔHonoRpeiKAeHHfi npeAMeTOB Β My

s e e 183

3AMEMAHM5I H C O O E L U E H H f l

AyryCTMH y j l A H H I

Λ)ΚοΟΡΛ)Κο TPOXAHH

KypT Χ Ο Ρ ο Λ Τ

ΠοΤΡο flHAKOHy

MAPHfl MOHHUA

MHXAHJ1 ΠΑΗΑΗΤ

ΛΟΗΗΑ j i j i x y

— OTHocHiej ibHo AaTbi ocHOBaHHH r o p o A a Kaji-

jiaTHC 191

— rijiMTa n o n c a KOJIOHHM, o T K p u T a n Β ΚΗΡΗΟΓΗ 197

— Apxeoj iorHHecKHe TOJiKOBaHHn : C o o ô p a w e -

HHS1 OTHOCHTejibHO ΚβΜβΗ OpTHAaH . 201

— ΟΓΗΗΒΟ V l - r o e e K a H a m e i i 3 p u , ο τ κ ρ Μ τ ο ε Β

A e p e e H T e ( y e 3 A K o H C T a H u a ) 207

— AcneKTW WH3HH H ACflTejlbHOCTH reopre J la -

3 s p a ( n o c j i y i a i o 150 jieT co A H H CMepTH) 209

— « A s a H r a p A a » — o p r a H n e i a T H 6 y x a p e c T C K o r o

OTAeJia CoK>3a KOMMyHHCTHiecKofi MOJiOAeiKH

B rOAU 3K0H0MHMeCK0r0 KpHSHCa . . . . 219

— HenaAaHHbie 3anHCKH Βκκτορα ţ t a a A H , n p o -

HSBeAeHHue Ha KopojieecKOM C o e e T e οτ

29 30 a e r y C T a 1940-ro r o a a 227

x v / : /

www.mnir.ro

Grp.

A O K V M E H T b l

E J I E H A H O H E C K y — HeH3AaHHbie AOKyMeHTbi K a c a w m H e C H J\u-MHTpHe K a H T e M H p a , c o x p a H e H H u e Β κ β κ ο τ ο -p u x a p x H B a x Β C C C P 237

— U l T a M n o B a H H u e nepenHUbi Η ΚΗΡΠΗΜΗ, oÔHa-PyjKeHHbie Β TepMHieCKHX HCTOHHHKaX Β M H U H H 247

— OTHOCHTejibHo ΗΟΒΟΓΟ 3 K 3 e M n j i n p a nepBoro AHnjioMaTHHecKoro cpopMyjiopa, H a n e i a T a H H O -ro Ha pyMUHCKOM H3biKe 259

— HoBbie AOKyMeHTajibHbie n o K a s a H H n , x a c a i o -lUHecn 9ΠΟΧΗ 0 6 t e A H H e H H « 267

— B a i K H U H A O K y M e H T H3 nepHOAa B O H H U 3a H63aBHCHMocTb Β 1877—1878 r. : «)KypHa.n BoeHHMX ACHCTBHH» 271

K A P M E H M A P H f l f l E T O J I E C K y — PoiwaHCKHe H BH3aHTHÛCKHe MOHeTu H3 KOJI-jieKUHH H c T o p H i e c K o r o M y a e n C o u n a j i H C T H -MecKOH P e c n y 6 j i H K H PyMbiHHH . . . . 279

KOHCTAHTHH Κ. ΠοΤΟ JIECKy, J I H B H K ) Μ3ΡΓΗΤΑΗ

AJIEKCAHAPy ΛΗΓΟΡ

KOPHEJIHfl AnOCTOJl

MHPMA flyMHTPHy

X P O H H K A

A)KEOPA)KE TPOXAHH, AHKA n a y H E C K y , JIHBHK) n E T K y J I E C K y ΓοΟΡΓο TOMECKy, 3MHJ1Hfl MypETţmy

— ApxeojiorHMecKHe pacKOiiKH, npoH3BeAeHHue HcTopHnecKHM M y s e e M CouHaj iHCTHiecKOH P e c n y 6 j i H K H PyMWHHH (1969—1973) . 289

— HoBbie npHofipeTeHHH HcTopH'ieCKOpo M y 3 e « CouHaj iHCTHiecKOH PecnyC . iHKH PyMUHHH . 295

HAyMHAJI >KH3Hb H K W I b T y P H O - B O C f l M T A T E J I b H b l E M E P O I I P H f l T H J I

JIHBHy 11ΙΤοΦ3Ηο0Κν — HayiHan WH3Hb H Ky j i bTypHO - B o c r i H T a T e j i b -Hbie MeponpHHTHH : 8 Man 1972 r. — 31 Ae-Ka6pH 1973 r 301

A J I . A- B A C H J I E — fly6.jiHKau.HH Mysen H C T O P H H CouMajiHCTHie-CKOH P e c n y C j i H K H PyMbiHHH 309

P E I 1 E H 3 H H H O B 3 0 P ΠΡΟΜΜΤΑΗΗΟΓΟ

* * * — E y x a p e C T . H c T o p u i e c k H e M a T e p H a j i u H Myeee-BeAeHHe, IX , McTOpH^ecKHft wy3efl ropoaa ByxapecTa, 192, 4 5 4 οτρ. + 1 nji. (SMHjib AyMHTpecKy) 313

* * * — A n y j i y M . Ακτβ MyeeS Anyj ieHCHC. MecTBO-BaHtie AepaMa flnxy 1 8 7 2 — 1 9 7 2 , TOM X . 1972, 888 ε τ ρ . ( K O H C T B H T H H K . TieTOjiecKy) 317

* * * — Capreu.Hn, I X , fleea 1972, 2 8 4 οτρ . (Ma-pweTa TeoprHUs) 321

EAHTy B. T O M A C — H e l m e . S c h i l d e . Dolche. Studien uber rb-misch-pannonischc Wafienfunde , Budapest , A c a d é m i a i K i a d é 1971, 150 ο τ ρ . + 4 . . . (J1H-B H y n e T K y j i e c K y ) . . . 323

www.mnir.ro

http://fly6.jiHKau.HH

http://Capreu.Hn

S U M A R I O

* * * — P r e f ă cio

F L O R I A N G E O R G E S C U — E l Museo de Histor ia de la R e p u b l i c a Social is ta de R u m a n i a

E S T U D I O S

L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U — P r o b l e m a s de arte provinc ia l r o m a n a (I ) . Edfculos funerar ios de la D a c i a . . . .

- L o s Dacios l ibres de la zona e x t r a c a r p â -tica de la R u m a n i a de los siglos I I — I V d. de J . C

- L o s fortificaciones de l a M o l d a v i a en los C â r p a t o s en los siglos I X — X I V (I) . . .

- Antigi iedad de Bucares t

- L o s forticaciones de la M o l d a v i a en los siglos X I V — X V I

- L a propiedad f u n c i a r i a bucarest ina en el periodo precapitalista

- Nuevos datos referentes a la institucion " O r d e n de la U n i d a d " durante el reino de la A l e j a n d r o J u a n C u z a 95

- Contr ibut ion del diario i legal " R u m a n i a l i b r e " en el movimiento de resistencia antifascista del pueblo r u m a n o . . . . 105

- L a ac t iv idad de l a Organizacion Regional del Part ido C o m u n i s t a R u m a n o de B a n a t para la organizacion del movimiento de resistencia antifascista, 1940—1944 . . . . 121





L I V I U Ş T E F Â N E S C U




X X

www.mnir.ro

M U S E O L O G I A

Pâe.

C O N S T A N T I N U L A N I C I

E L E N A P À L A N C E A N U

I O N I L I N C I O I U

M A R C U P A R A S C H I V

V A L E R I U L E A H U

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

— Concepcidn tematica y técnica ir.niseal en la real izaciôn del Museo de His tor ia de la R e p u b l i c a Social ista de R u m a n i a . . . 131

— B a n d e r a s de la Coleccion del Museo de His tor ia de l a R e p u b l i c a Social ista de R u m a n i a 135

— O b r a s de arte del patriomonio del Museo de Histor ia de l a R e p u b l i c a Socialista de R u m a n i a , valiosas muestras en l a Scccion de Ia historia moderna 157

— Test imonios referentes a l asesinato del sabio Nicolae Iorga, durante el terror le-gionario de los dias de 26—27 de n o v i e m -bre de 1940, existentes en el Museo de Histor ia de la R e p u b l i c a Social ista de R u -manio 167

— A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , m u s e ô g r a f o 173

— Aspectos de la biodeterioraciôn de los objectos en los museos 183

N O T A S Y C O M U N I C A C I O N E S

A U G U S T I N U L A N I C I

G E O R G E T R O H A N I

K U R T H O R E D T

P E T R E D I A C O N U

M A R I A I O N I T A

M I H A I L P A N A I T

D O I N A L E A H U

Referente a la fecha de la creat ion de la c iudad de C a l la tis 191

U n a placa de c intura descubierta en C h i r -nogi 197

Interpretaciones arqueologicas : C o n s i d e r a -ciones referentes a l camafeo O r g h l d a n 201

U n eslabon del siglo V I d. de J . C . descu-bierto en Dervent (depto. de Constantza) 207

Aspectos de la v ida y de la ac t iv idad de Gheorghe L a z ă r (a 150 anos de su muerte) . 209

„ L a V a n g u a r d i a " , organo de prensa de la Secciôn de Bucarest de l a U n i o n de la J u v e n t u d Comunis ta , en los anos de la crisis economica 219

Notas inéditas por Vic tor Ia i r .andi en el Consejo de Ia Corona del 29/30 de agosto de 1940 227

X X /

www.mnir.ro

D O C U M E N T O S

Pag.

E L E N A I O N E S C U — Documcnlos inédites referentes a Demctrio

C a n t e m i r conservados en los a r c h i v e s de

la U . R . S . S 237

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — T e j a s y ladril los sellados descubiertos en

L I V I U M A R G H I T A N las termas de M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — E n cuanto a u n nuevo ejemplar io de la

p r i m e r a formula diplomatica impresa en

la lengua r u m a n a 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Nuevos testimonies documentaries relat i -

vos a Ia época de la U n i d a d 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n documente importante del pcrfodo de

l a guerra de independencia de 1877—1878

„Diario dc las operaciones m i l i t a r c s " . . 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monedas romanas y bizantinas de la co-

lecciôn del Museo de His tor ia de l a R e p u

blica Social is ta de R u m a n i a 579

C R O N I C A

G E O R G E T R O H A N I , — C a v a d u r a s arqueologicas efectuadas por el

A N C A P A U N E S C U , Museo dc Histor ia de la R e p u b l i c a Socia -

L I V I U P E T C U L E S C U l is ta de R u m a n i a (1969—1973) 289

G E O R G E T O M E S C U , — Nuevas adquisiciones del Museo de Histo-

E M I L I A M U R E T E A N U r i a de la R e p u b l i c a Social is ta de R u m a n i a . 295

V I D A C I E N T l F I C A Y M A N I F E S T A C I O N E S C U L T U R A L - E D U C A T I V A S

L I V I U Ş T E F A N E S C U — V i d a cientifica y manifestaciones c u l t u r a l -

educativas : 8 de mayo de 1972—31 de d i -

ciembre de 1973 301

A L . D . V A S I L E — Publicaciones del Museo de His tor ia de Ia

R e p u b l i c a Social ista de R u m a n i a . . . . 309

XXII

www.mnir.ro

R E S E N A S Y P R E S E N T A C I O N E S

Pàg.

* * * — B u c u r e ş t i . Materiales de historia y m u -seografia, E l Museo de historia del M u -nicipio de Bucarest , I X , 1972, 454 p. + 1 pl . ( E m i l Dumitrescu) 313


* * * — Sargetia , I X , Deva , 1972, 284 p. (Marieta Gheorghi ţă ) 321

E D I T H Β . T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . Dolche. Studien liber ro-misch-pannonische Waffenfunde, B u d a pest, A k a d e m i a i K i a d o , 1971, 150 p. + 1 pl . ( L i v i u Petculescu) . . . . 323

www.mnir.ro

C U V l N T Î N A I N T E

I naugurarea la 8 mai 1972 a Muzeului de istorie al Republicii Socialiste România, în prezenţa conducerii de partid şi de stat,

a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, secretar general al Partidului Comunist Român, din iniţiativa căruia, de fapt, s-a constituit noua unitate muzeistică reprezentativă, a însemnat un eveniment de seamă în viaţa ştiinţifică şi culturală a societăţii noastre socialiste.

Menit să înfăţişeze cele mai semnificative mărturii ale istoriei patriei noastre, Muzeul nou creat are importanta misiune de a constitui un mijloc eficient de educare patriotică, internaţionalistă, a tinerelor generaţii, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră.

In concordanţă deplină cu cerinţele unui muzeu modern, patrimoniul de însemnătate naţională al noii unităţi impune o permanentă îmbogăţire şi primenire a exponatelor şi a tematicii printr-o asiduă muncă de cercetare ştiinţifică din partea colectivului muzeului, în vederea depistării şi colecţionării celor mai valoroase mărturii referitoare la istoria poporului nostru aflate în arhive, biblioteci, colecţii particulare etc., sau rezultate din săpăturile arheologice.

Valorificarea complexă, istorică şi muzeografică, a acestor mărturii de către cercetătorii Muzeului, în deplin acord cu sarcinile cultural-educative şi de propagandă ale acestuia, constituie laturile fundamentale ale activităţii desfăşurate de personalul de specialitate.

Actul de înfiinţare a Muzeului prevede, printre alte forme de valorificare a patrimoniului muzeistic, şi editarea rezultatelor obţinute în coloanele publicaţiei proprii, prin care să se pună în circuitul ştiinţific intern şi internaţional rezultatele valoroase obţinute în cele mai actuale probleme ale muzeografiei româneşti.

In cei doi ani de rodnică activitate desfăşurată de colectivul Muzeului au fost obţinute rezultate importante atit în ce priveşte valorificarea unor piese muzeistice din patrimoniul Muzeului, cît şi prin depistarea din arhive, biblioteci etc., a unor materiale inedite, deosebit de valoroase, in măsură să acopere unele goluri din tematica Muzeului. Totodată, unele rezultate interesante au fost obţinute şi în munca de educare, a tinerelor generaţii mai cu seamă, în măsură să constituie puncte de plecare în perfecţionarea acestei activităţi pentru întreaga mişcare muzeistică din ţară. Prima sesiune ştiinţifică de comunicări a

www.mnir.ro

2 CUVINT ÎNAINTE

Muzeului, din decembrie 1973, a confirmat din plin cele exprimate mai sus, constituind un bun prilej pentru un larg schimb de experienţă, pentru o mai strînsă colaborare între cercetătorii din diferite unităţi de profil asemănător.

Ne-am gîndit să însumăm aceste rezultate pozitive, obţinute pînă acum, într-o publicaţie a Muzeului, denumită, potrivit unei vechi tradiţii de mai bine de un secol, M U Z E U L NAŢIONAL, care să constituie o tribună de difuzare a celor mai valoroase experienţe şi rezultate din activitatea de cercetare muzeologică. Ca şi Muzeul, publicaţia va cuprinde în coloanele sale aspecte din toate epocile istoriei României, legînd în felul acesta, pe un plan mai vast, raporturile cu instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, o nouă şi elocventă dovadă a schimbului larg de păreri promovat in domeniul ştiinţei şi culturii.

M U Z E U L NAŢIONAL va fi , totodată, crainic şi pentru realizările valoroase din domeniul cercetării muzeografice obţinute de colaboratori din diferite instituţii cu profil asemănător. Rezultatele lor valoroase pot fi oricînd bine primite în numerele periodice ale publicaţiei pe care o dorim de prestigiu, acţionînd şi pe această cale pentru menţinerea şi consolidarea bunelor relaţii de colaborare dintre cei ce cu pasiune se dăruiesc muncii dificile, dar pline de satisfacţie, de cercetare ştiinţifică.

În aceste momente pline de semnificaţie pentru societatea noastră de mîine, cînd întregul popor, în lumina documentelor programatice ale Partidului nostru, elaborate cu prilejul celui de al X I - l e a Congres al Partidului Comunist Român, se pronunţă asupra sarcinilor de viitor pentru construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, noul aşe-zămînt de ştiinţă şi cultură se integrează deplin, prin rosturile pentru care a fost creat, în contextul înnoirilor care au loc. Odată cu angajarea totală a lucrătorilor noştri faţă de acest măreţ program de dezvoltare, ne îndreptăm mulţumirile către conducerea de partid şi de stat, care ne-a înţeles şi ne-a acordat tot sprijinul dc care am avut nevoie spre bunul mers al celei mai reprezentative instituţii muzeale din patria noastră socialistă : M U Z E U L NAŢIONAL.

Prof. dr. F L O R I A N G E O R G E S C U Directorul Muzeului de Istorie

al Republicii Socialiste România

www.mnir.ro

I m a g i n i de là f e s t i v i t a t e a i n a u g u r ă r i i M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i Social is te R o m â n i a — fi m a i 1972 — dc c ă t r e t o v a r ă ş u l N i c o a l e C e a u ş e s c u , s e c r e t a r u l g e n e r a l a l P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n .

www.mnir.ro

www.mnir.ro

M U Z E U L D E I S T O R I E A L REPUBLICII S O C I A L I S T E ROMÂNIA

În vasta operă de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, o grijă deosebită acordă partidul şi statul nostru domeniilor ştiinţei, culturii, ridicării permanente a nive

lului conştiinţei socialiste a maselor, cultivării sentimentelor de dragoste de patrie, de preţuire a tradiţiilor de luptă revoluţionară ale poporului nostru.

Din iniţiativa secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, concretizată prin Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român din noiembrie 1968 şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 294 din 20 martie 1970, s-a împlinit un deziderat major al politicii culturale a partidului şi statului nostru, acela de a se crea un muzeu reprezentativ al istoriei patriei, care să înmănuncheze laolaltă cele mai semnificative mărturii ale existenţei şi evoluţiei culturii materiale şi spirituale ale poporului român în decursul milenarei sale existenţe.

Această importantă decizie a încununat totodată străduinţele înaintaşilor pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniului istoric naţional. încă din 1834, prin donaţia colecţiei de antichităţi din domeniul ştiinţelor naturii şi istoriei a vornicului Mihail Ghica, lua fiinţă, în cadrul Colegiului de la Sf. Sava din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie naturală şi antichităţi '. în aceeaşi vreme, 1834, lua fiinţă Muzeul istorico-naţional din Iaşi, iar în 1850 se puneau bazele Muzeului de antichităţi din Transilvania pe lîngă liceul din Blaj.

1 Adresa Eforiei Şcoalelor , nr. 478 d i n 1834, noiembrie 12, B u c u r e ş t i , a f l a t ă la Muzeul de Istorie al R . S. R o m â n i a , sala 35, inv. nr. 2 4 4 6 2 .

www.mnir.ro

4 F L O R I A N GEORGES CU

Despre rostul şi preocupările Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, periodicul cu titlul „Muzeul naţional", apărut în 1836, scria în numărul 5 din 1837 : „Acum a venit vremea să întoarcem privirea noastră şi înapoi şi să ne întrebăm mai cu dinadinsul cine sîntem, de unde ne tragem, cu ce s-au însemnat viacurile trecute, cine a întemeiat acest stat, la ce prefaceri a fost supus...", îndemnînd la colecţionarea de manuscrise, cărţi, obiecte antice 2 . în anii 1848, 1849, 1856 se întreprind noi măsuri pentru amenajarea localului şi îmbogăţirea patrimoniului, adăugîndu-se şi o colecţie de numismatică.

Un moment important în dezvoltarea Muzeului Naţional 1-a constituit anul 1864, cînd muzeul se îmbogăţeşte cu valoroasa colecţie de obiecte istorice, donată de generalul Nicolae Mavros3

şi mai cu seamă cînd este dat decretul nr. 71098/25 noiembrie 1864'4, semnat de domnitorul Alexandru loan Cuza, prin care se aproba regulamentul de constituire a colecţiilor şi de funcţionare a Muzeului de Antichităţi şi Muzeului de Ştiinţele Naturii.

Trebuie remarcată totodată contribuţia deosebit de preţioasă la îmbogăţirea colecţiilor, la organizarea şi întreţinerea acestora, a acelor entuziaşti şi patrioţi oameni de cultură, unii dintre ei îndeplinind şi funcţia de conservator. Menţionăm dintre aceştia pe Scarlat Wallenstein, Cezar Bolliac, Dimitrie Pappazoglu, Alexandru Odobescu, Petrache Poenaru, Grigore Bengescu. Alexandru Pelimon.

Muzeul Naţional de Antichităţi, reorganizat după 1864, s-a îmbogăţit permanent, şi mai ales în ultimele decenii, printr-o intensă activitate de cercetare şi colecţionare întreprinsă de Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R. S. România. în 1970, colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi au trecut în patrimoniul Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, constituind fondul de bază al acestuia.

La constituirea patrimoniului Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România au concurat, cu o deosebită bunăvoinţă, majoritatea instituţiilor muzeale, arhive, biblioteci, aşezăminte de cult etc.

Organizarea concretă a Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România a pus, de la început, problema stabilirii localului ce avea să fie sediul acestui deosebit aşezămînt de cultură.

a Bibl ioteca A c a d e m i e i R . S. R o m â n i a , P. I I 753, p. 48 ; vezi şi „Revis ta Muzeelor" , nr . 1, an. I I I , 1966, p. 37.

3 „ R e v i s t a Muzeelor" , nr . 1, an . I I I , 1966, p. 42. 4 A r h i v e l e Sta tului B u c u r e ş t i , M i n i s t e r u l Instrucţ ie i Publ ice , dos. 526/1864,

f. 593 ; copia e x p u s ă în M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a .

www.mnir.ro

MUZEUL DE ISTORIE A L R. S. ROMANIA 5

în 1969, în urma unor ample consultări cu numeroşi specialişti, s-a hotărît ca Palatul Poştei Centrale din Calea Victoriei nr. 12, unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale Capitalei, construit la sfîrşitul secolului trecut după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, să găzduiască Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România, în care scop să fie restaurat şi amenajat corespunzător.

Paralel cu lucrările de renovare şi amenajare a localului, colectivul de organizare a Muzeului de Istorie al R. S. România, constituit la sfîrşitul anului 1968 şi începutul lui 1969, pe baza Hotărîrii Consiliului de Miniştrii nr. 1448 din 3 iulie 19685, a început acţiunea de elaborare a tematicii de principiu şi operaţiile de selecţie şi evidenţă a patrimoniului.

Momentul decisiv 1-a constituit începutul anului 1970, cînd a fost publicat comunicatul în legătură cu Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a Consiliului de Miniştri cu privire la înfiinţarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România.

Profilul, funcţiile majore, direcţiile de dezvoltare ale noii instituţii erau definite cu toată claritatea şi precizia.

„Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România — se arăta în comunicatul oficial — va înfăţişa cele mai reprezentative mărturii ale istoriei patriei noastre, ale luptei revoluţionare a poporului român pentru eliberare socială şi independenţă naţională, pentru realizarea statului naţional unitar, dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii, pentru făurirea societăţii socialiste. împreună cu istoria poporului român vor fi înfăţişate istoria dezvoltării naţionalităţilor conlocuitoare, tradiţiile comune ale luptei pentru libertatea şi progresul patriei... Muzeul va înfăţişa relaţiile de prietenie dintre România şi ţările socialiste, legăturile dintre poporul român şi alte popoare de-a lungul veacurilor, solidaritatea cu lupta de eliberare naţională şi socială dusă de alte popoare... Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România va desfăşura o intensă activitate de cercetare ştiinţifică în vederea îmbogăţirii şi valorificării patrimoniului muzeistic, va aduce o largă contribuţie la întreaga activitate ideologică şi cultural-ştiinţifică din ţara noastră", consemna, de asemenea, comunicatul oficial6.

„Buletinul O f i c i a l a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a " d i n 6 iulie 1968. 6 „Sc înte ia" d i n 28 ianuar ie 1970, p. 1.

www.mnir.ro

6 FLORIAN G E O R G E S C U

în selectarea materialului, ca şi în alcătuirea planului tematic, s-a pornit de la principiile materialismului dialectic şi istoric în tratarea fenomenelor istorice, demonstrînd — cu ajutorul mărturiilor arheologice, documentelor istorice şi a numeroase alte categorii de piese muzeistice — atît evoluţia neîntreruptă şi progresivă a societăţii omeneşti pe teritoriul patriei noastre din cele mai îndepărtate timpuri pînă în contemporaneitate, cît şi independenţa dintre factorii economici, sociali, politici şi culturali.

Anul 1970, şi mai ales 1971, au însemnat etapa concretă a muncii de organizare, etapă ce poate fi socotită pe drept cuvînt eroică, datorită ritmului intens, volumului uriaş de muncă, complexităţii problemelor de rezolvat. Creşterea numărului personalului de specialitate a dat posibilitatea organizării colectivului pe secţii, corespunzătoare marilor epoci istorice — străveche, veche, medie, modernă, contemporană — şi separat alte trei secţii pe specific — Tezaurul istoric, Lapidarium-ul, Cabinetul numismatic şi Secţia cultural-educativă 7. Lucrîndu-se intens la depistarea de documente şi obiecte muzeistice, s-a întocmit totodată tematica detaliată a expoziţiilor muzeului. în aceeaşi perioadă s-a stabilit colaborarea cu arhitecţii şi graficienii de la I. S. Decorativa, întreprindere care a realizat proiectul şi execuţia de ansamblu şi detaliu a amenajării interioare 8 .

în stabilirea obiectivelor tematice fundamentale şi în orientarea realizării muzeistice a acestora un sprijin permanent şi eficient s-a primit din partea conducerii superioare de ipartid. prin secţia de propagandă a C. C. al Partidului Comunist Român.

7 I n l u n a mai 1972 colectivul de specialitate a l mu zeu l u i era constituit astfel : Secţia străveche, L e a h u V a l e r i u , G a l b e n u D o i n a , T r o h a n i Gheorghe, O a n c e a A l e x a n d r u , Protopopescu V l a d , U l a n i c i A u g u s t i n ; Secţia veche, M a r i n e s c u L u c i a , Mărghitan L i v i u . Petculescu L i v i u , Petolescu Constantin, Gheorghi ţă M a r i a , Nemo-ianu L a r i s a ; Secţia medie, Chi ţescu L u c i a n , L i g o r A l e x a n d r u , S t a n M a r i a , R ă d u -lescu Venera , D o n A u r o r a , P ă u n e s c u A n c a , E n e Marcel , Hodîrnău Marcel , N e m o i a n u T o m a , Iordan A l e x a n d r u ; Secţia modernă, P ă l ă n c e a n u E l e n a , I l i n c i o i u Ion, I l iescu Constantin, D u m i t r i u Mircea , Apostol Cornel ia , Biel tz L u c i a , Ioniţă Mar ia , D u m i -trescu E m i l , C o r o a m ă R a d u ; Secţia contemporană, Sarafolean Gavri lă , L u n g u I o r -dana, M a r c u Paraschiv , P a n a i t M i h a i , Petrescu Nicolae, L e a h u Doina , Popovici A d r i a n , B ă d e s c u Tat iana , Is t ră ţescu E l e n a ; Secfia Tezaur istoric, B u r d a Ştefan, Sfîrlea Mircea , S ă r a r u Eca ter ina , V a s i l e s c u A n c a , S t a n c i u D a n a , Sofronescu C r i s t i n a ; Lapidarium, Georgescu-Ionescu E l e n a , B i r s a n Persida , T r a c h e M a r i a , An&stasiu R u x a n d r a ; Cabinetul numismatic, Ş t i rbu C o n s t a n ţ a , Petolescu C a r m e n , S t a n c u P a r a s c h i v a ; Secţia cultural-educativă, Ş tefănescu L i v i u , N i col au O c t a v i a n , R a d u Homer, Constantinescu Şerban, T o m e s c u Gheorghe, P a v l i d e P a u l a .

H Şeful proiectului şi coordonator al lucrăr i i — arh . D u m i t r u Stănesou.

www.mnir.ro

MUZEUL DE ISTORIE A L R. S. ROMANIA 7

Pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii a fost creată Comisia de organizare a Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, formată din personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti °, avînd în frunte pe regretatul acad. prof. Constantin Daicoviciu.

în vederea cuprinderii tuturor fenomenelor istorice şi pentru a venit în sprijinul colectivului de lucru al muzeului, condus la început de Ion Ardeleanu şi apoi de Florian Georgescu, cu sprijinul efectiv al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, au fost create comisii de specialişti pe perioade istorice, formate din membri şi membri corespondenţi ai Academiei, cadre universitare, cercetători din institutele de specialitate ale Academiei l 0 , care au colaborat fructuos cu specialiştii muzeului la definitivarea tematicii şi uneori la depistarea de noi mărturii istorice.

în lunile decembrie 1970 — martie 1971, cu concursul plin de solicitudine al organelor locale, al directorilor şi personalului de specialitate din unităţile muzeale, arhive, biblioteci şi alte instituţii din capitală şi din ţară, au fost selectate şi transportate la sediu obiectele şi celelalte categorii de materiale care au constituit patrimoniul iniţial al Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România 1 1 .

în selectarea materialelor s-a avut în vedere criteriul reprezentării în cadrul Muzeului Naţional a tuturor zonelor geografice ale ţării pe parcursul întregii istorii a patriei, reflectînd în acelaşi timp principalele aspecte ale culturii materiale şi spirituale a naţionalităţilor conlocuitoare.

O atenţie deosebită s-a acordat îmbogăţirii patrimoniului muzeului prin mijloace proprii, făcîndu-se însemnate achiziţii de

'•' C o m i s i a de organizare a M u z e u l u i de Istorie a l Republ ic i i Socialiste R o m â n i a era f o r m a t ă din Constant in D a i c o v i c i u — preşedintele comisiei —, Antonescu I u l i a n , B a n y a i L a d i s l a u , B ă r b u l e s c u Ion, B e r c i u D u m i t r u , B e r z a M i h a i , Cioculescu Şerban, Condurachi E m i l , Constantin Petre, Constantinescu Miron, Constantinescu Nicolae, Dobrescu Ilie, Drăguţ V a s i l e , Georgescu T i t u , Georgescu F l o r i a n , Gôllner C a r o l , G i u r e s c u C . Constantin, Ir irnie Cornel , K o v a c s Iosif, L e o n i d a Ion, Macovei P o m p i l i u , Maliţa Mircea, M i l i t a r u V a s i l e , M o r a r u Ion, Oţetea A n d r e i , P a s c u Ştefan, Petrescu-Dîmboviţa Mircea , Pet r i c A r o n , P o p e s c u - P u ţ u r i Ion, Popescu Mircea , Rădulescu A d r i a n , Rădulescu I l ie , Ş tefănescu Ştefan, T i t i l e a n u Gheorghe, Szekely Zoltan — membri, A r d e l e a n u Ion — secretarul comisiei ; vezi anexa nr. 1 la H . C . M . nr. 294/1970.

1 0 Preşedinţii comisi i lor a u fost : prof. univ . dr. doc. D u m i t r u B e r c i u — pentru istoria s t răveche , acad. E m i l C o n d u r a c h i — pentru istoria veche, prof. univ . dr. Ştefan Ştefănescu — pentru istoria medie, acad. Constantin C . G i u r e s c u — pentru istoria modernă , prof. univ . dr. A r o n Petr ic — pentru istoria c o n t e m p o r a n ă , acad. Andrei Oţetea — pentru tezaurul istoric, prof. univ. dr. doc. Dionisie M . P i p p i d i — pentru L a p i d a r i u m , O c t a v i a n I l iescu — pentru cabinetul numismatic .

1 1 în a c e a s t ă activitate, p r e c u m şi în alte acţiuni cu caracter organizatoric, un aport r e m a r c a b i l 1-a adus Coleşică Gheorghe, director adjunct a l M u z e u l u i de Istorie al Republ ic i i Socialiste R o m â n i a .

www.mnir.ro

8 F L O R I A N G E O R G E S C U

materiale muzeistice, cît şi cercetări arheologice, care au completat colecţiile cu noi dovezi istorice.

La sfîrşitul lunii martie 1971, fondul de bază al colecţiilor fiind constituit, iar lucrările de restaurare şi amenajare a clădirii fiind încheiate, s-a trecut la lucrările propriu-zise de organizare a muzeului. ο demn de menţionat şi faptul că, înainte de a fi expuse, obiectele au fost cercetate cu grijă în ce priveşte starea lor de conservare, aplicîndu-li-se măsuri de tratare şi restaurare, în această acţiune am primit sprijinul laboratoarelor şi atelierelor Institutului de Arheologie din Bucureşti, Muzeului de Artă al R. S. România, Muzeului Militar Central, Muzeului Satului, Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, Bibliotecii Centrale de Stat, Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Muzeului de Istorie a Moldovei etc.

Expoziţiei de bază i-a fost afectată o suprafaţă de peste 15 000 mp, repartizată în mod judicios, conform tematicii, ţinînd cont de întinderea în timp, de varietatea şi complexitatea fenomenelor istorice, de locul şi rolul fiecărei orînduiri social-politàce în istoria poporului român.

în acest sens, cele aproximativ 50 000 de exponate oglindesc în mod grăitor, începînd cu cele mai vechi urme ale existenţei omului pe teritoriul patriei noastre, evoluţia forţelor şi relaţiilor de producţie, procesul de geneză a poporului şi limbii române, constituirea formaţiunilor politice statale, lupta de secole a poporului român pentru dreptate socială şi neatîrnare faţă de contropitori, realizarea unităţii politice şi cucerirea independenţei de stat, lupta clasei muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Român, pentru răsturnarea definitivă a regimului burghezo-moşieresc şi pentru instaurarea regimului democrat-popular, marile realizări ale poporului nostru, sub conducerea clarvăzătoare a Partidului Comunist Român, în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.

La 8 mai 1972, în prezenţa conducerii superioare de partid şi de stat, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a fost inaugurat Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România.

Referindu-se la valoarea exponatelor, la rolul şi locul Muzeului Naţional în ampla operă de instruire şi educare a întregului popor pe drumul construirii societăţii socialiste şi

www.mnir.ro

MUZEUL D E ISTORIE A L R. S. ROMANIA 9

comuniste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a scris, printre altele, în Cartea de aur a muzeului : ,,Sîntem convinşi că prin aceste minunate mărturi ale glorioasei istorii a poporului nostru, Muzeul va constitui un mijloc eficient de educare patriotică, internaţio-nalistă, a tinerei generaţii, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră".

Este lesne de înţeles că inaugurarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România a constituit de fapt abia punctul de plecare către o activitate amplă şi complexă de promovare a funcţiilor majore ale acestui aşezămînt de ştiinţă şi cultură. Este, pe de altă parte, neîndoelnic faptul că o instituţie îşi afirmă în chip eficient rosturile sale în măsura în care ea ştie să corespundă imperativelor epocii în care îşi desfăşoară activitatea.

Actuala etapă istorică pe care o străbate poporul nostru — etapa construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate — pretinde celei mai de seamă instituţii muzeale a României subordonarea întregii sale activităţi ţelurilor cuprinse în amplul program al Partidului Comunist Român de îmbunătăţire a activităţii ideologice, de ridicare a nivelului general al cunoaşterii.

Cultivarea prin mijloace plenare a sentimentului patriotic, a idealurilor nobile ce au animat dintotdeauna lupta poporului nostru pentru dreptate socială şi naţională constituie obiectivul •esenţial şi permanent al Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, în realizarea căruia a fost necesar să angajeze toate modalităţile posibile de acţiune.

în acest context, funcţia de păstrare a patrimoniului, a celor mai reprezentative mărturii ale trecutului nostru — pe care muzeul urmează să o îndeplinească realizînd un cuprinzător ansamblu de măsuri privind conservarea şi evidenţa ştiinţifică a tuturor valorilor de care dispune — va trebui organic complinită cu cealaltă funcţie majoră, valorificarea patrimoniului. Vor trebui mobilizate toate energiile pentru a da viaţă acestor laturi fundamentale ale activităţii muzeologice, obţinînd valorificarea tezaurului de mărturii ale istoriei României — de o parte, considered patrimoniul instrument de cercetare ştiinţifică, de altă parte privindu-1 ca un factor eficient de educare şi cultivare a sentimentelor patriotice.

îndeosebi aceste activităţi vor trebui să constituie fronturile principale de acţiune ale Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România. Cercetări în arhive, biblioteci, alte instituţii, pe şantiere arheologice, o activitate perseverentă de achiziţionare a unor noi documente şi obiecte cu valoare istorică sînt privite

www.mnir.ro

10 FLORIAN GEOR GESC U

de noi drept principale canale de sporire continuă a patrimoniului. Sesiuni de comunicări şi referate, un periodic al muzeului, publicarea rezultatelor obţinute prin cercetări arheologice vor constitui tot atîtea prilejuri de valorificarea prin cercetarea ştiinţifică a tezaurului de mărturii ale istoriei României de care dispunem. De asemenea, un permanent contact cu publicul — de toate vîrstele şi profesiile, înlăuntrul muzeului şi în afara lui, în interiorul hotarelor ţării şi dincolo de acestea — va da consistenţă muncii cultural-educative pe care ne propunem să o desfăşurăm, utilizînd, în acest sens, toate formele şi mijloacele de care se poate dispune şi fundamentînd această activitate pe o temeinică cercetare socio-psiho-pedagogică.

Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România, înmă-nunchind cele mai valoroase mărturii ale istoriei poporului român, prezentate ştiinţific în conţinut şi accesibil şi atractiv în formă, constituie un preţios izvor de cunoaştere şi documentare, un autentic lăcaş de cultură şi educaţie patriotică.

Prof. dr. F L O R I A N G E O R G E S C U Direc toru l M u z e u l u i de Istorie al Republic i i Socialiste România

www.mnir.ro

S T U D I I

www.mnir.ro

P R O B L E M E D E ARTÀ PROVINCIALA ROMANA (I). E D I C U L E F U N E R A R E DIN DACIA

de L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U

Aedicula, t i p de monument funerar cu o largă răspîndire în Dacia Superior, n u s-a bucurat de o atenţie mai stăruitoare d i n partea i s t o r i cilor şi arheologilor, l ips ind o p r i v i r e sintetică asupra t ipologiei , m o t i velor decorative sau o r i g i n i i ei .

Cele dintîi publicaţii care au introdus în c i r c u i t u l ştiinţific ediculele, alături de alte monumente epigrafice şi sculpturale, au apărut încă în secolul trecut şi se datorează unor pionier i ai arheologiei Daciei sau unor erudiţi şi binecunoscuţi cercetători ai antichităţii clasice 1 .

La începutul secolului nostru, în lucrări cu caracter monografic sau periodice de specialitate, s-au publicat o seamă de pereţi provenind de la diverse edicule, dîndu-li-se o descriere corectă, cu indicaţii precise referitoare la condiţiile descoperirii , mater ia l şi d i m e n s i u n i 2 .

I n publicaţia Şcolii române d i n Roma — „Ephemeris Daco-Romana", I V , 1930 — a apărut s t u d i u l cuprinzător al l u i Gr . Florescu, consacrat monumentelor funerare d i n Dacia Superior 3 . învăţatul român are marele m e r i t de a f i adunat o serie de piese aflate în muzeele d i n Transi lvania, p r i n t r e care 8 pereţi de edicule, dar n u le cuprinde pe toate cele p u b l i cate pînă la acea dată, n u indică pretut indeni locul de provenienţă, mater ia lu l şi dimensiunile şi n ic i n u reia problema în capitolele de concluzii . I n ciuda acestor lacune, s t u d i u l l u i Gr . Florescu rămîne baza de plecare a oricărei lucrări pr iv i toare la monumentele funerare, în special, sau arta provincială d i n Dacia, în general.

I n lucrarea consacrată artei provinciale de la Dunăre a l u i S i lv io F e r r i 4 sînt reproduşi şi cîţiva pereţi de edicule care n u figurează în reper tor iu l l u i Gr . Florescu. Lipseşte, în schimb, vreo încercare de i n t e r pretare a acestor monumente.

1 J . Neigebaur , Dacien. Aus den Ueberresten des klassischen Alterthums mit besonderes Riicksicht auf Siebenbiirgen, B r a ş o v , 1851 ; F r . Mûller , în AVSL, X V I , 1881, p. 313 ; F r . C u m o n t , în AEM, X V I I , 1894, p. 24—26, fig. 3 şi 4.

2 G . Téglâs , Hunyadvârmegye tortenete, Budapest , 1902 ; R . Miinsterberg — J . Oehler , în JOAI, V , 1Θ02, B e i b l , c. 95, fig. 20 ; J . Ornste in , în JOAI, V I , 1903, B e i b l , p. 114, fig. 34 şi 35.

3 I monumenti funerari della Dacia Superior, p. 72—148. 4 Arte romana sul Danubio, M i l a n o , 1933.

www.mnir.ro

14 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

Urmează o serie de articole şi s tudi i p r i n care autor i i fac cunoscute monumente epigrafice şi sculpturale, inclusiv pereţi de edicule, descoperite în centre urbane sau rurale ale Daciei 5 . Ele au marele m e r i t de a evidenţia bogăţia Daciei în monumente funerare, de a le prezenta cu exactitate, deschizînd calea spre o p r i v i r e de ansamblu asupra l o r 6 .

Cîţiva pereţi de edicule au fost expuşi în cadrul expoziţiilor „Romanii în România" — K o l n 1969 şi „Civilizaţia romană în România" — Roma 1970 şi figurează în cataloagele expoziţiilor respect ive 7 .

Consideraţiile ce urmează se bazează pe analiza u n u i număr de 75 piese, d in t re care 44 sînt p u b l i c a t e 8 , iar 31 i n e d i t e 9 .

Ediculele d i n Dacia Superior sînt construcţii funerare puţin pretenţioase, formate d i n t r e i pereţi şi u n acoperiş, deschise la partea anterioară. Pereţii sînt aşezaţi pe u n postament rectangular cu care n u fac corp comun. Acest t i p de ediculă funerară se deosebeşte total de construcţiile funerare de dimensiuni mai mar i — mausolée —, atestate sporadic 1 0 şi numai p r i n fragmente (frontoane, balustrade cu lei e t c . ) " în provinc ia de la nordul Dunării. A i c i se păstrează o singură aedicula întreagă, cîteva acoperişuri şi u n număr mare de pereţi.

·"' E . Panai tescu , Monumente inedite de la Largiana, în ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 91—93 şi p. 103—107, pl . 2—3 ; I . I . R u s s u , Descoperiri arheologice la Potaissa, i n AISC, I I I , 1936—1940, p. 319—320 ; I . P a u l o v i c s Dacia keleti hatărvonla és az ugynevezett „dak" ezustkincsek kerdésé, C l u j , 1944, N . Gostar , Inscripţii şi monumente din Germisara, în CCRH, D e v a , 1956, p. 80—84 ; A . Bodor, Un monument junerar de la Gilău, în OmD, p. 44 sqq. , fig. 3, 4, 6 ; D . Protase, Noi monumente sculpturale romane din nordul Daciei, în „Studii şi comu n i căr i . A c t a Musei Regio-nalis A p u l e n s i s " , I V , 1961, p. 135 sqq., fig. 4, 5, 8 ; I . I . R u s s u , Z . M i l e a , Materiale epigrafice şi sculpturale în Muzeul raional Turda, în PM, 1965, p. 28—29, fig. 17 şi 18 a—b ; E . B u j o r , Monumente arheologice de la Potaissa, în „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195 sqq., fig. 4 şi 6 ; L . D a v i d , — L . M ă r g h i t a n , Monumente sculpturale de la Micia (Partea I - a ) , i n AMN, V , 1968, p. 125—131, pl . I , fig. 1—5 ; L . Ţeposu — L . M ă r g h i t a n , Monumente funerare de la Micia (Partea I l - a ) , în AMN, V I , 1969, p. 160, p l . I , fig. 1 ; O . F l o c a , Monumente epigrafice şi sculpturale de la Micia, în AMN, V , 1968, p. 116—117, fig. 5 ; V . W o l l m a n n , Monumente sculpturale din Germisara, i n „ S a r g e t i a " , V , 1968, p. 114—115, fig. 7 a—b ; D . Isac , Monumente funerare romane în Muzeul oraşului Blaj, i n „Studia U n i verşi tatis B a b e ş - B o l y a i " , s. His tor ia , fasc. 1, 1970, p. 12 sqq. , fig. 1—2 ; I . Mit rofan — L . Ţeposu, O aedicula funerară de la Potaissa, în AMN, V I I , 1970, p. 531—536.

, ; O î n c e r c a r e l a p i d a r ă fac L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1966, p. 133—131.

7 Romer in Rumănien, Kôln , 1969, p. 254—255, G 132, G 133, G 134, G 136, G. 137, G . 138 ; Civiltà romana in Romania, R o m a , 1970, p. 245—247, G 91 — G 99.

8 V e z i supra nota 5. n M u z e u l judeţean Hunedoara — D e v a : 14 piese (inv. 110, 114, 2466, 3532,

3536, 3537, 3542, 3500, 3591, 15944, 20074, 22348 şi două piese neinventariate descoperite l a M i c i a în 1972, respectiv 1973) ; M u z e u l de istorie a l T r a n s i l v a n i e i C l u j : 8 piese (inv. I N 33, I N 1313, D 900, D 920, I . 6193 şi trei piese f ă r ă n u m ă r de i n v e n tar) ; M u z e u l regional A l b a I u l i a : 3 piese ( I N 144/1 ; 155/11 şi o piesă f ă r ă n u m ă r •de inventar ) ; M u z e u l T g . M u r e ş : 2 piese ( I N 6 şi o piesă f ă r ă n u m ă r de inventar) ; M u z e u l T u r d a : 3 piese (13480, 1224, una f ă r ă n u m ă r de inventar) ; M u z e u l de istorie şi a r t ă Z a l ă u : 1 piesă ( I N 257).

1 0 C . D a i c o v i c i u — O. Floca , Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetusa, în „ S a r g e t i a " , I , 1937, p. 1—24.

1 1 V e z i frontoanele descoperite la M i c i a : O . F l o c a , în AMN, V , 1968, p . 112—122, fig. 6—8 ; R.R., p. 258, G . 150, p l . 38, G . 151 = Civiltà, G 140, p l . 45, G. 141.

www.mnir.ro

E D I C U L E F U N E R A R E DIN DACIA 15

Edicula, care constituie u n punct de plecare pentru studierea t i p u l u i de monument funerar respectiv, este d i n andezit de Uroi , are d i m e n s i u n i l e : 2,30 x 1,20 x 0.85 m şi a fost descoperită încă în secolul trecut la Mic ia (Veţel, j u d . Hunedoara). Ea constă d i n t re i pereţi plasaţi pe u n postament rectangular şi u n acoperiş bol t i t , care are în vîrf u n con de p i n , lateral lei culcaţi pe labe (la partea anterioară) şi acrotere în formă de segmente de sferă (la partea posterioară). Deschiderea bolţii are u n chenar îngust, decorat cu o ghirlandă de rozete şi frunze legate cu o taenia. Pereţii sînt ornamentaţi pe faţa interioară cu famil ia defunctului redată în întregime şi pe latura îngustă cu un şarpe s t i l i z a t 1 2 ( f ig. 1).

Acoperişurile sînt de două t i p u r i , în formă de boltă şi i n două ape. Acoperişurile i n formă de boltă au deschiderea ornamentată cu u n chenar îngust, flancată de lei culcaţi pe labe la partea anterioară, cărora le corespund la partea posterioară acrotere în formă de segmente de sferă. Acoperişurile în două ape au, cu o singură excepţie, f rontonul anterior decorat, mărginit de lei culcaţi pe labe şi acrotere în formă de segmente de sferă. Uneori acoperişurile au o nişă interioară decorată sau lipsită de ornamente.

Pereţii sînt. la rîndul lor, de două t i p u r i : au ambele feţe decorate (fig. 2—3) sau numai faţa interioară, cu mot iv decorativ unic sau împărţit în două şi t re i registre. Majoritatea au o bordură lată, neornamentată, la una d i n marg in i ( f ig. 4). In unele cazuri au la una d in margini cîte o coloană, iar la cealaltă bordura neornamentată. I n general avem de-a face cu pereţi lateral i care prezintă, uneori , o r i f i c i i pentru scoabele de legătură cu peretele posterior.

Ediculele au u n reper tor iu f i g u r a t i v bogat, cuprinzînd în principal : imaginea celor decedaţi, scena banchetului funerar, personaje mitologice, elemente simbolice şi scene d i n viaţa cotidiană, foarte rare în Dacia şi care apar numai pe acest t i p de monument funerar.

Defuncţii sînt reprezentaţi de cele mai multe or i i n în t reg ime 1 3 , dar şi ca bustur i , pe ediculele cu cîmpul ornamental împărţit în r e g i s t r e 1 4 . I n mod obişnuit f i g u r i l e sînt redate d in faţă şi numai în cazuri izolate d in p r o f i l •— edicula de la Optatiana (Sutoru, j u d . C l u j ) 1 5

sau capul d i n faţă şi corpul d i n p r o f i l (edicula de la Gîrbău, j u d . Cluj) , e .

1 2 F r . Cumont , AEM, X V I I , 1894, p. 24 sqq., fig. 3—4 ; G . Téglâs, op. cit., p. 191—193 ; R.R., p. 253, G 128 = Civilità, G 245, G 91.

1 1 E d i c u l a în t reagă şi doi pereţi de la M i c i a (cf. nota 12 ; L . D a v i d — L . M ă r ghitan, în AMN, V , 1968, p. 128, nr . 4, p l . I , fig. 5 ; D . Isac , în „Studia" , fasc. 1, 1970, p. 12—13, nr . 1. fig. 1) ; trei pereţ i de la Potaissa (I. I . R u s s u , i n AISC, I I I , 1936—1940, p. 319—320, fig. 1 a—b ; I . I . R u s s u — Z. Milea , în PM, 1965, nr. 18, fig. 18 ; E . B u j o r , i n „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195—198, nr. 12, fig. 6) ; un perete de la Gîrbău, jud . C l u j (A. Buday , DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a ; G r . F lorescu , în ED, I V , 1926—1927, p. 81—82, nr. 4. fig. 4 a—b, ; un perete de la G e r m i s a r a (Ν. Gostar , în CCRH, p. 81—84, fig. 9).

1 4 Doi pereţ i de la M i c i a (L . D a v i d — L . Mărghi tan , în AMN, V , 1968, p. 127, nr. 2, p l . I , fig. 3 şi nr . 3, p l . I , fig. 4) ; u n perete de la Potaissa (I. Mitrofan — L . Ţeposu, în AMN, V I I , 1970, p. 531—536 ; R.R., p. 250, G 136 = Civilità, p. 246 G 97).

1 3 E . Panai tescu , i n ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 93—94, fig. 4 şi p l . 2, fig. 6—7 ; R.R., p. 253, G 134 = Civilità, p. 246, G 96.

1 6 A . B u d a y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a—b ; G r . F lorescu în ED, I V , 192(5—1927, p. 81—82, nr. 4, fig. 4 a—b.

www.mnir.ro


Femeile poartă i n v a r i a b i l aceeaşi îmbrăcăminte — tunică pină la pămint şi deasupra manta (palia), care, uneori , le acoperă şi creştetul capului . I n mină ţin elemente simbolice d intre cele mai comune : măr, pahar, porumbel . Bărbaţii sînt îmbrăcaţi cu tunică pînă la genunchi şi manta, cu volumen în mînă sau apar în ipostaza l u i camillus de pe monumentele d i n Pannonia, cu şervet pe umăr şi cupa de v i n în mînă 1 7 . Este vorba despre u n m o t i v decorativ specific pent ru re l ie fur i le funerare pannonice, care în provinc i i le învecinate îşi pierde semnificaţia originară 1 8 .

O notă aparte aduce u n perete de ediculă descoperit la Napoca, înfăţişind o pereche. I n stînga bărbatul, îmbrăcat cu o tunică scurtă, încinsă mai jos de mij loc, desculţ, ţine în dreapta o cană pentru v i n şi cu stînga apucă şervetul care atîrnă de pe umăr. I n dreapta femeia, îmbrăcată cu o tunică fără mîneci şi o manta lungă prinsă de u m e r i , ţine în dreapta u n pocal şi în stînga o tigaie. In t re ei se află u n panarium d i n nuiele împletite 1 9 ( f ig . 5).

U n alt perete de ediculă, înfăţişind o famil ie , care prezintă interes sporit deoarece constituie o dovadă a învăţămîntului în Dacia, provine de la Germisara (Geoagiu). în stînga se află femeia, îmbrăcată cu tunica lungă şi palia, iar în dreapta bărbatul, îmbrăcat cu tunica scurtă. I n faţa lor sînt doi copii — o fetiţă cu o pasăre în mînă şi u n băiat cu două condeie (stili) în dreapta şi o traistă pentru rechizite (crumena) în stînga 2 0 .

Scena banchetului , deşi apare pe u n mic număr de pereţi ai edicu-lelor, are o tipologie variată, cuprinzînd toate formele sub care este atestată în Dacia. I n ceea ce priveşte acest m o t i v ornamental se constată aici o interferenţă de influenţe artistice venite d i n est, sud şi vest. Ast fe l , la A p u l u m se întîlneşte banchetul cu o singură persoană — defunctul culcat pe kline şi în faţă mensa tripes2\ la Potaissa — banchetul cu mai mul te persoane 2 2 , la Şeica Mică — banchetul de t i p pannonic cu două persoane — perechea camillus şi Camilla — flancînd

1 7 U n perete de ediculă de la Ilişua, j u d . B i s t r i ţ a Năsăud (D. Protase, op cit. , p. 135—136, fig. 5) ; u n perete de l a Potaissa (I. Mit rofan — L . Ţ e p o s u , op. cit., p. 531—536, fig. 2 ; R.R., p. 254, G 134 = Civilità, p. 246, G 96) ; u n perete de l a U l p i a T r a i a n a (Muzeul D e v a , i n v . 3591) şi u n perete de l a S ă r ă ţ e n i , j u d . M u r e ş (Muzeul de istorie a l T r a n s i l v a n i e i C l u j , i n v . I 6193).

1 8 V e z i pentru N o r i c u m : W . Modrijam — E . Weber, în „Schild von Steier" , 12, 1964—1965, p. 18.

1 9 Neigebaur, Dacien, p. 227, nr . 22 ; Oehler — Miinsterberg, în JOAI, V , 1902, B e i b l , c. 95, fig. 20 ; G r . F l o r e s c u , în ED, I V , 1926—1927, p. 92, nr . 5, fig. 5 ; R.R., p. 254—255 = Civilità, p. 246, G 96, p l . L 1 x.

2 0 N . Gostar , în CCRH, p. 81—84, fig. 90 ; V . W o l l m a n n , i n „Sarget ia" , V , 1968, p. 116, nr . 8, fig. 8.

2 1 P i e s a se a f lă l a M u z e u l regional A l b a I u l i a . V . Moga de l a M u z e u l d i n A l b a I u l i a p r e g ă t e ş t e u n art icol a s u p r a piesei respective.

2 3 I . Mit rofan — L . Ţeposu, în AMN, V I I , 1970, p. 531—536, fig. 1 ; H.R., p. 253, G 130 = Civiltà, p. 245, G 92.

2 3 F r . Mûler , în AVSL, X V I , 1881, p. 313 ; J . H a m p e l , AE, X X V , 1905, p. 7—8 ; C I L , I I I , 967 ; R . R . , p. 255, G 137, p l . 86 = Civilità, p. 246, G 98.

www.mnir.ro

F i g . 1 . E d i c u l ă . M i c i a (Veţe l , j u d . H u n e d o a r a )

F i g . 3. Perete de e d i c u l a — fa ţă e x t e r i o a r ă . T r a n s i l v a n i a .

F i g . 2. Perete de edicu lă — fa ţă in te r ioară . T r a n s i l v a n i a .

F i g . 4. Perete de ediculă . Şe ica M i c ă , j u d . S i b i u .

www.mnir.ro

www.mnir.ro


masa cu tre i p i c i o a r e 2 4 , la Mic ia — defuncta în picioare, lingă masa încărcată cu alimente 2 5 .

D i n mitologie, în reper tor iu l ornamental al pereţilor de edicule, figurează Scylla, Meduza, A t t i s , Eros şi Hercule.

Pe f rontonur i l e acoperişurilor de edicule de la Mic ia este reprezentată Scylla cu cap şi bust de femeie şi picioare în forma cozilor de peşte 2 6 . M o t i v u l este s imilar cu cel d i n partea superioară a unei stele de la C a r n u n t u m 2 1 .

Meduza apare într-o manieră sui generis în nişa u n u i acoperiş de ediculă de la Mic ia — două bustur i dispuse ca f i g u r i l e de pe cărţile de joc. Gorgona are faţa lată, gura cărnoasă cu colţurile lăsate în jos, ochii exof ta lmic i . De o parte şi de cealaltă a feţei, părul răsucit în cîte o coadă groasă cu vîrful r idicat aminteşte de şerpii care îi înconjurau capul. Poartă o cămaşă cu f a l d u r i unghiulare redate sub forma unor l i n i i în brăduleţ, iar pe u m e r i o manta cu t i v lat pe p i e p t 2 8 . Acest t i p umanizat a l Meduzei îşi găseşte cele mai apropiate analogii pe nişte stele descoperite tot la M i c i a 2 9 ( f ig. 6).

A t t i s în postura obişnuită, cu bonetă frigiană pe cap, îmbrăcat cu tunică dublă, mîna stingă dusă la tîmplă şi cotul s p r i j i n i t pe nel ips i tul pedum, ţinînd p ic ioru l drept încrucişat peste stîngul, este înfăţişat pe ediculele de la Potaissa 3 0 , G h e r l a 3 1 , j u d . Clu j şi Ilişua, j u d . Bistriţa-Năsăud 3 2 .

Eros ca geniu al morţii, spri j inindu-se pe o făclie întoarsă, apare pe u n perete de ediculă de la Gîrbău, j u d . C l u j 3 3 . Ambele m o t i v e 3 4

au analogii pe ediculele de la Intercisa 3 5 . Hercule, al cărui loc în simbolistica funerară este precis s t a b i l i t 3 0 ,

redat pe u n perete de ediculă de la Micia , îndeplineşte una d i n poruncile la care a fost supus — ucide h idra de la Lerna 3 7 .

2'' P e n t r u banchetul de tip pannonic vezi : A . Biirger , în „Régészeti fuzetek", S. I I , n r . 5, Budapest , 1959.

2 5 G r . F l o r e s c u , în ED, I V , 1926—1927, p. 83, nr . 7, fig. 7. 2 6 L . Ţ e p o s u — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V I , 1969, p. 159, p l . I , fig. 1 şi o

piesă inedită d i n M u z e u l j u d e ţ e a n H u n e d o a r a — D e v a , inv . 110. 2 7 A . Schober , Die rômischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, W i e n ,

1923, p. 34, nr . 62, fig. 28. 2 8 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 128, p l . I , fig. 1 ; R.R., p. 255,

G 138 = Civiltà, p. 246—247, G . 99. 2 9 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , op. cit., p. 131—132, p l . I I , fig. 2 şi 3. 3 0 E . B u j o r , în „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195—198, nr . 12, fig. 6. 3 1 J . Orns te in , în JOAI, V I , 1903, p. 114—115, nr . 3, fig. 35 ; A . B u d a y , în

DolgCluj, V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F lorescu , în ED, I V , 1926—1927, p. 83, nr . 8, fig. 8.

3 2 D . Protase, în „Studii şi c o m u n i c ă r i . A c t a M u s e i Regionalis A p u l e n s i s " , I V , 1965, p. 135, fig. 4.

3 3 A . B u d a y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 b ; G r . F l o r e s c u în ED, I V , 1926—1927, p. 81—82, nr . 4, fig. 4 b.

3 4 P e n t r u interpretarea l u i At t is şi E r o s pe monumentele funerare vezi : L . Zotovic , în „ S t a r i n a r " , X X , 1969, p. 431—440.

3 5 Intercisa, I , Archaeologia Hungarica, s.n., X X X I I I , Budapest , 1954, nr. 148—152, p l . L I V — L V .

3 6 F r . C u m o n t , Recherches sur le syombolisme funéraire des romains, P a r i s , 1966, p. 415—416.

3 7 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 128—129, nr . 5, p l . I I , 1.

www.mnir.ro


M o r t u l eroizat, sub înfăţişarea cavalerului trac, este reprezentat mergînd la pas (un perete de ediculă provenind din T r a n s i l v a n i a 3 8 şi alţi doi pereţi de la O p t a t i a n a 3 9 ) sau galopînd. pe punctu l de a vîna un animal (un perete de ediculă de la Micia 4 0 , f i g . 7). I n ambele ipostaze este schematizată scena de pe re l ie fur i le v o t i v e 4 1 . Pe u n perete de ediculă de la Şeica M i c ă 4 2 , deja amint i t , este înfăţişat în regis trul superior u n călăreţ i n galop spre dreapta, pe punctul de a înfige lancea în duşmanul căzut la picioarele calului . Credem că în acest caz n u mai este vorba despre cavalerul trac, ci de m o t i v u l specific artei funerare de pe Rhin 4 : t .

I n cazuri izolate, pe ediculele d in Dacia apar : Calo ţinînd caii de dîr logi 4 4 , g l a d i a t o r i 4 3 . v i z i t i u în b i g ă 4 6 , două persoane într-un car cu coviltir'"'·, femei cu părul despletit şi capul aplecat pe umăr — bocitoare 4 8 , şi chiar s imbolul Romei — lupa cu cei doi g e m e n i 4 e .

Elemente adiacente i n decorul ediculelor sînt păsări şi animale cu rol de s imbolur i funerare : porumbelul , leul , păunul sau motive vegetale: viţa de vie cu ciorchine de strugure şi f runza de iederă. Trebuie menţionat f a p t u l că în Dacia Superior lipsesc scenele bacchice.

Aspectele vieţii cotidiene, aşa cum s-a amint i t , se reduc la cîteva scene. U n perete de ediculă de la Potaissa reprezintă pe una d i n feţe o femeie îmbrăcată cu o tunică pînă la pămînt, care ţine în mîna dreaptă fusul şi în stînga furca şi caierul. Alături se află un copil care întinde mîna spre mama l u i 5 0 . Tot de la Potaissa trebuie să provină re l ie fu l „coafezei", descoperit la Rediu, j u d . C l u j 5 1 . Este înfăţişată o femeie şezînd. cu păr bogat pieptănat în bucle la creştet şi pe tîmple. I n mîna stingă întinsă ţine o cutie cu pomadă. I n spatele ei stă o femeie care se pregăteşte să o pieptene, întinde mîna dreaptă după cutia cu pomadă, iar cu stînga apucă buclele femeii pe care o piaptănă. I n cîmpul re l ief u l u i se găseşte u n pieptene cu două rînduri de dinţi. I n sfîrşit. în

•Λ Neigebaur , Dacien, p. 288, nr. 17 ; S. F e r r i , în ARD, p. .320, fig. 418 ; R.R., p. 254, G 133, p l . 98 = Civiltà, p. 245, G 94.

: M E m . Panal tescu , ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 91—94, fig. 4 şi fig. 66 ; R.R., p. 254, G 134.

4 0 O . F l o c a , AMN, V , 1968, p. 116—117, nr . 5, fig. 5. / , ' P e n t r u mortul eroizat în chip de cavaler trac vezi : A. C e r m a n o v i c —

Kuzmanovié , în „ A r c h a e o l o g i a J u g o s l a v i c a " , 4, 1963. 4 2 V e z i s u p r a nota 23 şi I . I . R u s s u , în AMN, I V , 1967, p. 99—101, nr. 24 a. 4 3 S . F e r r i , Arte romana sul Reno, M i l a n o , 1931 p. 63, fig. 2 ; p. 64, fig. 3. 4 4 Perete de aedicula de l a G h e r l a : J . O r n s t e i n , în JOAI, V I , 1903, B e i b l ,

p. 114—115. nr. 3, fig. 35 ; A . B u d a y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F l o rescu, în ED, I V , 1926—1927, p. 83, nr . 8, fig. 8.

4 3 Perete de aedicula din T r a n s i l v a n i a . V e z i supra nota 18. 4 8 Perete de aedicula de la G h e r l a : J . Orns te in , în JOAI, V I , 1903, B e i b l ,

p. 114, fig. 34 ; G r . F lorescu , în E D , I V , 1926—1927, p. 84, nr. 9, fig. 9. 47 p e r e t e de aedicula d i n T r a n s i l v a n i a . V e z i supra nota 38. A s u p r a s e m n i

ficaţiei c a r u l u i pe monumentele funerare d i n P a n n o n i a vezi : C . Sâgi, în AE, V — V I , 1944—1945, p. 232—238.

w Perete de aedicula de la Cristeşti , piesă inedită în M u z e u l Tg . Mureş . 4 9 I . P a u l o v i c s , Dacia, p. 87—88, fig. 25 ; C . Pop, în AMN, V I I I , 1971, p. 178—179,

nr. 5, fig. 5. ™ I . I . R u s s u . — Z. Milea . în P M , 1965, nr. 18, fig. 18 a—b. 3 1 Idem, op. cit., p. 28—29, fig. 17 ; R.R., p. 254, G 132 = Civiltà p. 245, G 93.

www.mnir.ro

EDICULE FUNEBARE DIN DACIA 19

registrul central al ediculei de la Şeica M i c ă 5 2 este înfăţişat u n ţăran arind cu p l u g u l şi u n copil care mînă caii 5 3 ( f ig . 8).

Lipsa inscripţiilor şi a unor date mai precise referitoare la condiţiile descoperirii fac extrem de dificilă încadrarea cronologică a edicu-lelor şi o limitează, în ultimă instanţă, la analiza stilistică, destul de subiectivă şi nesigură, dat f i i n d f a p t u l că frontal i tatea. schematismul, simetria sînt trăsături comune monumentelor provinciale 5 4 şi nu d e f i n i t o r i i pentru secolul I I sau I I I . I n s p r i j i n u l unei datări mai sigure, mai pot f i aduse, la rigoare, analogiile d i n provinci i le învecinate şi gruparea ediculelor d i n Dacia pe ateliere, acolo unde este posibil .

I n Pannonia s-au descoperit circa 30 de pereţi de ediculă, dar n u s-a păstrat n ic i u n monument în întregime. Tipologia este, în general, asemănătoare cu a pieselor d i n Dacia, dar decorul, deşi mai uni tar , are un repertor iu mai l i m i t a t . D i n punct de vedere sti l istic ediculele d i n Pannonia sînt mai izbutite . Pereţii, mărginiţi de pilaştri, sînt decoraţi pe ambele feţe : elemente simbolice, scene bacchice şi de ofrandă — în exterior şi fami l ia celor decedaţi — în i n t e r i o r S 5 . Analoage ediculelor d in Dacia sînt unele monumente de la Intercisa. unde ediculele cu f igura întreagă a defuncţilor sînt datate la mi j locu l sec. al I I - lea e.n. A i c i datarea şi t ipologia se face mai cu seamă pe baza interpretării motivelor vegetale 5 β , care lipsesc în Dacia.

I n sec. a l I I - lea e.n. este datat şi u n perete de ediculă descoperit Ja Flavia Solvă, în Nor icum, pe care este reprezentat u n bărbat îmbrăcat cu o tunică pînă la genunchi, ţinînd în dreapta o cană şi în stingă o cupă 5 7 .

Este de subl iniat f a p t u l că, în stadiul actual al cercetării, dispunerea mot ivelor ornamentale pe registre este u n element specific ediculelor d i n Dacia. Credem că această morfologie inedită s-a individual izat mai tîrziu, adică n u imediat după ce t i p u l de monument funerar respectiv a pătruns în regiunea intracarpatică.

Menţinînd rezervele pe care le impune ipoteza, socotim că aedicula ca formă de monument sépulcral pătrunde în Dacia la m i j l o c u l sec. al I I - lea e.n. şi că t i p u l cel mai vechi îl constituie edicula cu pereţii decoraţi pe ambele feţe. Paralel se răspîndeşte t i p u l cu o singură faţă ornamentată, t i p care continuă şi în secolul următor. La sfîrşitul sec. al

r ' 2 V e z i s u p r a nota 38. r j A s u p r a semnificaţ iei s imbolice a scenei vezi : F r . Cumont , op. cit., p. 431. M P e n t r u probleme generale p r i v i n d arta provincia lă r o m a n ă vezi : A . Schober,

Zur Entstehung und Bedeutung der provinzial-rômischen Kunst, în JOAI, X X V I , 1930, p. 9—52 ; L . H a h l , Zur Stilentwicklung der provinzialromischen Plastik in Germanien und Gallien, Darmstadt , 1936 ; R. Noll , Kunst der Rômerzeit in ôster-reich, Salzburg , 1949 ; H . Schoppa, L'art romain dans les Gaules, en Germanie et dans les iles Britanniques, F r i b o u r g , 1958 ; A . F r o v a , L'arte di Roma e del mondo romano, Tor ino , 1961 ; J . M . C . Toynbee , Art in Britain under the Romans, O x f o r d , 1964 ; Le rayonement des civilisations grecque et romaine sur les cultures périphériques, P a r i s 1965 ; Arte e civiltà romana nell'Italia settentrionale dalla republica alla terrarchia, Bologna, 1964 (I) şi 1965 ( I I ) ; G . A . M a n s u e l l i , s.v. Provinciale, arte in Enciclopedia dell'arte antica classica e orientale, V I , p. 519—527.

·'•'> G . Erdélyi , în AÊ, 88, 2, 1961, p. 184—191. 5 0 Intercisa, I , p. 201 sqq. "· W . M o d r i j a n — E Weber, în „Schild von Steier" , 12, 1964/65, p. 18—19,

nr. 160.

www.mnir.ro


I I - lea e.n. şi, ma i ales, în sec. al I I I - l e a e.n. se răspîndeşte t i p u l cu cîmpul ornamental împărţit în două sau tre i registre.

Atît în ceea ce priveşte structura, cît şi în ceea ce priveşte decorul este de sesizat o înrudire între edicule şi stele. Este suficient să a m i n t i m că împărţirea în registre a ediculelor este u n element preluat de la stele, că odată cu ediculele pătrunde în Dacia t i p u l de stele cu pseudo-ediculă 5 8 puţin răspîndit a i c i 9 S , datorită concurenţei stelelor cu medalion şi a ediculelor însăşi sau că imaginea întreagă a defuncţilor se aseamănă m u l t cu aceea de pe stelele famil ia le e o .

După locul de provenienţă ediculele d i n Dacia se repartizează astfel : A p u l u m — 3 ; Cristeşti — 7 ; Deva — 1 ; Germisara — 2 ; Gherla — 6 ; Gilău, j u d . C lu j — 2 ; Gîrbău, j u d . C lu j — 1 ; Ilişua, j u d . Bistriţa-Năsăud — 2 ; Mic ia — 24 ; Napoca — 5 ; Optatiana — 2 ; Porolissum — 1 ; Potaissa — 9 ; Rediu — 1 ; Sărăţeni, j u d . Mureş — 1 ; Şeica Mică — 2 ; Tihău, j u d . Săla j — 1 ; Transi lvania — 4 ; U l p i a Traiana — 1 6 1 .

D i n statistica de mai sus se conturează cîteva centre : Micia , Potaissa, Gherla, unde edicula, ca formă de monument sépulcral, a fost preferată. Trăsăturile stilistice comune ale unor monumente funerare au permis să se vorbească fundamentat despre existenţa unor ateliere ale meşterilor p i e t r a r i la N a p o c a 6 2 , Pota issa 8 3 şi M i c i a 6 4 .

Rămînînd în cadrul l i m i t a t al unei singure categorii de monumente funerare — ediculele —, problema atelierelor se pune uni la tera l şi dovada existenţei lor este privată de o serie de argumente, pe care numai o p r i v i r e de ansamblu asupra t u t u r o r monumentelor funerare descoperite într-o aşezare le poate ofer i . Cu toate acestea ne vom opr i succint asupra ate l ierului de la Gherla şi a l celui de la Micia , deoarece u n u l se dezvoltă exclusiv pe lîngă u n castru, pe cînd celălalt se dezvoltă într-o aşezare importantă, cu caracter cvasi urban.

La Gherla, pe lîngă castrul alei I I P a n n o n i o r u m 8 5 a existat u n atelier de p i e t r a r i în a doua jumătate a sec. al I I - lea e.n. Pereţii de

5 8 P e n t r u difuziunea stelelor sub pseudo-ediculă vezi : S. R i n a l d i - T u f i , Stele funerarie con ritratti di etă romana nel Museo Archaeologico di Spalato, în „Atti de l la A c c a d e m i a Nazionale dei L i n c e i " , S. [ V I I I , v . X V I , fasc. 3, 1971, p. 115—124.

5 9 O stelă de la A v r i g , j u d . S i b i u , în M u z e u l B r u k e n t h a l d i n S i b i u : G r . F l o rescu, în ED, 1926—1927, p. 90—91, nr . 22, fig. 19 ; R.R., p. 266, G 179, p l . 93 = Civiltà, p. 250, G 116.

m P e n t r u stelele f a m i l i a l e vezi : L . Ţ e p o s u - M a r i n e s c u , în SCIV, 23, 2, 1972, p. 220—227, fig. 4, 1—2 c u bibliografia r e s p e c t i v ă .

6 1 C u e x c e p ţ i a ediculei p ă s t r a t e în î n t r e g i m e de l a M i c i a socoti tă ca u n s ingur monument , în s ta t is t ică sînt m e n ţ i o n a ţ i toţi pereţ i i de edicule descoperi ţ i , c h i a r d a c ă u n i i dintre e i a r putea să p r o v i n ă de l a acelaşi monument , c u m ar fi c a z u l celor doi pereţ i de l a Optat iana .

6 3 A . Bodor, în OmD, p. 47. 1 3 Z . M i l e a — V . Feneşan , în „Revis ta muzeelor" , I I I , nr . 3, 1966, p. 267—268 ;

I . M i t r o f a n — L . Ţeposu, în AMN, V I I , 1970, p. 533 sq. 6 4 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 130—131. 6 5 V e z i : V . C h r i s t e s c u , Istoria militară a Daciei romane, B u c u r e ş t i 1937,

p. 135—136 şi p. 181 ; W . Wagner, Die Dislokation der romischen Auxiliariormatio-nen in den Provinzen Noricum, Pannonien, Moesien und Dakien, B e r l i n , 1938, p. 60—62 ; C . D a i c o v i c i u , La Transylvanie dans l'antiquité, Bucureş t i , 1944, p. 109 — 110 ; C D a i c o v i c i u — D . Protase, în JRS, L I , 1961, p. 63—70 ; D . Protase în SCIV, 19, 2, 1968, p. 319 sq.

www.mnir.ro


ediculă lucraţi aici au ambele feţe ornamentate, o singură faţă ornamentată cu u n m o t i v unic sau o singură faţă ornamentată împărţită în două registre. Repertor iul f i g u r a t i v este legat de specificul t rupe i de cavalerie şi de locul ei de recrutare : călăreţi, Calo, car, bigă şi At t i s . S t i l u l este destul de p r i m i t i v şi schematic, monumentele par lucrate în pripă, de meşteri puţin pricepuţi. N u este exclus să f ie chiar soldaţi acei care transpun pe piatră locală mot ive f igurat ive pe care le cunosc d i n locul lor de baştină.

I n pagus Miciensis, înfloritoarea aşezare romană de pe m a l u l Mureşulu i 6 6 , existenţa unor meşteri care sculptau piatra scoasă d i n carierele învecinate este axiomatică. De aici provine, de al t fe l , şi o inscripţie care aminteşte pe u n M . Cocceius Lucius lapidarius e 7 . Credem că la sfîrşitul sec. al I I - lea e.n. şi pr imele decenii ale sec. a l I I I - l e a e.n. funcţiona aici u n atelier de p ie t rar i care executau monumente funerare nu numai pent ru armata cantonată în castru, ci şi pent ru populaţia civilă. Sec. a l I I I - l e a este perioada de maximă înflorire a Mic ie i , dovedită de o intensă activitate constructivă, cînd se refac t h e r m e l e β 8 , se reconstruieşte t e m p l u l zeilor m a u r i şi d intre t i p u r i l e de monumente funerare este aleasă cu precădere aedicula. Pereţii de edicule de la Micia sînt ornamentaţi pe o singură faţă, cu u n m o t i v unic sau dispus pe două registre. D i n reper tor iu l f i g u r a t i v se vădeşte preferinţa p e n t r u imaginea celor decedaţi. S înt frapante f iz ionomii le asemănătoare, f ie că este vorba despre bărbaţi, femei sau personaje mitologice. Obra j i i sînt bucălaţi, ochii exofta lmici fără ir is şi pupilă, cu fosa lăcrimară bine marcată, gura cărnoasă cu buze paralele, nearcuite, nasul m u l t lăţit la rădăcină. Capilatura, atît la bărbaţi cît şi la femei, are aspect de perucă, iar veşmintele sînt greoaie, cu f a l d u r i paralele, nenaturale şi supărător de simetrice.

I n ceea ce priveşte originea t i p u l u i este de acceptat părerea l u i A . Schober 6 9 , după care edicula funerară derivă d i n forma grecească de naiskos, răspîndită d i n Grecia în sudul I ta l i e i şi de acolo la Roma şi în n o r d u l I ta l i e i , de unde a pătruns în p r o v i n c i i .

Faţă de construcţiile funerare d i n n o r d u l I ta l i e i , unde în nişă se află statuile defuncţ i lor 7 0 , t i p u l răspîndit în p r o v i n c i i este s implif icat ,

m C . D a i c o v i c i u , în ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 3—43 ; i d e m , în „ S a r g e t i a " , I I , 1941, p. 117—124 ; O. F l o c a , în „Dacia" , . V I I — V I I I , 1937—1940, p. 341 sq . ; i d e m , în Materiale, I , 1953, p. 781 sq. ; O. F l o c a — L . M ă r g h i t a n , în „ S a r g e t i a " , V I I , 1970, p. 43—52 ; O. F l o c a — V . V a s i l i e v , în „Sarget ia" , V , 1968, p. 121—152 ; M . Macrea , Viaţa în Dacia romană, Bucureş t i , 1969, vezi indice ; D . Protase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, B u c u r e ş t i , 1956, p. 59 ; C . Petolescu, în „ S a r g e t i a " , I X , 1972, p. 43—49.

6 7 CIL, I I I , 1365. 0 8 T h e r m e l e sînt în curs de cercetare de u n colectiv de arheologi de l a

M u z e u l de istorie a l R. S . R o m â n i a . 6 9 Die romischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, W i e n , 1923,

p. 194 sq. 7 0 G . B r u s i n , Gli scavi di Aquileia, Udine , 1934, fig. 135 (după AÊ, 88, 2,

1961, p. 189, fig. 3.

www.mnir.ro


adică imaginea celor decedaţi este transpusă pe pereţii construcţiei în Noricum, Pannonia şi Dacia sau ocupă faţa centrală a u n u i cippus în formă de ediculă la Saint A m b r o i x sur A r n o n , în Gall ia η ι .

Aedicula lipseşte în Dacia Infer ior . I n provincia intracarpatică Dacia Superior acest t i p de monument este bine reprezentat şi pătrunde din n o r d u l I ta l ie i p r i n in termediu l provinc i i lor învecinate Nor icum şi Pannonia, suferind anumite modificări. Este de subliniat în cazul Daciei legătura d in t re stele şi edicule, care preiau de la primele imaginea celor decedaţi sub formă de bust şi împărţirea cîmpului ornamental în registre.

Ediculele ca şi alte t i p u r i de monumente funerare, cum sînt medalioanele lucrate aparte, coronamentele în formă de t runch i de piramidă cu muchi i le arcuite sau stelele famil ia le dovedesc orientarea artei funerare d i n Dacia spre nordul I ta l ie i şi provinci i le d i n vestul Daciei *.

P R O B L È M E S D ' A R T P R O V I N C I A L R O M A I N ( I ) . É D I C U L E S F U N E R A I R E S D E D A C I E

— R é s u m é —

L ' a u t e u r base ses considérat ions concernant la forme, le décor , les possi bilités de datation, l a diffusion en D a c i e et l 'origine des édicules funérai res sur u n nombre d e 71 monuments , dont 40 sont publiés et 31 inédits.

L e s édicules f u n é r a i r e s comportant trois parois et u n toit — à deux pentes ou en forme de v o û t e — ouvertes à, la partie a n t é r i e u r e . E l l e s sont différentes des constructions f u n é r a i r e s de dimensions plus grandes — mausolées . D a n s la Dacie S u p é r i e u r e une seule aedicula s'est c o n s e r v é e toute ent ière , celle d é c o u v e r t e à M i c i a (Veţel , district Hunedoara) , les autres é t a n t seulement quelques toits et un grand nombre de parois. C e l l e s - c i ont les deux faces décorées ou seulement ia l'ace intér ieure . L e c h a m p ornamental est divisé , quelques fois, en registres, et la p l u part des m u r s ont une large bordure, sans décorat ions , en une marge. L e s parois de l 'édicule ont u n r iche r é p e r t o i r e figuratif : l ' image des décédés, le banquet funéraire, des personnages mythologiques, des é l é m e n t s symboliques, des scènes de la vie quotidienne.

L ' a u t e u r considère , faisant les réserves imposées par l 'hypothèse, que l'aedicula, comme forme sépulcra le , p é n è t r e dans la D a c i e S u p é r i e u r e du nord de l ' I tal ie , par l 'entremise des provinces avoisinnantes Norique et Pannonie au mi l ieu du I I - è m e siècle n.è., environ. L e type le plus a n c i e n de la province a u nord du D a n u b e , c'est l 'édicule f u n é r a r i r e à parois décorées des deux côtés. E n paral lè le se diffuse aussi le type à une seule face décorée , type qui continue aussi pendant le siècle suivant . A la f in du I I - è m e siècle et surtout au commencement d u I I I - è m e siècle se r é p a n d le type à champ ornamental divisé en deux ou trois registres. D a n s le stade actuel des recherches i l parai t que ce type a é té créé ici et qu' i l est spécifique à la Dacie .

7 1 E . Espérandieu, Recuel général des bas-reliefs et sculptures de la Gaule romaine, I X , 6992.

* După predarea art icolului la redac ţ ie în a n u l 1972, a a p ă r u t s tudiul monografic, a l lui O. F l o c a — W . W o l s k i , Aedicula romană în Dacia, în BMI, X1LII, 3, 1973, p. 3—52. Pentru interpretarea diferi tă a monumentelor, vezi L . Ţ e p o s u - M a r i -nescu, S C I V . 4 , 3, 25, 1974.

www.mnir.ro

DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A A ROMÂNIEI IN S E C O L E L E I I — I V E.N.*

de dr. G H E O R G H E B I C H I R

Crearea provincie i romane Dacia a lăsat în afara I m p e r i u l u i roman o mare parte d intre daci, care au continuat să trăiască pe t e r i t o r i u l lor de baştină.

Izvoarele l i terare şi descoperirile arheologice arată că dacii l iber i d i n sec. I I — I V e.n. au convieţuit în anumite regiuni cu sarmaţii şi unele neamuri germanice şi au fost continuu influenţaţi de romani .

Deşi, priviţi în general, dacii l i b e r i au venit în contact cu aceleaşi g r u p u r i de populaţii (romani, sarmaţi, germani), situaţia lor diferă de la o regiune la alta, datorită rapor tur i lor care au existat între ei şi g rupur i l e de populaţii mai sus amint i te . Astfe l , carpii d i n Moldova au reuşit să-şi menţină independenţa faţă de romani şi organizîndu-se într-o puternică uniune tribală au dominat pe sarmaţii pătrunşi în t e r i t o r i u l lor şi au atacat în repetate rînduri I m p e r i u l roman.

I n schimb, dacii l iber i d i n vest, d i n Crişana, n-au avut aceleaşi condiţii ca cei d i n Moldova. Situaţi între romani şi iazigi şi strîmtoraţi în acţiunile lor şi de u n i i şi de alţii, dacii l i b e r i d i n vest au t rebui t să recunoască f ie hegemonia romanilor , f ie pe cea a sarmaţilor ; aceştia d i n urmă i -au dominat pe daci n u atît p r i n numărul lor mare, ci mai a es pe plan pol i t ic şi m i l i t a r în calitatea lor de clienţi ai Romei.

Descoperirile arheologice, mai vechi şi mai noi , făcute în R. P. Ungară arată că pătrunderea iazigilor în cîmpia ungară (Alfold) nu a împins populaţia dacică spre est, în t e r i t o r i u l Daciei, aşa cum se consideră în mod obişnuit, ci ea a rămas pe loc şi a continuat să convieţuiască cu noi i veniţi. Deci, ceramica dacică descoperită în pusta ungară atestă pe daci aici şi n u „aminteşte ecoul unor tradiţii mai vechi " aşa cum consideră u n i i d intre cercetătorii d i n ţara vecină şi prietenă. In nord-vestul ţării, la Medieşu A u r i t , a fost documentată masiv populaţia autohtonă dacică, dar aici, alături de daci îi întîlnim şi pe vandali , aşa cum par să indice descoperirile d in necropolă.

Situaţia d i n Muntenia îşi are şi ea particularităţile ei. Muntenia, încercuită de I m p e r i u l roman, temporar stăpînită şi continuu supra-

* C o m u n i c a r e p r e z e n t a t ă la a V l l - a C o n s f ă t u i r e de l u c r u a arheologilor din R. S. R o m â n i a , Bucureş t i , 27 nov. — 1 dec. 1971. A u t o r u l foloseşte p r e s c u r t ă r i l e intrate în uz la periodicele Inst i tutului de Arheologie ( „ D a c i a " şi S C I V ) .

www.mnir.ro

24 GHEORGHE BICHIR

vegheată, n u oferea locui tor i lor ei aceleaşi condiţii de dezvoltare pe care le aveau dacii l iber i d i n Moldova.

Dacă îşi puteau permite carpi i să facă incurs iuni în imper iu şi să reclame subsidii de la romani , aşa cum ne informează Petrus Patricius (frag. 8), n u acelaşi l u c r u îl puteau face fraţii lor d i n Muntenia .

I n n o r d u l Moldovei , şi în special în zonele adiacente d i n n o r d şi est, locuiau costobocii, care cunosc m a x i m u m de dezvoltare în secolul al I I - lea . Cercetările arheologice arată că alături de costoboci au trăit în spaţiul a m i n t i t sarmaţi, carpi şi d i fer i te neamuri germanice.

Deşi intenţionăm să ne ocupăm numai de populaţiile d i n zona extracarpatică a României, respectiv Moldova şi Muntenia , am a m i n t i t totuşi pe scurt situaţia t u t u r o r dacilor l i b e r i pentru a scoate în evidenţă trăsăturile specifice fiecărei reg iuni în parte şi a arăta că dacii, rămaşi în afara provinc ie i romane Dacia, cunoscuţi de noi sub numele de daci l i b e r i , nu întotdeauna au dus o viaţă liberă, independentă, ci soarta lor a depins adesea de cea a vecini lor mai puternic i .

S ingur i i care au reuşit să-şi menţină independenţa faţă de romani şi să primească influenţa romană numai în măsura necesităţii u n u i popor l iber, au fost dacii d i n Moldova, care au reuşit să se impună pe plan pol i t ic şi m i l i t a r , atît în faţa romani lor cît şi a unor seminţii barbare cu care au veni t în contact, reînviind uneori , i n cursul sec. I I — I I I e.n., epoca de glorie a l u i Burebista şi Decebal.

Este suficient să a m i n t i m atacul costobocilor d i n anul 170 e.n. cînd aceştia pătrund pînă în Ellada, distrugînd cunoscutul t emplu de la Eleusis, incurs iuni le carpilor d i n sec. a l I I I - l e a în i m p e r i u , d i n rîndul cărora se evidenţiază în mod special atacul d i n 245, care s-a transformat într-un adevărat război ce a durat pînă în primăvara anului 247. Luptele au fost atît de puternice încît a fost necesară prezenţa împăratului roman pe cîmpul de luptă '. Dar între dacii l i b e r i şi i m p e r i u au existat şi relaţii de bună vecinătate, însă asupra lor n u putem insista a i c i 2 .

De a l t fe l , vastitatea problemelor pe care le ridică tema abordată d i n punct de vedere istoric şi c u l t u r a l n u ne permite decît să prezentăm pe scurt unele rezultate mai importante şi să punem în discuţie noi puncte de vedere cu p r i v i r e la începutul şi sfîrşitul c u l t u r i i carpice 3 .

Intrucît relaţiile arheologice d i n fiecare regiune diferă, v o m trata separat situaţia d i n Moldova şi cea d i n Muntenia .

începem discuţia cu cei mai puternic i d intre dacii l iber i şi anume cu carpi i . I n prezent, se cunosc pe t e r i t o r i u l Moldovei circa 180 de descoperiri carpice : 137 aşezări şi 43 necropole, dar cercetări sistematice n u s-au făcut decît în puţine d intre ele.

Cele mai mul te aşezări şi necropole se găsesc în zona centrală şi subcarpatică a Moldovei , unde au fost îngropate şi cele mai mul te

1 P e n t r u conflictele dintre daci şi romani , vezi G h . B i c h i r , Carpii în istoriografia română şi străină, S C I V , 22, 1971, 2, p. 189—195.

2 .Vezi G h . B i c h i r , Les relations entre les Daces libres et Romains aux IIe—IV» siècles de n.è. à la lumière des recherches archéologiques, în Actes du Vile Congrès international des sciences préhistoriques et protohistoriques, 2, P r a g a , 1971, p. 1034—1037.

3 T r a t a r e a a m p l ă a acestor probleme o face autorul în monografia Cultura carpică, E d i t u r a A c a d e m i e i R .S .R . , Bucureşt i , 1973.

www.mnir.ro

DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 29

tezaure monetare în sec. I I — I I I e.n., respectiv a doua jumătate a sec. al I I - lea şi pr ima jumătate a celui următor.

D i n t o t a l u l de 137 aşezări, 79 se află între Şiret şi Carpaţi, iar 58 sînt între Şiret şi Prut . I n ceea ce priveşte necropolele situaţia este mai echilibrată : 18 necropole sînt situate între Şiret şi Carpaţi şi 25 între Şiret şi Prut .

Materialele de t i p carpic se găsesc şi în n o r d u l Moldovei , dar cum acolo predomină cele de t i p Lipiţa, considerăm că în zona respectivă ne aflăm în aria sudică a acestei c u l t u r i . De al t fe l , materialele carpice nu-şi fac apariţia aici decît la sfîrşitul sec. al I I - lea şi în sec. al I I I - l e a e.n. Se poate presupune că după înfrîngerea costobocilor d i n anul 170, partea de sud a „ţării costobocilor", respectiv n o r d u l Moldovei , a i n t r a t în sfera de dominaţie a carpilor.

în u l t i m u l t i m p , la Zvoriştea, j u d . Suceava, s-a descoperit o necropolă de incineraţie, în cadrul căreia M . Ignat distinge elemente de t i p Lipiţa, de t i p carpic şi de t i p Przeworsk 4 .

Caracterul nordic al materialelor de la Zvoriştea (atribuite asdin-gilor şi lacr ingi lor de cercetătorul sucevean) a fost contestat de K a z i m i r Godlovski , bun cunoscător al c u l t u r i i Przeworsk. După cercetătorul polonez, materialele în discuţie aparţin u n u i aspect c u l t u r a l local.

Deci, arheologic se constată că întreg t e r i t o r i u l Moldovei a fost locuit de populaţii de origină traco-dacică, indi ferent dacă sînt carpi sau costoboci.

I n ceea ce priveşte localizarea carpilor a m i n t i m că păreri mai vechi conform cărora carpi i au locuit p r i n părţile Germaniei răsăritene şi au contr ibui t la formarea c u l t u r i i Lausitz (Luzice) au fost m u l t depăşite. La f e l n u mai poate f i susţinută n ic i ipoteza conform căreia carpi i ar f i locuit iniţial la est de N i s t r u şi începind cu sec. a l I I - lea e.n., ei ar f i început să se deplaseze spre vest de-a l u n g u l ţărmului n o r d -pontic, în t e r i t o r i u l dac ic 5 . D i n păcate se mai întîlnesc şi astăzi cercetători care vorbesc de „carpi p o n t i c i " 6 . O altă ipoteză susţinută şi i n prezent, de u n i i is torici , este aceea a o r i g i n i i nordice a c a r p i l o r 7 , lucru i n f i r m a t de cercetările arheologice care arată că cul tura materială a carpilor este atît de strîns legată de daci, încît poate f i considerată ca o formă evoluată a La Tène-ului geto-dacic.

Concluzia logică care se desprinde d i n analiza acestei probleme este aceea că o cultură materială eminamente dacică n u putea veni d i n t e r i t o r i u l extra-dacic, n ic i d i n nord, n ic i d i n est.

După părerea noastră în carpi trebuie să vedem u n t r i b dacic, care iniţial a locuit în regiunea Carpaţilor răsăriteni, în t e r i t o r i u l ce poate f i de l imi ta t în l i n i i m a r i între apa Moldovei în nord, Şiret în est şi probabi l Putna în sud şi care cu t i m p u l s-a extins treptat, aşa încît în sec. I I — I I I e.n. au ajuns să stăpînească cea mai mare parte d i n t e r i t o r i u l geto-dacic de la est de Carpaţi.

4 M . Ignat , S C I V , 21, 1970, 4, p. 681—682. 6 U . K a h r s t e d t , Die Karpodaken, P Z , I V , 1912, p. 84. 6 Cf . G h . B i c h i r , Precizări în legătură cu unele lucrări recent apărute, S C I V ,

22, 1971, 4, p. 664 cu nota 4. 7 N . Gostar , în „Studii şi ar icole de istorie" , X I X , 1972, p. 87. P e n t r u alţi adepţi

ai acestei p ă r e r i vezi G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 186—188.

www.mnir.ro

26 GHEORGHE BICHIR

Studi ind îndelungata istorie a geto-dacilor, constatăm că întotdeauna a existat u n t r i b hegemon care a reuşit să polarizeze în j u r u l său numeroase alte t r i b u r i geto-dacice. Aşa se explică de ce în di fer i te perioade istorice se vorbeşte numai de daci, iar în epoca mai tîrzie (sec. I I — I V e.n.) în special de costoboci şi carpi.

I n izvoarele l i terare antice carpii sînt menţionaţi numai după distrugerea regatului l u i Decebal şi dispariţia costobocilor de pe scena istoriei .

I n problematic i i calipizi (καίλιπίδαι), amintiţi de Herodot ( IV. 17), Strabon ( X I I , 3, 21) şi Pomponius Mela ( I I , 1, 7) şi carpizi καρπίδαι întîlniţi la Ephoros (fragm. 158, 78) şi Pseudo Scymnos (942—844) şi puşi de aproape toţi cercetătorii (W. Tomaschek, Ε. H . Minns, V . Pârvan etc.) în legătură cu carpii , noi nu putem vedea decît cel m u l t t r i b u r i de origine traco-dacică, înrudite cu c a r p i i 8 .

Conform tezei noastre, cul tura carpică este o continuare a La Tène-ului geto-dacic d i n Moldova, căreia i s-a adăugat influenţa romană şi cea sarmatică.

Arheologic se constată că în t i m p u l celui de-al doilea război dacic (105—106), aşezările La Tène din Moldova au fost distruse (Bîtca Doamnei, Piatra Şoimului (Calu). Răcătău, Bradu, Poiana-Dulceşti (La Broşteanu) etc.).

Infrîngerea dacilor de către romani a favorizat pătrunderea unor g r u p u r i de sarmaţi la vest de Prut . I n această situaţie t r i b u r i l e dacice de la est de Şiret s-au refăcut mai greu. deoarece t e r i t o r i u l lor era călcat mereu de sarmaţi şi alte populaţii care atacau i m p e r i u l .

Feriţi de presiunea sarmatică şi de f a p t u l că t e r i t o r i u l lor nu servea drept „culoar" pentru „barbarii" care atacau i m p e r i u l , carpi i care locuiau în zona subcarpatică s-au refăcut mai uşor şi cu t i m p u l şi-au extins dominaţia şi asupra celorlalte t r i b u r i geto-dacice de la est de Şiret.

Observaţiile arheologice făcute pe teren, în zona subcarpatică a Neamţului, arată că după încetarea aşezărilor La Tène, i n t i m p u l celui de-al doilea război dacic, alte aşezări noi apar în imediata apropiere a celor părăsite. Dar în t i m p ce vechile aşezări fuseseră situate pe înălţimi şi în locuri mai retrase, aşezările noi au fost înfiinţate în locuri deschise. A m i n t i m aici situaţia de la Piatra Neamţ, unde după distrugerea aşezăr i l o r de pe Cozla, Pietricica şi Bîtca Doamnei (toate situate pe înălţimi), întilnim în apropierea lor, în locuri deschise, aşezările d i n secolele I I — I I I e.n. de la Lutărie (la poalele Pietricicăi) şi Dărmăneşti, pe terasa mediană a Cue jdului .

O situaţie asemănătoare a fost observată şi la Poiana-Dulceşti. Şi aşezarea La Tène d i n punctul „Broşteanu" se afla într-un loc retras, în t i m p ce aşezările de pe Silişte şi Varniţa sînt situate la m a r g i nea terasei.

Aşezarea d i n punctul „Broşteanu" încetează în pragul sec. al I I - lea (anii 105—106), iar p r i m u l n ive l de locuire al aşezărilor de pe Silişte şi Varniţa, datat cu monede de bronz şi argint de la Tra ian (AR, ani i 112—117), Hadrian (AR, an 118), Antoninus Pius (bronz şi AR) şi

8 V e z i G h . B i c h i r , op. cit., p. 187—188.

www.mnir.ro

DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 2 7

Faustina I I , soţia l u i Marcus Aure l ius (bronz şi AR) , începe tot în pr ima jumătate a secolului I I ; probabi l la mică distanţă în t i m p după distrugerea aşezării de la „ B r o ş t e a n u " 9 .

Cauzele care am determinat pe locui tor i să-şi schimbe vatra satului sînt m u l t i p l e şi n u putem insista asupra lor.

O altă problemă pe care v r e m s-o discutăm este aceea a sfîrşitului c u l t u r i i carpice.

Pînă în prezent, cercetătorii puneau încetarea acestei c u l t u r i în legătură cu luptele d intre romani şi carpi d i n ani i 295—297 şi considerau că la aceste evenimente se referă Aure l ius Vic tor (Caesares, 39, 43) şi alţi autor i antici care spun că întreaga seminţie carpi că a fost transferată în imper iu : Carporum naţio translata omnis in nostrum solum sau Carporum gens universa in Romania se tradidit (Consularia Constan-tinopolitana, ad. a. 295).

I n u l t i m u l t i m p însă au apărut o serie de date care pun la îndoială această teză.

Ast fe l , republicarea corectă a diplomei mi l i t a re de la A v e l l i n o . cunoscută încă d i n anul 1824 (CIL, X V I , 157) dar greşit citită, a permis să se constate că în ani i 302—303, romani i au făcut de pat ru or i război împotriva carpilor. Diploma de la A v e l l i n o datează d i n 7 ian. 304 1 0 . Acelaşi l u c r u poate f i constatat şi d i n diploma militară de la Granaione di Campognatico (Grosseto), datînd d i n 7 ian. 306 1 1 . D i n edictul de toleranţă al l u i Galerius, datat în apri l ie 311, reiese că în perioada 306—311, r o m a n i i fac o nouă expediţie împotriva carpilor, iar Galerius ia pentru a şasea oară t i t l u l de Carpicus Maximus, aşa cum ne i n f o r mează şi Eusebius ( V I I I , 17, 3).

Dacă ţinem seama că în perioada 313—319 romani i au d i n nou lupte cu carpii , dovadă t i t l u l de Carpicus Maximus p u r t a t de Constantin cel Mare. în una d i n inscripţiile descoperite în Mauri tania , datînd d i n 319 (CIL, V I I I , 8412), reiese că în p r i m u l pătrar al secolului al IV- lea carpi i mai reprezentau u n pericol pentru romani .

Acceptînd teza susţinută pînă în prezent de toţi cercetătorii că aşezările şi necropolele carpice încetează la sfîrşitul sec. al I I I - l ea (anii 295—297), întrebarea care se pune este următoarea : oare carpi i care continuă să ameninţe securitatea i m p e r i u l u i şi împotriva cărora romani i fac n u mai puţin de pat ru războaie în 302—303 şi poartă noi lupte între 306—311 şi 313—319 sînt carpi i pe care-i avem documentaţi în aşezările şi necropolele de t i p Sîntana de Mureş sau trebuie să pre lungim cul tura carpică şi în p r i m u l pătrar al sec. a l IV- lea (pînă în j u r u l anului 319), admiţind că în 295—297 au încetat numai o parte d in aşezările şi necropolele carpice.

n Cf . supra, nota 3. '" Cf . G . F o r n i , Il diploma militare frammentario CIL' XVI, 157 délia prima

tetrarchia, în „Bullet ino dell 'Istituto di Diritto Romano «Vit torio S c i o l o j a » " , 62, Milano , 1959, p. 247—266 şi J . K o l e n d o , Hommages à Marcel Renard, I I , B r u x e l l e s , 1969, p. 378—385.

1 1 M . B i z a r i , G . F o r n i , Diploma militare dell 306 A t h e n a u m " , N.S . , 38, fasc. 1—2, P a v i a , 1960, p. 3—25.

www.mnir.ro

28 GHEORGHE BICHTK

Confirmarea o aşteptăm de la cercetătorii ce se ocupă de cul tura Sîntana de Mureş şi care trebuie să precizeze, pe bază de observaţii concrete, cînd începe cul tura Sîntana de Mureş în zona extracarpatică a României, diferenţiat pentru Moldova şi Muntenia .

D i n mater ia lu l publicat pînă în prezent reiese că în zona de care ne ocupăm n u s-au găsit materiale de t i p Sîntana de Mureş, care să poată f i datate precis la sfîrşitul sec. al I I I - l e a şi începutul sec. a l IV- lea . Chiar dacă unele descoperiri izolate ar putea f i a tr ibui te acestei p e r i oade, ele n u schimbă cu n imic accentul problemei. Marea majori tate a materialelor de t i p Sîntana de Mureş, publicate, se datează începînd cu al doilea pătrar al sec. a l IV- lea şi, în special, la m i j l o c u l şi în a doua jumătate a acestui secol. Aşa încît se poate presupune că, la sfîrşitul sec. al I I I - l e a şi începutul sec. al IV- lea , avem de-a face cu infiltrări izolate de populaţii germanice ; aşezarea goţilor în număr mai mare pe t e r i t o r i u l Moldovei n u s-a petrecut decît după 319, respectiv după încetarea c u l t u r i i carpice, dar şi după această dată carpi i au rămas în număr re la t iv mare pe t e r i t o r i u l de la est de Carpaţi şi au convieţuit cu goţii aşa cum demonstrează descoperirile arheologice.

Către sfîrşitul sec. al IV- lea , scăpaţi de sub autoritatea goţilor, datorită pătrunderii huni lor în aceste regiuni , carpii , antrenaţi de h u n i , atacă d i n nou i m p e r i u l dar sînt respinşi de împăratul Theodosius I în anul 381. Este u l t i m a menţiune a carpilor în izvoarele l i terare (Zosimus, I V , 34). Sîntem în vremea cînd o bună parte d in t re carpi locuiau în diverse p r o v i n c i i ale i m p e r i u l u i (Scythia M i n o r , Pannonia) şi Zosimus a ţinut să precizeze că populaţia carpică pe care Theodosius I a alungat-o peste Dunăre şi a s i l i t -o să se aşeze pe locuri le pe care le părăsise, era cea d i n Dacia, carpodacii (καρποδακαι) adică carpi i d i n Dacia şi n u carpi i care locuiau în i m p e r i u 1 2 .

I n ceea ce priveşte Muntenia este ştiut că în Cîmpia română o parte d i n aşezările getice au încetat în pragul e.n. (ne re fe r im la acţiunile l u i Ael ius Catus despre care Strabon ( V I I , 3, 10) spune că a strămutat în sudul Dunării 50 000 de geţi), altele pe vremea l u i T i b . Plautius Silvanus Aelianus, care a transferat în i m p e r i u 100 000 de transdanubieni (CIL, X I V 3608 ; ILS , 986), iar o parte d intre ele au fost distruse cu ocazia războaielor d intre daci şi romani d i n t i m p u l l u i Decebal, l u c r u ce se confirmă pînă în prezent şi arheologic.

I n schimb, populaţia geto-dacică a continuat să trăiască neîntrerupt în zona subcarpatică ; o demonstrează d i n p l i n săpăturile mâi vechi făcute la Dra jna de Sus 1 3 , precum şi cercetările mai noi de la Cetăţeni, Tîrgşor 1 4 etc., care au documentat prezenţa geto-dacilor în tot cursul secolului I e.n. şi în p r i m u l pătrar al sec. a l I I - lea ; la Dra jna de Sus şi Mălăeşti u l t imele monede sînt d i n 117. Săpăturile arheologice efectuate la Mătăsaru, j u d . Dîmboviţa, la l i m i t a de nord a Cîmpiei române,

1 2 Cf . G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 180—182, unde se discută şi combate Interpre tăr i le date de alţi ce rce tă tor i t e r m e n u l u i de πκαροδακαι.

1 3 G h . Ş tefan , Le camp Romain de Drajna de Sus, „Dacia" , X I — X I I (1945— 1947), 1948, p. 115—144.

M a t e r i a l inedit . S ă p ă t u r i D. V . Rosetti (Cetăţeni) şi G h . D i a c o n u (Tîrgşor) .

www.mnir.ro


au permis să se identif ice o puternică aşezare, aparţinînd populaţiei autohtone în cadrul căreia s-au interceptat două n i v e l u r i de locuire 1 5 .

I n funcţie de materialele descoperite, aşezarea de la Mătăsaru se datează între a doua jumătate a secolului al I I - lea e.n. şi sfîrşitul sec. a l I I I - l e a sau începutul sec. al IV- lea e.n. Pe baza f ibule lor , monedelor de bronz şi argint şi a unor materiale ceramice, p r i m u l n i v e l de locuire al aşezării în discuţie, notat de noi cu Mătăsaru I I I i , se datează în a doua jumătate a sec. a l I I - lea e.n. (eventual sfîrşitul acestui secol) şi p r i m a jumătate a celui următor. Monedele de argint sînt de la Antoninus Pius (2) şi Marcus Aure l ius (1), iar cele de bronz de la Marcus A u r e l i u s (1), Severus Alexander (1), Orbiana — soţia l u i Severus Alexander (1) şi o monedă colonială d i n a doua jumătate a sec. al I I - lea e.n. sau p r i m a jumătate a celui următor.

A l doilea n i v e l de locuire (Mătăsaru I I I 2 ) aparţine m i j l o c u l u i şi celei de-a doua jumătăţi a sec. al I I I - l e a e.n. Cea mai tîrzie monedă de bronz este d i n perioada Gal l ienus-Aurel ian 1 6 . Pe baza documentării actuale este greu de precizat în ce măsură aşezarea de la Mătăsaru încetează la sfîrşitul sec. al I I I - l e a sau durează şi la începutul sec. al IV- lea e.n.

Marea importanţă a cercetărilor de la Mătăsaru constă în f a p t u l că permite coborîrea datării c u l t u r i i materiale de t i p M i l i t a r i - C h i l i a de la a doua jumătate a sec. a l I I I - l e a e.n., datare acceptată, pînă la efectuarea săpăturile de la Mătăsaru, de toţi cercetătorii, la a doua jumătate a sec. a l I I - lea e.n. Se documentează astfel pe cale arheologică prezenţa populaţiei autohtone cu u n secol mai t i m p u r i u , l u c r u ce infirmă acele ipoteze conform cărora, în această vreme în Muntenia îi avem documentaţi numai pe sarmaţi.

I n funcţie de observaţiile făcute la Mătăsaru va t rebui revizuită şi cronologia aşezărilor de t i p M i l i t a r i de pe t e r i t o r i u l oraşului Bucureşti (Militari-„Cîmpul l u i Boja", Lacul Tei , Căţelu N o u etc.) şi d i n alte locur i .

Lipseşte în prezent documentarea arheologică cu p r i v i r e la populaţia autohtonă d i n Muntenia , pent ru perioada cuprinsă între 117 şi aprox imat iv m i j l o c u l sec. I I e.n., t i m p în care Cîmpia română a p u t u t f i controlată de sarmaţi.

Incepînd însă cu m i j l o c u l sec. al I I - lea , geto-dacii retraşi în r e g i u nea subcarpatică se e x t i n d către Dunăre, încurajaţi şi de creşterea p u t e r i i carpilor d i n Moldova, şi în f e l u l acesta, treptat , treptat , micşorează sfera de acţiune a sarmaţilor. Se ajunge astfel ca în sec. al I I I - l e a e.n. întreg t e r i t o r i u l Muntenie i , de la Dunăre la Carpaţi, să fie repopulat d i n nou de geto-daci. O demonstrează d i n p l i n aşezarea de la B r a g a d i r u - Z i m -nicea de pe Dunăre şi cele de la Udeni , Costeşti de Vale, Bucureşti-M i l i t a r i , Străuleşti, Căţelu etc., ca să le a m i n t i m n u m a i pe cele d i n zona de cîmpie, considerată de u n i i cercetători ca regiune ocupată exclusiv de sarmaţi.

1 5 G h . B i c h i r şi E u g . Popescu, Cercetările arheologice de la Mătăsaru şi contribuţia lor la cunoaşterea culturii materiale a dacilor liberi, „Studii şi c o m u n i c ă r i " , I , P i teş t i , 1968, p. 81—96 ; i d e m , Materiale, I X , 1971, p. 271—279 ; G h . B i c h i r , în Valahica, I , 1969, p. 15—21 ; idem, l u c r a r e a c i t a t ă supra, l a nota 2.

1 6 V e z i datele în „Studii şi c o m u n i c ă r i " , I , p. 88—92.

www.mnir.ro

30 GHEORGHE BICHIR

Se cunosc pînă i n prezent pe t e r i t o r i u l Muntenie i nu mai puţin de 30 descoperiri de t i p C h i l i a - M i l i t a r i ; d intre care 12 sînt situate între l imesul A l u t a n şi cel Transalutan 1 7 . La est de l imesul Transalutan, în cadrul aspectului de t i p Militari-Mătăsaru, se constată influenţa sarmatică şi cea carpică.

După informaţiile pe care le avem de la Gh. Diaconu, la Tîrgşor şi Străuleşti lîngă Bucureşti a apărut în cadrul aşezărilor d i n sec. al I I I - l ea şi ceramică de t i p Przeworsk. Spre deosebire de complexele de t ip carpic d i n Moldova, în Muntenia se constată o puternică influenţă romană. I n aşezări, se întîlnesc frecvent i m p o r t u r i d i n imper iu , constînd din : ceramică (amfore, opaiţe, străchini etc.), obiecte de podoabă şi accesorii pentru veşminte (f ibule, cătărămi), vase de bronz, linguriţă de argint, arme (pi l lum) etc. ι β . Impor tant de subliniat este f a p t u l că influenţa romană se simte şi în producţia locală, în special în ceramică, meşterii locali însuşindu-şi procedee tehnice noi i n ceea ce priveşte prepararea pastei, modelarea şi arderea vaselor, care adesea imită forme romane. Ast fe l . în Muntenia apare frecvent ceramica de aspect zgrunţuros, care p r i n tehnică de l u c r u , forme şi ornament, aminteşte de specia similară de t i p provincia l roman, care lipseşte în aşezările şi necropolele carpice. Notăm de asemenea că, în Moldova, nu s-a descoperi t nic i un opaiţ roman, în t i m p ce în Muntenia , în afară de piese originale romane, avem şi copii după astfel de lucerne executate de localnici (Mătăsaru, Scorniceşti etc.).

Menţionăm, de asemenea, că inventaru l aşezărilor şi, în special, al necropolelor carpice este m u l t mai bogat decît al complexelor similare din Muntenia . Nicăieri în cadrul c u l t u r i i M i l i t a r i - C h i l i a nu s-au întîlnit perle numeroase de coral, calcedoniu, cornalină etc. şi podoabe de argint lucrate în tehnica f i l i g r a n u l u i 1 9 . I n prezent, se cunosc în necropolele carpice peste 100 de piese de acest gen (cercei, pandantivi-coşuleţ şi perle în formă de butoi) ; cele mai mul te au fost descoperite la Pădu-reni (43) şi Poieneşti (22). Tehnica de l u c r u este elenistică şi n u romană 2 0 . Probabi l că podoabele în discuţie au fost lucrate în mediul carpic. de meşteri veniţi d in oraşele nord-pontice (Olbia), buni cunoscători ai tehnici i f i l i g r a n u l u i şi de la care autohtoni i au p u t u t învăţa şi ei. Dacă arta f i l i g r a n u l u i şi a granulaţiei a fost practicată în ţările nordulu i , cu atît mai m u l t a p u t u t f i însuşită de carpi, urmaşii traco-dacilor, făuritori ai unei arte remarcabile aşa cum demonstrează numeroasele tezaure descoperite pe t e r i t o r i u l Daciei. La carpi, podoabele

1 7 Cf . supra, nota 2. S ă p ă t u r i s -au făcut între l imesul A l u t a n şi cel T r a n s a lutan la C h i l i a de S . Morintz (Cf. „Dacia" , N. S. , V , 1961, p. 395—414) şi l a M a l d ă r , Scorniceşt i şi Vul tureş t i de G h . B i c h i r (material inedit) .

1 8 Cf . supra, nota 15. 1 0 V e z i G h . B i c h i r , La civilisation des Carpes (lie—///e siècles de n.è.) à la

lumi'cre des fouilles archéologiques, „Dacia" , Ν . S . , X I , 1967, p. 177—224 ; idem, in Atti del VI Congresso Internazionale délie Scienze Preistoriche e Protostoriche, I I I , R o m a , 1966, p. 74—79.

-" Necunoscînd originea şi tipologia podoabelor lucrate în tehnica f i l igra -îului , D . Protase („Dacia" , N. S., X I I I , 1970) face analogii , pentru piesele de la Soporul de Cîmpie (carpice), c u podoabe de tip nordic , pentru a le „ d e m o n s t r a " originea lor r o m a n ă şi în felul acesta a nega prezenţa elementelor de tip carpic în necropola respect ivă .

www.mnir.ro


au iost lucrate d in argint, metal preferat şi în perioada mai veche de g e t o - d a c i 2 I .

Şi în Muntenia şi în Moldova populaţia daco-carpică a convieţuit cu sarmaţii.

Prezenţa sarmaţilor pe t e r i t o r i u l României este atestată de morminte, descoperite f ie întîmplător, f ie în urma unor cercetări sistematice 2 2 . N u se cunosc aşezări aparţinînd acestor migra tor i , în schimb, s-au descoperit materiale sarmatice în aşezări aparţinînd daco-carpilor. Morminte le sarmatice apar în mod obişnuit izolat sau în g r u p u r i mic i . Se întîlnesc morminte de bărbaţi, femei şi copii , ceea ce dovedeşte că se aflau aici cu fami l i i l e . Pînă în prezent, s-au făcut descoperiri sarmatice în circa 37 de puncte în Moldova şi în 41 în Muntenia . Marea majori tate a materialelor sînt însă inedite.

Pătrunşi la Dunărea de jos sarmaţii p ierd într-o măsură considerabilă caracterele pr imordia le ale ceremonialului funerar şi cul tura lor materială capătă o coloratură specifică acestei regiuni sub influenţa populaţiei autohtone daco-carpice şi a contactului cu civilizaţia romană.

I n Moldova, cele mai t i m p u r i i morminte sarmatice pot f i datate la începutul sec. I I e.n. (Ştefăneşti pe P r u t şi Vaslui) .

Probabil că înfringerea dacilor de către romani , în anii 105—106. a fac i l i ta t pătrunderea unor g r u p u r i de sarmaţi la vest de Prut . în t e r i t o r i u dacic.

I n Moldova, s-au descoperit şi vestigii sarmatice mai vechi, în aşezări geto-dacice, dar ele n u indică prezenţa efectivă a sarmaţilor în zona respectivă ; piesele în discuţie atestă existenţa unor relaţii de schimb anterioare pătrunderii sarmaţilor la vest de Prut . A m i n t i m aici cazanul de bronz (sec. I î.e.n.—I e.n.) d i n aşezarea geto-dacică de la Piatra Şoimului (Calu). localitate situată la poalele munţilor T a r c ă u 2 J . zonă unde sarmaţii n-au ajuns niciodată. Cazanul ar putea f i interpretat şi ca pradă de război.

Influenţa sarmatică este prezentă şi în alte aşezări autohtone din La Tene-ul tîrziu. cum sînt cetăţuile de la Poiana-Tecuci şi Răcătău (ambele situate pe m a l u l stîng al Şiretului), care au întreţinut sigur relaţii cu sarmaţii şi centrele meşteşugăreşti (elenistice) d in stepele nord-pontice, judecind după mater ia lu l descoperit. Influenţa sarmatică se va accentua începînd cu sec. al I I - lea e.n., odată cu instalarea sarmaţilor în t e r i t o r i u l daco-carpic.

I n Muntenia , pe baza i n v e n t a r u l u i mormîntului nr . 1 de la U l m e n i -Olteniţa (săpături S. Mor intz ) se poate admite pătrunderea sarmaţilor

3 1 Discutarea pe larg a acestei probleme o face autorul în lucrarea c i tată s u p r a la nota 3. M e n ţ i o n ă m că n u m a i la carpi podoabele lucrate în tehnica f i l i g r a n u l u i sînt f ă c u t e din argint, la alte grupuri de populaţi i ele sînt din aur.

2 2 V e z i G h . B i c h i r , Les Sarmates sur le territoire de la Roumanie, în Actes du VUle Congres International des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, I , Rapports g é n é r a u x , B e l g r a d , 1971, p. 275—285 ; idem, Sarmaţii la Dunărea de Jos în lumina ultimelor cercetări, Pontica , 5, 1972, p. 137—176.

- : ! M e n ţ i o n ă m că a ş e z a r e a de la P i a t r a Şoimului (Calu) se da tează în secolele I I î.e.n. — I e.n. (cf. G h . B i c h i r , Aşezări dacice în Ţara Oltului, „Studii şi comunicăr i " , X I V , 1970, p. 145 cu nota 18) şi nu în secolele I — I I I e.n., c u m a crezut R. V u l p e (vezi „Dacia" , V I I — V I I I , 1941, p. 66—67).

www.mnir.ro

32 GHEORGHE BICHIR

în Cîmpia română în preajma anilor 117—118, după părăsirea de către romani a castrelor d i n zona subcarpatică a M u n t e n i e i 2 4 .

N u există n ic i o dovadă arheologică, deşi descoperiri s-au făcut numeroase, care să ateste pătrunderea sarmaţilor în Cîmpia română mai t i m p u r i u de această dată, aşa încît teza l u i A . A l f b l d i , îmbrăţişată şi de numeroşi alţi cercetători, conform căreia în locul populaţiei getice d i n Muntenia , transferată de T ib . Plautius Silvanus Aelianus i n imper iu , au pătruns aici sarmaţii r o x o l a n i 2 5 , n u mai poate f i susţinută. De asemenea, incursiunea roxolani lor în Moesia, pe vremea l u i Otho, a m i n tită de Tacitus (Historiae, I , 79), n u mai poate f i interpretată în sensul că în această vreme roxolani i se af lau în Cîmpia română, ci aceste atacuri trebuie p r i v i t e ca incurs iuni prădalnice, cum însuşi Tacitus le defineşte, a căror bază de pornire era în afara t e r i t o r i u l u i Daciei, şi cu atît mai m u l t n u poate f i susţinută ipoteza u n u i presupus „imperiu sarmatic" între ani i 125—61 î . e .n . 2 6 , care s-ar f i întins d i n stepele n o r d -pontice, pînă în nord-vestul Bulgariei , incluzînd şi zona extracarpatică a României, precum şi sud-estul Transi lvaniei , regiune unde n u s-au descoperit morminte sarmatice n ic i pent ru epoca mai tîrzie.

Şi în Moldova şi în Muntenia cei mai mulţi sarmaţi par a f i pătruns la sfîrşitul sec. al I I - lea şi în p r i m a jumătate a sec. a l I I I - l e a e.n., presaţi de goţi, n o i i stăpîni ai stepelor nord-pontice.

Sarmaţii pătrunşi în această vreme în zona extracarpatică a României, intens locuită de carpo-daci, au t rebui t să accepte hegemonia carpilor, care la această dată pretindeau că sînt mai puternic i şi decît goţii (Cf. Petrus Patricius, f ragm. 8).

Roxolani i care n-au v o i t să accepte hegemonia carpilor n-au pătruns în t e r i t o r i u l dacic şi s-au îndreptat spre vest (pr in nordul Daciei) la fraţii lor iazigi , unde puteau să se manifeste l iber. Aşa se explică prezenţa morminte lor tumulare în Cîmpia ungară (Alfold) şi lipsa t u m u l i l o r sarmatici d i n regiunile noastre, dominate de puternic i i carpi (în România se cunosc înmormîntări secundare sarmatice, în t u m u l i mai vechi) 2 7 .

Este semnificativ f a p t u l că morminte le tumulare sarmatice se opresc la l i m i t a estică a t e r i t o r i u l u i dominat de carpi . A m i n t i m aici necropolele tumulare de pe cursul in fer ior a l N i s t r u l u i de la Katarg i , Şabalat, Korotnoe, Ciobruci , Slobodzeia, Sukleia şi Oloneşti.

I n Muntenia , sarmaţii par a se f i l i m i t a t la partea estică şi centrală a provinciei , căci la vest de rîul Vedea n u constatăm decît pătrunderi izolate, la Păuleasca pe cursul in fe r ior a l Vedei şi la Bogdana pe U r l u i . Descoperirea morminte lor sarmatice de la Păuleasca şi Bogdana (datate i n p r i m a jumătate a sec. al I I I - lea) arată că în momentul pătrunderii

-'' Cf . s u p r a nota 22 ; i d e m , Sarmaţii si pătrunderea lor la Dunărea de jos, „Peuce", I I , 1971, p. 142.

2 5 A . A l f o l d i , Die Roxolanen in der Walachei, Bericht uber den VI. Inter-nationalen Kongress jur Archăologie, B e r l i n , 1940, p. 534—535.

2 6 J . H a r m a t t a , Studies in the History and Language of the Sarmatiansr A c t a A n t i q u a et Archeologica , X I I I , Szeged, 1970, p. 30, 34—40. Combaterea acestei teze la G h . B i c h i r în studiile citate supra l a notele 22 şi 24 şi l a D . M . P i p p i d i , S t C l , X I V , 1972, p. 213—220.

2 7 V e z i l u c r ă r i l e citate supra l a nota 22 unde se dau detali i c u p r i v i r e l a a c e a s t ă p r o b l e m ă .

www.mnir.ro

DACII LIBEHI DIN ZONA EXTRACARPATICĂ 35

sarmaţilor aici, exista l imesul transalutan, dar n u mai era în funcţiune ,,Brazda l u i Novac de sud", ambele localităţi — Păuleasca şi Bogdana — sînt situate la sud de „Brazdă".

Morminte le sarmatice d i n zona extracarpatică a României, databile-în sec. I I — I I I e.n., aparţin roxolani lor .

Pătrunşi în t e r i t o r i u l dacic, sarmaţii au convieţuit cu carpo-dacii şi s-au influenţat reciproc. Convieţuirea d intre carpo-daci şi sarmaţi es Le bine documentată de cercetările arheologice şi, în special, de materiale descoperite i n necropolele carpice. Carpi i au luat de la sarmaţi perlele de calcedoniu. coral, lapis lazuli , oglinzile cu tamga şi alte obiecte, iar sarmaţii la rîndul lor au folosit d i n p l i n ceramica daco-carpică,. lucrată la roată.

Dacă la început avem de-a face numai cu împrumuturi de produse f ini te , cu t i m p u l s-a trecut la asimilarea şi prelucrarea de către autohtoni, în ceramică, a unor elemente sarmatice aşa cum este cazul cu vasele cu torţi zoomorfe sau cupele d in mediul carpic. Influenţa sarmatică constatată în ceramică, i n faza mai tîrzie a c u l t u r i i carpice, atestă pe plan istoric asimilarea de către autohtoni a unor g r u p u r i de sarmaţi. Presaţi la răsărit de goţi, noi i stăpîni ai stepelor nord-pontice. constrînşi la sud şi vest de măsurile luate de romani p r i n întărirea l imes-ului dunărean şi a frontierelor Daciei, cît şi faptul că, pentru mai multă siguranţă, carpi i nu le-au mai dat voie să circule oriunde, sarmaţii s-au văzut nevoiţi cu t i m p u l n u numai să recunoască hegemonia carpică, ci o bună parte d intre ei să devină sedentari sau semisedentari. muncind şi luptînd alături de carpi. Şi desigur, cu t i m p u l , o parte d in t re ei s-au contopit în sînul comunităţilor daco-carpice 2 8 .

Este o urmare firească a unei lungi perioade de convieţuire. Atît de profundă a fost această înrîurire, încît o serie de elemente specifice sarmaţilor pe care carpo-dacii şi le-au însuşit au devenit b u n u r i c u l t u rale comune. Ne mulţumim să a m i n t i m aici oglinzile cu tamga (de t i p sarmato-carpic) care iniţial au fost împrumutate de la sarmaţi, iar cu t i m p u l au început să fie lucrate şi în aşezările populaţiei autohtone, aşa cum au demonstrat săpăturile de la Bucureşt i -Mi l i tar i 2 9 .

Dacă în sec. I I — I I I e.n.. zona extracarpatică a României a fost dominată de dacii l i b e r i , d i n Moldova. în sec. al IV- lea ea este dominată de goţi. De al t fe l , goţii preiau conducerea coaliţiei antiromane la Dunărea de Jos, începînd cu mi j locu l sec. al I I I - l ea (pînă la această dată conducerea au avut-o carpii) , deşi în acea vreme ei nu pătrunseseră în zona extracarpatică a României.

Izvoarele l i terare antice menţionează că în repetate rînduri goţii şi carpi i au atacat împreună i m p e r i u l roman începînd cu anul 238.

2 8 Cf . G h . B i c h i r , în legătură cu riturile funerare la carpi, S C I V , 20, 1969, 2, p. 232.

2 9 P e n t r u semnif ica ţ ia şi alte detalii cu p r i v i r e la oglinzile de tip sarmato-capic, vezi supra nota 3 ; idem, Manifestations de caractère magique et cultuel chez les Carpes , „ D a c i a " , N.S . , 17, 1973, p. 243—256.

www.mnir.ro

34 GHEORGHE BICHIR

Pătrunderea goţilor în zona extracarpatică a României a făcut ca cultura materială d i n sec. al IV- lea e.n. să îmbrace o altă formă, datorită noilor realităţi istorice de la Dunărea de Jos. Dar şi în Muntenia şi în Moldova, populaţia autohtonă (dacică) a continuat să trăiască în număr mare pe t e r i t o r i u l de baştină, alături de noi i veniţi, l u c r u subl iniat de altfel de toţi cercetătorii care s-au ocupat de cul tura Sîntana de Mureş-Cerneahov 3 0 .

L E S D A C E S L I B R E S D A N S L A Z O N E E X T R A - C A R P A T I Q U E D E L A R O U M A N I E P E N D A N T L E S I l e — I V e S I E C L E S D E N O T R E E R E


L a c réa t ion de l a province romaine D a c i e a laissé à l ' e x t é r i e u r de l 'empire une grande part ie des Daces q u i ont cont inué à v i v r e sur leur territoire indigène et à constituer la population major i ta i re de ces régions pendant les I I e — I V e siècles.

L e s d é c o u v e r t e s archéologiques et les sources l i t téra i res antiques montrent que les Daces l ibres des I l e — i y e siècles de n.è. ont v é c u en certaines régions en c o m m u n avec les Sarmates et avec d'autres peuples germaniques et qu ' i l s ont é té sans cesse influencés .par les R o m a i n s .

A p r è s une vue d'ensemble sur tous les Daces l ibres , l 'auteur s'occupe de l a population de la zone extra-carpat ique de l a Roumanie , en traitant s é p a r é m e n t la situation de l a Moldavie et de la V a l a c h i e .

O n p r é s e n t e s y n t h é t i q u e m e n t les résul ta ts des d e r n i è r e s recherches et l'on expose de nouveaux points de v u e concernant le début et l a f i n de l a culture carpique, identifiée s u r le territoire de l a M old avie en 180 points environ.

O n discute ensuite les relations qui ont e x i s t é entre les C a r p e s , les Daces l ibres de V a l a c h i e , les R o m a i n s , Sarmates , Goths, etc.

O n met en é v i d e n c e le fai t que l a population q u i a p é n é t r é pendant les l i e — m e siècles n.è. dans l a zone extra-carpat ique de la R o u m a n i e ont d u accepter la hégémonie des C a r p e s qui , a u m i l i e u d u H l e siècle, p r é t e n d a i e n t qu' i ls é taient plus puissants que les G o t h s m ê m e (cf. Petrus Pa t r i c ius , f ragm. 8).

L e s d é c o u v e r t e s archéologiques des d e r n i è r e s a n n é e s ont m i s en une l u m i è r e toute nouvelle l 'histoire des C a r p e s et des Daces l ibres en g é n é r a l et i n f i r m e n t les thèses q u i ont e x a g é r é le rôle joué par les Sarmates et par certaines populations germaniques du B a s - D a n u b e pendant les I I s 5 — I V e siècles de n.è.

30 I. Nestor, Istoria României, I , 1960, p. 682—694 ; G h . Diaconu, „ D a c i a " , N . S., V I I I , 1964, p. 195—210 ; B . M i t r e a şi C . Preda , Necropole din secolul al IV-lea e.n. în Muntenia, 1966, p. 161—164 ; I . Ioniţă , A M , I V , 1966, p. 189 şi u r m . P e n t r u izvoarele l i terare cu p r i v i r e la carpi , vezi G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 179—197.

www.mnir.ro

A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI ÎN S E C . I X — X I V (I)

de d r . Ş T E F A N O L T E A N U

Istoria îndeletnicirilor agrare, în general, ale locuitori lor patr ie i noastre în evul mediu, reflectată în imensa majori tate a materialelor documentare, a consti tuit obiectul central al cercetătorilor noştri chiar de la începutul istoriografiei româneşti moderne. Dacă acest l u c r u apare cu to tu l firesc, o evidenţă, mai m u l t sau mai puţin exactă, a s tudi i lor de istorie agrară întreprinse pînă acum ne pune în faţa unei constatări greu de explicat la pr ima vedere. Marea majoritate a cercetătorilor, atît d i n trecut cît şi d i n prezent, au cuprins în cîmpul investigaţiei lor aproape în întregime probleme de istorie a relaţiilor agrare medievale cum ar f i . de pildă, obştea sătească, cotropirea păminturilor ţărănimii libere şi aservirea acesteia, evoluţia şi caracterul proprietăţii feudale asupra pămintului, relaţiile dintre ţărănimea dependentă şi m a r i i p r o pr ie tar i , formele şi evoluţia rentei feudale, originea şi evoluţia rezervei feudale, formele lupte i de clasă a ţărănimii împotriva exploatării etc. Rezultatele importante obţinute pînă acum în sectoarele pomenite au contr ibui t la elucidarea m u l t o r aspecte d i n istoria rapor tur i lor agrare medievale d i n România.

U n grup de probleme a rămas, însă, într-o mare măsură în afara cercetărilor ; este vorba de problemele în directă legătură cu producţia, cu tehnica agrară în di fer i te epoci, cum ar f i evoluţia uneltelor agrare de-a l u n g u l veacurilor, operaţiile agrare principale (aratul, semănatul, recoltatul), sistemele de cultură, plantele cerealiere, tehnica producţiei agrare etc.

Cum se explică această „preferinţă" a istorici lor pentru problemele de relaţii agrare ? Precizăm de la început că n u e vorba de o preferinţă în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci de o orientare a lor impusă de natura şi caracterul mater ia lu lu i documentar.

Precum se ştie, marea majoritate a documentelor noastre medievale sînt acte de proprietate cu u n predominant caracter j u r i d i c : vînzări şi cumpărări de ocine, dani i de pămînt, confirmări de proprietate. Obiectul central al actului vizînd proprietatea, este lesne de înţeles că oele mai mul te detal i i privesc relaţiile d intre propr ie tar i , d intre vînzător şi cumpărător, d intre ţărănime şi stăpînii de pămînt feudali etc. N u m a i arareori , f o r t u i t , apar şi unele indicaţii cu p r i v i r e la tehnica producţiei agrare. Aşa se explică orientarea cercetătorilor spre problemele de

www.mnir.ro

36 ŞTEFAN O L T E A N U

relaţii agrare unde exista o bază documentară bogată, în măsură s ă asigure obţinerea de rezultate satisfăcătoare.

Pentru cel de-al doilea grup de probleme, unde nu exista o asemenea bază documentară, suficient de bogată, cercetătorii au recurs (în cazul celor cîteva s tudi i existente) la îmbogăţirea acesteia p r i n material etnografic ; de aceea studii le lor poartă acest caracter. Una dintre primele lucrări de acest gen a fost elaborată la începutul sec. al X X - l e a pe baza, în cea mai mare parte, a pract ic i i existente în agricultura românească de la sfîrşitul sec. a l X I X - l e a şi începutul secolului următor '. Problemele legate direct de producţia agricolă ca, de exemplu, tehnologia uneltelor agrare, principalele munci agricole, plantele cultivate, sistemele de cultură, producţia propriu-zisă cerealieră au fost detaliat înfăţişate, adeseori într-un cadru pitoresc specific epocii în care cartea amintită a fost concepută.

U n caracter oarecum di fer i t , raportat la epoca cercetată, i l au studii le l u i P. S. A u r e l i a n apărute la sfîrşitul sec. al X I X - l e a .şi la începutul secolului următor ; ele sînt consacrate cercetării unor aspecte d i n cel de-al doilea grup de probleme, în epoca romană, avînd ca bază o serie de mărturii ale scr i i tor i lor romani pr ivi toare la agricultură 2 . Pe lîngă problemele de metodologie pe care le ridică aceste studii , şi asupra cărora vom reveni mai jos, reţine atenţia raportul de reciprocitate d in t re agricultură şi factorul demografic promovat de autor în unele d i n lucrările amint i te . S tudi i ulterioare au încercat să prezinte evoluţia p r i n c i p a l u l u i ins trument agrar, a p l u g u l u i , de-a l u n g u l veacur i l o r 3 , să stabilească o anume continuitate a acestuia pe t e r i t o r i u l României încă d i n epoca romană să demonstreze raportur i le agricult u r i i cu societatea în di fer i te etape i s tor i ce 5 .

Terminologia agrară în general, a uneltelor agricole în special, a consti tuit obiectul cîtorva articole în care autor i i lor s-au străduit s ă demonstreze fie originea slavă a termenilor şi de aici teza preluării agr i cu l tur i i de la popoarele slave în momentul apariţiei lor pe t e r i t o r i u l României 6 , f ie originea latină a terminologiei agrare admiţînd o permanenţă a îndeletnicirilor agricole d i n cele mai vechi t i m p u r i '.

1 T . P a m f i l e , Agricultura la români. Studiu etnografic, Bucureş t i , 1913. - P. S. A u r e l i a n , Plantele cereale şi leguminoase la romani, extras din „An.

Ac . R o m . " , seria I I , tom. X X V I , Bucureş t i , 1904 ; idem, Agricultura la romani. Creşterea albinelor, extras din „An. A c . R o m . " , ser ia I I , tom. X X V I I I , Bucureşt i , 1905 ; idem, Despre sistemele de agricultură şi raportul lor cu starea socială, Bucureş t i , 1891.

3 G h . B ungescu , Evoluţia plugului din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, B u c u r e ş t i . 1934 ; vezi în a c e a s t ă pr ivinţă l u c r a r e a mai veche a lui R. Braungart , Die Urheimat den Landwirtschaft alien indogermanischen Volker..., Heidelberg, 1912.

I R. V u i a , Dovezile etnografice ale continuităţii, în Problema continuităţii românilor în Dacia, S i b i u , 1943 ; vezi şi N . A . Rădulescu , Asupra răspîndirii plugului de lemn în România, în „Rev. G e o g r a f i c ă " , V (1942), fasc. I — I I .

•"' S. P. R a d i a n u , Din trecutul şi prezentul agriculturii române. Partea întîia : Raporturile agriculturii cu societatea în diferitele ei faze de transformare, B u c u reşti , 1906.

I I Β. P. Haşdeu, Originile agriculturii la români, în „ C o l u m n a lui T r a i a n " , 1874, nr . 3, p. 49 şi u r m . ; i d e m , Originile viniculturii la români, in opt cit.

7 P. C a n c e l , Termenii slavi de plug în daco-romană, Bucureş t i , 1921 ; A l . Bocă -neţu. Terminologia agrară în limba română. Studiu filologic-istoric-cultural, Cer năuţi , 1926.

www.mnir.ro

A G R I C U L T U R A LA EST ŞI SUD DE CARPAŢI 37

U l t i m u l sfert de veac a marcat şi pentru cercetarea problemelor legate direct de istoria producţiei agrare de pe t e r i t o r i u l patr ie i noastre o etapă cal i tat iv superioară în raport cu situaţia existentă pînă atunci. Posibilităţile sporite de investigare, lărgirea bazei documentare, mai cu seamă p r i n efectuarea unor ample cercetări arheologice într-o serie de aşezări medievale, au creat cadrul necesar pentru cercetarea profundă a m u l t o r aspecte d i n cel de-al doilea grup de probleme agrare. Pe lîngă s tudi i axate pe mater ia l etnografic 8 , o pondere tot mai însemnată a fost acordată cercetării evoluţiei principalelor instrumente de arat, cercetare înlesnită de descoperirea în săpăturile arheologice efectuate a principalelor piese ale p l u g u l u i 9 . Consideraţii importante au fost făcute şi cu p r i v i r e la alte chestiuni ca, de pildă, cea a sistemelor de rotaţie (asolamente) a c u l t u r i l o r în evul mediu 1 0 , a plantelor cerealiere cultivate, a a g r i c u l t u r i i în general d i n cele mai vechi epoci " . Se poate spune că istoria a g r i c u l t u r i i româneşti şi-a sporit considerabil aria de cercetare, incluzînd şi problemele care pînă mai i e r i au stat, în bună măsură, la periferia investigaţiei istorice.

• Dacă sub raport canti tat iv, cercetarea istoriei a g r i c u l t u r i i medie

vale româneşti sub cele mai di fer i te aspecte a fost considerabil îmbo-

ρ Georgeta M o r a r u - P o p a , Comentarii etnografice la arheologia plugului, în „Rev. de etnografie şi folclor" , 1967, nr. 3 ; R. O. Maier , Sisteme arhaice de îmblătit, în „Rev. de etnografie şi folclor" , 1967 ; idem, Agricultura de munte..., în „Rev. de etnografie şi folclor" , 1967, nr . 2 ; I . C h e l c e a , în „ A p u l u m " , V , 1965 ; K . K o s , în „ A n u a r u l m u z e u l u i etnografic a l T r a n s i l v a n i e i " , 1957—1958.

V . N e a m ţ u , Contribuţii la istoricul instrumentelor de arat..., în „Arheologia Moldovei" , 1966 ; idem, Contribution à l'étude du problème des instruments aratoires utilisés au Moyen Age en Moldavie, în . .Revue R o u m a i n e d 'Histoire" , 1967, nr. 4, p. 533 şi u r m . ; N. E d r o i u , P. G y u l a i , Evoluţia plugului în ţările române în epoca feudală, în „ A c t a M u s e i Napocensis" , I I (1965) ; I . H . Crişan, Un depozit de unelte descoperit la Lechinţa de Mureş (plugul geto-dac), în S C I V , 1960, nr. 2 ; I . G l o d a r i u , M . C î m p e a n u , Depozitul de unelte agricole de la Dedrad (r. Reghin), în S C I V , 1960, nr . 1 ; V . D u m i t r e s c u , T . B ă n ă ţ e a n u , A propos d'un charrue primitive en bois de cerf, în „ D a c i a " , N . S . , 1965 ; V . B e r b e c a r u , Unelte de arat din epoca feudală în judeţul Dîmboviţa, în „Valahica . S t u d i i şi materiale de istorie şi istorie a agr icul tur i i " , Tîrgoviş te , 1969 ; V . C a n a r a c h e , Unelte agricole pe teritoriul R.P.R. în epoca veche, în S C I V , 1950, nr . 2 ; M . C o m ş a , G h . Constantinescu, Depozitul de unelte şi arme din epoca feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V , 1969, nr. 3 ; M . C o m ş a , E l e n a Gheannopulos , Unelte şi arme din epoca feudală timpurie descoperite la Radovanu (jud. Ilfov), în S C I V , 1969, nr. 4 ; C . M ă t a s ă , I . Z a m o ş t e a n u , Săpăturile de la Piatra Neamţ, în Materiale şi cercetări arheologice, I I : vezi şi depozitul de l a M ă r c u l e n i , în „Dacia" , N . S . , 1970 ; vezi , de asemenea, şi studiile unor istorici s trăini : N. B i l e t k i , Elementul slav în terminologia părţilor riluqului, în „ L i m b a şi l i teratura moldovenească , 1962, nr. 4 ; N . A . Demcenko, 3eM.iedeAbne-cme opydusi κακ MarepuaAb ÔAR usyneHUH 3TH0zeue3a u STHUHecKoă ucropuă MOAdaecKoeo napoda, în MarepuaAbi u uccnedoeanun, Chişinău, 1964.

1 0 H . H . S t a h l , Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, vol . I — I I I , Bucureş t i , 1958, 1959, 1965 ; P . P. Panai tescu , Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova. Orînduirea feudală, Bucureş t i , 1964 ; St. Ol teanu, Încercări experimentale de asolament cerealier în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în „ T e r r a nostra" . B u c u r e ş t i , 1969.

1 1 E . L a z e a , Agricultura în Transilvania în sec. al XV1- lea , în „Studii" , 1964, nr. 2 ; Λ. Bodor, Contribuţii la problema agriculturii în Dacia înainte de cucerirea romană. Problema obştilor la daci, (partea I -a ) , în S C I V , 1956, nr . 3—4 ; R. F l o rescu, Agricultura în Dobrogea la începutul stăpînirii romane (partea I -a ) , în S C I V , 1956. nr." 3—4.

www.mnir.ro


găţită, mai cu seamă în u l t i m a vreme, obţinîndu-se rezultate valoroase în elucidarea diverselor probleme, în domeniul metodologico-interpre-tat iv se manifestă, mai ales în t i m p u l d i n urmă, opin i i contradictori i atît în ce priveşte modalitatea de înţelegere a l imi te lor noţiunii de agricultură, cît şi în cea a r a p o r t u l u i d intre diferi tele r a m u r i ale preocupărilor d i n sectorul agrar. N u este, credem, lipsită de interes constatarea că în decursul celor peste 100 de ani de istoriografie modernă românească, modul de înţelegere a celor două chestiuni metodologice a var iat de la o etapă istorică la alta. A g r o n o m i şi is torici , deopotrivă, au căutat să răspundă într-un mod sau a l t u l la asemenea întrebări. De fapt cele două categorii de cercetători reflectă cele două puncte de vedere di fer i te , exprimate în problemele amint i te .

A g r o n o m i i în general, începînd cu larga concepţie a strălucitului precursor al a g r i c u l t u r i i ştiinţifice româneşti, Ion Ionescu de la Brad, au acordat noţiunii de agricultură u n sens foarte larg, depăşind s t r ic tu l sens semantic al t e rmenului ca atare ; ei integrau în sfera agr i cu l tur i i preocupări ca, de pildă, cul tura plantelor cerealiere şi creşterea vi te lor 1 2

în p r i m u l rînd, cul tura plantelor leguminoase, pomicultura, v i t i c u l t u r a , apicultura 1 3 etc. De subl iniat că această poziţie a fost exprimată şi de u n i i is toric i ai problemei agrare d i n România 1 4 . Acordînd noţiunii de agricultură o asemenea semnificaţie, se recunoştea, i m p l i c i t , rapor tu l de interdependenţă dintre diferi tele r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i . I n mod expres s-a pus această problemă pentru creşterea vi te lor , demonstrîn-du-se strinsa legătură d intre aceasta şi cul tura cerealelor ca r a m u r i pr imare ale a g r i c u l t u r i i . I n cuvîntul de deschidere a cursului de a g r i cultură de la şcoala normală primară d i n Bucureşti, d i n noiembrie 1867, Ion Ionescu de la Brad arăta : „Avem dar, în agricultură două ştiinţe : f i tologia şi zootehnia sau plugăria şi păstoria... Producerea animală sau păstoria, al doilea ram al produceri i agricole, se leagă foarte strîns cu producerea vegetală sau plugăria. I n agricultură, ca în întreaga natură, viaţa vegetală şi viaţa animală sînt atîrnate una de alta. Măiestria cu l t iva toru lu i , în genere, consistă în a combina astfel relaţiunile p r o d u cerii vegetale şi animale cît una alteia să dea ajutor spre a se dezvolta, unindu-se i n proporţiunile cele mai larg i şi mai convenabile cu inte-

1 2 Es te v o r b a de c r e ş t e r e a s e d e n t a r ă a vitelor, pe l îngă casa omului , n u de acea i n f i m ă parte de păstor i t t r a n s h u m a n t care e cu totul al tceva. A s u p r a acestei chestiuni v o m reveni , de al tfel , m a i jos.

1 3 I o n Ionescu de l a B r a d , Lecţiuni elementarii de agricultură, în Opere agricole, vol . I , 1968 ; vezi şi H . Harş ian , Concepţia lui Ion Ionescu de la Brad privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturii, în Ion Ionescu de la Brad. Aniversarea a 150 ani de la naştere. Volum omagial, B a c ă u , 1968, p. 186 şi u r m . ; P . S . A u r e l i a n , Agricultura la romani. Creşterea albinelor, extras din „An. A c . R o m . " , ser ia I I , tom. X X V I I I , B u c u r e ş t i , 1905 ; i d e m , Despre sistemele de agricultură şi raportul lor în starea socială, B u c u r e ş t i , 1891, p. 2.

u P. S. R a d i a n u , Din trecutul şi prezentul agriculturii române. P a r t e a întîia. Raporturile agriculturii cu societatea în diferitele faze de transformare, Bucureş t i , 1960. O poziţie a s e m ă n ă t o a r e , n e m ă r t u r i s i t ă însă , la H . H . S t a h l , Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, vol . I , B u c u r e ş t i , 1958.

www.mnir.ro

AGRICULTURA LA EST ŞI SUD DE CARPAŢI 39

resele sale" 1 5 . I n t r - o altă lucrare a sa. cel ce a pus bazele ştiinţei ag i i cole în România sublinia r a p o r t u l de directă proporţionalitate dintre cultura cerealelor şi creşterea vi te lor : ,,...cu cît se dă mai multă importanţă păstoriei, arăta el, cu atît ven i tur i l e plugăriei sînt mai considerabile". „In combinarea amîndoror acestor r a m u r i de producere stă exploatarea cea mai bună şi cea mai profitabilă a unei moşii. Acolo e tot secretul producer i i abundente a g r i u l u i " 1 6 . Această poziţie a fost reafirmată de celălalt reprezentant al ştiinţei agricole româneşti de la sfîrşitul sec. a l X I X - l e a şi începutul celui următor, P. S. Aure l ian . Arătînd că creşterea v i te lor este o formă principală sub care se m a n i festă agr icul tura propriu-zisă, P. S. A u r e l i a n definea, de fapt. locul creşterii animalelor în cadrul a g r i c u l t u r i i , precum şi r a p o r t u l ei cu celelalte r a m u r i a g r a r e 1 7 . Ast fe l , încă d i n a doua jumătate a sec. al X I X - l e a reprezentanţi de seamă ai ştiinţei agricole româneşti au reuşit să definească semnificaţia largă a noţiunii de agricultură şi să clarifice raportul de interdependenţă d intre principalele r a m u r i ale agr i cu l tur i i (cultura cerealelor şi creşterea animalelor) statornicind p r i n c i p i i care şi-au a f i rmat trăinicia şi valabilitatea în epoca următoare. într-adevăr, ceilalţi reprezentanţi d i n pr ima jumătate a sec. al X X - l e a n-au făcut altceva decît să reaf irme aceste p r i n c i p i i . Chiar şi la începutul celei de-a patra decade, atunci cînd s-a dezbătut cu mare aprindere problema vi i toarei orientări a a g r i c u l t u r i i României, în funcţie de conjunctura economică internaţională, pr inc ip i i le , stabilite cu aproape u n secol înainte, n-au fost modificate. D i n contra, teza valorificării cerealelor p r i n vi te , afirmată atunci cu tărie, confirmă d i n p l i n strinsa legătură între cul tura cerealelor şi creşterea v i te lor 1 8 .

I n t r - u n chip d i f e r i t de cel expr imat mai sus au înţeles istoric i i problema sensului noţiunii de agricultură şi raportul dintre diferi tele ei r a m u r i . Ei au căutat să comprime semnificaţia largă pe care au acordat-o reprezentanţii ştiinţei agricole româneşti, reducînd-o la sensul ei strict semantic : de cultură a ogorului cerealier. Este semnificativă în această privinţă poziţia exprimată de u n u l dintre cei dinţii reprezentanţi ai istoriografiei noastre moderne, Β . P. Haşdeu. I n t r - u n u l d in studii le sale consacrate o r i g i n i i a g r i c u l t u r i i la români el arată că „naţionalitatea română η-a p u t u t deveni agricolă decît foarte tîrziu, căci viaţa de p la iu şi de codru permite numai dezvoltarea păstoriei, pe cînd plugar u l u i îi trebuie şes" 1 9 . Aproape în exclusivitate i s tor ic i i d i n toate t i m p u -

1 5 I o n Ionescu de la B r a d , Lecţiuni elementarii de agricultură, în Opere agricole, vol . I , 1968, p. 200, 283 ; cf. H . Harş ian , Concepţia lui Ion Ionescu de la Brad privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturii, în Ion Ionescu d& la Brad. Aniversarea a 150 ani de la naştere. V o l u m omagial , B a c ă u , 1968, p. 186—189.

1 6 I o n Ionescu de l a B r a d , Proiect de cultură pentru esploataţiunea moşiei Pantelimonului, în Opere agricole, vol . I , p. 147.

1 7 P . S. A u r e l i a n , Despre sistemele de agricultură şi raportul lor cu starea socială. B u c u r e ş t i , 1891, p. 12 şi u r m .

1 8 N . C o r n ă ţ e a n u , Cereale sau vite ?, în „Rev. zootehnică" , 1934, nr . 1—2, p. 2 şi u r m . ; a se vedea şi l u c r ă r i l e p r i m u l u i simpozion naţ ional de istoria agr i cul tur i i ţ inut l a C l u j 1969, în „ T e r r a nostra" , I I , Bucureş t i , 1971.

w Β . P. Haşdeu, Originile agriculturii la români, în „ C o l u m n a lui T r a i a n " , 1874, nr . 3, p. 49—51.

www.mnir.ro


r i l e au restrîns sensul noţiunii de agricultură la cul tura cerealelor. Mar i le sinteze de Istoria României, aparţinînd vechii 2 0 sau no i i is toriog r a f i i 2 1 , au dat o înţelegere foarte îngustă agr i cu l tur i i , rezumînd-o la principala ei ramură : cul tura plantelor cerealiere ; în rare cazuri u n i i a u t o r i au căutat să depăşească această înţelegere p r i n includerea în noţiunea de agricultură şi a altor preocupări ca v i t i c u l t u r a (considerată ca o ramură specializată a agr icul tur i i ) , pomicultura , grădinăr i tu l 2 2 . Creşterea vi te lor însă a fost considerată, în totalitate, ca o îndeletnicire importantă a locui tor i lor patr ie i noastre, ca o ramură a economiei, dar în afara a g r i c u l t u r i i 2 3 .

Evident că, sub acest raport , didactic, pre judic i i le s-ar f i menţinut în l imite le unor eror i formal-conceptuale. D i n păcate însă asemenea viz iune formală a antrenat consecinţe de fond : preocupările agrare ale populaţiei de pe t e r i t o r i u l României d i n di fer i te epoci, în special cele principale (cultura cerealieră şi creşterea vi te lor) au fost opuse una alteia, deşi se recunoştea legătura dintre ele. S-a încercat chiar restabi l i rea unei o r d i n i de mărime pentru a determina, astfel, (pe baze cu t o t u l nesemnificative) caracterul predominant al uneia sau alteia dintre cele două forme ale economiei noastre medievale, negîndu-se, în fond, . . îmbinarea" sau „legătura" dintre ele afirmată în acelaşi c o n t e x t 2 4 . Neînţelegînd deosebirile de fond (caracter şi mărime) dintre creşterea animalelor în cadrul gospodăriei ţărăneşti, în special a cornutelor, şi păstoritul transhumant care a caracterizat în trecut o infimă parte a populaţiei ţărilor române, u n i i autor i , confundînd aceste forme de economie pastorală, au i m p r i m a t creşterii v i te lor , în general, u n caracter

C . C . G i u r e s c u , Istoria românilor, vol . I I I , partea a doua, Bucureş t i , 1946, p. 547 şi u r m . („temeiul îl f o r m e a z ă tot agricultura cu diferitele ei r a m u r i şi c r e ş terea vi telor") .

-' Istoria României, vol . I I , B u c u r e ş t i 1961, p. 224—225, 284, 286—288, 554, 573, 82(! (vezi m a i cu s e a m ă paragrafele intitulate : „agr icul tura şi c r e ş t e r e a vi te lor" sau „agr icul tura , v i t i cul tura , c r e ş t e r e a vitelor, pomicultura. . . " ) ; Is toria României, vol . I I I , B u c u r e ş t i , 1964, p. 45, 96, 358, 403, 792, 1006 („Alătur i de a g r i c u l t u r ă cu sectoarele ei specializate — vi t i cul tură , p o m i c u l t u r ă , şi l e g u m i c u l t u r ă — c r e ş terea vitelor r ă m î n e m a i departe una din r a m u r i l e de bază ale economiei.. .") ; A . Oţetea şi colectiv, Istoria poporului român, Bucureş t i , 1970, p. 118, 130—131 .(„locuitorii se ocupau cu agr icul tura şi c r e ş t e r e a vitelor) ; C . D a i c o v i c i u , M . C o n stantinescu. St. Pascu , Istoria României. Compendiu, Bucureş t i , 1969, p. 113.

~ în afara unor menţ iuni citate în nota p r e c e d e n t ă s e m n a l ă m lucrarea lui I . Corfus , Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a sec. al XIX-lea, B u c u r e ş t i , 1969.

£ ' Pe l îngă notele anterioare vezi şi P. P. Panai tescu , Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova. Orînduirea feudală, Bucureş t i , 1964, p. 87 şi u r m . ; i d e m , Introducere la istoria culturii româneşti, B u c u r e ş t i , 1969, p. 93, 143 şi u r m . Deşi formal reduce agricul tura la r a m u r a pr incipală a ei, cul tura cereal ieră , H. H . S t a h l , în lucrăr i le sale consacrate satului d e v ă l m a ş r o m â n e s c , a f i r m ă legătura indisolubilă dintre r a m u r i l e pr incipale ale agricul turi i : cul tura plantelor de c î m p şi c r e ş t e r e a vitelor (Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, vol . I, B u c u r e ş t i , 1958, p. 223).

în a c e a s t ă opt ică greşi tă se l u a u drept argumente de bază două stări de l u c r u r i : n u m ă r u l î n s e m n a t de vite pomenite în documentele v r e m i i , p r e c u m şi ponderea p r o d u s e l o r - m a r f ă animal iere comercializate pe p i a ţ a in ternă şi e x t e r n ă ; v o m vedea m a i jos în ce a constat eroarea unor asemenea invocăr i de fapte.

www.mnir.ro


pendulatoriu. nomad, generînd o continuă mişcare a poporului român între zona alpină a Carpaţilor şi Lunca Dunării sau în alte r e g i u n i 2 5 .

S-a încercat chiar şi o largă dezbatere a problemei p r i m a t u l u i uneia dintre cele două r a m u r i principale ale agr i cu l tur i i medievale d i n ţările române în scopul d e f i n i r i i caracterului economiei noastre. S-au opus atunci una alteia, sub aspectul importanţei, al priorităţii, agricultura (în înţelesul de cultură cerealieră) şi creşterea vi te lor . Concepută într-o asemenea manieră, care anula teoretic, echi l ibrul şi unitatea d intre cele două r a m u r i agrare, dezbaterea η-a consemnat, aşa cum era de aşteptat, nici un rezultat practic, ambele teori i , cea a priorităţii agr i cu l tur i i şi cea a priorităţii creşterii vitelor , f i i n d departe de înţelegerea metodologică a problemei în cauză. Se punea semnul egalităţii între două categorii (creşterea v i te lor şi păstori t u l transhumant) apropiate ca formă, dar complet deosebite din punctul de vedere al rapor tu lu i lor faţă de cultivarea pămîntu lu i 2 S .

• Problemele metodologice analizate mai sus, vizînd optica generală

de concepere a locului şi r o l u l u i di fer i te lor r a m u r i ale economiei agrare româneşti, prezintă o deosebită însemnătate pentru stabilirea teoretică a unor p r i n c i p i i călăuzitoare în măsură să ne conducă. în cercetare, la precizarea r a p o r t u r i l o r de interdependenţă d intre diferi tele îndeletniciri cu caracter agrar, spre a evita astfel eventualele erori de genul celor comise pînă acum.

Ramură de importanţă vitală a sferei producţiei materiale, a g r i cultura a ocupat în contextul economiei ţărilor române u n loc de primă însemnătate. Ea era menită să asigure, pe măsura nevoilor mereu crescînde ale societăţii, aprovizionarea întregii populaţii cu produse alimentare de primă necesitate. I n nemijlocită legătură cu producţia agrară, cu practica-propriu-zisă a preocupărilor agrare ale populaţiei, agronomii , spre deosebire de istorici , au fost cei dintîi, şi cei mai în măsură să constate în p r i m u l rînd şi apoi să conceptualizeze sfera noţiunii de agricultură, să observe, totodată, ech i l ibrul şi unitatea dintre diferi tele ei r a m u r i . Cunoaşterea procesului de dezvoltare a economiei agrare, a evoluţiei ei de-a l u n g u l veacurilor pe t e r i t o r i u l patr ie i noastre ne dă posibilitatea de a considera agricultura ca ramură de producţie hotărîtoare în t recutul societăţii româneşti, ea incluzînd di fer i te sectoare agrare : cul tura plantelor vegetale în general (cu subramuri le : cul tura cerealelor, a fura jelor , a plantelor texti le) , creşterea a n i m a l e l o r 2 7

(aceste două r a m u r i f i i n d principalele r a m u r i ale agr icul tur i i ) , v i t i c u l -

2 r > T e o r i a n o m a d i s m u l u i pastoral r o m â n e s c cu v a r i a n t a sa a t ranshumantei la G y . G y o r f f y , Ein Wohnerzahl und Bevolkărungsdichte in Ungaro bis zum Anfang des XIV Jahrhunderts, în Etudes historiques, Budapesta , 1960, p. 186—187 ; idem, A honjoglalâskori népesség és nepsurûsèg. A népgyarapodâs a XI—XiJ szazadban, In „ M a g y a r o r s z â g tôrteneti d e m o g r a f i â j a " , Budapesta , 1963 ; T . V u k o n o v i c i , Les Valaques autochtones des Pays Balkaniques, în „ L ' e t h n o g r â p h i a " , nr. 56 (1962), P a r i s , p. 11—41 ; cf. I . Donat, Păstoritul românesc şi problemele sale, în „Studii" , I960, nr. 2, p. 281 şi u r m .

2 6 Dezbaterea a avut loc în a n u l 1957 la Inst i tutul de istorie „N. Iorga" din Bucureş t i ; l a ea au participat istorici din cele trei centre pr incipale ale ţării • Bucureş t i , C l u j , Iaşi.

www.mnir.ro


tura, pomicultura, grădinăritul, precum şi unele preocupări în directă condiţionare de cul tura cerealieră, cum ar f i , de pildă, creşterea păsărilor.

După cum am văzut mai sus, cele mai aprigi discuţii s-au pur ta t între istorici i n legătură cu probleme apartenenţei acestor r a m u r i la sfera a g r i c u l t u r i i şi, de asemenea, cu p r i v i r e la rapor tu l d intre ele. I n mod deosebit s-a discutat rapor tu l dintre cul tura plantelor cerealiere şi creşterea animalelor ca principale r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i . în pofida tratării acestora ca r a m u r i separate aparţinînd unor sectoare di fer i te ale economiei, între aceste două r a m u r i η-a p u t u t şi nu pot exista decît un echi l ibru şi o unitate demne de remarcat, rezultate d i n însăşi esenţa care le uneşte : fenomenul de reciprocitate p o t r i v i t căruia una trăieşte şi se dezvoltă p r i n cealaltă. Dacă astăzi această condiţionare d intre cul tura plantelor şi creşterea animalelor este dirijată în mod esenţial de către om, în trecut ea se regla fără o activitate conştientă a o m u l u i , p r i n t r - o necesitate ,,oarbă". Pe bună dreptate s-a remarcat că această legătură indisolubilă d intre cele două r a m u r i a existat chiar de la începutul acestor îndeletniciri : t r i b u r i l e de m a r i crescători de vite n-ar f i p u t u t vieţui fără practicarea c u l t u r i i plantelor cerealiere şi furajere pentru asigurarea nutreţului respectiv, chiar într-o mai mare măsură decît pentru alimentaţia oamenilor cu cereale 2 8 . Pe măsura dezvoltării societăţii, a apropier i i de v r e m u r i l e mai noi , cînd factorul demografic a început să aibă o pondere d i n ce în ce mai însemnată, cul tura plantelor cerealiere, pentru alimentaţia populaţiei în p r i m u l rînd, a căpătat noi dimensiuni . Odată cu adoptarea unor noi tehnici agricole la încep u t u l e v u l u i mediu, mai întîi în domeniul instrumentelor de arat 2'K forţa de tracţiune animală, solicitată d i n ce în ce mai m u l t în cul tura ogoarelor, a relansat creşterea v i te lor la n i v e l u l cerinţelor utilizării lor

2 7 P r e c i z ă m că este vorba de c r e ş t e r e a animalelor (boi, cai , v a c i , oi, porci etc.) în c a d r u l gospodăriei ţ ă răneş t i ; animalele erau ţ inute în construcţ i i special amenajate (staule, g r a j d u r i , saiele) pe l îngă locuinţa f iecăruia . în nic i u n caz n u trebuie c o n f u n d a t ă a c e a s t ă îndeletnic i re s e d e n t a r ă c u păstori tul t ranshumant şi în general cu alte forme de păstor i t nomad, care a u caracterizat în trecut o inf imă parte a populaţiei ţăr i i noastre. Confundînd c r e ş t e r e a vitelor c u păstori tul nomad, t ranshumant , s -a creat o falsă imagine asupra sensului şi proporţ i i lor îndeletni c i r i lor d i n trecut ale poporului r o m â n , cu implicaţ i i asupra dezvoltări i sale ul te rioare. S t u d i u l real i tă ţ i i istorice, în t o a t ă complexitatea ei, a r a t ă în chipul cel m a i l impede cu put inţă deosebirile cantitative şi cali tative dintre păstori tul nomad şi c r e ş t e r e a vitelor în cadrul gospodăriei agricole săteşti . P ă s t o r i t u l i t inerant a constituit u n fenomen l imitat d i n punct de vedere economic şi e x c e p ţ i o n a l d i n punct de vedere etnografic ; el a caracterizat doar un n u m ă r e x t r e m de redus de locuitori a i pla iur i lor , constituind o îndeletnic i re cu un m a r e grad de idepen-denţă f a ţ ă de cul tura cerealelor. V e z i pentru a c e a s t ă chestiune studiile : S. I . R u -denko, Studieri iiber das Nomadentum, în Wiehwirtschaft und Hirtenkultur, B u d a pesta, 1969 ; K . D o b r o w o l s k i , Bemerkungen zur Forschungsmethoden iiber die Hirtenkultur in den Karpaten, în Wihwirtschaft und Hinterkultur, Budapesta , 1969. Pentru deosebirea pe care o face în t re c r e ş t e r e a vitelor şi păstori tul t ranshumant în Ţ a r a R o m â n e a s c ă (apreciat sub 10%) a se vedea statistica d i n 1838 la I . Donat , Păstoritul românesc şi problemele sale, în „Studii" , 1966, nr . 2, p. 286 şi u r m .

2 8 „Este m a i m u l t decî t posibil c ă a i c i cul tura cerealelor s-a n ă s c u t l a început din nevoia de n u t r e ţ pentru vite şi c ă a b i a m a i tîrziu ea a devenit i m p o r t a n t ă pentru h r a n a oamenilor" (F . E n g e l s , Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, în M a r x , E n g e l s , Opere , vol . 21, B u c u r e ş t i , 1965, p. 32—33, 156—157).

2 0 A s u p r a acestui fenomen v o m reveni m a i jos cu detalii .

www.mnir.ro


în cultura cerealieră. Complexele sarcini materiale ale ţărănimii medievale generate de dezvoltarea economiei de schimb au sporit importanţa creşterii vi telor ca aducătoare de v e n i t u r i p r i n comercializarea p r o d u selor, într-o vreme cînd valorif icarea intensă pe piaţă a cerealelor aparţinea încă v i i t o r u l u i 3 0 . Exista totuşi o valorif icare a cerealelor, indirectă însă, superioară, anume p r i n vi te . Pentru a putea aduce veni t şi pentru a putea f i ut i l izate la munci agricole, vitele trebuiau hrănite. Se punea cu acuitate această problemă mai cu seamă în perioada stabulaţiei, în vreme de iarnă, în medie 5 l u n i pe an (circa 150 zile), d in noiembrie pînă în april ie. Excluzînd unele zone subcarpatice, bălţile şi delta, cu o climă mai blîndă şi unde se putea oarecum asigura o bază furajeră naturală, cea mai mare parte a gospodăriilor săteşti trebuiau să-şi asigure baza furajeră p r i n cul tura plantelor (cereale, furaje) . La rîndul ei asigurarea bazei fura jere atrăgea după sine sporirea suprafeţei arabile în condiţiile unei c u l t u r i extensive a plantelor, caracteristică evulu i mediu. Rezultă, aşadar, u n raport de directă proporţionalitate între cele două ramuri , un echi l ibru şi o unitate care, teoretic, aproape le contopesc. I n această optică, cul tura plantelor şi creşterea vi te lor reprezintă, fiecare, u n indice de apreciere a v o l u m u l u i producţiei : o cultură cerealieră dezvoltată presupune şi o creştere a animalelor pe aceeaşi măsură, după cum dezvoltarea creşterii v i te lor presupune şi dezvoltarea culturi i cerealiere. De aceea, v e n i t u l adus de creşterea vi te lor p r i n valorificarea pe piaţă a produselor animaliere reprezintă u n v e r i t a b i l coeficient de apreciere a gradulu i de dezvoltare a c u l t u r i i plantelor cerealiere. Aşa cum arăta Lenin, gradul de dezvoltare a creşterii v i te lor constituie u n u l dintre cei mai importanţi indicator i ai intensificării agriculturi i .

I n acest context, în această înţelegere, apare cît se poate de eronată încercarea de a stabil i p r i m a t u l uneia sau alteia d intre cele două r a m u r i principale ale a g r i c u l t u r i i noastre medievale, prevalîndu-se de aşa-zisul argument de bază : cota ridicată a v e n i t u l u i provenit d i n comercializarea produselor animaliere. Or, am văzut că acest argument, care, în esenţă, reprezintă valorificarea p r i n v i te a cerealelor, subliniază, cît se poate de limpede, gradul de intensitate a c u l t u r i i cerealelor. Atît cul tura cerealieră, cît şi creşterea v i te lor alcătuiesc o unitate ce n u poate f i desfăcută ; împreună cu celelalte îndeletniciri agrare enumerate mai s u s , ele definesc esenţa a g r i c u l t u r i i . Această unitate este scoasă în evidenţă de imensa majoritate a documentelor noastre medievale în care proprietatea sătească se manifestă sub forme corespunzătoare : zonă rezervată cul tur i i plantelor (cimp, ţarină, hotar etc.) şi locuri destinate obţinerii unei părţi d i n baza furajeră a v i te lor (păşune, islaz, fîneaţă etc.). Deosebit de interesant şi revelator în acelaşi t i m p este şi f a p t u l că locui tor i i din Ţara Românească, posedînd u n număr mare de v i te crescute în propria gospodărie, s-au declarat cu p r i l e j u l recensămîntului d i n 1838 plugari, considerînd creşterea v i te lor parte integrantă d i n ocupaţia lor de bază, agricultura. Este vorba, p r i n urmare, de o at i tudine mental -colectivă exprimînd o stare de l u c r u r i reală care definea, cu cea mai mare claritate, raportul d intre cul tura ogoarelor şi creşterea vi te lor în

3 0 După c u m subl inia V . I . L e n i n , cerealele apar foarte tîrziu pe piaţă .

www.mnir.ro


cadrul gospodăriei săteşti. N u m a i în această lumină ne putem explica cum unitatea dintre cultuţa cerealelor şi creşterea animalelor, ca r a m u r i de bază ale agr i cu l tur i i , a p u t u t asigura echi l ibrul economiei medievale româneşti în sectorul ei fundamental .

•

I n lumina celor discutate mai sus, acceptînd sensul şi semnificaţia largă a noţiunii de agricultură, vom încerca în cele ce urmează să urmărim dezvoltarea agr i cu l tur i i la est şi sud de Carpaţi sub aspectele ei majore, accesibile cercetării în stadiul actual de documentare (tehnica agricolă, producţia etc.). Porn ind de la studierea unor asemenea p r o bleme v o m putea def in i cu mai multă exactitate r o l u l îndeletnicirilor agrare în procesul general de dezvoltare a societăţii româneşti. I n prezentul s tudiu ne vom mărgini în t i m p la epoca de început a evulu i mediu românesc cunoscută în istoriografia recentă sub numele de feudal ismul t i m p u r i u (sec. I X — X I V ) . De a l t m i n t e r i , l i m i t a inferioară a acestei epoci, care η-a fost întîmplător aleasă, corespunde unor fenomene de o deosebită însemnătate pentru istoria poporului nostru : este vorba de încheierea procesului de etnogeneză românească, moment cînd în cadrul societăţii de pe t e r i t o r i u l României se constată, pe p lanur i diverse, transformări semnificative. N u putem să nu consemnăm aici influenţa a cel puţin doi factori hotărîtori în ce priveşte evoluţia pe care a înregistrat-o agricul tura la est şi sud de Carpaţi în vremea a m i n tită şi. totodată, consecinţele manifestate pe plan social-economic. U n u l dintre aceştia, fac torul demografic explică cît se poate de limpede noua stare de l u c r u r i observată în domeniul preocupărilor agrare de la est şi sud de Carpaţi începînd, aproximat iv , d i n sec. I X — X . Cercetările recente au arătat că sec. I X — X reprezintă pentru întreaga Europă un moment de bruscă dezvoltare a societăţii omeneşti manifestată în p r i m u l rînd p r i n t r - o creştere sensibilă, în raport cu situaţia anterioară, a populaţiei (urmare a perioadei de relativă linişte şi stabilitate d i n acea v r e m e ) 3 1 . T e r i t o r i u l de la est şi sud de Carpaţi s-a integrat şi el depl in în acest context. Cartografierea recentă a datelor obţinute pe baza săpăt u r i l o r arheologice şi a celor furnizate de cronicari , b izant ini mai cu seamă, ne oferă u n tablou destul de semnificativ în ce priveşte procesul de creştere a populaţiei reflectat în frecvenţa aşezărilor omeneşti în sec. I X — X I I I comparativ cu acelaşi fenomen d i n epoca precedentă. A u fost puse în evidenţă sute de aşezări omeneşti (peste 300 numai între bazinele m i j l o c i i ale rîurilor Şiret şi P r u t ) 3 2 . Această sensibilă creştere demografică a pus, evident, problema asigurării populaţiei cu mijloace de subsistenţă corespunzătoare, alimentare în p r i m u l rînd. Producţia agrară cu principalele ei sectoare de realizare (cultura plantelor cerealiere, creşterea animalelor, legumicultura etc.) trebuia în chip necesar

3 1 Roger G r a n d , L'agriculture au moyen âge (de la fin de l'empire romain au XlV-e siècle), P a r i s , 1950, p. 245.

3 2 G h e n u ţ ă C o m a n , Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la secolele V—XI, în S C I V , 1969, nr. 2, p. 287 şi u r m . ; N . Z a h a r i a , M . Pet rescu- D î m boviţa, E . Z a h a r i a , Aşezări din Moldova de la paleolitic pînă în sec. al XVIII-lea, Bucureş t i , 1970 ; Şt. O l t e a n u , Evoluţia procesului de organizare statală la est şi sud de Carpaţi în sec. IX—XIV, în „Studii" , nr . 4/1971.

www.mnir.ro

A G R I C U L T U R A L A EST ŞI SUD DE CARPAŢI 45

să satisfacă aceste cerinţe : ea trebuia să sporească p r i n extinderea suprafeţei de cultură, cît şi p r i n găsirea unor soluţii tehnice capabile de un randament superior. A i c i stă originea unor procedee tehnice noi constatate în această vreme în sectorul agrar, susceptibile la creşterea v o l u m u l u i producţiei agrare, asupra cărora vom reveni mai jos.

Aceleaşi necesităţi de alimentare a populaţiei, de creştere a p r o ducţiei agrare au antrenat consecinţele corespunzătoare într-un alt domeniu, strîns legat de cul tura plantelor cerealiere : sporirea mater ie i pr ime necesară confecţionării uneltelor agrare. I n acest context, constatările p r i v i n d dezvoltarea metalurgiei extractivo-reducătoare şi p r e l u crătoare îşi capătă dimensiunile ei reale. începînd d i n sec. I X — X se constată în regiunile extracarpatice o creştere considerabilă, în raport cu situaţia d i n epoca precedentă, a preocupărilor de extracţie, reducere şi prelucrare a meta lu lu i de bază, a f i e r u l u i . Aproape că n u există aşezare omenească d intre cele cercetate în care să n u fie atestată p r e ocuparea unor locui tor i d i n aşezare de a extrage şi reduce minereul de f ier şi apoi a-1 prelucra ; dovada o constituie numeroasele vestigii ale acestor operaţiuni tehnice (fragmente de minereu, bucăţi de zgură., părţi d i n cuptorul de redus, deşeuri de la prelucrare e t c . ) J 3 . O mare pondere p r i n t r e obiectele şi uneltele realizate de aceşti meşteri o aveau uneltele agricole : brăzdare şi cuţite de plug, coase, seceri, săpăligi. cosoare etc. Creşterea numerică a acestor unelte şi instrumente agrare începînd d i n sec. I X — X se reflectă în numărul mare de depozite de asemenea unelte descoperite pînă acum atît la est cît şi la sud de C a r p a ţ i 3 4 .

Baza documentară a cercetărilor noastre o constituie menţiunile referitoare la agricul tura de la N o r d u l Dunării cuprinse în izvoarele scrise (bizantine mai cu seamă) şi di fer i te materiale care reflectă îndele tnic i r i le agrare (unelte agricole în special) descoperite cu p r i l e j u l săpăturilor arheologice efectuate în numeroase aşezări extracarpat ice 3 5 .

Cu aceste determinări să încercăm, în continuare, să reconst i tuim pe baza materialelor in format ive mai sus-pomenite tabloul îndeletnic i r i lor agrare în accepţiunea lor largă, începînd cu cele mai dezvoltate.

I . Cultura plantelor cerealiere. Cul tura cerealelor deţinea un rol deosebit de impor tant în cadrul economiei ţărilor române, deoarece ea sta la baza obţinerii produselor necesare alimentaţiei populaţiei, a creşt e r i i animalelor ; totodată, ea furniza materie primă pentru unele act i vităţi „industriale".

n 3 N. Maghiar , Şt . Ol teanu, Din istoria mineritului în România, Bucureşti , . 1970, cap. I .

: w A s u p r a acestor depozite v o m reveni m a i jos. • a E v i d e n t c ă mater ia lu l informativ de care dispunem, i n c o m p a r a b i l mai

bogat şi v a r i a t decî t în trecut, n u este încă suficient pentru rezlovarea d e f i n i t i v a a problemelor pe care le c e r c e t ă m ; unele izvoare n u sînt destul de concludente pentru a trage, pe baza lor, încheieri general valabi le . I n săpături le arheologice, de pildă, reprezentarea celor două r a m u r i pr incipale ale agr icul tur i i (cultura cerealelor şi c r e ş t e r e a animalelor ) este nepropor ţ ională în raport cu i m p o r t a n ţ a pe care a avut-o d a t o r i t ă faptului că vestigiile creşteri i vi telor a u fost î n t r - o m ă s u r ă m u l t mai m a r e conservate. O si tuaţ ie diferi tă o prezintă vestigiile cul turi i cerealiere : uneltele agricole, produsele cerealiere, n u m a i în rare cazur i a u putut a junge p î n ă în zilele noastre. D i n a c e a s t ă c a u z ă n i se pare e r o n a t ă î n c e r c a r e a de a s tabil i ponderea uneia sau alteia dintre cele două r a m u r i pe baza ref lectăr i i lor în vestigii le cul turi i materiale

www.mnir.ro


Cele mai importante plante cerealiere erau g r i u l şi meiu l , c u l t u r i care p r i n natura şi ut i l i tatea lor variată prezentau o importanţă economică deosebită. De gradul de dezvoltare a producţiei cerealiere depinde întregul avînt al a g r i c u l t u r i i .

Cercetarea problemei c u l t u r i i cerealelor pentru hrana oamenilor şi animalelor presupune mai întîi cunoaşterea principalelor lucrări tehnice agrare (aratul, semănatul, recoltatul) , a evoluţiei principalelor i n s t r u mente agrare cu a j u t o r u l cărora se efectuau muncile agricole. U n ro l important revenea uneltelor de arat, p l u g u l u i cu principalele sale piese : brăzdar şi cuţit. Singurele izvoare care ne pot procura date în această privinţă sînt materialele arheologice (brăzdare şi cuţite de plug) scoase la iveală în u r m a cercetărilor întreprinse odată cu naşterea celei mai tinere r a m u r i a arheologiei : arheologia medievală. T i m p de 25 de ani această ramură a arheologiei româneşti a adus în cîmpul cercetării un bogat şi valoros număr de instrumente de arat pe baza cărora se pot face astăzi o serie de consideraţii referitoare la tehnica aratului . N u m e roasele depozite de asemenea unelte d i n epoca la care ne re fer im, descoperite pe întreg t e r i t o r i u l României, ridică probleme deosebit de i m p o r tante, puse pentru pr ima oară acum, asupra cărora vom stărui mai departe.

O mare însemnătate prezintă brăzdarele, cuţitele de plug şi o t i cu-r i le descoperite izolat sau în complexe cu alte unelte agrare sau obiecte de altă natură datînd d i n sec. I X — X I V . Uneor i asemenea brăzdare formează veri tabi le depozite, cîte 6—7 exemplare la un loc, cum e. de pildă, depozitul de la Dragoslăveni ( jud. Vrancea) : 7 brăzdare de t i p o logii variate (asupra cărora v o m reveni mai jos), 2 cuţite de plug, 2 o t i c u r i 3 B . A l t e exemplare d i n aceeaşi perioadă s-au descoperit la Radovanu ( jud. I l f o v ) 3 7 , la Bîrlogu ( jud. A r g e ş ) 3 8 datînd d i n sec. a l X-lea, la Dinogetia şi Capidava (sec. I X — X I I ) 3 9 , la Bîtca Doamnei (sec. X I I — X I I ) 4 0 , precum şi în alte numeroase loca l i tă ţ i 4 1 .

3 0 M . C o m ş a , G h . Constant inescu, Depozitul de unelte ţi arme din epoca feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V , 1969, nr . 3, p. 425—435.

3 7 M . C o m ş a , ο . Gheannopoulos , Unelte ţi arme din epoca feudală timpurie descoperite la Radovanu (jud. Ilfov), în S C I V , 1969, nr . 4, p. 617—620.

3 8 I . N a n i a , Săpăturile de la Bîrlogu (jud. Argeş), comunicare la cea de a I l I - a sesiune şti inţifică a Muzeelor , decembrie 1966.

3 9 G r . F l o r e s c u şi colab., C a p i d a v a . Monografie arheologică, vol . I , B u c u r e ş t i 1958, p. 141 şi u r m . ; Materiale, V , p. 575, fig. 8 ; Materiale, V I I I , p. 694 ; V . C a n a -rache, Unelte agricole pe teritoriul Republicii Populare Române în epoca veche, în S C I V , an. I . (1950), nr . 2, p. 103—104 ; G h . Ştefan şi colab., Dinogetia, I , B u c u reşti , 1967, p. 58—62.

''" C . M ă t a s ă , I . Z a m o ş t e a n u , M . Z a m o ş t e a n u , Săpăturile de la Piatra Neamţ, în Materiale, V I I , p. 346 şi u r m . ; S . Scorpan, L'ensemble archéologique féodale de Bîtca Doamnei, în „Dacia" , 1965, p. 422 şi u r m .

4 1 L a B ă n e a s a — B u c u r e ş t i , sec. a l X - l e a (inedit) ; l a Surduleşt i (Roşiorii d e V e d e ) , sec. X — X I I I (Materiale, V , p. 702, 706) ; la P ă c u i u l l u i Soare, sec. a l X I - l e a (Materiale, V I I I , p. 718, fig. 8/3) ; l a Budeşti (Vrancea) sec. a l X - l e a (inedit) ; la S u c e a v a probabil în sec. X I — X I I I (inedit) ; l a M u r g e n i şi 23 August d i n sec. X — X I (Gh. C o m a n , Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la sec. X—XI, în S C I V , 1969, nr . 2, p. 287 şi urm.) ; l a P lo ieş t i -Tr ia j (V. C a n a r a c h e , op. cit., p. 98) ; la C i u r e l u — B u c u r e ş t i (Materiale, V I I , p. 660) ; l a T a i ţ a , în apropiere de Măcin , dat înd d i n sec. X — X I I I (inedit la M u z e u l din C o n s t a n ţ a ) ; l a M ă n ă s t i r e a L işcov (jud. V a s l u i ) din sec. a l X I - l e a (Dan G h . Teodoru, Contribuţii la cunoaşterea cul

turii Dridu pe teritoriul Moldovei, i n S C I V , 1968, nr . 2, p. 265, fig. 24/10).

www.mnir.ro

A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 47

N u putem stărui acum asupra detal i i lor p r i v i n d evoluţia tehnică a acestor unelte de arat în decursul sec. X — X I V ; sînt necesare pentru aceasta numeroase observaţii de laborator, singurele în măsură să permită consideraţii. Prezenţa acestor instrumente enumerate mai sus ridică însă o serie de probleme nu mai puţin importante pe care intenţionăm să le punem în discuţie, fără a emite pretenţii de completă elucidare a lor.

Se impune în p r i m u l r i n d constatarea vizînd înmulţirea acestor unelte de arat începînd, aproximat iv , d i n sec. I X — X . atît la est cît şi la sud de Carpaţi. Cu toată rezerva pe care trebuie să o păstrăm, rezultată din stadiul actual al cercetărilor pentru epoca cuprinsă între sec. I V — X I V . precum şi d i n prezenţa fortuită în aşezări a uneltelor de arat — uzate sau pierdute —. marea lor majoritate f i i n d conştient evacuate spre a f i folosite în continuare, nu putem să nu subl iniem observaţia p r i v i n d înmulţirea acestor obiecte începînd d i n sec. I X — X în raport cu epoca anterioară. Această constatare corespunde de al t fe l altor două fenomene contemporane pe care le-am a m i n t i t mai sus şi cu care se află în strînsă legătură : pe de o parte creşterea sensibilă a populaţiei extracarpatice a cărei alimentaţie reclama. în chip firesc, sporirea v o l u m u l u i produselor cerealiere, iar pe de alta. ca o condiţie a creşterii posibilităţilor de realizare a producţiei agrare, o mai intensă valorif icare a surselor de materie primă (a f ierulu i ) pentru confecţionarea uneltelor de arat. Aceste fenomene, reciproc condiţionate, reprezintă caracteristici esenţiale ale procesului general de dezvoltare a societăţii româneşti d in vremea amintită.

O altă constatare p r i v i n d tipologia brăzdarelor de f ier cunoscute pînă în prezent prilejuieşte unele consideraţii ştiinţifice de maximă importanţă pent ru permanenţa poporului nostru. Este vorba de fenomenul legic de coexistenţă pe o perioadă de t i m p cuprinsă între sec. I I I şi X a brăzdarelor de f ier de t i p u l aşa n u m i t dacic cu cel roman. Deşi s u p e r i o r 4 2 . brăzdarul de t i p roman introdus la nordul Dunării odată cu venirea aici a romanilor , acesta η-a p u t u t să înlocuiască d i n t r - o dată brăzdarul tradiţional, dacic, care în anumite zone geografice corespundea mai bine condiţiilor pedo-climatice existente. Aşa se explică folosirea pînă în sec. al X-lea. mai cu seamă pe t e r i t o r i u l Dobrogei. a brăzdarelor dacice ca cel de la Capidava sau de la Taiţa ; este vorba de o transpunere pe plan tehnico-agrar a procesului de permanenţă a unor tradiţii ale vechilor locui tor i ai Daciei.

Pe plan european această epocă reprezintă vremea căutărilor unor forme evoluate de brăzdare cu u n randament superior. I n regiunile extracarpatice pr imele atestări ale acestor încercări de tranziţie către brăzdarele numite asimetrice (adică lucrătoare numai pe o parte, lucru pentru care aripa lucrătoare este considerabil m ă r i t ă ) 4 3 , se constată începînd din sec. al X-lea. Deşi n u poate f i vorba încă de pe acum de

/ , : ) S p r e deosebire de b r ă z d a r e l e simetrice folosite pînă în sec. a l X - l e a , care au ar ipi le egale, gen r a r i ţ ă .

www.mnir.ro


folosirea p l u g u l u i în sensul real al c u v i n t u l u i v , apariţia în depozitul de la Dragoslăveni (Vrancea) şi de la Mînăstirea Lişcov a unor tendinţe de modificare a brăzdarului acţionînd cu o singură latură lucrătoare este edificatoare în ce priveşte căutarea noului . Este vorba de unele exemplare d i n depozitul a m i n t i t care prezintă aripa dreaptă mărită şi cu evidente urme de folosire intensă numai a acestei părţi. I n acest fel se face dovada, p r i m a cunoscută pînă în prezent, că începînd d i n sec. al X-lea brăzdarele simetrice încep a evolua către forme asimetrice, fapt care marchează o importantă etapă în dezvoltarea tehnic i i agrare ' i 5 . Pentru t e r i t o r i u l Moldovei şi al Ţării Româneşti acest început t i m i d de realizare şi folosire a brăzdarului asimetric va căpăta o mare extindere începînd d i n sec. al XV- lea cînd alţi factori de altă natură vor reclama perfecţionarea acestui t i p de brăzdar şi generalizarea l u i concretizată în apariţia p l u g u r i l o r g r e l e 4 6 . Acest început de transformare a p r i n cipalei piese a p l u g u l u i , de adaptare la noile cerinţe ale societăţii, se înscrie în contextul celorlalte fenomene constatate asupra cărora am stăruit mai sus, confirmînd, odată mai m u l t , însemnătatea momentului de trecere la cel de-al I I - lea m i l e n i u pentru societatea de la est şi sud de Carpaţi.

V l Se consideră că folosirea brăzdarului asimetr ic d e t e r m i n ă momentul apariţiei p lugului propriu-zis . I n l e g ă t u r ă cu definirea t ipuri lor de pluguri (aratru cu plaz şi f ă r ă plaz , p lug etc.) a se vedea : A . Haudricourt , M . D e l a m a r r e , L'Homme et la charrue a travers le monde, P a r i s , 1955 ; V . I . Dovjenok, 3eMAepo6creo dpee-Hboû Pycuû (do XIII cepednnu CT.) K i e v , 1961 ; U . Bentzien , Haken und pflug. Vine volks zundliche Untersuchung zur Geschichte der Produktionsinstrumente in Gebiet zwischen unterer Elbe und Oder, B e r l i n , 1970 ; H . L o w m i a n s k i , Le probleme du tournant dans la culture du sol ches les slaves à l'époque du haut Moyen Age, in „ K w a r t a l n i k Hystory K u l t u r y M a t e r i a l n e j " , 1964, nr . 3, fasc. S u p l . p. 499 şi urm. ; pentru clasif icarea instrumentelor de a ra t a se vedea : F r . Sasch , Proposal for the classification for preindustrial tilling implements, în „Tools et t i l lage", vol. I , 1, 1968 ; S. A . T o k a r e v , 9TH0apad>un napodoe CCCP, Moscova, 1957 ; L . D u k o v . 3eMAede-Aucreo u 3eMedeACKure otceAesun ορτδιίΛ β EoAeapcKure 3euu npe3 amuHKOCTra, in Hsee-CTUH πα STHoepadwcun HHCTUTI/T U Myseă tom. 8, 1965 ; J . K u d r n a c , Citeva date noi despre agricultura la slavi, în Arheologia Modovei, I,

Deosebirea ca l i ta t ivă în t re b r ă z d a r u l s imetric şi as imetr ic constă în posibilitatea de m ă r i r e a suprafeţei l u c r ă t o a r e şi de î n t o a r c e r e a brazdei cu a jutorul brăzdarului asimetric , l u c r u r i care n u se pot real iza c u b r ă z d a r u l simetric , aceasta doar scormonind î n t r - o parte şi al ta p ă m î n t u l . M a i cu s e a m ă real izarea întoarcer i i brazdei m a r c h e a z ă o e t a p ă i m p o r t a n t ă pe l i n i a spori r i i canti tăţ i i cerealelor dator i tă c reş ter i i propr ie tă ţ i lor nutri t ive ale pămîntului .

w A p a r i ţ i a p lugului greu ( b r ă z d a r asimetr ic m u l t m ă r i t pe o a r i p ă l u c r ă toare) a fost inf luenţată puternic de unele real izări tehnice importante, c u m ar fi , de pildă, posibilitatea e laborăr i i oţelului de b u n ă calitate. R e m a r c ă m că a n a l i zele chimice şi metalografice efectuate a s u p r a unor piese de uz casnic medievale lucrate local au demonstrat că pe teritoriul Sucevei se trecuse în sec. a l X V - l e a la e laborarea u n u i oţel cu cal i tăţ i superioare, cu m a r e rezistenţă la uzură , obţinut p r i n aşa n u m i t u l procedeu de cementare. în a c e a s t ă l u m i n ă , b r ă z d a r e l e de tip roman întîlnite f recvent în sec. X — X I V lucrate din fier m a s i v tocmai pentru a compensa cal i tăţ i le u n u i oţel superior (vezi bandajele de fier aplicate ca urmare a u z u r i i părţ i i l u c r ă t o a r e a brăzdarului , c a r a c t e r i s t i c ă g e n e r a l ă valabi lă — L . Schmidt , Antike und Mittelalterliche Pflugscharen in Osterreich, în „Archeologia A u s t r i a c a " , caiet 19/20, V i e n a 1956, fig. 4 ; V . I . Dovjenko, op. cit., p. 31 ; Ζ . P o d -w i n s k a , Technika i prawi voii w Polsca sredniowiecznej, W r o c l a w - W a r s z a w a - K r a -kov, 1962, p. 191, fig. 104) cedează locul , începînd din sec. a l X V - l e a , brăzdare lor asimetrice cu o f o r m ă m a i svel tă , e legantă , cu m a i mare randament , realizate p r i n procedeul tehnic amintit .

www.mnir.ro

AGRICULTURA L A EST ŞI SUD DE CARPAŢI 49

I n contextul european, regiunile de la Dunărea de Jos se înscriu pr in t re zonele cu vechi tradiţii în cul tura pămintului şi în evoluţia uneltelor agrare. Cele mai vechi brăzdare cu tendinţe asimetrice caracteristice p l u g u l u i propriu-zis apar i n primele secole ale e.n. (în Angl ia în sec. I I - I I I - I V ; în R. S. F. Iugoslavia în sec. al I I I - l ea ) . Ele apar în zona nordică cu sol umed şi dur. I n I m p e r i u l Roman ele apar în provinci i le europene de nord, d i n brăzdarele simetrice romane p r i n e l i m i narea unei a r i p i 4 7 . D i n sec. IV-—V încep să apară asemenea brăzdare şi mai la nord (în Germania, Polonia) ' , 8 . I n secolele următoare sînt atestate şi i n alte părţi (Bulgaria, Austr ia , Cehoslovacia, Rusia) / , < J . După cum am văzut, între Carpaţi şi Dunăre brăzdare asimetrice certe apar la sfîrşitul m i l e n i u l u i I . Există însă unele exemplare datînd d i n sec. I I — I I I simetrice de t i p roman care prezintă una d in l a t u r i m u l t mai uzată, cum e, de pildă, cazul brăzdarelor de la Tei , Băiceni, Buţuluc, sec. I I I — I V 5 0 . Credem că aceste observaţii ne îndreptăţesc să afirmăm, ca o ipoteză de l u c r u , că sîntem în faţa unor îndepărtate începuturi de folosire numai a unei singure l a t u r i a brăzdarului, p r i n apăsarea pe o singură parte în vederea realizării unei arături mai bune (eventual p r i n întoarcerea brazdei). Dar dacă acestea sînt doar începuturi îndepărtate, nu numai pentru t e r i t o r i u l României, ci şi pentru celelalte ţări europene, adevărata placă turnantă în domeniul tehnic i i aratului a constit u i t - o începutul m i l e n i u l u i al I I - lea , cînd brăzdarul asimetric se perfecţionează ; este vremea cînd documentele scrise consemnează termenul de p lug propriu-z is 5 I .

O precizare se impune, care, departe de a constitui o just i f icare pentru decalajul tehnic d intre ţările române şi cele europene, m i n i m de alt fel , este necesară pentru înţelegerea deplină a evoluţiei tehnici i brăzdarelor de plug. Solul ţărilor române de la sud şi est de Carpaţi a prezentat şi prezintă, în mare parte a cîmpiei şi podişului, calităţi n u t r i t ive excepţionale care n u se întîlnesc decît în puţine zone europene. I n aceste regiuni deosebit de fert i le , procesul tehnic în domeniul producţiei agrare a p u t u t f i mai lent, produsul cerealier necesar alimentării putîndu-se realiza în condiţii tehnice tradiţionale. Această p a r t i c u l a r i tate s-a constatat şi în cadrul I m p e r i u l u i Roman ; căutările de noi soluţii tehnice pentru sporirea producţiei au avut loc în părţile nordice ale i m p e r i u l u i cu soluri dure, umede. I n zona mediteraneană s-a menţinut tehnica t radi ţ ională 5 2 . Aceeaşi stare de l u c r u r i s-a petrecut şi în

4 7 M . B e r a n o v a , Hromadny nălez orebniho năradi ze Smolnice ă problematika oradla ν cechâch ν dobe hradistni, în „ P a m â t k y archeologicke" , L I X (1968), nr. 2, p. 537—538.

4 8 J . W i e l o w i e j s k i , Recherches sur l'agriculture antique..., în „ K w . Hist. K u l t . Mat ." , 1964, (Ergon I V ) , p. 648 ; v e z i şi „ K w . Hist . K u l t . M a t " , 1955, nr . 1, p. 153—165.

4 9 J . K u d r n a c , Cîteva date noi despre agricultura la slavi, în Arheologia Moldovei, I ; H . L o w m i a n s k i , L e probleme..., în op. cit, p. 499 şi u r m . ; v e z i şi Kratkie Soobşcenie, 1954, p. 116, fig. 51.

5 0 Aceste observaţi i a p a r ţ i n cerce tă torului V . N e a m ţ u , care l e - a consemnat în l u c r a r e a sa de doctorat int i tulată Tehnica producţiei agricole în Moldova şi Ţara Românească în epoca feudală. Contribuţie la dezvoltarea producţiei cerealiere pînă în sec. al XVIII-lea (ms).

5 1 A . H a u d r i c u r t , M . Delamarre , op. cit., p. 46, 351 ; Jacques le Goof, Il Basso Medioevo, M i l a n o , 1967.

5 2 H . L o w m i a n s k i , op. cit., p. 499 şi u r m .

www.mnir.ro


zona Dunării de Jos. I n regiunile cu cernoziom a continuat să se fo losească pînă tîrziu brăzdarul tradiţional simetric. Deşi cele t re i brăzdare descoperite în diferi tele localităţi de pe t e r i t o r i u l Moldovei şi Ţării Româneşti n u sînt edificatoare pentru a avansa o anumită concluzie (sînt necesare ample cercetări i n această privinţă), considerăm aprioric că încercările de găsire a no i i modalităţi tehnice în perfectarea p r i n c i palei piese a p l u g u l u i au avut loc în zonele cu soluri mai sărace sub aspect n u t r i t i v (zona colinară de exemplu). F i i n d însă o prezumţie, rămîne ca cercetările să i n f i r m e sau să o confirme.

Pe această bază documentară, se pot face oare unele consideraţii în ce priveşte t i p u l p l u g u l u i folosit pe t e r i t o r i u l extracarpatic în sec. X — X I V ? N u v r e m să intrăm aici în detal i i p r i v i n d disputa istoric i lor în legătură cu evoluţia acestui instrument de arat de-a l u n g u l veacur i lor . Majori tatea cercetătorilor, români sau străini, admit următoarea evoluţie : ara tru (plug p r i m i t i v t r i u n g h i u l a r sau patrulater ca formă, cu plaz sau fără plaz) utilizînd brăzdare simetrice (dacic sau roman) şi cuţite în unele cazuri ; p l u g u l propriu-zis avînd ca particularităţi fundamentale brăzdarul asimetric cu cormană şi cuţit şi, în general, cu rot i le ( a v a n t r e n ) 5 3 . Evident că această schemă rămîne totuşi didactică, p r o cesul evolut iv f i i n d în realitate deosebit de complex în sensul coexistenţei unor elemente ale p l u g u l u i p r i m i t i v (aratru) cu cele ale p l u g u l u i propriu-zis . A u fost zone geografice care p r i n condiţiile pedo-climatice au menţinut uti l izarea a r a t r u l u i o foarte îndelungată vreme, acesta preluînd unele particularităţi tehnice ale p l u g u l u i propriu-zis . I n acest context trebuie să admitem, de asemenea didactic, existenţa unei epoci de tranziţie tehnică de la aratru la p lug care, după datele prezentate mai sus ar corespunde pe plan european cu sec. I I I — X I / X I I . Pentru t e r i t o r i u l României această epocă corespunde cu sec. I V — X I V . Cum arăta acest t i p de p l u g este greu de precizat. Există însă, aşa cum am văzut mai sus, unele elemente ca, de pildă, brăzdarul simetric cu tendinţe de modificare a l a t u r i i lucrătoare (în sensul măririi ei în dauna celeilalte), fapt care presupune ataşarea cormanei pentru răsturnarea brazdei. Intrucît unele brăzdare prezintă uzări mai pronunţate pe latura dreaptă, altele pe cea stingă, s-a prusupus existenţa unei cormane schimbătoare, mobile care putea f i ataşată pe ambele părţi ale uneltei de arat în funcţie de sistemul de arătură. Ast fe l , s-a născut în l i teratura de specialitate noţiunea de plug simetric cu cormană schimbătoare, caracteristic perioadei de tranziţie de la aratru la p l u g u l propriu-zis p r i n excelenţă asimetric 5 4 . P r i n brăzdarele de la Dragoslăveni şi Mănăs-

5 3 V e z i recenta lucrare : U . Bentz ien , Haken und Pflug. Eine wolkskundliche Untersuchung zur Geschichte Elbe und Oder , B e r l i n , 1970.

5 4 P e n t r u în t reaga discuţie în legă tură c u t ipuri le de plug de-a l u n g u l v e a c u rilor, a se vedea u r m ă t o a r e l e studii recente unde se r e d ă î n t r e a g a bibliografie : N. E d r o i u , P. G y u l a y , Evoluţia plugului in ţările române în epoca feudală, în „ A c t a Musei Napocensis" , 1965, I I I , p. 307—344 ; V . N e a m ţ u , Contribuţii la problema uneltelor de arat în perioada feudală în Arheologia Moldovei, 1966, I V , p. 293—316 ; idem, Contribution a l'étude du probleme des instruments aratoires utilisés au Moyen Age en Moldavie, în „Rev. R o u m . d ' H i s t " , 1967, V I , nr . 4, p. 533—552 ; N. Edroiu , Bibliografia referitoare la istoria instrumentelor de arat utilizate în agricultura ţărilor române, în „Studia Universi ta t is B a b e ş - B o l y a i " , seria Histor ia , 1970. X V , nr. 1 ; Ν . E d r o i u . Despre apariţia plugului în ţările române, în „ T e r r a nostra", vol. I I (1971), p. 95—117.

www.mnir.ro

AGRICULTURA L A EST ŞI SUD DE CARPAŢI 51

tirea Lişcov, acest t i p de plug se apropia foarte m u l t de p lugul asimetric, astfel că putem considera epoca sec. X — X I V etapă importantă şi în ce priveşte evoluţia tehnică a p l u g u l u i către forma l u i superioară.

Dar dacă brăzdarul asimetric al p l u g u l u i , sau , , f ierul l a t " cum se numeşte el în documentele noastre medievale, evidenţiază mai m u l t caracterul intensiv al c u l t u r i i cerealiere, celelalte piese ale p l u g u l u i , cuţitul („fier l u n g " în documente) şi ot icul reliefează mai m u l t caracterul extensiv al cultivării ogoarelor. Cuţitul şi ot icul se leagă în p r i m u l rînd de extinderea suprafeţelor arabile în dauna ţelinei şi a pădurii. Acest proces a fost permanent după cum ne indică prezenţa cuţitului de plug încă d i n epoca d a c i c ă 5 5 .

Începînd d i n sec. al X-lea însă, se constată o înmulţire a număr u l u i acestor piese la est şi sud de C a r p a ţ i 5 6 . Asemenea piese s-au descoperit la Bîrlogu (sec. al X - l e a ) 5 7 , la Dragoslăveni (sec. al X - l e a ) 5 8 , la Radovanu (sec. al X - l e a ) 5 i ) , la Capidava (sec. Ν —X I ) 6 0 , la Ciure lu 6 1 , la Murgeni şi 23 August (sec. Ν —X I ) 6 2 , la Ploieşti-Triaj (sec. X — X I I I ) 6 i ) , la Păcuiul l u i Soare (sec. al X I - l e a ) 6 4 . la Bîtca Doamnei (sec. X I I — X I I I ) 6 5 , la Suceava (sec. al X I V - l e a ) 6 6 . Pe baza acestor date, pe care oricît le-am pune pe seama hazardului , rămîne loc totuşi şi pentru concluzia înmulţirii numărului lor în raport , am spune, direct proporţional cu numărul brăzdarelor şi, ca urmare, a sporului de populaţie constatat în aceea vreme, v i t a l interesată în creşterea v o l u m u l u i de cereale.

D i n t r e lucrările agricole următoare aratului , vest igi i mai numeroase d in epoca t i m p u r i e a feudal ismului a lăsat recoltatul cerealelor. Principalele unelte de recoltat cerealele erau secerile, coasele şi cosoa-rele. Unele d intre aceste piese au ajuns pînă în zilele noastre, întregi sau fragmentare, descoperite f i i n d cu p r i l e j u l săpăturilor arheologice efectuate în di fer i te puncte de pe t e r i t o r i u l de la est şi sud de Carpaţi, de pildă, la D i n o g e t i a 6 7 , Păcuiul l u i Soare S 8 , I z v o r u l ( I l f o v ) 6 9 , D r i d u

ΓκΓ> R. V u l p e , La civilisation dace..., în „ D a c i a " , 1957, fig. 3/1 ; I . Cr işan, în Muzeul B r u k e n t a l , „Studii şi c o m u n i c ă r i " , 12, Arheologie-istorie, S i b i u , 1965, p. 214, fig. 1/16 ; 2/10 ; Materiale, V I I I , p.86.

M E v i d e n ţ a aceasta se re feră la stadiul actual al cerce tăr i lor . 5 7 I . N a n i a , op. cit. M M . C o m ş a , G h . Constant inescu, Depozitul de unelte şi arme din epoca

feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V , 1969, nr. 3, p. 425 şi u r m . M M . Comşa, E . Gheannopoulus , Unelte şi arme din epoca feudală timpurie

descoperite la Radovanu (jud. Ilfov) în S C I V , 1969, nr. 4. p. 617 şi u r m . '*> Materiale, V I I I , p. 694. (il Materiale, V I I , p. 660. 0 2 G h . C o m a n , Cercetări arheologice..., în op. cit., p. 287 şi u r m . 1 : 3 V . C a n a r a c h e , op. cit., p. 98. ''Α Materiale, V I I I , p. 718, fig. 8/3. m C . M ă t a s ă şi colab., op. cit.

1 ) 6 S C I V , an. V I (1955), nr . 3—4, p. 757 ; „Dacia" , 1965, p. 453, fig. 7/5. " Materiale, V I I , p. 592 ; S C I V , an. I V (1953), nr . 1—2, p. 249, 251 ; G h . Ş t e

fan şi colab., Dinogetia, I , p. 58—60. >* Materiale, V I I , p. 605. m B . Mitrea , Unele probleme în legătură cu necropola prefeudală de la Izvo

rul (r. Giurgiu), în S C I V , 1967, nr. 3, p. 449.

www.mnir.ro


( I l f o v ) 7 0 , Poieneşti ( V a s l u i ) 7 l , Răducăneni ( V a s l u i ) 7 2 , Bîtca Doamnei (8 seceri şi 6 coase) 7 a , Coşna-Floreni (Suceava) 7 4 , Zimnicea 7 5 , Rîpa B ă r boşilor 7 6 , Dragoslăveni (5 secer i ) 7 7 , Castelu Cons tanţa ) 7 8 . I n unele puncte ca, de pildă. C e l e i 7 9 uti l izarea coasei este atestată indirect p r i n prezenţa nicovalei de bătut coasa. Toate aceste mărturii confirmă efectuarea de către locui tor i i de pe t e r i t o r i u l Moldovei şi al Ţării Româneşti a lucrării f inale a ogorului , recoltatul , cu a j u t o r u l principalelor unelte : seceri, coase, cosoare. Intrucît asemenea piese au fost folosite încă d in epoca f i e r u l u i , şi în lipsa unor cercetări de laborator asupra f ragmentelor conservate, n u putem, în stadiul actual al cercetării, să surprindem o evoluţie tehnică spectaculară în sec. X — X I V . Singura consideraţie care s-ar putea face ar f i cea referitoare la prezenţa lor mai numeroasă în această vreme în raport cu epoca precedentă, observaţie care s-ar înscrie, cu aceleaşi semnificaţii, în cadrul constatărilor generale prezentate mai sus.

Descoperirea pe t e r i t o r i u l patr iei noastre a unor depozite de unelte agrare ca brăzdare, coase şi seceri în p r i m u l rînd (constatarea depăşeşte hotarele ţării noastre, ea f i i n d valabilă şi pentru alte ţări europene) ridică o problemă extrem de importanţă pentru aprecierea gradului de organizare socială a producţiei agrare în sec. X — X I V . Fără a i se acorda prea mare atenţie, această chestiune a ros tului social-economic al acestor depozite a preocupat şi pe înaintaşii noştri, mai m u l t pentru a da o explicaţie acestei „curiozităţi". U n i i d intre cercetători, chiar d i n zilele noastre, au încercat să explice prezenţa acestor depozite p r i n a le considera ateliere de meşteşugari. Aceasta este concluzia pentru depozitul de unelte agrare descoperit la Dragoslăveni (Vrancea), ca şi pentru un alt depozit de la Radovanu. A u t o r i i acestor descoperiri au considerat aceste depozite drept inventaru l unor bogate ateliere de fierărie. Var ie tatea de obiecte şi unelte care alcătuiesc conţinutul acestor depoz i te 8 0 , i-a obligat pe autor i (în ipoteza existenţei a te l ierului de f ierar) să conchidă asupra slabei specializări a acestor f i e r a r i şi, totodată, să subl i nieze dezvoltarea sensibilă a prelucrării metalelor şi a a g r i c u l t u r i i 8 1 . O primă obiecţie împotriva acestei interpretări a depozitelor amint i te

7 0 Materiale, V I I I , p. 664 ; E u g . Z a h a r i a , Săpătur i le de la Dridu. Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, B u c u r e ş t i , 1967, p. 135—149, 163—165.

7 1 V . C a n a r a c h e , op. cit., 103—104. 7 2 Materiale, V I I , p. 726. 7 3 C . M ă t a s ă şi colab., op. cit., p. 346 şi u r m . 7 4 Inedit . 7 5 Istoria României, vol . I I , p. 286. 7 6 Inedit . 7 7 M . C o m ş a , G h . Constant inescu, op. cit. 7 8 Materiale, V I I , p. 651—652. 7 9 Materiale, V I I , p. 487—488. 8 0 Unel te agrare (7 b r ă z d a r e , 2 cuţi te plug, 2 oticuri , 5 seceri , 1 c o a s ă , 5 s â p ă -

ligi, 3 r a m e hî r le ţ ) , unelte de f ie răr ie (2 nicovale , 7 cleşti de f ierar , 2 ciocane), arme şi piese de h a r n a ş a m e n t (topoare c ă t ă r ă m i etc.), obiecte de uz casnic (torţi şi cercur i de fier provenind de l a c lădir i de l e m n etc.).

8 1 M . C o m ş a , G h . Constant inescu, Depozitul de unelte şi arme din epoca feudal timpurie descoperit la Dragoslăveni (jud. Vrancea) în S C I V , 1969, nr . 3, p. 434 ; M . C o m ş a , ο. Gheanopoulos , Unelte şi arme din epoca feudală timpurie descoperite la Radovanu ( jud. I l fov , în S C I V , 1969, nr . 4, p. 619—621.

www.mnir.ro

A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 53

o constituie lipsa completă a vest igi i lor de prelucrare a metalelor pe care în mod normal le conţine orice activitate de acest gen : zgură metalică de la prelucrarea buretelui metalic, deşeuri, piese nefinisate sau în curs de prelucrare etc. Chiar şi în cazul în care am admite că asemenea colecţie de obiecte a fost ascunsă cu p r i l e j u l unor tulburări social-politice, astfel de vestigii , mai cu seamă piese nefinisate, nu puteau l ips i . De alt fel , torţile şi cercurile găsite p r o v i n de la vasele

respective de lemn care au putrezit , ele ne f i ind elaborate de meşterul ate l ierului pentru a f i u l ter ior ut i l izate . Situaţia este asemănătoare şi în cazul altor depozite ca, de pildă, la Bîrlogu ( jud. Argeş), unde cant i tatea de unelte şi obiecte metalice cîntărea circa 400 k g 8 2 .

Care este, atunci , semnificaţia acestor depozite de unelte şi obiecte ? Comparaţia cu tezaurele monetare şi de obiecte de preţ contemporane ne-ar putea duce, teoretic, la a accepta aceeaşi explicaţie : folosirea lor ca etalon de schimb. Prezenţa în aceste depozite a obiectelor de mică însemnătate şi fără valoare intrinsecă a meta lu lu i (cătă-rămi, cercuri de vase etc.) n u permite acceptarea unei asemenea in ter pretări care vizează valoarea circulatorie a unor asemenea obiecte. De aceea, credem că explicaţia trebuia căutată în procesul de organizare a producţiei, în deplină concordanţă cu stadiul de organizare socială a comunităţii de viaţă d i n acea vreme.

Ideea noi i explicaţii pe care o propunem ne-a fost sugerată de conţinutul unor acte-inventar d i n t r - o epocă mai nouă, precum şi de anumite tradiţii care s-au menţinut în unele zone agrare pînă în epoca modernă. Este vorba în p r i m u l caz de p r i m u l inventar de b u n u r i materiale cunoscut pînă acum al unei m a r i gospodării. Documentul datează d i n 25 noiembrie 1588 şi se referă la „bucatele" mănăstirii Galata. Semnificaţia largă a acestei noţiuni de „bucate" este redată la începutul documentului care arată : „Cice (aici) catastih de la mănăstire de la Galata să se ştie de veşmintele beserecei şi de arg in tu şi de covoare şi de bani şi de cai şi de cară şi de tot dobitocul şi de toate bucatele 8 J . P r i n urmare, aceste b u n u r i pot f i împărţite în veşminte bisericeşti (ale mănăstirii), piese de podoabă lucrate d i n metale preţioase (aur, argint) , icoane, precum şi b u n u r i cu caracter gospodăresc. Această ultimă categorie de b u n u r i materiale este diferenţiată în catastihul inventar în două subparagrafe 8 4 ; ea ne interesează în mod deosebit deoarece comparaţia pe care o vom încerca vizează această categorie. Ca b u n u r i sînt inserate în aceste două subparagrafe : 8 talgere de p lumb, 23 căldări, 4 g r a t i i , 2 p i r o s t r i i , 4 căldări m a r i de bere, 6 sfredele, 4 hîrleţe, 9 f iare de ferestre, 2 cuie m a r i de car, alte 4 cuie mai mic i , 3 securi, 2 cîrlige

y l I . N a n i a , op. cit. s ) Doc. priv. ist. Rom., veac. X V I , Λ, vol . I I I , p. 402—410. 8'' A c e a s t ă deosebire din act credem că e x p r i m ă , de fapt, pe lîngă evidentul

caracter diferit a l acestor piese în raport cu celelalte (veşminte , icoane, odoare), part iculari tatea lor în legă tură cu locul de p ă s t r a r e în cadrul gospodăriei m ă n ă s tireşti (vom reveni mai jos asupra acestei chestiuni) .

www.mnir.ro


de magherniţă, 52 sape, 444 bucşe de oţel pentru fîntînă, 27 ..perce-pele" de lut , 2 cuţite „de mănăre", 2 p u t i n i de poame murate, 2 cocii etc. Aşadar, p r i n t r e ele u n important număr de unelte agricole, meşteşugăreşti, obiecte de uz casnic-gospodăresc etc. Corespondenţa de conţinut dintre inventarul bunur i lor gospodăreşti ale Galatei şi inventarul depozitelor pomenite ne îndreptăţeşte să acordăm acestora o semnificaţie apropiată de cea a i n v e n t a r u l u i Galatei. Cu alte cuvinte, este vorba de bunuri le materiale cu caracter gospodăresc aparţinînd unei comunităţi de viaţă agrare. I n mai toate cazurile cunoscute, asemenea depozite au fost descoperite în cadrul unor aşezări sau în imediata lor apropiere. Observaţiile făcute cu p r i l e j u l descoperirii depozitelor de la Dragoslăveni şi Radovanu n-au p u t u t stabil i cu exactitate dacă aceste depozite au fost îngropate spre a f i salvate de la o eventuală distrugere a lor sau se aflau în cadrul unei construcţii de u n anumit caracter în care ele erau păstrate. Indi ferent de f a p t u l că au fost sau n u îngropate, trebuie să admitem că ele aparţineau n u u n u i singur i n d i v i d , ci comunităţii de viaţă, g r u p u l u i famil iar , eventual, în cadrul sau în apropierea căreia au fost găsite. Raportat la stadiul de organizare socială d i n sec. X — X I I I . aceste b u n u r i d in depozitele descoperite aparţineau mai degrabă g r u p u l u i f ami l ia l sătesc devălmaş. într-un asemenea t i p de organizare socială, principalele unelte agrare, meşteşugăreşti, arme şi harnaşament, obiecte gospodăreşti, erau ţinute în încăperi corespunzătoare. Obştea devălmaşe sau g r u p u l fami l iar de la Dragoslăveni, de pildă, poseda u n număr de cel puţin 7 p l u g u r i 8 5 (în cazul în care numărul de brăzdare descoperit este cel real), ceea ce exclude ipoteza apartenenţei lor u n u i s ingur i n d i v i d ieşit d i n devălmăşie 8 B . Exemple de ţinere şi folosire a p r i n c i palelor unelte gospodăreşti ale comunităţii agrare sînt şi d in sec. al X I X - l e a şi chiar de la începutul secolului următor. Ele erau date în seama unor m e m b r i ai obştei săteşti care le păstrau şi ţineau evidenţa folos ir i i lor de către ceilalţi membr i .

L ' A G R I C U L T U R E A L ' E S T E T A U S U D D E S C A R P A T E S P E N D A N T L E S I X e — X l V e S I È C L E S


E n ut i l isant une série de données historiques et archéologiques , a ins i qu 'une vaste bibliographie , l 'auteur commence son étude c o n s a c r é e à l ' investigation d u problème de l 'agriculture roumaine pendant les I X e — X l V e siècles sous l 'aspect de l a technique et de l a production agraire, avec quelques questions de m é t h o d o logie concernant le sens et l a signification de la notion d'agriculture. D'après la thèse e x p r i m é e , l a notion d'agriculture comporte une large sphere : l a culture des

8 5 U n e x e m p l u comparativ ni-1 o feră documentele d i n T r a n s i l v a n i a . î n t r e posesiunile p r i m i t e în 1181 de c ă t r e o m ă n ă s t i r e de l îngă S o m e ş sînt pomenite 33 gospodării de slugi care posedă 12 pluguri (duodecim aratra) ; deci o aşezare form a t ă din 33 de case foloseşte pentru cul t ivarea ogoarelor 12 pluguri fDoc. priv. ist. Rom., C . T r a n s . , veac . X I — X I I I , vol . I , p. 6—8). L a Dragoslăveni cele 7 p l u g u r i ar fi revenit , păstr înd propor ţ ia , unei aşezări de c i rca 20 case.

www.mnir.ro

AGRICULTURA L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 55

plantes produisant des céréa les (en général , de champ) , l 'élevage du bétail , l a viticulture, la culture m a r a î c h è r e , l 'arboriculture , etc., branches entre lesquelles i l existe des rapports de conditionnement réc iproque , surtout entre la culture des plantes produisant des céréa les et l 'élevage des a n i m a u x , rapports qui ont assuré l 'équilibre de l 'économie des pays roumains a u cours des siècles.

D e ce point de vue , la population q u i avai t de telles occupations étai t une population stable, sédentaire , ces ac t ivi tés é t a n t incompatibles avec le mode de vie des peuples nomades.

O n ataque aussi d'autres problèmes en cet art icle , tels que, par exemple, ceux de l 'évolution de la technique agraire, l a signification historique des dépôts d'utils agraires d é c o u v e r t s , l a production de céréa les , les types de culture prat i qués pendant le temps respectif, etc., en formulant des in terpré ta t ions , dont beaucoup ont été pour la p r e m i è r e fois mises dans le c i rcui t scientifique de spécialité.

www.mnir.ro

VECHIMEA BUCUREŞTILOR

de acad C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U

I n lucrarea de sinteză Istoria Bucureştilor, apărută în 1967, arătam că oraşul nostru are o vechime m u l t mai mare decît pr ima menţiune documentară sigură, aceea d i n 20 septembrie 1459. A f i r m a m anume, pe bază de raţionament, că el a existat cu siguranţă în sec. a l X I V - l e a şi că. după toate probabilităţile, satul i l fovean Bucureşti, purtînd u n nume străvechi şi general românesc — sate numite astfel se întîlnesc, în secolele X I V — X V I , atît în Oltenia, cît şi în Moldova şi în Trans i l vania — devenise tîrg, adică centru de vîndut şi cumpărat produse încă înainte de întemeierea statului Ţării Româneşti, aşadar înainte de domnia l u i Basarab I zis şi Negru Vodă Argumentele pe care mă înte-meiam erau de natură diferită. I n p r i m u l rînd necesitatea pentru sătenii ariei bine populate a I l f o v u l u i — descoperirile arheologice arată adevărate şiruri de aşezări omeneşti de-a l u n g u l văii Dîmboviţei, a văii Argeşului, a văii Sabarului, a văii Colentinei, a văii Pasării, a" văii Mostistei, precum şi o serie de aşezări d i n preajma lacuri lor Snagov şi Căldăruşani — necesitatea, zicem, pentru locui tor i i acestei mulţimi de sate de a avea un centru de unde să-şi poată procura sarea, necesară tra iului zilnic, şi acele unelte agricole indispensabile care erau secerile şi coasele, apoi topoarele, precum şi u n m i n i m u m de f ier pentru facerea de cuţite, cosoare de vie, foarfeci de tuns lîna oilor, potcoave, cuie şi scoabe. Centru în care să poată, la rîndul lor, aduce spre vînzare p r i sosul produselor lor : am n u m i t grînele — grîu, orz, mei, ovăz —, apoi prăsila de vite, m a r i şi mic i , peştele bălţilor, mierea şi ceara prisăcilor, produsele laptelui , pieile argăsite, v i n u l şi fructele lor etc. Acest centru trebuia să fie situat într-o poziţie potrivită, egal depărtată de margini le regiunii pe care o deservea şi la o răspîntie de d r u m u r i , a d r u m u r i l o r care, pornind de la vaduri le Dunării şi „slonurile" sau „cherhanalele" bălţilor ei, se îndreptau spre ocnele de la deal şi apoi mai departe, peste munte, spre oraşele Transi lvaniei . Aşezarea Bucureştilor ilfoveni întrunea toate aceste condiţii. A c i se întîlneau d r u m u r i l e care veneau de la Giurgiu, Greaca, Olteniţa şi Mostiştea, mergînd spre deal şi munte, aci poposeau carele cu peşte sărat şi proaspăt, precum şi acelea ale negus¬torilor cu marfă străină venind d i n Balcani sau de la Braşov •'. Feno-

1 Constantin C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 45—47. - Ibidem.

www.mnir.ro

58 CONSTANTIN C. GIURESCU

menul nu e specific Bucureştilor ; asemenea tîrguri sau centre de vîn-zare-cumpărare pentru populaţia satelor s-au format , în perioada de dinainte de întemeierea statelor, pe toată întinderea pămîntului românesc, în tustrele ţările. Aşa se explică întemeierea Tîrgoviştei, Cîmpu-l u n g u l u i , a Buzăului, a Tîrgu-Jiului , a Rîmnicului Vîlcii şi a altor tîrg u r i d i n Ţara Românească, a Bîrladului, Tîrgului Putnei , Bacăului, Iaşilor, Sucevei, Lăpuşnei, Orhe iu lu i şi a altora la fel d i n Moldova, precum şi a Tîrgului Mureş, a Făgăraşului, a Albe i I u l i i sau, cum îi spunea poporul , a Bălgradului, a Devei, a Băii M a r i şi a altora asemenea d i n Transi lvania 3 .

Aşadar, argumentul p r i m pentru vechimea Bucureştilor este acela de caracter economic : necesitatea locui tor i lor d i n t r - o arie intens populată de a avea un centru de schimb, u n tîrg situat într-un punct aprox i m a t i v echidistant de margini le ariei .

Odată cu întemeierea s tatului Ţării Româneşti, sub Basarab I (1310—1352) sau Negru Vodă, se adaugă u n nou argument, de ordin administrat iv şi m i l i t a r . Şi înainte de întemeierea statului a t rebui t să existe în această regiune a I l f o v u l u i vreun cnezat sau voievodat, aşa cum existau în aceeaşi vreme, în 1247, acelea d i n Oltenia sau, dincoace de Olt , voievodatul l u i Seneslau. Este exclus ca asemenea formaţii p o l i tice să n u f i fost şi în partea centrală şi de răsărit a Ţării Româneşti, după cum este exclus ca ele să nu f i existat şi în Moldova. Dar cneazul sau voievodul care cîrmuia ţinutul „arinişului" —• căci aceasta înseamnă Ilfov (din Elhov !) în l imba veche slavă 4 — a t rebui t să aibă o reşedinţă, o . ,curte", unde să stea, cu ostaşii şi dregătorii l u i ; după toate probabilităţile, reşedinţa acestui cîrmuitor coincidea cu „tîrgul" unde avea loc vînzarea şi cumpărarea de produse, unde erau deci şi vameşii care luau. pe socoteala cneazului sau a voievodului , „vama" respectivă.

Dar, va spune cineva, toate acestea sînt ipoteze. Ε adevărat, sînt ipoteze, dar impuse de logica istorică şi de comparaţia cu fapte şi rea l i tăţi contemporane, care nu pot f i contestate. Să le considerăm totuşi ca ipoteze. I n momentul însă cînd se întemeiază statul Ţării Româneşti, sub Basarab I , cînd acest voievod cîrmuieşte întreg t e r i t o r i u l cuprins între Carpaţi şi Dunăre, cînd, în locul cnezatelor şi voievodatelor anterioare, apar judeţele, cu pîrcălabi numiţi de domn, este evident că pîrcălabul de I l f o v trebuia să aibă o reşedinţă şi această reşedinţă a fost, după părerea noastră, la Bucureşti. A c i , pe locul vi i toarei curţi domneşti, pe malu l stîng al Dîmboviţei, au stat pîrcălabul sau pârcălabii l u i Basarab I , precum şi aceia u l t e r i o r i d i n domnii le lu i Neculai -Ale-xandru, Vladislav I sau Vla icu Vodă, Radu I , Dan I şi Mircea cel Bătrîn.

Cînd am formula t această concluzie 5 , am avut în vedere şi ceea ce ne spune raguzanul Luccari care, trăind în Ţara Românească pe vremea l u i M i h a i Viteazul , a a f i rmat într-o lucrare a sa, întemeiată şi pe o veche cronică munteană, azi pierdută, că Negru Vodă a făcut cîteva „întărituri de cărămidă" („cortine d i mat toni cott i") i n oraşele Tîrgovişte,

3 Constant in C . G i u r e s c u , Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din sec. al X-lea pînă la mijlocul sec. al XVI-lea, B u c u r e ş t i , 1967, p. 68—79.

4 Iorgu Iordan , Toponimia românească, Bucureş t i , 1963, p. 50. 5 Constant in C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 47.

www.mnir.ro

VECHIMEA BUCUREŞTILOR 59

Bucureşti, Buzău şi Floci (la gura Ia lomiţ i i ) 6 . Săpăturile arheologice, întreprinse recent pe locul vechi i Curţi domneşti, au dat la iveală, sub clădirea d i n vremea l u i V l a d Ţepeş, resturile, d i n cărămidă, ale unei construcţii mai vechi, o cetăţuie trapezoidală, în formă de t u r n din sec. al X I V - l e a 1 . S-a făcut astfel dovada certă că exista aci o aşezare mai importantă, desigur reşedinţa pîrcălabului.

Ocupîndu-mă în continuare în susmenţionata operă de sinteză de istoria Bucureştilor în sec. al X I V - l e a , am identi f icat pe corniţele „Dra-gomir românul, castelanul de Dîmboviţa", al l u i Vla icu Vodă, cu pîrcălabul cetăţii Bucureşti. Cronica maghiară a l u i loan de Ki ik i i lo (de Tîrnave), relatînd campania întreprinsă de regele ungur, în toamna anului 1368, după 13 octombrie, împotriva d o m n u l u i muntean, arată că acesta d i n urmă a t r i m i s împotriva oastei ce trecea Carpaţii p r i n partea de răsărit a Ţării Româneşti, pe sus-numitul comite Dragomir care a izbut i t să distrugă armata duşmană, ai cărei comandanţi, Nicolae, voievodul Transi lvaniei , şi Petru , vice-voievodul, au căzut pe cîmpul de bătaie. Lupta a avut loc într-o regiune accidentată, muntoasă şi pădu-r o a s ă 8 . A m arătat că indicarea locului lupte i n-are nici o legătură cu calitatea l u i Dragomir , de pîrcălab al cetăţii Dîmboviţa, nici cu situarea acestei cetăţi. Dragomir a p u t u t foarte bine să fie căpetenia cetăţii de la Bucureşti şi să dea lupta — cum s-a şi întîmplat — departe de această cetate 9 .

U n argument în s p r i j i n u l identificării cetăţii comandate de pîrcălabul Dragomir în 1368 cu Bucureştii se poate scoate d i n t r - o împrejurare ulterioară d i n iarna 1396—1397, cînd voievodul Ţării Româneşti Vlad. adversarul l u i Mircea cel Bătrîn şi o m u l turc i lor , este asediat în „cetatea Dîmboviţei" de către Ştibor, voievodul Transi lvaniei şi, după o rezistenţă de vreo două l u n i , luat prizonier împreună cu toată famil ia sa. Documentul ungar d i n 8 decembrie 1397, care relatează faptu l , ne spune că Ştibor a înaintat cu oastea sa în părţile transalpine — adică i n Ţara Românească — „pînă la cetatea Dîmboviţei" („usque ad castrum Dom-bovicha vocatum") , în care se refugiase zisul voievod, a asediat această cetate şi a stăruit în asediu atît de m u l t , pînă cînd V l a d s-a predat, „împreună cu soţia, copi i i şi întreaga f a m i l i e " 1 0 . N i se pare foarte puţin probabi l ca voievodul să se f i refugiat cu toţi ai săi în redusul for t

— u n pătrat cu latura interioară de 25 m e t r i — de la Burlăneşti (comuna Voineşti, j u d . Dîmboviţa), la mică distanţă de apa Dîmboviţei — aşa cum s-a susţinut de u n cercetător 1 1 — şi să f i p u t u t susţine, în această foarte mică întăritură, u n asediu îndelungat. M a i normal era ca să se f i tras spre miazăzi, mai aproape de t u r c i , protectori i săi, deci spre

0 L u c c a r i , Copioso ristretto degli annali di Rausa, Veneţ ia , 1605, p. 49. 7 P a n a i t I . Panai t , Cercetarea arheologică a culturii materiale din Ţara

Românească în secolul al XIV-lea, în „Studii şi c e r c e t ă r i de istorie veche" , 22 (1971). 2, p. 253 şi 255.

8 I . G . S c h w a n d t n e r , Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuinis, T y r n a v i a e , 1765, p. 311—312.

9 Constant in C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 48. 1 0 H u r m u z a k i — Iorga, Documente, X V , 2, p. 1822—1826 şi în special p. 1825. 1 1 A l . V a s i l e s c u , Cetatea Dîmboviţei, în „Bul . C o m . Mon. 1st.", X X X V I I I (1945),

p. 26 şi 33—37.

www.mnir.ro

60 CONSTANTIN C. GIURESCU

Bucureşti, care ofereau şi alte posibilităţi de aprovizionare şi rezistenţă. Convingerea noastră este că V l a d s-a închis în această cetate a Dîmboviţei de pe cursul in fer ior al rîului. Tot aici, credem noi , a comandat şi Dragomir pîrcălabul, b i r u i t o r u l d i n 1368. „N-avem u n argument peremptor iu — spuneam în 1967 — în s p r i j i n u l acestei identificări, după cum. repetăm, nici u n u l contra. Dar analiza împrejurărilor istorice şi consideraţii de ordin logic pledează, după părerea noastră, pent ru iden-rif icarea „cetăţii Dîmboviţa" d i n 1368 şi 1396 cu Bucureşt i" 1 2 .

Atragem atenţia acum şi aici asupra u n u i fapt care vine în s p r i j i n u l acestei identificări. Ε vorba de numele sub care sînt cunoscuţi Bucureştii în izvoare istorice moldovene din sec. al XV-lea. Cităm în p r i m u l rînd letopiseţul anonim — cunoscut şi sub numele de letopiseţul de la Bistriţa. Relatînd lupta de la Vodnău din 18—20 noiembrie 1473, între Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos, letopiseţul arată că acesta d i n urmă învins f i i n d , „a f u g i t cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun numită Dîmboviţa" (ΒΤ> HÎICTCOAHIH rpaa C B O H HapHuaeMÎH ΛΤ>Μ6ΟΒΗΙΙ3) 1 S .

La fel în cronica moldo-germană : după lupta amintită, Radu Voievod ,,a scăpat cu fuga, cu puţină oaste, într-o cetate ce se numeşte — Dîmboviţa" („auf eyn schloss das heyst Dembovyscza") H.

Este evident că moldoveni i cunoşteau numele Bucureştilor, totuşi cînd trebuie să-i designeze într-o cronică, ei întrebuinţează expresia „cetatea Dîmboviţei". Pînă şi în sec. al X V I I - l e a , în cronica l u i Grigore Ureche — Simion Dascălul, cînd se relatează lupta d i n 1473 şi urmarea ei imediată, se spune că Radu cel Frumos „au f u g i t cu toată oastea sa la scaunul său la Dîmboviţă" şi că Ştefan cel Mare „au încunjurat cetatea Dîmboviţa", d i n care Radu a fug i t , ducîndu-se la t u r c i şi pără-sindu-şi soţia şi f i ica în mîinile învingătorului 1 5 .

Ast fe l stînd lucrur i le , m i se pare că e normal ca să admitem că şi în sec. al X I V - l e a cînd e vorba de „Cetatea Dîmboviţei", cu un pircălab, cetate în care u n voievod susţine u n asediu îndelungat — ceea ce implică armată, cantonamente şi p rov iz i i — să ne gîndim la Bucureşti, în această cetate a Dîmboviţei de pe cursul infer ior al rîului a stat cu siguranţă Mircea cel Bătrîn ; de aci putea mai uşor supraveghea linia Dunării. în vederea îndelungatului său război cu t u r c i i .

I n concluzie : Bucureştii, sat la început, cu nume străvechi şi general românesc, a devenit tîrg, adică loc de desfacere şi de aprovi zionare pentru numeroasele sate ale ariei i lfovene, în a doua jumătate a sec. al X I I I - l e a . Reşedinţă a pîrcălabului de I l f o v , în vremea l u i Basarab I sau Negru Vodă care ridică, aci, o construcţie de cărămidă, Bucureştii sînt „cetatea Dîmboviţei" în care s-a refugiat V l a d I în 1396 şi de unde fuge Radu cel Frumos în 1473. N o i descoperiri — arheologice şi de texte — sper să dovedească temeinicia părerii mele despre începutur i l e oraşului nostru şi istoria l u i în sec. al X I V - l e a .

1 2 Constant in C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 48. 13 Cronicele slavo-române din sec. XV—XV/, publicate de Ion Bogdan, ediţie

r e v ă z u t ă şi c o m p l e t a t ă de P .P . Panaitescu. Bucureş t i , 1959, p. 8 şi 17. ''' Ion Const. Chi ţ imia , Cronica lui Ştefan cel Mare. Versiunea germană a

lui Schedel, B u c u r e ş t i , 1942, p. 41 şi 63 — „Schloss" poate f i t radus şi p r i n „caste l" , dar pentru problema care ne p r e o c u p ă l u c r u l n-are i m p o r t a n ţ ă .

1"' Letopiseţul Ţării Moldovei pînă la Aron Vodă, ediţie de Const. G i u r e s c u , Bucureş t i , 1916, p. 54.

www.mnir.ro

VECHIMEA BUCUREŞTILOR 61

L ' A N C I E N N E T É D E B U C A R E S T


D a n s l 'oeuvre de synthèse Istoria Bucureştilor (L 'histoire de Bucarest ) , parue en 1967, j ' a i a f f i r m é que la v i l l e de Bucares t est p lus ancienne que la p r e m i è r e mention documentaire (20 septembrie 1459) ; c 'était une „c i té" (forteresse) au cours du X l V - e siècle et u n bourg a v a n t 1300. L ' a r g u m e n t p r i n c i p a l sur lequel s 'appuie cette aff i rmat ion est d'ordre é c o n o m i q u e : l a nécessi té pour la mult i tude des paysans de la région d'Ilfov d'avoir u n m a r c h é , u n centre où ils puissent acheter le sel, indispensable à l a v i e humaine , les faucilles, les faulx, les cognées et les serpes nécessaires à la vie agricole, pastorale et forestière , le fer enfin duquel on confectionnait des briquets, des fers à cheval , des clous etc. et, en m ê m e temps, où ils puissent vendre leurs produits : animaux , céréales , peaux, laines, poissons, m i e l et c ire etc. A p r è s l a fondation de l a V a l a c h i e et de ses districts, sous B a s a r a b I (1310—1352), le district d'Ilfov a dû avoir une résidence, à savoir Bucarest . L e s sources hongroises mentionnent en 1368 et 1396 „la cité de D î m b o v i ţ a " : c'est Bucarest . L a preuve nous est fournie par deux sources moldaves du X V - e siècle, La chronique anonyme et La chronique moldo-allemande q u i désignent Bucares t sous le nom de „la cité de D î m b o v i ţ a " .

www.mnir.ro

P R I V I R E ASUPRA FORTIFICAŢIILOR MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I

de dr. L U C I A N C H I Ţ E S C U

Este bine cunoscut f a p t u l că încetarea existenţei în anul 271 a organizării statale sclavagiste de pe o bună parte a t e r i t o r i u l u i ţării noastre a însemnat mai întîi decăderea şi apoi dispariţia organizării municipale, ce constituise osatura principală a societăţii sclavagiste. După retragerea aureliană, oraşele sînt abandonate, iar populaţia autohtonă se răspîndeşte în mediul r u r a l unde îşi duce t r a i u l şi activitatea în cadrul obştilor săteşti, forme de organizare ce-şi dovediseră v i a b i l i tatea şi în cursul stăpînirii romane şi care se vor întări tot mai m u l t după încetarea existenţei s tatului sclavagist pe t e r i t o r i u l ţării noastre. Populaţiile migratoare, aflate pe treapta organizaţiei gentilice, au distrus vechile cetăţi şi oraşe d in epoca sclavagistă şi, în trecerea lor peste t e r i t o r i u l ţării noastre, au supus dominaţiei lor populaţia locală. I n perioada secolelor I V — X . cînd se petrec şi se suprapun în t i m p şi spaţiu cele două procese d i n istoria societăţii autohtone de la noi — f o r marea poporulu i român şi trecerea la feudalism 1 —. atît datele arheologice cît şi izvoarele scrise menţionează existenţa pe acest t e r i t o r i u a unor aşezări rurale mic i (sate) ca o consecinţă firească a organizării comunităţilor locale în obşti săteşti teritoriale, pe cîtă vreme aceleaşi surse de informare lasă să se înţeleagă că populaţiile alogene, migratoare, n u s-au stabil i t aici. prezenţa lor f i i n d redusă d in punct de vedere numeric şi destul de efemeră 2 . I n schimb, prezenţa populaţiei autohtone, sedentare, cu ocupaţii predominant agricole şi păstoreşti este tot mai des atestată, iar organizarea ei în obşti a avut u n r o l hotărîtor tocmai în formarea relaţiilor de producţie feudale, ştiut f i i n d că dezvoltarea feudal ismului înseamnă tocmai transformarea ţăranilor l iber i , membri ai obştilor. în ţărani dependenţi 3 .

Porn ind de la aceste realităţi, constatăm că pînă re lat iv tîrziu aşezările omeneşti de aici nu au beneficiat de existenţa unor elemente speciale de fortificaţie. Situaţia aceasta este departe de a caracteriza numai

1 I n l e g ă t u r ă cu aceste aspecte vezi I . Nestor, Arheologia perioadei de trecere la feudalism pe teritoriul R.P.R., în „Studii" , X V , 6, 1962, p. 1425—1438 ; acelaşi, Formarea poporului român, în Istoria poporului român, Bucureşt i . 1970, p. 91 — 113.

2 I . Nestor, Arheologia perioadei de trecere..., loc. cit., p. 1425—1438. 3 P . P . Panai tescu , Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova, B u c u

reşti , 1964, p. 20 şi u r m .

www.mnir.ro

64 L U C I A N CHIŢESCU

viaţa autohtonilor d i n regiunile noastre, ea f i i n d dovedită ca atare şi în alte locuri de la nord şi est de ţara noastră. Cercetătorii sînt în general de acord că pînă şi t r i b u r i l e slave, considerate pe drept creatoare ale unei înfloritoare civilizaţii a l e m n u l u i , n u au cunoscut şi aplicat decît destul de tîrziu sistemul fortificării aşezărilor lor , însuşi caracterul lor migrator nepermiţîndu-le asemenea rea l izăr i 4 . Pe încetul însă, şi pe măsura accentuării formelor de organizare feudală, începînd cu secolele V I — V I I , mai întîi foarte sporadic iar apoi tot mai numeroase şi pe spaţii geografice tot mai întinse, sînt semnalate aşezări, care, păşind pe calea transformării lor în centre ale unor formaţiuni politice, destul de simple ca organizare dar de t i p feudal, sau în centre meşteşugăreşti puse în slujba formaţiunilor respective, se înconjoară cu fortificaţii mai uşoare sau mai puternice lucrate d i n lemn şi pămînt. Şi dacă pentru secolul al VI - lea aşezarea fortificată cu t re i şanţuri de apărare şi t re i v a l u r i adiacente de la Moreşti, j u d . Mureş, este considerată încă un u n i c a t 5 , pentru secolele următoare se cunosc destul de multe aşezări întărite cu lemn şi pămînt, acum începînd perioada de înflorire a c i v i l i zaţiei ,.gorodiştilor". Porn ind de la P r u t şi pînă dincolo de Kiev , sau spre nord pînă la ţărmurile Balticei , vreme de mai mul te secole f o r t i f i caţiile d i n piatră sînt aproape necunoscute, locul pr inc ipa l ocupîndu-1 cu autoritate amenajările defensive lucrate d i n pămînt şi lemn.

Demn de reţinut este f a p t u l că pînă destul de curînd din t e r i t o r i u l est-carpatic de pînă la P r u t lipseau semnalările unor asemenea f o r t i f i caţii, în ciuda f a p t u l u i că n u mai departe decît în spaţiul d intre P r u t şi N i s t r u atari aşezări (Echimăuţi. Alcedar, Tarevschi ş.a.) cunoşteau o epocă de remarcabilă înflorire, căreia aveau să-i pună capăt ul t imele v a l u r i ale popoarelor migratoare, mai exact pecenegi i 6 . Construcţiile lucrate d i n pămînt şi d in l emn n u au încetat însă să domine o dată cu invazia pecenegilor, ci au continuat să f ie caracteristice chiar mari lor aşezări urbane ale vechii Rusii , exemple edificatoare în acest sens ofe-r i n d u - l e numeroasele aşezări de caracter urban ce împînzeau t e r i t o r i u l Rusiei Kieviene d i n perioada dinaintea invaziei tătarilor, K i e v u l însuşi f i i n d for t i f i ca t cu palisade şi v a l u r i de p ă m î n t 1 . O situaţie nedeosebită s t ructural o întîlnim şi în alte regiuni situate dincoace de Elba, şi d i n acest punct de vedere socotim p o t r i v i t să atragem atenţia cu precădere asupra t e r i t o r i i l o r de azi ale Poloniei şi Cehoslovaciei, unde vechile aşezări medievale foloseau curent fortificaţiile d i n lemn şi pămînt atît în i n t e r i o r u l , cît mai ales la graniţele t e r i t o r i i l o r respect ive 8 . Pe u n spaţiu extrem de întins, ce cuprinde ter i tor i i l e U n i u n i i Sovietice, Poloniei , Cehoslovaciei şi Ungariei , apărarea graniţelor comunităţilor era

4 Aşezăr i î n t ă r i t e sînt cunoscute la s lavi începînd c u secolele V I I — V I I I B. G r e c o v , La culture de la Russie de Kiev, Moscova, 1947, p. 27.

5 K u r t Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec. IV—XIII, B u c u reşti , 1958, p. 73.

0 B . Grecov , MTOZU τρβΛετηαχ ραδοτ β MoAÔaeuu β oÔAacru οΛαβΛΰθ -pyccKoă apxeoAoauu, în K S , 1954, 56, p. 8—23 ; I d e m , Descoperirile din R.S.S. Moldovenească privind mileniul I al e.n., în S . C . S . Iaşi , V I I I , 1, 1957, p. 164 şi u r m .

7 A . L . Mongait , Arheologia în U.R.S.S., B u c u r e ş t i , 1961, p. 337 şi u r m . 8 Witold H e n s e l , L'étude des villes du Haut Moyen Age en Pologne au moyen

de la méthode archéologique, în „ D a c i a " , N.S . , V , 1961, p. 423 şi u r m . ; Jaroslav K u d r n â c , Cercetări arheologice în horodiştea slavă de la Klucov (Cehoslovacia), în S C I V , 18, 2, 1967, p. 269 şi u r m .

www.mnir.ro

FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN SEC. XIV—XVI 65

pentru multă vreme asigurată de aşa-numitul sistem al prisăcilor : v a l u r i de pămînt întărite cu t r u n c h i u r i d i n lemn. Se pare că la venirea lor în Pannonia maghiari i au găsit asemenea fortificaţii pe care şi le-au însuşit repede, astfel că pentru sec. X I — X I I , p r i n c i p a l u l mi j loc de apărare a graniţelor maghiare îl constituiau l i n i i l e de prisăci !\ Aceeaşi situaţie se constată, de a lminter i , şi în Transi lvania unde, la venirea maghiari lor , izvoarele menţionează o sumedenie de prisăci care marchează în teren principalele etape ale cucerir i i acestei provinc i i româneşti de către feudalitatea maghiară 1 0 . I n afara prisăcilor însă, în Transi lvania se cunosc încă de t i m p u r i u şi cetăţi în sensul cel mai deplin al cuvîntului, lucrate din pămînt şi lemn. Celor şapte cetăţi, menţionate de Anonymus la venirea maghiari lor , l i se adaugă acum altele, descoperite pe cale arheologică. Aşa, de pildă, cetatea d i n lemn şi pămînt de la Moldoveneşti, j u d . C lu j , d i n secolul al XI - lea , identificată cu „castrum T u r d a " împreună cu cetatea de pămînt de formă rectangulară de la Biharea. j u d . B i h o r 1 2 , par a f i p r i n t r e cele mai vechi cetăţi d i n Transi lvania. Acestora le urmează, pent ru secolele X I — X I I , cetatea de la Moreşti, j u d . Mureş 1 3 , iar pent ru etapa următoare, aceea a secolelor X I I — X I I I , reprezentativă este considerată a f i cetatea cu patru şanţuri şi tot atîtea v a l u r i de apărare de la Prostea Mare, j u d . Sibiu M .

U n interes cu t o t u l aparte insă şi pe deplin just i f icat îl prezintă rezultatele cercetărilor arheologice de la cetatea, atribuită voievodului Gelu, de la Dăbîca, j u d . Clu j 1 5 , precum şi de la mai tîrzia, dar cu atît mai semnificativa cetate de lemn, reşedinţă a voievozilor români maramureşeni, d i n secolul al X I V - l e a de la Cuhea, j u d . Maramureş Cercetările de aici au demonstrat în ch ipul cel mai convingător cu putinţă că în secolul a l X I V - l e a voievozii români d in Maramureş (nordul Trans i l vaniei) n u foloseau pentru reşedinţele lor decît întăriturile d i n lemn şi pămînt.

Pentru t e r i t o r i u l de la răsărit de Carpaţi cercetările arheologice au adus abia în u l t i m i i ani contribuţii importante, relevînd că şi aici se constată aceeaşi situaţie ca în celelalte zone româneşti. După ce la Udeşti, j u d . Suceava, a fost identificată şi cercetată parţial o aşezare fortificată d i n secolul al V I I - l e a 1 7 , to t în n o r d u l Moldovei , la F u n d u l

" K u r t Horedt, op. cit., p. 109 şi urm. 1 0 Ibidem. 11 Ibidem, p. 119 şi u r m . 1 2 M . R u s u , Contribuţii arheologice la istoricul cetăţii Biharea, în ΛΙΙ C l u j ,

1960, I I I , p. 7 şi u r m . 1 3 K u r t Horedt, op. cit., p. 48 şi u r m . 14 Ibidem, p. 119 şi u r m . 1 5 Şt. P a s c u , M . R u s u , P. Iambor , E . E d r o i u , P . G y u l a i , V . W o l m a n , Şt. Matei ,

Cetatea Dăbîca, în „ A c t a Musei Napocensis" , V . 1968, p. 153—183 ; cf. şi M . R u s u , Castrum, urbs, civitas (Cetăţi şi oraşe transilvănene din sec. IX—XIII), în „ A c t a Musei Napocensis" , V I I I , 1971, p. 197—202).

1 6 R a d u Popa , M i r c e a Zdroba , Şant ierul arheologic Cuhea, B a i a Mare , 1966, p. 13, 22 ; R a d u Popa, Recherches d'archéologie médiévale au Maramureş, în R R H , V , 5, p. 771.

1 7 Informaţ i i de la M i r c e a D. Matei , autorul descoperiri i .

www.mnir.ro


Hertei , j u d . Botoşani, a fost cercetată metodic o horodiste d i n secolele V I I I — X 1 8. '

Evoluţia ulterioară a acestor fortificaţii a fost m u l t stînjenită de dominaţia mongolă în aceste locur i . Dominaţia străină a încetinit r i t m u l de dezvoltare a societăţii autohtone supuse dar η-a p u t u t o p r i complet acest proces legic şi firesc. Orice urmă de îndoială în privinţa existenţei în Moldova a unei vechi tradiţii în domeniul construcţiilor defensive lucrate d i n lemn şi pămînt este înlăturată de descoperirea şi cercetarea unor complexe ce ţin de domeniul fortificaţiilor mi l i t a re în sensul cel mai depl in al cuvîntului. D i n analiza cetăţilor d i n lemn şi pămînt de la Roman (sfîrşitul sec. al XIV- lea ) , Bîrlad şi Crăciuna (a doua jumătate a sec. al XV- lea) , precum şi a fortificaţiilor orăşeneşti de la Suceava şi Roman (sec. X I V - X V ) rezultă că autohtonii de la est de Carpaţi dispuneau de o bogată experienţă în acest domeniu, practica adusă d i n Maramureş de către p r i m i i d o m n i t o r i moldoveni f i i n d tot una, bazată pe folosirea l e m n u l u i şi pămîntului la ridicarea fortificaţiilor. N u numai că şi la răsărit de P r u t fortificaţiile d i n lemn şi pămînt continuă să f ie folosite pe toată durata secolelor X I V — X V , după cum o dovedesc întă-r i t u r i l e oraşului Orhei şi cetăţile de la Costeşti şi Soroca, dar şi la sud de Carpaţi situaţia se constată a f i întru t o t u l asemănătoare. I n afara complexelor de la Frumoasa, j u d . Teleorman l 9 , Coconi, j u d . I l f o v 2 0 şi Basarabi, j u d . D o l j , cercetate pe cale arheologică şi asemănătoare d i n punct de vedere tehnic cu cele d i n Moldova, izvoarele scrise menţionează pînă tîrziu existenţa unor asemenea amenajări la sud de Carpaţi, despre unele d in t re ele avînd chiar precizarea expresă că sînt realizate „după obiceiul l o c u l u i " 2 1 .

De a l t m i n t e r i , însăşi analiza pr imelor cetăţi d i n piatră ale Moldovei medievale duce, o dată mai m u l t , la aceleaşi încheieri. într-adevăr, după cum se ştie deja de mai multă vreme, dar tot pe cale arheologică, în t i m p u l domniei l u i Pe t ru I Muşat (1374—1392) în Moldova a fost creată baza sistemului defensiv a ţării p r i n construirea unor puternice cetăţi de piatră în rîndul cărora trebuie incluse cu cert i tudine Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului şi cu probabil i tate cetăţile de la H o t i n şi Ţeţina.

I n istoriografia românească s-a p u r t a t şi se mai poartă încă o discuţie de cel mai mare interes ştiinţific pentru lămurirea o r i g i n i i t i p u l u i pr imelor cetăţi de piatră ale Moldovei feudale şi, d i n acest punct de vedere, socotim că două sînt opini i le care au polarizat în majori tate atenţia cercetătorilor şi anume : a) t i p u l de cetate patrulateră, prevăzut cu bastioane rectangulare la colţuri (ca în cazul cetăţii de la Şcheia sau

1 8 D a n G h . Teodor, Le haut fëodalism sur territoire de la Moldavie à la lumière des données archéologiques, în „Dacia" , N . S. , I X , 1965, p. 326 ; mai nou şi cu prec izăr i ferme în pr iv inţa datăr i i elementelor de const ruc ţ ie vezi M . Pet rescu-Dîmbovi ţa , D a n Teodor, V . S p i n e i , Principalele rezultate ale săpăturilor arheologice din horodiştea de la Fundul Herţei (jud. Botoşani), comunicare l a Ses iunea Şti inţifică organiza tă de Inst i tutul de Arheologie A . D. X e n o p o l , Iaşi, 27—29 dec. 1969.

ι ι ' N . Constantinescu, Cetatea de pămînt din secolul al XIV-lea de la Frumoasa (r. Zimnicea), în S C I V , 16, 4, 1965, p. 731 şi u r m .

2 0 N. Constantinescu, Observaţii asupra satului fortificat în Ţara Românească (Aşezarea de la Coconi, r. Olteniţa), în S C I V , X I I I , 1, 1962, p. 59 şi u r m .

n A . Veress, Campania creştinilor în contra lui Sinan Paşa, în A R M S I , s. I I I , t. I V , B u c u r e ş t i , 1925, p. 76.

www.mnir.ro


a f o r t u r i l o r iniţiale de la Cetatea de Scaun şi Cetatea Neamţului), este de origine nordică, polono-bal t ică 2 2 ; b) originea t i p u l u i respectiv este de tăutat în sud, atari fortificaţii putînd, eventual, deriva d i n f o r t i f i c a ţiile d in lemn şi p ă m î n t 2 3 . Indi ferent care d i n cele două puncte de vedere se vor dovedi în ultimă instanţă a corespunde realităţii — şi în ceea ce ne priveşte socotim că p r i m u l — impor tant de reţinut este faptul că Petru Muşat a fost în situaţia de a chema în Moldova constructori în piatră cu experienţă, cărora le-a încredinţat ridicarea primelor cetăţi de piatră ale Moldovei medievale, experienţa autohtonă, ca şi aceea cu care veniseră în Moldova voievozii maramureşeni, neper-miţindu-i ridicarea unor asemenea întărituri.

• Cea de-a doua jumătate a sec. al X I V - l e a reprezintă pentru

regiunea şi populaţia de la răsărit de Carpaţi n u numai etapa creării statului feudal de sine stătător ci, în egală măsură, perioada luptelor îndîrjite duse pent ru apărarea independenţei, precum şi lărgirea treptată a hotarelor m i c u l u i stat moldovean creat în 1359, p r i n înglobarea p r o gresivă a t u t u r o r zonelor moldovene pe măsura eliberării lor de sub dominaţia tătară. Larga acţiune de eliberare şi unif icare a întregului t e r i t o r i u moldovean a început o dată cu crearea s tatului feudal şi a continuat pînă în u l t i m a decadă a secolului al X I V - l e a . Ea a fost urmată, şi poate chiar grăbită, de luptele pe care locui tor i i r eg iuni i de la est de Carpaţi au fost nevoiţi să le ducă împotriva inamici lor externi comuni, respectiv Hoarda de A u r şi statul feudal maghiar, dar şi de slăbirea economică şi militară a acestor adversari externi ai existenţei u n u i stat feudal moldovean independent. I n cadrul acestei acţiuni legice şi fireşti are loc eliberarea de sub stăpînirea tătară a Ţării Şepeniţului şi înglobarea ei în statul feudal moldovean, ridicarea unor puternice cetăţi d i n piatră (cu p lan rectangular şi t u r n u r i pătrate la colţuri după planuri le şi cu s p r i j i n u l unor meşteri aduşi, se pare, d i n zonele polono-baltice, pe înălţimile de la Şcheia, Suceava şi Neamţ), mutarea capitalei ţării d i n t r - u n loc deschis ca Şiretul la Suceava acum fortificată şi apropierea politică a Moldovei de Polonia la numai o lună după ce aceasta anexase H a l i c i u l şi atinsese, astfel, graniţa de nord a Moldovei . Toate aceste acţiuni se află într-o interdependenţă logică şi cauzală întrucît se constată că numai după ce au fost ridicate cetăţile d i n piatră se creaseră acele condiţii de stabilitate şi prosperitate internă care să favorizeze p r i n interese comune apropierea politică a u n u i stat mic dar viguros de un ul de rang european. Şi este important de reţinut f a p t u l că pe cîtă vreme cercetarea arheologică a demonstrat pe depl in că cetăţile de la Şcheia 2 \ Suceava 2 5 şi N e a m ţ 2 6 , cu p l a n u r i rectangulare şi t u r n u r i

-- V . V ă t ă ş i a n u , Istoria artei feudale în ţările române, I , B u c u r e ş t i , 1958, p. 290. --1 G h . D i a c o n u , N . Constantinescu, Cetatea Şcheia, Bucureş t i , 1960, p. 116—117.

Ibidem. Pentru pr incipale le rezultate ale c e r c e t ă r i l o r arheologice de l a Cetatea de

S c a u n vezi mai c u s e a m ă M . D. Matei , Contribuţii arheologice la istoria oraşului Suceava, Bucureş t i , 1963, p. 89—129.

2 6 N . Constant inescu , Date noi în legătură cu Cetatea Neamţului, în S C I V , X I , 1, 1960, p. 81 şi u r m . ; i d e m , Din nou în problema Cetăţii Neamţului, în S C I V , X I V , 1, 1963, p. 217 şi u r m .

www.mnir.ro


pătrate la colţuri, au fost zidite în cuprinsul domniei l u i Petru Muşat (1375—1392), înlăturind astfel d e f i n i t i v d i n istoriografia românească concepţia o r i g i n i i teutonice a cetăţilor moldovene de piatră, omagiul depus de Petru Muşat la 26 septembrie 1387 la L iov demonstrează că aceste fortificaţii au fost înălţate înainte de această dată de vreme ce în act sînt deja menţionaţi „cetăţile M o l d o v e i " 2 1 , iar peste un an domnul moldovean se afla deja „în Cetatea Sucevei" 2 8 .

Rezultă, aşadar, că în t i m p u l domniei l u i Pe t ru Muşat Moldova, chiar dacă n u cuprindea încă decît jumătatea de nord a t e r i t o r i u l u i de la răsărit de Carpaţi, era înzestrată cu puternice cetăţi şi dispunea de o putere economică suficient de însemnată spre a putea suporta n u numai e for tu l mater ia l cerut de zidirea acestor fortificaţii, dar şi de posibilitatea de a acorda regelui polon u n împrumut de 3 000 ruble 2 9 .

I n această situaţie e for tu l pr inc ipal al s tatului moldovean se va îndrepta cu precădere spre sud unde rămăsese încă u n însemnat t e r i t o r i u în stăpînirea tătarilor sau a căpeteniilor feudale locale. N u este, de aceea, intîmplător că, dacă pentru epoca p r i m u l u i domn muşatin (Petru), Cetatea Neamţului reprezenta cea mai sudică fortificaţie a stat u l u i moldovean, abia la sfîrşitul acestei d o m n i i — in orice caz în i n t e r v a l u l cuprins între ani i 1386—1392 — Roman Muşat, fratele l u i Petru, completează sistemul defensiv al ţării p r i n construirea celei mai sudice cetăţi d i n i n t e r i o r u l Moldovei de la sfîrşitul sec. al X I V - l e a , cetatea d i n lemn şi pămînt de la Roman.

Datele furnizate de cercetările arheologice 3 0 , şi în p r i m u l rînd tehnica străveche a palisadelor cu construcţii interioare d i n lemn, ca şi prezenţa străruitoare a l u i Roman în această fortificaţie, oferă dovezi aproape sigure că cetatea muşatină de la Roman a consti tuit sediul reprezentantului autorităţii centrale în zona de sud a Moldovei i n t i m p u l şi imediat după includerea acesteia în cadrul s tatului moldovean. Aşadar, cetatea d i n lemn şi pămînt de pe malu l stîng al rîului Moldova avea scopul de a oferi loc reprezentantului autorităţii domneşti, veni t cu oaste în aceste părţi pentru a instaura şi consolida autoritatea domniei de la Suceava asupra reg iuni i sudice a Moldovei , în acţiunea de unif icare a întregului t e r i t o r i u moldovean şi, p r i n aceasta, u n punct bine for t i f i ca t în calea eventualelor atacuri venite atît d i n partea feudali lor locali , abia supuşi autorităţii centrale, cît şi d i n partea eventuali lor aliaţi ai acestora, tătarii. I n egală măsură, cetatea nou construită oferea protecţie producţiei de mărfuri şi relaţiilor de schimb d i n regiune, oraşul Roman însuşi luînd acum naştere în j u r u l şi sub protecţia cetăţii muşatine, el însuşi f i i n d for t i f i ca t cu şanţ de apărare, v a l de pămînt şi palisade d i n lemn. Cu acelaşi pr i le j şi în cadrul aceleaşi acţiuni polit ice trebuie să f i i n t r a t în stăpînirea Moldovei şi colonia genoveză de la Cetatea Albă de vreme ce. imediat după înscăunarea sa pe t r o n u l de la Suceava la

2 7 M . Costăchescu , Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I I , laşi , 1932, p. 600.

-8 Ibidem, p. 604. 2 9 Ibidem. 3 0 P e n t r u rezultatele c e r c e t ă r i l o r din c u p r i n s u l cetăţii de p ă m î n t de la R o m a n

vezi M . D. Matei şi L . Chiţescu, P r o b l è m e s historiques concernant la forteresse du temps des Muşat et l'établissement urbain de Roman, în „Dacia" , N . S., X , 1966, p. 291 şi u r m .

www.mnir.ro


începutul anulu i 1392, Roman I Muşat se intitulează „Domnul întregii ţării a Moldovei d i n munte pînă la ţărmul m ă r i i " 3 1 .

Se poate concluziona deci că pînă la constituirea statului feudal de sine stătător populaţia locală de la est de Carpaţi folosea în exclusivitate tehnica construcţiilor defensive lucrate d i n lemn şi pămînt, ca rezultat firesc al unei experienţe dobîndite t i m p de mai mul te secole anume în acest domeniu. După crearea statului feudal moldovean, autoritatea centrală intervine în lucrările de apărare, organizînd construirea unor puternice cetăţi d i n piatră şi dezvoltînd pe o treaptă superioară străvechea tradiţie locală a fortificaţiilor d i n lemn şi pămînt. P r i n acţiunea energică a autorităţii centrale — acţiune impusă de existenţa în vecinătate a unor state puternice şi expansioniste — se creează în Moldova u n sistem uni tar de apărare bazat pe trainice cetăţi domneşti zidite d in piatră şi pe cetăţi d i n lemn şi pămînt făcute, tot d i n iniţiativă domnească, acolo unde interesele majore ale ţării o impuneau.

După ce o descoperire re la t iv recentă a conţinutului celei mai vechi inscripţii (de m u l t dispărute) de la Cetatea Albă ne aduce ştirea, se pare certă, că cea mai veche parte păstrată a cetăţii de aici a fost zidită de către moldoveni în t i m p u l l u i Iuga Voievod (1399 — februarie 14 0 0 ) 3 2 , în 1426 A l e x a n d r u cel Bun, folosindu-se de luptele interne d i n Ţara Românească d intre urmaşii l u i Mircea cel Bătrîn, Dan I i şi Radu Praznaglava, şi de intervenţia t rupelor otomane i n ţara vecină, cucereşte Chil ia 3 3 de la M u n t e n i . La rîndul lor, urmaşii l u i A l e x a n d r u cel Bun, în ciuda disensiunilor şi luptelor interne ce au măcinat forţele ţării, au acordat acelaşi interes major fortificaţiilor. P o t r i v i t t e x t u l u i şi in ter pretărilor ce s-au dat inscripţiei puse la Cetatea Albă la 10 noiembrie 1440, în t i m p u l l u i Ştefan I I , au fost întreprinse lucrări de refacere şi de întărire a vechiului f o r t de a i c i 3 4 , z idi t , după cum am văzut, de m o l doveni în t i m p u l l u i Iuga. Pentru aceste lucrări s-au folosit acum, ca şi mai înainte, elemente bizantine cunoscătoare a tehnici i constructive, elemente pe cît de vechi pe atît de numeroase în această zonă. Dacă Ştefan I I făcea e f o r t u r i apreciabile de întărire a sudului Moldovei , în nord. în schimb, fratele său I l ie şi soţia acestuia Marinca, forţind p r i e tenia polonilor , le promiteau acestora cedarea cetăţilor d i n nord. H o t i n u l , Ţeţina şi H m i e l o v u l 3 5 . Acţiunile acestea au constituit însă simple p r o m i siuni , cetăţile menţionate rămînînd mai departe în stăpînirea statului moldovean.

I n condiţii cu t o t u l speciale, Petru al I I - lea oferă în 1448 Cetatea Chi l ia l u i Iancu de Hunedoara, care stăpînea astfel întreaga l inie a

3 1 M . C o s t ă c h e s c u , op. cit., p. 608, D I R , veacul X I V — X V , A . Moldova (1394— 1475), p. 23.

3 2 V . A . Voi ţehovaschi , 9ταηω crpoureAbcrea icpenocru β BeAiopod-Hneecrpoe-CKOM, în MarepuaAbi doKAadoe ηητοΰ Hayino-TexHunecKOu κοηφερεημαα Kuuiuneecicoeo noAurexHutecKoao HncruTyra, Chişinău, 1969, p. 341.

3 3 G r i g o r e U r e c h e , Letopiseţul ţării Moldovei, ed. P . P . Panai tescu, Bucureş t i , 1955, p. 101.

I . Bogdan, Inscripţiile de la Cetatea Albă şi stăpînirea Moldovei asupra ei, în A R M S I , ser ia I I , tom. V I I , 1929, p. 313 şi u r m .

3 5 M . C o s t ă c h e s c u , op. cit., p. 708.

www.mnir.ro


D u n ă r i i 3 6 . Şi merită a f i subliniat faptu l , p l i n de profunde semnificaţii istorice, că atîta vreme cît a trăit Iancu de Hunedoara — pentru care lupta antiotomană a consti tuit ţelul pr inc ipal al po l i t i c i i sale — nici un moment moldoveni i n-au încercat să re intre în posesia Chi l ie i , punct strategic extrem de important în cadrul rezistenţei împotriva expans iuni i otomane. V o m vedea însă că atunci cînd, după moarte eroului de la Belgrad, garnizoana maghiară de la Chi l ia urmărea cu t o t u l alte scopuri decît lupta antiotomană, atitudinea moldovenilor se va schimba radical, ei făcînd t o t u l pentru preluarea acestei importante cetăţi de la gur i le Dunării şi pentru continuarea lupte i de apărare împotriva expans iuni i străine.

Pentru buna înţelegere a e for tu lu i deosebit pe care moldoveni i îl făceau pentru apărarea ţării lor împotriva expansiunii străine, u n interes cu t o t u l aparte îl prezintă însă p r i n conţinutul ei inscripţia pusă la Cetatea Albă în 1454 şi care ne informează că la această dată pîrcălabul Stanciu a înălţat la Cetatea Albă u n nou zid pe care I-a înarmat cu tunuri37. Această d i n urmă precizare este, după ştiinţa noastră, cea dinţii informaţie privind înzestrarea unei cetăţi moldovene cu piese de artilerie, la numai u n an după ce această armă îşi făcuse pe depl in intrarea în istorie spărgînd ziduri le Constantinopolului . P r i n aceasta avem dovada indubitabilă că, într-adevăr, Moldova a fost una d i n primele ţări ale Europei răsăritene care şi-a adaptat cetăţile la folosirea ar t i ler ie i .

I n lipsa unor cercetări ample la faţa locului şi pornind numai de la conţinutul inscripţiilor menţionate, coroborat cu p lanul şi cu datele pe care le avem acum la îndemînă în privinţa cetăţilor Moldovei , în genere, socotim că lucrările d i n ani i 1399, 1440 şi 1454 au dus la rea l i zarea citadelei de la Cetatea Albă, a acelei fortăreţe cu plan rectangular şi cu turnuri circulare la colţuri. Aceste t u r n u r i , în măsură să suporte l o v i t u r i l e pieselor de art i ler ie dar şi să ofere loc de amplasare şi manevră a ar t i l e r ie i p r o p r i i , constituie cele dintîi elemente ale arh i tec tur i i mi l i t a re bizantine pe care o sesizăm în Moldova. Conţinutul inscripţiilor la care ne-am refer i t mai sus, p lanul citadelei, tehnica de construcţie şi ceramica bizantină descoperită a i c i 3 8 , n u fac decît să susţină punctul acesta de vedere.

Dacă însă pr ima atestare documentară în legătură cu amenajarea unei fortificaţii moldovene în funcţie de folosirea ar t i ler ie i la asedii şi cu dotarea ei cu piese de art i ler ie este cu puţin anterioară domniei l u i Ştefan cel Mare, numai în t i m p u l şi sub conducerea acestuia acţiunea se generalizează şi devine u n sistem pentru întreaga ţară.

• P r i m a acţiune a marelui domn în domeniul fortificaţiilor o sesizăm

la 4 apr i l ie 1459 cînd, exclusiv d i n interese politice de p r i m ordin care-i

3 0 F r . P a l i , Intervenţia lui Iancu de Hunedoara în Ţara Românească şi Moldova din anii 1447—1448 în „Studii" , X V I , 5, 1963, p. 1067 şi u r m . ; idem, S i ă p î -nirea lui Iancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării bizanţului, în „Studii" , 18, 3, 1965, p. 619 şi u r m .

3 7 I . Bogdan, op. cit., p. 327. 3 8 Ν . Constant inescu , Contribuţii la cunoaşterea ceramicii bizantine de la

Cetatea Albă (Belgorod Dniestrovski), în S C I V , X , 2, 1959, p. 441—451.

www.mnir.ro


cereau cu fermitate să aibe în vecinul de la nord u n aliat la începutul domniei, renunţă pentru scurtă vreme la H o t i n în favoarea regelui polon 3 9 . Urmărind permanent să-şi asigure la începutul domniei liniştea internă şi alianţa vecini lor în vederea mar i lor acţiuni ce aveau să urmeze, Ştefan a renunţat temporar la H o t i n în favoarea polonilor, dar η-a ezitat să încerce, în vara anului 1462, să elibereze Chi l ia de sub stăpînirea garnizoanei maghiare 4 0 de îndată ce regatul maghiar de după Iancu de Hunedoara îşi schimba radical poziţia faţă de Moldova şi d i n aliat f idel al acestuia devenea tot mai accentuat u n adversar.

Se consideră, pe bună dreptate, că p r i n acţiunea sa d i n 1462 Ştefan η-a urmărit să cucerească Chi l ia de la vec ini i şi aliaţii săi, m u n t e n i i , care nici n-o stăpâneau de mai multă vreme ci, dimpotrivă, s-o preia din stăpânirea garnizoanei maghiare, evitând în acelaşi t i m p o posibilă ocupare a cetăţii de către oastea otomană ce intrase în Ţara Românească. Aceeaşi pr imejdie otomană, devenită insă şi mai acută în ani i ce au urmat , a determinat, de a l t m i n t e r i , pe înşişi locu i tor i i oraşului şi apărătorii cetăţii de la Chi l ia să se supună în 1465 aceluia căruia îi rezistaseră cu trei ani mai înainte şi care, între t i m p şi i n împrejurări rămase neclare, reluase în 1464 H o t i n u l de la poloni , p u n i n d capăt acelei cedări vremelnice a cetăţii d i n nordul ţării.

N u m a i după reluarea Chi l ie i , cînd toate cetăţile Moldovei erau iarăşi în stăpînirea s tatului moldovean, ca în t i m p u l l u i A l e x a n d r u cel Bun, va începe adevărata operă constructivă a l u i Ştefan cel Mare. P r i n cercetare pe cale arheologică a Cetăţii Noi de lîngă R o m a n 4 1 s-a constatat că activitatea de constructor m i l i t a r a l u i Ştefan cel Mare în Moldova începe cu ridicarea acestei cetăţi, care este şi prima zidită în întregime în t i m p u l marelui domn.

Construită în vara anului 1466 pe u n teren fără urme de locuire anterioară, în lunca joasă şi nisipoasă a rîului Şiret, la circa 5 k m est de oraşul Roman, Cetatea Nouă are z i d u r i groase de 4,50 m şi plan rectangular prevăzut cu 7 turnuri circulare la colţuri şi pe m i j l o c u l a t re i d intre l a t u r i şi cu un bastion rectangular pe mi j locu l l a t u r i i de est, p r i n care se făcea accesul în inter ior ; la exterior, cetatea era înconjurată cu u n şanţ de apărare, lat de 9—13 m şi adînc de 4 m cu contra-escarpă zidită. Pentru consolidarea terenului nisipos şi inundabi l d in lunca Şiretului, constructori i au aşezat la baza întregii construcţii de piatră o ingenioasă reţea de bîrne orizontale d i n lemn, fixată pe p i l o n i d i n lemn înfipţi în nisip. Metoda aceasta a substrucţiilor d i n lemn aşezate la baza z idur i lor ridicate pe terenur i instabile, deşi n-o mai întâlnim, deocamdată, la nic i una d i n construcţiile feudal ismului moldovenesc, este specifică tehnici i constructive bizantine şi se întâlneşte la o serie de cetăţi ale epocii feudale t i m p u r i i de pe t e r i t o r i u l R. P. Bulgaria, precum şi la cetatea ridicată de bizant ini în sec. a l X-lea la Păcuiul l u i

3 0 I . Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, I I , B u c u r e ş t i , 1913, p. 266. /,ϋ Cronica moldo-polonă, în Cronicile slavo-romăne dtn sec. XV—XVI, p u b l i

cate de Ion Bogdan, ed. P . P. Panai tescu , B u c u r e ş t i , 1959, p. 178. 4 1 Cetatea N o u ă se a f lă pe m a l u l sting a l Şiretului l a c i rca 5 k m de oraşul

R o m a n . L . Chi ţescu , Principalele rezultate istorice ale cercetărilor arheologice din cetatea medievală de la Gîdinţi (r. Roman), în S C I V , 17, 2. 1966, p. 405—413 ; i d e m , Cu privire la tehnica de construcţie a Cetăţii Noi de lîngă Roman, în S C I V , 18, 4, 1967, p. 661—669.

www.mnir.ro


S o a r e r i . Folosirea acestei tehnici la Cetatea Nouă şi asemănarea d in p u n c t u l de vedere al p lanulu i şi a formei t u r n u r i l o r cu citadela de la Cetatea Albă ne-au determinat să considerăm că, întocmai ca şi la cetatea de la N i s t r u , tehnica constructivă întîlnită la Cetatea Nouă n u poate f i atribuită decît aceloraşi influenţe răsăritene venite în Moldova p r i n i n t e r m e d i u l l u m i i bizantine, cu care ţările române au avut atîtea legături.

Dar constatările pr i le ju i te de cercetarea acestei pr ime construcţii m i l i t a r e a l u i Ştefan cel Mare n u par a sugera numai folosirea în Moldova a tehnici i constructive bizantine ci . în egală măsură, dezvoltarea şi aplicarea creatoare a acesteia la cerinţele celei de-a doua jumătăţi a sec. al XV- lea . După cum se ştie, în această vreme tehnica amenajării fortificaţiilor se schimbă în funcţie de folosirea ar t i ler ie i la asedii. Sintetizînd caracteristicile fortificaţiei în acel moment, Fr. Engels arăta că „întrebuinţarea ar t i ler ie i a avut ca rezultat imediat mărirea gros imi i z idur i lor şi a dimensiunilor t u r n u r i l o r în dauna înălţimii lor . A c u m aceste t u r n u r i au început a f i denumite rondele (rondelli) ; ele se făceau îndeajuns de m a r i pentru a putea cuprinde cîteva piese de a r t i l e r i e " 4 3 .

Dacă aşa stăteau l u c r u r i l e pe plan european în secolul al XV-lea , f o r m a şi dimensiunile t u r n u r i l o r şi curt inelor de la Cetatea Nouă n u fac decît să probeze că cel puţin în acest caz moldoveni i nu erau cu n imic în urma n i v e l u l u i atins în apus de tehnica fortificaţiilor.

Lăsînd la o parte f a p t u l că p r i n cercetarea pe cale arheologică a Cetăţii Noi , şi p r i n coroborarea acesteia cu izvoarele scrise, s-a stabi l i t data exactă a construir i i ei (anul 1466)/ | 4, aducîndu-se astfel o substanţială corecţie cronici lor noastre interne ce a f i rmau că cetatea a fost zidită în 1483, s-au aruncat totodată unele l u m i n i noi chiar asupra unor aspecte d i n istoria s tatului moldovean. Aşa, de pildă, noile cercetări demonstrează că în t i m p u l atacului maghiar d i n 1467 la Roman nu a avut de suferi t decît oraşul medieval şi fortificaţiile sale d i n lemn. întrucît n u avem nici o ştire în legătură cu atacarea de către Mate i C o r v i n şi a Cetăţii N o i , aceasta nef i ind confirmată nic i de cercetările arheologice, sîntem nevoiţi să considerăm că regele maghiar a incendiat numai oraşul Roman şi fortificaţiile s a l e 4 5 şi că, deci, oastea maghiară η-a juns pînă la rîul Şiret şi la Cetatea Nouă.

După zidirea cetăţii de pe m a l u l stîng al Şiretului atenţia şi e f o r t u r i l e l u i Ştefan cel Mare se vor îndrepta spre apărarea graniţei răsăritene, ameninţată de puternice şi permanente atacuri tătare. împotriva acestora d o m n i t o r u l acţionează energic atît pe cîmpul de luptă cit şi pe şantierele de construcţie, ridicînd la Orhei o cetate de piatră cu plan

V e z i în a c e a s t ă pr ivinţă D. Vî lceanu, Cu privire la tehnica de construcţie a zidului de incintă al cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare (sec. al X-lea e.n.), în S C I V , 16, 2, 1965, p. 301 şi u r m .

u K a r l M a r x — F r i e d e r i c h E n g e l s , Opere, vol . 14, E d . Pol i t ică , Bucureş t i , 1963, p. 349.

' Λ L . Chiţescu, Principalele rezultate istorice..., loc. cit., p. 411. M . D. Matei şi L . Chi ţescu , în „Dacia" , N . S. , X , 1966, p. 291 şi u r m . ;

M . D. Matei şi L . Chi ţescu , Nouvelles données du probleme de l'apparition des fortifications des villes Moldaves au Moyen Age, în „Dacia" N . S., X I , 1967, p. 321. şi u r m .

www.mnir.ro


oblic rectangular şi pa t ru t u r n u r i circulare la colţuri „la sfîrşitul anilor 60 ai secolului al X V - l e a " / , e , confirmîndu-se, astfel, izvoarele scrise ce menţionează, începînd cu 8 februarie 1470, în fruntea cetăţii, pe pîrcălabul Radu Gangur. Tot atunci, la est de cetatea nou construită, a fost realizat cel de-al treilea şanţ şi va l de apărare ale oraşului de aici, sepa-rîndu-se astfel complet, p r i n t r - o fortificaţie proprie , aşezarea urbană de restul p la toulu i .

P lanul şi tehnica de construcţie a no i i cetăţi, t u r n u r i l e circulare, precum şi data la care a fost zidită (este cea de-a doua cetate de piatră pe care o ridică d i n temel i i Ştefan cel Mare la u n in terva l de pat ru ani) apropie cel mai m u l t cetatea de la Orhei de Cetatea Nouă, ceea ce confirmă atît originea comună a t i p u l u i celor două cetăţi (nu este deloc exclus ca în ambele locuri să f i fost aceiaşi constructori) , cît şi concepţia unitară de construcţie a celor două fortificaţii nou construite cu t u r n u r i circulare.

I n primăvara anului 1471 însă întreaga energie a domnului era concentrată în sudul ţării, unde conf l i c tu l moldo-muntean trecea de la faza latentă de pînă atunci la forme violente, a căror primă expresie a fost lupta de la Soci d i n luna mart ie . De subl iniat este f a p t u l că după v i c toria moldoveană de la Soci. deşi urmează o expediţie munteană în Moldova ce se soldează — conform scrisorii d i n 13 mart ie 1471 dată de Ştefan cel Mare solului polon Suhodolschi — cu ridicarea unei fortificaţii muntene pe teritoriul Moldovei, şi pe care noi am ident i f icat -o recent cu cetatea d i n lemn şi pămînt Crăciuna / ' 7 , Ştefan preferă să dejoace intenţiile belicoase ale l u i Radu cel Frumos abătînd apa Ş i re t u l u i pe u n alt curs şi lăsînd cetatea ridicată de munteni fără apă decît să ajungă la o ciocnire hotărîtoare cu vecinul său. P r i n aceasta, Ştefan urmărea menţinerea u n u i echi l ibru în relaţiile cu Ţara Românească, ştiut f i i n d că o ciocnire hotărîtă şi energică cu ţara vecină însemna de fapt declanşarea conf l ic tului cu i m p e r i u l otoman. I n permanenţă şi în mod repetat Ştefan va duce o politică de alianţă cu ţara vecină, incercînd în chip statornic să aibă în Scaunul de la Bucureşti aliaţi în rezistenţa pe care se străduia s-o organizeze împotriva expansiunii otomane. Pentru întărirea acestei rezistenţe o atenţie cu t o t u l specială a acordat d o m n u l Moldovei atît întăririi vechilor cetăţi moldovene de la finele veacului al X I V - l e a — care fuseseră făcute să reziste numai armelor albe specifice acelui t i m p , dar nu şi pieselor de art i ler ie — cît şi r i d i cării unor fortificaţii uşoare d i n lemn şi pămînt acolo unde ţara era încă lipsită de mijloace defensive şi unde interesele strategice şi tactice le reclamau şi impuneau.

Chiar dacă în momentul de faţă datele n u sînt suficient de concludente şi convingătoare în stabilirea fermă a momentu lu i cînd au fost adaptate vechile cetăţi moldovene noilor condiţii de luptă, cert este f a p t u l că, or icum, în t i m p u l invaziei otomane d i n vara anului 1476 ele erau în măsură să reziste puternicelor asedii. Se pare că atacul otoman d i n primăvara anului precedent, chiar dacă se încheiase cu strălucita

/ , , ; G . D. S m i r n o v , ApxeoAoeutecKoe uccAedoeanue crapoeo Opxest, în K S , C h i e v , 1954, p. 24 şi u r m .

L . Chiţescu, Cu privire la localizarea cetăţii Crăciuna, în S C I V , 18 ,2, 1967, p. 351 şi u r m .

www.mnir.ro


victor ie a oştilor moldovene la Vaslui , fusese în măsură să edifice şi pe oşteanul şi constructorul m i l i t a r care a fost Ştefan cel Mare. că vechile cetăţi de la sfîrşitul secolului al X I V - l e a nu vor rezista unor asedii puternice decît dacă vor f i grabnic şi bine adaptate noilor condiţii de luptă. Pentru aceasta cele două vechi cetăţi moldovene. Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului au devenit iarăşi şantiere de construcţ ie 4 B , de astădată în concepţia şi viziunea aceluia care zidise d i n temel i i şi în condiţiile de luptă impuse de cerinţele celei de-a doua jumătăţi a sec. al XV- lea cetăţile de lîngă Roman şi de la Orhei . N u m a i că, de astă dată, misiunea constructorului era cu m u l t mai dificilă în sensul că era pus să zidească n u după p l a n u r i dinainte stabilite, ca mai înainte, ci să adapteze numai vechile fortificaţii noi lor metode şi m i j loace de luptă, şi aceasta într-un t i m p foarte scurt în care e f o r t u l întregii ţări era subordonat intereselor apărării.

Referindu-se la cetăţi în general, dar mai cu seamă la adaptarea cetăţilor occidentale, Fr . Engels, care a studiat special această problemă, sintetizind-o, arată că „noile arme de foc făceau pretut indeni breşe în z idur i le de piatră construite după vechiul sistem şi de aceea se impunea inventarea u n u i nou sistem de fortificaţie. Lucrările de apărare t rebuiau construite în aşa fe l încît focului direct a l asediatorului să-i f ie opusă o suprafaţă cît mai mică d i n construcţiile de piatră, iar pe v a l u r i să f i e instalată o ar t i ler ie puternică. Vechiul zid de apărare a fost înlocuit cu v a l u l de pămînt care era doar căptuşit cu piatră" / l 9 . Intrucît acesta era p r i n c i p i u l fortificării în genere, cunoscut şi aplicat, de a l t m i n t e r i , de moldoveni la Cetatea Albă, Cetatea Nouă şi Orhei, să vedem cum au ştiut aceeaşi constructori moldoveni să reamenajeze vechile cetăţi şi să le adapteze noi lor cerinţe.

La Cetatea de Scaun a Sucevei s-a încercat mai întii u n fel de experiment i n sensul că la circa 20 m distanţă de vechiul zid muşatin, pe m i j l o c u l şanţului de apărare existent, a fost r idicat în j u r u l f o r t u l u i muşatin u n zid gros de 1,50 m prevăzut la exterior cu bastioane pătrate cu contra for ţ i 5 0 . P r i n umplerea cu pămînt a porţiunii d i n vechiul şanţ de apărare rămasă în spatele n o u l u i zid se crea n u numai o curte exte rioară cu mare suprafaţă de manevră ci, în p r i m u l rînd. o masă enormă de pămînt ce spri j inea spatele n o u l u i zid. Totuşi, îngustimea noulu i zid de incintă şi, mai cu seamă, bastioanele de formă pătrată nu erau încă. în măsură să reziste l o v i t u r i l o r de art i ler ie şi n ic i să ofere posibilităţi l a rg i de instalare şi de manevră ar t i ler ie i p r o p r i i . Se cereau, după cum am văzut, suprafeţe circulare care să permită ricoşarea proiectilelor şi să e l imine unghiur i l e moarte d i n bătaia apărătorilor. Constructorul a. sesizat de îndată acest l u c r u întrucît a in terveni t p r o m p t în înlăturarea neajunsuri lor . I n t r - o nouă etapă de construcţie, dar care urmează practic curînd pe pr ima, z idul de incintă abia construit era dublat la exterior-de u n a l t u l , gros de circa 2 m şi adosat l u i ; se realiza astfel, în ansamblu, u n zid de incintă gros de circa 3,50 m , ce înconjura cetatea ca u n inel .

w M . D . Matei , O nouă stemă cu inscripţie descoperită la Cetatea de Scaun a Sucevei (1477, sept. 8), comunicare p r e z e n t a t ă la Inst i tutul de Arheologie în apr i l ie 1972.

'·'' F r . Engels , Opere militare alese, I , E d . Mil i tară , Bucureş t i , 1962, p. 306. M M . D. Matei , Contribuţii arheologice..., p. 119 şi u r m .

www.mnir.ro


vechile bastioane păstrate f i i n d şi ele îmbrăcate la exterior c u turnuri semicirculare.

După ridicarea acestei incinte, vechiul şanţ de apărare a fost lărgit, realizîndu-se astfel, u n nou şanţ de apărare, larg la deschidere de peste 30 m, cu contraescarpa zidită şi susţinută de contra for ţ i 5 1 . Accesul peste şanţul de apărare se făcea pe u n pod de lemn, spr i j in i t de pi loni de piatră.

Se consideră că adaptarea Cetăţii Neamţului la noile condiţii de luptă s-a efectuat după încheierea operaţiilor de la Cetatea de Scaun, întrucît experienţa de la Suceava pare că i-a fost de mare folos cons t ructorului : acesta η-a mai fost în situaţia de a mai recurge la pînza de z i d u r i cu bastioane pătrate, ci a realizat, direct, o nouă pînză de z i d u r i exterioare, groasă de 3,50 m şi prevăzută la exterior cu pat ru t u r n u r i semicirculare. Şi aici noul zid de incintă a fost r idicat pe m i j locul vechiului şanţ de apărare şi, datorită terenului , numai pe latura de nord a cetăţii existente ; şi aici golul d i n spatele n o u l u i zid a fost u m p l u t cu pămînt şi moloz 5 2 , după cum şi de astă dată noua incintă a fost separată de exterior p r i n săparea în stîncă a u n u i şanţ de apărare lat de peste 35 m. Atît la Cetatea de Scaun a Sucevei, cît şi la Cetatea Neamţului lucrările de amenajare se pare că erau foarte avansate în vara anulu i 1476, cînd ambele fortificaţii au rezistat cu succes puternic i lor asedii otomane.

Nemulţumindu-se însă numai cu pregătirile de la Suceava şi Neamţ şi ţinînd seama de ştirile pe care le primea necontenit p r i v i n d uriaşele forţe ce u r m a u să f ie aruncate împotriva Moldovei , Ştefan întăreşte Cetatea Albă şi pune să construiască pe direcţia probabilă de invazie o serie de fortificaţii uşoare, lucrate d i n lemn şi pămînt. P o t r i v i t conţin u t u l u i inscripţiei de la Cetatea Albă d i n 1476, în zilele pîrcălabilor Herman şi Luca a fost zidită marea poartă 5 3 . Se pare că este vorba de realizarea unei intrări speciale, lucrare ce dădea cetăţii moldovene de la Marea Neagră u n plus de rezistenţă în faţa atacului iminent al f lo te i otomane. Totodată, la Berheci, Bîrlad şi Valea Albă sînt ridicate f o r t i ficaţii d i n lemn şi pămînt după p r i n c i p i u l străvechi al palisadelor. Şi dacă cercetarea fortificaţiilor de la Berheci şi Valea Albă constituie încă probleme de v i i t o r , cetatea de la Bîrlad este acum bine cunoscută, cercetarea ei p r i l e j u i n d o serie de constatări cu implicaţii d intre cele mai larg i . P o t r i v i t constatărilor făcute în t i m p u l cercetăr i lor 5 4 , cetatea de la Bîrlad (şi foarte probabi l şi cea contemporană de la Berheci) reprezenta centrul de concentrare a unor puternice t rupe de ţară care să fie manevrate în funcţie de deplasările, pe di fer i te direcţii, ale oastei

5 1 M . D. Matei şi A L A n d r o n i c , Cetatea de Scaun a Sucevei, ed. Meridiane , B u c u r e ş t i , 1965, p. 27.

"'2 N . Constant inescu , Date noi in legătură cu Cetatea Nemţului, în S C I V , 14, 1, 1963, p. 219 şi u r m . I n aceeaşi p r o b l e m ă vezi R a d u Popa, Cetatea Neamţului, ed. M e r i d i a n e , B u c u r e ş t i , 1968, p. 33.

5 3 I . Bogdan, op. cit., p. 334. 5 4 M . D . Matei , Date noi în legătură cu cetatea de pămînt de la Bîrlad, în

S C I V , X , 1, 1959, p. 119 şi u r m . ; M . D. Matei şi L . Chi ţescu , Henoropue ucropmecme eueodbi apxeoAoeutecKoao uccAedoeanua seMAHHOu Kpenocru β BbtpAade, în „Dacia" ,

N . S . , V I I , 1963, p. 439—465.

www.mnir.ro


invadatoare ; în acelaşi t i m p , asemenea fortificaţie avea menirea de a opune invadatorulu i ce ar f i înaintat dinspre sud pe valea Bîrladului o primă rezistenţă pentru a da răgaz oştirii moldovene să ocupe poziţiile de luptă cele mai avantajoase impuse de situaţia dată. I n momentul în care însă oastea otomană a pătruns în vara anului 1476 în Moldova nu pe valea Bîrladului, ca în anul precedent, ci pe valea Şiretului, Ştefan şi-a retras oastea d i n fortificaţiile abia ridicate la Bîrlad şi Berheci, iar acestea au fost incendiate spre a n u f i ocupate şi folosite de oastea otomană împotriva acelora care le ridicaseră. Desfăşurarea evenimentelor d i n vara anului 1476 şi grelele încercări p r i n care a trecut atunci Moldova constituie tot atîtea dovezi ale gîndirii mi l i t a re superioare a l u i Ştefan cel Mare. Fiindcă, dacă în cursul acestei campanii cetăţile de piatră, de curînd reamenajate, de la Suceava şi Neamţ au rezistat puternicelor asedii otomane, contr ibuind i n acest fe l la salvarea ţării, Cetatea Nouă de lîngă Roman, situată chiar pe direcţia înaintării grosului oastei otomane, a fost nevoită să cedeze. Cercetările arheologice au dovedit că acum ziduri le cetăţii au fost distruse ( f i ind refăcute ul ter ior ) , iar izvoarele scrise demonstrează că între 22 mai 1476 şi 11 februarie 1478 în divanul domnesc n u mai apar pîrcălabii acestei cetăţii. Rezultă de aici că în vara anului 1476 Cetatea Nouă a fost distrusă, refacerea ei petre-cîndu-se, or icum, înainte de 11 februarie 1478 cînd pîrcălabii acestei cetăţii reapar în d ivanul domnesc.

Imediat după refacerea şi repunerea în funcţiune a Cetăţii N o i e for tur i le d o m n i t o r u l u i se concentrează spre sudul ţării. A i c i , p o t r i v i t cronicilor, după 22 iunie 1479, moldoveni i au construit o nouă cetate, Chil ia , folosind 800 de zidari şi 17 000 de a j u t o a r e 5 5 . Chiar dacă, pînă la efectuarea unor cercetări arheologice, nu vom f i în măsură să ştim dacă Ştefan cel Mare a zidit într-adevăr, aşa cum se pare, o nouă cetate la Chi l ia Nouă sau a întărit şi reamenajat vechea Chilie, luată în 1465 d i n stăpînirea garnizoanei maghiare, important este f a p t u l că în acest an cetatea de la guri le Dunării a fost pusă de domnul Moldovei în situaţia de a rezista unor noi atacuri ; tot aşa cum în acelaşi an, 1479, o altă inscripţie de la Cetatea Albă ne informează că şi aici s-au efectuat lucrări de fort i f icare , materializate p r i n înălţarea u n u i nou zid de apărare r ' 6. Asemenea intense şi grabnice măsuri de for t i f icare a sudului ţării le lua Ştefan pentru a n u f i surprins de u n atac d i n partea turc i lor sau a aliaţilor acestora, domni i Ţării Româneşti. Fiindcă numai după ce şi ultima încercare pe care o face Ştefan în 1481 de a avea în Vlad Călugărul u n aliat în Ţara Românească se dovedeşte la fe l de i n f r u c tuoasă şi neviabilă ca şi cele de mai înainte, domnul moldovean va renunţa la polit ica munteană de pînă atunci şi, în cadrul e for tur i lor pe care le face de a for t i f i ca ţara spre a putea rezista atacurilor externe, pune stăpînire pe cetatea munteană Crăciuna 5 7 , care fusese ridicată (din lemn şi pămînt) pe m a l u l stîng al cursului f i n a l al Şiretului, deci pe t e r i t o r i u l moldovean, la 10 mart ie 1482.

•"' Cronicile slavo-române din sec. XV—XV/, publicate de I . Bogdan, ed. P. P. Panai tescu , Bucureş t i , 1959, p. 34.

r , c I . Bogdan, op. cit., p. 338. Istoria României, I I , Bucureş t i , p. 527 ; L . Chiţescu, în S C I V , 19, 1, 1968,

p. 81, şi u r m .

www.mnir.ro


Tot atunci , sau la puţin t i m p după luarea în stăpînire a cetăţii Crăciuna, au loc ample lucrări de întărire a Cetăţii N o i de lîngă Roman. Cercetările arheologice au dovedit că în 1483 are loc mărirea şi întărirea cetăţii de aici şi nicidecum fondarea ei, cum afirmă t e x t u l croni cilor noastre i n t e r n e 5 8 . S-a dovedit că acum i se adaugă Cetăţii N o i o nouă curtină exterioară pe latura de est, de circa t re i o r i mai mare decît pr ima . Noua incintă exterioară, cu z idur i groase de 4 m, era prevăzută la colţuri cu t u r n u r i circulare şi cu intrarea flancată de două t u r n u r i semicirculare. După terminarea z i d i r i i noi i incinte, ce se lega de faza mai veche p r i n două t u r n u r i circulare, întregul complex de la Cetatea Nouă a fost înconjurat de u n impunător şanţ de apărare, a cărui lărgime variază între 30 şi 50 m şi în care a fost abătută apa Şiretului, întocmai ca la Chil ia , unde apa braţului cu acelaşi nume al Dunării pătrundea în şanţul de apărare al cetăţii dunărene. N u m a i după aceste lucrări Cetatea Nouă a devenit acea fortificaţie inexpugnabilă în măsură să impresioneze, chiar în veacul următor, pe c ă l ă t o r i 5 9 şi să ofere u n loc de concentrare şi conducere a t rupelor atît în t i m p u l l u i Ştefan cel Mare cît şi mai tîrziu, în zilele celui dintîi unif icator al ţărilor române care a fost M i h a i Viteazul .

Aşa cum este îndeobşte cunoscut, în ciuda e for tur i lor făcute de moldoveni , în 1484 t u r c i i , cu o mare oaste şi cu o flotă puternică, conduşi direct de sul tanul Baiazid al I I - lea şi ajutaţi de tătari şi Vlad Călugărul, asediază şi cuceresc Chi l ia şi Cetatea Albă şi pătrund pînă la Suceava, j e f u i n d şi pîrjolind t o t u l în cale, inclusiv cetatea de pămînt şi lemn de la Crăciuna, care în aceste momente şi-a încheiat d e f i n i t i v existenţa.

Căderea cetăţilor de la Dunăre şi Mare a însemnat pent ru statul moldovean crearea unor m a r i breşe în sistemul defensiv şi p ierder i deosebite d i n punct de vedere ter i tor ia l şi economic. I n această situaţie, atenţia l u i Ştefan se va îndrepta în u l t i m i i ani a i vieţii spre fort i f icarea cetăţilor d i n n o r d u l ţării şi spre construirea de obstacole împotriva atacurilor tătare d i n est. Mărturii în acest sens găsim într-o cronică rusească după care, înaintea luptelor cu regele polon loan Alber t , Ştefan cel Mare „şi-a adunat oastea l u i şi a aşezat cu oameni şi a întărit puternic Cetatea de Scaun Suceava şi toate celalte cetăţi ale l u i " 6 0 şi i n construirea cetăţii de la Soroca.

Cercetările arheologice efectuate la Soroca de către cercetătorii sovietici au demonstrat că împotriva cetelor tătare a r idicat Ştefan cel Mare fortificaţia al cărei pircălab este atestat documentar începînd cu 12 iu l ie 1499. Cetatea pe care a r idicat-o Ştefan cel Mare în aceşti ani la Soroca şi pe care a condus-o pîrcălabul Coste, m e m b r u al d ivanului domnesc, era d i n lemn şi pămînt. Resturile ei au fost găsite sub ziduri le

Grigore U r e c h e , op. cit., p. 27. 5 9 George Reicherstorffer , în Călători străini despre ţările române, I , B u c u

reşti , 1968, p. 202. 6 0 ΠοΛΗοε co6paHne pyccKHx jieTonnceii, V I I . St. Petersburg, 1907, p. 555, apud

M . D . Matei , Contribuţii arheologice la istoria oraşului Suceava, Bucureş t i , 1963, p. 120.

www.mnir.ro


cetăţii de piatră pe care o va înălţa în acelaşi loc Petru Rareş 6 1 . F o r t i f i caţia d i n lemn şi pămînt de la Soroca a continuat să funcţioneze cu aceleaşi ros tur i şi rezultate şi în t i m p u l l u i Bogdan cel Orb, care preciza d i n nou menirea ei : „castrum nostrum Sorocianum... contra paganos tutelam habet" 6 2 .

Importanţa cu t o t u l deosebită pe care Ştefan cel Mare a acordat-o acestei cetăţi d i n l e m n şi pămînt rezultă d i n însăşi prezenţa pîrcălabului ei în lista de m a r t o r i : Coste este p r i m u l şi s ingurul pîrcălab cunoscut pînă acum, al unei cetăţi domneşti d i n lemn şi pămînt, membru al d i v a n u l u i domnesc.

Cu cetatea d i n lemn şi pămînt de la Soroca se încheie activitatea l u i Ştefan cel Mare de constructor strălucit al celui mai puternic şi mai organizat sistem de apărare d i n întreaga istorie a Moldovei medievale. P r i n trăinicia şi solidaritatea construcţiilor, p r i n construirea de noi cetăţi sau p r i n adaptarea celor vechi la cele mai noi cerinţe ale tehnic i i de luptă, p r i n dispunerea lor în locuri le cele mai indicate atît la graniţe cît şi în in ter ior (ceea ce oferea posibilităţi sporite de manevrare a t r u pelor) sistemul defensiv al Moldovei d i n cea de-a doua jumătate a secolului al XV- lea , bazat pe coexistenţa cetăţilor d i n lemn şi pămînt, a cunoscut u n interes d intre cele mai importante d i n partea domniei . Interesul cu t o t u l aparte pe care Ştefan cel Mare 1-a acordat cetăţilor s-a material izat n u numai p r i n folosirea celor mai noi sisteme şi m i j loace de apărare, ci şi în numirea în funcţia de pîrcălabi a celor mai apropiaţi şi mai de nădejde oameni ai săi, uneori chiar a rudelor sale. Ca să dăm numai cîteva exemple, va f i suficient, credem, să a m i n t i m că, încă de la începutul domniei l u i Ştefan cel Mare, u n c h i u l său Vlaicu a fost n u m i t pîrcălab al Cetăţii Albe ; în 1476 Vla icu apăra H o t i n u l în faţa asediului otoman, iar în 1481 îl întîlnim conducînd cetatea de la O r h e i . Tot aşa, pe Duma, f i u l l u i Vlaicu, îl aflăm conducînd mai întîi H o t i n u l , împreună cu tatăl său, apoi Cetatea Albă şi mai pe urmă Cetatea Neamţului, iar Şendrea, cumnatul d o m n u l u i , a condus Cetatea de Scaun a Sucevei.

Continuînd, trebuie spus că bătrînul Arbore a condus apărarea eroică a Cetăţii Neamţului în t i m p u l asediului otoman d i n 1476, iar f i u l său Luca a condus cu aceeaşi gri jă şi pricepere apărarea Cetăţii de Scaun a Sucevei împotriva asediului l u i loan A l b e r t 6 3 . I n f ine, trebuie adăugat, de asemenea, că aceeaşi gri jă a d o m n u l u i pentru cetăţile M o l dovei şi pentru pîrcălabii lor rezultă şi d i n constatarea că mormîntul pîrcălabului Micotă — acela care a condus mai întîi Cetatea Nouă şi

0 1 în legă tură cu c e r c e t ă r i l e arheologice de la Soroca, vezi G . F . Cebota-renko, Κ eonpocy o β pe Menu eosHUKHoeenuH CopoKCKOă npenocTu. în Marepua.îbi u ucc.ie-doeanuR no apxeoAoeuu u 3Τΰθεραφιιιι MoAÔaecKOû CCP, Chişinău, 1964, p. 210 şi u r m .

6 2 H u r m u z a k i , Documente..., I I , 3, p. 700. 6 3 V e z i m a i cu s e a m ă A. S a r c e d o ţ e a n u , Divanele lui Ştefan cel Mare, i n

A U B , ser ia şt i inţelor sociale (istorie), nr . 5, 1956, p. 157 şi u r m . ; cf. C . C . G i u r e s c u , Istoria românilor, I I , 1, B u c u r e ş t i , 1937, p. 103.

www.mnir.ro


apoi Cetatea Neamţului — a fost aşezat în pronaosul Mănăstirii Neamţ „şi 1-a împodobit Io Ştefan Voievod al Ţării M o l d o v e i " 6 4 .

Avînd în f runtea lor pe u n u l sau chiar doi pîrcălabi, m e m b r i ai d ivanulu i domnesc, cetăţile de piatră ale Moldovei au consti tuit în t i m p u l l u i Ştefan cel Mare coloana vertebrală a apărării întregii ţări. P r i n pierderea Chi l ie i şi a Cetăţii Albe în 1484 sistemul acesta uni tar şi complet de apărare a fost puternic l o v i t şi va începe să decadă. Fiindcă, a ş a cum am încercat să arătăm, în t i m p u l l u i Ştefan cel Mare Moldova dispunea de u n sistem d u r a b i l de apărare, cu n imic infer ior celor d i n ţările vecine ; în veacul al X V I - l e a şi, mai cu seamă, în cele următoare situaţia se prezintă s t ructura l deosebită. I n vreme ce fortificaţiile d i n alte ţări se modernizează în sensul adaptării treptate şi permanente a lor la progresele înregistrate în tehnica asediilor, cetăţile Moldovei au rămas în general la forma şi dimensiunile d i n secolul al XV- lea . Ins taurarea dominaţiei otomane asupra Moldovei în 1538 a făcut să dispară orice posibil itate de a continua fort i f icarea ţării. E f o r t u r i l e pe care le vor face u n i i d in t re d o m n i t o r i i eroi ai Moldovei sec. a l X V I - l e a în vederea eliberării ţării de sub dominaţia otomană n u puteau nicidecum viza şi ridicarea unor fortificaţii — a t r i b u t al existenţei u n u i stat independent —, ci numai recucerirea de la t u r c i a unor cetăţi moldovene. Şi clacă zidirea la Soroca a unei cetăţi de piatră în locul celei de l emn în t i m p u l celei de-a doua domni i a l u i Pe t ru Rares 6 5 are menirea de a demonstra posibilităţile economice pe care le avea încă Moldova, ea vădeşte şi l imi te le polit ice ale acesteia : se putea construi o cetate d i n piatră împotriva incurs iuni lor tătare d i n est, dar nicidecum n u se putea zidi una în sud împotriva turc i lor .

I n a doua jumătate a secolului al X V I - l e a , cînd lupta pentru înlăturarea dominaţiei otomane s-a înteţit, Poarta a in terveni t direct şi b ruta l cerînd l u i A l e x a n d r u Lăpuşneanu în cursul celei de-a doua domni i (1564—1568) distrugerea cetăţilor ţ ă r i i 6 6 . Se pare însă că A l e x a n d r u Lăpuşneanu η-a îndeplinit această poruncă, mulţumindu-se p r o babil cu u n s imulacru în acest sens, întrucît atît arheologic cît şi documentar existenţa cetăţilor moldovene este atestată în continuare, atît în t i m p u l campaniei l u i M i h a i Viteazul în Moldova, cît şi mai tîrziu.

I n afara corectării substanţiale aduse informaţiei cronici lor m o l dovene ce a f i rmau că distrugerea cetăţilor s-a făcut în t i m p u l domniei lu i A l e x a n d r u Lăpuşneanu, cercetările arheologice au adus dovada că majoritatea cetăţilor moldovene au fost distruse la începutul u l t i m u l u i sfert al veacului al X V I I - l e a de către Dumitraşcu Cantacuzino, unele d intre cetăţi, p r i n t r e care şi H o t i n u l şi Cetatea Neamţului, f i i n d folosite chiar şi după această dată, dar numai temporar.

m T e x t u l inscripţiei de pe m o r m î n t u l lui Micotă , l a G . Balş , Bisericile lui Ştefan cel Mare, în B C M I , X V I I I , 1925, fasc. 43—46, p. 289.

·" G . F . Cebotarenco, op. cit., p. 216. 0 8 G r i g o r e Ureche , op. cit., p. 197.

www.mnir.ro


C O N S I D É R A T I O N S S U R L E S F O R T I F I C A T I O N S D E L A M O L D A V I E A U X X l V e — X V I « S I È C L E S


Q u a n d en 271 l 'organisation d'état esclavagiste a cessé d'exister sur le territoire de l 'ancienne Dacie , les anciennes v i l les et citadelles ont é té a b a n d o n n é e s et la population locale v é c u t par l a suite dans des a g g l o m é r a t i o n s rurales (villages) sans a u c u n é l é m e n t de fortification. M a i s , lentement, et à messure que les formes d'organisation féodale s 'accentuaient, en c o m m e n ç a n t avec les V I e — V i l e s., certaines a g g l o m é r a t i o n s de type féodal sont entourées de fortifications en terre et bois. J u s q u ' a u x X I I I e et X l V e siècles, sur le territoire de notre pays on signale seulement des fortifications de ce genre, construites d'après le pr incipe des pal is sades. L e s p r e m i è r e s fortifications en pierre sont é levées en Moldavie pendant le r è g n e de P e t r u M u ş a t (1375—1392). Donc jusqu'à la constitution de l 'état féodal moldave, la population locale ut i l isai t en exc lus iv i té des fortifications en bois et en terre. A par t i r de Pe t ru Muşat , l 'autori té centrale init ie l a construction de puis santes citadelles en pierre à Şcheia , S u c e a v a ou N e a m ţ et développe à un niveau supér ieur l 'ancienne tradition des fortifications en terre et bois : l a ci té des Muşats de R o m a n ou les fortifications urbaines de B a i a , Şiret , S u c e a v a ou R o m a n . J u s q u ' a u m i l i e u de X V « siècle on construit d'autres fortifications en pierre et en 1454 a p p a r a î t l a p r e m i è r e nouvelle sur l ' équipement d'une cité moldave avec des pieces d 'art i l lerie .

P e n d a n t la d e u x i è m e moitié du X V e siècle, au temps d 'Etienne le G r a n d (1457—1504), le s y s t è m e de défense de la Moldavie acquiert une solidité maximale . E n 1466 on construit la Ci tadel le Neuve (Cetatea Nouă) p rès de R o m a n , à m u r s épais de 4,50 m , p l a n rectangulaire et sept tours c i rculaires capables de résister aux a rmes à feu. A la f in de la 6 - è m e décennie du X V e siècle on ér ige à O r h e i , d 'après les m ê m e s plans qu'à R o m a n , une citadelle en pierre à p l a n oblique — rectangulaire et quatre tours c i rculaires a u x coins. Pendant les années 1475—1476, les anciennes citadelles du X l V e siècle de Suceava et N e a m ţ on été réorganisées et adaptées a u x nouvelles conditions de lutte, é tant munies de rangées de murs e x t é r i e u r s gardés par des tours à demicirculaires . A i n s i fortifiées, les deux citadelles ont résisté a u x sièges des Ottomans pendant l 'été de l 'année 1476. A v a n t de construire une nouvelle citadelle en pierre à C h i l i a en 1479, le s y s t è m e de défense d u pays avai t é té c o m p l é t é par une série de petite forteresses en bois et terre élevées à Bîr lad , B e r h e c i et V a l e a Albă . E n 1484, on ajoute à la Citadelle Nouvel le une petite cour e x t é r i e u r e g a r d é e par des tours circulaires , le complexe tout entier é t a n t ensuite entouré d'une imposante douve de défense en laquelle on avai t dévié les eaux d u Siret . E n f i n , le s y s t è m e défensif est p a r a c h e v é en 1499 par l 'élévation d'une citadelle en bois et terre à Soroca. C e l l e - c i termine l 'act ivité d 'Etienne le G r a n d comme br i l lant constructeur du plus puissant et organisé sys tème de défense de toute l 'histoire m é d i é v a l e de la Moldavie .

A p r è s l 'occupation en 1484 de C h i l i a et de Cetatea A l b ă par les turcs, ce s y s t è m e unitaire et complexe de defénse a été fortement t o u c h é et i l a c o m m e n c é à régresser . L ' i n s t a u r a t i o n de l a domination é t r a n g è r e sur l a Moldavie en 1538 a d i m i n u é a u m i n i m u m toute possibilité de fortification. E n 1543, quand Petru R a r e ş construit la citadelle en pierre de Soroca, l 'action de fortification du pays est prat iquement f inie . L e s citadelles continueront d 'être utilisées approximat i vement en leur ancien aspect j u s q u ' a u X V I l e siècle quand elles ont été détrui tes pour l a plupart , seulement quelques une continuant à durer m ê m e après .

www.mnir.ro

P R O P R I E T A T E A FUNCIARĂ BUCUREŞTEANA ÎN PERIOADA P R E C A P I T A L I S T ^ .

de L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

I n per imetru l oraşului feudal era cuprinsă vatra l u i şi pămîntul înconjurător. I n sec. al X V I - l e a şi al X V I I - l e a orăşenii foloseau această întindere pentru agricultură şi creşterea vi te lor . Dezvoltarea economică d i n sec. al X V I I I - l e a şi mai ales dezvoltarea tot mai pronunţată a meşteşugurilor, apariţia manufactur i lor au început să pună tot mai m u l t problema proprietăţii funciare. Considerînd pămîntul oraşului propr ie tatea domnului , u n i i orăşeni se credeau stăpînii întregului hotar şi îşi ziceau moşneni '. Pe locuri le acestea ei îşi clădeau case, prăvălii, dependinţe „făr de chirie şi făr de gîlceavă" 2 . Dar domni i au făcut treptat danii masive d i n t r u p u l oraşului, mărind proprietăţile mar i lor feudal i eclesiastici, ale unor aşezăminte or i ale unor m a r i boieri . La m i j l o c u l sec. a l X V I I I - l e a aşezămintele domneşti : Radu Vodă. P lumbuita , M i h a i Vodă, Sf. Apostol i , Căldăruşani, Sărindar, Mi t ropol ia , Biserica domnească d i n Curte, Cotroceni, Văcăreşti, Pantel imon, Sf. Spir idon, precum şi altele c t i tor i te de boieri şi clerici : Sf. Ecaterina. Sf. loan cel Mare, Sf. Sava, Sf. Gheorghe, Mărcuţa, Hagi Dina, au r u p t p r i n puterea d o m nească întinderi m a r i d i n moşia oraşului. Toate dealurile Bucureştilor, o puternică podgorie în t i m p u l acela, au fost acaparate de mănăstiri avide de a stăpîni numeroase prăvălii şi pivniţe în oraş 3 .

Constantin Mavrocordat hotăra la 1745 ca la toţi aceia care aveau case pe pămîntul mănăstirii Radu Vodă, „...însă nu în tîrgurile cele dinlăuntru, ci p r i n mahalale...", să l i se „...măsoare locul cît ţine al u n i i case l u n g u l şi l a t u l şi să se plătească după stînjeni, plătindu-se stînjenul cîte u n ban... şi aceasta să f ie chir ia a tot anul . . . " 4 . Diferenţierea chir ie i era şi efectul creşterii importanţei comerciale pe care începuseră să o obţină terenuri le d i n oraş odată cu dezvoltarea economiei băneşti.

La 1752 s-a produs una d i n cele mai m a r i dislocări d i n t r u p u l oraşului Bucureşti : Grigore vodă Ghica a trecut întreaga parte de răsărit a moşiei oraşului, 12 mahalale cu tîrgoveţii şi casele lor, în depen-

1 I . Ionaşcu, Aspecte demografice şi sociale din Bucureşti la 1752, în „Revis ta A r h i v e l o r " , an . I I , nr. 2, Bucureş t i , 1959, p. 118. O carte a judeţului b u c u r e ş t e a n T o m a amintea că P r e d a B r î n c o v e a n u ,,a avut nişte loc de g r ă d i n ă aici în oraşul Bucureş t i , m o ş n e a n încă m a i dinainte vreme. . . " (cf. nota 9).

2 A r h . St . B u c , F o n d M - r e a R a d u Vodă , L V I I I / 9 . 3 I . Ionaşcu , op. cit., p. 119. 4 I b i d e m , nota 12.

www.mnir.ro

82 L I V I U ŞTEFĂNESCU

denţa aşezămintelor sale de la Pantel imon. Cei mai mulţi d i n locui tor i i acestui vast domeniu erau slujbaşi, ţărani şi meşteşugari. E i au fost supuşi la plata unei rente care varia de la 30 bani la u n taler şi jumătate. U n u l singur a fost obligat la plata a doi ta ler i , iar un a l t u l care avea u n scaun de carne şi vie la 15 t a l e r i 5 . I n anaforaua mar i lor boieri d i n ianuarie 1785 se reaminteau evenimentele d i n 1752 : „răposatul Grigore vodă Ghica n-au cumpărat această moşie şi să o dea danie la spital , care moşie ce ar f i fost cumpărat-o se cuvenea a f i la spital supt fe lu l de pl irezuoti ta şi avea pe depl in toate îndreptările ca şi celelante moşii. Ci au afierosit 12 mahalale d i n Bucureşti i n care mahala fieşte-care stăpîn al casii îşi avea stăpînirea casii şi a locului lui de sumă de ani multă, ce nu se ţine minte (sublinierea noastră — L . Ş.).. . Şi răposatul Grigore vodă măcar de au şi îndatorat a da la spital pentru pomană oareşicare dare p r i n catastih, ce atunci s-au pecetluit, dar n u este t u cale să-şi piarză ei şi stăpînirea ce au stăpînit după paragraf ton exani-monefton hronos, adică fiindcă ş-au stăpînit ei casile şi locurile lor de sumă de ani ce nu să ţine minte , iar paragraf a domnilor iaste mai mică, şi găsesc cu cale să plătească Manolache polcovnic ceia ce atuncea întîia dată s-au o r i n d u i t după catastihu mării sale, făr de vreo mai sporire şi să stăpînească locul acela neînstreinîndu-să cu niscaiva ca acestea p r i c i n i , fiindcă îl are de zestre şi preţuit în banii l ips i i zestrilor, dupe cum să vede într-un comision ce-1 are la mînă.. ." 6 .

A m i n t i r e a şi invocarea dreptu lu i de moştenire era frecventă în cazul t ransmiter i lor proprietăţilor bucureştene. La 12 mai 1755 u n zapis reamintea : „...că avînd Constandin sin Ghioca u n loc de casă aici în Bucureşti , i n mahalaoa Colţii, rămas de la tată-său de baştină, iar n u de la mumă-sa şi făcîndu-1 vănăzătoru, l -au fost cumpărat un popă Şerban ot Colţea, în ' ta ler i 130..." 7 .

La 10 mart ie 1756 u n zapis menţiona : „...precum să se ştie că i -am vîndut u n loc, ce-mi este şi mie de la părinţii mie i . Şi acel loc este pă lîngă Radu călăreţ şi l - am vîndut de a mea bună voe, să facă dumnealui ce-i va f i voia cu dînsul, după cum arată şi zapisele cele v e c h i . . . " 8 ; în februarie 1758 u n alt zapis : „...care prăvălii sînt cu păţmîntu cju tot ale mele şi să t ragu de la moşul dumnealui şă de la moşul dumnealui le-au fost cumpărat Staicul logofăt şă de la Staicul logofăt le-au cumpărat răposatul soţul mieu Gheorghe abagiul, după cum dovedesc zapisele cele vechi . . . " ( J ; la 9 iul ie 1768 u n alt zapis de vînzare a unor prăvălii în mahalaua Răzvanului : „...care prăvălii sănt iarăş de la muma mea luate şi acum căzăndu-i-să dumnealui iarăşi i -am dat şi

5 Ibidem, p. 130. ( i George Potra , Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti, 1594—1821,

B u c u r e ş t i , 1961, p. 518—521. Deşi just i ţ ia p r i n sentinţa din 16 i u n i e 1784 a D e p a r tamentului de opt d ă d e a dreptatea lui Manolache, rezoluţia d o m n e a s c ă îl decade şi d i n dreptul de embaticar, preferind pe Gheorghe Cernavodeanu, „...om strein şi l ips i t de casă. . . " , care s-a aşezat c u epitropul mănăst i r i i .

7 Ibidem, p. 428—429. s F l o r i a n Georgescu, P a u l Cernovodeanu. Ioana P a n a i t Cris tache, Documente

privind istoria oraşului Bucureşti, Bucureş t i , 1960, p. 100. ;l Ibidem, p. 104.

www.mnir.ro

PROPRIETATEA FUNCIARA BUCUREŞTEANA P R E C A P I T A L I S T A 83

eu această prăvălie cu pămîntul ei d i n podul cel mare păn în gardul Stel i i , după cum să coprinde şi în zapisele cele vechi de cumpărătoare... '"".

La 3 iul ie 1775, A l e x a n d r u Ips i lant i întărea jalba pe care o dăduseră : popa Gheorghe protopopul şi popa Bălaş, popa A n d r e i , popa Dobre. Hristea căpitanul, Voico căpitanul, Dragu tabacul, Ion scutelnicul, Alexandru Preda păhărnicelul, Apostol , Staico, Pavel, Păun şi D u m i t r u căpitanul cu toţi mahalagii d i n mahalaoa Broştenilor de aici d i n oraşul domnii mele Bucureşti, zicînd că ei au ocină de moşie într-acea mahala ce se chiamă Slobozia Domnească de moştenire, care moşie o au cu hotare şi pietre şi întărită stăpînire cu hr i sovul domni i sale răposatului Matei vodă Basarab d i n anul 1636 sept(em)v(rie) 6..." ,,...drept aceia, şi domnia mea a dat acest hrisov la măna mai sus numiţilor mahalagii de întărire ca să aibă a ţine şi a stăpîni acea moşie cu bună pace de către vecinii împrejuraşi pă toate semnele şi hotarele ce le sînt împietrite, însă d i n colţul z idulu i sfîntului Spir idon nou pînă în Dîmboviţa în matca cea veche şi pînă la mori le d i n anini şi la hotarele d i n luncă şi pînă la hotarul cel d i n lac şi la deal pînă în v i i l e sf intei mănăstiri Radul vodă şi ale orăşenilor, găsindu-să toate hotarele aceştii moşii nestrămutate (sublinierea noastră — L.Ş.), după cum să coprinde şi în hr isovul domni i sale răposatului Matei vodă Basarab..." u .

Uneori , cînd domnia închina clericilor locuri în oraş, tîrgoveţii care nu vro iau să devină chiriaşii noi lor stăpîni îşi răscumpărau de la domnie cheltuieli le l 2 .

Anaforaua mar i lor boieri d i n 15 martie 1783 menţiona un loc v i r a n în mahalaua Negustorilor, care f i i n d loc domnesc n u era cu cale să f ie luat de Petcu Dristoreanu. Deoarece Petcu n u vroia să cedeze locul v i r a n : ,,...au eşit de faţă t re i neguţători de cinste vechi l i d i n partea mahalagiilor, anume : Ioniţă mazi lu lumînăraru şi Drăghici mărgelaru şi Apostol şalvaragiu făcînd deosebită cerere... să întoarcă l u i Petcu c u m părătorul, banii cu dobânda lor şi acel loc să rămîie iar viranea.. ." . Locul viran a fost apoi închinat bisericii sf. Nicolae d i n mahalaua Neguţătorilor 1 3 .

H r i s o v u l d i n 4 iunie 1763 al l u i Constantin Racoviţă întărea : „...cinstitului şi credinciosului boiarului domniei meale D i m i t r a c h i Ghica b iv vel spătar ca să aibă a ţine şi a stăpîni u n loc în dosul puşcăriei..." H .

O proprietate boierească se vindea în Bucureşti la 1767 în cuprinsul ei astfel : „...casile noastre dă aicea den Bucureşti, den mahalaoa biser i c i i îanii, cu tot locul lor, cu grădina şi cu toate namestiile dă pe împrejur cu gard, cu culmie, cu şopron, cu casa de jos, cu o casă mai mică, cu poartă bună, cu puţu în curte, cu curtea dăspre u luc i , cu grădină

K Ibidem, p. 115. ! l Ibidem, p. 117—118. L a 3 februarie 1754 D u m i t r u rumeliotul recunoştea :

„...să ştie că făc înd eu scaun de carne c u învăl i toare pe loc domnesc, l a poarta d o m n e a s c ă din jos şi închinînd m ă r i a sa vodă locul bisearici lor domneşt i , a m luat de la m ă r i a sa Vodă bani taleri şapte şi pe lemnele mele care a m făcut acel scaun. Şi de n c u m înainte să n u m a i aib eu t r e a b ă c u acel scaun nic idecum, ci să-1 s t ă -p î n e a s c ă preoţi i c u b u n ă pace dă c ă t r e m i n e şi dă c ă t r e tot n e a m u l mieu. . . " (vezi G . Potra , op. cit., p. 420).

Ώ George Potra , op. cit., p. 420. , : : F l o r i a n Georgescu.. . , op. cit., p. 137—138. '"' George Potra , op. cit., p. 456.

www.mnir.ro


asemenea, cu casile dă sus, toate grăjite cu p a t u r i , cu laviţi, cu păticine, cu macaturi , cu uşile la toate casile căptuşite, cu ferestre de sticlă la toate casile, cu încuietori la toate uşile. Asemenea şi beciurile iarăşi cu p a t u r i , cu laviţi, cu uşi ; aşijderea şi o căscioară ce este dendosul grădinii cu locşoru ei şi cu puţu în curte. . . " toate cu 5 000 de taler i . Vindea ..Radu Văcărescu b iv vel vornic, împreună cu Veneţiana soţiia mea..." şi cumpăra , , . . .Mihai Bărbătescu b iv vel stolnic.. ." cu jupineasa Safta, soţia l u i 1 5 .

Proprietatea imobiliară bucureşteană devenise căutată în a doua jumătate a sec. al X V I I I - l e a . Numeroase sînt schimburi le pe care le fac bisericile şi mănăstirile bucureştene administratoare d i n depărtare ale l a t i f u n d i i l o r d i n ţară, avide de u n ciştig mai mare, sigur şi mai lesnicios de supravegheat. Creşterea va lor i i proprietăţii imobil iare bucureştene a fost urmarea dezvoltării continue a economiei băneşti, a dezvoltării comerţului şi meşteşugurilor d i n oraş. La 16 ianuarie 1768 se schimbau şapte prăvălii situate ,,...la poarta hanului l u i Z a n f i r u . . . " pentru ,,...doao hotară de moşie în sud Slam Rămnecu ce se numescu Obidiţii i Măciuceştii. . ." ; beneficiara schimbului era Mănăstirea sf. loan. Dar ieşind ,,...cumpă-rătoarea prăvăliilor mele ce le didesem schimbu rea...", se cumpărau alte b u n u r i imobi l iare aproape de puşcărie, în mahalaua sf. Gheorghe cel Vechi 1 6 . I n alt zapis de schimb, d i n 12 mart ie 1775. se menţiona : ,,...că avînd eu o prăvălie de piatră cu pivniţă dedesupt, de piatră, lîngă poarta domnească de sus, cu pămîntul ei răscumpărat (sublinierea roastră — L . Ş.) ce este alăturea cu prăvălia l u i Nicolae bărbieru, cu simigeria lu i Antonie logofăt, m-am învoit cu dumnealui de am făcut schimb.. ." u

Se dădeau 20 de pogoane de vie la Cernăteşti în judeţul Saac. Procesul de formare a proprietăţii burgheziei începe d i n răscum

părările efectuate de la feudal i . Ceea ce deosebea răscumpărările p e r i oadei precapitaliste de cele dinainte nu era numai frecvenţa, m u l t mai ridicată, ci f a p t u l că la baza acumulării sumelor necesare stăteau tocmai veni tur i l e obţinute d i n vînzarea-cumpărarea mărfii, a produselor-marfă, a forţei de muncă-marfă, a i z v o r u l u i acumulării capitaliste, care rezidă în dezvoltarea puternică a schimbului , a economiei băneşti de un fe l deosebit, care antrena munca producătoare de bunur i într-un mod deosebit decît pînă atunci . Burghezia a început în Bucureşti u n lung d r u m de răscumpărare de la feudali , greu, d i f i c i l , dar neîntrerupt, plătind cu bani gheaţă proprietăţile, imobilele, dreptu l de acţiune de a deschide manufactur i , hanur i , prăvălii, fiecare tranzacţie f i i n d u n puternic p r o iect i l care distrugea z iduri le relaţiilor feudale, trăgindu-şi însă forţa d i n exploatarea aceloraşi mase aflate sub influenţa feudali lor, dar într-un alt mod şi destinînd toate acestea u n u i nou mod de a produce cele necesare maselor.

1 5 Ibidem, p. 471. 1(1 Ibidem, p. 473.

17 Ibidem, p. 484—485., : „...eu a m dat d u m n e a l u i a c e a s t ă p r ă v ă l i e şi d u m nealui în locul prăvăl i i m i - a u dat 20 pogoane de vie în dealul Cernăteş t i lor ot sud Saac , însă pogoane opt pă valea Poenii , cu pămîntul lor, cu pivni ţă de l e m n şi cu vasele cît se af lă ale v i i . Şi pentru l i v a d a ce este în poalele v i i , este de să d ă toamna cîte 2 vedre de must l a d u m n e a l u i c lucer P a n t a z i ; i d o u ă s p r e z e c e pogoane în dealul Negovanilor din care 3 1/2 sînt cu otaşt ină pă moşia Znagovul , iar pogoane 8 1/2 sînt c u p ă m î n t u l r ă s c u m p ă r a t , cu l ivedea de pomi d i n sus şi din jos.. .".

www.mnir.ro


Domnia exercita dreptul ei feudal pentru uliţe şi terenuri în oraş. La 1 mai 1768 anaforaoa mar i lor boieri arăta pentru o uliţă d i n podul Mogoşoaiei, pe care vroia s-o răşluiască Toma Creţulescu : „...Ci după dreptatea pravilii şi a obiceiului locului (sublinierea noastră — L . Ş.) hotârîm că n u iaste dumnealui volnic a face zidire, care aduce stricăciune şi supărare vec inului , însă închizînd şi uliţa domnească..." 1 8 ; iar la 1 august 1780 A l e x a n d r u Ips i lant i dădea : „...boierului domni i mele Stanciul 3 [ t re t i ] logofăt ca să aibă a ţinea şi a stăpîni la poarta din sus a Curţii domneşti cei vechi între podul de peste Dîmboviţa şi între locul mănăstirii sfîntului Spir idon vechi p a t r u stînjeni şi două palme de loc...".

La 30 noiembrie 1784 o prăvălie „...în zăbunari...", care costase 850 taleri în 1782, ajunsese să valoreze 1 054 ta ler i , deoarece i se adăoga dobînda banilor de 5»/o pe lună ; vinzătorul scria că : „...m-am rugat de dumnealui de a p r i m i prăvălia drept aceşti bani ta ler i 1 054 cu locu ei şi după cum se vede, pentru ca să n u intre a l tu l străin şi dumnealui să plătească bani i la neguţător.. ." La 18 august 1786 se schimba u n loc de casă în Bucureşti pent ru o vie şi u n loc de casă cu pivniţă în Tîrgoviş te 2 U . I n zapisul de vînzare a unei prăvălii, la 8 mai 1787, se arăta că : „...după rugăciunea ce-au făcut răposatul soţul mieu, răposat u l u i întru feric ire mării sale Grigore Ghica vodă s-au m i l o s t i v i t măria sa dă n i l -au dat de pomană cu domneasca carte a mării sale ot leat 7>260 (1752) iu l ie 22..." 2 1 . Locul se afla lîngă poarta d i n jos a Curţii şi s-a vîndut cu 600 taler i .

I n diata pe care o făcuse la 14 octombrie 1788, loan te la lul dădea în seama epi tropi lor săi : „...prăvăliile ce le am făcute pă loc domnesc să n u aibă voe ep i t ropi i să le vînză nic i într-un chip, ci să dea cu chirie ce să face într-un an ta ler i optzeci.. ." 2 1 . O altă diată bucureşteană, a Prof i re i soţia l u i Ştefan ceauşul, d i n 26 iul ie 1765, consemna o interesantă transmisiune succesorală proprie vechiului drept românesc : „...6 pogoane de v i i în dealul Bordenilor cu moşăi după cum să arată zapisele. I n colţul moşii de acolo d i n Scorţeni sănt 3 moşi şi noi ţinem 2 moşi şi jumătate, mai rămîne o jumătate de moşu, dintr-această jumătate mai luăm noi o jumătate de ciozvîrte şi rămîne o ciozvîrte şi jumătate la moşii moşneni.. ." 2 3 .

Feudali i ecleziastici bucureşteni pr imeau şi numeroase dani i în locur i de prăvălii sau chiar prăvălii. La 26 februarie 1761 Petre abagiul şi soţia sa făceau danie mi t ropol ie i : „...o prăvălie cu pămîntul şi cu leamnele tot de nuia care mi -au fost mie de cumpărătoare de la jupî-neasa Mar ia a răposatului Bobe abagiul, în taler i 530...", situată pe uliţa cea mare a Mărgelarilor. Petre abagiul mărturisea : „...deci eu de a mea bună voe şi nesil it de nimeni am veni t la sfinţiia sa părintele m i t r o p o l i t u l de am dat danie sf intei M i t r o p o l i i această mai suszisă prăvălie

18 Ibidem, p. 474—475. 111 Ibidem, p. 516. -° Ibidem, p. 546—547. 21 Ibidem, p. 648—649. 2 2 Ibidem, p. 551—552. ' a A r h . St. Bucureş t i , F o n d Mitropolia Bucureş t i , C C C L X X X I I / 3 6 .

www.mnir.ro


şi cu leamnele şi cu pămîntul e i . . . " 2 4 ; la 14 iunie 1785 Ecaterina, soţia marelui stolnic Ioniţă Bălăceanu, scria în zapisul dat bisericii sf. Gheorghe vechi : „...pentru pomenirea răposaţilor părinţilor şi moşilor noştri şi pentru pomenirea noastră am închinat această casă cu pivniţa ei . . . " 2 5 .

I n zapisul de vînzare al polcovnicului Pană Voinescu d i n 23 mart ie 1794, pentru u n loc alături de Ecaterina Otetelişanu, se poate urmări transmiterea proprietăţii p r i n vînzare : „...care loc îl am de zestre de la răposatu socru-mieu paharnic Radu Rătescu ce-1 cumpărase de la u n preot popa Pană Grecu. Şi acel preot îl avea cumpărat de la o Dragnă fămeia, după cum zapisu cel vechi al preotului arată.. ." 2 6 .

La 30 mai 1796 se amintea într-un zapis al l u i Tănase, fec iorul l u i Ant ioh ie logofăt de divan, dat doctorului Constantin Darvar i , de o prăvălie : „...la poarta d i n sus a Curţii domneşti cei vechi, cu pămîntul ei ohabnic (sublinierea noastră — L.Ş.) . . ." 2 7 ; iar în zapisul Măriei B ă l ă -ceanca către marele logofăt Costache Ştirbei se menţiona : „...că i -am dat dumnealui nişte loc de dăruire, d i n locul mieu de aicea d i n Bucureşti d i n mahalaoa sf. D i m i t r i e . . . " şi să aibă dumnealui a stăpîni acest loc cu bună pace ca un ohavnic si stătător în veci (sublinierea noastră — L. Ş.)...« 2 8 .

Casele T u r n a v i t u l u i d i n mahalaua sf. loan cel Nou cumpărate la 7 iul ie 1798 cu 5 000 ta ler i 2 9 au fost vîndute în mai puţin de u n an, la 8 iunie 1799, cu 6 500 t a l e r i a 0 .

Burghezia bucureşteană în formare pătrundea cu greutate pe p r o prietăţile feudali lor, care chiar cînd vindeau erau dator i să respecte regula prot imis i s -u lu i . D i n anaforaua mari lor boieri alcătuită la 9 iu l ie 1787 reiese că fostul mare paharnic loan L e h l i u se împotrivise d i n răs puter i la încheierea unei tranzacţii pentru două prăvălii alături de ale sale între Măinea papugiu şi Nicolae Hagi Efstathiu şi Nicolae Haf ta . Dar şi cei doi negustori au făcut t o t u l pent ru a păstra p r ă v ă l i i l e 3 1 .

La 8 februarie 1778, Constantin dascălul de la biserica Domnească, p r i n zapisul pe care-1 dădea l u i : „...Alexie Necolescu biv logofăt za vist ierie. . . " , preciza că : „...dumnealui are protimisis a-1 cumpăra de vreme ce d i n dascălul Şărban a l tu cl ironoamu n-au rămas fără d u m nealui . . . " . Locul d i n mahalaua Răzvanului care făcea obiectul tranzacţiei îl avea de la mătuşa sa Marzaniia, iar Alexie Neculescul avea locul de alături de la dascălul Şerban şi : Ştefan care au ţinut pă jupăneasa

2'· Ibidem, C X C l / 5 . 2 5 George Potra , op. cit., p. 534—535. 2li Ibidem, p. 575—576. 2 7 Ibidem, p. 597—598. 2 8 Ibidem, p. 599. 2 9 Ibidem, p. 617—618. •I0 Ibidem, p.621—622. n i F l o r i a n Georgescu.. . , op. cit., p. 152—159 : ci acestea se vede c ă s ă n t

p r i c i n u i r i ale d u m n e a l u i p a h a r n i c u l u i , cu socoteală că cu acest fel de mij loace ar putea să î n t o a r c ă bani la E g s t a h i u , a c u m peste patru ani ce a u trecut de cănd au c u m p ă r a t prăvăl i i le pînă acum.. . ci drept acest m a i sus a r ă t a t e , cererea de prot imisis ce face d u m n e a l u i p a h a r n i c u asupra acestor două prăvăl i i iaste nepr imită . Şi Nicolae D u m i t r u H a f t a cel m a i din u r m ă c u m p ă r ă t o r r ă m î n e să-şi s t ă p î n e a s c ă prăvăl i i le cu bună pace d u p ă zapisul de c u m p ă r ă t o a r e . . . " .

www.mnir.ro


Marzaniia au fostu frate cu dascălul Şerban.. .", iar „...locul urma să-i fie dumnealui moşie ohabnică şi stătătoare în veci . . . " 3 2 .

Prot imis isul era şi subterfugiu, aşa cum mărturiseşte i n zapisul său de vînzare Misa i l monahul , fost logofăt de taină 3 3 .

Vînzarea la licitaţie (sultan-mezat, mezat, cochi-vechi) a dat posibil i tate burgheziei bucureştene în formare să-şi rostuiască proprietăţile funciare. La 24 ianuarie 1780 D u m i t r u Polizu cumpăra cu 550 ta ler i o prăvălie pe locul Măriei Bălăceanca, plătind chirie de 9 taler i pe an. Starostele Panait raporta domnului A l e x a n d r u Ips i lant i , care dădea cuvenita întărire 3 4 . Strigarea la mezat se u r m a cel m u l t două l u n i p r i n telal i , muşterii se „atîrdiseau" după obicei, preţul se adjudeca la oferta cea d i n urmă la care se „haracladisea mezatu" , bani i se numărau la starostie „din care scoţîndu-se telaliuc după obiceiu, la leu po bani şase, ceilalţi să vor da unde v o i u avea luminată porunca.. ." 3 5 . La 15 iunie 1798 Panait Tzigara starostele înştiinţa domnia că s-a terminat : „...vânzarea locului Curţii domneşti cei vechi de aici d i n Bucureşti . . ." „...în sorocul cel orânduit al mezatului de zile patruzeci şi atărdisind d i n muştirii după obiceiu fieştecare pe cîţi stînjeni au v r u t şi în ce parte, la preţul cel d i n urmă...". Cei 49 stînjeni rămaşi şi binaua foişorului au fost adjudecaţi la preţul foarte r idicat de 245 taleri de către marele vornic al obştirilor Radu Golescu. Bani i rezultaţi au fost daţi pentru edificarea Curţii noi d i n Dealul S p i r i i J 6 .

Uneori , şi fără cumpărătoare, cu protimisis or i fără mezat, tîrgo-veţii deveneau stăpîni pe locuri în oraş şi-şi făceau case, prăvălii, „namestii" . Feudal i i pr indeau de veste mai tîrziu, începeau jalbele, cercetările, cărţile de blestem. I n septembrie 1789 egumenul mănăstirii Radu Vodă se plîngea domniei că terenul mor i lor d i n Gorgani i-a fost încălcat de mahalagii care au construit case, prăvălii. Cercetarea la faţa locului constata gospodăria l u i Lolea Arnăutu, care-şi făcuse : „...case înalte de cărămidă şi cu prăvălie dedesubt..." şi intrase „...şi în lumina Dîmboviţii de au coprinsu cîtva d i n apă cu taraşi de au depărtat Dîmboviţa.. ." ; două case ale M a r i i văduva cu băcănie şi „furnu de bucate" ; o casă a popi i Anastasie. Plîngerile către domnie se repetă şi în ani i următori. I n iunie 1794 se întocmea o plîngere comună a mănăstirii Radu Vodă şi a mănăstirii S p i r i i pentru locuri le d i n mahalaua Popescului , care „...se încalcă de împrejuraşi vecini . . . " , urmată de o înfricoşătoare carte de blestem pentru ca : „...cei care va f i avînd zapise şi scrisori de stăpînirea caselor sau locuri ce va f i avînd să vecineze cu acest loc să le scoată să le arate, ca să să vază pentru mai înlesnirea descoperirii adevărului . . . " 3 7 . Dar aceştia n u sînt negustorii şi meşteşugar i i avuţi care-şi fac loc p r i n forţa banului , ci sînt tocmai acele mase populare, obiect al exploatării şi de către noua clasă socială în formare.

3 2 George Potra , op. cit., p. 494. 3 3 Ibidem, p. 479—480. y> Ibidem, p. 496. 3 5 Ibidem, p. 618. 3 0 F l o r i a n Georgescu.. . , o p . cit., p. 176—177.

1 7 L i v i u Ş t e f ă n e s c u , Aspecte ale vieţii sociale in oraşul Bucureşti în perioada de trecere spre capitalism, în Materiale de istorie şi muzeografie, v o l . I I , Bucureş t i , 1965, p. 31—32.

www.mnir.ro

8 8 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Proprietatea feudală a generat forma de posesiune denumită embatic. A doua jumătate a sec. a l X V I I I - l e a a fost caracterizată, mai m u l t decît cumpărarea de proprietăţi şi imobile , p r i n mul t i tudinea închir i e r i l o r de către negustori şi meseriaşi. Pînă pe la 1800—1810, perioada de acumulare primitivă a capita lului bucureşten a avut u n corespondent carâcteristic faţă de proprietate : mul t i tudinea închirierilor, parcelărilor, construcţiilor, cu impresie de conjunctură pent ru stăpînii feudali , dar cu reversul statorniciei şi al amplificării în pr ima jumătate a sec. al X I X - l e a

La 21 mai 1751, pentru prăvăliile bisericii domneşti situate în uliţa Boiangii lor d i n mahalaua sf. Gheorghe Vechi se stabilea chir ia astfel :

cei cu prăvăliile cele vechi, să aibă a-şi da chir ia după cum scriu zapisele chiriaşilor celor vechi, pe an cîte ta ler i 7 pol 12. Iar cei ce şi-au stricat prăvăliile lor cele vechi de lemn şi şi-au făcut alte prăvălii cu pivniţe de piatră, fără de ştirea şi voia ecl is iarhului şi a preoţilor, aceia să dea într-un an de prăvălie cîte ta ler i opt, c u m dă şi Tudoran cojocarul. . ." 3 8 .

Z a m f i r D u m i t r i u a închiriat la 26 octombrie o prăvălie a mănăstirii Radu Vodă în uliţa Şălarilor : „...cu chirie pă an căte taler i şaizeci, în fieştecare an să aibu a da tot această chirie însă de două or i pă an, adecă la sfeti Gheorghe taleri treizeci şi la sfete D i m i t r i e iar ta ler i treizeci, fără de nic i o pricină că aşa ne-am aşezat cu sfiinţia sa..." 3 9 . Toma măr-gelar închiria la 23 apri l ie 1762 o prăvălie a M i t r o p o l i e i în Tîrgul d i n Lăuntru cu 35 ta ler i pe an, avînd voie să o prefacă 4 0 .

Embat icul era l i m i t a t în Bucureşti la durata vieţii închirietorului sau la bunăvoia l u i , iar uneori la u n termen de 30 ani : „...şi mai adause a zice vechi lu l sf intei M i t r o p o l i i că f i i n d trecuţi ani 30 şi pentru ca să nu să întărească la stăpînirea pămîntului al sf intei M i t r o p o l i i , de aceia s-au dat în chirie la alte obraze şi de la acelea de va vrea ea poate să o ia cu chirie, adică numai şi numai ca să o prefacă stăpînirea ei şi să se cunoască că ia în chirie acaret de al sf intei M i t r o p o l i i , răspuns care este chiar după pravilă..." 4 I .

George Potra , op. cit. : ,,...iar nevr înd să dea şi ei ca T u d o r a n , să aibă a-şi r idica lemnele şi z idi tura dupe locul sfintei biser ic i , şi să dea e c l i s i a r h u l şi preoţii locul altora care vor da chir ie ca şi ceilalţi p r ă v ă l i a şi, după c u m h o t ă r ă ş t e şi cartea mări i sale lui Vodă . Ia r pentru cei ce au pivniţe şi vînd v i n pe locul biserici i să aibă a da de bute c î te taleri u n u l , după c u m dau şi alţii , ce vînd v i n pă alte moşii mănăst i reş t i , c u m iaste R a d u l Vodă, Mitropolia şi alte mănăst i r i . . . " .

3 9 A r h . St. Bucureş t i , F o n d M - r e a R a d u V o d ă L V I I I / 1 ! ) „...şi orice voi cheltui eu la a c e a s t ă p r ă v ă l i e ca să fac după p l ă c e r e a mea, să n - a i b u a cerea de la m ă n ă s tire nic i un ban, c ă a ş a m - a m învoit eu cu sfinţia sa, de a mea bună voie...".

4 0 A r h . St. Bucureş t i , F o n d Mitropolia Bucureşt i , C C V I / 2 3 : „de care p r ă vălie iaste şi loc şi lemnele tot ale Mitropoliei . C a r e m - a m aşezat cu sfinţia sa să a ibă a da pe a n chi r ie c î te taleri treizeci şi c i n c i , însă în două sferturi în t r -un an, la Sfentu Gheorghe bani înainte j u m ă t a t e şi la S f i n t u D i m i t r i e iar j u m ă t a t e . S i să aib a o şi preface eu d u p ă c u m îmi v a plăcea c u toa tă chel tuiala de la mine. Şi cît voi avea eu v i a t ă să aib a o stăpîni tot pe a c e a s t ă t o c m e a l ă , ia r nic i să mai înal ţe la chir ie nici să mai scază. Ia r în u r m ă după moartea mea, să r ă m î i e iar a Sf inte i Mitropoli i şi ce v a vrea Mitropolia să facă cu dînsa să fie volnică. . ." .

4 1 George Potra , op. cit., p. 562, ce se face de la biserici şi de la mănăst i r i i n două chipur i , s lobozim să se facă , adică are pînă la sfîrşitul vieţii acelui ce o pr imeşte pă cît sâ v ă tocmi şi să vor învoi n u m a i peste ani 30 să n u treacă. . . " .

www.mnir.ro

P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P 1 T A L I S T A 89

La 29 septembrie 1768, Panaioti Gheorghiu obţinea p r i n schimb un loc al M i t r o p o l i e i în mahalaua Sf. Nicolae d i n Şelari şi pentru că pe el se aflau chiriaşi : „...prea sfinţia sa au opr i t pe Pană şălar de a i n t r a mai mul t la cheltuială şi preţuind lucrur i le ce apucase Pană de făcuse s-au făcut taleri douăzeci şi cinci . . . " i-a res t i tui t b a n i i 4 2 .

I n catastihul de chir i i le prăvăliilor d i n Bucureşti ale M i t r o p o l i e i , la 1 noiembrie 1772 se menţiona că Nică Atanasie avea : cafeneaua, f u r n u l de plăcintărie şi două prăvălii în preţul a 100 taleri , dar toate acestea aveau chiriaşii lor : cafeneaua o ţinea Nicula i ceauş, f u r n u de plăcintărie îl ţinea Tudor s imigiu , o prăvălie o ţinea Anest i grecu. iar cealaltă, de bărbierie, o ţinea tot Anest i . N u ştim cît lua Nica Atanasiu de la subchiriaşii săi. Acelaş catastih ne dă o imagine a stăpînirii Mi t ropol ie i în oraş : 5 case, 3 prăvălii, 2 locuri şi o pivniţă toate lîngă baia M i t r o p o l i e i şi aduceau 161 ta ler i şi 8 oca de ceară pe an ; 6 case, cafenea, plăcintărie, 3 prăvălii, 2 locur i şi 2 pivniţe la Poarta d i n jos aduceau 239 taler i pe an ; 5 case, 2 prăvălii, 2 locuri pe pămîntul de la Micşunescu aduceau 64 taler i şi 36 parale ; 4 case, o pivniţă şi un loc aproape de Stelea aduceau 36 taler i ; 10 prăvălii, 4 case şi locuri de la Puşcărie în sus aduceau 230 ta ler i ; 5 case, 5 prăvălii, 2 pivniţe şi 2 locuri lîngă pivniţă de la M a x i m aduceau 206 ta ler i şi 20 parale ; 7 prăvălii în Tîrgul d in Lăuntru sub samar aduceau 370 ta ler i ; 7 case şi locuri la Scaunele de carne cele vechi aduceau 31 ta ler i şi 9 parale ; 30 case, 3 prăvălii de raohierie şi 13 locuri ale schi tului Cernica la scaunele de carne cele vechi aduceau 250 taleri şi 3 oca ceară ; 4 case şi 12 locur i la Livedea Văcărescului aduceau 2 ta ler i ; casele de pe marginea podului Tîrgului de Afară pînă în podul A r m e n i l o r şi u n loc erau neînchiriate ; în total se încasau 1 590 taleri , 25 parale şi 11 oca de ceară 4 3 .

U l t i m u l deceniu al sec. al X V I I I - l e a şi primele două ale secolului următor sînt caracterizate p r i n două fenomene suficient de bine reflectate în documentele epocii ;

1. urcarea c h i r i i l o r şi majorarea pretur i lor de vîn~are ale proprietăţilor, terenur i şi imobile ;

2. înmulţirea vînzărilor de teren şi al închirierilor unor terenuri noi pe care se construia intens.

Este de remarcat că preţul nou legiferat al închirierilor se majora cu 50—100%, subl in i ind fenomenul creşterii v a l o r i i locative orăşeneşti, semn al noi i orînduiri în care valori le imobil iare , terenuri , case, prăvălii, ateliere vor constitui obiectul schimburi lor economice intense, al t r a n zacţiilor obişnuite şi cu scop speculativ, caracteristice gradulu i de dezvoltare a forţelor de producţie. Era semnul întinderii şi al dezvoltării vieţii orăşeneşti, fundată pe intensificarea economiei băneşti, a ceea ce însemna de fapt, în m i i de mic i faţete, imaginea uriaşului proces de acumulare primitivă a capita lului 4 4 .

' Λ A r h . St. B u c , F o n d Mitropolia Bucureş t i , C L X V / 9 , „ . . .aşişderea tot înainte prea sfinţii sale a m m a i întorsu şi taleri şaptesprezece ce s-au preţui t o c ă s c i o a r ă care o fă cuse m ă t u ş a F l o r i c a iar pe acest loc. Şi au r ă m a s locul acesta de a m făcut s c h i m b u c u prea sfinţia sa. . ." .

« Ibidem, C C L V I I I / 6 . V i L i v i u Ştefănescu, op. cit., p. 31—36.

www.mnir.ro

90 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Proprietatea feudală cuprindea şi pe robi , cel mai adesea ţigani destul de numeroşi în Bucureşti şi care se vindeau cu 55 t a l e r i 4 5 pe la 1768; se dădeau r ob i p r i n c ă s ă t o r i e 4 6 ; erau transmişi p r i n diată 1 7 sau p r i n d o n a ţ i e 4 8 , produceau necazuri feţelor bisericeşti cînd se „amestecau" 4 9 . I n Bucureşti erau însă foarte mulţi rob i sloboziţi şi procesul de eliberare a lor caracterizează p r i n creştere continuă perioada de pînă la 8 februarie 1856, cînd s-a adoptat Legea pentru emanciparea t u t u r o r ţiganilor 5 0 .

Proprietatea capitalistă bucureşteană se af i rma tot mai intens începînd cu deceniul al treilea al sec. al X I X - l e a , cînd p r i n t r - u n proces neîntrerupt a măcinat încet dar sigur legiuirea feudală apărătoare a bazei seculare care i-a dat naştere. Legiuirea Caragea, promulgată la 9 august 1818, era obligată să ţină seama de transformările produse i n economia noastră şi consemna prevederi cu caracter burghez. In t re 1818 şi 1865, cînd a fost pus în vigoare Codul C i v i l , au apărut peste 120 reglementări, în medie mai m u l t de două pe an, care reflectau treaptă cu treaptă consolidarea proprietăţii capitaliste, extinderea relaţiilor noi de producţie capitaliste, formarea pieţii naţionale, a s tatului naţional român, a l e g i u i r i i burgheze datoare să păstreze şi să consfinţească p r o prietatea burgheză. La 29 noiembrie 1825 se precizau pr ic in i le care după pravilă puteau strica u n mezat urmat şi săvîrşit cu porunca stă-pînirii. La 15 apri l ie 1824 u n pitac domnesc întărea anaforaua intitulată : „Arătarea pontur i lor după care are a se întocmi hr isovul pentru o r i n -duiala Departamentului Epi tropie i Obştiri lor ' . în cadrul acestui departament se înfiinţa Obşteasca Epitropie a Sărmanilor datoare să cerceteze „pricinile orfaniceşti" şi să administreze averile nevîrstnicilor şi celor fără moştenitori. A apărut astfel în locul sutelor de epi t ropi i ale nevîrstnic i lor , particulare, o singură instituţie, de stat, care administra şi folosea importante sume de bani. b u n u r i mobiliare şi imobil iare în toată ţara, dar mai ales în B u c u r e ş t i 5 1 .

P r i n pi tacul l u i Grigore D i m i t r i e Ghica d in 25 iunie 1824 se constata : „...că mulţi d i n cei ce vînd şi cumpără p r i n zapise între dînşi l u c r u r i nemişcătoare aici în pol i t i ia Bucureştilor, nu urmează a veni la logofeţie ca să-şi adevereze zapisele, ci obişnuiesc de merg pe la De-par tamentur i şi îşi adeverează zapisele, şi dintr-această a lor urmare se întîmplă p r i c i n i împotrivitoare cuvintelor ce urmează a să păzi la vînzări de l u c r u r i nemişcătoare...". Sub pedeapsă se dispunea că n u avea voie să adeverească astfel de zapise decît numai „Logofeţiia mare a Ţării de sus". La 29 august se revenea cu u n nou ordin , amintindu-se că : „...toate vînzările l u c r u r i l o r nemişcătoare i de ţigani, cîte se fac aici în pol i t ie se cuvine a se adeveri la logofeţia cea mare a Ţării de sus..." 5 2 .

4 5 A r h . St . B u c , F o n d Mitropolia Bucureş t i , C C C L V / 4 4 . 4 0 I b i d e m , C C C L V I I / 2 4 . 4 7 George Potra , op. cit., ρ. 5ββ—589.

4 8 Ibidem, p. 621. 4 9 Ibidem, p. 649 schi tul H a g i i D i n i i d i n o raşul Bucureş t i , avînd vreo

c î te va să laşe de ţ igani în partea locului , după v r e m i , a m e s t e c î n d u - s e cu ţiganii sfintei episcopii , s -au învălui t luînd adică în căsă tor ie ţ igani de a i episcopii fete de ale schi tului şi ţ igani de a i schi tului fete din ţiganii episcopiei. . ." .

5 0 Legiuirea Caragea, Bucureş t i , 1955, p. 296. 5 1 Ibidem, p. 227. 5 2 Ibidem, p. 211.

www.mnir.ro

P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P I T A L I S T A 91

Regulamentul Organic a t rebui t să cuprindă atît de multe prevederi cu caracter capitalist tocmai datorită dezvoltării economice a ţărilor române şi a pătrunderii tot mai adinei a relaţiilor de producţie noi, de care trebuia să se ţină seama. E l a fost în acelaşi t i m p o legiuire a feudali lor care conduceau d i n punct de vedere pol i t ic ţara, dar şi a burgheziei care conducea numeroasele afaceri comerciale, cointeresînd foarte mulţi boieri . E l a dat u n nou impuls negustorilor, meseriaşilor şi propr ie tar i lor de manufactur i , a statornicit reguli moderne de comerţ şi judecătoriile de comerţ, a legiferat instituţiile noi în vechiul organism feudal al ţării. Prăpastia mare însă în care a adâncit suferinţele m a r i i majorităţi a ţării, reglementînd raportur i le boieri lor avizi de m a r i sume de bani (stimulaţi la abuzuri de puternica economie bănească de care s-au văzut asaltaţi) cu întreaga ţărănime, i-a adus de t i m p u r i u duşmănia şi ura forţelor sociale interesate în realizarea revoluţionară a progresului social a l ţării. N u m a i la distanţă de 14 ani multe d i n prevederile L e g i u i r i i Caragea au t rebui t să f ie abrogate, iar altele substanţial modificate.

Legea nr . 12 d i n 1832 desprindea Obşteasca Epitropie a Sărmanilor într-o Administraţie publică de sine stătătoare 5 3 . La 9 februarie 1832, ogl indind necesităţile economiei capitaliste, se adoptă „Legiuirea asupra secfestrului" , deoarece „...nici în pravilă nic i în Regulament nu se cuprinde m i j l o c u l cu care să se facă seefestru...", iar cu vechiul obicei „...se făcea îndelungată zăbavă la punerea secfestrului, în vreme ce la seefestru n u se cuvine a mi j loc i nic i o întîrziere, ca să nu se prăpădească sau să se iconomisească de către datornic averea sa pe care se pune seefestru...".

A m i n t i r e a vesti tei închisori a datornici lor , însoţitoare a capitalism u l u i , stăruie şi în documentele bucureştene : „...care soroc v i i n d n-am făst următor cu plata după al mieu zapis, ci au veni t vremea dă ne-am judecat la boier i ispravnici , unde ne-au închis dă am périt la închisoare piste şase săptămîni.. ." 5 4 . De alt fel , în Legea pentru organizarea mănăst i r i l o r d i n 1833 se prevedeau locurile de executare a pedepsei cu închisoarea, surghiunul şi reg imul penitenciar.

A v e r i l e mănăstireşti au fost deseori în atenţia normelor, care au reglementat tot mai m u l t administrarea lor, arendarea moşiilor, reg imul embaticar d i n Bucureşti, îngustând tot mai m u l t sfera dreptu lu i feudal şi posibilitatea scoaterii d i n ţară a bunur i lor lor, făcînd posibilă treptat, t reptat (1833, 1834, 1847, 1849, 1851) cunoscuta măsură a secular izări i 5 5 .

Procedeul vînzării p r i n mezat a fost reglementat în mod succesiv p r i n : Circularea Logofeţiei M a r i a Dreptăţii publicată la 4 februarie 1834, Of i su l domnesc nr. 98 d i n 15 februarie 1843, Circulara 9691 a Departamentului Dreptăţii d i n decembrie 1814.

5 3 Ibidem, p. 243—244. Obşteasca epitropie a s ă r m a n i l o r era datoare : „...de a închir ia sau a da în a r e n d ă l u c r u r i l e cele n e m i ş c ă t o a r e l a v r e m e şi cu cele mai bune condiţi i , s t r igîndu-le la mezat d u p ă orînduielile în tocmite pentru arenda moşi i lor celorlalte case f ă c ă t o a r e de bine şi de obştescu folos..." ...de a pune la dobîndă bani i ce să vor găsi de moştenire , ori din v î n z a r e a l u c r u r i l o r mişcă toare , s a u d i n prisosul ce v a r ă m î n e a d i n cheltuieli le veni tur i lor f ieşcăruia an, însă nic iodată f ă r ă amanet sigur.. ." .

5 4 L i v i u Ş t e f ă n e s c u , op. cit., p. 36. 5 5 Legiuirea Caragea, B u c u r e ş t i , 1955, p. 294—296.

www.mnir.ro

3 2 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Prevederile referitoare la contractele de închiriere de case şi prăvălii, precum şi la arendări de moşii d i n Regulamentul Organic au fost transformate la 4 iu l ie 1836 şi apoi d e f i n i t i v înlocuite cu prevederi corespunzătoare relaţiilor capitaliste p r i n Legiuirea pentru închiriere şi arendă d i n 1852, care a e l iminat aproape integral vechiul obicei e m -baticar 5 6 .

Vinzările tot mai numeroase au făcut obiectul repetatelor dispo-ziţiuni asupra f e l u l u i c u m trebuia să se procedeze la adeverirea zapiselor de vînzare a b u n u r i l o r mobil iare de către judecătorii : Publicaţia 9401 d i n 13 august 1837, Circulara nr . 4810 d in 27 mai 1838, Circulara nr. 1886 d i n 22 mart ie 1848.

Donaţiile au fost reglementate la 9 februarie 1839, p r i n înscrierea lor „în condica vînzărilor de bună voie şi de schimburi " , şi la 2 ianuarie 1848 cînd se preciza că : „...darul este u n act de înstreinare p r i n care se strămută stăpînirea lucrur i lor . . . " , ordonîndu-se ca : „...actele de dar a lucrărilor nemişcătoare să se adevereze cu îndeplinirea formelor cerute pent ru vînzări şi să se treacă coprinderea lor şi adeverirea ce l i se va da, d i n cuvînt, i n condica destinată pentru vînzări de bună voie. . ." 5 7 .

La 1840, dezvoltînd şi modificînd fundamental Regulamentul Organic la prevederile respective, a fost adoptat Codul de Comerţ.

Ves t i tu l drept de protimisis , frînă feudală în calea vînzărilor l ibere imobil iare , funciare, a fost desfiinţat la 25 martie 1840 : „...căderea de prot imisis la vînzări de l u c r u r i nemişcătoare şi ţigani se desfiinţează de acum înainte...", „...oricâte reclamaţii cu d r e p t u l de protimisis vor f i porni te pînă acum şi să vor p o r n i pînă la zioa întăririi şi p u b l i c u i r i i acestii l e g i u i r i , să vor putea judeca după pravi la cea veche a ţării, iar după întărirea l e g i u i r i i şi publicarea ei, a n i m u l u i jalbă de protimisis nu va mai f i primită.. ." 5 8 .

D r e p t u l feudal de a apela la fiecare nouă domnie f ie pentru întărirea proprietăţii, f ie pentru acţiuni revendicative a fost desfiinţat p r i n Of isul Domnesc nr . 113 d i n 3 apri l ie 1846.

Relaţiile de producţie capitaliste creiaseră u n cadru j u r i d i c favorabi l şi-şi creiau profesiunile l ibere menite să le consolideze : la 3 februarie 1847 Of isu l Domnesc nr . 11 reglementa exercitarea profesiuni i de avocat şi de hotarnic, condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească t i t u l a r i i , precum şi normele de control al exercitării profesiuni i în bune con-diţiuni 5 9 .

La 17 februarie 1847, Departamentul Dreptăţii atrăgea atenţia judecătoriilor, p r i n Circulara sa nr. 1070, asupra greşelii care se făcea considerîndu-se nule vînzările comerciale de produse agricole reglementate de art . 105 d i n Pravi la comercială. „La cumpărări şi vînzări de f i r e comerţială n u poate avea nic i u n loc dispoziţiile pravi le i c ivi le de la art. 12 şi 13 de la capul pent ru vînzări, care n u recunosc desăvirşite vînzările c ivi le decît p r i n predarea l u c r u l u i vîndut şi pr imirea preţului cumpărăturii ; căci o împotrivă tălmăcire ar comprometa pravi la comerţială a acestii ţări, pe credinţa căreia speculatorii ţărilor străine încheie

5 0 Ibidem, p. 216. "'7 Ibidem, p. 233. 5 S Ibidem, p. 24. 5 0 Ibidem, p. 227.

www.mnir.ro

P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P I T A L I S T A 93

contracturi cu cei d-aici şi p u n în pr imejdie capitaluri le lor şi subt acest raport şi credi tul şi cinstea comerciului ţării ; care aceasta ar f i cea mai desăvîrşită vătămare a interesului obştesc" 5 0 .

Procedura hotărniciilor a fost completată p r i n numeroase ofise domneşti şi circulări ministeriale în : 1837, la 1 septembrie 1847, la 26 septembrie 1847, la 18 octombrie 1847, în mai 1848, la 3 decembrie 1848, ca de a l t fe l şi alte prevederi ale Regulamentului Organic r e f e r i toare la relaţiile a g r a r e 6 1 .

La 14 iunie 1848, G u v e r n u l Provizor iu amintea Decretele r e f e r i toare la desfiinţarea rangur i lor civile, desfiinţarea bătăii şi a pedepsei cu moartea 6 2 .

Proprietatea burgheză a înregistrat la sfîrşitul p r i m e i jumătăţi a sec. a l X I X - l e a o recunoaştere aproape deplină d in punct de vedere jur id ic , aşa cum economic se impusese p r i n acumulările treptate începînd după 1750 şi pînă la începutul deceniului al I I I - l e a al sec. al X I X - l e a . M a r i i negustori bucureşteni, cu întinsele lor afaceri comerciale şi cămătăreşti de la sfîrşitul sec al X V I I I - l e a şi începutul sec. al X I X - l e a , au devenit propr ie tar i depl in i n u numai ai prăvăliilor şi atelierelor, ci şi ai unor întinse terenuri şi imobile , organizînd pe scară largă procesul exploatării funciare urbane. I n egală măsură negustorii mai mărunţi şi meseriaşii, destul de numeroşi pent ru o populaţie care în t i m p de u n secol se triplase, aspirau în proporţie de masă şi în mod neîntrerupt averea mar i lor feudali , transformînd-o în proprietate liberă şi deplină în concordanţă cu relaţiile capitaliste pe care le promova şi cărora le datorau poziţia socială şi economică, manifestînd şi d r e p t u r i polit ice pe măsură.

Mărunta proprietate a tirgoveţilor, intelectualităţii române care se formase, slujbaşilor, ţăranilor era acum cuprinsă, împresurată de m i i de f i r e ale noi lor relaţii de producţie, antrenată şi transformată pe măsura dezvoltării noi i societăţi. Creştea numărul celor deposedaţi de avere, căci noua proprietate burgheză impunea nu numai fărâmiţarea şi transformarea proprietăţii feudale, ci şi exproprierea maselor p r o d u cătoare, proces abia la început pe care acestea nu-1 sesizau.

L A P R O P R I É T É F O N C I È R E B U C A R E S T O I S E P E N D A N T L A P É R I O D E P R É C É D A N T L E C A P I T A L I S M E


L ' a u t e u r analyse , en se basant sur des documents d 'archivé , le processus de dissolution de la proprié té foncière féodale dans l a v i l l e de Bucares t a u mi l ieu d u X V I I i e siècle et a u début de la formation de la propr ié té foncière de type capitaliste. A l a base de ce processus se situent les rachats de plus en plus f r é quents, mais ce qui les différencie de la période a n t é r i e u r e c'est justement le fait que l 'accumulation des sommes nécessaires est due à l a vente-achat des m a r -

m Ibidem, p. 215. c< Ibidem, p. 209—210. 0 2 Ibidem, p. 296.

www.mnir.ro


chandises sur le m a r c h é , à l 'apparit ion de la force de t ravai l — marchandise . O n s u r p r e n d , de plus en plus é v i d e m m e n t , le processus part icul ier de l 'accumulat ion capitaliste, de l ' économie d'argent d'une certaine m a n i è r e . L a bourgeoisie de B u c a rest a construit sans cesse l 'édifice de l a nouvelle société, en payant argent comptant les propr ié tés , les immeubles , le droit d 'ouvrir des manufactures , des auberges, des boutiques. C h a q u e transaction contribuait à l 'él imination des anciennes r e l a tions féodales et avai t sa source en l 'exploitation des m ê m e s masses qui é ta ient j a d i s sous l ' influence des f é o d a u x , mais d'une autre m a n i è r e et destinant l 'act ivité é c o n o m i q u e toute ent ière à un nouveau mode de produire le nécessa i re des masses.

A la f in d u X V I I i e siècle et a u début du siècle suivant deux aspects sont évidents : 1 — la hausse des loyers et des p r i x de vente des propriétés foncières et 2 — l 'accroissement des ventes et des locations des proprié tés foncières accomp a g n é e d'un r y t h m e é levé des constructions immobil ières .

A p r è s 1818, le nombre de r è g l e m e n t s formant l a base d u d é v e l o p p e m e n t de la propr ié té foncière capitaliste s'acroit et a r r i v e à presque deux par an. P e u à peu, tous les vestiges f é o d a u x qui freinaient le d é v e l o p p e m e n t de la nouvelle société sont éloignés. M a i s la nouvelle propr ié té bourgeoise menait non seulement à l ' é c a r t e m e n t de l a p r o p r i é t é foncière féodale , mais aussi à l 'expropriation des masses productives.

www.mnir.ro

DATE NOI PRIVIND INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII" ÎN TIMPUL DOMNIEI L U I A L E X A N D R U IOAN CUZA

de C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

Alături de mari le realizări înfăptuite în t i m p u l l u i A l e x a n d r u loan Cuza pentru crearea României moderne se înscriu şi încercările făcute în tot t i m p u l domniei sale pentru a obţine inst i tuirea unei decoraţii româneşti. Exercitarea acestui drept ar f i consti tuit o manifestare de suveranitate şi independenţă naţională, ce a caracterizat de a l t fe l întreaga politică a celui dinţii domn al Principatelor Unite .

I n t r - u n a d i n primele audienţe în primăvara anulu i 1859, Vasile Alecsandri , t r i m i s u l Principatelor Unite la împăratul Franţei, Napoleon a l I I I - l e a , cerea aprobarea ca francezii ,,să poată p r i m i şi purta decoraţiile o r d i n u l u i ce prinţul Cuza are de gînd a i n s t i t u i " , cerere pe care Napoleon o va încuviinţa după oarecare ezitare

După întoarcerea sa în ţară, Vasile Alecsandri . m i n i s t r u l „treburilor străine" în cabinetul Moldovei , va propune Consi l iului de Miniştri înfiinţarea unei decoraţii naţionale numită „Ordinul jerbei de a u r " 2 , t i t l u caracteristic fertilităţii pămîntului nostru — cum menţiona autorul ei —, menită „a f i pentru români u n semn de regenerare, u n simbol al u n i r i i t u t u r o r într-o singură famil ie şi o glorioasă încuragiare a m e r i t u l u i , iar pentru străini o recompensă demnă pentru serviciile făcute de ei în folosul cauzei noastre" λ

Decoraţia se prezenta astfel : o stea cu cinci raze în culorile naţionale, avînd pe avers bourul şi v u l t u r u l şi deviza ONORE P A T R I A , pe revers o jerbă (snop) de aur legată cu o lentă şi legenda „IN U N O O M N I A " 4 . Acest ordin, care urma să fie acordat atît c iv i l i lo r cît şi m i l i t a r i l o r , este aprobat de Consi l iul de Miniştri d i n Moldova la 30 decembrie 1859, iar documentele sînt tr imise d o m n i t o r u l u i pentru a le înainta Comisiei Centrale, ca apoi să se dea în chibzuirea Camerei Legislative 5 .

Ajunsă în discuţia Comisiei Centrale, propunerea pent ru înfiinţarea celei dintîi decoraţii româneşti capătă forme mai concrete : se alcă-

1 V . A l e c s a n d r i , 3 convorbiri cu Napoleon III, Ploieşti , Tipograf ia r o m â n e a s c ă , 1923, p. 37—38 ; D . B e r i n d e i , Cuza Vodă ţi Ordinul Unirii, în „Revis ta istorică r o m â n ă " , voi . X V I I I , 1947, p. 96.

2 E . Vîrtosu, Ordinul jerbei de aur. Un proiect inedit al lui V. Alecsandri, în „ C e r c e t ă r i istorice", Iaşi , 13—16, 1940, p. 703.

:' Ibidem. '' Ibidem.

D Ibidem, p. 706

www.mnir.ro

96 C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

tuieşte un proiect de lege pentru înfiinţarea o r d i n u l u i sub forma u n u i statut cuprinzînd 54 articole, iar denumirea o r d i n u l u i „Jerbei de aur" va f i înlocuită de o alta m u l t mai grăitoare pentru epoca formării României moderne : „Ordinul Crucea U n i r i i " sau mai scurt „Ordinul U n i r i i " 6 .

P o t r i v i t s ta tutului aflat în arhiva M i n i s t e r u l u i de Externe, „Ordinul U n i r i i " era ins t i tu i t pentru a recompensa atît serviciile civile cît şi mi l i tare şi se compunea d in cinci grade, avînd 1 000 membri (750 cavaler i , 150 ofiţeri, 60 comandori, 28 mar i ofiţeri, 12 mare cruce). Decoraţia se prezenta astfel : o cruce în email roşu cu cinci braţe, deasupra căreia este o coroană. I n centru un medalion de email bleu înconjurat de o cunună de stejar avînd pe o parte un snop (jerbă) de aur legată cu o panglică de aur. Pe cercul bleu al medal ionului deviza I N U N O O M N I A . Pe cealaltă parte armele Principatelor (bourul şi v u l t u r u l ) cu deviza HONOR et P A T R I A . Crucea era de argint pentru cavaleri şi de aur cu email pentru celelalte grade. Avea 40 m m pentru cavaleri şi ofiţeri şi 60 m m pentru comandori şi m a r i ofiţeri. Panglica era de moar bleu cu dungă galbenă pe margine. Cavalerii şi ofiţerii p u r t a u decoraţia pe partea stingă a p ieptu lu i . La ofiţeri panglica avea ca deobicei şi o rozetă. Comandorii o pur tau atîrnată la gît pe o panglică mai lată. M a r i i ofiţeri, pe lîngă crucea de m a r i ofiţeri, purtau pe partea dreaptă a piept u l u i o placă cu d i a m e t r u l de 90 m m , avînd în centru un medalion reprezentat p r i n snopul de aur şi deviza HONOR et P A T R I A . La gradul mare cruce se poartă de asemenea pe partea dreaptă a p ieptu lu i placa de mare ofiţer în plus eşarfa traversînd în oblic pieptul , trecînd deasupra umărului drept. Pe aceasta este ataşată o cruce asemănătoare cu a comandorilor, i n diametru de 70 m m .

I n continuare articolele s ta tutului se referă la modul de admitere şi avansare în ordin , la pr imirea şi depunerea jurămîntului ; citeva a r t i cole sînt consacrate m o d u l u i de acordare a pensiilor, brevetelor şi unor prerogative, altele se referă la disciplina membri lor o r d i n u l u i şi la administraţie. U r m a să f ie ales u n mare cancelar şi u n consiliu al o r d i n u l u i 1 .

Cum în acea perioadă se punea pe p r i m u l plan problema recunoaşterii duble i alegeri a l u i Cuza, pent ru a nu întîmpina opoziţia mar i lor puter i , şi în p r i m u l rînd a Turcie i , proiectul n u a fost pus atunci în aplicare, dar Cuza nu va renunţa la el n ic i în ani i următori.

I n 1861 Baligot de Bayne, secretarul l u i Cuza, transmitea d i n Constantinopol sfaturi le p r i m i t e de la ambasadorul Franţei în Turcia , marchizul de Lavalette, ca această chestiune să f ie a m î n a t ă 8 .

O scrisoare similară sosise mai înainte şi de la agentul Pr inc i patelor la Paris, Iancu Alecsandri, care avusese în acest sens discuţii cu m i n i s t r u l de externe al Franţei Thouvenel, care considera proiectul ca intempestiv 9 .

0 A c a d e m i a R. S . R o m â n i a , A r h i v a C u z a , I I , f. 56—57 ; A r h i v a Minis terului A f a c e r i l o r E x t e r n e (în continuare A r h i v a M . A . E . ) , rola 62, dos. 118, f. 154.

7 I b i d e m , f. 154—165. 8 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99. n A r h i v a M . A . E . , rola 134, dos. 233, f. 189.

www.mnir.ro

www.mnir.ro

F i g . 4 a şi 4 b . D e c o r a ţ i a „ O r d i n u l u i U n i r i i " în g r a d u l de of i ţer e x e c u t a t ă l a casa K r e t l y d i n P a r i s în 1864, avers şi revers .

www.mnir.ro

I N S T I T U I R E A „ O R D I N U L U I U N I R I I " D E A L . I . C U Z A 97

în 1862 ideea înfiinţării unei decoraţii naţionale este reluată. Cuza sfătuit atît de agentul României la Constantinopol Costache Negri , care informat de m i n i s t r u l loan Cantacuzino de intenţiile d o m n i t o r u l u i , îi sugera să amîne inst i tuirea o r d i n u l u i pînă după soluţionarea problemei mănăstirilor închinate, Poarta p u ţind face g r e u t ă ţ i 1 0 , cît şi influenţat de Iancu Alecsandri care i i scria i n septembrie 1862 l u i Baligot de Bay ne să oprească veleităţile m i n i s t r u l u i do externe în p r i vinţa înfiinţării de decora ţ i i 1 1 — va renunţa pentru moment, avînd în faţă rezolvarea unor probleme m u l t mai importante pentru v i i t o r u l României : secularizarea averilor mănăstireşti, revizuirea Convenţiei de la Paris, reforma agrară etc.

în anul 1863, cu p r i l e j u l adoptării unei noi steme a Principatelor Uni te l 2 . se conturează d i n nou preocuparea pentru i n s t i tuirea „Ordinului U n i r i i " , care urma să f i g u reze la baza noi i steme.

I n t r - o scrisoare adresată de Baligot de Bayne l u i I . Alecsandri în 18/30 iunie 1863 1 3 , în care îi t r i m i t e şi o acuarelă executată d " Tronson du Coudray pentru noile arme ale ţării, acesta îi dă şi unele sugestii : „Ar f i mai bine dacă am f i avut un ordin să facem să iasă d in mantou marele cordon d i n lanţ de aur care s-ar termina p r i n decoraţie. Acesta neexistînd ar t rebui să înlocuim decoraţia p r i n t r - u n medalion oval, care ar purta în centru iniţialele în aur ale prinţului A . I . , decupate ajurat, urmînd conturul în email albastru deschis al o r d i n u l u i U n i r i i " . în cont inuare, autorul scrisorii prezintă şi u n desen al acestuia (f ig. 1), sub l i n i i n d : „cele p a t r u braţe ieşinde nu sînt decît ornamente şi vor f i luate pentru f igurarea decoraţiei dacă vreodată România va poseda v r e - u n o r d i n " .

U n desen asemănător al „Ordinului U n i r i i " îl v o m regăsi şi pe o acuarelă reprezentind stema Principatelor Uni te (cea adoptată în noiembrie 1863), executată de p ic torul Carol Popp de Szathmary M , decoraţia figurînd în continuare la baza stemei (planşa, f i g . 2 a şi b).

La Muzeul de Istorie al Republic i i Socialiste România a fost achiziţionată recent decoraţia-proiect a . . O r d i n u l u i U n i r i i " provenind din

F i g . 1. Desenul executat de Baligot de B a y n e în apri l ie

1863 (copie).

1 0 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99, nota 3. 1 1 A r h i v a C u z a , I I , p. 56—57 ; A r h i v a M . A . E . , rola 134, dos. 233, f. 189 (scri

soarea din 8 septembrie 1862). 1 2 P. V . Năsturel , Steagul, stema română, însemne domneşti ; trofee, B u c u

reşti , 1903, p. 65—91 ; C . M o i s i l , Stema României. Originea şi evoluţia ei istorică şi heraldică, în „ B o a b e de g r î u " , 1931. p. 81—82 ; P. Cernovodeanu, Şt i inţa şi arta heraldică în România, cap. V I , p. 22—24 (lucrare în curs de publicare l a E d i t u r a Encic lopedică ) ; A r h i v a C u z a , I I , f. 228—229 şi f. 429—432 ; A r h i v a M . A . E . , dos., 190/1860 şi rola 67, dos. 55/1872.

, : 1 A r h i v a C u z a , I I , f. 228—229 (scrisoare r e l u a t ă după două luni) . 1 / 1 O r i g i n a l u l acuarelei se află la M u z e u l de A r t ă al R. S. R o m â n i a (inv. 4694).

www.mnir.ro

98 C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

colecţia Stratulat. cu indicaţia că a aparţinut l u i Carol de Szathmary (planşa, f ig . 3).

Decoraţia aflată acum la Cabinetul Numismatic d i n Muzeul de Istorie al R.S.R., i n v . nr . 2545 se prezintă astfel : o cruce d i n smalţ roşu închis înconjurată de raze, avînd în cele opt colţuri cîte o mică piatră albă de cea. 1,20 k t . (imitaţie). La exemplarul nostru lipsesc două pietre. I n centru se află un medalion oval d i n smalţ roşu închis încadrat în cerc de aur purtînd iniţiala „A". Deasupra cruci i o coroană deschisă de t i p Asachi pe care se află 4 pietre albe, 3 roşii şi 3 verzi avînd 1,40 k t (toate imitaţii). Panglica este d i n moar alb avînd pe margine t re i dungi înguste colorate în roşu, galben şi albastru, reprezentînd t r i co loru l . Acest proiect credem că este o a doua variantă ce diferă faţă de cea descrisă în statutul o r d i n u l u i d in 1861, cit şi faţă de desenele care le găsim în 1863. Culoarea roşie şi coroana se menţin ca în 1861 (în 1863 se preconiza albastru deschis, iar coroana lipseşte), dar medalionul central este mai apropiat de cel d i n 1863. De a l t fe l iniţiala d i n centru o întâlnim şi pe steagurile pe care le va d i s t r ibu i armatei domni toru l A l e x a n d r u loan Cuza la 1 septembrie 1863 l 5 .

Şi acest proiect se va modifica însă în ani i care vor urma, aşa cum vom arăta în continuare.

I n a doua parte a anului 1864 încercările pentru statuarea „Ordin u l u i U n i r i i " sînt reluate. Z i a r u l „Memorial d iplomat ique" clin Viena d i n 18 iu l ie 1864 insera în paginile sale ştirea că d o m n i t o r u l ceruse între altele după întoarcerea sa d i n Constantinopol să poată înfiinţa o decoraţie 1 5 .

Pînă acum documentele nu ne-au conf irmat această ştire pentru acea perioadă, însă în ţară lucrări pregătitoare se fac în vara anului 1864. Ceea ce cunoaştem, este că A l . I . Cuza a discutat în t i m p u l şederii sale la Constantinopol cu agenţii săi despre această chestiune, rămînînd să le comunice ul ter ior data cînd urma să-i autorizeze pentru a începe negocierile l 7 .

La 28 august 1864, M . Kogălniceanu, adresindu-se vicepreşedintelui Consi l iului de Stat C. Bosianu, supune aprobării Consi l iului de Stat u n nou statut al o r d i n u l u i împreună cu propunerea înfiinţării şi a unor medali i : „Din o r d i n u l Măriei Sale D o m n u l u i am onoarea a înainta d u m neavoastră aici anexate proiecte de statute pentru înfiinţarea o r d i n u l u i U n i r i i şi a medaliei mi l i tare , cu propunerea totodată de a se înfiinţa şi o medalie de salvare, care vor servi a recompensa servicii le şi sacrifici i le aduse patr iei , şi a încuraja m e r i t u l , rugîndu-vă să binevoiţi a le da cit mai neamînat i n s tudiu onorabi lu lui Consil iu de Stat" 1 8 .

U r m a în acelaşi t i m p să ia fiinţă şi Cancelaria „Ordinului U n i r i i " , aşa cum reiese d i n propunerea pentru înfiinţarea o r d i n u l u i de salvare : „Mecanismul d i s t r i b u i r i i ei şi controlul necesariu se poate asigura, puindu-se şi această medalie în atribuţiile M a r i i Cancelarii a O r d i n u l u i U n i r i i ce este a crea" 1 9 .

1 5 „Monitorul oastei" , d i n 5 sept. 1863 ; P. V . Năsturel , op. cit., p. 75—80. 1 6 D . Ber indei , op. cit., p. 101 ; A . D. Xenopol , Domnia lui Cuza Vodă. v o l . I I -

Iaşi, 1903, p. 29. , 7 D. Ber indei , op. cit., p. 101. 1 8 A r h i v e l e Sta tului B u c u r e ş t i , F o n d C o n s i l i u de Stat, dos. 68/1864, f. 1. 1 ! ) Ibidem, f. 2.

www.mnir.ro


Statutul „Ordinului U n i r i i " , cuprinzînd 55 articole, este discutat şi aprobat cu unele modificări mărunte în şedinţa Consi l iu lui de Stat d i n 29 august 1864 2 0 . E l diferă faţă de cel d in 1861, căci modificările propuse la anumite articole nu se potrivesc întocmai cu conţinutul s ta tutului d i n 1861. De al t fe l şi decoraţiile realizate vor f i di fer i te .

în vederea fabricării lor este consultat omul de afaceri francez Godillot , aşa cum reiese d i n t r - o scrisoare datată 7 septembrie 1864, în care acesta cere o audienţă la Cuza p r i n Baligot de Bayne, menţionînd : „Acum mă duc să lucrez cu generalul Florescu în chestia decoraţ i i lor" 2 1 .

Odată stabilite modelele noi i decoraţii, după ce au fost acceptate de Comisie, acestea sînt tr imise de M . Kogălniceanu l u i Cuza ce se afla la Ruginoasa pentru a le aviza spre a putea face comanda : „Am onoare a vă comunica aici modelul no i i decoraţiuni. Comisia întreagă a adoptat acest model care păstrează vechea cruce românească şi care aşa va face ca decoraţiunea noastră nu va f i o copie a altor ordine. .Dacă acest model va dobîndi înalta dumneavoastră consideraţiune, vă rog să mi-1 înapoiaţi de îndată pentru ca să pot face comanda in curînd, căci Godi l lot mi-a spus că deabia se vor putea pregăti decoraţiunile pentru ziua de 24 ianuarie" 2 2 .

Modelele sînt aprobate de Cuza la 11/23 septembrie 1864 2 3 , iar Godil lot este însărcinat cu comandarea lor la Paris. I n trecerea u l t i m u l u i p r i n Constantinopol, în octombrie 1864. acesta arată şi u n desen agenţilor d ip lomat ic i ai României acreditaţi a c o l o 2 4 .

I n t r e t i m p la Bucureşti, la 13 septembrie 1864, în Cancelaria p r i n ciară se alcătuieşte o scrisoare pe care Cuza urma să o trimită l u i Negr i la Constantinopol, pentru ca acesta să înştiinţeze Poarta de hotărîrea d o m n i t o r u l u i român, scrisoare care deşi avizată de Cuza, aşa cum reiese din însemnările marginale ale secretarului său, va f i expediată abia în noiembrie 18 6 4 2 5 .

Această amnîare se datorează sugestiilor p r i m i t e de Cuza atît d i n partea l u i Bordeanu, g i r a n t u l Agenţiei d in Constantinopol, care avusese în acest sens convorbir i şi cu ambasadorul Franţei la Constantinopol, de Bonnières (scrisoarea d i n 3 septembrie 1864) 2 6 , cît şi d i n partea l u i Negri (scrisoarea d i n 11 septembrie 1864), în care-1 ruga insistent pe Cuza să amine inst i tuirea o r d i n u l u i pentru a n u complica chestiunea mănăstirilor închinate 2 1 .

I n t r - o altă scrisoare datată 8/20 octombrie, acelaşi Negr i anunţîndu-1 pe Cuza că „L-am văzut pe domnul Godil lot care mi -a v o r b i t de decoraţia noastră", îl roagă d i n nou să amîne pînă la rezolvarea chestiei b u n u r i l o r mănăst i reş t i 2 8 .

2 0 Ib idem, f. 3—5 ; A r h i v a C u z a , L I V , f. 191. 2 1 I b i d e m , I I I , f. 234. 2 3 Constant in C . G i u r e s c u , Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Bucureş t i , E d . Şt i in

ţifică, 1966, p. 319, A r h i v a C u z a , L I V , f. 193 şi X L I X f. 243. 2 3 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99—100 ; Constant in C . G i u r e s c u , op. cit., p. 19. -'' D . B e r i n d e i , op. cit., p. 100. 2-' C . Moisi l , încercările lui Cuza Vodă de a institui decoraţii naţionale, în

„ C r o n i c a n u m i s m a t i c ă şi a rheologică" , 1940, i anuar ie - iunie , p. 195 ; D . B e r i n d e i , op. cit., p. 100 ; A r h i v a C u z a , V I , f. 125—126.

2 6 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99. 2 7 Ibidem ; A r h i v a C u z a , V I , p. 109. 2 3 A r h i v a C u z a , I , p. 491.

www.mnir.ro

100 C O N S T A N Ţ A S T I R B U

M a i interesantă însă este scrisoarea trimisă l u i Cuza de către Bor-deanu la 12/14 octombrie 1864, în care acesta îi sugerează că — pentru ca o r d i n u l să f ie admis — trebuie să aibe asentimentul Porţii. Or s ingurul mi j loc de a-1 avea, ar f i fost să fie n u m i t sul tanul marele maestru al o r d i n u l u i şi de a-1 face să-1 poarte el însuşi, adăugind că la Ambasada Franţei „am fost sfătuiţi să căutăm a avea acest asentiment al Porţii pentru fondarea acestui ordin, fără de care guvernul francez va f i obligat să oprească pe francezi de a-1 accepta. Celelalte p u t e r i vor u r m a desigur acest e x e m p l u " 2 9 .

La începutul l u i noiembrie Negri d in nou insistă pentru amînare : „Cred că ar f i mai cuminte să se amîne creearea „Ordinului U n i r i i " pînă după rezolvarea chestiei mănăstirilor închinate, care n u poate să întîrzie m u l t " 3 0 . Iar într-o scrisoare adresată l u i Baligot de Bayne în 11 noiembrie 1864, oarecum enervat, Negri arată că : „Instituirea O r d i n u l u i U n i r i i la 15 noiembrie îi taie mîinile în chestia mănăstirilor închinate" 3 1 .

Pe aceeaşi poziţie se situiază şi agentul României de la Paris Iancu Alecsandri , atît în scrisoarea d i n 22 septembrie 1864 3 2 , cît şi în cea d i n 13/25 octombrie 1864, în care arată că inst i tuirea decoraţiei româneşti „va produce încurcături peste t o t 3 3 .

„Ordinul U n i r i i " urma să fie i n s t i t u i t la 24 ianuarie 1865, conform unei ştiri publicată în z iarul „Le j o u r n a l de Constantinople". îngri jorat de apariţia unei atari informaţii într-un ziar d in capitala Turcie i , Bor-deanu cere l u i Cuza într-o scrisoare d in 28 oct./9 noiembrie 1864 ca Negr i să f ie autorizat să negocieze chest iunea 3 4 , ceea ce Cuza face cu multă demnitate în scrisoarea expediată cu întîrziere la 11/23 noiembrie 1864, în care n u pomeneşte nimic de sugestiile făcute anterior de agenţii săi de a-1 n u m i pe sultan marele maestru al o r d i n u l u i . înainte ca răspunsul l u i Cuza să ajungă la Constantinopol, într-o scrisoare d i n 10/22 noiembrie 1864 Negr i îi comunică ir i tarea l u i A a l i Paşa, m i n i s t r u de externe al Turc ie i , care-1 întrebase pe Negri dacă ştie ceva de decoraţia pe care Cuza vrea s-o inst i tuie . „Alteţa sa (e vorba de Cuza) ne-a promis între t i m p că ne va avertiza întotdeauna de fapte asemănătoare, pentru că a l t fe l noi v o m f i nevoiţi să strigăm şi să protestăm, lucru pe care noi îl facem cu multă neplăcere" 3 5 .

Scrisoarea l u i Cuza pare să f i nemulţumit Poarta n u numai p r i n fermitatea t o n u l u i pr inc ipe lu i român, dar şi pentru că n u se amintise n imic de f a p t u l că sultanul să f ie marele maestru al p r i m u l u i ordin naţional românesc, căci Negri , în scrisoarea d i n 25 nov./7 dec. 1864, cere d i n nou amînarea i n s t i t u i r i i l u i 3 6 , iar Bordeanu într-o scrisoare d i n

2 0 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 100—101. 3 0 A r h i v a C u z a , I , p. 511. 3 1 I b i d e m , p. 515. 3 2 Ib idem, p. 446. 3 3 R. V . Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile franco-

române sub Cuza Vodă, Bucureş t i , 1931, p. 361 (document publicat parţ ial ) ; D. B e r indei , op. cit., p. 101 ; A r h i v a C u z a I I , f. 464 verso ; vezi şi nota nr. 9.

3 4 D . B e r i n d e i , op. cit. p. 101. P e n t r u inaugurarea O r d i n u l u i U n i r i i la 24 i a n u a rie 1865, vezi A r h i v a C u z a , I I , f. 503.

3 5 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 103 ; A r h i v a C u z a I , f. 513—514. 3 6 D. B e r i n d e i , op. cit, p. 104.

www.mnir.ro


28 nov./10 decembrie, în u r m a unor convorbir i cu m i n i s t r u l de externe al Turciei , cît şi cu marchizul de Moustier — şi el adeptul idei i ca sultanul să fie marele maestru al O r d i n u l u i U n i r i i —, îi scria l u i Cuza că or să se amîne inst i tuirea o r d i n u l u i pentru cîtva t imp, or să se îndeplinească formalităţile cerute de Poartă 3 7 .

Reacţii împotriva tendinţelor de independenţă ale d o m n i t o r u l u i nu întirzie. Z i a r u l vienez ,.Mémorial d iplomat ique" d i n 11 decembrie 1864. relatînd dorinţa l u i Cuza de a i n s t i t u i o decoraţie, arată că Poarta i-a refuzat cererea în două r î n d u r i 3 8 , iar Iancu Alecsandri scria de la Paris lu i Baligot de Bayne că e împotrivă ca „Ordinul U n i r i i " să fie decretat la 24 ianuarie 1865, propunînd amînarea 3 9 .

Cu toate acestea Cuza nu-1 opreşte pe Godi l lot să-şi continue misiunea. Acesta, aşa cum va menţiona Alecsandri într-o scrisoare d i n 7 decembrie 1864 4 0 , sosind la Paris, îi vorbeşte cu mare discreţie agent u l u i român despre decoraţie, neîndrăznind să-i arate modelul ei, ia legătura cu Casa de brevete şi decoraţii K r e t l y , cum reiese d i n scrisoarea pe care A . K r e t l y o adresează l u i Cuza în 6 decembrie 1864. După ce arată că a luat asupra-i indicaţiile l u i Godi l lot p r i v i n d confecţionarea decoraţiilor comandate de Cuza şi că a t r imis devizele l u i M . Kogăl-niceanu, îi cere d o m n i t o r u l u i ca „după ce vor f i fost văzute modelele pe care generalul Florescu le duce la Bucureşti, să-i acorde t i t l u l de f u r n i zor al Curţii pr inc iare" 4 1 .

La începutul anului 1865 Cuza era destul de nemulţumit de fe lu l în care vedeau mari le puter i inst i tuirea decoraţiei noastre, aşa cum reiese d i n t r - o scrisoare a consulului francez la Bucureşti Ti l los către m i n i s t r u l de externe al Franţei, în care relata convorbirea avută cu Cuza d i n însărcinarea marchizului de Moustier, ambasadorul Franţei la Constantinopol, pentru a-i arăta calea care s-o urmeze pentru a face ca Poarta să accepte inst i tuirea u n u i ordin românesc 4 2 .

Răspunsul dat de Cuza cu p r i l e j u l acelei convorbir i este deosebit de semnificat iv : „Toţi predecesorii mei au avut facultatea şi puterea de a recompensa serviciile care le-au fost aduse, conferind rangur i şi poziţii. Eu singur doar n u am altă manieră de a -mi dovedi recunoştinţa mea decît p r i n decoraţii pe care Poarta m i le acordă cu o generozitate incontestabilă — (aici este vorba de decoraţia turcească „Medjidie" în d i fer i te grade pe care Cuza o solicita adesea 4 3 pentru recompensarea anumitor servicii ale unor supuşi ai săi şi chiar a unor străini). Dar numai p r i n aceea că venea de la ea (Poarta), era pătată de impopulari tate şi pierdea întregul caracter naţional pe care trebuie să-1 aibe înainte de toate noua instituţie. Aşa că vă spun, eu pot să confer, dar ca să dau sul tanului marea măiestrie a o r d i n u l u i , înseamnă să dis trug înainte de toate preţul pe care-1 aştept de la această instituţie. Trebuie ca t o t u l de acum înainte să f ie naţional şi n u pot admite sfatul d o m n u l u i Moustier

3 7 Ibidem. 3 8 A r h i v a C u z a , L V I I , f. 175. 3 9 I b i d e m , I I , f. 503. 4 0 D . B e r i n d e i , op. cit., p. 104. 4 1 A r h i v a C u z a , X I I , f. 237 şi verso. 4 2 A r h i v e l e Sta tului Bucureş t i , m i c r o f i l m F r a n ţ a , rola 11, f. 270. 4 3 A r h i v a C u z a , I I , f. 116—119, 137, 150, 194, 549, 559 ; V I , ff. 115—119 ; V I I ,

f. 170—171 ; I X , f. 316, 321 ; X X V , f. 140 ; A r h i v a M . A . E . , dos. 228/1862.

www.mnir.ro

102 C O N S T A N T A Ş T I B B U

decît ca dictat d i n dorinţa de a evita o dif icultate care hrăneşte ansamb l u l p o l i t i c i i sale" 4 4 .

Cuza amînă deci din nou inst i tuirea o r d i n u l u i . I n t r - o scrisoare din martie 1865, Iancu Alecsandri îi cerea l u i

Baligot de Bayne statutele „Ordinul U n i r i i " , „din feric ire a m î n a t " 4 : i . Peste puţin t i m p decoraţiile erau gata şi Alecsandri sesiza cabinetul pr inciar la 28 apri l ie 1865 că : „Decoraţiile şi panglicile au fost expuse în v i t r i n a K r e t l y la Palais R o y a l " 4 S . Mulţumit de serviciile aduse de Godil lot , între care se numărau desigur şi comisioanele pentru baterea „Ordinului U n i r i i " , Cuza intervine la Poartă pentru decorarea sa şi acestuia i se comunică la 12 apri l ie 1865 că a p r i m i t o r d i n u l „Medjidie" 4 7 .

Decoraţiile, care credem au fost comandate în număr destul de mic, au fost deci aduse în ţară şi Cuza a împărţit — deşi nu în mod oficial — cîteva la i n t i m i i săi. Doctorul I s t ra t i pomeneşte de decoraţia de gradul de comandor dată l u i Ion Strat, precum şi faptu l că la Casa K r e t l y se mai af lau la începutul sec. al X X - l e a stanţele o r d i n u l u i respectiv 4 B .

I n cele ce urmează dăm o sumară descriere a lor, aşa cum ne-o înfăţişează Natal ia M a r i n e s c u 4 9 după piesele aflate la Muzeul M i l i t a r (planşa f i g . 4 a şi b) : o cruce d i n smalţ albastru înconjurată de raze, purtînd deasupra coroana princiară, în centru un medalion d i n smalţ roşu înconjurat de u n cerc albastru închis pe care se află inscripţia „GENERE ET CORDE FRATRES" , înconjurată de o cunună de frunze de stejar. Pe medal ionul roşu, la mi j loc , pe o faţă cifrele 5 şi 24 s imbolul U n i r i i celor două ţări române, iar pe cealaltă monograma d o m n i t o r u l u i . O r d i n u l are cinci grade. Cîteva exemplare ale decoraţiei se află şi în alte colecţii ca cea a M u z e u l u i U n i r i i , a Cabinetului Numismatic al Academiei R. S. România şi a Muzeului de Istorie al R. S. România.

Cu excepţia l u i Dan Berindei, toţi cei care au scris despre decoraţiile l u i Cuza 5 0 folosesc greşit denumirea de „Steaua României" pentru o r d i n u l creat de Cuza.

Cercetînd toate materialele care ne-au stat la îndemînă pentru această problemă, n u am găsit nicăieri menţionată în t i m p u l l u i Cuza această denumire, căci aşa cum sublinia şi Berindei în lucrarea sa: „Cuza a avut intenţia a i n s t i t u i u n ordin m u l t mai sugestiv pentru epoca sa, O r d i n u l U n i r i i " . De alt fel , însăşi denumirea pentru cel dintîi ord in of ic ial a l României în pr imele proiecte a fost alta. Kogălniceanu, la sugestia u n u i număr de 15 membr i a i Par lamentului , în şedinţa d i n 5 mai 1877. va pre -

'·'· A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , m i c r o f i l m F r a n ţ a , rola 11, f. 271. 4 :" A r h i v a C u z a , I I , f. 523. 4 r > I b i d e m , f. 534—535. 4 7 A r h i v a C u z a I X , f. 321 ; D . B e r i n d e i , op. cit., p. 106. 4 8 D r . C . I . Is trat i , Primele însemne de distincţiuni şi decoraţiuni române,

în „Anale le A c a d e m i e i R o m â n e " , Secţ . Şti inţif ică , seria I I , voi . X X X V I I , p. 5—6. 4 9 N a t a l i a T h . M a r i n e s c u , Cîteva decoraţiuni rare la Muzeul Militar Naţio

nal (Decoraţiunile create de domnitorul Al. I. Cuza), în „Bulet inul M u z e u l u i M i l i tar N a ţ i o n a l " , nr . 5—6, an. I I I , 1939—1940, p. 139—140.

·*> G - r a l G r . Constandache, Decoraţiile române de război, în „Bulet inul Societăţii N u m i s m a t i c e R o m â n e " , X X I X — X X X V I , nr . 83—90, 1935—1942, p. 192—194 ; C . M o i s i l şi C . F londor , Decoraţiunile româneşti, în Enciclopedia României, I I , B u c u r e ş t i 1938, p. 86 ; N a t a l i a Mar inescu , op. cit., p. 139—140 ; D r . C . I . Is t rat i , op. cit., p. 5—7.

www.mnir.ro


zenta în ziua proclamării Independenţei României la 9 mai 1877 proiectul de lege pentru „Ordinul Credinţei", votat de a l t fe l şi de P a r l a m e n t 5 1 .

în discuţiile care urmează pe secţii se propune şi denumirea de „Steaua Dunării", ca numai în f i n a l să se adopte denumirea de „Steaua României", votată de Parlament la 9 mai şi de Senat la 10 mai 1877 " , 2.

Ne exprimăm rezerva şi faţă de afirmaţia făcută de C. Mois i l şi C. Flondor cum că : „După abdicarea d o m n i t o r u l u i d i n februarie 1866, lăzile cu decoraţii sînt găsite la Palat şi n u sînt înlăturate ; în preajma războiului independenţei s-a hotărît modificarea l o r " 5 3 . Se ştie că în octombrie 1877 a fost votat M i n i s t e r u l u i de Externe u n credit de 71 345 lei , preţul a două comenzi pentru decoraţia „Steaua României" făcute una la Paris, la Casa K r e t l y şi alta la Bucureşti, p r i n Casa de comenzi A. Rosenfeld 54. I n anul următor se mai votează u n credit de 13 229 lei pentru comenzi făcute atît celor două case de mai sus, cît şi Casei Resch, sume care sînt destul de m a r i 5 5 . O r i dacă s-ar f i folosit decoraţiile l u i Cuza ce nevoie mai era să se plătească aceste sume în străinătate ? Modificările de care vorbea Mois i l desigur că ar f i costat m u l t mai puţin.

D i n cele de mai sus rezultă că încă de la începutul domniei sale. Cuza a ţinut să-şi asume dreptul de a i n s t i t u i ordine şi decoraţii p r o p r i i spre a demonstra astfel larga autonomie a Principatelor Unite .

împrejurări independente de voinţa sa şi i n p r i m u l rînd factori externi aveau să întîrzie cu mai bine de un deceniu inst i tuirea p r i m u l u i ordin românesc.

Documentele sus menţionate stau mărturie despre persistenţa cu care A l . I . Cuza a căutat în condiţii de pace să forţeze pe cale d ip lo matică realizarea ţelului propus. în pofida mar i lor obstacole ce-i stăteau în cale.

D O N N É E S N O U V E L L E S C O N C E R N A N T L A C R É A T I O N D E L \ , O R D R E D E L ' U N I O N " P E N D A N T L E R È G N E

D ' A L E X A N D R E I O A N C U Z A


L ' a r t i c l e p r é s e n t e les essais faits pendant le r è g n e d ' A l e x a n d r e l o a n C u z a pour obtenir l ' institution d'une décora t ion roumaine, essais q u i mettent en é v i d e n c e u n nouvel aspect de la lutte pour l 'aff i rmation de l a souvera ineté et l ' indépen-dence nationale pendant l a pér iode de formation de l a R o u m a n i e moderne.

O n p r é s e n t e en m ê m e temps, d'une m a n i è r e chronologique, en se basant sur u n m a t é r i e l inédit , les projets de l a p r e m i è r e décorat ion roumaine , les statuts de l ' „Ordre de l ' U n i o n " et une -.nouvelle var iante de l a décora t ion e x é c u t é e en 1861—1863.

E n conclusion on fait des précisions concernant l a dénominat ion de la décorat ion .

5 1 A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , F o n d P a r l a m e n t , dos. 616/1877—1878, f. 374—381. M Ib idem, ff. 294, 304, 338, 344. 5 3 Constant in M o i s i l şi C . F l o n d o r , op. cit., p. 86. 5 4 A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , F o n d P a r l a m e n t , dos. 650/1877—1878, f. 368. 5 5 I b i d e m , f. 370, 372.

www.mnir.ro

CONTRIBUŢIA Z I A R U L U I I L E G A L „ROMÂNIA L I B E R A " L A MIŞCAREA D E REZISTENŢA ANTIFASCISTĂ

A POPORULUI ROMÂN

de I O R D A N A L U N G U

Mişcarea de rezistenţă antifascistă a luat naştere în România imediat după instaurarea d ic ta tur i i militaro-fasciste şi a pătrunderii trupelor hit leriste pe t e r i t o r i u l ţării, înscriind i n istoria patr ie i noastre pagini glorioase de luptă eroică. Ea reprezenta o continuare a lupte i duse în perioada anterioară de către forţele democratice împotriva pericolului fascist, a expansiunii Germaniei hit leriste, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale.

I n noile împrejurări trebuia însă acţionat p r i n alte mijloace şi pe u n plan m u l t mai larg. Lupta trebuia dusă n u numai împotriva forţelor fasciste interne, ci şi împotriva celor externe prezente pe t e r i t o r i u l ţării, care aduceau serioase pre judic i i economiei româneşti, întrucît „dictatura militaro-fascistă. executînd ordinele Germaniei , a dus o politică de exploatare prădalnică a resurselor naturale, a bogăţiilor ţării, a pus industr ia , agricul tura şi t ransporturi le în slujba războiului agresiv h i t l e r i s t " Κ

Poporul român n u s-a împăcat niciodată cu aservirea ţării imperialiştilor germani . Masele larg i populare şi chiar cercuri ale burgheziei aveau o at i tudine potrivnică faţă de alianţa cu Germania nazistă. C i u n tirea t e r i t o r i u l u i ţării p r i n impunerea dic ta tului de la Viena, teroarea fascistă şi privaţiunile resimţite de mase, ca urmare a j a f u l u i hi t ler is t în economie, au dat naştere stărilor de spir i t antihit leriste , care au crescut şi s-au dezvoltat în amploare şi intensitate, pe măsura desfăşurării războiului, împingerii ţării spre ruină şi dezastru.

I n aceste împrejurări grele, P a r t i d u l Comunist Român a chemat toate forţele democratice la lupta pentru apărarea intereselor naţionale. I n P la t forma-program d i n 6 septembrie 1941, ca şi în alte documente oficiale ale p a r t i d u l u i comunist, sînt în mod consecvent înscrise sarcinile în vederea răsturnării d i c ta tur i i militaro-fasciste, scoaterii ţării d in războiul hi t ler is t , eliberării părţii de nord a Transi lvaniei , formării u n u i

1 Nicolae Ceauşescu , Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România, i n România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, vol . 1, E d . politică, 1968, p. 375.

www.mnir.ro

106 I O R D A N A L U X G U

guvern d i n reprezentanţii t u t u r o r forţelor antifasciste. Aceste sarcini aveau un caracter specific, ele izvorau d i n condiţiile concrete ale României, d i n situaţia ei politică şi militară. Caracterul realist-.ştihvţific al documentelor elaborate rezidă în f a p t u l că prevederile lor au corespuns cerinţelor istorice.

Anal iza forţelor participante la mişcarea antifascistă pune î:i ev i denţă prezenţa activă a celor mai di fer i te pături şi categorii sociale şi, în p r i m u l rînd, a clasei muncitoare. I n j u r u l ei au fost polarizate celelalte forţe : ţărănimea, intelectualitatea, meseriaşii, funcţionarii, elementele patriotice d in armată şi o parte a burgheziei, lovită în interesele ei de j a f u l h i t ler is t . I n f runtea lupte i s-a aflat neîntrerupt Par t idul Comunist Român, forţa mobilizatoare şi conducătoare a lupte i antifasciste. Este deci lesne de înţeles de ce reg imul l u i Antonescu şi ocupanţii hitlerişti au deslănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. „Sute şi m i i de comunişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închisori şi lagăre ; zeci d intre ei au fost ucişi de plutoane de execuţie. P r i n aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mişcării de rezistenţă antifascistă şi antirăzboinică" 2 .

O contribuţie de seamă la mişcarea antifascistă a poporului român a adus-o presa comunistă ilegală şi, îndeosebi, z iarul ilegal „România liberă", ziar de luptă patriotică şi antifascistă, care şi-a inaugurat seria apariţiilor la 28 ianuarie 1943, d i n iniţiativa şi sub conducerea P a r t i d u l u i Comunist Român 3 .

înţelegerea locului şi a r o l u l u i z iaru lu i i legal „România l iberă" necesită luarea în consideraţie a împrejurărilor istorice ale apariţiei l u i , împrejurări care marchează u n anumit stadiu al dezvoltării lupte i de rezistenţă — acela al regrupării forţelor antifasciste şi adîncirii procesului de pregătire în vederea scoaterii României d i n războiul hi t ler is t . I n aceste condiţii, s-a simţit nevoia ca pe lîngă publicaţiile p a r t i d u l u i comunist existente la acea dată să fiinţeze u n ziar i legal a l t u t u r o r for ţelor patriotice, care să militeze pentru unirea acestor forţe într-un larg Front Naţional A n t i h i t l e r i s t şi realizarea obiectivelor lupte i antifasciste. Investigaţiile făcute asupra presei comuniste d i n acea vreme atestă f a p t u l că, în ani i 1943—1944, „România l iberă" a fost p r i n c i p a l u l organ central de presă, arma cea mai combativă, care a adus „o contribuţie de seamă la mobilizarea forţelor patriotice d i n România, la luptă împot r i v a ocupanţilor hitlerişti şi a d ic ta tur i i antonesciene, pentru ieşirea României d i n război" 4 .

2 Nicolae Ceauşescu , Semicentenarul glorios al Partidului Comunist Român, Sn România pe drumul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate, vol . V , E d . polit ică , 1971, p. 866.

Ά Dicţionar Enciclopedic Român, E d . politică, 1966, v o l . I V , p. 247. '· T i t u Georgescu, M i r c e a I o a n i d , Presa P.C.R. şi a organizaţiilor sale de masă,

E d . ştiinţifică, Bucureş t i , 1963, p. 300.

www.mnir.ro

1. P r i m u l n u m ă r i l e g a l a l z i a r u l u i patriotic „ R o m â n i a l i b e r ă " apărut la 28 ianuar ie 1943.

www.mnir.ro

108 I O B D A N A L U N G I I

Redactat, i m p r i m a t şi difuzat în condiţii deosebit de grele * — mai ales dacă ţinem seamă că pe lîngă Siguranţa s ta tului fascist funcţionau Gestapoul şi numeroase formaţii de poliţie a căror sarcină era să urmărească şi să lichideze activitatea forţelor antifasciste — ziarul ilegal „România l iberă" a dus neîntrerupt şi cu fermitate revoluţionară cuvîntul p a r t i d u l u i comunist în toate colţurile ţării, a m i l i t a t pent ru creşterea în mase a influenţei şi prest ig iului P.C.R.

I n pofida acestor condiţii, z iarul era difuzat pe întreg t e r i t o r i u l ţării, precum şi în rîndul ostaşilor de pe f ront , de către activişti de p a r t i d şi g r u p u r i de patr io ţ i 5 , lărgindu-şi cont inuu legăturile sale cu c i t i t o r i i , cont r ibu ind la înarmarea politică şi călirea ideologică a m i l i tanţilor antifascişti.

Ţelurile z i a r u l u i rezultau d i n însuşi m o t t o - u l său : „La luptă cu hotărîre pent ru salvarea patr ie i ! Jos h i t l e r i s m u l !". Este deci o angajare fermă în lupta de rezistenţă antifascistă. M e r i t u l deosebit al „României l ibere" constă în f a p t u l că de la începutul activităţii sale a înţeles imperat ivele v r e m i i , cerinţele obiective ale lupte i poporului nostru înscriindu-se fără rezerve pe principalele coordonate ale mişcării de rezistenţă. De al t fe l , în p r i m u l număr a l z i a r u l u i — care este u n număr program — se arată scopul şi obiectivele de luptă ale „României l ibere" . Consemnăm d i n acesta : „In ţara transformată de H i t l e r şi Antoneşti într-o colonie nemţească stăpînită de Gestapo, cenzură, ocnă şi plutoane de execuţie, apare p r i m u l număr al «României libere». Z i a r u l nostru, tipărit cu r iscul permanent al vieţii, îşi deschide larg paginile pentru toate partidele patriotice, pentru oricine vrea să-şi spună l iber cuvîntul. I n această luptă pentru salvarea patr ie i , „România l iberă" va f i o puternică şi tăioasă armă a poporului . Fără încetare ea va l o v i în duşman, va b ic iu i pe cei ce ezită, va îmbărbăta şi îndruma pe patrioţi, va cere neîncetat unirea lor împotriva duşmanului comun. Pînă la izbîndă pe care o v o m cuceri cu orice sacrificiu, noi v o m repeta mereu chemarea noastră : Jos războiul h i t ler i s t ! Afară cu bandiţii nemţi d i n ţară ! Jos g u v e r n u l de trădare naţională al Antoneştilor ! Trăiască unirea t u t u r o r forţelor naţionale antihit ler iste ! Trăiască România l i b e r ă " e .

Chemările adresate în numărul program sînt regăsite consecvent în paginile z iaru lu i pe întreaga sa existenţă ilegală. Cu p r i l e j u l aniversării u n u i an de la apariţie se scrie : „S-a împlinit deci u n an de luptă şi îndrumare, u n an în t i m p u l căruia «România liberă» şi-a ţinut cuvîntul dat la apariţie de a chema, în ciuda Gestapoului şi a Siguranţei.

* S e d i u l redacţ ie i era pretutindeni şi nicăieri . C o l e c t i v u l redac ţ ional se î n t r u nea cu regularitate, dar în case conspirat ive diferite : C a l . Dorobanţi , str. V a s i l e L a s c ă r (azi str. Gala ţ i ) , str. Rotar i lor (azi str. I . L . Caragiale ) , str. A r m e n e a s c ă , P lantelor etc. D e obicei, m u n c a se desfăşura noaptea, fiecare aducînd informaţ i i le pe care le deţ inea. I n casele în care se înt runea r e d a c ţ i a se găsea de regulă o d a m i g e a n ă cu benzină şi o sobă. I n caz de pericol toate manuscr isele erau arse. („Magazin istoric" , nr. 7—8, iul ie — august 1969, p. 17). Mulţi dintre cei care au scos z i a r u l , ca şi d i n cititorii „României l ibere" ilegale a u fost ares ta ţ i , schingiuiţi , apoi judecaţ i şi c o n d a m n a ţ i la a n i grei de t e m n i ţ ă ( „ R o m â n i a l i b e r ă " din 28 i a n u a rie 1953).

•'' Constant in A n t i p , Contribuţii la istoria presei române, Bucureş t i , U n i u n e a Ziarişt i lor , 1964, p. 156.

6 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr. 1, d in 28 ianuar ie 1943.

www.mnir.ro

Z I A R U L I L E G A L „ R O M Â N I A L I B E R A " 109

fără încetare, toată suflarea românească la unire şi luptă hotărîtă pentru încetarea războiului hi t ler is t . «România liberă» va continua să ţină sus st indardul mîndru al lupte i ant ihi t ler is te pentru l ibertate şi independenţă naţională" 7 .

în ciuda cenzurii mi l i t a re drastice, care urmărea ca opinia publică să fie ţinută departe de evenimentele politice d i n ţară şi reflectînd în paginile sale realităţile social-politice ale v r e m i i , ziarul „România l iberă" a publicat cu precădere documente oficiale ale P.C.R., U n i u n i i Patr io ţilor, F U M şi a altor forţe democratice, precum şi numeroase articole p r i n care demasca polit ica guvernulu i militaro-fascist , crunta exploatare a maselor, r e g i m u l de teroare fascistă, mil i tar izarea întreprinderilor, subordonarea economiei româneşti p lanur i lor de război ale Germaniei naziste.

în ar t i co lul i n t i t u l a t Bilanţul unei dictaturi se arăta : „dacă întreaga economie a ţării s-a „românizat" în p r o f i t u l exclusiv al Germaniei , dacă de t re i ani m u n c i m cu toţii pentru nemţi, dacă trăim o teroare continuă şi nenumăraţi patrioţi adevăraţi au suferit lagăr, închisoare sau moarte, aceasta o datorăm l u i Antonescu. Dacă ţara a fost obligată să participe la u n război cr iminal , în contradicţie cu interesele şi cu istoria ei, dacă acest război a dus jale în toate colţurile României, aceasta o datorăm l u i A n t o n e s c u " 8 . Cont inuind seria articolelor p r i n care demască polit ica g u v e r n u l u i şi consecinţele alianţei cu Germania nazistă, într-un alt număr c i t i t o r i i erau informaţi despre negocierile economice duse în februarie 1944, în u r m a cărora Antonescu se angajase să sporească expedierile de cereale în Germania, iar aceasta să dea în schimb României produse industriale şi materialele de război. Mai l impede — spunea ziarul —, noi dăm Germaniei tot grîul nostru, iar ei ne p r o m i t să ne dea în schimb arme ca să putem merge pe f r o n t să m u r i m pentru interesele l u i H i t l e r 9 .

Cu deosebită forţă se degajă d i n paginile z iarului chemări şi apeluri înflăcărate adresate munci tor i lor , ţăranilor, t iner i lor , armatei etc., p r i n care aceştia erau chemaţi la luptă, indicîndu-le totodată căile şi m i j loacele p r i n care puteau acţiona. Cu t i t l u de exemplu reţinem atenţia asupra cîtorva : „Muncitori, sudori şi tehnicieni petrolişti ! Sabotaţi p r i n toate mijloacele extracţia, rafinarea şi încărcarea benzinei şi pe t ro lu lu i pentru bandiţii nemţi" 1 0 ; „Ţărani români ! Opuneţi-vă cu forţa rechi-ziţiilor, apăraţi şi ascundeţi hrana voastră şi a copiilor voştri, îndemnaţi pe f i i i , fraţii, bărbaţii voştri să n u se prezinte la concentrări şi mobi lizări" 1 1 ; „Tineri români ! Destule jer t fe şi suferinţe ! Patria noastră şi noi n u putem trăi fericiţi decît în l ibertate şi pace. Să izgonim pe cotrop i t o r i i nemţi ! Să doborîm slugile lor de la cîrma ţări i" 1 2 ; „Către comandanţii de m a r i unităţi, către generalii , ofiţerii şi soldaţii armatei noastre ! Armata este chemată să joace u n r o l de f runte . Antonescu trebuie

7 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr. 1, d i n 28 ianuar ie 1944. 8 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 6, d i n 15 septembrie 1943. 9 „ R o m â n i a l iberă" , a n , II„ nr. 2, din 22 mart ie 1944. 1 0 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr . 7, d i n 10 iul ie 1944. 1 1 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr. 5, d i n 16 iunie 1944» 1 2 „ Ibidem" .

www.mnir.ro

u n I O R D A N A L U N G U

2. Casa d i n s t r . Ş c o a l a F loreasca n r . 34, în care s-a t i p ă r i t i l e g a l z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " .

doborît. Pentru aceasta armata trebuie să se unească cu toţi patrioţii Nici o clipă nu e de pierdut. Ε momentul acţiunii" l 3 .

Cu multă claritate şi consecvenţă revoluţionară „România liberă" explica că sabotajul antihitlerist este o datorie patriotică a fiecărui om cinstit, că în fruntea acestei acţiuni trebuie să stea muncitorii din fabrici şi uzine, că fiecare lovitură dată bazei economice a regimului fascist contribuie la scurtarea războiului, la înfrîngerea Germaniei hitleriste.

1 3 „ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 2, d i n 22 m a r t i e 1944.

www.mnir.ro

Z I A R L ' I I L E G A L , , R O M A N I A L I B E R A " 111

C a urmare a luptei duse de forţele patriotice, la care z iarul ilegal „România l iberă" a avut o importantă contribuţie, „la sfîrşitul anului 1943 şi în pr ima jumătate a anului 1944, se manifestă o puternică creştere a stării de spir i t ant ihi t ler is te a maselor populare şi a armatei române" H , materializîndu-se în intensificarea grevelor, a conflictelor de muncă şi actelor de sabotaj organizate de m u n c i t o r i i d i n întreprinderile industriale şi d i n t ransportur i , împotrivirile ţărănimii faţă de rechiziţii şi încorporări, acţiunile de demascarea ideologiei fasciste şi de protest ale intelectualităţii. P r i n mijloace şi forme specifice part ic ipau la lupta antifascistă şi alte categorii : mic i meseriaşi, comercianţi, funcţionari, studenţi etc. Aceasta exprima ura întregului popor faţă de regimul hitlerist . hotărîrea de a lupta p r i n toate mijloacele pentru doborîrea regimului fascist.

La acţiunile antifasciste se răspundea de regulă cu noi măsuri de sporire a t e r o r i i . Arestările, procesele în faţa Consi l iului de război, condamnările la moarte sau ani grei de închisoare se ţineau lanţ. N u o dată „România l iberă" a demascat şi înfierat în paginile sale actele de teroare fascistă. I n articolele in t i tu la te : „Opriţi pe călăi ! Liberaţi pe deţinuţii antifascişti ! " 1 5 ; „Noi v ic t ime ale te ror i i h i t ler i s te " 1 6 ; „Salvaţi patrioţii închişi" 1 7 ; „Teroarea hitleristă împotriva poporului român" 1 8 şi în multe altele, sînt încriminate numeroase aspecte ale teror i i dezlănţuite de Siguranţă şi Gestapo.

Lagărele şi închisorile, condamnările la moarte şi execuţiile n u au dezarmat pe luptătorii antifascişti. Dezvăluind fărădelegile reg imului fascist, polit ica celor mai negre grupări cunoscute vreodată în istoria ţării, z iarul „România l iberă" sădea în i n i m i l e comuniştilor şi patr io ţilor ura împotriva guvernulu i Antonescu şi a războiului hi t ler is t , cult iva curajul şi abnegaţia revoluţionară în luptă, ceea ce genera noi surse în vederea intensificării rezistenţei ant ihi t ler is te şi antifasciste în cele mai diverse grupări şi categorii sociale.

Manifestînd o înaltă răspundere şi o permanentă gri jă faţă de v i i t o r u l patr ie i , „România l iberă" a m i l i t a t neobosit pentru unirea t u t u r o r forţelor patriotice, antifasciste şi realizarea F r o n t u l u i Naţional A n t i h i t l e r i s t . Această idee răzbate puternic în paginile celor 17 numere** de apariţie ilegală ale z ia ru lu i . încă în p r i m u l număr se spune că „Problema cea mai de seamă ce se pune neamului nostru este problema unităţii şi organizării la luptă a întregului popor român" 1 9 .

Coalizarea t u t u r o r forţelor antihit ler iste i n t r - u n singur organism era imperios necesară. Conştient de gravitatea momentului , C C . al P.C.R.. în hotărîrea sa d in iunie 1943, propunea t u t u r o r part idelor şi organizaţiilor patriotice formarea u n u i Comitet Naţional de luptă pentru eliberarea ţării. Acest organism u r m a să mobilizeze şi să unească toate

V a l t e r R o m a n , V l a d i m i r Z a h a r e s c u , A u r e l P e t r i , Mişcarea de rezistenţă antifascistă din România, în Contribuţia României la victoria asupra fascismului, E d . polit ică , B u c u r e ş t i , 1965, p. 56.

',Γ' „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 5, d i n 8 august 1943. "' „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr. 6, d i n 15 septembrie 1943. 1 7 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 7, d i n 12 octombrie 1943. 1 8 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr. 5, d i n 16 iunie 1944. ** V e z i anexa . I ! ) „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr. 1, d in 28 ianuar ie 1943.

www.mnir.ro

112 I O R D A N A L U N G U

forţele naţionale ale ţării pe baza unei plat forme comune, ale cărei sarcini erau : salvarea armatei p r i n oprirea t r i m i t e r i i de noi trupe şi reîntoarcerea trupelor de pe f r o n t u l de răsărit ; oprirea imediată a livrării de petrol , cereale, alimente şi materiale de război Germaniei ; ieşirea imediată d i n războiul l u i Hi t l e r , ruperea alianţei cu blocul fascist şi încheierea păcii separate cu Uniunea Sovietelor, Angl ia , America şi toate ţările democratice ; răsturnarea guvernului Antonescu, constituirea u n u i guvern naţional d in reprezentanţii t u t u r o r partidelor şi organizaţiilor patriotice ; redobîndirea libertăţii, onoarei şi independenţei ţării ; eliberarea t u t u r o r v ic t imelor hit leriste d i n închisori şi lagăre ; arestarea şi pedepsirea vinovaţilor în f r u n t e cu Antonescu ; restabilirea t u t u r o r libertăţilor cetăţeneşti şi democratice e t c . 2 0 .

Z i a r u l „România l iberă" a explicat şi popularizat intens în rîndu-ri le c i t i t o r i l o r ansamblul de măsuri elaborat de P a r t i d u l Comunist Român, în vederea salvării ţării, a tact ici i sale de luptă — colaborarea cu toate partidele, grupările şi personalităţile politice, indi ferent de poziţia lor de clasă şi de convingerile lor ideologice, pentru realizarea oricărei prevederi d i n acest program, punînd ca singur c r i t e r iu al conlucrării lupta împotriva hitleriştilor şi a d i c t a t u r i i militaro-fasciste.

Ca răspuns la documentul publicat, Uniunea Patrioţilor declară că acceptă în întregime plat forma propusă de P.C.R. şi lupta comună pentru realizarea Comite tului Naţional în vederea eliberării ţării şi hotărăşte colaborarea cu P.C.R. şi cu oricare alt p a r t i d sau grupare pentru atingerea acestor scopuri.

I n condiţiile adîncirii crizei r e g i m u l u i fascist, a dezvoltării mişcării de rezistenţă şi a l o v i t u r i l o r p r i m i t e de Germania nazistă d i n partea armatelor sovietice şi a celorlalte puter i d i n coaliţia antihitleristă, P a r t i d u l Comunist Român, în colaborare cu alte forţe democratice, între care şi cu cele grupate în F r o n t u l Patriotic A n t i h i t l e r i s t , a intensificat lupta pent ru realizarea F r o n t u l u i Naţional A n t i h i t l e r i s t . Reflectând l inia politică a P.C.R.. „România l iberă" a publicat în aceste momente o serie de articole în care a cri t icat aspru poziţia de pasivitate şi tăcere a l ider i l o r P.N.Ţ. şi P .N.L. în faţa repetatelor propuneri ale P a r t i d u l u i Comunist Român, l imitarea acţiunii lor la memori i şi proteste adresate l u i Antonescu. I n articolele : „Cu p r i v i r e la memoriu l Partidelor Naţional L ibera l şi Naţional Ţărănesc" 2 2 , „Momentul oportun sau Sf. Aşteaptă" 2 3 , ca şi în mul te altele se demască tocmai această poziţie şi consecinţele ei. I n t r e altele ziarul scria : „Partidul Comunist a propus constituirea „Comitetului Naţional de Luptă pentru eliberare" d i n delegaţii t u t u r o r organizaţiilor patriotice. A aderat la această propunere Uniunea Patr ioţilor, au aderat g r u p u r i de patrioţi d i n toate partidele, dar domni i M a n i u şi Brătianu încă n-au răspuns. Lupta e dusă încă izolat, marele f ront naţional ant ih i t ler i s t al poporului încă nu s-a închegat" 2 4 . De fapt, evoluţia evenimentelor politice şi mi l i tare interne şi internaţionale, a deter-

2 0 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 5, d in 8 august 1943. 2 1 „ R o m â n i a l iberă" , an . I , nr. 5, d in 8 august 1943. 2 2 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 6, d i n 15 septembrie 1943. 2 3 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 7, d i n 12 octombrie 1943. 2 4 „ R o m â n i a l iberă" , an. I , nr . 6, d in 15 septembrie 1943.

www.mnir.ro


minat, în primăvara anului 1944, o anumită activizare a l ider i lor par t i delor naţional-ţărănesc şi nat ional- l iberal , precum şi a cercurilor politice din j u r u l pa la tului . ,,Dar şi în această etapă l ider i i part idelor istorice refuză acţiuni de luptă eficiente, incercînd soluţii pentru ieşirea d i n război pe o cale care să-i scutească de colaborarea cu comuniştii" ' Ά .

U n moment remarcabil pe l in ia coalizării forţelor îl reprezintă F r o n t u l Unic Muncitoresc, realizat în apri l ie 1944, p r i n înţelegerea încheiată între P.C.R. şi P.S.D. Crearea F . U . M . a marcat înfăptuirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare ,,şi a grăbit procesul de unire a tuturor forţelor democratice în vedere răsturnării reg imului fascist"

I n calitatea sa de pr inc ipal organ de presă al forţelor patriotice, „României l ibere" i-a revenit misiunea de înaltă răspundere de a face cunoscut ţării Manifestul F .U.M. , adresat întregului popor cu p r i l e j u l zilei de 1 M a i 1944, în care erau cuprinse sarcinile polit ice stringente aflate la ordinea zilei . Consemnăm d i n Manifestul publicat : „In ziua de 1 Mai , ziua ei de luptă şi de speranţă, muncitor imea organizată, unită de la comunişti pînă la social-democraţi, cheamă întreaga clasă m u n c i toare, pe toţi m u n c i t o r i i organizaţi şi neorganizaţi, întreg poporul român, toate clasele şi păturile sociale, toate partidele şi organizaţiile, indi ferent de culoarea politică, credinţa religioasă şi apartenenţa socială, la lupta pentru : Pace imediată ; Răstrunarea g u v e r n u l u i Antonescu, formarea u n u i guvern naţional, d i n reprezentanţii t u t u r o r forţelor antihit ler iste ; Izgonirea armatelor hit leriste d i n ţară, sabotarea şi distrugerea maşinii de război germane ; ...Alianţa cu Uniunea Sovietelor, A n g l i a şi Statele Uni te ; Pentru o Românie liberă, democratică şi independentă" 2 1 .

Documentul citat demonstrează încă odată elasticitatea şi consecvenţa cu care a acţionat P.C.R. Păstrîndu-şi pr inc ip i i l e sale revoluţionare şi folosind contradicţiile d i n rîndul claselor dominante — contradicţii care se ascuţeau —, P a r t i d u l Comunist Român m i l i t a neobosit pentru atragerea, f ie chiar şi pentru t i m p scurt, a t u t u r o r forţelor interesate d i n t r - u n m o t i v sau a l tu l în înlăturarea r e g i m u l u i de dictatură m i l i -taro-fascistă.

Nevoia unei acţiuni energice pentru salvarea ţării de la dezastrul care ameninţa însăşi fiinţa poporului român a determinat „România l iberă" să publice ar t i co lul i n t i t u l a t „Ultimul avertisment" , în care se sublinia că : ieşirea d i n război se poate face numai împotriva l u i A n t o nescu, p r i n răsturnarea l u i cu forţa. Acesta este pasul decisiv, premisa pent ru ruperea cîrdăşiei cu naziştii şi pentru salvarea ţării. „Noi le cerem răspicat şi hotărît domnilor M a n i u şi Brătianu — continua z iarul — să n u saboteze această ultimă ocazie istorică. Dacă refuză şi acum, atunci răspunderea pentru catastrofa naţională va cădea pe depl in asupra domni i lor l o r " 2 8 . I n acest mod imperios „România l iberă" cerea şefilor P.N.Ţ. şi P .N.L. să treacă hotărît la o acţiune politică alături de forţele patriotice.

2 Γ | M i h a i F ă t u , Sfîrţit fără glorie, E d . ştiinţifică, B u c u r e ş t i , 1972, p. 82. 2 0 Nicolae Ceauşescu , Expunere la aniversarea a 45 de ani de la crearea

P.C.R., în România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, vol . I , E d . pol i t ică , B u c u r e ş t i , 1968, p. 379.

2 7 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr. 4, d i n 26 m a i 1944. 2 8 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr . 2, d i n 22 mart ie 1944.

www.mnir.ro

114 I O B D A N A L U N C I I

Intrevăzind perspectiva clară a infrîngerii Germaniei , M a n i u şi Brătianu — ca şi cercurile d i n j u r u l regelui M i h a i — n u erau dispuşi să se lege pînă la capăt de polit ica guvernulu i Antonescu şi războiul hi t ler is t . De aceea, în căutarea unor soluţii pentru ieşirea d i n situaţia dată. au fost nevoiţi să recunoască r o l u l p a r t i d u l u i comunist de forţă politică conducătoare, consecvenţa sa în lupta pent ru răsturnarea d ic ta tur i i militaro-fasciste şi ruperea alianţei cu Germania nazistă. I n aceste împrejurări , este semnat la 20 iunie 1944 A c o r d u l B.N.D. de către P.C.R., P.S.D.. P .N.L. şi P.N.Ţ.

Declaraţia Blocului Naţional Democratic, publicată de „România liberă", cuprindea aceleaşi obiective majore ale momentulu i : încheierea fără întîrziere a u n u i armistiţiu cu Naţiunile Uni te ; ieşirea României d i n Axă, eliberarea ţării de ocupaţia germană, alăturarea ei Naţiunilor Unite şi restabilirea independenţei şi suveranităţii naţionale ; înlăturarea r e g i m u l u i de dictatură şi înlocuirea l u i cu un regim constituţional democratic, pe baza acordării dreptur i lor şi libertăţilor civice t u t u r o r cetăţenilor ţării ; menţinerea unei o r d i n i democratice şi realizarea păcii, în conformitate cu interesele s tatului şi poporului român 2 9 .

Rînd pe rînd sînt atrase de partea forţelor patriotice şi alte cercuri polit ice şi categorii sociale.

O susţinută activitate a desfăşurat „România l iberă" pentru mobi lizarea şi atragerea armatei de partea forţelor antifasciste. Manifeste şi apeluri înflăcărate îndemnau armata română să înceteze lupta în războiul h i t ler is t . „Soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri români — se spune în apelul «României libere» adresat armatei la 28 iu l i e 1944 — refuzaţi să mai executaţi ordinele nemţilor. Destul ! întoarceţi armele contra nemţilor ; alungaţi-i de pe pămîntul patr ie i noastre ; alăturaţi-vă vitezei A r m a t e i Sovietice şi Al ia te ; luptaţi împreună cu ele pentru nimicirea completă a h i t l e r i ş t i lor " 3 0 . Starea de spir i t antihitleristă cunoaşte în acest moment şi în rîndurile armatei noi dimensiuni . O anchetă efectuată pe f r o n t consemnează f a p t u l că soldaţii şi ofiţerii n u mai voiau să cont inue războiul antisovietic, că majori tatea comandanţilor de regimente a f i r m a u că n u se mai poate conta pe unităţile l o r 3 1 . La această situaţie, fără îndoială, o contribuţie însemnată o adusese şi „România l iberă".

Mişcarea de rezistenţă d i n ţara noastră a fost puternic stimulată şi de evenimentele internaţionale. Pe toate f r o n t u r i l e de luptă, la răsărit, apus. sud, în aer şi pe mare armatele hit leriste erau bătute şi înfrînte 3 2 . Trupele aliate obţineau v i c t o r i i după v i c t o r i i , lupta popoarelor din ţările Europei împotriva Germaniei naziste cunoştea o amploare deosebită. „România liberă", alături de întreaga presă comunistă şi antifascistă, in forma în mod curent despre mersul războiului, explica esenţa şi sensul evenimentelor politice, procesele care aveau loc pe plan internaţional, ceea ce sporea şi mai m u l t hotărîrea poporului român de a lupta pentru eliberarea patr ie i .

„ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr . 9, d i n 10 august 1944. •w „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr. 2, d i n 28 iul ie 1944. 3 1 România în războiul antihitlerist, 23 August 1944 — 9 mai 1945, E d . m i l i

t a ră , Bucureşt i , 1966, p. 43. 3 2 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr . 7, d i n 10 iul ie 1944.

www.mnir.ro

KumMa Îiitrăl ( . . . .urea M< 4»tr*, » t» MAM \ 1At.lt. IA

*·.·•• . '• : ·· cu ţ 1 a» r î Λ U * » ta frt ipurite Φα jurul t i u : adSpoat, («'„TIC*, sir;..: local »i pretutindeni unde te «fii!

v t * i \ Ν . u n i t ι Ν Piment ! r II 1 " t I I . I \ Λ H M I ! Z i t e p t r i i ' o r i i - •

CĂTRE TOŢI CETĂŢENII CAPITALEI ! R O M A N I P A T R I O Ţ I J Noul guvern «I f t p r t i e n t * n ( i l o r B L O C U L U I N A I I O S A I * A S Τ IΗ Π L Ε Κ IS Τ

* reaiiiaî cea mai ariâtoare dor in i * a întregului popi if Bin ţa Pacea CU Aliaţii 1 La imitaţia t i cut f l nunţilor s 4 ρ A r Λ ϋ c · * e 4 l u r e . drept rtfpuill

Fi AU DESCHIS r O C H i t t P ι. )•'Γ. » VtASTPA.

t>op* i e , timp «ie 3 Ani CU ejut»>rt;l !radiU.>ri.>iui Ant 'nc - tu , a u , ι· f u M Ţ a r a n o a s t r ă cum le-au plăcut.

dup* ce timp de 3 ani f l o a r e a t i n e r e t u l u i nostru ţi-a vàr-ut sângele pentru planurile l«r neeune$»i de a * t A ρ A η I l u m e a ,

•vt t i M >.. Bt>M»%m«l\/ \ l N M«il> » \ i n • Ί » »sn turn numai «I »unt In H a r e l

Lupta e pe v i a ţ a şi pe moarte ! Scopul nemţilor e clar :

ei vor sa i n n e c e in s â n g e populaţia Capitalei, aţa cam au târut •>> cu populaţia altor «ra f t .

Prut sAlfcAtlcla »ί u ' « i cu cure ne bombai des»r. : rin faptul c A au otrAvit apa Capitalei, «i »l-au dat «rana pe faţA.

Ştim ce s'Ht taţiWffta ia lafciit rând ar r t U f l chiar vremelnic vA pun» mâna pt C a p i t l l â . M&tflui ce l-ar di tilĂnţul ST H t r r r t jet c eu .omis f i pftnâ amm -- ct g r o f f l - . l l !

Armata Sovietica Eliberatoars se a p r o p i e 1 l o t i l n . t r e a n e m \ i I o r ^ < > i t · ι ( r ţ,J

lo-u pinâ atunci apêrsrea Capitalei cade in farc ira η o a Î t r A i SA lua"i n c m j i j d t l u < rotcll vcUtet» ai I ' A R I S L L I I , care ci .«.Ι-ι.;ιιη au iorA|it

PaHaal de cotropitorii nemfi ! Noi !•• hue ·|ι t.<> em la M i Pentut àceaata v ne» lie ca tnţi acei r»rl Mint in -tare «a poarte arme »a »e

r'Ctif'f tmmh ia ( O M A M i A M I Ν H I IFOjtMATHJtjÙj^g ΠΙ L ţ P Ţ A PAfWOTICE

", Ι' «..ι ι • ι II II • Il II. -~ liirt Pa*!.' ι l ' i l i p ' - t u iŞ. i ' .nua Jiar.u •- .Alee-i AU var ii ι», -p-r « f l Inarmtţl.

Viaţc noa'.tra şi a copiilor noştri este in pericol I MHKHAAII» ' w i n — τ iiiiiwiin iun 1 i f T i — ι -ΊΠΠΎΤ - tiu ιΐΐΊΐίί m τ » - • r t TTifirTTffrwTiTrif*fp j*—*"mmmmimmemtfmm^'mmmmmmmBtmewvtmm

Nu avem timp de pierdut ! -

v i V T H I M l c i R

H U I

3. E d i ţ i a s p e c i a l ă a z i a r u l u i „ R o m â n i a l i b e r ă ', a p ă r u t ă l a 24 a u g u s t 1944. p u b l i c i n d C h e m a r e a C o m a n d a m e n t u l u i f o r m a ţ i u n i l o r de luptă p a t r i o t i c e .

www.mnir.ro

http://1At.lt

116 I O R D A N A L U N G U

Puternica efervescenţă social-politică, creşterea considerabilă a a stării de spir i t antihit leriste , panica şi deruta care cuprinseseră cercur i le politice dominante arătau că premisele necesare salvării ţării s-au maturizat . Conjugînd condiţiile interne cu o situaţie internaţională favorabilă, P a r t i d u l Comunist Român încheie pregătirile în vederea înlăturării d ic ta tur i i militaro-fasciste.

Premergător marelui eveniment istoric, „România l iberă" adresează întregului popor un u l t i m apel în condiţiile ilegalităţii. Sub t i t l u l „Salvarea României stă în propr i i le noastre mîini", z iarul scria : „Numai dovedind că sîntem un popor ce ştie să cucerească libertatea şi onoarea naţională v o m şterge pata ruşinoasă a complicităţii cu hitleriştii şi vom cîştiga dreptu l la viaţă în rîndul naţiunilor l ibere" 3 3 .

I n ziua de 23 August 1944, mişcarea de rezistenţă d i n ţara noastră a îmbrăcat forma sa cea mai înaltă — lupta cu arma în mînă. Se declanşează insurecţia naţională antifascistă, cînd guvernul Antonescu este răsturnat, iar România iese d i n războiul dus alături de Germania nazistă, alăturîndu-se Coaliţiei antihit ler iste .

I n noaptea de 23 august, în zgomotul împuşcăturilor, cînd unităţile mi l i t a re şi formaţiunile de luptă patriotice atacau obiectivele h i t l e riste, s-a redactat, paginat şi tipărit „România l iberă". S-a hotărît ca acest număr să f ie i n t i t u l a t : „Ediţie specială", pentru că o altă echipă lucra la apariţia p r i m u l u i număr legal al z iaru lu i . I n cazul cînd nemţii reuşeau să ocupe o parte a Capitalei, să apară u n u l d i n cele două numere aflate în p r e g ă t i r e 3 4 . I n cele d in urmă, la 24 august 1944, au apărut ambele : „Ediţia specială" în format mic (25 χ 20 cm), publicînd Chemarea Comandamentului formaţiunilor de luptă patriotice, iar p r i m u l număr legal a apărut în dimensiuni de 60 χ 45 cm. I n paginile acestuia sînt publicate documente de însemnătate istorică : Declaraţia C C . a l P.C.R., Declaraţia g u v e r n u l u i şi Proclamaţia regelui către ţară, p r i n care masele populare erau informate despre evenimentele desfăşurate în ziua precedentă şi noua situaţie politică şi militară a României, chemîndu-le la luptă, cu arma în mînă, pentru zdrobirea trupelor hit leriste aflate pe t e r i t o r i u l ţării.

Se încheie, astfel, u n u l d i n capitolele cele mai zbuciumate ale istoriei patr ie i noastre — lupta de rezistenţă antifascistă. I n cadrul acestei lupte, z iarul „România l iberă" a scris numeroase pagini de acti vitate glorioasă, revoluţionară. Numele şi întreaga sa existenţă ilegală se integrează organic în lupta poporului român împotriva fascismului şi a războiului hi t ler is t , aducînd la aceasta o contribuţie valoroasă.

I n pagina întîia a p r i m u l u i număr legal se scrie : „România l iberă" încetează de a mai f i u n ziar i legal. Scrisă în temniţe, tipărită în hrube, împărţită noaptea d i n om în om pe sub mînă, „România l iberă" a plătit cu sînge dreptu l de a-şi pur ta ca pe u n steag numele său înăbuşit în teroare. „România l iberă" rămîne şi n u va înceta niciodată să f ie u n ziar de l u p t ă " 3 5 . D i n rîndurile citate constatăm, n u fără emoţie, că

3 3 „ R o m â n i a l iberă" , an . I I , nr . 10, d i n 22 august 1944. 3 4 A l e x . G r a u r , Un ziar legal pregătit în ilegalitate, în „ P r e s a n o a s t r ă " , nr . 8,

d i n august 1944, p. 18. 3 5 „ R o m â n i a l iberă" , an. I I , nr . 11, d i n 24 august 1944.

www.mnir.ro

Anal ii 1944 24 Mugust 1944

ROHIflNin LIBERA 23 AUGUST 4944

RMSTURNMREM REGIMULUI HITLERIST DIN ROMMNtM

J*e*-t&"*« Lib***" tec«4#*ié de * m*! B lift V»* >i*i%9; D* t*«» *ni ÎOâi« «c««-ata i*4»ţi* $! lupt*. Sert*» In fcWfiftfţe, tlpèrm in hnA>#. împărţit* rtoapie» β*Λ cm f.i on pe sub mâftâ «Romàwi* ti*

(wrtt c* f» u*i iïe*e ftym-H* *ttv în*-t» la-oar*

S* *s *>« ïrttr'o ri cm *w*efîr!$& t*t* toAkfJift? β» c i t i «pf$â htAftfïf» *'* ce-ru* ii»&**r* cwftni *cr-« «cl

^Womiiwa Ltimè" r*mft«« j» ftw ?a

tM4, ΐοβίβ ή4*ϊ*Η-!** ¥>'iton*!yî B«Î« iegimântui pe cer*-) H»***..

Declaraţia Comitetului Central al Partidului Comunist

dm România

DECLARAŢIA GUVERNULUI

Proclamaţia Regelui către Ţară

• l •

M-.-- - •••• 'Λ t» . •••

•W ....

«%·*<(«· **·*· #» *·*•-*** r y*nfţtâ

S <MmM tumor** êe

4. P r i m u l n u m ă r l e g a l a l z i a r u l u i „ R o m â n i a l i b e r ă " , a p ă r u t l a 24 august 1944.

www.mnir.ro

118 Î O R D A N A L U N G U

„România l iberă" îşi încheiase seria apariţiilor ilegale cu conştiinţa nobilei m i s i u n i împlinite şi cu legămîntul solemn de a continua lupta în slujba forţelor revoluţionare, a P a r t i d u l u i Comunist Român.

Ducînd mai departe tradiţiile lupte i sale ilegale, în noile condiţii istorice create dg victor ia insurecţiei naţionale antifasciste, „România l iberă" şi-a adus preţiosul său aport la lupta întregului popor, m o b i l i -zînd masele la înfăptuirea mar i lor transformări revoluţionare d in anii revoluţiei populare şi a construcţiei socialismului pe pămîntul României. Acum, la t re i decenii de la apariţia p r i m u l u i număr, „România l iberă" se prezintă cu u n bogat bilanţ a l activităţii sale revoluţionare, cu un prest igiu cucerit în lupte grele, alături de întreaga noastră presă comunistă. „Acordarea O r d i n u l u i «Steaua Republic i i Socialiste România» clasa a I-a — subl inia secretarul general al P.C.R., Nicolae Ceauşescu. cu p r i l e j u l înmînării valoroasei distincţii — constituie o apreciere a conduceri i de p a r t i d şi de stat pentru contribuţia pe care z iarul „România l iberă", cei ce l -au redactat şi tipărit au adus-o la cauza eliberării patr ie i noastre, la dezvoltarea democraţiei şi apoi la dezvoltarea socialistă a României" 3 6 .

A N E X A

c u numerele z i a r u l u i i legal „ R o m â n i a l i b e r ă " a p ă r u t e în perioada 28 ianuar ie 1943—22 august 1944

A N U L I D E A P A R I Ţ I E

N r . 1, d i n 28 i a n u a r i e 1943. N r . 4, d i n 15 a p r i l i e 1943. N r . 5, d in 8 august 1943. N r . 6, d in 15 septembrie 1943. N r . 7, d i n 12 octombrie 1943.

M e n ţ i u n e

N r . 2 şi 3/1943 n u a u fost încă identificate.

A N U L I I D E A P A R I Ţ I E

N r . 1, d i n 28 ianuar ie 1944. N r . 2, d i n 22 mart ie 1944. N r . 3, d in 9 m a i 1944. N r . 4, d i n 26 m a i 1944. N r . 5, d i n 6 iunie 1944. N r . 6, d i n 28 iunie 1944. N r . 7, d in 10 iul ie 1944. N r . 8, d i n 28 iul ie 1944. N r . 9. d i n 10 august 1944. Nr . 10, d i n 22 august 1944.

C O N T R I B U T I O N D E L A G A Z E T T E I L É G A L E „ R O M Â N I A L I B E R A " A L ' A C T I O N A N T I F A S C I S T E D U P E U P L E R O U M A I N


L a gazette i l légale „ R o m â n i a l iberă" , gazette de lutte patriotique et antifasciste, a i n a u g u r é l a série de parutions le 28 j a n v i e r 1943, par l ' ini t iat ive et sous la direction du P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .

S o n apparit ion a é té d é t e r m i n é e par le besoin i m p é r i e u x d'une publication de toutes les forces patriotiques de R o u m a n i e , mi l i tant pour leur union en se

3 6 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntare cu prilejul decorării ziarului „România liberă" cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România" clasa a I-a, în „ R o m â n i a l iberă" din 31 ianuar ie 1973.

www.mnir.ro


basant sur une plate-forme commune en u n large F r o n t National Antihit lérien et l a réal isat ion des objectifs de l a lutte antifasciste : faire tomber l a dictature mili taire-fasciste et former un gouvernement des r e p r é s e n t a n t e s de toutes les forces antifascistes, ret irer le pays de l a guerre hit lérienne, sa connexion à la Coali t ion ant ihi t lér ienne et la l ibérat ion de la part ie au nord de l a T r a n s y l v a n i e , en r é t a blissant tous les droite et les l ibertés d é m o c r a t i q u e s .

L e s investigations faites concernant la presse communiste de ce temps attestent le fait qu'entre 1943 et 1944 l a gazette „ R o m â n i a l i b e r ă " a é té le pr incipal organe central de presse, l 'arme l a plus combative de la lutte antifasciste. E n dépit des conditions s p é c i a l e m e n t diffici les , de la terreur fasciste, la gazette était diffusée sur tout le territoire d u pays. E l l e a p o r t é sans cesse et avec une f e r m e t é révolut ionnai re la parole d u P a r t i C o m m u n i s t e en tous les coins d u pays, a mili té pour le d é v e l o p p e m e n t dans les masses de l ' influence et le prestige d u P . C . R . , pour l ' a rmement politique et l 'affermissement idéologique des mil i tants antifascistes.

L e nom et toute l 'existence illégale de la gazette „ R o m â n i a l iberă" sont organiquement intégrés en la lutte d u peuple r o u m a i n contre le fascisme et la guerre hi t lér ienne.

E n m ê m e temps avec la victoire de l ' insurrection nationale antifasciste d'août 1944, la „ R o m â n i a l i b e r ă " a cessé son ac t iv i té illégale avec la conscience d'avoir accompli sa noble mission. L e l e n d e m a i n a p p a r a î t le premier n u m é r o légal de l a gazette, avec l 'engagement solennel de continuer la lutte a u service des forces révolut ionnaires , d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .

A l 'occasion de l ' anniversai re de trois décennies d'existence, le S e c r é t a i r e G é n é r a l d u P . C . R . , le camarade Nicolae Ceauşescu soulignait : „L 'oc t roi de l 'ordre „ S t e a u a R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a " I -ère classe constituie une appréc ia t ion de l a direction d u P a r t i et de l 'E ta t pour la contribution que la gazette „ R o m â n i a l iberă" , ceux qui l'ont rédigée et i m p r i m é e , ont a p p o r t é à la cause de notre l ibération, a u d é v e l o p p e m e n t de la d é m o c r a t i e et ensuite au d é v e l o p p e m e n t socialiste de la R o u m a n i e " .

L ' invest igat ion entreprise sur la gazette i l légale „ R o m â n i a l i b e r ă " a eu comme but de mettre en évidence sa r iche ac t iv i té antifasciste, sa contribution valeureuse — côte à côte avec toute l a presse communiste — à la lutte antifasciste du peuple r o u m a i n .

www.mnir.ro

A C T I V I T A T E A R E G I O N A L E I P.C.R. BANAT P E N T R U ORGANIZAREA MIŞCĂRII D E REZISTENŢA

ANTIFASCISTA, 1940—1944

de G A V R I L À S A R A F O L E A N

Evenimentele d in ani i 1940—1941 — instaurarea d ic ta tur i i m i l i t a r e -fasciste în septembrie 1940, subordonarea ţării faţă de Germania nazistă, împingerea României în războiul h i t ler is t împotriva U n i u n i i Sovietice — au avut consecinţe dezastruoase asupra situaţiei generale d i n ţară. cons t i tu ind focarul t u t u r o r nemulţumirilor d in rîndurile maselor populare, fondul general al stării de spir i t antifasciste a poporului român.

I n apărarea intereselor vitale naţionale şi sociale ale ţării s-a r idicat de la început cu hotărîre Par t idul Comunist Român. Dînd glas frămîn-tărilor şi aspiraţiilor uriaşei majorităţi a populaţiei, P.C.R. a m i l i t a t cu consecvenţă şi a organizat mişcarea de rezistenţă a poporului român. I n documentele sale programatice din această perioadă — platformele d i n decembrie 1940 şi ianuarie 1941, Circulara C C . al P.C.R. d i n 8 iul ie 1941, Plat forma program d i n 6 septembrie 1941, Rezoluţia Comitetului Central d i n ianuarie 1942 şi altele — P.C.R. şi-a expus poziţia faţă de evenimentele interne şi externe, a orientat lupta maselor pentru răsturnarea d i c t a t u r i i militaro-fasciste, scoaterea ţării d i n războiul antisovietic, alungarea d i n ţară a hitleriştilor, recucerirea libertăţii şi independenţei naţionale, eliberarea părţii de nord a Transi lvaniei şi altele. Pe baza acestor obiective s-a trecut la organizarea mişcării de rezistenţă, care a îmbrăcat forme variate şi la care au part ic ipat munci tor i , ţărani şi i n t e lectuali , indi ferent de naţionalitate, oameni aparţinînd di fer i te lor clase şi pături sociale, animaţi de sentimente naţionale, patriotice.

în cadrul mişcării de rezistenţă d i n ţara noastră u n loc important 1-a ocupat lupta maselor populare d i n Banat, organizată şi condusă de organizaţiile locale ale P.C.R.

I n ar t i co lul de faţă v o m încerca să facem o sinteză a capacităţii organizatorice a P.C.R. i n Banat, a activităţii sale propagandistice şi a principalelor forme de luptă desfăşurate în acei ani de grea cumpănă.

Pînă în vara anului 1940, activitatea organizaţiilor P.C.R. d i n Banat era îndrumată şi coordonată de Comitetul Ter i tor ia l Transilvania şi Banat al P.C.R., cu sediul la Clu j , în Banat existînd numai organizaţii judeţene şi locale. I n urma dic ta tului de la Viena din 30 august 1940, cînd partea de nord a Transi lvaniei a fost cedată Ungarie i horthyste, Secretariatul C C al P.C.R. a hotărît ca pentru ter i tor i i l e rămase d in Transi lvania şi pentru organizaţiile d i n Banat să continue a funcţiona Comitetul T e r i t o r i a l Transi lvania şi Banat cu sediul la Timişoara, cu două

www.mnir.ro

122 G A V R I L A S A R A F O L E A N

comitete regionale la Timişoara şi S ib iu '. Această reorganizare a fost însoţită de îmbunătăţirea compoziţiei organelor de conducere, în care au fost promovaţi m u n c i t o r i i ce s-au remarcat în organizarea şi conducerea demonstraţiilor d i n septembrie 1940. Rezultatele pozitive obţinute de Comitetul T e r i t o r i a l Transi lvania şi Banat în întărirea organizaţiilor de par t id în principalele centre muncitoreşti d i n această zonă — T i m i şoara, Reşiţa, Braşov, Sibiu, Valea J i u l u i 2 —, în organizarea şi conducerea luptelor antifasciste, au făcut ca munca de coordonare a mişcării de rezistenţă să devină tot mai complexă. Pornind de la aceste considerente la începutul anulu i 1943, C C . al P.C.R. a hotărît desfiinţarea Comite tului T e r i t o r i a l Transi lvania şi Banat şi înfiinţarea Comitetelor Regionale P.C.R. Banat, cu sediul la Timişoara, şi Ţara Bîrsei, cu sediul la Braşov, care devin astfel subordonate direct C.C. al P.C.R. 3 .

Hotărîrile Secretariatului C.C. al P.C.R. au avut o înrîurire pozitivă asupra întregii activităţi a p a r t i d u l u i comunist în Banat. Noile organe de conducere au desfăşurat o intensă muncă pentru reorganizarea cadrelor, pentru recrutarea de noi membr i şi constituirea unor noi celule, îndeosebi în principalele întreprinderi industriale d i n regiune. I n ani i d ic ta tur i i militare-fesciste, în Banat existau organizaţii de par t id în numeroase întreprinderi, p r i n t r e care Atelierele C.F.R. d i n Timişoara şi Arad , Industr ia lînii şi Uzinele „Bozsak" d in Timişoara, întreprinderile textile arădene, Uzinele Reşiţa, unde existau 7 celule, la Anina , Lugoj , Caransebeş, Bocşa Montană, Ocna de Fier şi altele 4 . Acestora l i se alătură si cele 7 organizaţii de cartier d i n Timişoara şi 4 d i n A r a d 5 . S-au consolidat şi dezvoltat legăturile p a r t i d u l u i la sate, reuşindu-se organizarea u n u i număr de peste 25 de celule de par t id , cum au fost cele de la J imbolia , Sînnicolaul Mare, Periam, Recaş, Gătaia, Varias, Cenei, Deta, Cornic, Teregova, Saravale, Sînpetru, Secusigiu, Vărădia, Curt i c i , Şiria. Ci Inie e t c . 6 Totodată, comuniştii au format g r u p u r i antifasciste sau şi-au creat legături în unele unităţi m i l i t a r e d i n Timişoara şi Lugoj — Regimentul 5 vînători, Regimentul 20 Infanterie , Manutanţa etc. —, desfăşurind o susţinută muncă de pregătire a întoarcerii armelor împotriva hitlerişti-l o r 1 . O atenţie deosebită au acordat organizaţiile de par t id d in Banat întăririi şi lărgirii colaborării cu F r o n t u l Plugari lor , dezvoltării ac t iv i tăţii U n i u n i i Patrioţilor, în care au fost atraşi numeroşi intelectuali , mici meseriaşi, funcţionari, membr i ai organizaţiilor locale ale P a r t i d u l u i Naţional Ţărănesc, precum şi alte categorii sociale ce se opuneau dictat u r i i militare-fasciste 8 .

Organizaţiile P.C.R. d i n Banat au desfăşurat o bogată activitate propagandistică pentru demascarea d ic ta tur i i fasciste şi a războiului hi t ler is t ,

1 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, m a p a 106/1940 ; fond 11, dosar 3136, f i la 220 ; fond 96, dosar 1472, f i lele 6—7.

2 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 168, ff. 1—39. 3 I d e m , fond 11, dosar 3091, f. 84. 4 I d e m , fond 11, dosar 2848, f. 227 şi 230 ; dosar 3021, f. 5 ; dosar 3143, f. 33

şi 43 ; dosar 3145, f. 170 ; fond 96, dosar 690, f. 145—149. 5 I d e m , fond 11, dosar 2848, f. 227 ; fond 96, dosar 690, f. 145—149. 6 I d e m , fond 11, dosar 2848, f. 227, dosar 3003, f. 19, dosar 3021, f. 413—414,

dosar 3143, f. 33, fond 96, dosar 690, f. 145—149. 7 I d e m , fond 11, dosar 2858, f. 71—78, dosar 3039, f. 49—50, dosar 3084, f. 185. 8 I d e m , fond 1, dosar 168, ff. 1—39 ; z i a r u l „ R o m â n i a l iberă" , editat de C o m i

tetul regional al P . C . R . d i n Banat , octombrie 1943.

www.mnir.ro

A C T I V I T A T E A R E G I O N A L E I P . C . R . B A N A T 1940—1S44 123

pentru mobilizarea maselor populare în lupta de sabotare a maşinii de război fasciste. O contribuţie însemnată la clarificarea maselor, la m o b i lizarea şi înregimentarea lor în f r o n t u l lupte i antifasciste au adus-o, pe lingă publicaţiile ilegale centrale, ziarele editate de Comitetul regional al P.C.R. d i n Banat : „Presa l iberă" (1941 : 3 numere identificate), „România l iberă" — Banat (1 ianuarie 1942—februarie 1944 : 7 numere). „Libertatea p o p o r u l u i " (iunie 1943), „Apărarea" (1942—aprilie 1944 : 9 numere), „Luprta patriotică" (mai 1944), „Szabad Szo" (1941), ..Népsza-badsàg" (7 febr. 1942—octombrie 1943: 7 numere) şi a l t e l e 9 . I n paginile acestor publicaţii au fost popularizate principalele documente ale C.C. al P.C.R., au apărut numeroase chemări adresate oamenilor m u n c i i de a se înrola în mişcarea de rezistenţă, informaţii asupra situaţiei grele a munc i tor i lor şi ţăranilor, date demascatoare a d ic ta tur i i m i l i t a r e -fasciste, relatări despre luptele antifasciste d in Banat şi alte centre ale ţării, ştiri p r i v i n d succesele A r m a t e i Sovietice obţinute în luptele purtate cu trupele hi t ler iste etc.

Pe lîngă editarea şi difuzarea în rîndul maselor populare a presei ilegale, în cursul anilor 1940—1944, organizaţiile P.C.R. d i n Banat au răs-pîndit nenumărate manifeste şi fluturaşi cu caracter antifascist, în l i m b i l e română, maghiară, germană şi sîrbă, p r i n care m u n c i t o r i i erau îndemnaţi să saboteze producţia de război, ţăranii erau chemaţi să împiedice rechi -ziţiile şi să ascundă cerealele, soldaţii să părăsească f r o n t u l , toate categori i le sociale erau mobilizate să organizeze sabotaje, g r u p u r i de p a r t i zani, să lupte p r i n orice mijloace împotriva d ic ta tur i i fasciste şi a războ iu lu i antisovietic, pentru o Românie liberă şi independentă. N u exista raport al organelor de Poliţie şi Siguranţă care să n u semnaleze difuzarea de manifeste şi fluturaşi în fabr ic i şi ateliere, în cartiere şi pe străzi. în sate şi unităţi mi l i tare , la Timişoara, A r a d , Reşiţa, Lugoj , Caransebeş, Anina , Oraviţa, Vinga. Recaş, Ghilad, Diniaş, Tormac, Moşniţa, Pecica, Sînnicolaul Mare, Lipova, Nădlac, Doman, Secul şi alte localităţi 1 0 . Pe străzi, în nenumărate dimineţi, locui tor i i oraşelor d i n Banat, mergînd la locuri le de muncă sau după cumpărături, găseau fluturaşi cu iniţialele „P.C.R." sau „U.T.C.", pe care erau impr imate secera şi ciocanul şi di fer i te lozinci , ca „Jos războiul ! Jos teroarea ! Jos scumpetea !", „Vrem pace, pîine, l ibertate ! Trăiască lupta solidară a popoarelor pentru pace şi l ibertate !", „Trăiască România liberă !", „Jos H i t l e r ! Jos A x a ! V r e m A r d e a l u l !" „Vrem pace cu U.R.S.S. !", „Ţărani ! N u daţi n imic pentru războiul l u i H i t l e r ! Jos g u v e r n u l trădător !", „Femei şi fete patriote ! S ă nu lăsăm pe bărbaţii noştri să moară pentru H i t l e r şi Antonescu ! Să luptăm împotriva scumpetei, pentru pace, pîine şi dezrobirea naţională !" 1 1

n N u m e r e l e identificate ale acestor publicaţii se af lă în A r h i v a Inst i tutului de studii istorice şi social-polit ice de pe l îngă C . C . a l P . C . R .

1 0 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 397, f. 32 ; fond 11, dosar 2811, f. 100, 105 ; dosar 2838, f. 397—398 ; dosar 2839, f. 178—180 ; dosar 2845, f. 6—8, 20—29, 35, 45—46 ; dosar 2854, f. 509—512 ; dosar 2856, f. 107—109 : dosar 2985, f. 3—4, 622—624 ; dosar 2992, ff. 1 şi 12 ; dosar 3006, f. 4—5, 8—10, 27—49, 69—73, 77—81 ; dosar 3021 f. 5, 143—144 ; dosar 3026, f. 10 ; dosar 3035, f. 1, 404, 406, 408, 409 ; dosar 3054, f. 72—74 ; dosar 3145, f. 170 ; fond 96 ; dosar 1382, vol . I , f. 100 ; dosar 1472, f. 7.

f l I d e m .

www.mnir.ro

124 G A V B I L A S A R A F O L E A N

Activi tatea organizatorică şi propagandistică desfăşurată de C o m i tetul Regional P.C.R. Banat şi organizaţiile locale a dat roade bogate, reflectîndu-se în variatele forme de luptă p r i n care m u n c i t o r i i , ţăranii, intelectual i i şi celelalte categorii sociale s-au încadrat în mişcarea de rezistenţă antifascistă d i n ţara noastră. Documentele v r e m i i cupr ind nenumărate relatări despre acţiunile ce au avut loc în fabrici le şi pe ogoarele Banatului , p o r n i n d de la simple nemulţumiri, manifestate în d i fer i te f e l u r i , pînă la lupta cu arma în mînă dusă împotriva d i c t a t u r i i militare-fasciste şi a războiului hi t ler is t , pentru independenţă naţională.

O formă de luptă, des folosită, au fost conflictele de muncă şi grevele muncitoreşti. La întreprinderile industriale şi miniere d i n T i m i şoara — Atelierele C.F.R., Uzinele „Bozsak", Industr ia l i n i i , Fabrica de de încălţăminte „Turul", fabrici le : „Dermata", „Romitex", „Fadepa", „Dura", „Orion" etc., la cele d i n A r a d — uzinele , ,Astra" , Atel ierele C.F.R.. fabrica textilă „Neuman", la cele d i n Reşiţa, Anina , Bocşa Română, J i m -bolia şi altele au avut loc numeroase conflicte de muncă pentru mărirea salarii lor şi condiţii mai bune de munGă, împotriva t ra tamentulu i inuman şi pent ru aprovizionarea cu alimente şi obiecte de primă necesitate ν λ . Semnif icat iv în această privinţă este u n raport al organelor represive, care arată că numai în Timişoara, i n luni le ianuarie—august 1943, au avut loc 103 conflicte de muncă 1 3 . M u l t e d in aceste conflicte de muncă s-au transformat , cu toate că erau interzise, în acţiuni greviste pe difer i te durate, cum s-a întîmplat la fabrica de cărămidă d i n J imbol ia în noiembrie 1940 M , Fabrica „Dura" d i n Timişoara în octombrie 1941 , 5 , Fabrica de sticlă d i n Tomeşti în mai 1942 1 6 , F i la tura de mătase d in Lugoj în septembrie 1943 1 7 , Atel ierele C.F.R. Timişoara în mai 1944 O mare amploare a cunoscut greva celor 900 de m u n c i t o r i de la „Industria textilă arădană" d in mai 1942, organizată de celula P.C.R., pentru mărirea salar i i l o r , împotriva concedierilor şi pentru eliberarea munci tor i lor arestaţi. Greva a durat mai mul te zile şi s-a soldat cu satisfacerea parţială a revendicărilor formulate de m u n c i t o r i 1 9 . Deşi s-au desfăşurat pentru obţinerea unor revendicări economice, se poate aprecia că, p r i n stagnarea producţiei, acţiunile greviste au căpătat şi u n caracter de sabotare a i n d u str ie i de război a d ic ta tur i i militare-fasciste.

O altă formă de luptă utilizată de m u n c i t o r i i d i n Banat, sub conducerea organizaţiilor P.C.R., au consti tuit-o acţiunile demonstrative cu caracter economic şi pol i t ic . Ast fe l , la 24 mai 1941, u n numeros grup de

1 2 I d e m , fond 1, dosar 168, ff. 1—39 ; fond 11, dosar 2838, f. 303 ; dosar 2998, f. 263 ; dosar 3003, f. 25 ; dosar 3019, f. 28 ; dosar 3034, f. 253—254 ; dosar 3062, f. 243—247 ; fond 72, dosar 6836, f. 226 ; dosar 6837, f. 220 şi 487 ; dosar 6841, f. 89, 106, 140, 155 şi 163 ; z i a r u l „ P r e s a l iberă" din 24 noiembrie 1941 ; z i a r u l „ R o m â n i a l iberă" — Banat , d i n 16 februarie 1942 şi iul ie 1943.

L 1 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 11, dosar 3020, f. 56—57. 1 4 I d e m , fond 1, m a p a 106/1940. 1 3 Z i a r u l „ P r e s a l iberă" , d i n 24.XI.1941. 1 ( 1 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 141, ff. 226, 230. 1 7 I d e m , fond 16, dosar 3873, f. 143. 1 8 I d e m , fond 72, dosar 6841, f. 140. 1 9 V e z i V . M a r i n şi V . Petr işor , Lupta organizaţiei P.C.R. din Banat, în fruntea

maselor populare, împotriva dictaturii militare-fasciste, pentru zdrobirea invadatorilor hitlerişti, în „Analele I . S . I . S . P . " , nr. 4/1962.

www.mnir.ro

A C T I V I T A T E A R E G L O N A L E I P . C . R . B A N A T 1940—1944 125

femei d i n Timişoara au demonstrat în faţa sediului Prefecturi i şi a p r i măriei cerînd distr ibuirea făinii pentru pîine 2 0 . La Orşova, în octombrie 1941, u n grup de circa 300 de hamal i d i n port au protestat la primărie împotriva lipsei de p î i n e 2 1 . La Oraviţa şi Lugoj au izbucnit incidente antihit ler iste cu care pr i le j au fost rupte steaguri germane. La Reşiţa m u n c i t o r i i au r i s i p i t o adunare hitleristă, după care, pe străzile oraşului, au strigat lozinci antihit ler iste şi au spart v i t r ine le unde era expus port r e t u l l u i H i t l e r . Asemenea incidente între populaţie şi hitlerişti au avut loc şi în Timişoara, pe străzi şi i n tramvaie 2 2 .

O formă de luptă caracteristică perioadei d ic ta tur i i militare-fasciste şi a războiului h i t ler i s t a fost sabotarea directă a producţiei de război. La îndemnul comuniştilor, m u n c i t o r i i de la Uzinele d i n Reşiţa, Atelierele C.F.R. d i n Timişoara şi A r a d , Uzinele „Bozsak" — Timişoara şi , ,Astra" — A r a d , de la minele d i n Anina , Doman şi Secul, precum şi d i n alte uzine a căror producţie era destinată războiului, au trecut la încetinirea sistematică a r i t m u l u i de producţie, la neexecutarea la t i m p a lucrărilor, au produs u n mare număr de piese cu defecte, au rebutât piesele de schimb pentru tancur i şi t u n u r i , au incendiat o magazie cu piese de schimb pentru aruncătoare de mine, au deteriorat maşini şi ins ta la ţ i i 2 3 . Acţiunile de sabotaj, împletite cu celelalte forme de luptă, au contr ibui t la dezorganizarea şi scăderea producţiei, au întărit încrederea proletariat u l u i în forţele sale, au arătat necesitatea imperioasă a u n i r i i t u t u r o r munc i tor i lor în lupta contra războiului şi fascismului, au influenţat pozit i v lupta antifascistă generală.

Alături de munci tor i , în lupta împotriva d ic ta tur i i militare-fasciste şi a războiului antisovietic, s-au r idicat şi mase ale ţărănimii. Organizaţiile P.C.R d i n satele bănăţene îndemnau pe ţărani să saboteze împrumut u r i l e pentru înzestrarea armatei, să se sustragă de la plata impozitelor, să n u dea n ic iun bob de grîu pent ru asupr i tor i i hitlerişti, să saboteze munci le obl igator i i şi rechiziţiile, să nu se supună concentrărilor şi mobi lizării în armată. Răspunzînd chemării p a r t i d u l u i comunist, în numeroase sate ţăranii au organizat di fer i te acţiuni de sabotare a maşinii de război hit leriste . I n comuna Curt i c i , ţăranii au izgonit cu furc i le comisia de rechiziţii şi au spart scîndurile vagoanelor u n u i t ren cu a l i mente şi grîu ce u r m a să plece în Germania 2 4 , iar în mai mul te comune d i n judeţul Timiş, ţăranii au vîndut cerealele blocate de comisia de rechiziţii, au tăiat vitele şi au distrus mijloacele de tracţiune 2 5 . O rezistenţă similară au opus şi ţăranii d in Niţchidorf, Ianova, Pustiniş, Cenei, Pecica, Lipova, Deta şi alte comune 2 6 . Lupta ţărănimii muncitoare împotr iva d ic ta tur i i militare-fasciste a avut u n r o l însemnat în cadrul mişcării de rezistenţă a poporului român.

2 0 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 11, dosar 2986, f. 43. 2 1 Z i a r u l „ P r e s a l i b e r ă " , d i n 24.XI.1941.

2 2 Z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , d i n 20 mart ie 1942. 2 3 A r h i v a C . C . al P . C . R . , fond 1, dosar 141, f. 430 ; dosar 286, f. 1, 3, 4, 17,

32, 48, 57, 60, 64 şi 67 ; fond 11, dosar 2834, f. 387—388 ; dosar 3019, f. 29. 2 4 I d e m , fond 10, dosarul 2732, f. 425 ; z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , din

20 mar t ie 1942. 2 5 A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , fondul M i n i s t e r u l u i de Interne, dosar 422/1941. 2 6 „ P r e s a l iberă" , d i n 24 septembrie 1941 ; „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , din 24

ianuar ie şi 20 mart ie 1942.

www.mnir.ro

126 G A V B I L A S A B A F O L E A N

A n u l 1944 cunoaşte o intensificare a mişcării de rezistenţă în întreaga ţară. P lanul P.C.R. de a răsturna p r i n forţă dictatura m i l i t a r o -fascistă a fost acceptat de cercurile pala tului , de l i d e r i i P.N.Ţ. Şi P.N.L. , de reprezentanţi ai armatei . Toate e for tur i le au fost concentrate pentru pregătirea insurecţiei naţionale armate antifasciste şi anti imperial iste . De o mare însemnătate în această pregătire, precum şi pentru evoluţia ulterioară a evenimentelor a fost crearea de către p a r t i d u l comunist a unor formaţiuni înarmate p r o p r i i ale clasei muncitoare. Aceste forţe erau menite să saboteze maşina de război hitleristă şi să constituie nucleul i n j u r u l căruia să se adune, în cursul insurecţiei, toţi patrioţii dornic i să lupte cu arma în mînă împotriva reg imulu i fascist şi a invadator i lor hitlerişti. I n t r - u n raport al Comandamentului Formaţiunilor de luptă patriotice, d i n septembrie 1944, făcîndu-se o succintă prezentare a încep u t u l u i de organizare a detaşamentelor înarmate, se aprecia că în primăvara anului 1944 s-a creat u n comandament capabil să exercite funcţiile ce rev in u n u i asemenea organ, să stabilească puncte de s p r i j i n la ţară, să creeze organe regionale în Oltenia, Dobrogea, Moldova. Banat şi Ţara Bîrsei, să asigure o bază de aprovizionare şi muniţiuni" 2 7 . In Banat activitatea a fost îndreptată spre organizarea formaţiunilor în principalele întreprinderi ai căror m u n c i t o r i aveau o bogată experienţă revoluţionară : Atelierele C.F.R., Industr ia lînii, Fabrica de lanţuri. Uzinele Bozsak d i n Timişoara. Industr ia textilă arădană şi Uzinele „Astra" d i n A r a d , Uzinele Reşiţa şi alte întrepr inder i 2 8 .

I n această acţiune de organizare a aparatului m i l i t a r al p a r t i d u l u i comunist se încadrează şi formarea unor grupe de part izani . Comitetul regional al P.C.R. Banat a const i tui t în Munţii Semenicului, în primăvara anului 1944, g r u p u l de part izani „Mărăşeşti" 2 9 . I n componenţa g r u p u l u i i n t r a u munc i tor i de la Atelierele C.F.R. Timişoara, Fabrica de maşini agricole d in Bocşa şi m i l i t a r i dezertori, între care şi ofiţeri. A r m a m e n t u l şi echipamentul necesar provenea d i n t r - u n depozit secret constituit de organizaţia P.C.R. Timişoara, cu s p r i j i n u l grupelor de patrioţi d i n u n i tăţile mi l i t a re aflate în oraş. înainte de a trece la acţiune, g r u p u l însă a fost descoperit de organele de poliţie şi siguranţă. I n lupta cu j a n d a r m i i a căzut eroic m u n c i t o r u l ceferist Ştefan Plavăţ. Ul ter ior , autorităţile au reuşit să aresteze o parte a partizanilor, care au fost supuşi la schingiuir i barbare. La îndemnul organizaţiilor P.C.R., numeroase g r u p u r i de m u n c i t o r i , femei şi t i n e r i au protestat, p r i n m e m o r i i , împotriva schingiuir i i part izani lor d i n munţii Banatului , manifestîndu-şi hotărîrea de a lupta, cu arma în mînă, pentru pedepsirea trădătorilor poporului , pentru libertatea şi indepedenţa naţională 3 0 . Şi, într-adevăr, în zilele insurecţiei naţionale armate antifasciste şi anti imperial iste din august 1944, sub îndrumarea Comite tu lu i regional al P.C.R. Banat, numeroşi m u n c i t o r i d i n Timişoara. Arad", Reşiţa, ţărani din satele Banatului au luptat cu arma în mînă sau au s p r i j i n i t p r i n d i fer i te căi unităţile mi l i tare în lupta împotriva t r u pelor hit leriste.

2 7 A r h i v a C . C . al P . C . R . , fond 35, dosarul 1, f i la 15. 2 8 C o n f o r m u n u i tabel expus în sala V I I a M u z e u l u i de Istorie a P a r t i d u l u i

Comunis t , a mişcăr i i r e v o l u ţ i o n a r e şi democratice din R o m â n i a . 2 9 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 397, ff. 84, 347—351 ; fond 10, dosar

2796, ff. 459—462 ; fond 11, dosar 2858, ff. 71—78. 3 0 I d e m . fond 11, dosar 2845, f. 5 ; dosar 2854, f. 187 ; dosar 3036, f. 191.

www.mnir.ro

A C T I V I T A T E A I t E G L O N A L E I P . C . R . B A N A T 1940—1944 127

Aceste cîteva date şi fapte prezentate ilustrează cu prisosinţă capacitatea şi forţa organizatorică şi politică a p a r t i d u l u i comunist în Banat, că activitatea eroică a patrioţilor bănăţeni a consti tuit o contribuţie însemnată la lupta generală a poporului , condusă de P.C.R., pentru răsturnarea d ic ta tur i i militare-fasciste şi făurirea unei Românii libere, independente şi democratice.

L ' A C T I V I T É D E L ' O R G A N I S A T I O N R É G I O N A L E D U P A R T I C O M M U N I S T E R O U M A I N D E B A N A T P O U R L ' O R G A N I S A T I O N D U M O U V E M E N T D E R É S I S T A N C E A N T I F A S C I S T E , 1940—1944


L ' a r t i c l e présente , en synthèse , la c a p a c i t é d'organisation d u P a r t i C o m m u niste R o u m a i n dans le Banat , son ac t iv i té propagandiste et les pr incipales formes de lulte déployées en B a n a t pour renverser la dictature mil i taire-fasciste , la sortie du pays de la guerre antisoviétique, l 'expulsion des hit lériens d u pays, la nouvel".e conquête de la l iber té et de l ' indépendance nationale.

Sous l a direction d u C o m i t é Régional d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n de Banat , de puissantes organisations de P a r t i qui existaient et qui ont é té créés dans les pr incipales entreprises de T i m i ş o a r a , A r a d , Reşi ţa , A n i n a , L u g o j , C a r a n s e b e ş , B o c ş a M o n t a n ă . O c n a de F i e r , a insi qu'en de nombreuses locali tés rurales ont déployé leur act ivité . P a r l 'entremise de la presse illégale, des manifestes et des feuilles volantes, les organisations du P . C . R . de B a n a t ont d é m a s q u é l a dictature mili taire-fasciste et la guerre hi t lér ienne en mobil isant les masses populaires en leur lutte pour saboter la m a c h i n e de guerre fasciste. L e s documents de ce temps comportent de nombreuses narrat ions des actions q u i ont eu l ieu dans les f a b r i ques et sur les c h a m p s labourés de Banat , concrét isées dans les conflits de t r a v a i l et les g r è v e s ouvr ières , les actions d é m o n s t r a t i v e s à c a r a c t è r e é c o n o m i q u e et pol i tique, le sabotage de l a production destinée à la guerre, des t ravaux obligatoires, en l ' insoumission aux pér ides mil i ta i res et à la mobilisation des troupes de l ' a rmée , en la lutte a rme en m a i n contre les troupes hi t lér iennes pendant l ' insurrection a r m é e nationale antifasciste et ant i impér ia l i s te d'août 1944.

www.mnir.ro

M U Z E O L O G I E

www.mnir.ro

CONCEPŢIA TEMATICĂ ŞI TEHNICA M U Z E A L A IN R E A L I Z A R E A MUZEULUI D E ISTORIE

A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

de C O N S T A N T I N I L I E S C U

Crearea Muzeulu i naţional de istorie poate f i socotită u n eveniment muzeistic care depăşeşte s i m p l u l cadru organizatoric şi capătă o semnificaţie m u l t mai înaltă pe plan cultural-ştiinţific, împlinind pe de o parte năzuinţele şi strădaniile înaintaşilor, iar pe de alta îmbogăţind reţeaua instituţiilor de cultură ce sînt chemate să-şi aducă o calitativă contribuţie la nobila operă de educaţie în s p i r i t u l pa t r io t i smului socialist a l poporului nostru.

Sarcina realizării muzeului de istorie a patr ie i n u a fost desigur uşoară, dar colectivul muzeului a beneficiat de la început şi pînă la încheierea lucrărilor de amenajare a expoziţiei de bază de o permanentă îndrumare şi s p r i j i n d i n partea organelor superioare de p a r t i d şi de stat, precum şi de o fructuoasă colaborare cu specialişti de la inst i tute ale Academiei, unităţi muzeale, arhive, biblioteci etc.

I n alcătuirea p l a n u l u i tematic piatra unghiulară au constituit-o tezele mater ia l i smului dialectic şi istoric, urmărindu-se cr i ter i i le cronologiei etapelor istorice, pr inc ip i i l e cauzalităţii şi interdependenţei d intre bază şi suprastructură, reprezentarea ariei geografice a t e r i t o r i u l u i locuit de poporul român şi strămoşii săi, r o l u l maselor în făurirea istoriei , importanţa mişcărilor social-politice în evoluţia societăţii.

Fără a pierde d i n vedere prezentarea unitară şi neîntreruptă a milenarei i s tor i i a poporului român, atît în t i m p şi spaţiu, cît şi expo-ziţional, Muzeul a fost conceput tematic şi funcţional pe secţii ce coincid cu epocile istorice : străveche, veche, medie, modernă, contemporană, repartizîndu-se pentru fiecare epocă spaţii corespunzătoare cu întinderea în t i m p , cu complexitatea fenomenelor istorice şi chiar în raport cu bogăţia şi valoarea mater ia lu lu i documentar.

Tot în cadrul expoziţiei de bază au fost constituite secţii pe colecţii de materiale : tezaurul istoric, l ap idar ium şi cabinetul numismatic, care beneficiază de spaţii autonome.

P r i n c i p i u l călăuzitor în organizarea Muzeulu i de Istorie al Republ ic i i Socialiste România — expr imat cu claritate şi fundamentat ştiinţific în documentele de p a r t i d şi de stat — a fost înfăţişarea veridică a istoriei patr ie i , relevîndu-se cu obiectivitate condiţiile concrete de dezvoltare economică, social-politică şi culturală ale fiecărei orînduiri sociale în parte.

www.mnir.ro

132 C O N S T A N T I N I L I U S C U

De la început s-ar putea pune întrebarea asupra a ceea ce aduce nou în concepţia tematică şi modul de organizare Muzeul naţional de istorie în contextul experienţei muzeografice d in ţară şi chiar pe plan internaţional.

Noutatea constă în pr inc ipa l în p r o f i l u l muzeului , care şi-a propus să strîngă laolaltă unele d i n cele mai reprezentative şi concludente mărt u r i i ale c u l t u r i i materiale şi spirituale ale istoriei poporului român, de la cele mai vechi dovezi ale existenţei o m u l u i pe aceste meleaguri şi pînă i n contemporaneitate, demonstrînd aportul societăţii carpato-danu-biene la p a t r i m o n i u l c u l t u r i i universale, precum şi ideile fundamentale ale istoriei româneşti : vechimea, continuitatea neîntreruptă şi unitatea de limbă şi neam a poporului nostru.

Colectivele de muzeografi , organizate pe secţii, pornind de la cr i te r i i l e generale stabilite, au elaborat tematica expoziţiei de bază în mod uni tar pe ansamblu, dar cu păstrarea specificului în conţinut, căutînd să găsească forme şi mijloace cît mai variate pentru redarea şi punerea în valoare a fenomenelor istorice, cît şi a p a t r i m o n i u l u i muzeistic d i n fiecare epocă '.

La epocile străveche, veche şi pentru p r i m a parte a feudal ismului s-a folosit mai m u l t sistemul grupării materialelor pe categorii : unelte şi inventar gospodăresc, ceramica pe complexe de c u l t u r i materiale, obiecte de artă şi cultură spirituală etc., prezentate în succesiunea lor cronologică. La celelalte orînduiri sociale, unde fenomenele istorice au crescut în complexitate, s-a urmărit cuprinderea şi reflectarea proporţională a diverselor aspecte, păstrînd ca n u m i t o r comun interdependenţa d in t re bază şi suprastructură.

Dată f i i n d întinderea mare a spaţiului de expunere, ca şi numărul impresionant al exponatelor, pentru a evita uni formitatea în prezentare, pe de o parte, iar pe de alta de a scoate în evidenţă şi a reţine atenţia asupra evenimentelor importante — unele cu valoare de s imbol în evoluţia istorică — în cadrul fiecărei epoci s-au grupat tematic şi expozi-ţional documentele şi materialele mai importante legate de o temă, într-un anume loc al sălii, realizîndu-se aşa-numitele „momente'*, procedeu nu tocmai nou, el mai f i i n d folosit înainte în unele muzee, cum este Muzeul de istorie a P a r t i d u l u i Comunist Român, a mişcării r e v o l u ţionare şi democratice d i n România.

Pentru edificare enumerăm cîteva exemple de asemenea evenimente tratate ca momente : formarea statelor feudale româneşti, răscoalele antifeudale d i n ani i 1437, 1514, 1655, 1784, luptele pentru neatîr-nare în vremea l u i Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, M i h a i Viteazul , în cuprinsul orînduirii feudale ; revoluţia de la 1848 în ţările române, formarea s tatului naţional — 1859, cucerirea independenţei — 1877, desăvîrşirea s ta tului naţional uni tar — 1918 d i n istoria modernă ; crearea P.C.R. — 1921, insurecţia naţională armată antifascistă şi antiimperialistă — 1944, proclamarea Republici i — 1947, Congresul al IX- lea al P.C.R. — 1965 d in istoria contemporană.

1 „Revis ta muzeelor" , nr. 5, an . I X , 1972, p. 403—420. Art icole semnate de V a l e r i u L e a h u , L u c i a - Ţ e p o s u M a r i n e s c u , A l e x a n d r u L i g o r , E l e n a P ă l ă n c e a n u şi G a v r i l ă Sarafolean.

www.mnir.ro

F i g . 1. P a n o u l - m o m e n t „ R e v o l u ţ i a de la 1848 în ţ ă r i l e r o m â n e "

www.mnir.ro

F i g . 2. P a n o u l - m o m e n t d i n sala „ Ţ ă r i l e r o m â n e l a s f î r ş i tu l sec. a l X I V -lea şi p r i m a j u m ă t a t e a sec. a l X V - l e a " , î n f ă ţ i ş ind l u p t a a n t i o t o m a n ă în t i m p u l l u i M i r c e a cel

B ă t r î n .

F ig . 3. P a n o u l î n c h i n a t m o m e n t u l u i „ I n s u r e c ţ i a naţ iona lă a r m a t ă a n t i fascistă şi a n t i i m p e r i a l i s -tă d i n 23 A u g u s t 1944".

www.mnir.ro

C O N C E P Ţ I A T E M A T I C A ŞI T E H N I C A M U Z E A L A 133

I n concret, u n astfel de moment muzeografic a fost conceput şi s-a realizat în genul următorului exemplu. I n secţia de istorie modernă, revoluţia burghezo-democratică de la 1848 d i n ţările române şi dezvoltarea economico-socială şi politică pînă în 1859 sînt prezentate în aceeaşi sală. Pentru a reliefa cu pregnanţă principalele caracteristici ale revoluţiei ca : unitatea de idei şi ţeluri, r o l u l său part icular în istoria modernă a României, pe u n perete central al sălii au fost selectate şi concentrate cele mai semnificative documente şi materiale ale revoluţiei ca : harta panoramică cu principalele centre ale revoluţiei d i n Moldova, Transi lvania şi Ţara Românească, programele şi portretele fruntaşilor revoluţionari, fo tograf i i mărite ale localităţilor importante unde s-a desfăşurat revoluţia : Iaşi, B la j , Islaz şi Bucureşti.

I n t r - u n mod asemănător ca p r i n c i p i u , dar var iat în formă, au fost realizate şi celelalte momente.

Tot în ideea diversificării mijloacelor de expunere, cele mai valoroase obiecte sau documente istorice au fost expuse i n d i v i d u a l , benefic i ind de spaţii avantajoase şi v i t r i n e p r o p r i i .

I n cadrul prezentării tematice s-a urmărit cronologic cuprinderea pe cît posibil a t u t u r o r aspectelor societăţii omeneşti în toate etapele istorice. Documentele şi obiectele originale constituie fondul de bază al expuneri i , dar pentru a da o imagine cît mai cuprinzătoare s-au îmbinat proporţional, numeric şi valoric, mărturiile autentice cu material complementar format d i n fotocopii , facsimile, mulaje, hărţi, p lanur i , machete, texte etc.

După elaborarea tematic i i generale de către personalul de specialitate al muzeului s-a început colaborarea permanentă cu arhitecţii şi graf ic ieni i de la I . S. Decorativa, stabilindu-se în comun repartizarea şi cuprinderea întregii problematici i n spaţiul dat de expunere, unitatea de prezentare pe ansamblu şi varietatea sistemelor de realizare concretă. Clădirea Poştei Centrale, valoros monument de arhitectură de la sfîrşitul sec. al X I X - l e a , înzestrat cu spaţii largi şi generoase, propice u n u i muzeu, are şi neajunsul de a nu se putea stabil i u n c ircuit ideal cu parcurgerea f i r u l u i exponatelor numai de la stînga la dreapta, precum şi imposibil i tatea fo los i r i i integrale a spaţiului datorită numeroaselor uşi şi ferestre, asupra cărora nu s-a intervenit , pentru a n u schimba cu nimic vechiul aspect al monumentu lu i .

D i n aceste mot ive sarcina întocmirii p l a n u l u i arhi tectural şi grafic a necesitat u n efort deosebit. Socotim că şi în aceste condiţii s-au găsit soluţii optime pentru o îmbinare armonioasă între spaţiu şi p a t r i moniul muzeal.

Proiectarea şi realizarea unor v i t r i n e de t i p u r i diverse, a unor panouri de forme şi mărimi di fer i te , realizarea u n u i var ia t mod de in te r calare şi încadrare în spaţiu a acestor mijloace de etalare a exponatelor, reuşesc să obţină o sobră dar şi atractivă prezentare muzeistică.

I n crearea mijloacelor de expunere, pe lîngă acomodarea lor la spaţiul afectat, s-a avut în vedere, în aceeaşi măsură, condiţia puner i i în valoare a p a t r i m o n i u l u i muzeistic, ut i l iz indu-se o gamă largă de p r o cedee în f e l u l de etalare a t u t u r o r categoriilor de materiale.

www.mnir.ro

134 C O N S T A N T I N I L I E S C U

Dacă aprecierea asupra m o d u l u i de realizare tematică şi telinico-muzeală a Muzeulu i de Istorie al Republic i i Socialiste România este de competenţa t u t u r o r specialiştilor şi a publ i cu lu i vizitator, colect ivului muzeului îi rămîne conştiinţa unei munc i împlinite cu pasiune şi dăruire, pentru a da patr ie i u n important lăcaş de cultură.

C O N C E P T I O N T H É M A T I Q U E E T T E C H N I Q U E M U S É O G R A P H I Q U E D E L A R É A L I S A T I O N D U M U S É E D ' H I S T O I R E

D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E


L ' a r t i c l e concernant l a conception t h é m a t i q u e et l a technique m u s é o g r a p -hique en l a réal isat ion d u Musée d'Histoire de la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e p r é s e n t e b r i è v e m e n t les pr incipales idées t h é m a t i q u e s et les moyens de présentat ion m u s é o g r a p h i q u e utilisés en l 'organisation d u Musée National d'Histoire.

O n a e x p o s é a v a n t tout les c r i tè res g é n é r a u x q u i ont é té à l a base de la composition de la t h é m a t i q u e s du m u s é e par son personnel de spécial i té en col la boration avec les facteurs de responsabil i té et les spécialistes des instituts de l ' A c a démie , des musées , a rchives , bibliothèques, etc.

E n partant des pr incipes d u m a t é r i a l i s m e dialectique et historique pour traiter les p h é n o m è n e s de l a société humaine, on à poursuivi le respect r igoureux de l a v é r i t é historique, a insi qu'elle s'est présentés en chaque époque historique.

A f i n de p r é s e n t e r organiquement et v é r i d i q u e m e n t toute l 'histoire du peuple r o u m a i n , tant en temps qu'en espace, on a r e s p e c t é la chronologie des é tapes h i s toriques, l ' i n t e r d é p e n d a n c e entre base et superstructure , le rôle des masses et des mouvements sociaux en l a formation et le d é v e l o p p e m e n t de la société de tous les temps.

C o n c e r n a n t les moyens d'exposition, par une profitable collaboration des m u s é o g r a p h e s avec les architects et les artistes graphiques de l 'Ent repr ise d'Etat „ D e c o r a t i v a " , on a adopté des solutions a d é q u a t e s à l a réal isat ion d u mobilier , qui s'adapte a u local , d'une part , et met en m ê m e temps en v a l e u r le r iche patr i moine de valeurs du musée.

www.mnir.ro

S T E A G U R I DIN COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

de E L E N A P A L A N C E A N U

Simbol al v i te j i e i şi cura ju lui , al solidarităţii de luptă şi acţiune, întruchipînd în sine semnificaţii profunde, care merg pînă la reprezentarea patr ie i şi a aspiraţiilor u n u i întreg popor, steagul s-a bucurat întotdeauna de o adîncă preţuire, cinstirea-i cuvenită f i i n d cultivată şi transmisă d i n generaţie în generaţie.

I n Muzeul de Istorie al R.S. România steagurile alcătuiesc — nu numeric, ci p r i n însemnătatea lor — una d i n principalele categorii de piese muzeistice, evocatoare a unor momente şi episoade eroice d in istoria ţării noastre. Ne o p r i m , în rîndurile de faţă. numai asupra unei părţi a acestora, cuprinzînd exemplare ce datează d i n ani i 1821—1918, pe care, pentru o mai sistematizată tratare, le-am împărţit în următoarele categ o r i i distincte :

— steaguri legate de m a r i ridicări ale maselor la luptă pentru dreptate socială şi naţională, între care se înscriu steagul l u i Tudor V l a d i -mirescu, două steaguri d i n t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n Transilvania, u n u l d i n aceeaşi perioadă d i n Ţara Românească şi p a t r u dintre cele p a r t i cipante la Marea Adunare Naţională de la Alba I u l i a d i n 1 decembrie 1918 ;

— steaguri domneşti d i n vremea l u i A l e x a n d r u D i m i t r i e Ghica, Gheorghe Bibescu şi A l e x a n d r u loan Cuza ;

— drapele mi l i tare , d intre care u n exemplar moldovean d i n 1834, a l t u l muntean d i n 1849, precum şi u n u l d i n 1863 al armatei române u n i ficate, mai mul te ale unor unităţi participante la războiul pentru independenţă, altele care au fost martore la acţiunile de luptă d in t i m p u l p r i m u l u i război mondia l ;

— drapele ce au aparţinut unor formaţiuni cvasimilitare, p r i n t r e care se numără steagul Agie i d i n Ţara Românească d i n 1822 şi t re i drapele de dorobanţi de judeţ d i n 1852.

Steagul lui Tudor Vladimirescu d in t i m p u l mişcării revoluţionare din 1821 constituie o piesă de certă valoare istorică, f i i n d una — şi poate cea mai preţioasă — dintre puţinele mărturii care n i s-au păstrat d i n acele v r e m u r i . După asasinarea l u i Tudor Vladimirescu, maiorul Ion Cacaleţeanu, comandantul ar t i ler ie i oastei de panduri şi prieten al conducătorului mişcării, a luat cu sine acest steag, care s-a păstrat în fami l ia

www.mnir.ro

136 E L E N A P A L A N C E A N U

sa pînă în anul 1882 ', cînd f i u l şi moştenitorul său, Gheorghe 1. Cacaleţeanu, 1-a dăruit s tatului , f i i n d depus la Arsenalul A r m a t e i 2 . D i n delegaţia însărcinată să meargă la Craiova „spre a p r i m i şi duce la Bucureşti steagul l u i T u d o r " a făcut parte cărturarul Bogdan Petriceicu Haşdeu 3 .

De la Arsenalul A r m a t e i , steagul l u i Tudor Vladimirescu a trecut în p a t r i m o n i u l Muzeulu i M i l i t a r Naţ ional 4 , în decembre 1919 5 , unde a rămas pînă în mai 1971, cînd a i n t r a t în colecţiile Muzeulu i de Istorie al R.S. România 6 .

în prezent se păstrează numai părţi d i n pînza originală a steagului — formată d i n mătase foarte fină gălbuie, pictată şi căptuşită cu mătase albastră —, to tu l introdus şi f i x a t în t u l dublu , operaţie care s-a efectuat la Muzeul m i l i t a r înainte de anul 1937 7 . N i c i dimensiunile actuale de 1,22 m X 1,46 m nu mai corespund mărimii şi f o r m a t u l u i pe care pînza le-a avut iniţial. Chiar dacă dimensiunile de 2 m X 1,50 m, indicate de C. V. Obedeanu 8 , ar f i fost date cu oarecare aproximaţie, pînza avea totuşi, în perioada cînd se afla la Arsenalul A r m a t e i , lungimea de 1,85 m şi înălţimea de 1,52 m , date menţionate de col. P. V . Năsture l 9 , care ne-a lăsat o descriere amănunţită a acestui drapel. Deci, f o r m a t u l pînzei era un dreptunghi aşezat pe lat, iar nu pe înalt cum se prezintă astăzi.

Pe faţa gălbuie, dar pe care col. P. V . Năsturel o arăta ca f i i n d albă, se afla pictată Sf. Treime, avînd în dextra pe Sf. Teodor T i r o n , patronul s lugerului Tudor Vladimirescu, iar în senestra pe Sf. Gheorghe, considerat aducător de biruinţă. Pentru noi, importanţă deosebită prezintă partea de pictură situată sub Sf. Treime şi care, în i n t e r i o r u l unei ghirlande de frunze de daf in i a u r i i , reda o acvilă neagră, cruciată, cu sborul jos. Faptul că Tudor a ţinut ca acvila — elementul de bază al stemei Ţării Româneşti — să figureze pe steagul sub care a r idicat ostile de panduri , ne îndreptăţeşte să credem, odată mai m u l t , că el socotea

1 După alte surse, Gheorghe I. C a c a l e ţ e a n u ar fi donat acest steag în a n u l 1873 (C. V . Obedeanu, Tudor Vladimirescu, în „ A r h i v e l e Ol tenie i " , an. V I I I , nr. 43—44, mai — august 1929, p. 253). C u m în art icolul respectiv s -au mai strecurat şi alte date eronate, i a r celelalte izvoare c o n f i r m ă a n u l 1882 („Arhivele Ol tenie i " , an. V I I I , nr. 43—44, m a i — august 1929, p. 375 ; „Bulet inul U n i u n e a Ofiţeri lor de r e z e r v ă " , an. X V , nr . 1—2, ianuar ie — februarie 1938, p. 37—38), î n c l i n ă m să credem că acesta din u r m ă constituie data r e a l ă a donaţiei .

a Cu privire la Tudor Vladimirescu, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , an. V I I I , nr. 43—44, m a i — august 1929, p. 378 ; Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „Bulet inul M u z e u l u i M i l i t a r Naţ ional" , an. I , nr. 2, 1937, p. 18.

•> V e z i D i s c u r s u l l u i Β . P . Haşdeu p r o n u n ţ a t l a C r a i o v a , în în t runirea electora lă de l a 13 apri l ie 1883, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , an . V I I I , nr. 43—44, mai — august 1929, p. 375.

4 D e n u m i t în prezent M u z e u l m i l i t a r central . 5 M u z e u l mil i tar central , proces-verbal d i n 23 decembrie 1919, p r i m i r e a

nr . 5/1919 ; Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „Bulet inul M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , an. I , nr. 2, 1937, p. 18.

0 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces-verbal nr . 2901 d i n 29 m a i 1971. L a M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a steagul a p r i m i t nr . de in t rare în muzeu 5766 ; în evidenţa M u z e u l u i mi l i ta r central el a f igurat la nr . de inventar 1376, avînd n u m ă r v e c h i de inventar 2995.

7 Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „Bulet inul M u z e u l u i M i l i t a r Naţional , an. I , nr . 2, 1937, p. 18.

8 C . V . Obedeanu, op. cit., p. 254. n C o l . P. V . Năs ture l , Steagul, stema română, insemne domnesci, trofee, B u c u

reşti , 1903, p. 45.

www.mnir.ro

S T E A G U R I D I N C O L E C Ţ I A M U Z E U L U I D E I S T O R I E 137

mişcarea o acţiune a întregului popor, a întregii ţări şi dorea ca acest lucru să f ie cunoscut. De al t fe l , şi invocaţia scrisă în versuri , cu l i tere chirii'.ce a u r i i , de o parte şi de alta a acvilei , se referea în p r i m u l rînd la popor.

Data înscrisă sub aceste versuri — 1821 Genarie — arată că steagul dăinuie încă de la începutul acestei ridicări la luptă socială şi naţională. Invocaţia de mai sus a fost atribuită episcopului I l a r ion , susţinător al mişcării şi prieten al l u i Tudor Vladimirescu " . I n prezent, atît inscripţia, cît şi pictura nu mai pot f i distinse, d i n cauza u z u r i i pînzei.

Hampei de lemn, cu vîrf în formă de suliţă, amintită de colonelul P. V. Năsturel, îi este contestată valoarea, considerîndu-se că ea a fost confecţionată u l ter ior pentru a supl in i absenţa celei originale, în aşa fe l ca sleagul să poată part icipa la di fer i te festivităţi 1 2 . O altă componentă a acestui steag, a cărei autenticitate este disputată, o constituie „ciucurele de la drapelul D o m n u l u i Tudor Vladimirescu, d i n mătase tr icolor •— roşu. galben, a lbas tru" 1 3 , — care a fost păstrat tot în fami l ia Cacaleţeanu, o perioadă mai îndelungată însă decît pînza ; abia în anul 1934, Constantin Caletzeanu 1 4 1-a donat Muzeulu i m i l i t a r d i n Craiova 1 5 , de unde a trecut în p a t r i m o n i u l Muzeulu i m i l i t a r central d i n Bucureşti 1 6 . Dr . A u r e l Metzulescu. fost director al Muzeului m i l i t a r d i n Craiova, înteme'.at în p r i m u l rînd pe provenienţa acestui ciucure, îl considera ca f i i n d or iginal , intrînd în polemică în acest sens cu generalul Radu Rosetti, care i i contesta autent i c i ta tea 1 7 . Despre existenţa acestui ciucure, încă în perioada anterioară donării l u i Muzeului m i l i t a r d i n Craiova, i n f o r mează şi C. V . Obedeanu, care sublinia că „steagul avea tre i c iucuri cu canafuri de argint şi cu f irele de mătase în culorile naţionale" l 8 , deci roşu, galben şi albastru.

Cea mai completă descriere ne-o furnizează tot dr. Metzulescu, arătînd că „ciucurele steagului D o m n u l u i Tudor Vladimirescu se prezintă ca un tot întreg, compus d i n t re i părţi distincte — sau mai bine zis, d i n

, n Ibidem ; P. V . Năsturel , Stema României, Bucureş t i , 1892, p. 165. " C f . P. V . Năs ture l , Steagul, stema română, însemne domnesci, trofee,

B u c u r e ş t i , 1903, p. 45. 1 2 D r . A u r e l Metzulescu, Ciucurele steagului domnului Tudor Vladimirescu

— originea steagului tricolor român, în „Bulet inul U n i r e a Ofiţerilor de r e z e r v ă " , a n . X V , nr . 1-2, i a n u a r i e - f e b r u a r i e 1938, p. 36.

1 3 Ibidem, p. 33. "' Constant in Cale tzeanu este f iul l u i Gheorghe I . C a c a l e ţ e a n u , deci nepotul

m a i o r u l u i Ion C a c a l e ţ e a n u , comandantul art i leriei lui T u d o r V l a d i m i r e s c u . a D r . A . Metzulescu, op. cit., p. 33—34, 37. 1 0 I n colecţ i i le M u z e u l u i m i l i t a r central , l a nr. de inventar 19.645, e x i s t ă

î n t r - a d e v ă r înregis t ra t c iucurele de la steagul lui T u d o r V l a d i m i r e s c u , provenit de la M u z e u l mi l i ta r din C r a i o v a .

1 7 I n art icolul d e j a citat, dr. A u r e l Metzulescu prezintă at î t argumentele pe c a r e se î n t e m e i a z ă susţ inerea sa, cît şi disputa cu generalul R a d u Rosetti (p. 38—40)

1 8 C . V . Obedeanu, op. cit., p. 254.

„Tot norodul românesc, Troiţă de o fiinţă, Cu puterea ta cea mare Nădejde de dreptate

Pre tine te proslăvesc ; Trămite-mi ajutorinţă Şi, în braţul tău cel tare, Acum să am şi eu parte". ,'< io

www.mnir.ro


t re i c iucuri mai subţiri de mătase, de dimensiuni egale, de culori variate, şi care sînt uniţi la partea lor superioară p r i n t r - u n şnur de mătase- 1 ' 9 . Urmează u n întreg sistem de prindere, format d i n şnururi de mătase, discuri şi sfere metalice. Cel mai interesant l u c r u la acest ciucure este, aşa cum de a l t fe l aprecia şi dr. Metzulescu, f a p t u l că cei t re i c iucuri componenţi au culori le care alcătuiesc drapelul nostru naţional. Aceasta îi determina să considere că ciucurele de la steagul l u i Tudor Vladimirescu „întrupează pr ima manifestare a t r i co loru lu i r o m â n e s c " 2 0 , afirmaţie reluată circa 20 ani mai tîrziu şi de Stelian Metzulescu 2 1 , care socoteşte co lor i tu l c iucurelui ca o dovadă că t r i co lorul exista în Ţara Românească şi înainte de hatişeriful d i n 18 3 4 2 2 . Ipoteza aceasta ar explica, întrucîtva, de ce d o m n i t o r u l Ţării Româneşti, A l e x a n d r u D i m i t r i e Ghica, a cerut su l tanului să f ie aprobat ca drapel m i l i t a r tocmai t r i co lorul . I n l i tera tura de specialitate au fost emise şi unele păreri care împing originea tr icolor u l u i cu m u l t în urmă, considerîndu-1 ca provenind din ..adunarea la u n loc a steagurilor celor t re i principate româneşti", realizată de p r i m u l uni f icator al ţărilor române, M i h a i V i t e a z u l 2 3 . Chiar dacă avem unele rezerve faţă de argumentaţiile autor i lor p r i v i n d originea fiecărei culori a t r i c o l o r u l u i r o m â n e s c 2 4 , rămîne incontestabil f a p t u l că el a existat ca atare în t i m p u l l u i M i h a i Viteazul , deoarece îl întîlnim la diplomele de înnobilare acordate de acesta, atît pe lambrechine cît şi pe scutul blazoanelor 2 5 . N u cunoaştem, într-adevăr, n ic i u n drapel care să conţină

1 9 D r . A . Metzulescu, op. cit., p. 33. 2 0 Ibidem. 2 1 S te l ian Metzulescu, Reprezentări şi inscripţii religioase aflate pe steagurile

din trecutul ţărilor româneşti 1500—1856, în „Glasul B i s e r i c i i " , an. X X I , nr . 9—10, septembrie — octombrie 1962, p. 924—925.

2 2 P r i n hatişeriful din 1834, publicat în „Buletinul , gazetă oficială din Ţ a r a R o m â n e a s c ă " , nr . 34 din 14 octombrie 1834, se aproba, l a cererea domnitorului A l . D i m . G h i c a , acordarea de steaguri pentru corăbii le negustoreşti „cu fa ţa galb e n ă şi roşie, a v î n d pe dînsul şi stele şi la m i j l o c p a s ă r e a l b a s t r ă cu u n cap" , i a r pentru oştire steag „cu f a ţ a roşie, a l b a s t r ă şi galben, avînd şi acesta stele şi p a s ă r e cu u n cap la mij loc . . . " . A m i n t i t pentru p r i m a d a t ă de m a i o r u l I . Popovic i tocmai pentru partea privi toare l a drapele (Mr. I . Popovici , Organizarea Armatei Române,. R o m a n , 1900, vol . I . p. 95), hat işeriful respectiv a fost ulterior publicat de gener a l u l R a d u Rosetti , care a p r e c i a z ă c u acest pr i le j că alegerea tr icolorului a p a r ţ i n e lui A l . D i m . G h i c a şi că steagul tricolor a fost adoptat pentru întîia o a r ă în 1834, ca drapel al a rmatei muntene ( G e n e r a l u l R . Rosetti , Ştiri mărunte şi note relative la istoria armamentului la noi. Cînd s-a adoptat steagul tricolor la noi, în „ M e m o r i i le secţiunii istorice ale A c a d e m i e i R o m â n e " , S e r i a I I I , tom. X I , mem. 2, B u c u reşti , 1930, p. 31—32).

2 3 M a r c e l S t u r z a - S ă u c e ş t i , A l e x a n d r u I . Gonţa . Tricolorul românesc simbol al unităţii naţionale sub Mihai Viteazul, în „Revis ta A r h i v e l o r " , an. X I , nr. 2/1968, p. 69—78.

2'· C u l o a r e a roşie, de pildă, este r e d a t ă ca f i ind c a r a c t e r i s t i c ă pentru Moldova în t r -o p e r i o a d ă cînd se c u n o a ş t e precis că drapelul mi l i ta r moldovean era bicolor — roşu şi a lbas t ru — a ş a c u m de altfel fusese aprobat de sultan, la cererea domnitorului M i h a i l S t u r d z a („Buletin, foaie of ic ia lă" , Iaşi , an. I I , nr . 86 d i n 8 n o i e m brie 1834, p. 468—469) ; se face a b s t r a c ţ i e de faptul că f l a m u r i l e stabilite pentru principatele r o m â n e p r i n R e g u l a m e n t u l Organ i c erau bicolore, roşu şi a lbastru pentru Moldova şi galben şi a lbastru pentru Ţ a r a R o m â n e a s c ă , i a r a r g u m e n t a ţ i a p r i v i n d culoarea a l b a s t r ă ca r e p r e z e n t a t i v ă pentru steagul T r a n s i l v a n i e i n u ni s e pare suficient de susţinută .

2 5 M . S t u r z a - S ă u c e ş t i , A l . I . G o n ţ a , op. cit., p. 74—76 ; I . C a v . de Puşcariu , . Date istorice privitoare la familiile nobile române, partea I - a , S i b i u , 1892, p. 46,. partea I I , S i b i u 1895, p. 348 ; Bibl ioteca A c a d e m i e i R. S. R o m â n i a , doc. C C C I / l .

www.mnir.ro


cele t re i culor i , datînd d i n vremea l u i M i h a i sau d i n perioada de la el şi pînă în 1834, dar folosirea repetată a t r i c o l o r u l u i pe blazoanele diplomelor pe care le-a acordat n u poate f i întîmplătoare şi nic i lipsită de semnificaţie.

Fie că întruchipează o întrunire a culori lor dominante ale steagur i lor d i n cele t re i principate româneşti, cum susţin autor i i la care ne-am referit , f ie că a devenit u n simbol al unităţii naţionale după înfăptuirea unificării celor t r e i ţări sub M i h a i Viteazul , care, oricum, este cert că 1-a folosit, f ie că redă culori le frecvent întîlnite în lucrăturile populare din mai toate regiunile ţării, ale căror începuturi se pierd în adîncul veacur i lor , t r i c o l o r u l a semnificat şi semnifică u n înalt ideal pentru românii de pre tut indeni ; existenţa unei tradiţii i n acest sens apare cu atît mai plauzibilă, cu cît arborarea l u i va avea loc concomitent, de ambele părţi ale Carpaţilor, în t i m p u l revoluţiei de la 1848, aşa cum vom vedea în continuare.

Steagul revoluţionarilor români din Transilvania de la 1848 2 6 este provenit de la Muzeul m i l i t a r central, în colecţiile căruia a i n t r a t în anul 1929, f i i n d donat de i n g i n e r u l Va ler iu Puşcariu 2 7 . Steagul a fost găsit de fami l ia G o m b o ş 2 8 în podul caselor părinteşti ale l u i A v r a m Iancu din comuna V i d r a de Sus. I n 1906, protopopul Iosif Gomboş 1-a predat Casinei române d i n A b r u d , dar în anul 1909, d in cauza asuprir i lor naţionale care existau în Transi lvania în acea perioadă, a fost trecut dincoace de Carpaţi şi încredinţat fami l i e i Puşcariu 2 9 , de origine ardeleană, stabilită în Bucureşti . A i c i a rămas pînă în momentul dăruirii sale Muzeului m i l i t a r .

Pînza steagului este tricoloră, iar f o r m a t u l dreptunghiular , avînd dimensiunile de 1,45 m X 1,03 m ; culori le sînt dispuse orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la mi j loc şi roşu în partea i n f e r i oară 3 0 . Pe fîşia de culoare galbenă se află aplicată, tot d i n pînză, inscr ipţia „3/15 M a i u 1848", care semnifică data cînd pe Cîmpia Libertăţii d in Bla j a avut loc adunarea de masă a românilor transilvăneni pentru drep-

2 6 N r . de in t rare în m u z e u 5773 ; p r i m i t de l a M u z e u l mi l i ta r central prin procesul -verbal nr . 2901 d i n 29 m a i 1971.

2 7 M u z e u l m i l i t a r centra l , proces -verbal nr. 97 d i n 10 iunie 1929. I n Muzeul mil i tar , steagul a a v u t nr . de inventar 1500.

2 8 M e m b r i ai acestei f a m i l i i a u luat parte a c t i v ă la acţ iunile organizate şi conduse de A v r a m I a n c u în Munţi i A p u s e n i , ca de pildă preotul Ion Gomboş, care s-a n u m ă r a t pr intre merituoşii t r ibuni a i l u i I a n c u .

2 9 M u z e u l m i l i t a r central , dos. nr. 11/1936, Corespondenţă privitoare la d r a pele, p. 64.

3 0 Despre steagurile t r a n s i l v ă n e n e prezente l a adunarea de la B l a j e x i s t ă şi unele m ă r t u r i i care m e n ţ i o n e a z ă e x i s t e n ţ a u n u i tricolor compus d i n culorile „vînăt , roşu, a lb — feţe luate d u p ă î m b r ă c ă m î n t u l poporului r o m â n , cari to todată e r a u şi colorile cele v e c h i ale T r a n s i l v a n i e i . . . " , c u m a fost, de pildă, „ f lamura cea mare a naţiunii r o m â n e " , descr isă de A l . P a p i u I l a r i a n ( A l . P . I l a r i a n , Istoria românilor din Dacia superioară, vol . I I , V i e n a , 1852, p. 221—224). Tot el s e m n a l e a z ă p r e z e n ţ a la adunare a m a i multor steaguri naţ ionale cu inscripţii diferite, fără a m a i preciza însă culor i le componente. D i n c î te cunoşteam, nu se p ă s t r e a z ă nic i un steag care să a ibă culori le roşu, a lb şi a lbastru , toate cele care ne-au parveni t avînd tr icolorul compus d i n culorile roşu, galben şi a lbastru. De asemenea, i n t radi ţ ia p ă s t r a t ă de t rans i lvăneni , ca şi de bucovineni , de altfel , în înt reaga per ioadă c u p r i n s ă în t re 1850 şi 1918, c înd are loc unirea cu R o m â n i a , înt î lnim tot t r icolorul r o m â n e s c — roşu, galben şi a lbastru (Dr. I . G . Sbierea , Ceva despre tricolorul român, în „ C a l e n d a r u l M i n e r v e i pe a n u l 1905", Bucureş t i , 1905, p. 218—227.

www.mnir.ro


t u r i naţionale şi dreptate socială. Tradiţia spune că cetele de moţi, sub conducerea l u i A r a m Iancu, au part ic ipat la adunare sub f l a m u r i l e acestui steag 3 1 .

Tot tr icolor este şi steagul formaţiunilor revoluţionare conduse de Avram Iancu, datînd d i n ani i 1848—1849, care a fost p r i m i t de Muzeul de Istorie al R.S. România de la Casa memorială A v r a m Iancu 3 2 . Pînza de formă dreptunghiulară, lungă de 1,70 m şi înaltă de 1,02 m , este fixată pe o hampă de lemn, vopsită în negru, terminată cu u n vîrf în formă de cruce, avînd lungimea totală de 2,60 m . Tr i co loru l pînzei este dispus orizontal , cu albastru sus, galbenul la mi j loc şi roşu jos. Pînza f i i n d foarte decolorată, n u se mai distinge clar decît culoarea galbenă.

In afara f a p t u l u i că cele două drapele amint i te constituie mărturii valoroase referitoare la lupta revoluţionară a românilor transilvăneni, acestea mai prezintă o semnificaţie deosebită p r i n culorile pe care le conţin şi care se reîntîlnesc şi pe steagul revoluţionarilor de la 1848 d i n Tara Românească, îndreptăţind aprecierea că ele simbolizează „solidaritatea, peste graniţele art i f ic iale vremelnice, a celor mai înaintaţi conducători ai poporului român, deoarece proclamarea drapelului tr icolor ca simbol al revoluţiei a fost opera revoluţionarilor munten i şi mai ales a l u i Nicolae Băleescu" 3 3 .

într-adevăr, p r i m u l decret al g u v e r n u l u i prov izor iu al Ţării Româneşti 3 4 d in 14 iunie 1848 stabilea că „Steagul naţional va avea t r e i culor i : albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va f i scrisă atît pe steaguri cît şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte : Dreptate, Frăţ ie" 3 5 . De al t fe l , la 15 iunie 1848, a şi avut loc o mare serbare pe „Cîmpul Libertăţi i" de la Fi laret — cu participarea întregii garnizoane a Capitalei şi a gărzii naţionale — unde s-a făcut „sfinţirea steagurilor tricolore, care pur tau deviza : «dreptate — f r ă ţ i e » 3 6 , d is tr ibui te unităţilor armatei şi gărzii naţionale. Este foarte greu de explicat astăzi ce anume i-a determinat pe revoluţionarii m u n teni să adopte ca drapel naţional t r i co lorul . Ipotezele emise pînă acum — una p r i n care se arată că în situaţia existenţei p r i n t r e fruntaşii r e v o l u ţionari a numeroşi m i l i t a r i şi în condiţiile izbînzii şi apărării revoluţiei, în care „drapelul naţional urma să îndeplinească aceleaşi r o l u r i mobi l izatoare ca şi cel d in armata regulată, nu a fost greu şi n ic i imposibi l să se aleagă ca model t r i co loru l oştirii" 3 7 , cealaltă p r i n care se susţine adopta-

n i G e n e r a l u l R a d u Rosetti , op. cit, p. 32 ; M u z e u l mi l i ta r central , dos. nr . 11/1936, C o r e s p o n d e n ţ ă privi toare la drapele, p. 64.

3 2 M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , proves -verbal nr . 1266 d i n 15 februarie 1971 ; a p r i m i t nr. de intrare în muzeu 350. L a C a s a m e m o r i a l ă A v r a m I a n c u a avut nr . de i n v e n t a r 59.

Ştefan P a s c u , Muzeul Avram Iancu, în Probleme de muzeografie, C l u j , 1957, p. 18. A p r e c i e r e a prof. P a s c u se referea n u m a i la drapelul tricolor t r a n s i l v ă n e a n de l a C a s a m e m o r i a l ă A v r a m I a n c u .

3 ' ' P r i n t r e semnatar i i c ă r u i a se n u m ă r ă N . B ă l c e s c u , A . G . Golescu , C . A . Rosetti , I . C . B r ă t i a n u ş.a.

3 5 Anul 1848 în Principatele Române, tom. I , Bucureş t i , 1902, p. 567. 3 0 Ibidem, p. 670. 3 7 Constant in C ă z ă n i ş t e a n u , In legătură cu drapelele instituite în timpul revo

luţiei muntene de la 1848, în Materiale de istorie şi muzeografie, M u z e u l de istorie a oraşului Bucureş t i , vol . I V , p. 266.

www.mnir.ro


rea sa ca drapel de stat în 1848 sub influenţa franceză 3 8 — sînt desigur plauzibile. Dar, deşi nu sînt contestate sau contestabile, n ic i una d i n acestea separat, şi n ic i împreună — presupunînd că ele ar f i coexistat şi că fiecare ar f i avut partea sa de influenţă — n u explică pe de-a-ntregul situaţia. Căci rămîne totuşi neelucidată problema : de ce încă în mai, la Blaj , românii transilvăneni s-au adunat sub steagul tr icolor ; de ce chiar în Ţara Românească, la 9 iunie la Islaz 3 9 şi la 11 iunie în Bucureşti 4 0 , deci înainte ca decretul g u v e r n u l u i provizor iu d i n 14 iunie să f i fiinţat, masele s-au r idicat la acţiune sub steagul tr icolor .

Tot numai existenţa unei tradiţii mai vechi în acest sens pentru toţi românii ar putea explica f a p t u l . Cuvîntul l u i M i h a i l Kogălniceanu, rosti t în şedinţa de la 26 mart ie 1867, conţine o referire preţioasă pr ivi toare la aceasta. E l sublinia că „drapelul tricolor. . . este u n ce mai m u l t " decît drapelul U n i r i i Principatelor, „el este drapelul naţionalităţii române d in toate ţările locuite de români" 4 1 . Dar cum Kogălniceanu af i rma că dra pelul tr icolor este u n ce „mai m u l t " şi n u „mai vech i " decît drapelul U n i r i i Principatelor, n u putem şti dacă el se referea la semnificaţia pe care t r i co loru l o căpătase pentru toţi românii de la U n i r e şi pînă atunci , i n 1867, sau subînţelegea o mai veche tradiţie comună. Deşi datele pe care le deţinem pentru moment n u dau posibilitatea unei încheieri d e f i n i t ive , apreciem totuşi că ele toate converg spre confirmarea existenţei unei mai vechi tradiţii i n folosirea t r i c o l o r u l u i românesc.

D i n t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n Ţara Românească n u se mai păstrează decît u n singur steag, presupus de generalul Radu R o s e t t i 4 2 ca steag de gardă naţională şi conf i rmat ca atare de descoperirile de arhivă mai recente ale locotenent colonelului Constantin Căzănişteanu 4 3 .

Acesta este steagul de gardă naţională al oraşului Slatina, jud. Olt, i n t r a t în colecţia Muzeulu i de Istorie al R.S. România 4 4 tot p r i n f i l i e ra M u z e u l u i m i l i t a r central, care 1-a p r i m i t de la Arsenalul A r m a t e i în decembrie 1919 4 5 .

Pînza drapelului are formă dreptunghiulară, de 1,24 m X 1,10 m şi este confecţionată d i n mătase tricoloră, foarte fină, avînd culorile aşezate orizontal , cu albastru în partea superioară, galben la mi j loc şi roşu în partea inferioară, care este şi cea mai afectată de vreme. De alt fel , întreaga pînză este tăiată, cu unele bucăţi lipsă, iar pentru conservare a fost introdusă şi f ixată în t u l dublu, probabi l la Muzeul m i l i t a r , în decen i u l p a t r u al sec. XX- lea . O nouă intervenţie pentru consolidarea sa s-a făcut în anul 1973 la Muzeul de Istorie al R.S. România.

3 8 C o l . P . V . Năsturel , op. cit., p. 69. 3 9 G h . B i b e s c u , Domnia lui Bibescu, vol . I I , B u c u r e ş t i , 1894, p. 367 ; A . C h r i s -

tofi, Amintiri şi fapte generoase din viaţa mea publică, C r a i o v a , 1897, p. 6. 4 0 C . Colescu V a r t i c , 1848. Zile revoluţionare, Bucureş t i , 1898, p. 149.

4 1 C f . col. P. V . Năs ture l , op. cit., p. 71. 4 2 G e n . R a d u Rosetti , Garda naţională, Scurt istoric. Rostul ei în războiul

din 1877—1878, Bucureş t i , 1943, p. 4. (extras din „Analele A c a d e m i e i R o m â n e . M e m o r i i l e Secţ iunii istorice", seria I I I , tom. X X V , m e m . 10).

4 3 Constant in C ă z ă n i ş t e a n u , op. cit., p. 268—269. 4 4 N r . de in t rare în M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a 5770, f i ind înregis

trat în baza procesului v e r b a l 2901 d i n 29 m a i 1971. 4 5 M u z e u l m i l i t a r central , proces v e r b a l din 23 decembrie 1919, p r i m i r e a

5/1919. I n colecţi i le acestui m u z e u a avut nr. de inventar 1552, i a r nr. vechi de i n v e n t a r 4329.

www.mnir.ro


Inscripţia care figurează pe pînză aminteşte de deviza revoluţiei muntene şi indică localitatea şi judeţul cărora a aparţinut respectivul steag. Ea este pictată cu l i tere chiri l ice, dispuse pe t r e i rînduri pe cele t re i culor i : pe albastru „Frăţie-Dreptate", pe galben „judeţul O l t u " , iar pe roşu „oraşul Slatina". Fe lul în care sînt îmbinate culorile dovedeşte că el a fost executat destul de curînd după izbucnirea revoluţiei, atunci cînd dispoziţiile decretului p r i v i t o r la steag n u fuseseră încă pe depl in î n ţ e l e s e 4 6 . Este şi m o t i v u l pent ru care, la 13 iul ie 1848, guvernul provizor iu al Ţării Româneşti a dat u n nou decret în care, în afara menţionării f a p t u l u i că stindardele vor f i tr icolore — albastru închis, galben deschis şi roşu carmin —, preciza şi dispunerea lor : „Lîngă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fî lf î ind" 4 7 .

Precizarea făcută arată clar că steagurile conforme intenţiei guvern u l u i aveau culori le dispuse vert ical şi că toate cele confecţionate după data noulu i decret n u puteau avea aşezat t r i co loru l decît în acest mod. U n asemenea exemplar n u n i se mai păstrează însă în or iginal , ci numai în unele reprezentări grafice de epocă 4 8 .

Referitor la momentul de importanţă deosebită al M a r i i Adunări Naţionale de la A l b a I u l i a d i n 1 decembrie 1918 — care p r i n hotărîrea adoptată, ca şi Transi lvania să se unească cu România, încheie procesul făuririi s tatului naţional uni tar — muzeul posedă trei steaguri tricolore ale unor delegaţii participante la această adunare şi unul care a aparţinut gărzii naţionale din Alba Iulia.

La cele t r e i steaguri tr icolore reţine atenţia f a p t u l că au culori le dispuse orizontal , cu albastru în partea superioară, galben la mi j loc şi roşu în partea inferioară — deci în m o d u l în care se înfăţişau cele d in t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n Transi lvania sau unele d i n exemplarele d i n Ţara Românească şi u l ter ior d i n România dinaintea legii d i n 1867 4 9

— şi n u vert ical , cum se prezentau steagurile oficiale în România la acea dată.

Două dintre ele au fost p r i m i t e de la Muzeul de Istorie d i n Alba I u l i a 5 0 : u n u l are dimensiunile pînzei de 2,35 m X 1,00 m 5 1 şi fiecare d i n t r e cele t re i fîşii de culor i d i fer i te terminate la partea flotantă în formă de unghi , cu vîrful în afară ; la celălalt, a cărui pînză este de 1,30 m χ 0,75 m 5 2 , n u se mai păstrează decît fîşiile de culoare roşie şi

4 6 E l e n a Popescu şi Constant in Căzăniş teanu, Piese din colecţia de drapele •a Muzeului militar central, în „Revis ta Muzeelor" , an . I I I , nr. 2, 1966, p. 139.

4 7 Anul 1848 în Principatele Române, tom. I I , B u c u r e ş t i , 1902, p. 477. 4 8 A s t f e l este reprezentat de A . B i l l e c o c q în A l b u m Moldovo-Valaque ou

guide politique et pitoresque à travers les Principautés du Danube, editat l a P a r i s în a n u l 1848 (cf. col. P . V . Năs ture l , op. cit., p. 56—57).

4 9 P r i n legea d i n 1867 se h o t ă r a ca organizarea culori lor d r a p e l u l u i să fie u r m ă t o a r e a : a lbas t ru l îngă h a m p ă , galbenul în mij loc , i a r roşu în margine, flotînd <vezi P. V . Năs ture l , op. cit., p. 96). D e c i , culori le d r a p e l u l u i e r a u dispuse ver t ica l , în fe lul în care fuseseră f ixate p r i n decret şi de c ă t r e guvernul provizor iu în t i m p u l revoluţiei de l a 1848, i a r n u orizontal , aşa c u m se găseau în fapt la d r a pele m i l i t a r e d i n a n i i 1834—1858 sau l a steagurile d i n v r e m e a U n i r i i . Dispunerea pe v e r t i c a l ă a culori lor s -a p ă s t r a t în R o m â n i a permanent d i n 1867 şi pînă astăzi .

5 0 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces -verbal nr. 1268 d i n 15 februar i e 1971.

5 1 Nr . de intrare în M u z e u l nostru 408. 5 2 I b i d e m .

www.mnir.ro

S T I i A G U R I D I N C O L E C Ţ I A M U Z E U L U I D E I S T O R I E 143

galbenă, cea albastră f i i n d distrusă complet. Ele se termină la partea flotantă tot în formă de unghi cu vîrful în afară. Se pare că p r i m u l drapel are hampă proprie , d i n lemn, vopsită în negru.

Cel de-al treilea drapel tr icolor provine de la Muzeul de Etnografie d in Lupşa 5 3 , j u d . Alba . Pînza sa are dimensiunea de 1,90 χ 1,20 m şi este prinsă de o hampă de lemn, în vîrful căreia se află u n buchet de busuioc ; la partea liberă, fiecare d i n culorile care compun pînza se termină i n formă de unghi , avînd în vîrf cîte u n ciucure i n culoarea respectivă. De hampă mai este legată o eşarfă tricoloră, terminată la capete cu cite u n ciucure.

Pînza tricoloră a fost confecţionată d i n lînă de către femeile lupşene, într-o zi şi o noapte, pentru ca delegaţia d i n comună să poată să participe la Marea Adunare de la Alba Iu l ia cu steagul i n f r u n t e M . După reîntoarcerea delegaţiei în Lupşa, steagul a fost păstrat în casa învăţătorului Ceapă Sebastian, u n u l dintre participanţii la adunare, de unde a trecut la d irec torul Muzeulu i de Etnografie d i n Lupşa, A l b u Pamfi l ie .

După ce aceste steaguri au fost preluate de Muzeul de Istorie al R.S. România, dată f i i n d uzura lor , pînzele celor două care au t r i co lorul întreg au fost introduse şi f ixate în t u l d u b l u 5 S , în pr imele l u n i ale anului 1971.

Steagul gărzii naţionale d i n Alba Iu l ia a fost p r i m i t de la Muzeul de Istorie d i n Alba I u l i a 5 6 şi prezintă interes îndeosebi pentru inscripţia pe care o conţine şi care exprimă bucuria izbînzii unei năzuinţi de secole a poporului nostru : „Visul de veacuri se îndeplineşte". I n afara acestor cuvinte pl ine de adîncă semnificaţie, pe pînza respectivă mai sînt înscrise denumirea unităţii căreia i-a aparţinut steagul şi anul măreţului eveniment : „Legiunea română M D C C C C X V I I I " . Inscripţia este cusută cu negru pe f o n d u l bej al pînzei, pe care se mai află u n corb lucrat cu negru şi cafeniu.

După forma pe care o are partea păstrată a steagului respectiv — aprox imat iv u n cerc cu d iametrul de 0,57 m, avînd o prelungire ovală în partea inferioară pînă la completarea dimensiuni i de 0,80 m — aceasta nu poate f i pînza propriu-zisă a drapelului , ci numai u n fragment d i n ea, probabi l partea ce se găsea aplicată pe centrul acesteia ; s-ar putea chiar ca f o n d u l general al pînzei să f i fost tr icolor, ceea ce ar corespunde atît tradiţiei, cit şi aspectului celorlalte steaguri care dăinuiesc de la acea dată. Şi această parte de drapel a fost introdusă şi cusută în t u l dublu, după aducerea sa la muzeul nostru.

5 3 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces-verbal nr . 1267 d i n 15 februarie 1971 ; a p r i m i t nr . de intrare în m u z e u 354.

5 4 I n adresa c ă t r e M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , înregis t ra tă de acesta cu nr . 5503 d i n 29 noiembrie 1972, ca şi în unele re la tăr i verbale , tov. A l b u P a m fi l ie , directorul M u z e u l u i de Etnografie d i n L u p ş a , care a preluat şi p ă s t r a t steagul respectiv, ne furnizează aceste informaţ i i pre ţ ioase p r i v i n d istoricul său.

5 5 O p e r a ţ i a a fost e f e c t u a t ă cu concursul M u z e u l u i de A r t ă a l R. S. R o m â n i a , în atelierele sale de restaurare.

5 6 M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , proces-verbal nr. 1761 d i n 2 apr i l ie 1971 ; a p r i m i t nr. de intrare în muzeu 4193.

www.mnir.ro


Steagul domnesc din Ţara Românească din timpul lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834—1842) provine de la Muzeul m i l i t a r central ~'7, în ale cărui colecţii a i n t r a t în anul 1919, venind de la Arsenalul A r m a t e i 5 8 , unde se păstrase pînă atunci . Col. P. V. Năsturel, care îl semnalează pentru pr ima dată, îl socoteşte steag domnesc d in perioada m e n ţ i o n a t ă 5 9 ; dr. A. Velcu îl consideră însă drapel m i l i t a r din ani i 1830—1834 6 0 .

Partea d i n pînză, ce se păstra încă în perioada în care steagul a fost descris de col. P. V . Năsturel, dădea posibilitatea să se vadă că f o n d u l său era de culoare crem deschis, ceea ce ne îndreptăţeşte să-1 considerăm steag domnesc şi nu steag m i l i t a r d i n ani i 1830—1834, ştiut f i i n d că Regulamentul organic stabilea ca f l amur i l e armatei d in Tara Românească să f ie bicolore — galben şi albastru 6 1 .

Astăzi pînza este foarte uzată, nu se mai păstrează decît mic i porţiuni d i n ea. introduse în t u l dublu 6 2 de dimensiunile 1,60 X 1,60 m , fără să se mai poată distinge pictura iniţială, descrisă de col. P. V. Năsturel ca reprezentîndu-i pe Sf. Gheorghe călare pe u n cal alb omorînd o scorpie, pe o parte, şi pe arhanghelul M i h a i l suflînd într-o trîmbiţă, pe cealaltă parte 6 3 . Hampa de lemn se termină în vîrf cu u n glob de metal galben, pe care col. P. V. Năsturel indica şi existenţa unei acvile cu zbor u l luat. încoronată princiar şi cu crucea în cioc, d i n acelaşi metal .

Delà Muzeul m i l i t a r central a fost p r i m i t şi steagul domnesc din Ţara Românească din timpul lui Gheorghe Bibescu (1842—1848) 6 4 , păstrat pînă în 1919 tot la Arsenalul A r m a t e i 6 5 . Şi asupra acestui steag există cele două păreri di fer i te ale celor doi a u t o r i 6 6 ; aceleaşi motive ca şi pentru steagul precedent ne determină să-1 acceptăm ca steag domnesc.

Pînza sa este de mătase roşie şi are formă dreptunghiulară de 1,00 m X 0,90 m, f i i n d introdusă pentru conservare în t u l dublu, operaţie care s-a realizat la Muzeul m i l i t a r în anii 1930—1939 6 7 . Pe o faţă a pînzei este pictat u n scut în centrul căruia se află o acvilă cruciată, cu zborul jos ; susţinători ai scutului sînt doi lei , iar sub acesta se găsesc încrucişate arme şi stindarde, toate însemne domneşti. Pe cealaltă faţă este pictat Sf. Gheorghe călare, omorînd o scorpie.

5 7 M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a , proces-verbal nr . 2540 din 4 mai 1971 ; a p r i m i t nr . de intrare în m u z e u 8928. L a M u z e u l mil i tar central a avut nr . de i n v e n t a r 14024 ; ia r nr. vechi de inventar 3996.

5 8 M u z e u l m i l i t a r central , proces-verbal din 23 decembrie 1919, pr imirea nr. 5/1919.

•r'9 C o l . P. V . Năsturel , op. cit., p. 53—54. 0 0 A . V e l c u , Steagurile României, în Enciclopedia României, vol . I , 1938, p. 78. 6 1 A r t . 429 d i n Regulamentul ostăşesc pentru mili ţ ia p ă m î n t e n e a s c ă a P r i n

c ipatului V a l a c h i e i , în Regulamentul organic, B u c u r e ş c i , 1832. 0 2 P î n z a a fost introdusă în tul la M u z e u l m i l i t a r înainte de 1937 („Buletinul

M u z e u l u i M i l i t a r Naţ ional" , an. I , nr . 2, 1937, p. 22). 0 3 C o l . P. V . Năsturel , op. cit., p. 53—54. 6 4 M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , proces-verbal nr. 2901 d i n 29 mai 1971 ;

a p r i m i t nr . de intrare în m u z e u 5805. L a M u z e u l m i l i t a r central a avut nr . de i n v e n tar 8709, i a r nr . vechi de i n v e n t a r 4181.

6 5 M u z e u l m i l i t a r central , proces-verbal d i n 23 decembrie 1919, pr imire nr. 5/1919 ; „Bulet inul M u z e u l u i Mil i ta r Naţ ional" , an. I I , nr . 3—4 d i n 1938—1939 ; p. 19.

6 6 P . V . Năsturel , op. cit., p. 53—54 ; A . V e l c u , op. cit., p. 78. 6 7 „Bulet inul M u z e u l u i Mil i ta r Naţ ional" , an. I I , nr . 3—4, 1938—1939, p. 19.

www.mnir.ro

www.mnir.ro

P i g . 3. Steag de g a r d a n a ţ i o n a l ă d i n o r a ş u l S l a t i n a , j u d e ţ u l O l t ,

1848.

ops m mim F i g . 4. Steag a l r e v o l u ţ i o n a r i l o r r o m â n i d i n T r a n s i l v a n i a de l a

1848.

F i g . 5. Steag domnesc d i n t i m p u l l u i A l e x a n d r u l o a n

Cuza .

www.mnir.ro


Steagul domnesc din timpul lui Alexandru loan Cuza este cel mai reprezentativ exemplar pe care îl posedă muzeul d i n această categorie de steaguri. El are pînza t r i co loră 6 8 , iar culorile sînt aşezate orizontal, cu roşu în partea superioară, galben la mi j loc şi albastru în partea inferioară. Pe centrul pînzei este pictată stema Principatelor Uni te — acvila şi capul de bour — încadrată de drapele tr icolore puţin înclinate în afară, avînd deasupra o coroană princiară. De-o parte şi de alta a coroanei se află o inscripţie, al cărui conţinut este edificator : „Unirea Principatelor. Fericirea Românilor. Trăiască A. loan I " 6 ! ) . Starea actuală de uzură a pînzei n u mai face vizibilă decît parţial această semnificativă inscripţie. Hampa d i n lemn se termină în vîrf cu un glob metalic pe care se află o acvilă.

Şi acest steag a fost p r i m i t de la Muzeul m i l i t a r c e n t r a l 7 0 , în colecţiile căruia datează d i n anul 1919, provenind de la Arsenalul A r m a t e i 7 1 , odată cu u n alt exemplar, tot d i n epoca U n i r i i , puţin d i f e r i t şi care se pare că 1-a precedat pe cel descris mai sus 7 2 .

Steagul d i n colecţia muzeului nostru este considerat de col. P. V. Năsturel ca f i i n d făcut în anul 1863, în perioada în care „se recunoscuse necesitatea contopir i i guvernelor" . Dar unirea deplină fusese p r o clamată de A l . I . Cuza încă la 11 decembrie 1861, astfel că, în anul 1862, ea devenise u n fapt împlinit, în ziua de 24 ianuarie a acelui an reprezentanţii moldoveni şi munten i întrunindu-se pentru pr ima dată într-un singur guvern şi o singură cameră la Bucureşti. De aceea, înclinăm să credem că steagul datează chiar d i n 1862, deoarece nic i un element nou nu a in terveni t în anul 1863 care să determine o schimbare de drapel. Că el s-a păstrat pînă la sfîrşitul domniei l u i A l . I . Cuza ne-o confirmă dispunerea culori lor , identică celei menţionate de „Almanahul român din 1866" : „Drapelul tr icolor, împărţit în t r e i făşie, roşiu, galben şi albastru aşezat orizontal : roşiu sus, albastru jos şi galben la m i j l o c " 7 3 .

D i n categoria drapelelor mi l i tare , muzeul posedă u n u l dintre p r i mele exemplare dis t r ibui te miliţiei pămîntene organizate p r i n Regulamentul organic şi anume drapelul de batalion de infanterie din armata Moldovei, model 1834. E l se încadrează l o t u l u i proveni t de la Muzeul m i l i tar c e n t r a l 7 4 şi pe care acesta 1-a p r i m i t în 1919 de la Arsenalul A r m a t e i 7 b .

m F o r m a t u l său e r a dreptunghiular de 2,13 m/1,80 m. (vezi col. P. V . Năsturel , op. cit., p. 81) ; în prezent are o f o r m ă aproape p ă t r a t ă , parte din pînză f i ind d i s t r u s ă Pentru o m a i b u n ă conservare pînza a fost f i x a t ă în tul dublu .

6 9 C o l . P . V . Năsturel , op. cit., p. 81. 7 0 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces-verbal nr . 2901 d i n 29 m a i 1971 ;

η p r i m i t nr. de intrare în m u z e u 5777. 7 1 M u z e u l mi l i ta r central , proces-verbal d i n 23 decembrie 1919, p r i m i r e a n r

5/1919 ; la M u z e u l m i l i t a r a avut nr . de inventar 1785, ia r nr . vech i de inventar 4220. 7 2 Steagul domnesc aflat l a M u z e u l m i l i t a r central , considerat ca dat înd din

1859, are pînza puţin m a i m i c ă , tot t r icoloră , d a r c u a lbas t ru situat în partea superioară , iar s tema Principatelor Uni te n e î n c a d r a t ă de drapele tricolore. Şi inscripţia , care n u se m a i p ă s t r e a z ă însă astăzi , era diferi tă (vezi col. P . V . Năsturel, op. cit., p. 82—83).

7 3 „ A l m a n a h u l r o m â n pe a n u l 1866", B u c u r e ş t i , 1866, p. 37. 7 / ' M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces-verbal nr. 2540 din 4 mai

1971 ; a p r i m i t nr . de intrare în m u z e u l nostru 8927. 7 5 M u z e u l m i l i t a r central , proces -verbal d i n 23 decembrie 1919, p r i m i r e a nr.

5/1919 ; l a M u z e u l mi l i ta r central a avut n u m ă r de inventar 1643, iar n u m ă r vechi de inventar 4179.

www.mnir.ro


Pînza drapelului este u n pătrat cu latura de 1,44 m, d i n mătase dublă bicoloră, avînd culorile dispuse în aşa fe l , încît, pe fondul general albastru, culoarea roşie formează, în cele p a t r u colţuri, cîte u n pătrat cu latura de 0,40 m . Pe o faţă, pe fondul albastru d i n centrul pînzei, se află pictat capul de bour cu o stea cu opt colţuri între coarne şi o coroană princiară deasupra, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare ; în pătratele roşii d i n colţuri se găsesc, pe pr ima faţă, cîte o stea în opt colţuri, iar pe a doua monograma „M" a d o m n i t o r u l u i M i h a i l Sturdza. Pînza, destul de uzată, a fost introdusă în t u l dublu . în ani i 1930—1934, de către Muzeul m i l i t a r 7 5 . Hampa este de lemn negru, fără vîrf.

Drapelul a fost înmînat unităţii în ziua de 8 noiembrie 1834, în cadrul festivităţilor care au avut loc cu acest p r i l e j în faţa bisericii Sf. Spir idon d i n Iaşi, în prezenţa d o m n i t o r u l u i , după sfinţirea l u i de către m i t r o p o l i t u l ţ ă r i i 7 7 . I n înalta poruncă de zi nr. 27 d i n noiembrie 1834, citită cu acest p r i l e j în faţa oştirii — infanterie şi cavalerie — aşezate în careu, se arăta că sul tanul a aprobat „Miliţiei Noastre d r e p t u l de a avea steag, după modelul de N o i propus, după care s-au înfiinţat acel cu nr. 1 pent ru Infanter ie şi acel cu nr . 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întîia oară sînt înfăţişate înaintea ochilor voştri spre a p r i m i cerească bună cuvîntare, de unde p r i n bisericească sfinţire, să va răvărsa şi asupra voastră h a r u l cel mîntuitor, întărindu-vă cu v i r t u t e ostăşească şi cu dragostea Patr ie i . . . " 7 8 . Remarcăm în acest text două probleme care reţin îndeosebi atenţia : pe de o parte f a p t u l că drapelul bicolor — roşu şi albastru —, cu stema ţării pe centru, era numai aprobat de sultan, iniţiat iva i n s t i t u i r i i l u i ca şi modelul adoptat aparţinînd d o m n i t o r u l u i M o l dovei ; pe de altă parte, d o m n i t o r u l dorea ca steagul să constituie u n mi j loc de îmbărbătare a ostaşilor, de insuflare a cura ju lu i şi a dragostei de patrie.

Drapelul a rămas în dotarea unităţii pînă în anul 1849, cînd noul domnitor al Moldovei , Grigore A l e x a n d r u Ghica. a d i s t r i b u i t altele noi 7 9 .

D i n t r e steagurile dis tr ibui te în anul 1849 deţinem drapelul Batalionului 2 al Regimentului 1 de infanterie din Ţara Românească 8 0 , acordat unităţii respective de d o m n i t o r u l Barbu Ştirbei, în cadrul solemnităţii de pe cîmpul Colentinei d i n 21—22 noiembrie 1849, pe baza o r d i n u l u i de zi nr . 143 d i n 15 noiembrie al aceluiaşi an 8 1 .

Pînza de formă pătrată, cu latura de 1,40 m, este tricoloră, avînd culori le dispuse orizontal , cu roşu în partea superioară, galben la mi j loc şi albastru în partea inferioară.

I n centrul pînzei, pe culoarea galbenă, se află o acvilă neagră, coro-nată şi cruciată care ţine în ghiare u n buzdugan şi o spadă, iar în cele

7 6 „Bulet inul M u z e u l u i Mil i ta r Naţ ional" , an . I I , nr . 3—4, 1938—1939, p. 19. 7 7 „Bulet in , foaie ofic ială" , Iaşi , an. I I , nr . 86 din 8 noiembrie 1834, p. 468—469. 7 8 I b i d e m , p. 469. 7 9 C o l . P . V . Năs ture l , op. cit., p. 59. ο. Popescu, Drapele înmînate unităţilor

oştirii din Moldova în perioada 1834—2858 în colecţiile Muzeului militar central, în „Studii şi materiale de muzeografie şi istorie m i l i t a r ă " , M M C , nr. 2—3, 1969—1970, p. 299.

8 0 M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , n u m ă r de intrare în muzeu 5865. 8 1 „Bulet inul O f i c i a l al P r i n ţ i p a t u l u i Ţăr i i R o m â n e ş t i " , Bucureş t i , nr. I l l

d i n 5 decembrie 1849, p. 443—444.

www.mnir.ro


patru colţuri cîte o acvilă de dimensiuni mai m i c i 8 2 . Hampa din lemn negru se termină în vîrf cu o acvilă de metal, cruciată şi coronată.

D i n cauza deteriorării pînzei, aceasta a fost introdusă şi fixată în t u l dublu, operaţie executată în anul 1930 la Muzeul m i l i t a r 8 3 , în colecţiile căruia steagul a in t ra t din 1919. venind de la Arsenalul a r m a t e i 8 4 . I n anul 1971 a trecut de la Muzeul m i l i t a r central în p a t r i m o n i u l muzeului nostru 8 5 .

Dat f i i n d aspectul său asemănător cu drapelele distr ibuite armatei muntene în anul 1834 de către d o m n i t o r u l A l . D i m . G h i c a 8 6 , acest steag a fost la u n moment dat clasat ca model 18 3 4 8 7 . S înt însă i n d i c i i care ne îndreptăţesc să-1 considerăm ca făcînd parte dintre cele şase steaguri distribuite oştirii de d o m n i t o r u l Barbu Ştirbei în anul 1849 8 8 şi rămase în dotare pînă în anul 1863, cînd au fost depuse la Arsenalul A r m a t e i B a , unităţile p r i m i n d drapele noi . cu stema întrunită a celor două principate.

O importanţă deosebită prezintă drapelul Regimentului 7 infanterie de linie90 model 1863, f i i n d u n u l d intre puţinele exemplare care se mai păstrează 9 1 d i n acele steaguri tricolore înmînate pent ru pr ima oară armatei române unificate, după desăvîrşirea U n i r i i . Solemnitatea d i s t r i b u i r i i acestora a avut loc la 1 septembrie 1863, pe platoul de la Cotroceni, unde, în afara d o m n i t o r u l u i , a miniştrilor, a înaltului cler, a unor demni tar i c i v i l i şi a unităţilor mi l i tare , se mai afla adunată o mulţime considerabilă. După sfinţirea lor, drapelele au fost încredinţate comandanţilor corpuri lor respective de către domni toru l A l e x a n d r u loan Cuza, care a rost i t cu acest p r i l e j o emoţionantă cuvîntare, primită cu v i u entuziasm de trupe şi de populaţ ie 9 2 . Cerîndu-le ostaşilor să jure că vor păstra cu onoare şi fără pată steagurile acordate, corespunzînd astfel încrederii şi speranţei ce ţara întreagă şi-a pus în oaste, d o m n i t o r u l sublinia valoarea

8 2 Iniţial în col ţuri se af la monograma domnitorului B a r b u Ştirbei . I n t i m p u l c ă i m ă c ă m i e i , însă, aceasta a fost înlocuită cu acvi lele actuale, c ă i m a c a m i i neavînd dreptul de a apl ica pe steagurile oştirii monogramele personale (vezi col. P . V . N ă s turel, op. cit., p. 61—62).

8 3 „Bulet inul M u z e u l u i M i l i t a r Naţ ional" , nr . 5—6/1939—1940, p. 29—30. M M u z e u l mi l i ta r central , proces-verbal din 23 decembrie 1919, p r i m i r e a

5/1919. m M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , proces-verbal nr . 2901 d i n 29 m a i 1971. M Steagurile mil i tare distribuite de A l . D i m . G h i c a aveau pînza tot t r icoloră ,

iar în centrul lor f igura acvi la , aşa c u m fuseseră aprobate p r i n hatişeriful î m p ă ră tesc din 1834 („Buletinul , G a z e t ă ofic ială" , nr. 34 d i n 14 octombrie 1834, p. 147).

6 7 I n fişele de gestiune de la M u z e u l mi l i ta r central şi în Cata logul steagurilor, întocmit de A . Potoski şi A . V e l c u şi aflat în mss. l a Bibl ioteca M u z e u l u i militer central .

f J ! V e z i E . Popescu şi C . Căzăniş teanu, Cu privire la cele mai vechi drapele tricolore ale oştirii din Ţara Românească, în „Revis ta Muzeelor" , nr. 2/1969, p. 173—174 ; „Revista A r t i l e r i e i " , an. X V I , B u c u r e ş t i , mart ie 1902, p. 249—251.

*> C o l . P. V . Năsturel , op. cit, p. 61—62. '" Uni ta tea a luat fiinţă în 1860, f i i n d a l I V - l e a regiment creat în M u n t e n i a

şi al Y I I - l e a pe în t reaga a r m a t ă a Pr incipatelor Uni te („Monitorul oastei", nr. 45, d i n 19 noiembrie 1860, p. 771 ; M r . I . Popovic i , Organizarea armatei române, par -Lea a Π-a , R o m a n , 1902, p. 174).

! ! 1 D i n cele 17 drapele distribuite în 1863 („Monitorul oastei", nr . 5 din 5 septembrie, 1863, p. 754—755) se m a i p ă s t r e a z ă n u m a i 4 exemplare — 3 aflate în colecţiile M u z e u l u i m i l i t a r central şi u n u l la m u z e u l nostru.

ra Biblioteca A c a d e m i e i R. S. R o m â n i a , A r h . A l . I . C u z a , m a p a I X , mss. rom 4865, f. 113 ; „Monitorul oastei", nr. 5 d i n 5 septembrie 1863, p. 757.

www.mnir.ro


de simbol a drapelului , semnificaţia sa profundă : „Steagul e România ! Acest pămînt bine-cuvîntat al Patriei , s tropit cu sîngele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarele m u n c i t o r u l u i . E l este famil ia , ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copii i voştri.

Steagul este încă s imbolul devotamentului , credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea ! Steagul este totodată t recutul , prezentul şi v i i t o r u l Ţ ă r i i ; întreaga istorie a R o m â n i e i ! " 9 3 .

In cuvîntarea d o m n i t o r u l u i se găsesc şi unele indicaţii ce dovedesc că acestea erau, într-adevăr, primele drapele pe care le distr ibuia , deoarece pînă atunci unităţile păstraseră „steagurile cele vechi.. . suvenire triste de vreme ce ele înfăţişau Ţerile despărţite" 9 4 . Or, de-abia acum, în 1863, acestea erau înlocuite cu steaguri tricolore, avînd pe ele stema Principatelor Unite , chiar dacă intenţia acordării lor data încă d i n 186 1 9 5 . Presupunerea — că au mai fost d is t r ibui te drapele şi în 1861 şi că cel la care ne re fe r im ar face parte dintre acestea 9 5 — n u se confirmă p r i n nic i u n document de epocă, iar re fer i r i le d o m n i t o r u l u i cu p r i l e j u l d i s t r i b u i r i i d i n 1863 n u lasă în nici u n caz posibilitatea întrevederii unei alte înmînări de drapele anterioare acesteia.

Drapelul Regimentului 7 infanterie de l inie , model 1863, a fost p r i m i t de la Muzeul m i l i t a r c e n t r a l 9 7 , căruia i-a fost transmis de Arsenalu l A r m a t e i în 19 1 9 9 8 . E l are pînza dreptunghiulară de 1,22 m X 1,00 m confecţionată d i n mătase dublă tricoloră, culorile f i i n d dispuse orizontal , cu roşu în partea superioară, galben la mi j loc şi albastru în partea in fe -

9 3 „Monitorul oastei", nr . 5 d i n 5 septembrie 1863, p. 756 ; col. P . V . N ă s t u r e l , op. cit, p. 78.

9 4 C u a c e a s t ă ocazie, domnitorul A l . I . C u z a prezenta d r a p e l u l tricolor ca r e u n i n d „colorile provinci i lor -suror i , după c u m v o i n ţ a u n a n i m ă a R o m â n i l o r a uni t pe capul M e u coroanele ambelor Ţ ă r i " („Monitorul oastei", nr . 5 din 5 septembrie 1863, p. 756).

9 5 F a p t u l se poate constata din O r d i n u l de zi pe toa tă oastea nr. 305 d i n 14 septembrie 1861 : „ U r m î n d a se da corpuri lor noi stendarde cu M a r c a P r i n c i patelor Uni te , se ordonă regimentelor de infanterie şi cavaler ie a tr imite pe d a t ă l a Minis ter c î te 40 galbeni fiecare corp..." („Monitorul oastei", nr . 53 d i n 20 septembrie 1861, p. 802). D a r n i m i c n u dovedeşte că a c e a s t ă intenţie a fost f inalizată înainte de 1863. I n a fara g r e u t ă ţ i l o r survenite din cauza t impului necesar pentru s t r î n g e r e a bani lor , comandarea şi c o n f e c ţ i o n a r e a drapelelor , m a i era şi problema f ixăr i i stemei Pr inc ipate lor Uni te , care în 1861 n u fusese şi n u putuse f i în orice caz rezolvată .

9 6 A . V e l c u cons ideră (vezi Steagurile României, în Enciclopedia României, vol. I , Bucureş t i , 1938, p. 81) c ă drapelele clasate de P. V . N ă s t u r e l ca model 1863, deci şi d r a p e l u l la care ne refer im, d a t e a z ă d i n a n u l 1861, bazîndu-şi a f i r m a ţ i a pe î n a l t u l ordin de z i nr . 274 din 19 mar t ie 1863, în care se a r ă t a că „de la a n u l 1861 pînă a c u m Regimentelor 6 şi 7 şi Batal ioanelor de geniu şi v înător i n u l i s -au dat drapele , nef i ind hotăr î tă nic i o emblemă. . . " . D a r faptul că unităţ i lor nou create în a n u l 1860, c u m este cazul celor m e n ţ i o n a t e , n u l i se d ă d u s e r ă î n că drapele pînă în mart ie 1863, n u ne poate conduce l a concluzia c ă celorlalte unităţ i m a i ve chi l i se a c o r d a s e r ă drapele în 1861, c i acestea le a v e a u pe cele anterioare U n i r i i . D a c ă u n alt model ar fi existat d u p ă înfăptuirea U n i r i i şi p î n ă l a drapelele distribuite în septembrie 1863, ar f i fost foarte s i m p l u ca unităţ i lor nou create să l i se f i î n m î n a t tocmai asemenea drapele, ceea ce n u s -a înt împlat însă.

9 7 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces -verbal nr . 2901 d i n 29 m a i 1971 ; a p r i m i t nr . de intrare în m u z e u l nostru 5783.

0 8 M u z e u l m i l i t a r central , proces-verbal din 23 decembrie 1919, p r i m i r e a nr. 5/1919 : la M u z e u l m i l i t a r a avut nr. de inventar 1762, i a r nr . v e c h i de i n v e n t a r 4222.

www.mnir.ro


rioară. Pe centrul pînzei este pictată o acvilă, pe p ieptu l căreia se află stema Principatelor Unite — acvila şi capul de bour întrunite pe u n scut t imbrat cu o coroană princiară —, iar sub aceasta o panglică roşie cu inscripţia „Honor et Patr ia" . I n cele două colţuri l ibere ale pînzei găsim monograma „A" a d o m n i t o r u l u i A l e x a n d r u loan Cuza. Mătasea, fiind deteriorată de vreme, a fost fixată în t u l dublu , probabi l la Muzeul mi l i tar . Hampa din lemn se termină în vîrf cu o acvilă cruciată, aşezată pe un cartel, care are pe ambele feţe inscripţia „Honor et Patr ia" .

Drapelul a fost în serviciul unităţii pînă în anul 1866, cînd s-a depus la Arsenalul A r m a t e i , Locotenenţa domnească d is t r ibuind dra pele noi " .

Dint re steagurile sub fa ldur i le cărora ostaşii români s-au acoperit de glorie în t i m p u l războiului pentru cucerirea independenţei naţionale, muzeul nostru posedă drapelele Regimentului 6 infanterie de linie, Regimentelor 6, 10 şi 14 de dorobanţi, Batalionulului 4 de vinători, Regimentului 3 de artilerie şi stindardele Regimentelor 3 şi 7 de călăraşi. Toate au venit de la Muzeul M i l i t a r Central 1 0 ° , în colecţiile căruia cele mai multe au i n t r a t în anul 1928, provenind d i n sala t r o n u l u i de la palatul regal d in Bucureşti 1 0 1 , unde fuseseră depuse în 1902, în u r m a d i s t r i b u i r i i de drapele noi unităţilor, cu p r i l e j u l împlinirii a 25 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României 1 0 2 . Deşi înmînate în două etape — 1874 şi 1877 —, steagurile menţionate sînt acelaşi model, denumit de col. P. V. Năsturel model 1872, deoarece atunci s-a hotărît comandarea lor.

I n anul urmtăor, 1873, i n t i m p ce m i n i s t r u de război era generalul Ion Em. Florescu, s-au comandat la Casa Collani et C-nie d i n B e r l i n 24 drapele şi 10 stindarde 1 0 3 . P r in t re acestea se numără şi drapele Regimentului 6 de dorobanţi, Bata l ionului 4 de vinători şi stindardele Regimentelor 3 şi 7 de călăraşi pe care le posedă muzeul nostru.

Ele au fost dis tr ibui te unităţilor în cadrul ceremoniei care a avut Ioc la Băneasa la 14 octombrie 1874, după ce în seara precedentă pînzele steagurilor fuseseră ţintuite pe hampe în sala t r o n u l u i d i n Bucureşti, în prezenţa d o m n i t o r u l u i Carol I , a delegaţilor corpuri lor respective, a unor înalţi demnitar i şi a mis iuni lor mi l i t a re străine 1 0 4 . La Băneasa, la solemnitatea desfăşurată în prezenţa celor deja amintiţi şi a unităţilor m i l i tare ce u r m a u să-şi primească steagul, a part ic ipat şi o mare mulţime, numărul celor prezenţi ridicîndu-se la circa 50 000 1 0 5 .

9 9 P . V . Năsturel , op. cit, p. 91. 1 0 0 M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , proces-verbal nr . 2540 din 4 m a i 1971

şi proces-verbal nr . 2901 d i n 29 m a l 1971. E l e a u p r i m i t u r m ă t o a r e l e numere de intrare în muzeu : 5800, 8978, 8970, 8972, 5832, 8971 şi respectiv 8973 şi 5804.

1 0 1 M u z e u l m i l i t a r central , proces-verbal d i n 15 noiembrie 1928, p r i m i r e a de la P a l a t u l regal. L a M u z e u l mi l i ta r central a u a v u t nr . de inventar 2243, 9531, 2218, 9963, 2108, 2247 şi respectiv 2233 şi 2246. N u m a i d r a p e l u l B a t a l i o n u l u i 4 v i n ă tori şi s t indardul Regimentului 7 c ă l ă r a ş i n u a p a r ţ i n acestui lot, ci au intrat în colecţii le M u z e u l u i m i l i t a r ulterior.

1 0 2 C o l . P . V . Năsturel , op. cit., p. 132 ; mr. I . Popovic i , Organizarea armatei române, vol . I I I , R o m a n , 1903, p. 451—453.

1 0 3 C o l . P . V . Năsturel , op. cit., p. 111. 1 0 4 30 de ani din domnia militară a regelui Carol I al României, 1866—1896,

Bucureş t i , 1899, p. 82, 87—88. 1 0 5 Ibidem, p. 87.

www.mnir.ro


în înaltul o r d i n de zi adresat ostaşilor la acea dată se exprima încrederea că, adunaţi în j u r u l steagurilor pr imi te , vor dovedi în orice întîmplare că cuvintele „Onoare şi Patr ie" înscrise pe ele, sînt şi mai adînc înscrise în i n i m i l e lor ; totodată ei erau îndemnaţi : „Juraţi că veţi apăra întotdeauna aceste steaguri şi că veţi f i gata a vă j e r t f i viaţa pentru ţara voastră, a cărei pază în onoarea şi dreptur i le ei vă este încredinţată sub aceste semne ! " 1 0 6 N u aveau să treacă decît t re i ani , pînă cînd avîntul şi eroismul de care ostaşii noştri au dat dovadă să consfinţească pe cîmpurile de bătălie d in sudul Dunării cucerirea independenţei naţionale.

Pentru unităţile care şi-au p r i m i t drapelele i n anul 1877 — cum este cazul Regimentelor 10 şi 14 de dorobanţi şi a Regimentului 3 de a r t i lerie 1 0 7 — i n t e r v a l u l pînă la marea confruntare avea să f ie cu m u l t mai scurt. într-adevăr, la 17 iul ie 1877, la cart ierul general de la Poiana, s-au sfinţit şi s-au d i s t r i b u i t steagurile noilor regimente de dorobanţi şi de art i ler ie . înaltul o r d i n de zi nr . 29, adresat acestor unităţi, sublinia însemnătatea momentu lu i : „Dîndu-vă drapelul corpului , vă încredinţez onoarea României, pe care o p u n astfel sub scutul cura ju lu i , devotamentului şi abnegaţiunii voastre. Pentru pr ima oară se prezintă solemna ocaziune de a p r i m i drapelul în preziua mergerei pe cîmpul de onoare ; căutaţi a-1 încununa d-o nemuritoare glorie. N u uitaţi niciodată că drapelul este s imbolul patr ie i . . . " 1 0 8 . La 27 august avea să aibă loc pr ima biruinţă românească la întăriturile d i n faţa Griviţei, iar la 30 august eroicele episoade pentru cucerirea acestei redute.

Drapelele înmînate unităţilor la 17 iul ie 1877 fuseseră comandate tot la Casa Collani et C-nie d i n B e r l i n şi sosiseră în ţară la 25 iunie 1877 1 0 9 . Ele erau foarte puţin di fer i te de cele dis tr ibui te în anul 1874 " ° .

Caracteristic pentru drapelele model 1872, acordate corpuri lor în 1874 sau în 1877. este f a p t u l că au pînza tricoloră, culorile f i i n d dispuse vert ical , cu albastru lîngă hampă. Pe centrul pînzei figurează stema României, iar în colţuri, în i n t e r i o r u l unei ghirlande d in frunze de laur , c i f r u l l u i Carol I . Pe drapel aceste elemente apar pictate ; la stindarde ele sînt brodate cu f i r de mătase. I n ambele cazuri pînza tricoloră este d i n mătase dublă, de formă pătrată, cele două feţe f i i n d identice. D i m e n siunile însă diferă : la drapele latura pătratului este de circa 1,50 m, iar la stindarde de circa 0,45 m . Pînzele drapelelor sînt foarte distruse de vreme şi de gloanţele vrăjmaşe d i n t i m p u l războiului de independenţă ; părţile care s-au păstrat au fost f ixate în t u l dublu ; şi la stindarde, la care pînza s-a conservat mai bine, aceasta a fost introdusă în t u l .

1 0 6 „Momitorul of ic ia l" , nr . 228 din 1874, p. 1311. 1 0 7 P r i n înal tul decret nr. 2195 d i n 26 noiembrie 1876 se înfiinţau încă opt

regimente de dorobanţi , cu nr. 9—16, care aveau să se formeze de la 1 ianuar ie 1877. L a 5 februarie 1877, p r i n înal tul decret nr. 211, se creau şi î n că două regimente de ar t i ler ie cu nr . 3 şi 4 („Monitorul oastei", nr . 35 d i n 9 decembrie 1876, p. 810 ; ibidem, nr. 6 d i n 18 mart ie 1877).

1 0 8 „Monitorul of ic ia l " , nr. 163 din 1877, p. 4556 ; Istoricul rezboiului din 1877—187*. Participarea României la acest resboi. Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri, Par tea I - a , B u c u r e ş t i , 1887, p. 213—214.

1 0 9 „Revis ta ar t i ler ie i " , an . X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 591. 1 1 0 V e z i col. P. V . Năsturel , op. cit., p. 113—119.

www.mnir.ro


La toate steagurile model 1872 hampele sînt d in lemn negru, t e r m i nate în vîrf cu o acvilă, aşezată pe u n cartel care are inscripţia „Onoare şi patr ia" pe o faţă şi numărul şi numele unităţii pe cealaltă faţă. Pe hampă se mai află prinsă o brăţară metalică tot cu numărul şi numele unităţii. De hampă este legată cravata drapelului , formată d i n t r - o eşarfă tricoloră, terminată la capete cu cîte u n ciucure d i n f i r .

Pentru v i te j ia pe care ostaşii unităţilor respective au dovedit-o în luptele desfăşurate la Griviţa (Regimentul 6 infanterie de l inie , Regimentele 6, 10 şi 14 dorobanţi), la Plevna (Regimentul 6 infanterie de l inie , Regimentele 6 şi 14 dorobanţi, Batal ionul 4 de vînători, Regimentele 3 şi 7 de călăraşi), la Rahova (Regimentele 6 şi 10 dorobanţi), la Smîrdan şi V i d i n (Regimentul 6 infanterie de l in ie şi Regimentul 3 de arti lerie) 1 1 1

drapelele lor au fost decorate cu „Crucea Trecerea Dunării" . Pentru izbînda strălucită obţinută la Smîrdan la 12 ianuarie 1878, t re i regimente, pr intre care şi Regimentul 6 infanterie de l inie , au p r i m i t şi o r d i n u l „Steaua României" " 2 . Decorarea drapelelor unităţilor participante la războiul pentru cucerirea independenţei naţionale a avut loc la 8 octombrie 1878, în cadrul festivităţilor de la Băneasa, pr i l e ju i te de intrarea trumfală a trupelor în Bucureşti. I n O r d i n u l de zi c i t i t cu această ocazie se arată că a fost aleasă „această zi memorială( a intrării t r iumfa le a armatei în capitala ţării), spre a pune la drapelele armatei aducerea aminte nepieritoare a trecerei Dunărei şi a decora drapelele regimentelor cari, la Smîrdan, au lăsat o urmă mai m u l t despre v i te j ia română. Această amint ire va îndemna pe urmaşii voştri a f i demni de vo i , precum v o i aţi fost demni de străbunii voştri şi drapelul vostru va f i de-a pururea respectat ca şi numele de român" " 3 .

I n anul următor, la 23 septembrie 1879, Regimentului ii infanterie de l inie i-a mai fost acordată, la Galaţi, d i n partea princepelui M i l a n Obre-novici al IV- lea a l Serbiei medalia militară sîrbă „Bravura Militară" " 4 .

Ul t imele steaguri mi l i t a re de care ne ocupăm sînt cele care au aparţinut unităţilor participante la p r i m u l război mondial , d intre care prezentăm drapelele Regimentelor 36 şi 70 de injanterie şi drapelul Regimentului 5* de artilerie. Ele au fost preluate de la Muzeul m i l i t a r central " 5 , în ale cărui colecţii au i n t r a t venind de la unităţile respective.

1 1 1 Istoria resboiului din 1877—1878. participarea României la acest resboi. Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri, Par tea I - a , B u c u r e ş t i , 1887, p. 203, 249, 251 ; Par tea I l - a , B u c u r e ş t i , 1898, p. 468—470, 659, 661, 668, 757—758 ; Par tea I l I - a , B u c u reşti , 1898, p. 961, 965 ; m r . N . Nicolescu, Pagini istorice din faptele Regimentului 10 dorobanţi, în „ R e v i s t a A r m a t e i " , an . X X , nr . 5, m a i 1902, p. 243—247.

1 1 3 „Monitorul oastei", nr. 5 din 25 mart ie 1B78, p. 89 : G r a i . St. I . Fă lcoianu, Istoria resboiului din 1877—1878, B u c u r e ş t i , 1895, p. 234 ; „Revis ta A r t i l e r i e i " , an. X V , iunie 1901, B u c u r e ş t i , p. 595.

1 1 3 Istoricul resboiului din 1877—1878. Participarea României la acest resboi. Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri. Par tea a I l I - a , Bucureş t i , 1898, p. 1078—1079.

1 1 4 „Monitorul of ic ia l " , nr . 20 d i n 20 noiembrie 1879, p. 501 ; „Revista A r t i ler iei" , an. X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 596.

1 1 5 M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , proces-verbal nr. 2901 din 29 mai 1971 ; a u p r i m i t nr . de intrare în m u z e u l nostru 8977, 5834 şi respectiv 5859. L a M u z e u l mi l i ta r central a v e a u u r m ă t o a r e l e numere de inventar : 19598, 1202 şi respectiv 2104.

www.mnir.ro


Cel mai vechi dintre ele este drapelul Regimentului 5 de art i lerie , care a fost acordat unităţii la 10 mai 1884 1 1 6 , cîţiva ani după constituirea acesteia 1 1 7 . Regimentul 36 de infanterie , creat la 1 apri l ie 1909 sub denumirea de Regimentul Vasile L u p u nr. 36, a p r i m i t drapelul la 10 mai 1909 în cadrul solemnităţii care a avut loc la mitropol ie , după sfinţirea steagurilor ce u r m a u să fie dis tr ibuite . Cu o seară înainte, în sala t r o n u l u i de la palatul regal d i n Bucureşti, avusese loc ţintuirea pîn-zelor pe hampe, în prezenţa înaltelor oficialităţi c ivi le şi mi l i tare , a ataşaţilor m i l i t a r i străini şi a delegaţilor regimentelor ce aveau a p r i m i drapele " 8 .

încredinţând drapelul fiecărui comandant de regiment, regele Carol I le-a recomandat acestora ,,să le păstreze cu cinste şi să le apere cu singele lor " . P r i m i n d drapelul unităţii sale, comandantul Regimentului Vasile L u p u nr . 36 a declarat : „Un nou regiment de infanterie , adăugat la forţa armatei scumpei noastre ţări, înseamnă alţi 3 000 de ostaşi cari vor şti să lupte pentru Ţară... după exemplele date de strămoşii noştri, cari cu puterea i n i m i i lor, mai presus de toate, a minţii şi a braţului lor, au doborît înzecitul număr al duşmanilor. însemnează alte 3 000 de i n i m i oţelite, cari vor şti să păstreze gloria străbună şi fala neamului. . . alte 3 000 de baionete cari vor pătrunde în pieptur i le acelora ce încă n u ar f i învăţat să ne respecte cum merităm" 1 1 9 . Era angajamentul ostaşilor că nu vor precupeţi n ic i u n efort pentru apărarea gliei strămoşeşti, era angajamentul că vor face zid cu piepturi le lor împotriva duşmanului, aşa cum întregul regiment va şti să se mobilizeze în luptele de la Mărăşeşti d i n vara anului 1917, pentru a transforma în fapt chemarea comandant u l u i A r m a t e i I-a : ,,Pe aici nu se trece".

La 10 mai 1914 i-a fost înminat drapelul şi Regimentului 70 i n f a n terie, const i tuit la 1 apri l ie al aceluiaşi an l 2 0 , cînd numărul celor 40 de regimente de infanterie existente la acea dată a fost dublat. Pentru vi te j ia dovedită de unitate în luptele purtate în campania d in 1916 şi în vara anulu i 1917, drapelul reg imentului 70 infanterie a fost decorat cu Crucea comemorativă 1916—1918 şi cu O r d i n u l M i h a i Vi teazul cl . I l I - a . în brevetul de decorare nr . 327 d in 19 apri l ie 1918, aflat de asemenea în muzeul nostru, p r i n care Regimentului 70 infanterie îi era decernat o r d i n u l M i h a i Viteazul cl . I l I - a se arată că v i t e j i i acestei unităţi au luptat cu energie la Cotele 891 şi 895 de pe Răchitaşul Mic , dînd dovadă ,,de cel mai frumos spir i t de sacrif iciu şi de un puternic patr io t i sm" .

Pînzele acestor t re i drapele, tăiate de vreme, cu unele bucăţi lipsă, au fost introduse şi f ixate în t u l dublu . Formatu l lor este dreptunghiular , iar dimensiunile variază între 0,90x0,65 m şi 1,15x0,73 m. Confecţionate d i n mătase dublă tricoloră, ele au culori le dispuse vert ical , cu albastru lîngă hampă şi roşu l iber. Pe centrul pînzei se află pictată stema ţării situată într-o ghirlandă mare de frunze a u r i i la drapelul

l l r ' „Revis ta A r t i l e r i e i " , an. X V , iunie 1901, B u c u r e ş t i , p. 601 ; Treizeci de ani de domnie ai regelui Carol I, vol . I I , 1881—1896, Bucureş t i , 1897, p. 90 ; „ A n u a r u l A r m a t e i R o m â n e pe a n u l 1914", B u c u r e ş t i , 1914, p. 263.

1 1 7 R e g i m e n t u l 5 art i lerie s-a creat p r i n înal tul decret nr. 1000 din 7 apr i l ie 1881 („Monitorul oastei", nr. 13 d i n 4 m a i 1881, p. 201—202 ; mr. I . Popovici , op. cit., p. 224).

1 , 8 „Revis ta A r t i l e r i e i " , an. X X I I I nr. 6, iunie 1909, p. 354—356. "•' Thidem, p. 357.

www.mnir.ro


Regimentului 5 de art i ler ie şi într-o ghirlandă mai mică din frunze a r g i n t i i la drapelul Regimentului 70 de infanterie ; la drapelul Regimentu lu i 36 de infanterie aceste elemente nu mai pot f i distinse. I n colţurile pînzelor se află c i f r u l regelui Carol I , tot în in ter ioru l unor mici ghirlande de frunze. Ambele feţe sînt identice.

Hampele de lemn, vopsite în negru, se termină în vîrf cu cîte o acvilă aşezată pe u n cartel, care are pe o parte inscripţia ,,Onoare şi Patrie" , iar pe cealaltă numele şi numărul unităţii. De hampă este legată cravata drapelului , terminată la cele două capete cu cîte u n ciucure d in f i r . Tot de hampă sînt prinse decoraţiile cu panglicile lor 1 2 1 .

O altă categorie de steaguri d i n colecţia muzeului nostru este reprezentată de cele care au aparţinut unor formaţiuni cvasimilitare. Pr in t re acestea se numără steagul Agiei din Ţara Românească din timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822—1828), provenit de la Muzeul mi l i ta r central l 2 2 , unde a fost transferat de la Arsenalul A r m a t e i în anul 1919 U i .

Pînza, de formă dreptunghiulară, avînd dimensiunile de 2,40 χ χ 2,10 m, este d i n mătase gălbuie şi are două feţe. Pe centrul uneia se află pictată o acvilă neagră, sub care se văd urmele unei inscripţii, al cărui conţinut este redat de col. P. V . Năsturel : , ,Făcutu-s-au acest steag al Agie i la prefacerea Domni lor dintre păminteni ai Ţări-rumănesci Maria Sa Grigore D i m i t r i e Ghika voevod, cu ani i 1822, p r i n epistasia D o m n u l u i vel Aga Mihăiţă Fi l ipescu" l 2 4 . I n j u r u l acvilei se găseşte o ghirlandă timbrată cu o coroană princiară, iar în partea inferioară o balanţă. Cealaltă faţă este asemănătoare, diferenţa constînd în faptul că în locul acvilei este reprezentată Buna Vestire. F i i n d uzată de vreme, pînza a fost introdusă în t u l d u b l u înainte de 1937 la Muzeul m i l i t a r ' 2 5 .

Hampa este d i n lemn şi se termină cu o acvilă, care se pare că nu a aparţinut steagului respectiv, col. P. V. Năsturel menţionînd în lucrarea sa — unde redă foarte detaliat descrierea steagurilor de la Arsenalul A r m a t e i în 1903 — numai existenţa hampei, fără vîrf.

Tot în această grupare se încadrează şi steagurile de dorobanţi de judeţ, d is t r ibui te de domni toru l Barbu Ştirbei, în anul 1852, în dorinţa de a apropia cît mai m u l t aceste formaţiuni teri toriale de sistemul de organizare al armatei permanente 1 2 6 . D int re acestea, muzeul nostru

1 2 0 „ A n u a r u l A r m a t e i R o m â n e pe a n u l 1914", Bucureş t i , 1914, p. 212. 1 2 1 L a d r a p e l u l regimentului 70 infanterie sînt prinse : medal ia „Ayîntul Ţ ă r i i " ,

1913, cu pangl ică , „ C r u c e a c o m e m o r a t i v ă 1916—1918" cu pangl ică şi barè te şi ordinul „Mihai V i t e a z u l " c l . I l I - a c u panglică .

1 2 2 M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a , proces-verbal nr. 2901 d i n 29 m a i 1971. A p r i m i t nr. de in t rare i n muzeu 5767.

1 2 3 M u z e u l mil i tar central , proces-verbal d i n 23 decembrie 1919, p r i m i r e a nr. 5 din 1919. L a M u z e u l M i l i t a r a avut nr. de inventar 14.023, iar nr. vech i de inventar 3995.

m C o l . P. V . Năsturel , op. cit, p. 46. Steagul Agiei (din timpul domnitorului Grigorie Dimitrie Ghica 1822—1828),

în „Bulet inul M u z e u l u i M i l i t a r Naţ ional" , an. I , nr . 2 d i n 1937, p. 20. 1 2 6 C o l . P. V . Năsturel , op. cit., p. 59. P r i n „ L e g e a pentru organizarea doro

banţi lor de j u d e ţ e " d i n 1850 se h o t ă r a ca aceş t ia să d e p u n ă j u r ă m î n t ca şi m i l i tarii oştirii permanente, i a r de ins t ruc ţ ia şi d isc ipl ina lor să se ocupe doi colonei inspectori , luaţi dintre ofiţerii ac t ivi (Lt . col. V . Nădejde , Centenarul renaşterii armatei române (1830—1930), Iaşi , 1930, p. 75—76).

www.mnir.ro


deţine t re i exemplare şi anume : al dorobanţilor d i n judeţul Prahova, a l celor d i n judeţul Vlaşca şi al celor d i n judeţul Gor j .

Toate au pînzele de formă dreptunghiulară 1 2 7 , cu dimensiuni de cea. 1,00 χ 0,85 m , f i i n d confecţionate d i n mătase tricoloră, care, d i n cauza u z u r i i , a fost introdusă în t u l dublu . Culori le sînt dispuse o r i zontal, cu roşu în partea superioară, galben la mi j loc şi albastru în partea inferioară. Pe centrul pînzei. în i n t e r i o r u l unei ghirlande d i n frunze de stejar şi laur, este pictată o acvilă neagră ce ţine în ghiare un scut albastru, cu marca judeţului : u n cerb pentru judeţul Prahova, t re i copaci pentru judeţul Vlaşca şi o cupă pentru judeţul G o r j . I n colţurile pînzei se află, tot în i n t e r i o r u l unei ghirlande, cîte o acvilă mai mică la steagul dorobanţilor d i n judeţul Gor j şi iniţiala , ,B" a d o m n i t o r u l u i Barbu Ştirbei la celelalte două. Hampa d i n lemn se termină în vîrf cu o acvilă de metal, cruciată şi coronată.

Aceste steaguri au rămas în dotare pînă în anul 1863, cînd au fost depuse la Arsenalul A r m a t e i 1 2 8 . I n anul 1919 au trecut de aici la Muzeul m i l i t a r 1 2 9 , iar în 1971 au i n t r a t în colecţiile muzeului nostru , 3 U .

Exemplarele la care ne-am refer i t reprezintă, desigur, numai o parte d i n colecţia de steaguri — dacă n u prea numeroasă 1 3 1 , în orice caz extrem de valoroasă — a Muzeulu i de Istorie al Republic i i Socialiste România. Piese muzeistice de netăgăduită valoare documentară, constit u i n d totodată mărturii preţioase ale lupte i şi aspiraţiilor poporului nostru în decursul zbuciumatei sale i s tor i i , steagurile alcătuiesc acea categorie de exponate în faţa cărora v i z i t a t o r i i se opresc cu emoţie şi pietate, impresionaţi de faptele străbunilor şi mobilizaţi de dorinţa de a aduce u n cît mai susţinut efort la făurirea u n u i v i i t o r strălucit patr ie i noastre.

D R A P E A U X D E L A C O L L E C T I O N D U M U S É E D ' H I S T O I R E D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E


E n soulignant l a signification spéciale des drapeaux dans le cadre d'un m u s é e , l 'auteur s ' a r rê te sur quelques-uns des p r é c i e u x exemplai res q u i se trouvent dans les collections d u Musée d'Histoire de l a Républ ique Social iste de R o u m anie , datant des a n n é e s 1821—1918, qu'on groupe, pour les traiter plus systé matiquement , dans les ca tégor ies suivantes :

1 2 7 Deşi col. P . V . N ă s t u r e l le prezintă ca avînd forma p ă t r a t ă , c u latura de 0,90 c m . (P. ,V. Năs ture l , op. cit., p. 59).

1 2 8 C o l . P . V . Năs ture l , op. cit., p. 61. 1 2 9 M u z e u l m i l i t a r central , proces-verbal d i n 23 decembrie 1919, p r i m i r e a

nr . 5 d i n 1919. A u a v u t nr . de i n v e n t a r 1555, 14.030 şi 14.036. 1 3 0 M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , proces-verbal nr . 2901 din 29 mai

1972 ; a u p r i m i t nr . de inventar în m u z e u 5774, 5867 şi 5880. 1 3 1 I n ţ a r a n o a s t r ă cea m a i n u m e r o a s ă colecţ ie de steaguri este deţ inută

de M u z e u l mi l i ta r central d i n B u c u r e ş t i . E a se compune d i n exemplare variate , d i n diferite perioade istorice, cele m a i multe f i i n d , desigur, drapele mil i tare .

www.mnir.ro


— drapeaux en connexion avec les grands soulèvements des masses à la lutte pour l a just ice sociale et nationale, p a r m i lesquels se trouve le drapeau de T u d o r V l a d i m i r e s c o u , u n drapeau de la garde nationale d u temps de la révolution de 1848 en V a l a c h i e , deux exemplaires de drapeaux de révolut ionnaires t ransyl vains de l a m ê m e période, et quatre drapeaux de ceux qui ont par t i c ipé à l a G r a n d e A s s e m b l é e Nationale d ' A l b a I u l i a le 1 d é c e m b r e 1918 ;

— des drapeaux pr inciers du temps d ' A l e x a n d r u Dimit r ie G h i c a , Gheorghe B i b e s c u et A l e x a n d r u loan C u z a ;

— des drapeaux mil i ta i res , dont un exemplaire de l 'année 1834, de Moldavie , un autre de V a l a c h i e de l 'année 1849, u n autre de ceux qu'on a distr ibué en 1863 à l ' a r m é e roumaine unifiée, plusieurs des unités part ic ipant à la guerre pour l ' indépendance , d'autres qui ont été témoins aux actions de guerre pendant la p r e m i è r e guerre mondiale ;

— des drapeaux q u i ont appartenu a u x formations quasi -mil i taires , tels que le drapeau de l a P r é f e c t u r e de police de V a l a c h i e en 1822 et trois drapeaux des „ d o r o b a n ţ i " de districts de 1852.

E n p r é s e n t a n t ces drapeaux on a considéré tant leur description, en d é t e r m i n a n t l a ca tégor ie et la période où i ls sont e n c a d r é s , que l a narration du chemin parcouru par eux depuis l a distr ibution et j u s q u - a u moment où ils sont e n t r é s dans le patr imoine d u Musée d'Histoire de l a République Socialiste de Roumanie . L e s a p p r é c i a t i o n s faites en ce sens v iennent i n f i r m e r ou confirmer les hypothèses a n t é r i e u r s et, en d'autres cas, apportant des données nouvelles concernant le mode dont i ls sont const i tués , les conditions de leur c réat ion , a inci que l 'histoire de ces drapeaux .

www.mnir.ro

LUCRĂRI D E ARTĂ DIN PATRIMONIUL MUZEULUI D E ISTORIE A L R E P U B L I C U SOCIALISTE

ROMÂNIA — PREŢIOASE E X P O N A T E A L E SECŢIEI D E ISTORIE MODERNA

de I O N I L I N C I O I U

Una d i n la tur i le complexei activităţi ştiinţifice ce se desfăşoară în general în muzeele d i n întreaga ţară o constituie selectarea şi achiziţionarea pieselor care, p r i n atributele şi conţinutul lor, ilustrează sau întregesc d i n punct de vedere muzeografic etape, momente, de o mai mare semnificaţie sau cu u n caracter mai l i m i t a t , ale desfăşurării u n u i proces istoric, ale u n u i eveniment d i n viaţa economică, socială şi politică a poporului nostru.

Act iv i ta te de mare răspundere, depistarea şi strîngerea valori lor muzeistice se bucură de tot s p r i j i n u l material d i n partea s tatului .

Cu toate greutăţile inerente unei astfel de acţiuni, în rîndul cărora vom menţiona în mod aparte necunoaşterea de către u n i i posesori a va lor i i sau valenţelor istorice, documentare, expoziţionale a materialelor ce le deţin, numeroase piese de interes major au i n t r a t pînă acum în p a t r i m o n i u l cultural-muzeist ic a l ţării. M u l t e d i n acestea fac obiectul expuneri i în sălile diverselor muzee, altele se află pe masa de lucru a cercetătorilor, în laboratoarele de reconstituire, de recondiţionare sau îşi vor aştepta v i z i t a t o r i i în vi i toare expoziţii.

P r i n t r e piesele intrate în p a t r i m o n i u l Muzeului de Istorie al Republic i i Socialiste România aflăm şi o seamă de lucrări de artă. Asupra unora d intre ele, al căror conţinut tematic, atr ibute ştiinţifice şi documentare sînt demne de a f i reliefate, v o m zăbovi.

P a t r u lucrări ale p i c t o r u l u i D . Stoica 1 ne readuc în actualitate

1 Ş t e f a n - S t o i c a I . D u m i t r e s c u (1886—1956) ş i -a semnat l u c r ă r i l e Stoica D . U r m e a z ă c u r s u r i l e Şcoli i de arte frumoase d i n B u c u r e ş t i , iar d i n 1909, t imp de c inc i ani , s tudiază la Miinchen, unde îşi î n d r e a p t ă a t e n ţ i a spre însuşirea tehnici i compoziţiei c u personaje mult iple şi a anatomiei animaliere . Colaborează la m a i multe reviste ca „ S e m ă n ă t o r u l " , „ N e a m u l r o m â n e s c " , „ A l b i n a " , i lustrînd opere ale unor reputa ţ i scri i tori , printre care M . E m i n e s c u , I . Creangă , P . Ispirescu, M . Sadoveanu.

în a n u l 1915, deschide la B u c u r e ş t i în sala „ M i n e r v a " p r i m a sa expoziţie. T e m e l e lucrăr i lor expuse sînt inspirate din subiecte istorice şi c u caracter social.

L a d e c l a n ş a r e a p r i m u l u i război mondia l este mobil izat c u gradul de sublocotenent, î m p r e u n ă cu Regimentul 40 Călăraş i ia parte l a luptele de la T u r t u c a i a unde este răni t de trei ori. Internat în spital , în toamna a n u l u i 1916 este evacuat în Moldova. I a parte apoi, ca pictor a taşa t pe lîngă Marele C a r t i e r G e n e r a l a l armatei r o m â n e , la pr incipalele lupte desfăşurate în v a r a a n u l u i 1917.

I n perioada interbel ică se a f i r m ă ca u n u l dintre reputaţ i i pictori români . C r i t i c i de a r t ă şi c ronicar i a i t i m p u l u i i - a u evidenţiat talentul şi conţinutul tematic a l operei, l a care a m a d ă u g a tenta d o c u m e n t a r ă a l u c r ă r i l o r sale, inspirate din reali tăţ i le vieţii . Susţine m a i multe expoziţii , organizate în Capitală în april ie 1925,

www.mnir.ro

158 I O N I I J N C I O I I T

preocupările a r t i s tu lu i legate de perioada atît de zbuciumată d i n istoria poporului nostru cuprinsă între ani i 1916—1918.

M u l t e d intre lucrările l u i D . Stoica, al căror subiect este legat de evenimentele ce s-au desfăşurat în aceşti ani, au fost integrate de-a l u n g u l deceniilor în c i r c u i t u l de va lor i al p a t r i m o n i u l u i muzeal al ţării.

I n ianuarie 1918 şi în anul următor, o parte d i n desenele şi pinzele sale au f igura t p r i n t r e piesele de interes ale expoziţiilor organizate la Iaşi şi Bucureşti, ce reuneau lucrări ale unora d intre reputaţii p ic tor i şi sculptori români, p r i n t r e care Camil Ressu, Emi l ian Lăzărescu, Ion Jalea, I . Dimitriu-Bîrlad, Cornel Medrea. Alături de aceştia, D . Stoica a fost prezent la mai toate luptele purtate de armata română împotriva cotropi tor i lor în vara l u i 1917. N u a fost luptătorul cu arma în mînă, ci ar t i s tu l m i l i t a n t ce-şi va pune ta lentul şi penelul în slujba idealuri lor sale patriotice, care erau ale întregului popor român. I n acelaşi t i m p . el a zugrăvit durerea, încercarea şi ch inul la care au fost sortite de vrăjmaşi şi de urgia războiului m i i şi m i i de suflete vi tregite , care şi-au purta t amarul l ipsur i lor pe d r u m u r i l e ţării, strămutîndu-se d i n loc în loc. pentru a nu îndura umilinţa cotropir i i şi a contr ibui la eliberare.

Observator atent al e f o r t u l u i de maximă încordare al armatei române în ani i 1916—1918, Stoica a reuşit să lase posterităţii, p r i n lucrările sale, o veritabilă frescă evocatoare a acelor v r e m i de încercare.

U l e i u r i l e pe carton, pe pînză sau pe lemn i -au conferit aprecieri favorabile d i n partea specialiştilor, făcîndu-1 cunoscut în rîndul unor cercuri l a rg i . Cu aceeaşi pasiune şi-a îndreptat art is tul atenţia şi spre desen. Lucrările sale de acest gen sînt mai rare, şi, datorită tocmai acestor împrejurări, ele capătă u n plus de valoare.

Subiectele celor t re i desene, ca şi al acuarelei ce ne reţin atenţia se integrează în c ic lul de lucrări ale p i c t o r u l u i inspirate de p r i m u l război mondial . Toate aceste lucrări sînt semnate şi datate 1917. Două dintre ele poartă şi dedicaţii ale autoru lu i pe care le v o m menţiona la locul p o t r i v i t .

februarie 1926, mart ie 1929. A n a l i z a lucrăr i lor l u i Stoica 1-a determinat pe profesorul şi c r i t i cul de a r t ă L é o B a c h e l i n să apropie unele elemente ale compoziţ i i lor sale de l u c r ă r i ale lui N . Grigorescu, apreci ind, de pildă, c ă ceea ce reprezintă carul cu boi pentru marele nostru pictor, pentru D. Stoica era c ă r u ţ a t r a s ă de cai . O p i n i a c r i t i cului avea în vedere, în mod aparte, anatomia c a l u l u i creionat sau pictat, î n t r - o m a n i e r ă atî t de izbutită de Stoica.

După cel de a l doilea război mondial , Stoica D. ocupă postul de restaurator şi pictor al M u z e u l u i M i l i t a r d i n B u c u r e ş t i .

î n t r e lucrăr i le m a i de s e a m ă ale pictorului m e n ţ i o n ă m : „ I n t r a r e a l u i M i h a i V i t e a z u l în A l b a I u l i a " ; „ P r o c l a m a ţ i a de la P a d e ş " ; „ L u p t a de la M ă r ă ş e ş t i " ; „Vlad Ţepeş p r i m i n d pe solii t u r c i " ; „ T ă i e r e a capului lui M i h a i V i t e a z u l " . (Datele biografice şi în l e g ă t u r ă cu opera pictorului a u fost selectate din a r h i v a sectorului de a r t ă r o m â n e a s c ă m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a l Inst i tutului de istoria artei al Academiei de Şt i inţe Sociale şi Poli t ice . V e z i şi L . B a c h e l i n , Esquis esthétique sur l'oeuvre du peintre Stoica D. Avec de nombreuses illustration du maître dans le texte et hors texte, ed. „ C a r t e a r o m â n e a s c ă " , B u c . 1926 ; N . P o r a , Un pictor al eroismului străbun: D. Stoica, în „ F l a c ă r a " , an. V , nr. 1/1915, p. 570—571).

www.mnir.ro

L U C R Ă R I D E A R T A D I N M U Z E U L D E I S T O R I E A L R . S . R O M A N I A 159

P r i m u l d intre acestea, u n desen în creion, măsurînd 0,90 χ 0,55 cm., l - a m i n t i t u l a t „Refug iu l " 2 . Stoica a surprins în acest desen u n u l d i n nenumăratele convoaie, care, atunci , în decembrie 1916 au luat d r u m u l bejeniei, strămutîndu-se d i n t e r i t o r i u l căzut sub ocupaţia trupelor germane în Moldova speranţei. Vitregiţii soartei aveau de înfruntat l ipsur i le , foametea, gerul năprasnic şi vîntul care sufla cu fur ie . Cerul ameninţător, gata să se prăvălească, adăuga o notă şi mai sumbră decorului şi aşa dezolant.

Pe d r u m u l în pantă, ce şerpuia, căruţele, înşirate una în spatele celeilalte, transportau bruma de avut a celor care, în ciuda t u t u r o r greutăţilor, preferaseră a lua calea necunoscutului decît să trăiască sub apăsarea reg imulu i impus de ocupant. Pe marginea d r u m u l u i , alături de •căruţele ce parcă abia se mişcau, cîte o femeie îşi însoţea tot ceea ce putuse strînge sau mai rămăsese d in t ruda f a m i l i e i .

I n p r i m plan, trasă de u n singur cal, o căruţă ca toate celelalte. •Coviltirul, care acoperea jumătate d i n lungimea căruţei, era desprins pe partea dreaptă de rafalele nemiloase ale vîntului. Pe stînga, o măsuţă rotundă cu t re i picioare scurte şi ceaunul pentru mămăligă fuseseră agăţate de o leucă. De sub covi l t i r , adăpostit în spate de o grămadă de fîn, se conturează capul înfăşurat în basmale al u n u i copil . Aşa, în penumbră, doar faţa i se mai distinge. P r i v i r i l e sale sînt îndreptate în faţă, unde, la cîţiva paşi, mama sa, strîngînd la piept pe mezin sau surioara mai mică, înfruntă vîntul şfichiuitor. D i n ghemotocul acela de ţoale viaţa a dispărut parcă. Şi totuşi n u este aşa. Mîinile micuţului str ing, ca într-o îmbrăţişare, gîtul viguros al mamei.

Cu dolmanul lung pînă aproape de pămînt şi cu broboada trasă peste f runte , femeia aceasta dîrză, a l cărui obraz poartă semnele unei aspre încercări, are u n singur gînd : să ajungă undeva cît mai departe de năpasta ce s-a abătut pe capul tu turor .

I n j u r , t o t u l este pust iu . Copacul d i n marginea d r u m u l u i , l ipsi t de podoaba-i d i n vară, străjuieşte acolo slut d r u m u l trecătorilor, a m i n -t indu- le , p r i n bucăţica de lemn legată transversal cu u n curmei de t runchi , aşa ca o cruce, de jalea ţării. Şi aici, departe de b u b u i t u l asurz i tor a l t u n u r i l o r sau de şuieratul gloanţelor, moartea seceră sfîşietor. Este oare mormîntul u n u i drumeţ sau al unuia d in mi i le de ostaşi răniţi, care, în d r u m spre casa părintească, a poposit pentru totdeauna la rădăcina copacului ? Dar, ce importanţă mai are acum o astfel de întrebare şi pe cine îl mai interesează ?

In acest desen, ca dealtfel şi în celelalte lucrări de care ne ocupăm, Stoica n u deformează nimic, n u recurge la transfigurări ci, lucid, transpune aidoma imaginea reală, trecută p r i n f i l t r u l propr i i lor sale trăiri.

Următoarele t re i lucrări ale p ic toru lu i constituie o compoziţie narativă al cărei subiect este războiul propriu-zis , cîmpul de luptă cu tot cortegiul său de oror i şi suferinţe.

„Ultima chemare la atac" 3 este o acuarelă al cărei t i t l u ne-a fost sugerat de scena ce ne este înfăţişată. In plan central, u n fruntaş, pe a l cărui epolet se distinge matricola Regimentului 76 Infanterie, căzut

2 M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , inv . nr. M . 1673. 3 I b i d e m , inv . M . 1674. D i m e n s i u n i : 0,87 χ 0,53 cm. L u c r a r e a este d a t a t ă :

„ Iaş i 1917".

www.mnir.ro

160 I O N I L I N C I O I U

la pămînt, se sprijină în palma mîinii st ingi , în t i m p ce dreapta îi stă încleştată pe goarna cu care cheamă, parcă, la u n nou atac. C h i p i u l i s-a p ierdut pe undeva, în t i m p u l lupte i , iar puşca îi ţine tovărăşie în apropiere. Pr iv i rea îi este aţintită în faţă, acolo, spre duşmanul care îi cotropise pămîntul strămoşesc. I n iureşul lupte i a fost rănit la cap, iar acum, sîngerînd, este aproape la capătul puter i lor . I n spatele său zac cei ucişi. I n plan mai îndepărtat, roţile şi in ima unei căruţe sau al u n u i afet de t u n sînt îngropate pe jumătate aproape în pîlnia unei explozii de obuz. Deasupra, cerul negru, cu nor i ce nu lasă nici o rază de soare să pătrundă. I n această linişte de mormînt, doar semnalul gorn i s t u l u i şi ochii săi m a r i şi luminoşi amintesc de viaţă.

Penult ima d i n cele p a t r u lucrări ale l u i D. Stoica, achiziţionate de muzeu, am i n t i t u l a t - o „Rugămintea d i n urmă" 4 .

Este u n desen în cărbune pe care ar t i s tu l i 1-a ofer i t u n u i ofiţer d i n statul major al armatei cu dedicaţia : „D-lui colonel Ianide. Stoica D. 1917 Iaşi 18 apr i l i e " .

Imaginea surprinde sfîrşitul dureros al unei lupte. Sub cerul p l u m b u r i u , apăsător, întrerupt în zare de o fîşie de lumină, t o t u l pare amorţit, înconjurat de camarazi, care căzuseră eroic pe cîmpul lupte i pentru apărarea pămîntului patr ie i , u n gornist, cu ul t imele pute r i , cuprinde cu braţul stîng o troiţă. Lasă impresia că aceasta fusese ridicată acolo spre a a m i n t i de v i te j ia celor ce se stinseseră eroic înainte. I n spatele acesteia şi în faţă, conturul morminte lor proaspete aproape că au dispărut. A u rămas doar crucile aplecate de suf lu l explozi i lor şi retezate de schijele grenadelor sau obuzelor.

Goarna şi arma eroului au amuţit, abandonate lîngă m u r i b u n d , în t i m p ce acesta, cu pr iv i rea înălţată spre icoana de pe troiţă îşi rosteşte cea d i n urmă rugăciune. I n ochii şi închipuirea sa, Christ capătă dimensiunile troiţei pe care este crucificat.

Desenul l u i Stoica este departe de a f i o lucrare cu temă religioasă cum am f i tentaţi să apreciem într-un p r i m moment. Străbate din el atîta umanism şi o atît de crudă realitate că ar însemna să deformăm conţinutul, mesajul ce-1 transmite lucrarea, a t r i b u i n d u - i alte sensuri şi valenţe decît cele pe care, desigur, însuşi ar t is tul le-a cunoscut şi creionat spre aducere aminte.

U l t i m a d i n acest ciclu de pat ru lucrări, sîntem tentaţi să o i n t i tulăm, fie „Alungarea cotropi tor i lor" , f ie „Pe viaţă şi pe m o a r t e " 5 .

Scena ce ne este înfăţişată este străbătută de u n p r o f u n d dramat ism. I n ograda unei case ţărăneşti, o luptă „corp la corp" este pe cale de a se sfîrşi. Baioneta şi pa tu l armei au cuvîntul decisiv în această încleştare. Aproape fiecare m e t r u pătrat al spaţiului d i n faţă al curţii este tea t ru l unei impresionante lupte. La colţul casei, în stînga, cotrop i t o r i i sînt puşi pe fugă. Cei care au rămas mai în urmă sau au fost surprinşi de atacul dezlănţuit al ostaşilor români au în p r i v i r i spaima morţii, care îi determină să mai opună încă rezistenţă. Sus, în cerdacul

M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , inv. M . 1672. D i m e n s i u n i : 0,80 X 0,56 cm.

5 I b i d e m , inv. M . 1671. D e s e n u l are 0,73 χ 0,57 cm. A r t i s t u l a notat în colţul d i n s t înga jos : „D-lui colonel I a n i d e cu m u l t respect", s-a semnat şi a m e n ţ i o n a t data de 18 apr i l ie 1917.

www.mnir.ro


casei şi pe scările ce duc spre acesta, lupta se dă cu aceeaşi înverşunare. T o t u l poartă amprenta lupte i . Gardul ce împrejmuia casa este aproape distrus ; doar undeva, în colţul d i n dreapta, a mai rămas .,în picioare". La casă, geamurile sînt sparte, iar lemnăria este pe punctul de a se desprinde.

I n atmosfera generală, încinsă de încrîncenarea luptei , formele se detaşează distinct. Sînt imagini de u n profund realism, al căror suport moral 1-a const i tuit însăşi patr io t i smul ar t i s tu lu i . Acesta a surprins în desen unele d i n trăsăturile d e f i n i t o r i i care i -au animat pe ostaşii români: bărbăţia, cura jul , v i te j ia .

Mulţi d intre cronicari i expoziţiei de pictură şi sculptură deschise la Iaşi, la 26 ianuarie 1918. în localul Şcolii de arte frumoase, în cadrul căreia au expus lucrări artiştii mobilizaţi şi ataşaţi Mare lu i Cartier General, remarcau, n u fără temei, simpatia l u i Stoica pentru ţărănime, înţelegerea pentru aspiraţiile marei oaste anonime, care. acum, ca şi în trecut, cu o inepuizabilă energie, apărau, cu preţul j er t fe i supreme, pămîntul lăsat moştenire de străbuni, la care îşi reclamau dreptul de a f i stăpîni pe el. „Adînca l u i simpatie pentru ţăran — se remarcă în cronica pe marginea expoziţiei apărută în «Neamul românesc» —. îl face să descopere nota caracteristică a epocii noastre, nota ţărănească. D i n ciţi au încercat să ne dea Mărăşeştii, el singur (D. Stoica — n.n.) a izbut i t în vo in ic i i aceia aspri, vînjoşi, dezbrăcaţi la cămaşe, izbind cu patu l puştii" 6 . Peste două zile, N . Iorga, exprimindu-şi într-un succint art icol impresi i le ce-i dominau cugetul, nota lapidar, p r i n t r e altele, despre lucrările l u i D. Stoica : . . A m admirat ca totdeauna larga viziune epică a l u i Stoica" 1 .

Este fără îndoială f a p t u l că ar t i s tu l a cunoscut lîngă ostaşi vatra suf le tu lui românesc, tăria morală a ţăranilor îmbrăcaţi în uniformă. Spre universul mora l şi spir i tual a l acestor oameni necăjiţi a fost atras, zugrăvindu-i cu simpatia aceluia ce le împărtăşea dorur i le şi năzuinţele.

P r i n t r e lucrările de artă achiziţionate de muzeu atrage atenţia şi u n desen în c r e i o n 8 . lucrare executată de cunoscutul grafician Iosif I s e r 9 , reprezentîndu-1 pe C. Dobrogeanu-Gherea. marcantă personalitate a mişcării socialiste d in ţara noastră. Unele elemente legate de istoricul

6 „Neamul r o m â n e s c " , an. X I I I , nr. 27 d i n 28 ianuar ie 1918. 7 I b i d e m , nr . 29 din 30 ianuar ie 1918. 8 D e s e n u l (0,18 y 0,24 cm.) f igurează în patr imoniul mu zeu l u i la nr. inv. 18003. 9 Iosif Iser (1881—1958), reputat pictor şi graf ic ian, îşi face studiile de spe

cialitate la Bucureş t i , M i i n c h e n şi Par i s . Se r e m a r c ă încă înainte de p r i m u l război mondial p r i n colaborăr i le sale la mai multe reviste, pr intre care „ F u r n i c a " , „ F a c l a " , i lustrînd paginile acestora c u desene demascatoare l a adresa monarhiei , a regimului burghezo-moşieresc şi subl ini ind , totodată , a f i r m a r e a şi c r e ş t e r e a rolului clasei muncitoare, a mişcăr i i socialiste în v ia ţa social -poli t ică a României . I n perioada interbelică şi d u p ă aceea expune numeroase desene şi picturi , cu p r i l e j u l a diverse expoziţii . P r i n creaţ i i le sale în desen, a c ă r o r coordonată esenţială este sinteticul, l apidarul , din care se d e g a j ă expresivitatea şi accesibilitatea, art istul ş i -a adus o preţ ioasă contribuţie la dezvoltarea graficii româneşt i de fac tură mil i tantă . Pentru meritele sale deosebite a fost ales m e m b r u al Academiei Republ ic i i Socialiste R o m â n i a . (în legă tură cu v ia ţa şi opera art istului , vezi la P a u l Constantin, Grafica politică a lui Iser, E S P L A , B u c u r e ş t i , 1955 ; Petre C o m a r n e s c u , Iosif Iser, E d . M e r i diane, Bucureş t i , 1965 ; A l . Busuioceanu, Iser, cu 25 reproduceri, E d . „ R a m u r i " , C r a i o v a , 1930 ; M a r i n Mihalache , Iosif Iser, E d . „Meridiane" , Bucureş t i , 1968 ; 50 de figuri contemporane, E d . „ F l a c ă r a " , Bucureş t i , 1913).

www.mnir.ro


acestui desen, ca şi cele pr ivi toare la existenţa şi păstrarea l u i pînă i n zilele noastre, îi conferă acestuia o valoare deosebită. I n rezumat, detal i i l e constau în următoarele :

I n 1910, revista de factură socialistă ,,Viaţa socială" 1 0 publică în numărul său pe luna noiembrie u n desen a l u i I . Iser reprezentîndu-1 pe C. Dobrogeanu-Gherea, aşa cum îl cunoaştem d i n fotograf i i le p r i m u l u i deceniu al secolului nostru. Preţiosul or iginal al desenului românesc, f ie se pierduse, f ie se afla u i ta t undeva, între coperţile v r e u n u i dosar.

Recenta achiziţie a muzeului , reliefînd, de la p r i m u l contact, i z b i toarea asemănare a acesteia cu portre tul l u i Gherea semnat de acelaşi Iser în „Viaţa socială", a pus în actualitate o mai veche preocupare personală pr iv i toare la supravieţuirea or ig ina lu lu i lucrării amint i te .

Anal iza comparativă a desenului cu reproducerea d i n „Viaţa socială" a evidenţiat în f i n a l concluzia că lucrarea graf ic ianului pe care o deţinem a consti tuit o r i u n desen „personal", executat de Iser cu scopul de a-1 păstra pentru sine sau a i-1 dărui l u i Gherea, o r i u n exemplar iniţial, după care autorul dorea să se ghideze i n eventual i tatea publicării p o r t r e t u l u i remarcabi lului gînditor şi m i l i t a n t socialist.

Problema or ig ina lu lu i d i n 1910 rămîne deci a f i rezolvată în v i i t o r . Achiziţia constituie, în adevăr, o lucrare originală a l u i Iser, deosebit de valoroasă. Două amănunte însă, l ipsite de semnificaţie, am putea spune, ne determină să apreciem că desenul nostru n u este or ig inalul pe care 1-a avut la dispoziţie redacţia „Vieţii sociale", dar că acesta a ţinut locul „modelului" după care Iser a executat u n exemplar pentru revistă. Afirmaţia noastră are în vedere coincidenţa t u t u r o r detal i i lor desenului cu reproducerea. De la acestea face excepţie doar u n amănunt. I n reproducere, deci şi în exemplarul de redacţie al l u i Iser, conturul mînecii, de la haina pe care o pur ta Gherea, sus la umăr, pe o distanţă de aproape 1 cm, este trasat p r i n t r - o l in ie uşor curbată. Ins igni f iantu l detal iu lipseşte d i n desenul nostru. A p o i , este de semnalat şi u n alt amănunt, care n u afectează insă i n nici un fe l desenul. Pe or ig ina lu l reprodus în „Viaţa socială" autorul a scris în josul lucrării numele celui pe care-1 creionase, l u c r u care 1-a considerat l ips i t de importanţă pentru un desen ce u r m a să-i rămînă l u i — desenul achiziţionat de noi .

Este neîndoielnic că, ţinînd seama de toate aceste elemente, binecunoscutul graf ic ian a pus la dispoziţia redacţiei revistei „Viaţa socială" u n exemplar identic cu cel pe care îl deţinem, intervenind doar p r i n menţionarea identităţii personajului şi cu un mic retuş de contur vestimentar.

P a t r i m o n i u l Muzeulu i de Istorie al Republic i i Socialiste România s-a îmbogăţit şi cu o altă lucrare de artă, al cărui subiect îl constituie marea r idicare la luptă a ţărănimii, pentru dreptate şi echitate socială d i n primăvara anului de luptă şi speranţă — 1907.

Mulţi d intre artiştii plastici ai epocii, p r i n t r e care Ştefan Luchian, Gabriel Popescu, Iosif Iser, A r y M u r n u , Francise Şirato, au surprins în lucrările lor — crochiuri , desene, caricaturi , pinze ce au învins t i m p u l —, evenimentele anulu i m a r i i răscoale.

1 0 . V e z i în acest sens, Presa muncitorească şi socialistă din România, voi . 2 (1900—1921), partea I l - a (1907—1916), E d . Poli t ică , Bucureş t i , 1960, p. 274—296.

www.mnir.ro


D i n t r e toţi, desigur, cel mai de seamă cronicar plastic al robilor pămîntului de la începutul secolului nostru a fost Octav Băncilă, a cărui operă dedicată ţărănimii române şi năzuinţelor sale exprimate atunci, în 1907. ca şi totdeauna, a cuprins un ciclu de 17 lucrări, cele mai multe d i n ele astăzi pierdute.

Două considerente ne i m p u n aprecierea că lucrarea, de curînd achiziţionată de muzeu, este o piesă aparte. Intr-o primă ordine de idei, ea aduce în c i r c u i t u l reflectării de factură plastică a evenimentului un nume nou : Toma Gh. Tomescu, u n pictor de p r i n părţile Ploieştilor aproape necunoscut. A p o i se reliefează cel de-al doilea considerent, deşi acesta n u se situează pe u n plan secundar. Tabloul p ic toru lu i Tomescu. un ulei pe pînză de 0,65 χ 0,40 cm este executat şi datat în chiar anul răscoalei — 1907. P r i n aceasta el capătă, pe lîngă atributele de ordin artistic, şi valenţele u n u i document de epocă, de o manieră deosebită în raport cu documentul de arhivă.

P ic torul surprinde în lucrarea sa u n episod d i n t i m p u l răscoalei. Scena se desfăşoară noaptea, la lumina făcliilor improvizate de răsculaţi. De aceea, mulţimea capetelor se pierd în negura nopţii. In faţa g r u p u l u i , luminate pal id de torţele d i n spate, se dist ing siluetele în mişcare ale conducătorilor. Coasele, furc i le de f ier şi de lemn se leagănă deasupra mulţimii.

Este o imagine adeseori descrisă de contemporanii răscoalei şi surprinsă în unele desene care au văzut lumina t i p a r u l u i în acel t i m p . dar niciodată reflectată într-o asemenea manieră.

D i n păcate, calitatea u l e i u r i l o r şi-a spus cuvîntul cu ani i . Imaginea de ansamblu a lucrării suferă d i n această pricină. Iniţial, culorile tabloul u i au fost, desigur, mai contrastante, punînd în valoare ceea ce autorul a dor i t să reliefeze. Acum, însă, u n văl cernit a acoperit aproape întreaga lucrare. Tratată de specialişti, spre a-i reda calităţile d in anul execuţiei, pînza p i c t o r u l u i Toma Tomescu va constitui u n exponat demn de toată atenţia.

Pentru istorici , existenţa în ţara noastră, ca vechime, a imagini i ch ipului impunător şi atît de bine cunoscut al întemeietorului socialism u l u i ştiinţific, t i tan al gîndirii revoluţionare şi conducător al proletar i a t u l u i , K a r l Marx , η-a constituit o problemă deosebită.

Cercetări mai vechi au reliefat la t i m p u l p o t r i v i t reproducerea, pentru pr ima oară în presa română, a por t re tu lu i l u i K a r l M a r x . Era ziua de 19/31 decembrie 1871 cînd revista l u i Iosif Vulcan, „Familia", reproducea pe pr ima sa pagină o reuşită gravură reprezentînd bustul l u i M a r x .

Fără îndoială că u n i i d intre c i t i t o r i i români ai pr imei ediţii în l imba franceză a „Capitalului", tipărită la Paris in 1872 şi răspindită şi în România, au p u t u t cunoaşte f igura dascălului prole tar ia tului d in reproducerea pe care această ediţie o insera.

In presa şi publicaţiile mişcării muncitoreşti şi socialiste d in România de la sfîrşitul veacului trecut şi p r i m i i ani ai secolului nostru, portretul l u i K a r l M a r x a fost reprodus de nenumărate or i .

1 1 M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a , inv. nr. 19 817.

www.mnir.ro


O altă achiziţie a Muzeului de Istorie a l R. S. România, u n bust i n bronz, reprezentîndu-1 pe K a r l M a r x 1 2 a relevat cîteva elemente demne de a i i reţinute. M a i întîi, i ned i tu l acestei lucrări. A p o i , f a p t u l că bustul a fost executat de către sculptorul român Spir idon Georgescu 1 3

în anul 1919 şi turnat în bronz în acelaşi an. Impresionat de f igura geniului prole tar ia tului , a cărui operă teore

tică şi acţiune practică vor rămîne nepieritoare, Spir idon Georgescu se încumetă să modeleze în urmă cu şase decenii ch ipul l u i M a r x . A v r u t , după cum mărturiseşte însuşi sculptorul , ca, şi în acest fe l , generaţia i u i , copii i noştri şi urmaşii lor să-1 cunoască pe K a r l M a r x .

Şi sculptorul a reuşit să dea posterităţii o lucrare aparte. N u a recurs la gigantism, aşa cum a făcut-o, la comandă, în diverse alte lucrări. Şi-a dedicat t i m p u l acestei opere fără să i se impună dimensiuni , canoane manieriste, elemente auxil iare, dictate de oficialităţi. Port r e t u l l u i K a r l M a r x , tipărit de Edi tura Socialistă şi răspindit în m i i de exemplare pe cărţi poştale i lustrate în întreaga ţară, i-a ţinut locul marelui dispărut.

Lucrarea are o înălţime de 32 cm, iar baza, i n formă de pătrat, are latura de 14 cm. Pe latura d i n faţă a bazei, care constituie şi soclul bustului , ce sugerează m o n o l i t u l pietrelor de granit , parcă atunci extrase p r i n spargere d i n masivul carierei, sculptorul a gravat numele aceluia către care urcă pr iv i rea noastră : K A R L M A R X si, imediat, dedesubt, ani i : 1818—1883.

Deasupra, bustul l u i K a r l M a r x , aşa cum îl cunoaştem în u l t i m i i săi ani de viaţă. Pe latura stingă a soclului, numele sculptorului şi anul execuţiei — 1919. După cum îşi aminteşte sculptorul ' 4 , lucrarea executată de el în gips a fost expusă chiar i n anul modelării sale şi m u l t t i m p după aceea în v i t r i n a „Librăriei Socialiste" de pe fosta stradă Sf. Ionică, acolo unde îşi avea sediul P a r t i d u l Socialist d i n România şi redacţia z iarului său. Tot sculptorul ne-a menţionat că a făcut mai multe repl ic i d i n ipsos ale lucrării, care au fost difuzate apoi p r i n in termediul aceleiaşi librării în rîndul munci tor i lor d i n Capitală. D i n cele relatate

1 2 I b i d e m , inv. nr. M . 890. L u c r a r e a se af lă e x p u s ă în sala nr . 39 a muzeului . 1 : 1 Cunoscut îndeosebi p r i n l u c r a r e a e x e c u t a t ă în 1925 şi d e d i c a t ă a rmei

geniului , . . L e u l " de la Cotroceni, Spir idon Georgescu s-a făcut remarca t în perioada interbelică, atunci cînd a dăltuit m a i bine de 40 lucrăr i . în m a r e a lor majoritate, acestea au fost comandate de autori tă ţ i sau persoane particulare . Ceea ce atrage atenţ ia asupra sa, sînt lucrăr i le în care sculptorul , depăşind canoanele manier is mului , dobîndit, de altfel , încă în ani i studiilor făcute în I ta l ia , vădeşte o a d î n c ă sensibilitate la receptarea figurilor şi a evenimentelor care impulsionează desfă ş u r a r e a proceselor istorice. M e m b r u a l P . S . D . R . încă d i n a n u l 1910, Spir idon G e o r gescu face parte din r înduri le acelei pleiade de oameni de a r t ă şi c u l t u r ă care, t recuţi pe la şcoala ideilor socialiste, vor i m p r i m a lucrăr i lor lor u n adînc caracter mili tant . Dintre cele mai semnificat ive lucrăr i ale sale, care impresionează p r i n v i b r a n t u l mesaj social ce-1 transmit, m e n ţ i o n ă m : „ î n c r u c i ş a r e a b r a ţ e l o r " — alegorie grevis tă e x e c u t a t ă în 1919, „ I n t e r n a ţ i o n a l a " — dăl tui tă în 1920, compoziţi i le „ V a g a bondul" şi „ Ţ ă r a n în repaos", alegoria „1907", ca şi busturile mil i tantului socialist V a s i l e Anagnoste şi a scr i i torului G a l a Galac t ion .

I n l e g ă t u r ă cu amint i r i le ar t is tului despre lucrare şi a m ă n u n t e l e pe care le-a dat, prezentate de noi succint i n text, vezi JVota privitoare la discuţia purtată la 16 septembrie 1972 de autor cu sculptorul, M u z e u l de istorie a l R. S. R o m â n i a , nr. de înreg. D. 40.

www.mnir.ro


nouă rezultă că nu el a fost acela care a turnat în bronz lucrarea pe care muzeul o deţine în p a t r i m o n i u l său. Aceasta, după propri i le sale mărtur i s i r i , a fost turnată după or ig inal de lucrătorii de la Atelierele Căilor Ferate d i n Bucureşti tot în anul 1919.

Mater ia lu l d i n care a fost executat or ig inalul , ca de al t fe l şi r e p l i cile făcute atunci, n-au rezistat t i m p u l u i . Dar iniţiativa luată de m u n ci tor i i ceferişti, care, se pare, au turnat două exemplare după original , se dovedeşte a f i fost fericită. Datorită acestei împrejurări, a învins deceniile o lucrare ce merită a f i consemnată aşa cum se cuvine.

T R A V A U X D ' A R T D U P A T R I M O I N E D U M U S É E D ' H I S T O I R E D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E — P R É C I E U X O B J E T S

E X P O S É S D A N S L A S E C T I O N D ' H I S T O I R E M O D E R N E


U n certain nombre de t ravaux d'art entrés dans le patr imoine du Musée d'Histoire de la République Socialiste de R o u m a n i e attirent l 'attention tant par leur contenu thémat ique , que par leur attributs scientifiques et documentaires aussi .

Quatre œ u v r e s du peintre D. Stoica r a m è n e n t en ac tual i té les préoccupat ions de l'artiste liées à la période tellement t o u r m e n t é e de l 'histoire de notre peuple entre 1916—1918. L e u r s sujets sont intégrés dans le cycle d'oeuvres du peintre, inspirées par la p r e m i è r e guerre mondiale.

Des investigations entreprises dans les m a t é r i a u x documentaires de ce temps, dans les pages des publications et dans les programmes des expositions que le peintre a organisées, i l résulte que les t ravaux rappor tés ont u n c a r a c t è r e inédit pour le grand public . D 'a i l leurs , deux de ces œuvres , comme i l résulte aussi des dédicace du peintre notées dessus, ont été offertes en cadeau en a v r i l 1917 à un officier du G r a n d Quart ier G é n é r a l de l 'Armée . E t i l est dif ici le à concevoir que, v u le grand nombre d 'œuvres de l 'artiste concernant la p r e m i è r e guerre mondiale, i l aurait eu recours aux t ravaux offerts, pour organiser ses expositions.

E n luttant l u i - m ê m e l 'arme à la m a i n jusqu'à la retraite en Moldavie, ensuite mobilisé comme peintre a t t a c h é au G r a n d Quart ier Général , l 'artiste a connu auprès des soldats le foyer de l ' âme roumaine, la force morale de la grande a r m é e anonyme, des réal isateurs de biens m a t é r i a u x habillés en uniforme. C'est vers l 'univers moral et spir i tuel de ces hommes besogneux qu'a é té a t t i ré le peintre. C'est eux qu ' i l a peint avec la sympathie de celui qui partage leurs douleurs, ambitions et aspirations, quand ils se sont élevés avec une inépuisable énergie pour lutter, a l lant jusqu 'au sacrif ice suprême, af in de défendre et de l ibérer des envahisseurs la terre laissée en hér i tage par les ancêtres .

U n dessin au crayon, appartenant au peintre bienconnu pour ses œ u v r e s du domaine de l 'art graphique, Iosif Iser, représente C . Dobrogeanu-Gherea , a insi que nous le connaissons des photographies de la p r e m i è r e décennie de notre siècle. L 'analyse comparat ive de ce dessin avec une reproduction du portrait de G h e r e a , publiée par la revue de facture socialiste ,JLa V i e Sociale" en son n u m é r o du mois de novembre 1910, a mis en évidence le fait que l 'acquisition de notre m u s é e est une œ u v r e presque identique avec l 'exemplaire mis à la disposition de la rédaction de la revue ment ionnée . L e petit détail de contour vestimentaire, presque insaisissable, qui n 'apparaî t pas sur notre dessin, nous a d é t e r m i n é d'opiner que celui-ci a été u n dessin qu'Iser a g a r d é pour soi, et qu'ensuite i l a c r a y o n n é d'après lui l 'exemplaire pour la „Vie Sociale" aussi .

www.mnir.ro

166 I O N I M N C I O I U

L e patr imoine du Musée d'Histoire de l a République Socialiste de R o u m a n i e s'est enrichi aussi avec une autre œ u v r e d'art, dont le sujet c'est le grand soulèvement à la lutte des paysans a u printemps de l 'année de sacr if ice et d 'espérance — 1907. L ' œ u v r e acquise, en huile s u r toile, apporte dans le c i rcui t de l a réf lexion de facture plastique de l 'événement un nom moins connu, celui d u peintre T o m a G h . Tomescu . Ensuite , dû au fait que l 'œuvre a é té e x é c u t é e l ' année m ê m e de l a révol te et qu'elle este datée 1907, elle acquiert, outre ses atributs d'ordre artistique, aussi les valences d'un document d 'archivé.

U n e autre acquisition de notre musée, u n buste en bronze r e p r é s e n t a n t K a r l M a r x , a re levé quelques é léments dignes d'être retenus. A v a n t tout, l 'inédit de cette œ u v r e . E n s u i t e le fait que le buste a été e x é c u t é par le sculpteur r o u m a i n S p i r i d o n Georgescu en 1919 et coulé en bronze l a m ê m e année, d 'après l 'original , p a r les ouvriers des Atel iers des C h e m i n s de F e r de Bucarest . L ' o r i g i n a l d u buste que nous détenons a é té e x p o s é par le sculpteur l 'année de son modelage et beaucoup de temps ensuite dans la devanture de la L i b r a i r i e Social iste de l 'ancienne rue Sf. Ionică de Bucarest , là où en m a i 1921 se sont déroulés les t ravaux d u Congrès pour le t ransformation d u P a r t i Socialiste en P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .

www.mnir.ro

MĂRTURII R E F E R I T O A R E L A ASASINAREA S A V A N T U L U I NICOLAE IORGA, IN TIMPUL TERORII

L E G I O N A R E DIN Z I L E L E D E 26—27 NOIEMBRIE 1940, E X I S T E N T E L A M U Z E U L D E ISTORIE A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMANIA

de M A R C H P A R A S C H I V

Evenimentele petrecute în România la sfîrşitul l u n i i august şi începutul l u n i i septembrie 1940, acceptarea dic ta tului de la Viena, precum şi acţiunile întreprinse de masele populare împotriva acestui dictat, agravaseră în mod deosebit criza politică a reg imulu i d i c ta tur i i regale. Pe plan in tern , regele Carol al I I - lea se compromisese complet i n u r m a pierderi lor ter i toriale suferite de România în vara anului 1940, iar datorită legăturilor sale cu monopoluri le engleze şi franceze, precum şi datorită măsurilor de represiune luate cu cîţiva ani înainte împotriva mişcării legionare, dictatura regală n u se bucura de nici u n fel de încredere în faţa Germaniei hit leriste , care domina în această vreme Europa.

Folosindu-se de această situaţie, cercurile hit leriste şi prohit leriste d in ţara noastră, puternic spr i j in i te de Germania nazistă, au impus abdicarea regelui Carol al I I - lea şi instaurarea d ic ta tur i i militaro-fasciste, aducînd pe p r i m u l plan al vieţii polit ice româneşti pe generalul Ion Antonescu, u n u l dintre cei mai reacţionari oameni po l i t i c i ai v r e m i i .

La 14 septembrie 1940, Ion Antonescu formează u n guvern în care legionarii deţineau importante funcţii în stat, iar statul român devenea „stat naţional legionar" '.

Crearea s ta tu lui naţional legionar a oferi t premise pentru a f i r marea, în toată plenitudinea, a conţinutului c r imina l , terorist al Gărzii de Fier. Reprimarea sîngeroasă şi suprimarea adversarilor va f i preocuparea centrală a „cămăşilor v e r z i " .

L u n i l e septembrie, octombrie şi noiembrie ale anului 1940 şi ianuarie 1941 au fost l u n i în care bandele legionare au organizat numeroase manifestări, au dezlănţuit acţiuni agresive împotriva populaţiei evreieşti, au terorizat şi j e f u i t populaţia 2 .

Creşterea agresivităţii şi a per icolului social d in partea Gărzii de Fier a fost, i n această perioadă, nemij loci t legată de încurajarea şi înarmarea premeditată şi constantă a legionarilor de către organele de stat care le patronau, în mod deosebit de M i n i s t e r u l de Interne, p r i n Direcţia

1 „ T im pul" , 16 septembrie 1940. 2 V e z i M . F ă t u , I . Spălă ţe lu , Garda de Fier — organizaţie teroristă de

tip fascist, E d . politică, Bucureş t i , 1971, p. 288—298.

www.mnir.ro

168 M A B C U Ρ A B A S C m V

Generală a Poliţiei, Siguranţa Generală, Prefectura Poliţiei Capitalei, precum şi p r i n in termediul t u t u r o r organelor de poliţie locală care fuseseră acaparate de legionari.

U n capitol sumbru al istoriei Gărzii de Fier venite la putere l -au constituit crimele şi asasinatele în masă, minuţios pregătite şi executate după p lanur i întocmite d i n vreme. Intre acestea, asasinatele d in zilele de 26—27 noiembrie 1940 au constituit u n moment în care teror ismul şi bestialitatea c r imina l i lor legionari au atins cel mai înalt grad.

Lanţul asasinatelor d i n zilele de 26—27 noiembrie va f i deschis de cele săvîrşite la închisoarea Jilava. A i c i se aflau internaţi, începînd d i n 16 octombrie, o serie de l ider i po l i t i c i , foşti miniştri, foşti înalţi funcţionari ai reg imulu i carlist, învinuiţi de ,,crime şi delicte" contra mişcării legionare. In preajma acestor evenimente se aflau deţinute în 16 celule ale închisorii J i lava 65 de persoane, d intre care doar 28 erau arestate cu mandate emise de organele de procuratură, celelalte 37 f i i n d arestate ilegal de legionari . Se af lau închişi la Jilava, p r i n t r e alţii : generalul Gheorghe Argeşanu, fost p r i m m i n i s t r u , V ic tor Iamandi , fost m i n i s t r u de justiţie, generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei Capitalei şi fost m i n i s t r u al O r d i n i i publice, Moruzov M i h a i l , fost director al Servic iului secret de informaţii, colonel Zeciu Vasile, fost p r i m procuror al Tribunaluïui m i l i t a r al Capitalei, generalul Bengliu Ion, fost inspector general al J a n d a r m e r i e i 3 .

Cu aceşti arestaţi, legionari i se vor răfui în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, într-un mod care întrece tot ceea ce cunoscuse pînă acum istoria teror i smului acestei organizaţii. Pentru a se putea acoperi monstruoasa crimă pregătită dinainte şi a induce în eroare opinia

o publică cu p r i v i r e la adevăraţii făptaşi ai cr imei , legionarii au ales ca moment prie lnic deshumarea osemintelor l u i C. Z. Codreanu şi a celorlalţi legionari ucişi în 1938 şi care fuseseră înmormîntaţi în incinta închisorii J i lava.

In aceeaşi noapte m e m b r i i legionari au asasinat deţinuţi aflaţi încarceraţi în celulele Poliţiei C a p i t a l e i 5 , iar în dimineaţa zilei de 27 noiembrie o serie de foşti pol i t ic ieni p r i n t r e care : G. Tătărăscu, M . Ghelmegeanu, general I lasievici , C. Argetoianu, general Gr. M a r i nescu, au fost ridicaţi de la domici l i i le lor, cu intenţia de a f i ucişi, şi duşi într-o cameră a Prefec tur i i Poliţiei Capitalei . Ei au fost salvaţi, p r i n t r - u n concurs de împrejurări, datorită intervenţiei u n u i funcţionar superior d i n M i n i s t e r u l de Interne 5 .

D i n acelaşi plan de asasinate, şi ca o continuare a crimelor d in noaptea de 26/27 noiembrie, a făcut parte uciderea profesorului V i r g i l Madgearu şi a i s tor icului de renume mondial , savantul Nicolae Iorga.

Uciderea profesorului V i r g i l Madgearu s-a petrecut în după-amiaza zilei de 27 noiembrie. E l a fost r idicat de acasă, în t i m p u l mesei, pe la ora 14, de o echipă de 6 legionari, care i -au cerut să-i însoţească la Prefectura Poliţiei pent ru ,,a da o declaraţie". Cadavrul său, c i u r u i t de

3 Asasinatele de la Jilava, Snagov si Strejnicul, 26—27 noiembrie 1940, B u c u reşti 1941, p. 10—11.

Ibidem, p. 41—45. ·"' Ibidem, p. 218—221.

www.mnir.ro

M Ă R T U R I I R E F E R I T O A R E L A A S A S I N A R E A L U I N I C O L A E I O R G A 169

gloanţe, a fost descoperit în j u r u l orei 15,30 în Pădurea Snagov la punctul n u m i t „Coada lungă" 6 .

I n aceeaşi zi la ora 17,30, aceeaşi bandă de legionari a r idicat de la masa de lucru , d i n v i la de la Sinaia, pe profesorul Nicolae Iorga. întrebaţi care este cauza acestei comportări ei au răspuns că sînt d i n poliţia legionară a Capitalei şi trebuie să-1 ducă pe Nicolae Iorga urgent la un interogatoriu. I n noaptea de 27/28 noiembrie, Nicolae Iorga a fost supus t o r t u r i i , bat jocorit şi schingiuit în locuinţa p r i m a r u l u i legionar d i n comuna Teişani de lîngă Vălenii de Munte . A doua zi , 28 noiembrie 1940, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic, la circa 1 k m de Strejnic, în pădurea de sakîmi, la distanţa de 15 m de şosea a fost găsit corpul savantului c iurui t de gloanţe şi cu capul pleznit . Bruma îl cuprinsese în întregime ca dovadă că asasinatul se comisese cu m u l t înaintea zorilor.

Asasinarea l u i Nicolae Iorga, ca şi celelalte asasinate au fost pre meditate. N u de u n grup izolat, nu de nişte fascişti fanatici , ci de către cercurile dir iguitoare fasciste.

De l u c r u l acesta aflase şi Nicolae Iorga care, retras la Vălenii de Munte după instaurarea d ic ta tur i i militaro-fasciste, aşteptînd cu demnitate deznodămîntul acestei înfruntări cu duşmanii săi cei mai aprigi , scria :

„în viaţa care ţi-a fost dată Cu fapta ta ai fost dator : întinde-o largă tuturor, Iar, de-or respinge-o vreodată, Retrage-te-n singurătate Şi, după toate cîte vezi, Dacă-η iubire nu mai crezi, Să crezi în ceasul de dreptate" . 7

Informarea p r i m u l u i procuror al Prahovei, care relatează cum a fost săvîrşită asasinarea profesorului N . Iorga, consemnează f a p t u l că : ,,Cu m u l t înainte de asasinat, profesorul devenise foarte nervos, şi adeseori la masă spunea fami l ie i că va f i omorît de legionari . Doamna Iorga şi cumnata sa Lucia Bogdan l -au sfătuit să plece în I ta l ia şi să locuiască în casa românească d i n Veneţia, pînă la liniştirea situaţiei"

Zdrobi t sufleteşte — prevestindu-şi sfîrşitul —, cu o zi înainte de asasinare marele istoric scria versuri le :

„în zi de crudă foamete Fiindu-li lehamete In marginea ţării întregi Au vrut s-ucidă pe moşnegi, Iar ei au zis : „Nu fiţi păgîni, Răbdaţi puţin pe cei bătrîni : De-a lungul căii morţilor. Ei sînt în pragul porţilor" a.

(„Oameni de prisos")

l ; Ibidem, p. 221—226. 7 Ibidem, p. 16. p A r h i v e l e statului Bucureş t i , fond Pachet general al Curţ i i de A p e l , dosar

f ă r ă n u m ă r , f i la 8—9. !l „Asasinatele de la Jilava...", p. 15.

www.mnir.ro

170 M A R C U P A R A S C H I V

Iar poezia „Brad bătrîn" este şi mai impresionantă p r i n referirea directă la p r o p r i u - i sfîrşit :

„Au fost tăind un brad bătrîn Fiindcă făcea prea multă umbră, Şi-atuncea din pădurea sumbră Se auzi un glas păgîn :

„O voi ce-η soare cald trăiţi Şi aţi răpus strămoşul vostru Să nu vă strice rostul vostru, De ce sînteţi aşa grăbiţi ?

In anii mulţi cît el a fost De-a lungul ceasurilor grele Subt paza crăcilor rebele Mulţi şi-au aflat un adăpost.

Moşneagul stind pe culme drept A fost la drum o călăuză Şi-n vremea aspră şi hursuză El cu furtunile-a-dat piept.

Folos aduse cît fu viu, Ci mort acuma cînd se duce Ce alta poate-a vă aduce Decît doar încă un sicriu ?" 1,1

Această stare psihologică ce apăsa suf le tul profesorului reiese şi d i n două materiale aflate în v i t r ine le muzeului . P r i m u l material este o scrisoare trimisă profesorului de către dr. C - t i n Angelescu la 11 noiembrie 1940 ca răspuns la o scrisoare a acestuia d i n 20 octombrie 1940. Scrisoarea n , aflată în por tofe lu l savantului în momentul asasinării, este perforată, ca şi por tofe lu l şi celelalte materiale aflate în el, de gloanţele asasine.

I n răspunsul său dr. C. Angelescu încearcă să-1 liniştească şi să alunge îngrijorarea savantului , ce se simte singur, părăsit de prieteni , înconjurat de duşmani : „Acuzaţia ce mi-aduceţi că v -am ui ta t ca aproape toţi alţii, vă rog să credeţi că n u corespunde i n t r u n imic rea l i tăţii. I n cei aproape 40 de ani, de cînd ne cunoaştem, aţi avut ocaziunea să constataţi şi să apreciaţi prietenia şi admiraţia ce am avut-o. . . (loc r u p t în scrisoare de glonţ — n.n.) totdeauna pentru omul de... (loc r u p t — n.n.) cultură, care a adus atît de mar i servicii ţării şi neamului său şi nu astăzi, la sfîrşitul acestui lung d r u m parcurs îmi v o i schimba părerea, ceea ce n u ar cadra cu suf le tul , nic i cu caracterul meu.

Necazurile sînt trecătoare şi ştiu că în ceea ce vă priveşte le-aţi suportat întotdeauna cu m u l t curaj şi multă seninătate ; am convingerea că şi de rîndul acesta lucrur i le se vor petrece la fe l . . . " .

10 Ibidem. " M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , nr . i n v . 11 403.

www.mnir.ro

M Ă R T U R I I R E F E R I T O A R E L A A S A S I N A R E A L U I N I C O L A E I O R G A 171

Celălalt material este o bucată de hîrtie ce cuprinde cîteva versuri inedite, care, la fe l ca celelalte scrise în preajma tragicului moment, exprimă tensiunea nervoasă i n care savantul trăia :

„Vuieşte pădurea de vînt, Răsună sălbatecu-i cînt Venind de la mii de organe Ca vuiet de hoarde duşmane.

Opreşte-te, barbare vînt, Destule războaie mai sînt. Din fund de pădure îmi place Să-mi vie o vorbă de pace !" 1 2

Alături de acestea în portofe lul de piele cafenie, p r i m i t de muzeu de la f i ica şi f i u l profesorului , L i l iana Iorga-Pippidi şi arhitect Valent in Iorga, se mai af lau următoarele materiale 1 3 : carnet de identitate pentru a beneficia de reducere cu 50»/o pe l i n i i l e C.F.R., carte de liberă circulaţie C.F.R., permis de intrare la Biblioteca Naţională d i n Paris, u n abonament de serviciu emis de Navigaţia Fluvială Română i n 1939, o adeverinţă eliberată de I n s t i t u t u l pentru s tudiul Istoriei Universale la 7 septembrie 1940, p r i n care se certifică că profesorul este directorul i n s t i t u t u l u i . De asemenea, i n muzeu sînt prezentate şi două t u b u r i de cartuşe şi u n cartuş nepercutat găsit lîngă corpul neînsufleţit al savantului *.

Toate acestea vorbesc despre sfîrşitul năprasnic „al celui mai ales cărturar şi a uneia d i n minţile cele mai luminate d i n cîte a ştiut să nască bătrînul nostru pămînt românesc" 1 4 , care „a fost ca n imeni a l tu l pînă în clipa morţii sale tragice u n clocot de viaţă" 1 5 .

Muzeul de Istorie al R. S. România, oglindă fidelă a frămîntatei i s tor i i a poporului român, expunînd aceste materiale aduce u n omagiu marelui savant patr iot şi luptător antifascist şi t u t u r o r v ic t imelor legionar i lor , înfierînd totodată bestialitatea şi teror ismul Gărzii de Fier.

T E M O I G N A G E S C O N C E R N A N T L ' A S S A S S I N A T D U S A V A N T N I C O L A E I O R G A , P E N D A N T L A T E R R E U R L É G I O N N A I R E D E S J O U R S D U 26—27 N O V E M B R E

1940, Q U I S E T R O U V E N T A U M U S É E D ' H I S T O I R E D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E


D a n s les vi t r ines du Musée d'Histoire de l a République Socialiste de R o u m a nie, p a r m i les documents qui d é m a s q u e n t l a terreur légionnaire de l 'automne de l 'année 1940, se trouvent aussi exposés quelques m a t é r i a u x qui parlent de la f i n

1 2 I b i d e m , nr . inv. 11405. 1 3 I b i d e m , nr . inv . 11401—11410. * P e n t r u a i lus t ra prodigioasa activitate ştiinţifică a savantului în sălile m u z e u

l u i m a i sînt expuse servieta folosită de N . Iorga în u l t i m i i a n i de v ia ţă şi roba şi toca de „doctor honoris causa" a l Universi tăţ i i din O x f o r d (Anglia) , acestea oferite tot de u r m a ş i i săi L i l i a n a I o r g a - P i p p i d i şi arh. V a l e n t i n Iorga, c ă r o r a le aducem şi pe a c e a s t ă cale m u l ţ u m i r i l e noastre.

w „Revis ta r o m â n ă " , nr. 2, 1941, p. 28. 1 5 „Analele A c a d e m i e i R o m â n e " , tom. L X I , 1940—1941, p. 5.

www.mnir.ro

172 M A R C U P A R A S C H I V

tragique du grand savant Nicolae Iorga, assassiné la nuit du 27/28 novembre 1940. I l s'agit d'un portefeuille avec une série d'actes, perforé par les balles qu'on avait t i ré dans le savant, et de quelques cartouches qu'on avai t t rouvées à l a place de l 'assassinat.

P a r m i les m a t é r i a u x du portfeuille, significatifs sont quelques vers écr i ts par Nicolae Iorga pendant ses derniers jours, vers qui expriment l ' a tmosphère chargé , m e n a ç a n t e qui l 'entourait et une lettre r e ç u e du D r . C . Angelescu, comme réponse à une lettre d u professeur, où ce lui - c i , en des paroles affectueuses d 'amitié , le consei l la i t de considérer l 'avenir avec confiance, par-dessus les soucis d u présent , q u i ne peuvent ê t r e que passagers.

www.mnir.ro

A L . TZIGARA-SAMURCAŞ, MUZEOGRAF

de V A L E R I U L E A H U

I n legătură cu activitatea şi opera l u i A l e x a n d r u Tzigara-Sarmucaş — etnograf, istoric de artă şi muzeograf d i n pr ima jumătate a veacului nostru — nu se vorbeşte şi n u se scrie astăzi aproape deloc Tăcerea aceasta e însă nefirească şi, or icum, incompatibilă cu acţiunea de valorif icare a moştenirii culturale promovată cu consecvenţă, îndeosebi după Congresul al IX- lea , de P a r t i d u l Comunist Român. Personalitate complex structurată, Tzigara-Samurcaş a fost doar, în domeniile în care s-a af i rmat , o prezenţă marcantă, ocupînd poziţii — adeseori — nu dintre cele periferice. Pe tărîmul c u l t u r i i a desfăşurat o susţinută activitate practică, participînd la ct i torirea unor instituţii, militînd neosteni t pentru fiinţa şi progresul altora. Munca de conducere sau îndrumare a unor aşezăminte a îmbinat-o şi completat-o cu preocupări teoretice, punctate de scrieri , care, la vremea l u i , ţinteau să împlinească deziderate, să răspundă unor comandamente şi care. atunci, l -au impus. Evident , asupra personalităţii, activităţii şi operei sale şi-a pus pregnant amprenta ideologia clasei căreia — p r i n obîrşie şi formaţie — i-a aparţinut şi pe care el a s lu j i t -o . Drept este că d i n scrierile l u i Tzigara-Samurcaş răzbat concepţii ale u n u i istoric de artă şi estetician idealist ; că mul te d i n acţiunile şi reacţiile sale au dovedit o aderare fermă la polit ica c u l turală promovată de monarhie şi de cercurile guvernante ale României de atunci . O atare împrejurare nu numai că trebuie subliniată d i n capul locului , dar, mai m u l t , se cuvine ca ea să constituie însăşi premisa de la care să pornească retrospectarea activităţii şi operei acestui om de cultură.

C u m partea perenă a moştenirii culturale lăsate de Alexandru Tzigara-Samurcaş se regăseşte, în precumpănitoare măsură, în înfăptuirile sale pe tărîmul muzeografiei, este firesc, credem, ca o selecţie şi o evaluare a elementelor valoroase extrase d i n opera şi activitatea sa să aibă în vedere, în p r i m u l rînd, acest domeniu — căruia, de al t fel , el i-a consacrat ani i cei mai numeroşi de viaţă, preocupările sale cele mai constante şi unde se dovedeşte că contribuţia sa a avut, în epocă, şi o consistenţă şi o pondere apreciabile.

www.mnir.ro

174 V A L E R I U L E A H U

După p r o p r i a - i mărturisire, „respectul tradiţiei, dragostea pentru aşa-zisele vech i tur i şi patima păstrării lor, însuşiri absolut necesare u n u i conservator de m u z e u " Tzigara-Samurcaş le-a dobîndit încă d i n copilărie, în casa părintească, într-un contact direct şi pre lungi t cu relicve de famil ie . Dar numai pasiunea disciplinată de o temeinică pregătire teoretică şi de o practică conştient şi serios parcursă avea să-1 situeze p r i n t r e muzeografi i de f r u n t e ai ţării. I n sensul acesta se poate spune, cu drept cuvînt, că d intre toţi cei ce au activat în f r o n t u l muzeografiei româneşti de-a l u n g u l anilor 1900—1940, Tzigara-Samurcaş a fost s ingurul care a dispus într-adevăr de o specialitate — în sensul p r o f u n d şi strict la obiect al noţiunii —, aceasta f i i n d rodul unor acumulări de tinereţe precis dir i ja te şi perseverent întreţinute 2 .

încă student la Universitatea d in Bucureşti, a fost n u m i t de Grigore Tocilescu, în 1892, la recomandarea l u i Odobescu, „custode-preparator" la Muzeul Naţional de Antichităţi. La Munchen, urmînd cursuri de specializare în istoria artei antice, a făcut, în acelaşi t i m p , practică în muzeul d i n capitala Bavariei . La universitatea d i n Ber l in , apoi, audi ind, între altele şi prelegerile l u i A d o l f Furtwăngler, a întreţinut mai departe contactul nemi j loc i t cu muzeele, unde a avut „de studiat şi de clasat piese încă nedescrise în cataloage". I n vacanţe, a cercetat muzeele de antichităţi şi de artă d in Danemarca şi d i n peninsula Scandinavă, d i n Franţa şi I ta l ia . După ce, la Ber l in , în 1896, şi-a luat doctoratul în istoria artelor, revenit în ţară, activitatea l u i Tzigara-Samurcaş s-a desfăşurat, o vreme, tot la Muzeul Naţional de Antichităţi. D i n nou peste hotare, ca „asistent v o l u n t a r " pe lîngă „Direcţia Generală a Muzeelor Regale" d in B e r l i n , iar mai pe urmă în Franţa, în preajma l u i Salomon Reinach, d irec torul muzeului d i n St. Germain-en-Laye sau la Ecole des Beaux-A r t s , experienţa sa în domeniul muzeografiei s-a consolidat tot mai m u l t şi s-a extins mereu.

Perioada studii lor , a acumulărilor juveni le f i i n d , p r i n 1899 încheiată, a fost firesc că Tzigara-Samurcaş — hotărît să-şi valorif ice pregătirea, să-şi consolideze şi să-şi a f i rme p r o f i l u l dobîndit — şi-a ales ca domeniu pr inc ipa l de activitate muzeografia. De la data menţionată şi pînă către sfîrşitul vieţii sale (a decedat în 1954) a fost şi a rămas u n v e r i t a b i l „om de muzeu", u n remarcabil cercetător, metodist şi animator pe acest tărim — i n ciuda f a p t u l u i că, în răstimpuri, a ocupat şi alte funcţii şi a răspuns şi altor îndatoriri (a fost profesor de istoria artelor la Şcoala de A r t e Frumoase d i n capitala ţării şi la Universităţile d i n Cernăuţi şi Bucureşti, director al Fundaţiei culturale „Carol I " , a fost, p r i n deceniul al patrulea, şi senator etc.).

Preludiată de o participare nemijlocită şi eficientă la organizarea secţiilor de artă ale Expoziţiei jub i l iare d i n 1906, activitatea de muzeograf a l u i A l e x a n d r u Tzigara-Samurcaş îşi are, de fapt, începutul în acelaşi an, odată cu numirea sa ca director al „Muzeului de etnografie, de artă naţională, artă decorativă şi industrială" d i n Bucureşti.

Munca desfăşurată aici t i m p de cîteva decenii — efemer întreruptă numai de preocupările sale, tot pe tărîmul muzeografiei, de inspector

1 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeografie românească, Bucureş t i , 1936, p. X I I I . 2 Datele biografice consemnate în continuare sînt extrase din p r e f a ţ a v o l u

m u l u i menţ ionat în nota precedentă .

www.mnir.ro

A L T Z I G A R A - S A M U R C A Ş , M U Z E O G R A F 175

general al muzeelor în M i n i s t e r u l Instrucţiunii — a constituit , în chip evident, o identif icare a existenţei acestui om cu fiinţa, necesităţile şi programul instituţiei pe care a condus-o.

E f o r t u r i l e sale insistente şi neobosite pentru obţinerea fondur i lor necesare construir i i ed i f i c iu lu i muzeului , pentru organizarea colecţiilor acestuia şi pentru asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării unei a c t i v i tăţi specifice instituţiei, trecute — cu bună ştiinţă — din cabinetele şi arhivele unor ministere în presa t i m p u l u i , au avut ecou în opinia publică şi au dezvăluit — deseori pregnant — insuficienţe serioase în polit ica culturală a claselor dominante. Art ico le ca „Muzeul nostru naţional" 3 , „Vremuri de grea încercare" 4 , „Sîntem vrednic i de u n muzeu naţional? '" , „Muzeul de Artă Naţională şi bugetul s t a t u l u i " 6 , „Tragedia Muzeului de Artă naţională" 7 sau broşura „Muzeul neamului românesc. Ce a fost ; ce este ; ce ar t rebui să f i e " 8 au fost şi rămîn în această privinţă semni f i cative. Cînd, în 1936, Tzigara-Samurcaş avea să adune în v o l u m 9 o parte d i n cele scrise de el de-a l u n g u l carierei de marcant s lu j i tor al muzeelor, paginile consacrate e for tur i lor sale pentru progresul instituţiei pe care a susţinut-o aveau să f ie reunite într-un capitol i n t i t u l a t semnificativ — şi cu îndreptăţire, spunem noi, azi. — „Lupta pentru Muzeul Naţional". Este obl igatoriu să se consemne şi f a p t u l că. n u o dată, în pledoarii le sale pent ru cauza Muzeului de Artă Naţională, Tzigara-Samurcaş şi-a depăşit chiar, întrucîtva, condiţia sa de clasă, stigmatizînd practicile p o l i t i c i i f inanciare a guvernelor, pe u n i i reprezentanţi de vază ai claselor stă-pînitoare, denunţînd indiferenţa cercurilor dir iguitoare faţă de muzee 1 0 .

Evolu ind în condiţii puţin prielnice — efor tur i le pentru ridicarea ed i f i c iu lu i , pentru creşterea şi organizarea tematică a colecţiilor şi pentru desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice şi cultural-educative au coincis cu anii celor două războaie mondiale, cu v r e m u r i de criză economică, cu perioada de restrîngere a libertăţilor democratice şi de creştere a pericol u l u i fascist — Muzeul de Artă Naţională şi-a p u t u t totuşi u r m a existenţa şi a f i rma p r o f i l u l său, n u în neînsemnată măsură datorită contribuţiei l u i A l . Tzigara-Samurcaş, activităţii sale energice şi susţinute. Presti g iul instituţiei avea să se consolideze an de an, f i i n d dovedit, între altele, şi de numeroase manifestări expoziţionale pe plan internaţional, în organizarea cărora conducătorul Muzeului de Artă Naţională a avut întotdeauna r o l u l decisiv. A u fost considerate, în primele p a t r u decenii ale veacului, evenimente muzeografice de prestigiu expoziţiile de artă populară românească organizate la B e r l i n (în 1909), la Amsterdam şi Viena

3 C i . „Viaţa R o m â n e a s c ă " , iunie, 1906, extras. 4 Cf . Muzeografie românească, p. 63 şi u r m .

5 Ibidem, p. 53 şi u r m . Ibidem, p. 89 şi u r m .

7 Ibidem, p. 103 şi u r m . μ A p ă r u t ă în ed. „ M i n e r v a " , 1908 ; inclusă în voi . Muzeografie românească. '-' Cf . nota 1. 1 0 „Mai oropsite, dintre toate instituţiile noastre de c u l t u r ă sînt muzeele. . ."

scr ia în 1910 ((Muzeografie românească, p. 103). „ P e cînd toate celelalte ţări se fălesc cu muzeele lor. ale noastre l încezesc aproape în a c e l a ş h a l în care se af lau înainte de război" , nota în 1934 ( ibidem, p. 139). I n volumul citat se găsesc multe alte reflecţii a s e m ă n ă t o a r e sau atacuri la adresa unor miniştr i a i instrucţiunii , f i n a n ţelor etc.

www.mnir.ro


(în 1910), la Roma (în 1911), Munchen (în 1912), Paris (în 1925 şi 1927), la Barcelona (în 1929), la Hels inki , Olso şi Bruxelles (în 1935).

întreprinsă de pe poziţiile ideologiei marxiste, ale c u l t u r i i noastre socialiste, retrospectarea activităţii desfăşurate de A l . Tzigara-Samurcaş, ca animator şi conducător al Muzeului de Artă Naţională, surprinde desigur, alături de contribuţia sa remarcabilă în ctitorirea, organizarea şi evoluţia acestei instituţii, şi aspecte, reacţii sau a t i t u d i n i evident i n f l u e n ţate de concepţiile sale filozofice sau estetice, or i reflectînd poziţia sa de clasă. O limită a gîndirii şi activităţii sale a constituit-o neîndoielnic faptul că, în e for tur i le ce se depuneau, p r i n deceniile întîiul şi al doilea ale secolului, pentru a se def ini p r o f i l u l şi s tructura u n u i Muzeu Naţional al României — ca instituţie unică, centrală, evocînd trecutul ţării noastre — Tzigara-Samurcaş a înţeles şi a acţionat — şi el — consecvent în direcţia unei prezentări, a unei ilustrări muzeistice ce trebuia doar să „oglindească în mod demn trecutul artistic şi cu l tura l al poporului românesc" " . eludîndu-se astfel evocarea istorică, a evoluţiei economice şi sociale, a tradiţiilor de luptă pentru dreptate socială şi eliberare naţională duse de-a l u n g u l t i m p u r i l o r de poporul nostru. De asemenea, celui care a fost, în fapt, nu numai „sufletul" instituţiei pe care a condus-o, dar. în chip firesc şi necesar, şi „creierul" ei, i se poate reproşa şi f a p t u l de a f i fost adeptul şi realizatorul unor prezentări muzeale v i z i b i l caracterizate de obiectivism. Fotografi i le înfăţişind imaginile, de ansamblu sau detaliate, ale unor săli d i i Muzeul de Artă Naţională dovedesc cu prisosinţă o atare realitate, izvorîtă desigur d i n convingerea l u i Tgizara-Samurcaş că „obiectele de muzeu expuse vorbesc direct şi, după gradul de cultură şi de sensibilitate al p r i v i t o r u l u i , evocă imagini le cele mai d i f e r i t e " sau din credinţa că muzeul oferă „realitatea chiar, iar nu o interpretare a ei p r i n dascăli sau p r i n cărţi" 1 2 . I n fine, se cuvine să f ie relevat şi f a p t u l că activitatea cultural-educativă desfăşurată de Tzigara-Samurcaş la Muzeul de Artă Naţională din Bucureşti, departe de a cuprinde mase largi ale publ i cu lu i , s-a aflat mereu restrînsă în mediul protipendadei bucureştene. f i i n d în acelaşi t i m p limitată şi p r i n caracter şi conţinut, datorită patronajului , adesea solicitat şi obţinut, al unor reprezentanţi ai monarhiei 1 3 . Relevînd astfel de carenţe şi l i m i t e ale activităţii de muzeograf desfăşurate de A l . Tzigara-Samurcaş, este însă obl igatoriu să se constate şi să se sublinieze că ele nu au fost de natură să anihileze numeroasele împliniri — aspecte pe deplin pozitive — ce i se cuvin atr ibuite .

•

Complinindu-şi activitatea sa practică pe tărîmul muzeografiei cu preocupări teoretice, acţionînd adesea „în scris" pentru cauza instituţiei pe care a condus-o, Tzigara-Samurcaş şi-a făcut cunoscută, chiar dacă n u în chip elaborat, amplu desfăşurat, ci . mai degrabă disparat şi ocazional, concepţia sa cu p r i v i r e la r o l u l muzeului ca aşezămînt de cultură, despre cr i ter i i le şi ştiinţa organizării muzeului , în legătură cu

1 1 Ibidem, p. 59. 1 2 Ibidem, p. 103. '-Ί î n a fara unor ac ţ iuni sau m a n i f e s t ă r i organizate c u pa t ronajul membri lor

famil iei regale, e semnif ica t ivă m a i ales activitatea a ş a - n u m i t e i Societăţi „Domniţa Maria", a f la tă sub protecţ ia , solicitată , a reginei E l i sabeta .

www.mnir.ro


pluralitatea şi complexitatea activităţii muzeale. Exegeza moştenirii sale culturale descoperă astfel u n u l d i n capitolele cele mai însemnate ale operei şi activităţii acestui remarcabil muzeograf — opini i , idei şi convinger i ce îşi păstrează şi astăzi, în bună măsură, nealterată valoarea.

I n t r - o vreme în care muzeografia românească era încă dominată de s p i r i t u l l i m i t a t anticvaric. Tzigara-Samurcaş are m e r i t u l incontestabil de a f i înţeles că muzeele trebuie să-şi depăşească r o l u l lor restrîns şi static de depozitare şi conservatoare de va lor i , ele avînd să constituie cu deosebire u n factor activ şi eficient în f r o n t u l c u l t u r i i naţionale. Sesizînd cu luciditate că „muzeele moderne t i n d să devină organisme cît mai v i i , avînd u n r o l d i n ce în ce mai impor tant în educaţia popoarelor" 1 4 , el a pledat cu energie şi talent pentru afirmarea funcţiei instructiv-educative a muzeelor româneşti. I-a fost întotdeauna ostil muzeul conceput ca „un s implu hambar în care se adăpostesc obiectele de ploaie" 1 5 şi, în chip repetat, a dezvoltat în scrierile sale ideea că muzeul este u n instrument de formare a conştiinţei, de educare culturală, naţională. Despre muzeele de artă, Tzigara-Samurcaş af i rma clar şi categoric că scopul lor este „de a forma gustul artistic al p u b l i c u l u i " 1 6 . Ro lu l unităţilor muzeale cu p r o f i l de istorie era la fe l def ini t , subliniindu-se valenţele educative: „Prin punerea în evidenţă a sforţărilor seculare ale umanităţii şi a valoarei continuităţii şi a tradiţiei, cît şi p r i n dezvăluirea t recutulu i local, muzeele exaltă şi cultivă chiar sentimentul naţional". De existenţa şi activitatea muzeelor — af i rma Tzigara-Samurcaş — „este legată nu numai cunoştinţa mai amănunţită a ţării, dar şi conştiinţa naţională" 1 7 . Adînc convins de importanţa muzeelor ca factor de educare patriotică. Tzigara-Samurcaş a n u t r i t în acelaşi t i m p şi credinţa că aceste instituţii pot acţiona de asemenea în s p i r i t u l apropier i i şi cunoaşterii reciproce între naţiuni. A f i r m a aşadar că „marile muzee mai întreţin şi o atmosferă de sinteză internaţională, p r i n etalarea în domeniul universal a l artei , a diverselor stări de s p i r i t şi de sentimente, care apropie chiar şi pe cei mai dezbinaţi politiceşte" l 8 . M a i categoric încă af irma această convingere cînd scria că „nu numai sent imentul naţional, ci chiar înfrăţirea între neamuri di fer i te poate f i înlesnită p r i n muzee" l 9 .

Cu o asemenea concepţie despre funcţiile instituţiilor muzeale, m i l i -t i n d neostenit pentru r o l u l lor în permanenţă activ, apare firesc de ce Tzigara-Samurcaş a p r i v i t întotdeauna muzeul numai şi numai într-o strînsă şi obligatorie relaţie cu publ icul . „Un muzeu... de care publ i cu l se dezinteresează nu are raţiune de a exista. Sau, în cel mai bun caz, el se reduce la u n fe l de c i m i t i r în care se îngroapă unele obiecte mai m u l t sau mai puţin interesante" 2 0 . Formulată p r i n 1910 întocmai ca o sentinţă, această convingere 1-a călăuzit necontenit în activitatea sa de muzeograf, lărgindu-i cîmpul preocupărilor şi împlinirilor sale, în pofida unor l imi te ,

i'« Muzeografie r o m â n e a s c ă , p. 233. 1 5 Ibidem, p. 30. 1 0 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Arta muzeală, extras d i n „Convorbir i l i terare" , nov.-

dec., 1932, p . l . 1 7 Idem, Rostul muzeului nostru naţional, extras d i n „Convorbiri l i terare" ,

ian. 1934, p. 2. ) R Cf . A r t a muzeală, p. 2. 10 Muzeografie românească, p. 104. 2 0 Ibidem, p. 63.

www.mnir.ro


ca cele semnalate, izvorîte d i n aderarea l u i Tzigara-Samurcaş la p o l i tica culturală a monarhiei şi a claselor dominante.

P r o f u n d ataşat cauzei şi problematic i i muzeelor d i n ţara sa, Tzigara-Samurcaş are şi m e r i t u l de a f i înţeles că aceste instituţii t r e buie să corespundă organic — p r i n conţinut, organizare, orientare şi activitate — s t ructur i lor culturale şi naţionale p r o p r i i poporului român. De pe o atare poziţie preciza că „fiecare ţară îşi are nevoile sale speciale, şi muzeele fiecărui popor sau oraş trebuie să corespundă cerinţelor deosebite, care singure trebuie să fixeze caracterul instituţiei ce se plănu-i e ş t e " 2 1 . I n aceeaşi direcţie, se cere de asemenea remarcat f a p t u l că Tzigara-Samurcaş — atent la stadiul şi direcţiile evoluţiei culturale ale României d i n pr ima jumătate a veacului — a înţeles şi necesitatea organizării pe întreg cuprinsul ţării a unei veri tabi le reţele de unităţi muzeale. Conducător al Muzeulu i de Artă Naţională d i n Capitală, pornea de la ideea, pe depl in justă, confirmată de realităţi, că această instituţie „nu poate singură să aibă înrîurire asupra întregii ţ ă r i " 2 2 . A fost de aceea u n susţinător — adeseori p r i n p r o p r i a - i activitate — al c t i t o r i r i i şi afirmării unor muzee d i n Bucureşti sau d i n provincie, participînd la organizarea M u z e u l u i M i l i t a r Central , lansînd ideea înfiinţării u n u i muzeu de istorie la Tîrgovişte, pledînd pentru organizarea muzeului d i n Constanţa e tc . 2 3 .

Şi cu p r i v i r e la ştiinţa şi practica organizării propriu-zise a u n u i muzeu se regăsesc în scrierile l u i Tzigara-Samurcaş idei şi o p i n i i , care, iarăşi, îşi păstrează actualitatea. Rod al contactelor cu numeroase înfăpt u i r i pe plan internaţional sau produs al unei v i z i u n i moderne proiectate în domeniul muzeografiei, ele au pref igurat o concepţie ce apărea evident înnoitoare în contextul realităţii noastre de atunci . U n punct de vedere judicios promova, de pildă. Tzigara-Samurcaş în legătură cu construcţia ed i f i c iu lu i destinat muzeului , susţinînd necesitatea subordonării struct u r i l o r arhitecturale şi a materialelor de construcţie scopului instituţiei şi colecţiilor sa le 2 4 . Constituirea selectivă a p a t r i m o n i u l u i muzeal şi ordonarea colecţiilor pe baza unor c r i t e r i i tematice clare şi ferme — este o altă idee ce răzbate d i n scrierile acestui remarcabil muzeograf 2 5 , şi al cărui caracter s t imula tor iu este lesne să f ie azi desluşit, de îndată ce se are i n vedere stadiul precumpănitor anticvaric în care se găseau organizate mul te muzee româneşti de la începutul acestui veac, între care chiar Muzeul Naţional de Antichităţi d i n B u c u r e ş t i 2 6 .

Considerînd f o n d u l de va lor i , colecţiile, drept factor decisiv în organizarea u n u i muzeu, pentru definirea p r o f i l u l u i acestuia, Tzigara-Samurcaş a susţinut în consecinţă ideea necesităţii unei permanente

2 1 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeul nostru naţional în lumina conferinţei muzeografice din Madrid, extras d i n „Convorbir i l i terare" , nov.-dec., 1934, p. 3.

2 2 Muzeografie românească, p. 218. 1 1 I n 1906 s c r i a : „Cred, d i n c o n t r ă , că înfi inţîndu-se c î t m a i m u l t e muzee

locale, cu atît m a i sigur se s c a p ă de peire numeroase obiecte ce totuşi n u intră astăzi în M u z e u l d i n B u c u r e ş t i " , (ibidem, p. 14).

2 ί Iibdem, p. 32, 34. 2"> Ibidem, p. 220, 227. - f i în deosebi în p r i m u l deceniu, T z i g a r a - S a m u r c a ş a crit icat aspru şi repetat

organizarea c u totul defec tuoasă a sălilor M u z e u l u i Naţ ional de Antichi tăţ i , aprec i i n d că acolo, o „mai mare babilonie nu se poate...", (ibidem, p. 6).

www.mnir.ro


activităţi de sporire a p a t r i m o n i u l u i muzeal. Cînd în 1910 se referea la aceasta într-un art icol publicat în „Convorbiri l i terare" , el lansa u n vibrant apel pent ru depistarea şi recoltarea mărturiilor t recutulu i , con-chizînd : „Colecţionarea fără preget, aceasta trebuie să f ie lozinca t u t u r o r celor ce-şi dau seama de însemnătatea culturală a muzeelor româneşti" 2 1 .

Astfe l p r i v i t e colecţiile — ca substanţă de bază, germinatoare pent ru formarea şi dezvoltarea u n u i muzeu — i-a fost lesne l u i Tzigara-Samurcaş să ajungă pe această cale şi la conceperea muzeului ca organism dinamic, în perpetuă pr imenire şi transformare, atît sub raport spaţial (el a introdus în muzeografia românească, împreună cu arhi tectul N . Ghica-Budeşti, p r i n c i p i u l spaţiului expoziţional mobi l , modif icabi l p r i n elemente constructive detaşabile sau g l i sante ) 2 8 . cît şi d i n punctu l de vedere a l conţinutului, al f o n d u l u i de exponate. U n muzeu — af i rma de aceea Tzigara-Samurcaş — „niciodată nu se poate spune că este terminat, căci veşnic se vor găsi exemplare noi mai interesante sau demne de a completa seriile existente" 2 9 .

Selectînd şi preluînd ceea ce este valoros în gîndirea muzeografică a l u i A l . Tzigara-Samurcaş, am considerat însă, d i n capul locului că este obligatoriu, să se ext irpe d i n opera sa acele idei sau o p i n i i ce au reflectat o concepţie filozofică idealistă or i poziţia u n u i om de cultură a cărui activitate s-a v o i t acordată cu interesele şi ţelurile claselor suprapuse — purificîndu-se astfel moştenirea lăsată de u n u l d i n cei mai de seamă muzeografi români. I n sensul acesta, se poate, de pildă, consemna că, p r i v i t o r la relaţia : tematică de idei — fond de exponate — mater ia l auxil iar , Tzigara-Samurcaş, t r i b u t a r obiect ivismului burghez, pare să nu f i înţeles necesitatea c o m p l i n i r i i şi ech i l ibru lu i judicios între aceste trei componente ale prezentării muzeale, acordînd de aceea — după cum rezultă d in scrierile sale şi d i n cele înfăptuite la Muzeul de Artă Naţională, u n r o l forţat p r i o r i t a r obiectelor originale d i n p a t r i m o n i u . îndeosebi însă se cere subl iniat ceea ce credem a constitui principala carenţă d i n gîndirea şi activitatea muzeistică a l u i Tzigara-Samurcaş : rosturi le şi direcţiile pe care înţelegea el să le acorde educaţiei întreprinsă p r i n muzeu. Pe depl in convins de disponibilităţile instructiv-educative ale muzeului şi de f a p t u l că această instituţie îşi afirmă cu eficienţă r o l u l numai într-o strînsă şi continuă relaţie cu p u b l i c u l — el a avut în vedere şi a acceptat cu deosebire acea educaţie a mulţimii ce se dovedea, măcar parţial, subordonată p o l i t i c i i culturale a claselor dominante. Semnificativă în această privinţă apare alăturarea pe care Tzigara-Samurcaş o realiza în chip repetat între muzeu şi biserică, apreciind că ambele i n s t i tuţii au funcţii şi atribuţii similare în domeniul formării p u b l i c u l u i 3 0 . Cu p r i v i r e la acest domeniu, deşi era convins de necesitatea unei educaţii în sens str ict intelectual, nu ui ta însă să accentuieze r o l u l muzeelor de

2 7 Ibidem, p. 220. 2 8 Ibidem, p. 33. 2 9 Ibidem, p. 64. 3 0 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Tragedia Muzeului de Artă Naţională, extras din

„Convorbir i l i terare" , apri l ie . 1930, p. 1 şi u r m .

www.mnir.ro


„îmblînzire a popoarelor, p r i n înălţarea lor sufletească" 3 1 . I n f ine, caracteristic apare şi f a p t u l că, la u n an după mari le răscoale ţărăneşti d i n 1907, preocupat şi el de îndreptarea l u c r u r i l o r şi închipuindu-şi că s-ar putea reduce (?!) „prăpastia ce s-a dovedit că desparte clasele noastre sociale", Tzigara-Samurcaş preconiza n u atît o reformă agrară (deoarece — af i rma el, subiectiv şi tendenţios — „Pămînt i s-a mai dat ţăranului") , cît îndeosebi acţiuni energice pentru educarea morală a celor exploataţi, menite (iarăşi) să „îmblînzească s u f l e t u l " acestora, să insufle ceva „sfînt în cugetul l o r " 3 2 .

Dar, d in nou : sesizînd ceea ce se dovedeşte a f i constituit l i m i t e ale gîndirii şi activităţii l u i Tzigara-Samurcaş — determinate de for maţia sa ideologică, de poziţia pe care a deţinut-o în structura de clasă a societăţii în care a trăit — e necesar să se repete şi să se sublinieze şi acum că n u atare aspecte definesc esenţial existenţa şi opera sa, c i , d i m potrivă, ideile şi pr inc ip i i le înnoitoare promovate în domeniul teoriei muzeale şi înfăptuirile sale incontestabile ca practician, acestea a f i r -mîndu-se — altădată şi dăinuind şi astăzi — ca o substanţială c o n t r i buţie la progresul muzeografiei româneşti d in pr ima jumătate a veacului nostru.

Paginile de faţă au fost scrise cu convingerea că preluarea a ceea ce este valoros în moştenirea culturală lăsată de A l . Tzigara-Samurcaş este utilă progresului înregistrat de mişcarea muzeistică contemporană d i n ţara noastră. Totodată, cele consemnate de noi vor să f ie şi u n îndemn către o cunoaştere mai aprofundată a operei şi activităţii acestui vrednic s lu j i tor al muzeelor d in România, amplificîndu-se ceea ce aici se dovedeşte a f i numai schiţat, doar semnalat.

A L . T Z I G A R A - S A M U R C A Ş , M U S É O G R A P H E


A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş a déployé pendant la p r e m i è r e moit ié de notre siècle une laborieuse a c t i v i t é d'ethnographe, historien d'art et muséologue. L a part ie i m p é rissable de l 'héri tage culturel laissé par l u i se retrouve en mesure p r é p o n d é r a n t e dans le domaine de l a muséographie , ses plus importantes réal isat ions é tant liées à l 'act ivité de directeur d u Musée d ' A r t Nat ional et d'inspecteur généra l des musées dans le cadre d u Minis tère de l ' Instruction.

R e m a r c a b l e s ont é té les efforts de A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş pour construire l'édifice, former et organiser les collections du Musée d'Art , vérif iés par des articles et des écr i ts tels que : „Notre Musée N a t i o n a l " , „Musée Nat ional d 'Ar t et budget de l 'E ta t " , „Tragédie d u Musée Nat ional d ' A r t " , „Musée d u peuple r o u m a i n " , „Ce qu ' i l a été, ce qu ' i l est, ce qu ' i l devrai t ê t r e " etc. Des mér i tes t rès s p é c i a u x a eu aussi A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş en l 'organisation d'expositions d'art populaire roumain

3 1 Muzeografia românească, p. 104, 241 şi passim. 3 2 Ibidem, p. 53—54.

www.mnir.ro


à B e r l i n (1909), à A m s t e r d a m et V i e n n e (en 1919), à R o m e (en 1911), à P a r i s (en 1925 et 1927), à H e l s i n k i , Oslo et B r u x e l l e s (en 1935).

E n combinant l 'activité pratique dans le domaine de l a muséologie avec ses préoccupations théoriques, T z i g a r a - S a m u r c a ş a promu des idées et des principes régénérateurs pour son temps : aff i rmation d u rôle de facteur actif et efficient du musée dans le front de l a culture nationale et internationale ; plaidoyer pour la permanence de la relation m u s é e — publ ic ; accord de l a structure et d u profi l du réseau d'unités muséales avec les réal i tés et le c a r a c t è r e spécifique de chaque nation ; application des principes modernes du domaine de l a science aussi à l a pratique de l 'organisation proprement-dite d'un m u s é e (besoin de subordonner les structures architecturales et les m a t é r i a u x de construction a u but de l ' institution et de ses collections ; constitution sélect ive du patr imoine et assemblage des collections en se basant sur des cr i tères thémat iques c lairs et fermes ; introduction dans la m u s é o g r a p h i e roumaine, avec l 'architecte N . Ghika-Budeşt i , d u principe de l'espace d'exposition mobile, pouvant ê t r e modifie par des é léments de construction séparables ou glissants) .

E n l 'act ivité pratique et théoret ique de A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş on surprend quand m ê m e des l imites aussi , des erreurs explicables par son appartenance de classe, par son adhésion à l a politique culturel le promue par la monarchie et par les mi l ieux dirigeants de l 'Etat .

www.mnir.ro

A S P E C T E A L E BIODETERIORĂRII OBIECTELOR IN MUZEE

de E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

Degradarea obiectelor de muzeu, sub influenţa agenţilor biologici , micro sau macroorganisme, fenomen cunoscut sub numele de biodete-r iorare, constituie una d i n cauzele degradării obiectelor păstrate în condiţii i m p r o p r i i .

Ca s t r u c t u r i , în muzee, intîlnim o m u l t i t u d i n e heterogenă de obiecte. M u l t e d i n ele sînt de natură organică : hîrtie, pergament, obiecte d i n o«, corn, d i n lemn, obiecte de piele, piese text i le . De natură anor ganică sînt obiectele d i n ceramică, metal, piatră. Intîlnim şi obiecte cu componenţă complexă : p i c t u r i în ule i sau tempera, cărţi cu f i l e d in pergament sau hîrtie şi legături în piele sau ferecături metalice, piese text i le brodate cu f i r metalic etc.

Atît în sălile de expoziţie, cît şi în depozite, obiectele se găsesc nemi j loc i t în prezenţa factori lor f iz ico-chimici şi biologici ai mediulu i ambiant. Toţi fac tor i i , prezenţi în m e d i u l ambiant, în care este plasat obiectul, acţionează asupra l u i în mod continuu, iar în anumite condiţii, chiar d is t ruc t iv . Factor i i f iz ico-chimici , întîlniţi în sălile de expoziţie şi depozite — temperatura, umiditatea, lumina, compoziţia atmosferei —• sînt cuprinşi sub denumirea generală de „microclimat".

Factori i biologici aparţin atît regnului vegetal, cît şi regnului animal . D i n regnul vegetal se întîlnesc în muzee ca biodeterioratori : bacterii şi ciuperci , iar d in regnul animal , mai ales insecte ; uneori în depozitele prost întreţinute se întîlnesc şi mamifere rozătoare : şoareci, şobolani. Spre regretul nostru trebuie să situăm în această listă a biode-ter iorator i lor şi omul , care în mod voluntar , dar de cele mai mul te or i involuntar , d i n ignoranţă, produce, şi n u rare sînt cazurile, deteriorări importante p a t r i m o n i u l u i muzeal.

Cei mai răspîndiţi biodeterioratori , ce produc m a r i degradări obiectelor de muzeu, sînt ciupercile (mucegaiuri) şi insectele.

I n sălile de expoziţie şi spaţiile de depozitare biodeterioratori i pot ajunge cu uşurinţă p r i n in termediu l p r a f u l u i , a v iz i ta tor i lor sau o dată cu obiectele nou achiziţionate. I n permanenţă, în atmosferă se găsesc microorganisme în formă latentă, care ajunse pe obiecte de muzeu, în condiţii de mediu favorabile, se pot dezvolta şi pot produce în acest fe l degradarea obiectelor. Acest proces este favorizat de prezenţa praf u l u i , care reprezintă u n mi j loc foarte bun de vehiculare a biodeteriora-

www.mnir.ro

184 E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

tor i lor (spori de ciuperci, ouă de insecte etc.) ; pe de altă parte, p a r t i culele organice d i n componenţa p r a f u l u i servesc microorganismelor ca surse de hrană.

O altă cale de pătrundere a agenţilor biologici în muzeu o constituie v i z i t a t o r i i ce pot aduce pe hainele şi încălţămintea lor diferiţi biodeterioratori .

Obiectele nou achiziţionate, introduse fără o prealabilă examinare şi dezinfecţie în sălile de expoziţie sau în depozite, între celelalte obiecte, pot f i purtătoare de agenţi biologici chiar fără să prezinte simptome evidente de biodeteriorare.

Pentru ca biodeterioratori i să se dezvolte şi p r i n aceasta să-şi exercite procesul lor dis truct iv de degradare a obiectelor, este necesar ca ei să întîlnească condiţii favorabile de viaţă. Mucegaiurile necesită pentru dezvoltarea lor temperatur i cuprinse între 24—30°C, concomitent cu umidi ta te relativă mai mare de 70%. Insectele sînt destul de puţin pretenţioase la condiţiile de mediu. Pentru aceşti biodeterioratori t emperatura optimă se află cuprinsă între 20—30°C, dar cu l i m i t e de toleranţă m u l t mai larg i : de la —5 la i 40°C, iar umiditatea relativă necesară dezvoltării lor se află cuprinsă între 45—85%. O condiţie favorabilă atît pentru dezvoltarea mucegaiurilor, cît şi a insectelor o constituie lipsa ventilaţiei. Spaţiile de depozitare închise, neventilate, în care temperatura şi umiditatea aerului se menţin la n i v e l valoric r idicat , creează premise favorabile dezvoltării fenomenului de biodeteriorare.

S înt supuse biodeteriorării în special obiectele de natură organică. S-a constatat insă că există o serie întreagă de microorganisme capabile să-şi satisfacă nevoile de hrană şi d i n elementele componente ale struct u r i i anorganice a unor obiecte de muzeu ; s-au descoperit astfel bacterii biodeterioratoare ale pietrei şi meta lului , precum şi ciuperci deteriora-toare ale pietrei . Mar i le posibilităţi de adaptare ale biodeterioratori lor la cele mai variate condiţii de mediu şi la cele mai di fer i te surse de hrană, surse de hrană ce pot f i constituite d i n elementele componente ale obiectelor, explică degradarea obiectelor de muzeu sub acţiunea agenţilor biologici şi constituie u n pericol permanent al deteriorării acestora.

Acţiunea biodeterioratori lor asupra obiectelor se manifestă d i f e r i t în funcţie de intensitatea atacului şi constă fie în unele degradări cromatice superficiale, fie în transformări profunde în structura substratur i l o r obiectelor atacate.

Bacteriile sub formă de spori sînt răspîndite cu uşurinţă şi r a p i d i tate de către curenţii de aer. Ajunse pe suprafaţa obiectului , în momentul în care găsesc condiţii de viaţă ce corespund nevoilor lor se dezvoltă, degradînd mater ia lu l pe care au fost depuse.

Bacteriile pot deteriora atît obiecte de natură organică — textile, piele, pergament, hîrtie —, cît şi obiecte de natură anorganică — piatră, metal .

Pe pergament şi hîrtie, atacul bacterian se prezintă sub forma alterării substratului şi apariţiei unor pete d i f e r i t colorate.

Piesele texti le , ţesute d i n f ibre de natură vegetală (bumbac, in , cinepă) sînt supuse acţiunii bacteri i lor ce descompun celuloza d i n componenţa lor. Pe suprafaţa ţesăturii apar di fer i te pete, iar rezistenţa

www.mnir.ro

•see Hsiayi f deiuîu . I . \ 1er

paşa, care antuliï . < c in ν ? IL

h, şi care, dendu-se u « utorisatù η Acesta afi; F'3, o c u m şi stric ' ci usa ca

i ·*

i

A t a c de m u c e g a i pe h î r t i e de z ia r .

i

* t » ·*·· ' * , Ί * 1 * * .

A s p e c t m i c r o s c o p i c a l c i u p e r c i i A s p e r g i l l u s n i g e r V . T i e g h .

www.mnir.ro

www.mnir.ro

B I O D E T E R I O R A R E A O B I E C T E L O R I N M U Z E E 185

mecanică a f ibre lor scade considerabil ca urmare a procesului de degradare baeteriană. Acţiunea acestor microorganisme asupra text i le lor este favorizată de prezenţa unor substanţe organice (amidon etc.) provenite din operaţiile de finisare a obiectelor, substanţe ce constituie surse de hrană pentru bacterii .

Obiectele d i n piele sînt atacate de bacterii ce degradează colagenul d i n structura acesteia, creînd premise favorabile pentru dezvoltarea u l te rioară a ciupercilor biodeterioratoare.

Piatra poate f i deteriorată de unele bacterii , ce oxidează amoniacul d i n aer, transformindu -1 în acid azotos şi acid azotic, substanţe ce exercită acţiune corodantă asupra pietrei , mai ales asupra celei calcaroase.

Metalele pot f i şi ele supuse acţiunii deterioratoare a bacterii lor. Există unele bacterii ce au ca produse finale de metabolism anumite substanţe chimice — hidrogen sulfurat , acid sulfuric şi diferiţi alţi acizi, ce se depun la suprafaţa meta lului , corodîndu-1. Bacteriile se pot aglomera în colonii uriaşe pe suprafaţa obiectelor de metal, creînd adevărate micropile electrochimice ; coroziunea biologică este dublată de coroziune electrochimică, metalul f i i n d supus unei deteriorări f izico-chimice.

O categorie importantă a biodeterioratori lor o constituie ciupercile, iar d intre ele, pe obiecte de muzeu se întîlnesc cele cunoscute sub denumirea generală de „mucegaiuri". Ciupercile sînt l ipsite de pigment trof ic şi deci incapabile de a face sinteza substanţelor n u t r i t i v e . D i n această cauză, pentru a se dezvolta, ciupercile au nevoie de u n substrat n u t r i t i v organic, substrat ce poate f i constituit în anumite împrejurări de structura organică a unor obiecte muzeale : hîrtie, pergament, texti le , lemn. piele. Ciupercile produc alterări fizice substraturi lor pe care le atacă — fr iabi l i ta te . pierderea elasticităţii, diminuarea rezistenţei la îndoire, pulverizarea sau dezintegrarea mater ia lu lu i pe care se dezvoltă.

Pe hîrtie şi pergament mucegaiuri le se dezvoltă sub forma unor creşteri, de culor i difer i te , de aspect pislos sau prăfos, alcătuite d i n f i l a mentele ciuperci i . I n majoritatea cazurilor, la locul de atac hîrtia se pătează ; petele sînt d i f e r i t colorate în funcţie de ciuperca care le-a produs ; pete galbene sau cafenii (Aspergillus sp.), roşii (Pénicillium sp.), negre (Alternar ia sp., Cladosporium sp., Stachybotris sp.), roz-cafenii (Fusarium sp.). Atacul de Chaetomium sp. îşi manifestă apariţia sub forma unor îngrămădiri de mic i punctişoare negre, constituite d i n p e r i -teciile c iuperci i .

Infectarea unei cărţi poate f i declanşată atît de sporii preexistenţi în materialele d i n care aceasta a fost confecţionată, cit şi de sporii de ciuperci d i n aerul şi p r a f u l atmosferic. Unele ciuperci atacă substanţele de incolare, altele preferă cleiuri le de legătorie, iar altele f ibrele de celuloză ale hîrtiei. Distrugerea materialelor de incolare face ca hîrtia să devină poroasă şi deosebit de friabilă în locuri le de atac.

Texti le le atacate de ciuperci îşi modifică culoarea f ibre lor ; se produce procesul cunoscut sub numele de mucegăire, ce are ca rezultat f i n a l pătarea mater ia lu lu i , iar atunci cînd nu se intervine, ţesătura se distruge.

Pielea reprezintă u n substrat favorabi l dezvoltării mucegaiurilor, care decolorează mater ia lul , acoperă ornamentaţiile şi, în f ina l , produc perforaţii.

www.mnir.ro


P r i n t r e ciupercile biodeterioratoare se găsesc unele care atacă pict u r i l e în u le i sau tempera ; ele deteriorează s t ra tu l de culoare, grundul şi suportul p i c t u r i i . Cele mai dăunătoare (speciile de Aspergillus) sînt acelea care, luînd substanţe n u t r i t i v e d in toate straturi le , deteriorează grav pic tur i le .

O altă categorie de biodeterioratori întîlnită în muzee o constituie insectele.

Pe lemn, d intre reprezentanţii o r d i n u l u i Coleoptera se întîlnesc insecte xilofage d i n fami l ia Ipidae, cunoscute sub numele de cari i , care p e n t r u dezvoltarea lor au nevoie de foarte puţină apă şi se hrănesc cu amidonul şi zaharurile d i n lemn. Se dezvoltă foarte bine, producînd pagube şi pe hîrtie şi pergament.

Deteriorarea produsă de car i i pe lemn se manifestă sub formă de galer i i săpate de larve şi adulţi cu a j u t o r u l mandibulelor în toată masa obiectului ; la suprafaţă se observă o r i f i c i i rotunde sau ovale în funcţie de specia care le-a produs, o r i f i c i i ce reprezintă locurile de pătrundere ale insectelor în lemn. D i n aceste o r i f i c i i , la o uşoară scuturare, curge o pulbere fină, asemănătoare rumeguşului, provenită d i n rozătura insectei. Este de subliniat f a p t u l că numărul or i f i c i i lo r de pătrundere a insectelor în lemn n u este proporţional cu intensitatea atacului şi, deseori, u n număr foarte redus de o r i f i c i i maschează u n dezastru in te r i o r . Galeri i le transformă lemnul într-o masă spongioasă, iar rezistenţa sa mecanică scade foarte m u l t .

Cărţile pot f i şi ele atacate de cari i , care forează galeri i p r i n legăt u r i şi, deseori, în depozite se înregistrează atacuri masive şi pagube importante . D i n r a f t u r i l e de lemn, carii le trec în cărţi şi străbat şiruri întregi, distrugîndu-le. Pierderile sînt ireversibile, paginile cărţilor atacate se transformă \pur şi s implu în pulbere.

Tot d intre coleoptere se pot întîlni pe obiecte de muzeu specii de A n o b i u m d i n fami l ia Anobiidae. A t a c u l acestor insecte se recunoaşte după or i f i c i i l e intrării : 1—2 m m diametru, circulare şi regulate de parcă ar f i fost făcute de b u r g h i u . Anobi idele preferă obiectele d i n lemn vechi şi uscat, l emn de foioase (stejar, arţar), dar, mai ales, lemnul moale bogat în amidon (mahonul, l emnul de cireş, nuc, păr). Aceste insecte deteriorează şi cărţile vechi, hrănindu-se şi cu hîrtie şi cu pergament.

D i n fami l ia Dermestidae, larvele de Anthrenus museorum L degradează ţăsături de lînă, covoare, blănuri, colecţii de insecte şi ierbare.

I n unele depozite pot pătrunde insecte d i n o r d i n u l B la l tar ia — Blatta orientalis L (gîndacul negru de bucătărie) şi Phyl ladromia germanica L (gîndacul roşu de bucătărie), care deteriorează cărţile vechi, unde atacul aparè sub forma unor galer i i superficiale cu contur sinuos, insectele hrănindu-se cu hîrtie, pergament, piele şi text i le .

Pe text i le , lăsînd în urma lor tăieturi lungi , sinuoase, se dezvoltă foarte bine, de a l t fe l ca şi pe cărţi, hrănindu-se şi cu clei de legătorie şi hîrtie, reprezentanţi ai o r d i n u l u i Thysanura, cunoscuţi popular sub denumirea de „peştişori de a r g i n t " — Lepisma saccharina L şi Ctenole-pisma lineata Fabr.

Ţesăturile d i n lînă, covoare, veşminte şi blănuri sînt deteriorate de lepidoptere d i n fami l ia Tineidae, cunoscute sub denumirea de m o l i i ,

www.mnir.ro

B I O D E T E R I O R A R E A O B I E C T E L O R I N M U Z E E 187

ale căror larve preferă ca hrană keratina f i r u l u i de lînă. M o l i i l e produc numeroase perforaţii text i le lor atacate, degradîndu-le grav.

Pentru evitarea fenomenului de biodeteriorare în muzee, o importanţă deosebită o prezintă prevenirea apariţiei biodeterioratori lor p r i n blocarea căilor de pătrundere şi crearea unor condiţii de microcl imat i m p r o p r i i dezvoltării acestora.

Orice obiect nou achiziţionat, înainte de a f i introdus între celelalte exponate, trebuie examinat pentru depistarea eventualelor atacuri biologice. Se recomandă ca în cadrul depozitelor să existe o încăpere specială, o cameră de carantină unde să se păstreze obiectele nou achiziţionate şi de unde numai după dezinfecţie să se introducă obiectul nou între celelalte exponate sau în colecţiile d i n depozite. Trebuie dezinfectate toate obiectele, deoarece unele care aparent n u prezintă simptome de biodeteriorare, în realitate pot f i purtătoare de microorganisme. I n sălile de expoziţie şi în depozite se recomandă a se face u n control p e r i odic al stării de conservare a obiectelor pentru depistarea celora aflate în cursul procesului de degradare biologică. Obiectele depistate ca infectate trebuie imediat izolate şi tratate cu substanţe fungicide sau insecticide, în funcţie de agentul biodeteriorator.

O dezinfecţie generală a muzeului se recomandă la 4—5 ani odată. U n alt mi j loc de împiedicare a apariţiei fenomenului de biodete

r iorare i n muzee o constiuie crearea în sălile de expoziţii şi depozite a u n u i microcl imat i m p r o p r i u dezvoltării agenţilor biologici . P r i n asigurarea în săli a parametr i lor de temperatură şi umiditate relativă recomandaţi de l i teratura de specialitate pentru conservarea p a t r i m o n i u l u i muzeal (temperatura 18—20 + 2°C, umiditate relativă 50—60±5o/ 0 ) se creează condiţii nefavorabile dezvoltării factori lor biodeterioratori .

Măsurile care trebuie luate pentru evitarea apariţiei fenomenului biodeteriorării obiectelor de muzeu se înscriu în contextul general al normelor conservării corecte a p a t r i m o n i u l u i muzeal. Aceste măsuri se pot realiza f ie de personal calificat în această muncă (biologi-conserva-tor i ) , f ie de către muzeografi desemnaţi în acest scop.

A S P E C T S O F B I O D E T E R I O R A T I O N O F M U S E U M O B J E C T S

— Abstrac t —

T h i s paper shows some aspects of the biodeterioration phenomenon met w i t h the m u s e u m objects.

Biodeteriorating agents pertaining both to the vegetable kingdom and to the a n i m a l kingdom m a y be met i n the s h o w rooms and in stores, the most widespread being the fungi (moulds) and insects. T h e deteriorating biological agents may enter the m u s e u m through different w a y s : w i t h the atmospheric dust, through the agency of the visitores or w i t h the n e w l y acquired objects.

A r r i v i n g i n the s h o w rooms or i n the storage spaces, the biodeteriorating agents cannot develop and exert their destructive action on objects unless they f ind favourabi le life conditions, conditions w i t h i n w h i c h the ambient temperature and relat ive moisture a re p l a y i n g a leading part.

www.mnir.ro


T h e objects of organic nature (paper, parchement, wood, leather, textiles) are especial ly subjected to biodeterioration, but the existence of a complete series of micro-organisms has been ascertained that are capable to attack stone and metal ( inorganic objects).

T h e bacterial attack on paper, parchement , textile pieces, is appearing as substratum alteration looking as various coloured spots.

F u n g i are preferably at tacking substrata of organic nature — paper, parchement, textiles, wood, leather, producing physica l and c h e m i c a l alterations : var ious coloured spots appearing on the object surface, fr iabil i ty , loss of elasticity, res is tance reduction, pulver iz ing or disintegration of the mater ia l on w h i c h they are developing.

A m o n g insects the damaging action of the caries is especially remarkable , as these are xylophagous insects at tacking wood, paper, a n d parchement a n d producing degradations as galleries cut i n the object mass, m a r k e d at the surface by the insect entering orifices.

W i t h a v i e w to avoiding the biodeterioration phenomenon i n museums, of special importance is to prevent the appearance of the biodeteriorating agents by locking the entering w a y s and by creating microcl imate conditions that are i n a dequate to their development.

www.mnir.ro

N O T E ŞI C O M U N I C Ă R I

www.mnir.ro

C U P R I V I R E L A DATA ÎNTEMEIERII ORAŞULUI C A L L A T I S

de A U G U S T I N U L A N I C I

Sec. al V I I I - l e a î.e.n. marchează a doua mişcare de răspîndire a grecilor în Marea Mediterană '. în cadrul deosebit de complex al acestei „roiri", l i t o r a l u l septentrional şi vestic al Mării Negre este cunoscut de greci mai t i r z i u decît celelalte ţinuturi unde ei întemeiaseră c o l o n i i 2 .

A t u n c i cînd este vorba de colonizarea Pontu lu i E u x i n , tradiţia l i t e rară antică, pe lîngă faptul că este săracă sau laconică, mai este şi contradictorie 3 . Dacă His t r ia are o dată de întemeiere păstrată de u n izvor l i t e rar A, nu acelaşi l u c r u se poate spune despre Callatis. Ast fe l , ca a celor mai mul te colonii greceşti, data fundării oraşului este controversată. Pînă astăzi toate informaţiile l i terare, epigrafice, precum şi izvoarele arheologice referitoare la Callatis. nu sînt mai vechi de sec. al IV- lea î.e.n. A p r o x i m a t i v de pe la m i j l o c u l acestui secol, n i s-a transmis o unică scriere păstrată sub numele l u i Scylax d i n Carianda, care aminteşte numai numele C a l l a t i s u l u i 5 , fără nici u n alt amănunt suplimentar. Herodot. care cunoscuse şi menţionase în istori i le sale oraşele de pe ţărmul nordic şi vestic al Mării Negre, nu pomeneşte nimic despre Callatis. în ceea ce priveşte cele mai vechi inscripţii callatiene cunoscute pînă acum, ele

1 K . J . B e l o c h , Griechische Geschichtel,12, p. 218 şi u r m . ; G . Glotz , Histoire grecque, I , Des origines aux guerres médiques, Par is , 1925, p. 153—257 ; Gaetano de Sanctis , Storia de Greci dalle origini alla fine del V secolo2, F i renze , 1940. p. 406—465 ; J . B e r a r d , L'expansion et la colonisation grecque jusqu'aux guerres médiques, P a r i s , 1960 ; H . Bengtson, Griechische Geschichte Mi inchen , 1965, p. 86—99.

2 G . Glotz , op. cit., p. 153—257 ; J . B e r a r d , op. cit. ; D . M . P i p p i d i , în Din istoria Dobrogei, I , E d i t . A c a d . R . S. R., Bucureş t i , 1965, p. 145—149 ; C . Preda , Callatis, E d i t . Meridiane , Bucureş t i , 1968, p. 6.

3 D . M . P ippidi , op. cit., p. 147—148. 4 E u s e b i u s - H i e r o n y m u s , Chron., p. 95 b (cf. Fontes Historiae Dacoromaniae, I I ,

B u c u r e ş t i , 1970, p. 8—9) ; a n u l 657 î.e.n., pe care îl dă E u s e b i u s , reprezintă cronologia „ lungă" ; P s e u d o - S c y m n o s in vv . 766—770 (cf. Izvoare privind istoria României, I , 1964, p. 170—173), l a care evenimentul este corelat cu unele evenimente legate de mişcăr i le sciţilor, d i n a doua j u m ă t a t e a sec. a l V I I - l e a î.e.n. (cronologia „scur tă" ) . De fapt, şi în l e g ă t u r ă cu data e x a c t ă a întemeieri i Is t rosului sînt controverse.

5 S c y l a x din C a r i a n d a , G . G . M . , I , p. 54—58 (cf. Izvoare..., I , p. 132—133).

www.mnir.ro

192 A U G U S T I N U L A N I C I

..par a f i " 6 o dedicaţie către Atlhena Polias 7 şi o epigramă f u n e r a r ă 8 , ambele f i i n d datate pentru a doua jumătate a sec. al IV- lea î .e .n . 9 .

Informaţiile l i terare încep să devină mai numeroase şi preţioase abia în sec. I I — I î.e.n. In t re acestea, se înscrie în p r i m u l rînd un Per iplu , a t r i bu i t greşit geografului Seymnos 1 0 , alcătuit pe la începutul p r i m u l u i secol î.e.n. E l ne oferă ştirile d i n care se poate deduce data întemeierii Calla-t idei " . Traducerea d in greceşte a f ragmentului în cauză sună astfel : .....oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apăru la porunca dată de un oracol ; (heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea cînd Amyntas a preluat puterea peste macedoneni" l 2 . D i n cele citate, reiese în p r i m u l rînd originea doriană a coloniei, Heracleea Pontică f i i n d întemeiată în anul 560 î.e.n. de dorieni i d i n Megara. secondaţi de beoţieni 1 3 ; i n al doilea rînd, t e x t u l face aluzie la amănuntul după care fundarea Callatidei s-a făcut după consultarea u n u i oracol. Această informaţie contribuie, oricum, la o datare tîrzie a fundării coloniei, cunoscut f i i n d f a p t u l că, în faza finală a procesului de colonizare, preoţii sanctuarului l u i Apol lo de la Del f i joacă u n r o l deosebit. I n acest sens se cunoaşte obiceiul că, iniţial, procesul de organizare a coloniilor fusese lăsat în voia fiecărei metropole greceşti în parte M . I n al treilea rînd n i se oferă şi data a p r o x i mativă a întemeierii oraşului : „... au întemeiat-o pe vremea cînd A m y n tas a preluat puterea peste macedoneni" 1 5 . I n istoria Macedoniei se cunosc trei regi cu numele de Amyntas . Dacă s-ar f i indicat despre care d i n ei este vorba, evident, datarea oraşului s-ar f i impus aproape de la sine. Pentru a preciza, trebuie a m i n t i t că Amyntas I a domni t între ani i 540—498 î.e.n., Amyntas I I în j u r u l anului 395 î.e.n., iar Amyntas I I I in t re 390—369 î.e.n. 1 6 .

Majoritatea cercetătorilor problemei au admis că în acest Periegesis. a t r i b u i t l u i Seymnos, se face aluzie la Amyntas I 17', deci întemeierea ora-

6 D . M . P i p p i d i , op. cit., p. 182 şi nota 79. 7 M u z e u l d i n M a n g a l i a , i n v . nr . 88 ; D. M . P i p p i d i , în Akte des IV Intern.

Kongresses f. griech. u. lat. Epigraphik, V i e n a . 1964, p. 327 (cf. idem, D . I . D . , p. 182 nota 79).

8 Α. ο. M . , X I . , 1887, p. 34, nr. 34 ; cf. W . Peek, în „Studii clasice" , V I , 1964, p. 124.

9 D . M . P ippidi , Contribuţii la istoria veche a României, ediţia I l - a , E d i t . Ştiinţifică, Bucureş t i , 1967, p. 27.

1 ( 1 Pseudo-Scymnos , G . G . M . , I , p. 196—237 şi D i l l e r Aubrey , The tradition of the Minor Greek Geographers, O x f o r d , 1952 (cf. Izvoare..., I , p. 168—175).

1 1 A u t o r u l acestui per iplu foloseşte ca izvor o lucrare scr isă în j u r u l a n u l u i 200 î.e.n., care a a p a r ţ i n u t lui Demetrios d i n Cal la t i s (cf. Izvoare..., p. 169, nota 3).

1 2 Pseudo-Scymnos , vv . 761—764, în op. cit. 1 3 S t rabon, Geografia, V I I , 6, 1 ; M e m n o n , F. Gr. Hist., I I I , B . ι'· Istoria României, I , E d i t . A c a d . R . P . R . , Bucureş t i , 1960, p. 167. 1 3 Ps . Seymnos, op. cit., loc. cit. 1 6 P a u l Cloché, Histoire de la Macédoine, jusqu'à l'avènement d'Alexandre

le Grand, Payot, P a r i s , 1960, p. 28—110 ; J . K a e r s t , artic . Archelaos , în R . E . , t. I I , 1896, col. 446—448 ; idem, artic . Amyntas I I I , în R . E . , t. 1, 1894, col. 2 006—2 007.

1 7 J . Weiss , Die Dobroudscha im Altertum, Sarajevo , 1911, pp. 27 şi 62 ; K r i s t e r H a n e l l , Megarische Studien, L u n d , 1934. p. 130 ; R. V u l p e , H . A . D . , B u c u r e ş t i , 1038, p. 65 (care m e n ţ i o n e a z ă c ă oraşul în discuţie , „este cea m a i nouă dintre ctitoriile greceşt i din Pontul S t îng" ) ; C h r . M . Danov, Zapadniat brag na Cerno More ν Drevnostta, Sofia , 1947, p. 88 ; T . V . B l a v a t s k a i a , Zapadnopontiiskie goroda..., Moscova, 1952, p. 30 ; Istoria României, I , p. 167 ; D. M . P ippidi , în „Studii c lasice" , V I I , 1965, p. 330 ; idem, D . I . D . , I , p. 152 şi 182 ; V I . I l iescu , în „ P o n t i c e " , 3, 1970, p. 92 şi nota 54 în care respinge categoric ipoteza unei întemeieri tîrzii a oraşului .

www.mnir.ro

D A T A Î N T E M E I E R I I O R A Ş U L U I C A L L A T I S 193

şului s-ar f i înfăptuit în ul t imele decenii ale sec. VI - lea î.e.n sau, mai sigur, în j u r u l anului 500 î.e.n. Oricum, dacă s-ar accepta această ipoteză, naşterea Cal lat isului are loc numai la două sau tre i decenii după f u n d a rea metropolei, Heracleea Pontică.

Alţi cercetători, pornind de la Lista oraşelor t r ibutare Atenei (ATL) către anul 425/424 î.e.n. 1 8 , emit părerea p o t r i v i t căreia oraşul Callatis ar f i p u t u t f i întemeiat pe la începutul celui de-al IV- lea secol î.e.n. 1 9 . Lista atică, în condiţiile deosebit de precare în care ne-a parvenit — cu mul te lacune —, a iscat o serie de dispute p r i v i n d lecţiunea unor toponime. I n capitolul care trebuia să cuprindă aliaţii d i n Pontul E u x i n , în f r a g mentul I V 165, apare u n toponim, ale cărui pr ime l i tere — Κ A, — sînt întregite : K A ( R K I N I T I S ) de către u l t i m i edi tor i ai acestei liste 2 0 . M o t i v u l care duce la lecţiunea de mai sus este generat mai ales de i n c e r t i t u dinea p r i v i n d data de întemeiere a coloniei greceşti, despre care lucrarea atribuită l u i Seymnos ne informează că ar coincide cu preluarea unei domni i de către u n rege cu numele de Amyntas . I n acelaşi context, u l t i m i i edi tor i ai Listei atice admit că regele în discuţie ar putea f i cel de-al treilea, tatăl l u i F i l i p al I I - lea .

Spre deosebire de cei care adoptă lecţiunea K A ( R K I N I T I S ) , alţii propun întregirea : K A ( L L A T I S ) 2 1 .

Va t rebui să ne reîntoarcem la t ex tu l l u i Pseudo-Scymnos pentru a face o remarcă legată mai ales de versuri le 762—763, care, în traducere românească, se prezintă astfel : (Heracleoţii) au intemeiat-o (Callatida) pe vremea cînd Amyntas a preluat puterea peste macedoneni" 2 2 . De aici, credem că se înţelege de la sine că acest rege a avut la o anumită dată puterea, pe care a pierdut-o într-un complex de împrejurări, pentru ca apoi să preia puterea. V e r b u l t ranzi t iv d i n tex tu l citat este deosebit de convingător d i n acest punct de vedere. Totuşi, pentru a încerca o c l a r i f i care, este necesară o scurtă incursiune în istoria Macedoniei, de la sfîrşitul sec. al VI - lea î.e.n. pînă în primele decenii ale celui de-al IV- lea secol î.e.n. Ast fe l , p r i m u l Amyntas (540—494) este şi p r i m u l mare rege atestat atît de Eusebius în cronologia sa 2 3 , precum şi de Herodot în istorii le sale 2 4 . E l este p r i m u l rege al Macedoniei ca personaj i s t o r i c 2 5 , luînd domnia în condiţii obişnuite după moartea l u i Perdicas 1 2 6 . Tucy-

1 8 I . G . , I 2 , 63, 64 (alte fragmente publicate de A . B . West) ; cf. D . M . P i p p i d i în „Studii c las ice" , V I I , p. 329—330 şi notele ; idem, D . I . D . , I , pp. 181—182 şi notele. L i s t a a t i că a t r ibuturi lor cuprinde oraşele care f ă c e a u parte din p r i m a L i g ă m a r i t i m ă a t e n i a n ă ( L i g a del io-at ică) şi e rau tr ibutare Atenei c ă t r e a n u l 425/424 î.e.n.

1 ! ) B . D . Meritt . H . T . W a d e - G e r y , M . F . Mc. Gregor, The Athenian Tribute Lists, I, C a m b r i d g e Mass. , 1939, pp. 527—539.

2 0 Ibidem. 2 1 D . M . P i p p i d i , i n „Studii c lasice" , V I I , pp. 329—330 ; idem, D . I . D . , I ,

pp. 181—182. 2 2 Ps . S c y m n o s , v .v . 762—764, în Izvoare..., I , p. 170—171, traducerea i n r o m â

neşte se prezintă astfel „(Heracleoţi i ) au î n t e m e i a t - o pe v r e m e a cînd A m y n t a s a preluat d o m n i a peste macedoneni" . . . (trad. V . Popescu).

2 3 Eusebius din Caesarea , Cronologia (cf. P a u l Cloché, op. cit., p. 33). 2'' Herodot, Historii, V, Π. 2 5 Cf . P a u l Cloché, op. cit., p. 31. M Herodot, V , 22 ; V I I I , 137—139. Perdicas I este u n rege mitic , vezi G . Glotz,

Histoire grecque, I I I , P a r i s , 1936.

www.mnir.ro


dides ne transmite ştirile d i n care aflăm că. sub acest rege, nu s-au desfăşurat evenimente deosebite, în afară de unele anexiuni teritoriale mai m u l t sau mai puţin importante 2 1 . După mai bine de u n secol, în p r i m u l deceniu al sec. al IV- lea î.e.n., în Macedonia se instaurează, t i m p de 7—8 ani, o perioadă tulbure , plină de frămîntări politice, cu violenţe şi schimbări bruşte de situaţii, succedîndu-se la domnie t re i regi : A r c h e -laos I I , Amyntas I I şi Pausanias. Aceştia sînt asaltaţi de alţi pretendenţi la domnie. A n u m i t e provinc i i , ca de pildă Lyncestida, caută să se desprindă de sub tutela macedoneană. I n acest t i m p Amyntas I I şi Pausanias sînt asasinaţi, fiecare după cîte u n an de domnie. U l t i m u l era u n uzur pator şi nu făcea parte d i n aşa zisa dinastie a Argeazilor, d i n care făcea Archelaos I I , Amyntas I I şi Amyntas I I I . Perioada tulbure despre care am a m i n t i t ia sfîrşit aproximat iv în j u r u l anilor 393/392. cînd preia puterea argeadul Amyntas I I I . Foarte semnificativ este f a p t u l că Pausanias a fost u n uzurpator, şi cel care a luat puterea după el era u n argead, adică, în sensul continuităţii dinastiei, acesta ,,a pre luat " puterea după dispariţia uzurpatorulu i . Chiar în p r i m u l an de domnie al noulu i argead se desfăşoară iar unele evenimente politice legate de mişcări ale i l i r i l o r . După Diodor, în anul 393/392 i l i r i i izbutesc să ocupe Macedonia, alungîndu-1 pe noul r e g e 3 0 . I n faţa acestei situaţii regele macedonean reuşeşte să obţină alianţa unor oraşe greceşti d i n Peninsula Chalcidică, preluînd puterea şi regatul , domnind apoi 23 de a n i 3 1 .

I n s p r i j i n u l celor relatate de Diodor, v ine o inscripţie care păstrează tex tu l u n u i t ratat de alianţă a l u i Amyntas cu O l i n t u l . P r i n t r e altele, t r a t a t u l st ipula unele avantaje teri toriale acordate O l i n t u l u i . Inscripţia este datată pentru anul 390/389 î . e .n . 3 2 .

O altă informaţie — care vine şi subliniază evenimentele mai sus relatate — reiese d i n t r - o indicaţie a l u i Isocrate, care suna astfel : „... Amyntas , regele Macedoniei..., învins de barbari , vecini i săi, a fost deposedat de toată Macedonia, f i i n d obligat să părăsească ţara sa, pentru a-şi salva viaţa ; în absenţa sa, n u a mai fost război ; după u n t i m p el revine în Macedonia cu a j u t o r u l tessalienilor. Revenind în regatul său, el a preluat puterea ereditară" 3 3 .

Cele t r e i izvoare amint i t e sînt unanime în ceea ce priveşte evenimentele politice desfăşurate în p r i m i i ani de domnie a l u i Amyntas I I I , adică pierderea fortuită a p u t e r i i , apoi preluarea acesteia 3 4 , aproximat iv în j u r u l a n u l u i 390 î.e.n. Este evident că atunci cînd Pseudo-Scymnos scrie că „Amyntas a preluat puterea peste macedoneni" 3 5 se referă la cel de-al I I I - l e a rege cu acest nume, şi că acest moment coincide în t i m p şi cu fundarea coloniei doriene Callatis. Această dată n u poate f i f ixată

2 7 Tucydidas , I I , 99. 2 8 Cf . P a u l Cloché, op. cit., pp. 104—107. 2 0 Ibidem, p. 107. 3 0 Ibidem, p. 108. 3 1 Ibidem, p. 110. 3 2 Ibidem, 110—111. 3 3 Ibidem. 3 1 Pseudo-Scymnos , v.v. 763, în op. cit. 3 5 Ibidem

www.mnir.ro

D A T A Î N T E M E I E R I I O R A Ş U L U I C A L L A T I S 195

decît în j u r u l anului 390 î . e .n . 3 6 . In s p r i j i n u l acestei datări pledează şi descoperirile arheologice, care, toate, nu depăşesc sec. a l IV- lea î . e .n . 3 7 . Astfel, pr ima incintă de apărare a oraşului datează de pe la m i j l o c u l acestui secol 3 8 , iar necropola coloniei nef i ind anterioară celei de a doua jumătăţi a sec. respectiv 3 9 . De asemenea, cele mai vechi inscripţii locale sînt datate către cea de a doua jumătate a sec. a l IV- lea î . e . n . 4 0 , totodată, primele emisiuni monetare apar i n ul t imele decenii ale aceluiaşi secol 4 1 . Dezvoltarea in t i m p şi spaţiu a coloniei doriene se va face într-un r i t m destul de rapid, lucru explicat de al t fe l datorită unor factori economici şi pol i t ic i , care se manifestă pe mai multe p l a n u r i . T r i b u r i l e autohtone din zona istro-pontică fuseseră antrenate încă de la sfîrşitul sec. a l V-lea î.e.n. spre u n mod nou de viaţă datorită dezvoltării interne, precum şi a impulsuri lor civilizaţiilor sud-tracice, ibrice, elenice şi scitice. In această zonă se poate v o r b i despre noua civilizaţie de t i p Latène încă de pe la anul 450 î . e .n . 4 2 . A c u m se constată i n mediul autohton intensificarea metalurgiei f i e r u l u i , răspîndirea roţii o larului , construcţii de aşezări întărite, care atestă noua activitate economică, politică, militară şi artistică 4 3 .

I n t r - u n asemenea context economic şi polit ic , înflorirea spectaculoasă a Callat isului , pe toate planuri le . în sec. a l IV- lea î.e.n. este firească, colonia doriană f i i n d încă de la începuturile sale u n centru producător de g r î n e 4 4 , precum şi u n centru de dezvoltare a meşteşugurilor şi a negoţului 4 5 .

: w 'Legat de ipoteza unei întemeieri tîrzii a oraşului , nu f ă r ă i m p o r t a n ţ ă sînt şi unele evenimente politice desfăşurate la confluenţa secolelor V şi I V î.e.n. şi în primele decenii ale sec. al I V - l e a î.e.n., care (prin anologie) sînt m a i mult decît semnificative. Astfel , încă d i n a n u l 424 î.e.n., ol igarhii d i n Heracleea P o n tică , a jutaţ i de D a r i u s I I , î n l ă t u r ă de la putere gruparea d e m o c r a t i c ă . A c e a s t ă situaţie are ca u r m a r e emigrarea celor învinşi, şi se pare că ei sînt aceia care în j u r u l a n u l u i 420 î.e.n. întemeiază colonia Chersonesul T a u r i c . După a c e a s t ă dată , mai ales pe la începutul sec. a l I V - l e a î.e.n., cercuri le oligarhice din Heracleea Pontică ac ţ ionează în continuare î m p o t r i v a resturilor grupări i democratice. Tot acum, Clearhos , c o n d u c ă t o r u l acestei grupări , este ostracizat. Aces ta v a p r i m i permisiunea să se înapoieze în oraş de abia în 374 î.e.n., cf. V . V . S t ruve , Grecia antică, pp. 435—443 şi 713).

3 ' R. V u l p e , H . A . D . , p. 155 ; idem, în „ P o n t i c e " I I , 1965, p. 152—153. D i n nou este admis faptul c ă oraşul Cal la t i s ar putea fi u l t ima colonie g r e c e a s c ă întemeiată în vestul Pontului E u x i n . î n s p r i j i n u l acestei c o n s t a t ă r i poate să v ină şi s i tuaţia topograf ică a oraşului , s i tuaţ ie c u totul defavorabi lă în raport cu cea a celorlalte o r a ş e în temeia te anterior. Acestea „ o c u p a s e r ă " porţ iuni din faleză care, pe l îngă condiţi i le portuare şi de a p ă r a r e excelente, aveau şi zone agricole mai bune, m a i fertile ; R. F lorescu , Ghid arheologic al Dobrogei, E d . Meridiane , Bucureşt i , 1968, p. 43 ; C . P r e d a , op. cit., p. 7.

3 8 Const. C . P r e d a , Callatis, p. 20 ; R. F l o r e s c u , op. cit., p. 43. 3 9 C . Preda , op. cit., p. 25. 4 0 D . M . P i p p i d i , op. cit., p. 182, şi nota 79 ; idem, Contribufi i . . . , p. 27. 4 1 B . P i c k , Die antiken Miinzen Nord-Griechenlands, I , 1, p. 86 ; E m . C o n d u

rachi, în „Bul . Şt i inţ i f ic" , I I , 1950, (1), p. 19 ; D . M . P i p p i d i , op. cit. ; Const. Preda, Moneda antică în România, p. 14.

D. B e r c i u , A propos de la genèse de la civilisation Latène chez les Géto-Daces, în „Dacia" , N.S . , I , 1957, p. 133—142 ; i d e m , Sînt geţii traci nord-dunăreni ?, în S . C . I . V . , V I , 1960 p. 261—283 ; idem, Zorile istoriei în Carpaţi s i la Dunăre, Edit . Şti inţifică, B u c u r e ş t i , 1966, p. 267 şi u r m . ; idem, Lumea celţilor, E d . Şt i inţ i fică, Bucureşt i , 1970, p. 78.

4 3 I d e m , op. cit., p. 78—79. 4 4 D . M . P i p p i d i , D . I . D . , I , p. 155. 4 5 Ibidem.

www.mnir.ro


S U R L A D A T E D E L A F O N D A T I O N D E L A V I L L E D E C A L L A T I S


E n se basant sur les sources l i t téraires cor roborées avec les d é c o u v e r t e s archéologiques, on é m e t l 'hypothèse d 'après laquelle l a date de l a fondation de la v i l l e de C a l l a t i s serait s i tuée pendant la p r e m i è r e décennie du I V e siècle a.n.è.

www.mnir.ro

O P L A C A D E CENTURĂ D E S C O P E R I T A L A CHIRNOGI

de G E O R G E T R O H A N I

Efectuîndu-se săpături arheologice în comuna Chirnogi , j u d . I l fov , s-a descoperit o aşezare de t i p rustic geto-dacă, situată la marginea de vest a comunei. Pînă i n prezent au fost dezvelite 15 locuinţe şi 11 gropi datînd de la sfîrşitul sec. I I I — sec. I î.e.n.

Sub vatra locuinţei 11, datînd d in pr ima jumătate a sec. I î.e.n., a fost găsită o placă de centură din bronz aplicată pe u n miez de fier.

F i g . 1. P l a c a de c e n t u r ă de la C h i r n o g i .

www.mnir.ro

198 G E O R G E T R O H A N I

I n parte distrusă, de formă dreptunghiulară (10,6 X 7,1 cm), la u n u l d in capete miezul de f ier se continuă p r i n t r - o ti jă lată, îndoită în j u r u l u n u i p i ron , alcătuind închizătoarea. Placa de bronz este decorată p r i n ciocănire. Pe marg in i se află u n chenar compus d i n două l i n i i în relief. Pe la tura mică, d in dreptul închizătoarei, perpendicular d i n chenar pornesc mic i l i n i i paralele, adîncite, ce se opresc pe o nouă l in ie în relief . D i n la tur i le lungi ale chenarului pornesc semicercuri formate de asemenea d i n cîte două l i n i i în relief, pe una d i n l a t u r i păstrîndu-se t r e i astfel de grupe de semicercuri, iar pe cealaltă una. Cele două grupe d in colţurile chenarului conţin în inter ior şi sînt despărţite între ele de cîte două noi grupe de cercuri mic i concentrice. I n m i j l o c u l plăcii se află şapte cercuri concentrice, d iametrul m a x i m f i i n d egal cu cel al semicercuri lor ( f ig . 1).

P r i n formă şi decor, această piesă se aseamănă cu alte descoperiri de acelaşi t i p . Cea mai apropiată ca decor pare a f i placa de la Piatra Roşie 1 al cărui chenar este identic. Semicercurile însă, cîte t r e i pe f i e care latură lungă nu conţin cercuri concentrice în i n t e r i o r u l sau în afara lor ( f ig . 2/4).

M o t i v u l semicercurilor, dar combinat cu l i n i i , puncte, zig-zag-uri , etc., se reîntîlneşte pe placa de la Orlea 2 ( f ig . 3), pe cea încă inedită d i n O l t e n i a 3 , pe cea d i n M o l d o v a 4 sau pe cea de la H r t c o v e ţ 5 ( f ig . 2/2).

Tre i fragmente asemănătoare au fost descopertite şi la Popeş t i 6 , f i i n d socotite ca făcînd parte d i n t r - o teacă de pumnal , p r i n comparaţie cu cea apărută anterior, decorată, p r i n t r e altele, cu t re i f igur ine umane 1 . Chenarele t u t u r o r acestor plăci sînt aproape identice, iar în colţuri, la f ragmentul mai mare se află cite u n cerc format de asemenea d i n t r - o l inie în relief ( f ig . 2/3).

M o t i v u l cercurilor concentrice în i n t e r i o r u l u n u i chenar, de astă dată d i n t r - o l in ie înşnurată se reîntîlneşte şi pe placa de aur d in colecţia Egger 8 descoperită, se pare, în Transilvania.

P r i n urmare, toate aceste plăci, f ie că sînt de centură, f ie teci de pumnal , au o formă şi u n decor asemănător. Ele sînt executate într-un st i l local, care pe alocuri aminteşte de motivele decorative ce împodobesc

1 C . D a i c o v i c i u , Cetatea dacică de la Piatra Roşie, 1954, p. 89, p l . X V I / 1 0 . 2 E . Comşa , „ A p u l u m " , X , 1972, p. 70—71, f. 5. 1 Ibidem, p. 74.

4 I n f o r m a ţ i e M . Babeş , pentru care - i m u l ţ u m i m . 3 S . Nac, , . R a d V o i v o d j i n s k i h M u z e j a " , 9, 1960, p. 127, p l . X I I / 9 . G R. V u l p e , Materiale, Bucureş t i , V I I , 1961, p. 331, f. 8. 7 Ibidem, I I I , 1957, p. 234, f, 23. 8 A . Szaraz , „Archaeologia i Ertesi to" , X I , 1891, p. 321 ; V . P â r v a n , Getica,

p. 334, f. 222/9. 9 A . F i l i m o n , „ D a c i a " , I , 1924, p. 357, f. 86—90.

www.mnir.ro

F i g . 2. P lăc i de c e n t u r ă : 1. Colecţia Egger — V i e n a ; 2. H r t c o v e ţ ; 3. Popeşti ; 4. P i a t r a Roşie.

www.mnir.ro

200 G E O R G E T R O H A N I

piesele de acelaşi t ip , dar n u mai d i n bronz şi cu decor i n c i -zat, d i n p r i m a epocă a f i e r u l u i . D i n numărul re la t iv mare al acestora, putem menţiona pe cele de la Suseni 9 , Spălnaca 1 0 , Pecica", Guşteriţa 1 2 , Fer ig i le 1 3 , N o v i Beceg 1 4 sau Yapode d i n K o m p o l j e 1 5 .

I n ce priveşte datarea lor, majoritatea cercetătorilor le fixează între sfîrşitul sec. I I — sec. I î.e.n., inolinînd p e n t r u pr ima jumătate a celui d i n urmă. O placă de centură tot d i n bronz şi fixată pe u n miez de f ier , dar nedecorată, a fost descoperită la Lukaşovca 1 6 , înt r - o necropolă d in sec. I I — 1 î.e.n.

Ţinînd seama de contextul în care a fost găsită şi de forma ei, recenta descoperire se încadrează şi ea în datele de mai sus *.

F i g . 3. P l a c a de c e n t u r ă de l a O r l e a .

U N E P L A Q U E D E C E I N T U R E D E C O U V E R T E A C H I R N O G I


P e n d a n t les fouilles effectué dans l 'habitation geto-dace de Chirnogi , j u d . I l fov , on a d é c o u v e r t une plaque de ceinture en bronze appliqué sur un noyau de fer. P a r sa forme et son décor elle resemble à d'autre plaques pareilles qui datent de la f i n d u I I — I siècle av.n.è .

1 1 1 J . H a m p e l , Bronzkor, I I , p l . C L . ; H . Dumitrescu , , . D a c i a " , V — V I , 1935— 1937, p. 218, f. 13.

u L . Marton, „Archaeologiai Er tes i to" , X X I X , 1909, p. 409 ; V . P â r v a n , op. cit., p. 329, f. 217.

1 2 F I . Romer , „Archaeologiai Er tes i to" , I V , 1870, p. 81 ; V . P â r v a n , op. cit. p. 317, f. 206.

1 3 A l . V u l p e , Ferigile, Bucureşt i , 1967, pl . X X I V . ''• S. Nac, op. cit., 4, 1955, p. 49, p l . I V , f. 4, 6. '"' R. B i z i c — Drechsler , Arheoloski radovi i rasprave, Zagreb, 1959, p. 245—278. " ; G . Fedorov, M . I . A . , Moscova, 89, 1960. p. 314, f. 7/9. * Desenele executate de E . Petrache.

www.mnir.ro

INTERPRETĂRI A R H E O L O G I C E * : CONSIDERAŢII ASUPRA C A M E E I ORGHIDAN

de prof. dr. doc. K U R T H O R E D T

într-un merituos studiu M . Gramatopol se ocupă cu u n produs i m p o r t a n t al g l i p t i c i i romane, i n t r a t în c i r c u i t u l ştiinţific abia în al patrulea deceniu al acestui secol şi căruia i s-a acordat, d i n acest m o t i v , o atenţie mai redusă în publicaţiile de specialitate '. După mărime şi greutate, cameea Orghidan ocupă un loc de f r u n t e p r i n t r e produsele de acest fe l şi este expusă în prezent în Muzeul de Istorie al României, fapt ce justifică să se discute în publicaţia acestei instituţii, pe scurt, unele probleme legate de această piesă remarcabilă.

în partea de jos a cameei sînt reprezentaţi doi v u l t u r i retrocefali , cu aripi le deschise, iar deasupra lor se află busturi le u n u i bărbat şi al unei femei, între care stă u n palladium ( f ig . 1). A u t o r u l mai sus citat o datează în sec. al IV- lea şi o interpretează ca apoteoza împăratului Iu l ian Apostatul , ca f i i n d reprezentarea u n u i împărat a cărui soţie a decedat scurt t i m p înaintea soţului ei şi care a beneficiat, de asemenea, de consecratio. J. Banko susţinea că g r u p u l de pe camee înfăţişează apoteoza l u i Septimius Severus 2 , pe cînd C. Mois i l o atr ibuia l u i Lucius V e r u s 3 . Interpretările variate care au fost propuse pentru diferitele camee m a r i , de ex. pentru cameea M a r l b o r o u g h 4 , arată cît de dificilă este datarea şi încadrarea unor piese de acest gen şi este explicabi l că n i c i sardonixul de la Bucureşti nu face o excepţie în această privinţă. Fără pretenţia de a discuta în mod exhaustiv problemele l u i . şi mai m u l t pentru a contr ibui la formarea unei păreri uni tare şi general admise, încercăm să facem unele precizări şi sugestii pr iv i toare la inter pretarea cameei Orghidan.

Ipoteza că ea trebuie atribuită l u i I u l i a n Apostatul se bazează pe u n raţionament de ordin logic şi istoric, faţă de care se pot invoca însă cîteva obiecţii. Cameea de pe coperta ves t i tu lu i codice Ada d i n Biblioteca

* Interpretări arheologice I au a p ă r u t în „ A c t a Musei Napocensis" , 5, 1969, p. 419—428, I I în S . C . I . V . , 24, 1973, p. 299—310 şi I I I în „ A p u l u m " , 11, 1973.

1 M . Gramatopol , în „ L a t o m u s " , 24, 1965, p. 870—885. 2 J . B a n k o , în Demareteion, 1935, p. 124—129. : ! C . Moisi l , în „Bulet inul societăţii numismat ice r o m â n e " , 37, 1943, p. 11—38. '' Cf . Enciclopedia dell'arte antica clasica e orientale, vol . I I , p. 293.

www.mnir.ro

202 K U R T H O R E D T

F i g . 1. C a m e e a O r g h i d a n (Muzeul de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a ) .

municipală de la Tr ie r ( f ig. 2) reprezintă în regis trul superior, deasupra unor v u l t u r i asemănători, de asemenea retrocefali şi cu ar ipi le deschise, imaginea unei f a m i l i i imperiale (a l u i Claudius sau Constant in) 5 , caz î n care este greu de admis ca şi copii i să f i fost trecuţi p r i n t r e zei şi să f i

5 A . F u r t w â n g l e r , Die antiken Gemmen, vol . I I I , B e r l i n - L e i p z i g , 1900, p. 323, fig. 167, r e p r o d u s ă pr intre altele şi la L . V o e l k l , Der Kaiser Konstantin, M u n c h e n (1967), fig. 70.

www.mnir.ro

C O N S I D E R A Ţ I I A S U P R A C A M E E I O R G H I D A N 203

F i g . 2. C a m e e a de l a T r i e r (Biblioteca m u n i c i p a l ă din T r i e r ) .

fost deja morţi la data lucrării cameei. I n a doua jumătate a secolului al IV-lea, cînd creştinismul era recunoscut de cîteva decenii ca rel igie oficială de stat, este şi îndoielnic dacă împăratului I u l i a n i s-a mai acordat apoteoza. P r i n aceasta se pune insă sub semnul întrebării datarea şi atribuirea propusă pentru piesa bucureşteană.

împotriva interpretării amint i te pledează însă şi argumente s t i listice. Pe cînd în secolul al IV- lea împăraţii poartă părul de obicei pieptenat drept şi spre f runte , acoperit cu o diademă de perle, bărbatul de pe camee are o barbă mai stufoasă şi părul vîlvoi. Aceste trăsături sînt, mai de grabă, caracteristice pentru p o r t u l părului pe la sfîrşitul secolului al I I - lea şi începutul secolului u r m ă t o r 6 , iar explicaţiile anterioare (propunînd pe Lucius Verus sau pe Septimius Severus) se încadrează de asemenea în acest in terva l de t i m p . La Lucius Verus ochii

0 M. Bernhart , Handbuch der Mixnzkunde der romischen Kaiserzeit, H a l l e , 1926, volumul cu planşe.

www.mnir.ro

204 K U R T H O R E D T

sînt însă adînciţi în o r b i t e 7 , iar la Septimius Severus nasul este mai proeminent, pe cînd forma amigdaloidă a ochilor de pe cameea Orghidan caracterizează mai de grabă portretele l u i Commodus 8 . Dacă încadrăm piesa, corespunzător a t r i b u i r i l o r mai vechi şi pe baza p o r t u l u i părului, în perioada de trecere de la secolul al I I - lea la cel de al I I I - l ea , atunci ea ar putea să reprezinte, după forma ochilor, cel mai probabi l port r e t u l l u i Commodus. I n acest caz piesa trebuie să f i fost lucrată abia după 197 e.n.. deoarece l u i Commodus i s-a aplicat mai întîi, după moarte, damnatio memoriae şi abia după cinci ani Septimius Severus 1-a reabil i tat şi i-a acordat consecratio, vo ind să lege stăpînirea şi dinastia lu i de cea premergătoare 9 .

I n afară de această a t r ibuire există şi o altă posibilitate pentru interpretarea sardonixului bucureştean. Acesta are, în afară de piesa de la Tr ier , cele mai apropiate legături cu cameea de la Ber l in , care reprezintă, într-un cadru oval, aceeaşi scenă : doi v u l t u r i cu aripi le deschise şi cu capetele întoarse înapoi, iar deasupra lor bustul u n u i bărbat şi al unei femei, cu un palladium în mi j loc (fig. 3) l 0 . Elementele componente ale celor două piese (de la Bucureşti şi Berl in) sînt deci identice. Pentru cea d i n urmă, A . Furtwăngler neagă executarea ei în secolul al IV- lea şi o datează. întocmai ca şi pe cea de la Tr ier , în t i m p u l împăratului Claudius. N u consideră că bustul masculin reprezintă u n portret , ci crede că s-a redat, doar în mod general, capul u n u i erou cu barbă, înrudit cu imaginea l u i Hercule. Cameea reprezintă „apoteoza u n u i erou care poartă pal ladiul pe mînă şi este încoronat de zeiţa u n u i oraş". A r putea să f ie ..Aeneas divinizat , Divus Pater Indiges, cu pal ladiul troian, care este încoronat de zeiţa oraşului L a v i n i u m , de unde pal ladiul ar f i ajuns mai t i r z i u la Roma". Explicaţia pentru scena de pe piesa berlineză ar t rebui să f ie valabilă şi pentru cameea de la Bucureşti, dată f i i n d identitatea elementelor constitutive. D i n punct de vedere cronologic există însă probabil o anumită diferenţă i n t i m p . deoarece se pot observa fără îndoialoă deosebiri stilistice în executarea celor două camee. Dacă pr ima a fost datată în t i m p u l l u i Claudius, pentru cea de a doua, încadrarea în j u r u l anulu i 200 e.n. pare să fie mai probabilă.

Există deci pentru interpretarea piesei bucureştene alternativa, dacă aceasta reprezintă pe Aeneas sau pe Commodus. Eventual se pot

7 Op. cit., p l . 10, 8—9 : cf. pentru portretele l u i L u c i u s V e r u s şi K . Fi t tschen, Jahrbuch d. Deutschen Archăologischen Institutes, 86, 1971, p. 214—252.

fl M . Bernhar t , op. cit., p l . 11, 2—3 şi A . F u r t w ă n g l e r , op. cit., vol . I , p l . 48, 18—19 şi vol . I I , p. 230, nr . 18—19.

n P — W . R E , I I , 2 479. , n A . F u r t w ă n g l e r , op. cit., p. 327—328 şi 327 fig. 170. Fotografia ne-a fost

pusă la dispoziţie p r i n bunăvoinţa profesorului dr. K . Vierneise l , directorul secţiei de ant ichi tă ţ i a muzeelor de stat d i n B e r l i n u l occidental .

www.mnir.ro

F i g . 3. Cameea de la B e r l i n ( A n t i k e n a b t e i l u n g , B e r l i n - V e s t ) . M ă r i m e n a t u r a l ă .

www.mnir.ro

C O N S I D E R A Ţ I I A S U P R A C A M E E I O R G H I D A N 205

îmbina cele două posibilităţi, dacă se ia în considerare f a p t u l că Commodus şi-a a t r i b u i t după un mare incendiu al Romei t i t l u l de „Hercules Romae conditor" " . încă pentru bustul masculin de pe cameea d i n B e r l i n A . Furtwăngler a sesizat asemănarea cu imaginea l u i Hercule. Cu atît mai puţin ar f i de mirare această înfăţişare la Commodus căruia îi plăcea să fie reprezentat „in Herculis h a b i t u " 1 2 . Ţinind seamă de aceste date scena de pe cameea Orghidan ar putea să reprezinte apoteoza l u i Commodus, care a fost redată în f igura l u i Aeneas, după o compoziţie mai veche, păstrată pe cameea d i n Ber l in , ca u n al doilea întemeietor al Romei. S-a ales acest m o t i v eventual şi pentru f a p t u l că în apoteoza l u i Commodus n u putea să figureze soţia l u i , Crispina, executată pentru u n presumptiv adulter încă în anul 182.

Datele enumerate se îmbină astfel neforţat pent ru o nouă explicare a cameei Orghidan, explicare ce pare să f ie deocamdată, dintre cele propuse, cea mai probabilă.

A R C H X O L O G I S C H E D E U T U N G E N : B E M E R K U N G E N Z U M C A M E O O R G H I D A N

— Z u s a m m e n f a s s u n g —

K u r z l i c h w u r d e fur den i m B u k a r e s t e r historischen M u s e u m aufbewahrten C a m e o O r g h i d a n eine Dat ierung i n das 4. J h . unde seine Z u w e i s u n g a n K a i s e r J u l i a n Apostata vorgeschlagen, die aber w e n i g w a h r s c h e i n l i c h sind. A u f G r u n d der Haar t racht kônnte der Ste in eher einem K a i s e r u m die W e n d e v o m 2. z u m 3. J h . und wegen der mandelformigen Augen des Mănnerkopfes Commodus zugewiesen werden. Anderersei ts s t immen die Bi ldelemente des Bukares ter St i ickes vol l ig mit denen auf dem B e r l i n e r C a m e o iiberein, von dem A . F u r t w ă n g l e r annimmt , dafi auf i h m Aeneas mit dem trojanischen P a l l a d i u m und der Stadtgôtt in v o n L a v i n i u m dargestellt sind. V o n C o m m o d u s ist bekannt, dap er nach einem grofien B r a n d i n R o m den T i t e l „Hercules Romae conditor" a n n a h m . D e r C a m e o O r g h i d a n kônnte d e m n a c h n a c h e inem ălteren, i n dem B e r l i n e r S t u c k bewahrten V o r b i l d die Apothéose von C o m m o d u s als eines zweiten Aeneas u n d Neugrunders R o m s darstellen. M a n w ă h l t e viel le icht absicht l ich dieses Motiv, da die G e m a h l i n v o n Commodus , die bereits 182 hingerichtet w u r d e , nicht abgebildet w e r d e n konnte. L)er S t e i n mufi aus der Zei t n a c h 197 u .Z . s tammen, d a C o m m o d u s zuerst die damnatio memoriae erhielt und erst nach fiinf J a h r e n i h m Septimius Severus die consecratio gewahrte.

www.mnir.ro

UN AMNAR DIN S E C . A L V I - L E A E.N. DESCOPERIT L A D E R V E N T (JUD. CONSTANŢA)

de dr. P . D I A C O N U

Colectivul arheologic care lucrează în insula Păcuiul l u i Soare a întreprins cercetări sistematice t i m p de cîţiva ani şi în aşezarea fortificată de pe m a l u l drept al Dunării, aflată pe partea de vest a dealului Dervent '.

Cu p r i l e j u l unei astfel de cercetări efectuate în 1961 a fost desvelită în secţiunea S I I I o vatră de foc de formă aproximat iv circulară cu d i m e n siunile de 1,20 m (E-V)/l,40 m (N-S). I n fapt, vatra era reprezentată de o „placă" — uşor fisurată — d i n t r - u n l u t bine ars pe o grosime de 2—3 cm şi acoperită parţial de cenuşe.

I n m i j l o c u l vetrei „zăceau", fără a respecta o anumită ordine, următoarele trei obiecte : 1. A m n a r de fier, lung de 14,5 cm, dreptunghiular în secţiune. I n t i m p ce u n u l d i n capete este lăţit şi se termină p r i n t r - o teşitură dreaptă, celălalt capăt se termină p r i n t r - u n inel (un fel de verigă) (fig. 1) ; 2. „T i jă " de f ier ( f ig . 2), avînd lungimea actuală de 8,4 cm, patrulateră în secţiune, cu capătul mai subţire r u p t d i n vechime. N u se poate preciza la ce a servit acest obiect ; 3. Cremene, de formă neregulată, avînd dimensiunile de 4,2 cm/3,5 cm (f ig . 3).

A m n a r u l descris mai sus se înscrie în seria celor obişnuite în lumea romană. Acest t i p de amnar, însuşit la u n moment dat şi de populaţiile d in afara I m p e r i u l u i roman, a început să „circule" pe o vastă arie geografică a Europei. Aşa se face că „amnarele cu verigă" se întî l nesc, de pildă, în necropolele c u l t u r i i Przeworsk (Psevorsk) 2 şi în m o r mintele de înhumaţie de la Keszthely 3 . Atît în Polonia, cît şi în Ungaria sînt datate în sec. I I I - I V e.n.

Amnare, oarecum asemănătoare, s-au descoperit în mai mul te locuri din Uniunea Sovietică, cum ar f i de exemplu la Ogubskoe 4 , e i m i -

1 I n acest loc, semnele de vie ţuire d o c u m e n t e a z ă u r m ă t o a r e l e epoci : neolitică, bronzului, hal ls ta t t iană , dacică , r o m a n ă şi bizantină. Cf . Petre D i a c o n u şi D. Vîl -ceanu, Păcuiul lui Soare, vol . I (monografie arheologică ) , Bucureş t i , 1972, p. 11—12. Despre anumite vestigii arheologice de pe dealul Dervent vezi articolele noastre, O fibuld digitată descoperită la Dervent, în S C I V , X I I I , 1962, 2, p. 447—449 ; Un mormînt din secolul XI descoperit la Dervent, în S C I V , X I V , 1963, 1, p. 213—216.

2 V e z i refer inţele de rigoare l a G h . Diaconu, Două amnare de tip Psevorsk descoperite in Muntenia, S C I V , 15, 1964, 3, p. 429, în special , nota 5.

3 Ibidem, p. 430, nota 7. 4 L . A . Golubeva , K ucropuu nAacTUHuarux oznue BOCTOHHOU Eepone, în Hoeoe

β coeercKOă apxeoAoeuu. Moscova, 1965, p. 258, fig. 1/1. I n acest articol vezi şi bibliografia p r i v i n d descoperiri a s e m ă n ă t o a r e din U . R . S . S .

www.mnir.ro

208 P E T R E D I A C O N U

t i r u l de la Malşebsk 5 , Gorodiştea Sarskovo i : ş.a. Toate aceste amnare sînt datate în sec. V I — V I I .

Aceleiaşi v r e m i îi aparţin şi unele exemplare, inedite încă, descoperite la Sadoveţ în Bulgaria.

în sfîrşit, trebuie menţionate şi amnarele găsite pe t e r i t o r i u l ţării noastre la Mătăsaru ~, T î r g ş o r 8 şi Băiceni *, toate datate în sec. al IV-lea.

A m n a r u l de la Dervent datează d in sec. al VI- lea .

U N B R I Q U E T D U V i e S I È C L E D É C O U V E R T A D E R V E N T

( D É P . C O N S T A N Ţ A )

— R é s u m e —

E n cette note l 'auteur présente trois objets : une tige en fer, u n briquet en fer et une pièce de silex.

L e briquet, du type de ceux à chaînon, était connu au monde romain. L ' e x e m p l a i r e présenté date du V I e s iècle n.è.

A . F . D u b i n i n , Ραεκοηκιι MaAbiuteecKOeo MOZUAbHuna, în K . S . , X X V I I , 1949, p. 93 0 ο. I . G o r i u n o v a , 3THUiecKan ucropuH BOAZO-OKCKOZO Meotcdypenbst, în M.I.Α.,

Moscova, 1961, vol . 94, p. 105, fig. 46, 4. 7 G h . Diaconu, op. cit., p. 428, fig. 1, 3. 8 Ibidem, fig. 1, 4. 9 Ion Ioniţă, Contribuţii cu privire la cultura Sîntana de Mureş-Cerneahov pe

teritoriul Republicii Socialiste Română, în Arheologia Moldovei, I V , 1966, p. 218, fig. 21, 4.

www.mnir.ro

A S P E C T E A L E VIEŢII ŞI ACTIVITĂŢII L U I G H E O R G H E L A Z A R

(la 150 de ani de la moartea sa)

de M A R I A I O N I Ţ A

N u se poate v o r b i despre dezvoltarea c u l t u r i i noastre naţionale d in p r i m a jumătate a sec. al X I X - l e a fără a a m i n t i de u n u l d i n fondator i i învăţămîntului superior în l imba română, transilvăneanul Gheorghe Lazăr.

Aniversarea, la 17 septembrie 1973, a 150 de ani de la moartea sa, a fost înscrisă p r i n t r e comemorările U.N.E.S.C.O. d i n acest an, fapt semnificativ pentru aprecierea la justă valoare a activităţii sale.

V o m încerca, în rândurile de mai jos, să redăm o imagine pe cît mai complet posibilă a vieţii şi activităţii acestui ct i tor de şcoală românească.

Gheorghe Lazăr, sau mai precis Gheorghe Eustatie Lăzăroaie. s-a născut la 5 iunie 1779 1 în satul A v r i g , într-o famil ie de ţărani l i b e r i , „agricultori ţărani, care aveau mica lor moşie, ca moşnenii n o ş t r i " 2 .

N u de aceeaşi situaţie se bucurau majoritatea ţăranilor d i n T r a n silvania care suportau j u g u l unei grele exploatări. De alt fel , în 1784 ţăranii iobagi d i n Transi lvania se vor ridica la luptă conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, reuşind să obţină p r i n patenta de „desfiinţare a iobă-g i e i " (22 august 1785) suprimarea dependenţei personale, iar pentru ţăranii dependenţi dreptul de strămutare, dreptul de a exercita meserii şi de a se căsători fără consimţămîntul stăpînilor lor . Deşi iobăgia va f i curînd reintrodusă şi abia după 1848 va f i desfiinţată de f in i t iv , puternica răscoală d i n 1784 şi măsurile pe care le-a determinat au marcat o etapă însemnată în destrămarea rapor tur i lor feudale în Transi lvania.

Trăind în atmosfera creată de răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Gheorghe Lazăr va îmbrăţişa cauza ţărănimii, a clasei d in care provenea şi, pretut indeni unde va merge în decursul scurtei dar zbuciumatei sale vieţi, va lupta pentru binele celor asupriţi, a năpăstuiţilor soartei.

Crezul său se profilează încă în 1806, de cînd datează pr ima scrisoare pe care o t r i m i t e d i n Viena părinţilor săi şi în care, p r i n t r e altele, a f i rma : „Mai încolo am să mă duc odată chiar la împăratul şi să-i spun

1 Data naşterii lui Gheorghe L a z ă r , m u l t t imp c o n t r o v e r s a t ă , a fost stabil i tă de A v r a m S ă d e a n u (vezi Date noi despre Gheorghe Lazăr, A r a d , 1914), s p r i j l n i n d u - s e pe datele din protocolul m o r ţ i l o r d i n sa tul A v r i g , unde L a z ă r apare la 17 septembrie 1823 ca avînd 44 ani , 3 l u n i şi 12 zile .

3 Petrache Poenaru , Georgiu Lazăr şi şcoala română, Bucureş t i , 1871, p. 4.

www.mnir.ro

210 M A R I A Ι Ο Ν Γ Γ Α

l u c r u r i despre români, de care n-au auzit niciodată. De aceea să nu vă l i e jale de mine, pentru că eu am venit aici, tocmai pentru ca să l u c r u spre uşurarea sorţii noastre t r i s te" 3 .

I n legătură cu studii le l u i Gheorghe Lazăr, m u l t t i m p a circulat legenda că cel care 1-a protejat şi i-a dat posibilitatea materială să urmeze şcoala primară şi l iceul a fost baronul Samuel Bruckenthal , care avea în A v r i g şi u n renumit castel. Realitatea este însă alta.

Clasele pr imare Gh. Lazăr le-a făcut la şcoala d i n sat, avîndu-1 ca învăţător pe scr i i torul loan Barac, ,,dascăl normalicesc neunit în A v r i g " /', care mai tîrziu îi va f i bun prieten şi îl va ajuta în momente de grea încercare. Se presupune că Lazăr termină foarte tîrziu clasele pr imare pent ru că apare în registrele şcolare ale l i ceului piariştilor 5 d i n Clu j ca înscris în clasa I abia în 1799, deci la vîrsta de 20 de ani. A r mai exista însă şi posibilitatea ca d i n cauza situaţiei materiale precare, Gheorghe Lazăr să f i făcut o întrerupere destul de mare între şcoala primară şi l iceu. I n s p r i j i n u l acestei ipoteze vine şi f a p t u l că în t i m p u l l i ceulu i el nu apare în nic i u n act nic i ca bursier, n ic i ca in tern . Deci Lazăr n u beneficia de alt a jutor material decît cel t r i m i s de părinţi şi probabi l de cumnatul său Ion Racotă, preot în A v r i g , d i n îndemnul căruia îşi continua studii le .

I n p r i m i i 3 ani petrecuţi în l iceul greco-catolic d i n Clu j , Gheorghe Lazăr urmează ,,cursul de gramatică" 6 ( l imba latină, elină şi germană, ari tmetica, istoria patriei , geografia, ortografia, bibl ia , doctrina creştină şi caligrafia). Notele obţinute n u sînt tocmai strălucite, l u c r u care p r o babi l îl determină în 1802 să treacă la l iceul greco-catolic d i n Sibiu, unde face clasa superioară a „cursului humanis t " 7 (retorica şi poetica), pentru ca în anul următor, 1803, să revină la l iceul greco-catolic d i n C l u j unde urmează „cursul f i l o s o f i c " 8 (logica, istoria, algebra, fizica, chimia, mineralogia, geodezia şi arhitectura). I n sfîrşit, în 1805, Lazăr urmează primele două semestre ale anului I al Academiei de d r e p t 9

d i n C l u j . Pentru a putea obţine o bursă şi astfel să-şi continue studii le la

Viena, Lazăr trebuie să renunţe deocamdată la „ştiinţele pozi t ive" pentru care se pare că avea a p t i t u d i n i deosebite. I n 1806 el solicită Episcopiei ortodoxe d i n S ibiu să-i acorde o bursă pentru a u r m a teologia la Viena. Drept urmare, Cancelaria aulică transilvană întocmeşte u n raport adresat împăratului Francise, în care i i cere „să binevoiască a încuviinţa student u l u i Gheorghe Lazăr u n st ipendiu anual de 200 f l o r i n i d in f o n d u l s idoxial 1 0 pentru învăţarea studi i lor teologice" " . I n schimb, Lazăr era

3 George B o g d a n - D u i c ă şi George P o p a - L i s s e a n u , Vieaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr. Bucureş t i , 1924. p. 336.

"' I . Mateiu, Lămuriri privitoare la viaţa lui G. Lazăr, în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 231.

3 L i c e u l greco-catolic (unit) d i n C l u j . 0 I . Mateiu, op. cit., p. 235. 7 Ibidem. 8 Ibidem. n Ibidem. 1 0 Episcopia o r t o d o x ă d i n S i b i u dispunea de u n fond „s idoxial" , rezultat d i n

contr ibuţi i le credincioşilor , ţ ă r a n i şi orăşeni. 1 1 A v r a m Sădeanu, Documente privitoare la viaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr,

www.mnir.ro

V I A Ţ A ŞI A C T I V I T A T E A L U I G H . L A Z A R 211

dator ca după terminarea studi i lor să instruiască „candidaţii la preoţie în ştiinţele de lipsă pentru păstorie şi ocuparea o f i c iu lu i preoţesc şi a presta şi alte servici i la consistoriul de r i t u l n e u n i t " 1 2 .

I n Viena anului 1806. ocupată de trupele l u i Napoleon, Gheorghe Lazăr ia contact cu ideile revoluţiei franceze al căror înfocat adept devine. Alături de alţi t i n e r i aflaţi la studii în capitala I m p e r i u l u i habs-burgic, este şi el recrutat în armata franceză, ca topograf. Acest lucru îi oferă posibilitatea „a face bună practică în aplicarea sciinţelor matematice la diverse operaţiuni" 1 3 . De alt fel , este demn de remarcat f a p t u l că, paralel cu studii le teologice pe care le urmează regulat t i m p de trei ani (între 1806 şi 1809), Lazăr frecventează la Viena şi cursuri de ştiinţe fizico-matematice. Se poate spune, deci, că pentru t i m p u l său Gheorghe Lazăr era u n om cult în adevăratul înţeles al cuvîntului, avînd multe şi diverse cunoştinţe d i n toate domeniile. Dar departe de a-i f i un spr i j in , această temeinică pregătire a sa va deveni o piedică în calea desăvîrşirii s tudi i lor sale teologice, pe care n u le va termina niciodată. Astfel , în noiembrie 1809, cînd merge la Carlowitz pentru a u r m a cursuri le Academiei teologice ortodoxe de aici şi pentru a f i hirotonis i t preot. Lazăr întîmpină rezistenţa m i t r o p o l i t u l u i sîrb Ştefan S t ra t imirovic i , care-i refuză hirotonisirea. I n plus, acelaşi m i t r o p o l i t îi va respinge de două ori , odată în 1809 şi apoi în 1815, candidatura la scaunul episcopal vacant d in Banat, imputîndu-i că „e învăţat şi necăsătorit, deci aspiră la trepte mai înalte" 1 4 .

I i va f i preferat u n om mai puţin pregătit, dar mai docil şi cu idei ce corespundeau vederi lor bisericii şi autorităţilor din I m p e r i u l habsburgic 1 5 .

întors la Viena, Gheorghe Lazăr solicită cancelariei imperiale u n nou ajutor bănesc cu care dorea să-şi continue studii le teologice. I n acelaşi t i m p face o serie de traduceri în l imba română după manuale şcolare sau cărţi cu caracter educativ, apreciate ca „foarte folositoare pentru tinerimea şcolară d i n «şcolile valahe» greco neunite" 1 6 N e m u l ţumit însă de situaţia în care se afla, vrînd să se întoarcă în patr ie unde să valorifice cunoştinţele acumulate în t i m p u l anilor de învăţătură, el va cere cu insistenţă Cancelariei imperiale să-i asigure u n post în Ardeal. Reuşeşte să se întoarcă la S ibiu în 1811, ca s implu catihet semi-narial. La scurt t i m p , episcopul S ib iu lu i , Vasile Moga, îl va n u m i profesor la seminarul ortodox de pe lîngă Episcopie, cu o retribuţie de 300 f lor in i pe an.

în G . Bogdan-Duică şi G . P o p a - L i s s e a n u . op. cit., p. 163. Ibidem.

a Petrache Poenaru, op. cit., p. 5. ''' A v r a m Sădeanu, op. cit., p. 166. '"' E r a vorba de Nicolae (Nestor) Ioanovici d i n F ă g ă r a ş , pe care mitropoli tul

Stratimirovici din Car lowi tz îl proteja şi îl pregăt ise deja pentru postul de episcop (vezi Tra ian Chelar iu , Gheorghe Lazăr ca pedagog, în Din istoria pedagogiei româ-măneşii, vol. I, Bucureşt i , 1957, p. 108).

1 0 A v r a m Sădeanu, op. cit., p. 175. Es te vorba de u r m ă t o a r e l e traduceri : „ î n v ă ţături morale ale lui Gottlieb E h r e n w e i c h pentru băie ţ i " , „Geografia , t r a d u s ă din ungureşte", „Istoria lui Ion Moritz şi a copiilor să i" , „ I e r o m o n a h u l l u i Platon, teologic creşt ină" , „Istoria împăra tului O c t a v i a n şi a soţiei sale" şi o „ P e d a g o g i e " rămasă neterminată.

www.mnir.ro

212 Μ Α Β Ι Α I O N I Ţ A

Seriozitatea şi corectitudinea sa, s p i r i t u l său l u m i n a t îl vor face însă să in tre repede în conflict atît cu autorităţile şcolare ale S ib iu lui , cît şi cu cele ecleziastice de aici. Lazăr încearcă să-şi facă meseria de profesor aşa cum îi dicta conştiinţa, n u vrea ca învăţăceii săi să devină s impl i cîntăreţi de strană, ci v i i t o r i răspînditori de învăţătură, preoţi luminaţi. Este semnificativ în acest sens răspunsul pe care Lazăr îl dă celor care-1 reclamaseră că prelungeşte prea m u l t durata cursuri lor d in seminar : „...Dumneavoastră mi-aduceţi în şcoală numai nişte bucheri , buşteni întunecaţi, şi-mi cereţi să-i liberez mai curînd, să f ie şi mai neciopliţi. A p o i b u n i i mei creştini ! d-voastră ştiţi că preotul este facla ce trebuie să lumineze pe om în toate căile sale, la el alergăm să ne aline dureri le sufleteşti ; el trebuie să ne îndulcească amărăciunile vieţii d i n lumea aceasta. Dar ca să fie un preot astfel trebuie să f ie luminat , şi lumina numai p r i n învăţătură se poate dobîndi..." 1 7 .

I n dorinţa de a uşura munca elevilor săi, Lazăr traduce în l imba română o serie de cărţi folositoare educaţiei t inere tu lu i român şi întocmeşte u n compendiu de geografie a Transi lvaniei (1815), căci aşa cum va arăta mai tîrziu, „piedica cea mai mare a neiuţitei păşire a ştiinţelor a fost şi este netipărirea cărţilor scolastice" 1 8 .

Nemaiputînd ţine piept i n t r i g i l o r şi presiunilor la care era supus, în toamna l u i 1811 Lazăr pleacă la Braşov, fără voia episcopului Vasile Moga. Este adus înapoi cu forţa, sub pază civilă, şi pentru a-1 lega şi mai m u l t de Sibiu, Moga îl numeşte arhidiacon al Episcopiei. D i n păcate n u se păstrează nic i una d i n predicile l u i , dar se pare că încercase ca şi de la înălţimea amvonului să răspîndească noile idei , progresiste, al căror adept era.

Conf l i c tu l d intre Gheorghe Lazăr şi autorităţi se adînceşte însă tot mai m u l t . I se p u n tot f e l u l de piedici , este spionat pretut indeni , chiar şi în şcoală, unde existau „iscoade" p r i n t r e elevi. Este acuzat că primeşte bani pentru a hirotonis i mai repede pe candidaţii la preoţie d i n seminar, iar d irec torul poliţiei d i n S ibiu t r imi tea regulat Dietei d i n Transi lvania rapoarte despre activitatea arhidiaconului prea activ şi prea pol i t ic pentru a f i pe gustul autorităţilor d i n I m p e r i u l habsburgic. M a i m u l t , în vara l u i 1814, Gh . Lazăr este v ic t ima agresiunii unuia d i n elevii săi, diacul loan Feketici . La 2 august 1814 Lazăr cerea o anchetă pent ru pedepsirea e levului care se făcuse vinovat de o asemenea îndrăzneală 1 9 . Dar o asemenea anchetă n u va f i întreprinsă niciodată, conf l i c tu l rămî-nînd nerezolvat.

Autorităţile S i b i u l u i n u vor aştepta de aici înainte, decît ocazia favorabilă pentru a-1 dest i tui pe Lazăr d i n funcţie şi pentru a scăpa astfel de u n răzvrătit devenit incomod, care tu lbura ordinea şi disciplina. Şi ocazia nu întîrzie să se arate. La 9 iunie 1815, aflat cu u n grup de pr ieteni în grădina „Flora" d i n Sibiu, Lazăr refuză să bea în sănătatea împăratului Francise şi închină paharul în sănătatea l u i Napoleon care tocmai se întorcea d i n insula Elba la Paris. Imediat autorităţile trec

, 7 Petrache Poenaru, op. cit., p. 8. 1 8 Gheorghe L a z ă r , A p e i la subscriere pentru publicarea unui curs de mate

matică, B u c u r e ş t i , 1822, în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit. p. 28. 1 9 l o a n L u p a ş , Documente privitoare la vieaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr,

în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 179—181.

www.mnir.ro


la măsuri extreme. Contele Samuel Teleky, cancelar aulic al Trans i l vaniei, propune împăratului Francise ca Lazăr să f ie destituit , să i se retragă salariul anual şi să f ie pus sub supravegherea specială a poliţiei ca „element suspect şi periculos ordinei p u b l i c e " 2 0 . într-adevăr, împă-

Gheorghe L a z ă r , p i c t u r ă de Mişu Popp.

râtul aprobă destituirea şi în toamna l u i 1816, fără bani şi puternic afectat de cele întîmplate, Lazăr pleacă la Braşov. A i c i află u n preţios ajutor moral şi material la fostul său învăţător, loan Barac. Se pare că acesta este cel care îl recomandă pe Lazăr Ecaterinei Bărcănescu, văduva vel logofătului Enache 2 1 , sora banului Grigore Ghica, v i i t o r u l domn al Ţării R o m â n e ş t i 2 2 . Ast fe l , devenit profesor al copiilor văduvei Bărcănescu, Lazăr va trece munţii şi se va stabi l i în Bucureşti la sf îrşitul anului 1816.

loan L u p a s . op. cit., p. 189—200. Gheorghe B o g d a n - D u i c ă , Gheorghe Lazăr, B u c u r e ş t i , 1924, p. 63.

-- Nicolae Iorga, Cel dinţii învăţător de ideal naţional : Gheorghe Lazăr. La o sută de ani de la deschiderea şcolii lui, Bucureş t i , 1916, p. 43.

www.mnir.ro

214 M A R I A Ι Ο Ν Γ Κ Α

Atmosfera acelui Bucureşti de început de secol X I X n u va f i insă deloc pe placul l u i Lazăr. Ţara Românească, ca de al t fe l şi Moldova, gemea sub j u g u l fanarioţilor care-şi întinseseră stăpînirea şi i n domeniul sp i r i tua l . Singura şcoală superioară d i n Bucureşti era Academia grecească. Deşi se vorbea româneşte, „limba care cinstea, aceia cu care se mîndrea cineva în societate era... l imba grecească, e l e n i c ă " 2 3 . I n l i t e ratură, în teatru se folosea de asemenea l imba grecească. La Academia grecească se cul t iva chiar părerea, susţinută şi de cercurile conducătoare, că l imba română n u poate expr ima noţiuni ştiinţifice şi n ic i ter minologia f i lozof ie i , f i z i c i i , chimiei , matematic i i .

Se înţelege astfel de ce Gheorghe Lazăr, abia veni t în Bucureşti, va p o r n i şi va susţine pînă la capăt lupta pentru organizarea învăţămîn-t u l u i superior în l imba română, afirmînd „că cu ruşine vine u n u i popor şi neam, ce este aşa veichi , aşa vestit , proslăvit şi înzestrat cu toate rodur i le pămîntului... să n u aibă şi el o şcoală mai de treabă, o Academie cu ştiinţă, chiar în l imba maic i i sale..." 2 4 . Ideea l u i Lazăr va găsi adepţi şi susţinători mai ales în rîndurile acelor boieri legaţi de noua clasă în formare, burghezia, şi aflaţi d i n această cauză în conflict cu orînduirea feudală şi cu propria lor clasă. Căci burghezia avea nevoie de oameni pregătiţi, de cunoscători ai ştiinţelor aplicate, ai po l i t i c i i , ai obiceiuri lor şi l i m b i i ţării vorbită de masele larg i . P r i n t r e cei care îl vor susţine pe Lazăr şi vor contr ibui mora l şi mater ia l la înfiinţarea, în 1818, a p r i m e i şcoli superioare în l imba română d i n Ţara Românească, se numără la loc de f r u n t e banul Constantin Bălăceanu, v o r n i c u l Iordache Golescu, m i t r o p o l i t u l Dionisie L u p u , oameni de cultură, făcînd parte d intre cei care au p o r n i t „mişcarea în folosul cărţii româneşti" 2 5 . Făcînd parte d i n Eforia şcoalelor, ei vor întocmi încă d i n decembrie 1817, o anafora pe care o vor prezenta d o m n i t o r u l u i I o n Caragea, şi în care vor cere înfiinţarea unei şcoli cu limbă de predare română la Sf. Gheorghe-Nou. Ideea aparţinea l u i Gheorghe Lazăr, care, de la venirea sa în Bucureşti, se îndeletnicea cu măsurarea moşiilor unor boieri , p r i n t r e care şi Constantin Bălăceanu, şi probabi l cu ţinerea unor lecţii particulare f i i l o r de boieri . Şcoala de la Sf. Gheorghe-Nou trebuia să aibă t re i dascăli, cel de-al treilea f i i n d dator „dă dimineaţă să parado-sească (să predea — n.n.) aritmetică i geometrie şi după prînz o parte d i n geografie, şi acest dascăl să f ie dator totdeauna cînd îl va îndemna vremea a-şi ghimnasi (a-şi învăţa — n.n.) ucenicii la măsurătoare de pămînt în f e l u r i m i de locur i nepotr ivi te (neregulate — n.n.) pă marginea pol i t ie i B u c u r e ş t i l o r " 2 B . Dar proiectul acesta n u va f i pus în aplicare, Gheorghe Lazăr, care cu siguranţă era acest al treilea dascăl, nevoind să se supună prevederi i d i n anafora, de a-şi duce elevii la sfîrşitul anulu i şcolar la Academia grecească, pentru a f i examinaţi de profesorii de acolo. Aceasta n-ar f i însemnat altceva, decît recunoaşterea superiorităţii Academiei greceşti şi a profesorilor ei, iar demnitatea l u i Lazăr n u suferea aşa ceva.

-; Ibidem, p. 44 . Gheorghe L a z ă r , Înştiinţare despre şcoala de la Sf. Sava, B u c u r e ş t i , august

1818 (vezi Bibl ioteca A c a d e m i e i R . S . R . , F . v. 14). -·'· Nicolae Iorga, op. cit., p. 50. x A r h i v e l e Statului B u c u r e ş t i , mss. 87/62.

www.mnir.ro


Ideea înfiinţării unei şcoli superioare româneşti este reluată de boierii efori la 6 martie 1818, cînd adresează d o m n i t o r u l u i Caragea o nouă anafora. E i cereau ,,să se dea voe să întocmească şi şcoala rumâ-nească cu dascăli iscusiţi şi epi t imonichi (indicaţi •— n.n.) spre a să putea îndeletnici... atît la cele bisericeşti cît şi la cele filosoficeşti, precum au şi celelalte l i m b i " 2 7 . I n aceeaşi anafora efor i i arătau că s-au străduit să găsească p r i n t r e dascălii români pe cei mai potriviţi pentru o asemenea întreprindere „şi a l tu l mai dăstoinic n-am p u t u t găsi fără pă u n Lazăr inginerul ce au veni t acum de curînd d i n părţile Transi lvaniei aici într-acest p ă m î n t " 2 8 . P r i n hr isovul de la 24 mart ie 1818, Ion vodă Caragea aproba anaforaua efori lor , dispunînd eliberarea unor „odăi" d i n mănăstirea Sf. Sava, în care u r m a să se organizeze şcoala l u i Lazăr. Astfel erau puse bazele învăţămîntului superior în l imba română în Ţara Românească.

I n august 1818, Lazăr va publica o „înşti inţare" către „de toată cinstea vrednică t i n e r i m e " 2 9 , în care arăta cum u r m a să f ie organizată şcoala sa şi ce vor putea studia elevii la Sf. Sava. Şcoala era organizată pe patru grade : o şcoală începătoare (învăţămîntul elementar de azi) cu durata de 4 ani ; umanioarele (gimnaziul) cu durata tot de 4 ani ; un învăţămînt complementar (curs mediu) cu o durată de numai 3 ani şi cursuri speciale (învăţămîntul superior) avînd durata de 3 ani . In şcoală elevii u r m a u să înveţe de la scris, c i t i t şi socotit, pînă la învăţături le „filosoficeşti" şi cele „iuridiceşti". I n acelaşi t i m p , pr ima şcoală de învăţămînt superior în l imba română d i n Ţara Românească era şi p r i m a şcoală de inginer i hotărnici, îndeletnicire care pînă atunci fusese practicată, aproape în exclusivitate, de străini, mai ales „nemţi".

Şcoala de la Sf. Sava se va deschide abia în toamna l u i 1818 şi fără prea m u l t fast, căci ea avusese, încă înainte de înfiinţare, mulţi duşmani mai ales p r i n t r e profesorii d i n Academia grecească. Aceştia, şi in special Veniamin d i n Lesbos, directorul Academiei, nu vor înceta să atace şcoala românească ajungînd pînă la a aduce i n j u r i i la adresa profesorilor de la Sf. Sava. Abia după mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu, cînd şcolile greceşti vor p r i m i o puternică l o v i tură, Academia grecească se va închide şi cea mai mare parte a elevilor de la această şcoală vor trece la Sf. Sava.

Pentru început, şcoala l u i Lazăr îşi va recruta elevii d intre şcolarii de la Udricani, Sf. Gheorghe-Vechi şi Colţea, şi aşa cum arată Petrache Poenaru, u n u l d in p r i m i i elevi ai şcolii, „cei dintîiu auditor i la şcoala lui Lazăr fuseră prăvăliaşi de p r i n oraşiu, scr i i tor i de pe la cancelarie şi puţini din elevii cei mai m a t u r i de la şcoala g r e c e a s c ă " i U . Ei vor f i atraşi de noile idei pe care le propovăduia Gheorghe Lazăr. de căldura glasului său, căci „Lazăr făcea să pătrundă vorbirea sa în rărunchii ascultătorilor încîntaţi că auzia vibrînd sunetele l i m b i i materne, cu cele mai profunde expresiuni în difer i te cunoştinţe ştiinţifice şi f i losofice" '".

2 7 Idem, mss. 89, f. 150. 2 8 Ibidem. 2 3 L a 20 iunie 1903, în t r -o şedinţă a A c a d e m i e i R o m â n e , T i t u Maiorescu v a

prezenta şi dărui Academiei , printre alte scrisori , şi acte de la ta tăl său, Ion M a i o rescu, şi această t ipăritură.

M Petrache Poenaru, op. cit., p. 23. 3 1 Ibidem, p. 25.

www.mnir.ro

216 M A R I A I O N I T A

I n munca de organizare a şcolii, Lazăr va întîmpina mul te greutăţi, dar ele n u fac decît să-1 înarmeze cu şi mai multă dîrzenie. Trecînd peste lipsa de bani, peste condiţiile i m p r o p r i i în care se desfăşurau cursurile , peste lipsa de manuale, ,....acest profesor fără arginţi, încăl-zindu-şi şcoala cu lemne de cerşit.. ." 6 2 , reuşea p r i n forma şi conţinutul expuneri lor sale să captiveze pe ascultători.

La cursurile sale nu veneau numai elevii şcolii, ci şi mulţi alţi locui tor i ai capitalei. , ,Lecţiunile" l u i Lazăr nu aveau numai u n conţinut ştiinţific şi pedagogic. Ele erau şi o şcoală de înalt patr iot ism, Lazăr cultivînd dragostea de ţară, dragostea faţă de l imba naţională pentru a cărei bogăţie şi frumuseţe pleda. Totodată, de la catedra sa, făcea o aspră critică a m o r a v u r i l o r t i m p u l u i şi a privilegiaţilor ce se aflau la cîrma ţării. U n u l d i n p r i m i i elevi ai şcolii de la Sf. Sava, Christ ian Tel l , vorbea în cuvinte deosebit de sugestive despre ta lentul pedagogic al l u i Lazăr : „îl asculta (lumea) ca pe u n profet . Propunea foarte popular. Uneor i era glumeţ, vesel şi în lecţiunile sale ştia spune fe lur i te anecdote, şi oamenii mergeau încîntaţi de la şcoală" 3 3 .

La şcoala l u i Lazăr se va pregăti noua generaţie, v i i t o r i i r evo luţionari de ia .i L) - i i , c n u r i ai României moderne. Pr in t re elevii săi se vor număra Ion Eliade Rădulescu, Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, S imion Marcovic i , Christ ian Tel l , Grigore Pleşoianu, Teodor P a l a d i M , Scarlat Rosetti. Se pare că p r i n t r e p r i m i i elevi ai l u i Lazăr au fost şi Alecu Basarabescu, tatăl sc r i i toru lu i I . A . Basarabescu, A n t o n Pann şi M a r i n Serghiescu 3 5 .

Interesant pent ru prest igiul de care se bucura şcoala înfiinţată de Lazăr este şi f a p t u l că m i t r o p o l i t u l Moldovei Veniamin Costachi t r i m i t e la Sf. Sava n u mai puţin de şase burs ier i moldoveni , care rămîn în Bucureşti pînă în 18 2 7 3 6 . I n acelaşi t i m p , t r imiterea bursier i lor moldoveni la Şcoala l u i Lazăr era o manifestare, pe plan cul tura l , a relaţiilor Moldovei cu Ţara Românească, relaţii ce se vor adînci şi mai m u l t în perioada de pregătire a revoluţiei de la 1848 d i n ţările române.

I n 1820, Şcoala de la Sf. Sava poate t r i m i t e p r i m i i bursieri în străinătate, mai întîi la Pisa, în I ta l ia , pent ru „a învăţa meşteşugul f i l o -sof ie i " 3 7 şi apoi în septembrie 1823, la P a r i s 3 8 . Era vorba de Eufrosin Poteca, Constantin M o r o i u , I o n Pandeli şi S imion Marcovici .

încă d i n a n u l înfiiţării şcolii, Gheorghe Lazăr începe harnic o muncă deosebit de grea, întîmpinind mul te dificultăţi. Este vorba de traducerea sau întocmirea unor manuale după care elevi i de la Sf. Sava să poată studia în româneşte f i lozofia, matematica, gramatica, geografia etc. Rezultatele n u intîrzie să se arate : traduce Ar i tmet ica , Geometria şi Tr igonometr ia după Christ ian Wol f f , întocmeşte Logica şi Metafizica,

3 2 Nicolae Iorga, op. cit., p. 4. 3 3 Scr isoarea l u i A l e x . P a p i u I l a r i a n c ă t r e George B a r i ţ i u despre Gheorghe

L a z ă r , d u p ă informaţi i le lui T e l l (vezi „ F a m i l i a " , 1865, p. 122) în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . Popa L i s s e a n u , op. cit., p. 273.

3'' Es te cel care introduce metoda l a n c a s t e r i a n ă în şcoala r o m â n e a s c ă (în P. Poenaru, op. cit., p. 27).

3 5 George B o g d a n - D u i c ă , op. cit., p. 105. : a l Nicolae Iorga, op. cit., p. 78. 3 7 A r h i v e l e Statului Bucureş t i , dos. 1/1820, f. 2—6. ; w Idem, mss. 107, f. 55.

www.mnir.ro


manuale de fi lozofie care, d i n păcate, n u n i se păstrează, ca de al t fe l multe d i n operele l u i L a z ă r 3 9 . Demn de menţionat este f a p t u l că el reuşeşte să introducă, pentru pr ima oară, terminologia românească în studierea matematici lor şi o face cu m u l t succes 4 0 .

I n 1821, Şcoala l u i Lazăr îşi închide cursurile, căci începuse mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu. Dar mulţi d intre elevii de la Sf. Sava, în f r u n t e chiar cu dascălul lor, se vor afla în tabăra de la Cotroceni, alăturîndu-se „domnului Tudor" . Gh . Lazăr îi ajută l u i Tudor să întărească şi să organizeze tabăra d i n dealul Cotroceni lor. Pandur i i l u i Tudor îl strigau să le ajute să aşeze şi să încarce tunuri le : „Staţi să vie neamţul, să îndrepte t u n u l . . . Aşa îl numeau... pe acest om îmbrăcat deosebit de ei, veşnic cu o lulea în gură, priceput în meşteşugul celor mai complicate arme. E l îi învăţa cum să facă «eafe-turile» ; îi deprindea să calculeze şi să ochiască, să-şi făurească arme noi sau să construiască întăriturile l a g ă r u l u i " 4 1 .

Condiţiile de viaţă d i n tabăra l u i Tudor şi, pe lingă acestea, zbuciumul sufletesc de pînă atunci n-au făcut decît să ducă la înrăutăţirea stării sănătăţii l u i şi aşa destul de şubredă.

Astfe l că, la redeschiderea şcolii de la Sf. Sava, Lazăr era deja bolnav şi în cele d i n urmă se va retrage pentru a-şi îngriji sănătatea, în primăvara l u i 1823, în casa u n u i văr de-al său, „George vătaş de U n g u r e n i " 4 2 , d i n Tîrgul d i n Afară " 3 .

Ca profesor la Sf. Sava şi director al şcolii, Lazăr apare u l t i m a oară la 18 apri l ie 1823, pe lista cuprinzînd bugetul şcolii. Este menţionată suma de 4 000 ta ler i „dascălului Lazăr cel întîi de la Şcoala Sf în-tului Savva" 4 4 .

în iunie 1823, Lazăr părăsea Bucureştiul însoţit de fratele său Ilie (Onu), pr imar al A v r i g u l u i , luînd cu el doar u n cufăr cu cărţi. Mergea în satul natal , unde se va stinge curînd, la 17 septembrie 1823, in vîrstă de numai 44 ani .

M u l t t i m p , singura mărturie a treceri i l u i Lazăr p r i n viaţă a fost crucea de pe mormîntul său aşezat în curtea biserici i d i n A v r i g . Pe ea

" Dintre operele l u i Gheorghe L a z ă r se mai p ă s t r e a z ă : „Versuri de laudă în l imba d a c o - r o m â n e a s c ă " adresate împăra tului F r a n c i s e l a logodna sa, în 1808 ; „înştiinţarea de t o a t ă cinstea v r e d n i c ă t inerime" , 1818 ; D i s c u r s u l compus de G h . Lazăr la înscăunarea mitropoli tului Dionisie L u p u , 1819 ; „Apelul l a subscriere pentru publicarea unui curs de m a t e m a t i c ă de G h . L a z ă r , în a n u l 1822" ; .Discursul compus de G h . L a z ă r la sosirea în ţ a r ă a l u i G r i g o r e G h i c a Vodă, 30 iul ie 1822 ; „Aritmetica m a t e m a t i c e a s c ă " , 1821 ; „ T r i g o n o m e t r i e cea d r e a p t ă " , 1821 ; d o u ă h o t ă r nicii : planul O b i s l a v u l u i r idicat p r i n G h . L a z ă r , 1818 şi p l a n u l F înt înele lor r idicat şi lucrat prin Şc. din Sf. S a v a , 1820.

4 0 De exemplu pentru a r i t m e t i c ă : adunare = str îngere, f r a c ţ i e = fr îngere , rădăcină cubică = r ă d ă c i n ă c u b i c e a s c ă ; pentru trigonometrie : t a n g e n t ă = a t e n g ă -toare etc.

4 1 George Macovescu, Gheorghe Lazăr, Bucureş t i , 1954, p. 74. / , J Ion El iade Rădulescu, Curs întreg de poezie generală, I I I , 1870, p. 45. ' l 3 A z i Pia ţa Obor, fost Cîmp a l Moşilor şi n u m i t m u l t t imp G r ă d i n a lui

Eliade, pentru că acolo v a funcţ iona tipografia „Curierului r o m â n e s c " a l l u i Ion Elicde Rădulescu.

4 4 Arhivele Statului Bucureş t i , mss. 105, f. 63 v.

www.mnir.ro

218 M A R I A I O N I T Λ

se putea c i t i , to t mai greu cu t i m p u l , u n epitaf alcătuit, se pare, chiar de el însuşi :

„Cetitorule, ce eşti, am fost ; Ce sunt, vei fi ; Găteşte-te dar" i s .

A b i a în 1886, în semn de omagiu pentru cel ce a fost Gheorghe Lazăr, este inaugurată în piaţa Universităţii d i n Bucureşti statuia d i n marmoră ce n i -1 înfăţişează, operă a sculptorului loan Georgescu.

Pînă în 1923, cînd s-au împlinit 100 de ani de la moartea l u i Lazăr, s-a scris foarte puţin despre el, l ips ind, este drept, şi i n f o r m a ţiile necesare întocmirii u n u i s tudiu complet şi exact asupra vieţii şi operei sale.

Astăzi, numele l u i Gheorghe Lazăr este înscris la loc de f runte p r i n t r e cele ale oamenilor de cultură d i n pr ima jumătate a sec. al X I X - l e a , căci deşi a trăit puţin, a realizat m u l t , dînd ţării pr ima şcoală de învăţămînt superior în l imba română. Deosebit de frumoasă şi elocventă este aprecierea l u i Nicolae Iorga asupra vieţii şi activităţii l u i Gheorghe Lazăr. E l reuşeşte, în puţine cuvinte, să arate ce a însemnat Lazăr pent ru cul tura românească : „Viaţa l u i Lazăr e o faptă... El a veni t la ceasul său pentru a desăvîrşi opera veacuri lor" A 6 .

A S P E C T S D E L A V I E E T D E L ' A C T I V I T É D E G H E O R G H E L A Z A R

(à 150 ans depuis sa mort)


L 'ouvrage a é té écr i t à l 'occasion de l 'anniversaire , le 17 septembrie 1973, de 150 ans depuis l a mort d u grand érudit de T r a n s y l v a n i e Gheorghe L a z ă r , de la p r e m i è r e moi t ié d u X I X e siècle.

P a r conséquant , i l a comme but de réal iser un tableau, le plus complet possible, de l a vie, de l 'act ivi té et de l 'œuvre de G h . L a z ă r . E n m ê m e temps i l cherche à mettre en relief l a personnal i té tellement complexe de ce fondateur de l 'école roumaine.

A u commencement, l 'auteur souligne les moments les plus importants de la v i e et de l 'ac t ivi té de G h . L a z ă r avant 1816, date de son a r r i v é e à Bucarest . O n a pa ssé en revue les années d'école, les années à V i e n n e , où L a z ă r p a r a c h è v e ses études, les années de professorat au s é m i n a i r e théologique de S i b i u .

U n large espace est a c c o r d é a u moment de la c réat ion de l 'école de Sf. S a v a de B u c a r e s t — 1818. P a r l ' inauguration de l a p r e m i è r e école s u p é r i e u r e en langue roumaine, q u i constitue aussi la p r e m i è r e école d' ingénieurs de Valachie , G h . L a z ă r a inscr i t son n o m p a r m i ceux des représentants d'une grande valeur de notre cul ture nationale pendant la p r e m i è r e moit ié d u X I X e siècle.

O n présente aussi l a d e r n i è r e partie de la v i e et de l 'act ivité de Gheorghe L a z ă r : sa part icipation au mouvement révolut ionnaire conduit par T u d o r V l a d i mirescu , la r é o u v e r t u r e de l 'école de Sf. S a v a , la r e n t r é e de L a z ă r en T r a n s y l v a n i e et sa mort peu de temps après .

I o n E l i a d e Rădulescu , Biografia lui George Lazăr, în „Curierul r o m â n e s c " , Χ , 1839, şi în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 258.

' , ϋ Nicolae Iorga, op. cit., p. 6.

www.mnir.ro

„AVANGARDA", ORGAN D E P R E S A A L SECŢIUNII BUCUREŞTI A UNIUNII T I N E R E T U L U I

COMUNIST, ÎN ANII C R I Z E I ECONOMICE

de M I H A I L P A N A I T

Datorită unor caracteristici şi p o r n i r i fireşti, specifice vîrstei, t ineret u l a dat dovadă întotdeauna de pasiune pentru adevăr, pentru mari le idealuri atît de necesare în vederea transformării vieţii sociale. Dînd dovadă de dinamism, de receptivitate, t inere tu l a reprezentat şi reprezintă un factor activ al progresului societăţii.

Situîndu-se alături de celelalte forţe înaintate ale societăţii în lupta de eliberare socială şi naţională, preluînd şi dezvoltînd tradiţiile progresiste ale înaintaşilor, t ineretul s-a a f i rmat şi impus în viaţa social-politică a ţării, înscriind pagini glorioase în istoria patr ie i noastre.

De la începutul existenţei sale P a r t i d u l Comunist Român s-a ocupat îndeaproape de îndrumarea şi conducerea organizaţiei revoluţionare a t ineretului , mobilizînd şi organizînd masele de t i n e r i m u n c i t o r i , ţărani şi intelectuali, la lupta pentru o viaţă mai bună, pentru libertate, democraţie şi progres social. O preocupare permanentă a p a r t i d u l u i comunist a constituit-o propagarea marx ism- len in ismului în vederea formării în rîndul t inere tu lu i a unei concepţii ştiinţifice despre muncă şi viaţă, despre d r u m u l mereu ascendent al dezvoltării societăţii. „Formarea U n i u n i i T ine re tului Comunist în 1922 — arăta secretarul general al P.C.R. — la u n an după crearea P a r t i d u l u i Comunist Român, a constituit un moment crucial în istoria mişcării revoluţionare de t ineret d in România... Uniunea Tineretului Comunist a desfăşurat în toată perioada ilegalităţii o intensă activitate de organizare a t inere tu lu i , de conducere a luptelor sale alături de clasa muncitoare, de toate forţele progresiste d i n România" '.

Criza economică d in ani i 1929—1933, starea deosebit de grea în care se aflau masele muncitoare de la oraşe şi sate puneau în faţa P a r t i d u l u i Comunist, a organizaţiilor sale de masă, deci şi a U n i u n i i T inere tului Comunist, sarcini deosebit de importante în vederea mobilizării şi organizării luptei maselor populare pentru apărarea intereselor lor vitale, pent r u cucerirea de noi d r e p t u r i . Congresul al V-lea al P.C.R., d in decembrie 1931, stabil ind l in ia strategică şi tactică a p a r t i d u l u i pentru perioada care a urmat, a clarif icat şi precizat probleme importante legate de activitatea

• Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la sărbătorirea Semicentenarului Uniunii Tineretului Comunist, 14 aprilie 1972, „Scînteia" din 15 apri l ie 1972.

www.mnir.ro

220 M I H A I L P A N A I T

U n i u n i i T inere tu lu i C o m u n i s t 2 , astfel ca organizaţia revoluţionară a t iner e t u l u i să-şi aducă contribuţia sa la punerea în practică a formelor şi metodelor de luptă revoluţionară ale prole tar ia tului , ale t u t u r o r forţelor sociale progresiste pentru salvarea maselor muncitoare lovite de criza economică. în această perioadă de accentuare a procesului de radicalizare a t inere tu lu i muncitor , lucru v i z i b i l în mod deosebit în Capitală, avînd în vedere caracterul de centru economic, polit ic , m i l i t a r , cu l tura l şi a d m i n is t ra t iv al ţării, Secţiunea Bucureşti a U n i u n i i T i n e r e t u l u i Comunist a avut u n r o l deosebit de important .

Analizînd cu u n ascuţit sp i r i t cr i t ic activitatea Secţiunii Bucureşti, Comitetul Central al U.T.C., în iunie 1932, a apreciat succesele organizaţiei locale Bucureşti în pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor revendicative ale t inere tu lu i d i n Capitală 3 .

în activitatea de propagare a ideilor revoluţionare, de mobilizare a maselor populare la luptă u n r o l important 1-a avut presa legală şi ilegală a p a r t i d u l u i şi a organizaţiilor sale de masă. Caracteristic pentru presă în perioada crizei economice este orientarea tot mai pronunţată spre mase, spre detaşamentele cele mai înaintate ale prole tar ia tului d i n ţara noastră, pentru organizarea lupte i în cadrul F r o n t u l u i Unic de jos, pentru formarea unei o p i n i i de masă antifascistă în vederea realizării u n u i larg f r o n t popular antifascist necesar lupte i împotriva creşterii per icolului prezentat de dezvoltarea mişcării fasciste, dar mai ales datorită ameninţării tot mai m a r i pe care o constituia în Europa ţările în care fascismul devenise formă de guvernămînt.

Principalele aspecte ale vieţii social-economice şi polit ice — curbele de sacrificiu, şomajul, vinderea bogăţiilor ţării monopolur i lor străine, sărăcia de nesuportat a maselor, acţiunile greviste, manifestaţiile şi demonstraţiile de protest şi revendicare, al căror apogeu l -au constituit eroicele lupte ale munci tor i lor ceferişti şi petrolişti d i n ianuarie-fabruarie 1933, hotărîrile p a r t i d u l u i comunist, ale Plenarelor C.C. al P.C.R., ale Comitetelor de acţiune — şi-au găsit locul cuvenit în coloanele presei de t ineret a Secţiunii Bucureşti a U.T.C.

O contribuţie importantă la mobilizarea t inere tu lu i bucureştean la lupta revoluţionară a avut „Avangarda", organ de presă al Secţiunii Bucureşti a U.T.C. Pînă în momentul de faţă se cunosc t re i numere : d i n februarie, iunie şi noiembrie 1931 4 .

P r i m u l d i n cele t re i numere existente este şi s ingurul datat cu exact i tate — 25 februarie 1931, iar d i n s u b t i t l u l „Organ b i lunar al U.T.C. Secţia Bucureşti - 1 putem considera că este al doilea număr apărut în luna respectivă. Subliniez acest fapt avînd i n vedere că d i n celelalte două numere cunoscute n u mai rezultă caracterul b i lunar al publicaţiei. O altă part iculari tate a numărului d i n 25 februarie 1931 este şi prezenţa pe

2 „Rezoluţia Congresului a l V - l e a a l P . C . R . asupra stării şi sarc ini lor m u n c i i p a r t i d u l u i în sînul t ineretului" , în Documente din istoria U.T.C. 1917—1944, E d i t . T i n e r e t u l u i , 1958, p. 217—224.

•1 „Rezoluţia Comite tului C e n t r a l a l U . T . C . asupra m u n c i i şi sarc ini lor organizaţiilor U . T . C . l o c a l e - B u c u r e ş t i " , publ ica tă în „Bule t inul" , nr . 3 d i n iunie 1932, vezi şi Documente din istoria U.T.C. 1917—1944, E d i t . T i n e r e t u l u i , 1958.

4 A r h i v a I . S . I . S . P . . m a p a 8.

www.mnir.ro

„ A V A N G A R D A " , O R G A N D E P R E S A A L U . T . C . 221

f ront ispic iu a lozincii : „Proletari d in toate ţările uniţi-vă", precum şi faptu l că a fost scris de mînă şi m u l t i p l i c a t la şapirograf 5 .

Parcurgînd mater ia lu l publicat în „Avangarda" d i n 25 februarie 1931, d i n p r i m u l moment se poate vedea varietatea preocupărilor Secţiunii Bucureşti a U . T . C , într-un moment cînd criza economică avea urmări tot mai grave asupra situaţiei social-economice şi polit ice a maselor populare, deci şi a t inere tu lu i . Avînd în vedere această caracteristică a momentulu i respectiv, majoritatea articolelor publicate se referă la difer i te aspecte concrete ale crizei, la urmările ei asupra situaţiei maselor muncitoare, la necesitatea organizării şi desfăşurării lupte i t ineret u l u i pentru apărarea intereselor sale. D i n analiza mater ia lu lui se constată profunzimea, seriozitatea, maturitatea, competenţa de care t ineretul , conştient de îndatoririle sale, dădea dovadă în abordarea unor probleme deosebit de importante ale vieţii şi activităţii sale.

In ar t i co lul de fond al numărului d i n 25 februarie 1931, Şomajul şi U.T.C, este făcută o analiză profundă a situaţiei clasei muncitoare d i n ţările capitaliste în perioada crizei economice. Falimentele, lock-out-ur i le , concedierile, prelungirea zi lei de muncă, scăderea salariilor, precum şi alte măsuri vexator i i la care erau supuşi numai t i n e r i i (inegalitatea salar i u l u i pentru aceeaşi muncă depusă, neplata indemnizaţiilor pentru scumpete, lipsa căminelor etc.) impuneau ca o necesitate vitală organizarea luptei t inere tu lu i pentru apărarea intereselor sale. Sarcinile imediate ale lupte i , avînd în vedere momentul în care se afla, vizau în p r i m u l rînd aspecte economice, secţiunea Bucureşti lansînd lozinca : „Muncă şi pîine", pe baza căreia avea să se desfăşoare lupta t inere tu lu i .

N u este negli jat n ic i aspectul pol i t ic al lupte i , sublini indu-se ..necesitatea realizării unităţii lupte i munci tor i lor cu cea a şomerilor pentru a preîntîmpina propaganda fascistă", problemă deosebit de importantă avînd în vedere că în acel moment cercurile reacţionare burghezo-moşiereşti căutau p r i n di fer i te mijloace să abată atenţia maselor m u n c i toare de la lupta de clasă.

Problema organizării lupte i t inere tu lu i în vederea contracarării ofensivei teroriste declanşate de autorităţi împotriva mişcării revoluţionare de t ineret este dezbătută în ar t i co lul Despre disciplină. Pornindu-se de la analiza unei probleme deosebit de importante, întărirea disciplinei de organizaţie, necesitate vitală pentru a putea face faţă situaţiei grele în care îşi desfăşura activitatea U . T . C , se sublinia f a p t u l că „numai o disciplină de f ier şi o conspirativitate riguroasă pot garanta U.T .C. -u lu i u n succes oarecare", apreciindu-se că în acel moment erau „singurele arme pe care le putem opune burgheziei, concentrate împotriva noastră. Aceste arme să le folosim cît se poate de m u l t " . Tot pe l in ia întăririi organizatorice se înscriu şi indicaţiile date în legătură cu activitatea celulelor de fabrică şi a o r d i n i i de zi a adunărilor generale, care se desfăşurau în acel moment, indicaţii cuprinse în „Chemarea către toţi uteciştii", lansată de Secţiunea Bucureşti a U.T.C. Cu această ocazie se subliniază necesitatea ca uteciştii, alături de comunişti, să se afle în f runtea lupte i maselor

5 V e z i T i t u Georgescu, M i r c e a Ioanid, Presa P.C.R. şi a organizaţiilor sale de masă, 1921—1944, Edi t . Şti inţifică, Bucureş t i , 1963, p. 81.

www.mnir.ro


muncitoare împotriva exploatării ; în acest scop, ca o formă de activizare a acţiunilor organizate de U . T . C , se introduce „întrecerea revoluţionară" între celulele de fabrică, pentru a ieşi d i n izolare şi pentru a desfăşura o activitate cît mai intensă. Este exemplificată întrecerea revoluţionară a celulelor „Vulturul Roşu" şi „Ciocanul Roşu", pr ima dintre ele anga-jîndu-se ca în decurs de o lună, de la 5 februarie la 5 mart ie 1931, să ţină 4 şedinţe în cadrul cărora să analizeze activitatea desfăşurată şi să stabilească noi forme şi metode de luptă revoluţionară a t inere tu lu i . I n continuare sînt date indicaţii în legătură cu modul de întocmire a plan u l u i de activitate al fiecărei organizaţii, arătîndu-se că „planul de a c t i v i tate trebuie să f ie cît mai concret pentru a avea... cît mai mul te şanse de reuşită. La compunerea l u i trebuie luate în consideraţie toate posibilităţi le". D i n această „Chemare" lansată uteciştilor se desprinde caracterul p r o f u n d pol i t ic al lupte i desfăşurate de Secţiunea Bucureşti a U . T . C . într-un moment cînd burghezia, în faţa radicalizării lupte i maselor populare, îşi strîngea forţele în vederea reprimării acţiunilor revoluţionare. U n exemplu în această privinţă îl constituie şi reprimarea manifestaţiei d in 29 ianuarie 1931 6 , cînd 10 000 m u n c i t o r i ceferişti s-au adunat in faţa sediului s indicatului d i n Calea Griviţei pent ru a protesta împotriva curbei de sacrif iciu 1 . Referindu-se la această acţiune a prole tar ia tului , ar t i co lul Evenimentele de joi 29 ianuarie la C.F.R. subliniază ati tudinea fermă a t inere tu lu i în apărarea intereselor clasei muncitoare, apreciind că „în u r m a evenimentelor de pe Calea Griviţei, P.C. şi U.T.C. au ieşit întărite cu noi elemente..."

D i n ar t icolul împrumutul şi semnificaţia lui, referindu-se la împrum u t u l pe care g u v e r n u l naţional-ţărănesc urma să-1 contracteze în Franţa, rezultă că t i n e r e t u l u i n u îi era indi ferent f a p t u l că independenţa economică şi politică a ţării aveau de suferi t d i n cauza caracterului înrobitor al împrumutului 8 .

Numărul d i n iunie 1931, ca şi cel d in noiembrie acelaşi an, este dact i lograf ia t şi m u l t i p l i c a t la gestetner 9 ; coperta este dominată de u n desen cu p o r t r e t u l l u i V . I . Lenin . Mater ia lu l publicat în acest număr se referă, în majoritate, la alegerile parlamentare d i n iunie 1931, la succesul obţinut de Blocul Muncitoresc Ţărănesc.

I n g r u p a j u l de articole i n t i t u l a t : „Rezultatul alegerilor. Campania electorală şi r o l u l nostru în această campanie — ce aşteptăm de la deputaţii noştri. Sarcinile imediate ale U.T.C. Bucureşti" , se face o amplă analiză a vieţii polit ice d i n România, demascîndu-se practicile burghezo-moşiereşti, pol i t ic ianismul , falsificarea alegerilor, modul defectuos al desfăşurării campaniei electorale. I n ciuda t u t u r o r acestor manevre, B.M.Ţ. obţine 73 000 de v o t u r i , pe baza cărora trebuia să trimită 5 deputaţi în Parlament 1 0 .

6 1933. Luptele revoluţionare ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti, Edi t . Pol i t ică , Bucureş t i , 1971, p. 46—49.

1 „ D i m i n e a ţ a " , d i n 31 ianuar ie 1931 şi 7 februarie 1931. 8 1933. Luptele revoluţionare..., p. 22—23. 9 T i t u Georgescu, M i r c e a Ioanid, op. cit., p. 81. t 0 . F I . Dragne, Activitatea Blocului muncitoresc ţărănesc, organizaţia revolu

ţionară de masă creată şi condusă de Partidul Comunist din România, în „ A n a l e " , nr. 1/1962, p. 49—76.

www.mnir.ro


Pornindu-se de la rezul tatul alegerilor, este analizată cr i t ic campania electorală a B.M.Ţ., subliniindu-se în p r i m u l rînd necesitatea de a f i fost mai bine pregătite acţiunile iniţiate de Bloc cu această ocazie. Secţiunea Bucureşti a U.T.C. în mod autocritic arată că în t i m p u l campaniei electorale s-a l i m i t a t doar la ..îndeplinirea unor acţiuni tehnice ale Blocului : şabloane, manifeste, etichete etc., dar „în calitate de conducător a! t ineretului muncitor , U.T.C. trebuia să ia parte activă la propaganda electorală... legînd revendicările t inere tu lu i cu ale B l o c u l u i " . Avînd în vedere sarcinile care reveneau Secţiunii Bucureşti a U.T.C. în t i m p u l campaniei electorale, s-a apreciat că nu „a folosit toate posibilităţile, n u a desfăşurat activitatea energică pe care o cereau împrejurările" .

în acelaşi material , analizîndu-se parlamentarismul burghez, se menţionează că. indi ferent de nuanţa sa, succesele electorale obţinute de forţele revoluţionare n u pot constitui scopul f i n a l al lupte i , ci doar u n mijloc de desfăşurare a ei, menţionîndu-se că „pe cale de reformă par lamentară, rămînînd în picioare baza societăţii capitaliste, nu v o m putea trece Ia societatea socialistă...". Dezvoltîndu-se această teorie se sublinia faptul că „numai distrugînd din temeli i organizarea social burgheză, numai desfiinţînd proprietatea privată de mijloace de producţie, numai •înlocuind statul burghez cu dictatura prole tar ia tului , vom putea înfăptui socialismul", în fe lu l acesta se a f i rma încă odată, cu tărie, scopul lupte i forţelor revoluţionare. în acelaşi context se înscrie şi aprecierea r e f e r i toare la r o l u l celor 5 deputaţi ai B.M.Ţ., care ,,de la t r ibuna parlamentară, făcîndu-se auziţi de la un colţ la a l tu l al ţării, să demaşte fără cruţare toate partidele burgheze..., să arate munci tor i lor şi ţăranilor cine le sînt duşmani şi cine le sînt pr ie ten i " .

Ampla analiză a alegerilor parlamentare d in iunie 1931 se încheie cu chemarea lansată t iner i lor d i n Secţiunea Bucureşti a U . T . C , în vederea s p r i j i n i r i i B.M.Ţ. p r i n acţiuni deschise, întruniri de fabrică, greve de protest, manifestaţii împotriva încercărilor burgheziei de a inval ida mandatele obţinute de forţele democrate.

I n art icolul Cum se formează şi se lucrează într-o secţiune de tineret la o întreprindere, publicat în acelaşi număr, se dau indicaţii concrete p r i v i n d modul de îndeplinire a sarcinilor care reveneau organizaţiei de tineret în acea etapă. Ast fe l , porn ind de la l ipsuri le manifestate, se evidenţia necesitatea lărgirii sferei de influenţă a U . T . C , în vederea lărgirii bazei sale de masă ; se crit ica sectarismul, recomandindu-se strîngerea colaborării cu secţiunile de tineret ale sindicatelor şi ale altor organizaţii democratice. Colaborarea era posibilă ca urmare a p r o cesului cauzat de radicalizarea maselor. Analizînd etapa concretă în care îşi desfăşura activitatea U . T . C , se recomanda organizaţiilor de fabrică să aibe în vedere importanţa revendicărilor economice, care t re buiau împletite cu cele politice şi n u excluse, „deoarece p o r n i n d de la revendicări economice imediate se pot atrage şi antrena în luptă masele de tineri munci tor i " .

I n acest număr, d i n iunie 1931, se deschide şi rubrica „Discuţii" ; printre primele întrebări adresate de t i n e r i „Avangardei" amintesc : „Care este r o l u l t ineretului în mişcarea revoluţionară ?" şi „Ce este frontul unic de jos şi cum trebuie realizat ?".

www.mnir.ro


D i n aceste întrebări se pot vedea problemele care interesau t iner e t u l în acel moment, maturitatea de care dădea dovadă, f a p t u l că era conştient de r o l u l şi menirea sa în lupta revoluţionară dusă de clasa muncitoare.

I n numărul d in noiembrie 1931 este dezbătută o altă problemă deosebit de importantă, participarea t inere tu lu i la viaţa sindicatelor. A r t i c o l u l Situaţia tineretului muncitor şi Secţiunile sindicale de tineret analizează situaţia social-economică a t inere tu lu i , dezvăluind, odată în plus, viaţa plină de mizerie pe oare societatea capitalistă o oferea acestei categorii sociale. Avînd în vedere condiţiile specifice vieţii şi munci i t iner e t u l u i , activitatea revendicativă se desfăşura în secţiunile sindicale de tineret, ale căror sarcini erau deosebit de importante într-o perioadă în care situaţia t inere tu lu i munci tor se înrăutăţea tot mai m u l t ; de organizarea lupte i depindea succesul. Pornind de la această realitate, Organizaţia Bucureşti a U.T.C. a formula t o serie de revendicări imediate, p r i n t r e care : reducerea zi lei de muncă, salariu egal la muncă egală, desfiinţarea amenzilor, corvezilor, bătăilor etc., pe baza cărora să se desfăşoare lupta t inere tu lu i munci tor pentru apărarea dreptu lu i său la muncă şi viaţă.

în acelaşi număr este publicat „Planul de muncă pe luna noiembrie a U.T.C. — Bucureşti" . Pornindu-se de la analiza situaţiei sociale, economice şi polit ice a burgheziei române şi mondiale, aflată în plină criză, Secţia Bucureşti a U . T . C , conştientă de menirea ei, căuta p r i n planul adoptat să facă faţă în condiţiuni optime sarcinilor care îi reveneau. Plan u l pe luna noiembrie 1931 fusese adoptat de Comitetul local al U.T.C. — Bucureşti, ţinîndu-se cont de radicalizarea maselor muncitoreşti-ţără-neşti, de cr i t ic i le şi îndrumările date de consfătuirea ac t ivului utecist d i n Bucureşti .

P lanul de activitate pe luna noiembrie cuprindea la început o i n f o r mare concretă asupra situaţiei economice a m u n c i t o r i m i i bucureştene, pent ru care anul 1931 a adus noi greutăţi provocate de creşterea şomaj u l u i , a scumpetei, măririi zilei de muncă, aplicării curbei de sacrif iciu etc. Acestei ofensive, t i n e r i i m u n c i t o r i , alături de întregul proletariat , i -au răspuns p r i n declanşarea unor puternice greve, cum sînt cele de la C.F.R., Lemaître, Zimmer, Phônix, Mociorniţa etc. Comitetul local U . T . C — Bucureşti , analizînd activitatea depusă, considera că trebuia făcut mai m u l t pe l in ia organizării, conducerii şi îndrumării lupte i revoluţionare a t inere tu lu i bucureştean.

O altă problemă centrală a activităţii Organizaţiei locale Bucureşti era mărirea rîndurilor organizaţiei p r i n constituirea a 7 noi celule şi reorganizarea altora 5 ; scoaterea unor publicaţii ale organizaţiei pe cartiere ; înfiinţarea a 12 secţiuni sindicale de t ineret ; scoaterea unor gazete de fabrică ; dezvoltarea propagandei U.T.C. în rîndul recruţilor etc.

Avînd în vedere teroarea declanşată împotriva mişcării revoluţionare şi situaţia economică deosebit de grea, A j u t o r u l Roşu căpăta o importanţă deosebită ; de aceea Secţiunea Bucureşti îşi propunea pentru luna noiembrie 1931 să-şi înteţească activitatea pe l in ia colaborării şi s p r i j i n i r i i A j u t o r u l u i Roşu.

www.mnir.ro


Referitor la problemele organizatorice p lanul prevedea întărirea rîndurilor organizaţiei, înlăturarea elementelor oportuniste ca şi a celor care p r i n frazeologie revoluţionară dăunau b u n u l u i mers a l secţiunii. I n cadrul munc i i politice, pentru ridicarea n i v e l u l u i ideologic al t iner i lor era prevăzută constituirea unei şcoli. I n continuare sînt prevăzute măsuri pentru întărirea disciplinei şi conspirativităţii m u n c i i desfăşurate de Secţiunea Bucureşti a U n i u n i i T inere tu lu i Comunist.

Numărul dn noiembrie 1931, ca de a l t fe l şi celelalte numere, cuprinde relatări despre situaţia concretă a t iner i lor m u n c i t o r i d i n di ferite fabrici d i n Capitală şi d i n ţară, iar la rubrica „Informaţiuni externe' 1

sînt publicate numeroase ştiri despre munca şi lupta t inere tu lu i d i n alte ţări.

Consultînd cele t r e i numere existente ale „Avangardei", organ de presă al Secţiunii Bucureşti a U . T . C , se poate a f i rma că şi-a adus o contribuţie însemnată, în ciuda existenţei destul de scurte, la b u n u l mers al activităţii desfăşurate de uteciştii bucureşteni într-o perioadă de avînt a luptei revoluţionare dusă de proletariat , de masele larg i populare, de toate forţele progresiste sub conducerea P a r t i d u l u i Comunist Român.

„ A V A N G A R D A " , O R G A N E D E P R E S S E D E L A S E C T I O N D E B U C A R E S T D E L ' U N I O N D E L A J E U N E S S E C O M M U N I S T E ( U . T . C ) , P E N D A N T L E S A N N É E S D E L A C R I S E É C O N O M I Q U E


L a section de Bucarest de l ' U . T . C . a déployé une ac t iv i té spéc ia lement intense en vue de défendre les intérêts de classe de l a jeunesse o u v r i è r e pendant la pér iode de la crise économique des années 1929—1933. L e s conditions diffici les de l 'illégalité faisaient impossible l 'apparit ion d'un organe de presse permanent , et c'est pourquoi les publications périodiques de l a section ont eu maintes fois une existence t r è s courte ; l 'une d'entre elles a é té l ' „ A v a n g a r d a " . À présent on connaî t trois n u m é r o s : celui du 25 février 1931, le seul da té avec exac t i té , a insi que ceux de j u i n et de novembre 1931, qui se trouvent en l 'archive de l ' Institut d 'Études Historiques et Socio-Politiques auprès du C o m i t é C e n t r a l du P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .

E n feuilletant le m a t é r i e l des trois n u m é r o s connus, on peut voir la divers i té des préoccupations de la section de l ' U . T . C . au moment où la cr ise é c o n o m i q u e avait des conséquences toujours plus graves sur la situation des masses populaires, donc aussi sur la jeunesse. À cause de la c a r a c t é r i s t i q u e du moment respectif, presque tous les articles se rapportent aux différents aspects concrets de la crise, ce thème étant présent dans des articles très suggestifs tels que : Chômage et U.T.C., L'emprunt et sa signification, Situation de la jeunesse ouvrière et les sections sin-dicales de jeunesse etc. L e s problèmes d'organisation, ceux de l 'act ivi té politique, sont discutés avec un haut sens de responsabilité , avec de l a m a t u r i t é ; les articles : Sur la discipline, Appel à tous les jeunes communistes, m a i s surtout ceux groupés en : Résultat des élections. L a campagne é lec tora le et notre rôle en cette c a m pagne. Ce que nous attendons de nos députés. L e s charges i m m é d i a t e s de l ' U . T . C . de Bucarest concernant les élections de 1931. sont spécialement significatifs.

A f i n de faire connaî t re directement les problèmes de l a jeunesse, ^ . A v a n garda" met à la disposition de ses lecteurs la rubrique „Discutions" . Dans les colonnes de l ' „Avangarda" on avai t aussi discuté les plans de t r a v a i l et l 'activité de la section. Malgré son existente t rès courte, l ' „ A v a n g a r d a " , comme organe de presse de la section de l ' U n i o n de la Jeunesse Communis te de Bucarest , a appor té sa contribution à la popularisation de l 'activité en vue de défendre les intérêts sociaux, économiques et politiques de la jeunesse pendant la période de la crise économique.

www.mnir.ro

ÎNSEMNĂRI I N E D I T E A L E L U I VICTOR IAMANDI ÎN CONSILIUL D E COROANA DIN 29/30 A U G U S T 1940

de D O I N A L E A H U

Dictatul de la Viena, actul arbi t rar p r i n care Germania hitleristă şi Ital ia fascistă au impus României, la 30 august 1940, să cedeze în beneficiul reg imulu i horthyst d in Ungaria u n t e r i t o r i u de 42 243 k m 2 d i n jumătatea nordică a Transi lvaniei , cu o populaţie de aproximat iv 2 600 000 locuitor i , în majori tate români, a consti tuit u n u l d i n evenimentele care au agravat şi mai m u l t situaţia politică în Europa răsăriteană la începutul celui de-al doilea război mondial . A c t u l a făcut încă o dată dovada caracterului agresiv, anexionist, bazat pe uti l izarea forţei, al pol i t ic i i promovate de statele fasciste.

Pentru România, d ic ta tul de la Viena a însemnat o ştirbire gravă a suveranităţii naţionale, violarea integrităţii ter i toriale a statului , o lovitură dată intereselor v i ta le ale naţiunii. „In acest moment greu pentru destinele ţării — aprecia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general a l p a r t i d u l u i — poporul român s-a găsit singur, fără n ic i u n spri j in d in afară, părăsit de toate puter i le Europei . România a fost nevoită să accepte condiţiile nedrepte ale d ic ta tu lu i de la Viena"

A u fost necesare schimbarea r a p o r t u l u i de forţe poli t ice şi mi l i t a re în cursul celui de al doilea război mondial , jert fele a sute şi m i i de ostaşi români şi sovietici în luptă cu armatele hi t ler iste — izgonite de pe întreg ter i toriul ţării noastre, t r i u m f u l popoarelor asupra fascismului, pentru ca dictatul de la Viena să f ie anulat, recunoscîndu-se dreptur i le României asupra nordului Transi lvaniei 2 .

1 Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România, E d . politică, Bucureş t i , 1966, p. 47.

2 L a 12 septembrie 1944, g u v e r n u l r o m â n a semnat l a Moscova Convenţ ia de armistiţiu cu Naţiunile Unite , care s t ipula în t re altele c ă „guvernele aliate socotesc hotărîrile arbi t rajului de la V i e n a cu p r i v i r e la T r a n s i l v a n i a ca nule şi inexistente" şi prevedea realipirea părţii de nord a T r a n s i l v a n i e i l a R o m â n i a („România l i b e r ă " , 17 septembrie 1944). C a urmare a luptei victorioase purtate de a rmata r o m â n ă alături de armata sovietică, la 25 octombrie 1944 s -a încheiat el iberarea întregului teritoriu al ţării noastre — inclusiv a zonelor smulse p r i n dictatul de l a V i e n a . I n martie 1945, în u r m a schimbului de mesaje dintre g u v e r n u l dr. Pe t ru G r o z a şi guvernul Uniuni i Sovietice, partea de nord a T r a n s i l v a n i e i (11 judeţe) a trecut sub administraţie românească . Drepturi le legitime asupra acestui teritoriu au fost recunoscute prin tratatul de pace semnat de R o m â n i a cu Puter i le Al ia te , la P a r i s — 10 februarie 1947, în care se înscria că „hotărârile sentinţei de la V i e n a d i n 30 august 1940 sînt declarate nule şi neavenite" , frontiera dintre R o m â n i a şi U n g a r i a f i ind restabilită la cea existentă la data de 1 ianuar ie 1938 („Scînteia" , 13 februarie 1947).

www.mnir.ro

228 D O I N A L E A H U

De pe poziţiile mater ia l i smului dialectic şi istoric şi reflectînd interesele legit ime şi fundamentale ale poporului nostru, dar mai cu seamă respectînd întru totul adevărul faptelor, al evenimentelor, istoriograf ia românească contemporană a consacrat în mai multe rînduri preocupări pentru studierea d ic ta tu lu i de la Viena. I n aceste lucrări au fost relatate amplu condiţiile interne şi externe i n care i-a fost impus României actul arbi trar d in 30 august 1940, consecinţele sale, lupta maselor populare din ţara noastră, mobilizate şi conduse de P a r t i d u l Comunist Român, împotriva d i c t a t u l u i 3 .

S tudi ind acest eveniment, mulţi cercetători au acordat atenţie dezbaterilor Consi l iului de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940, cînd regele Carol al I I - lea a încercat să împartă răspunderea pent ru decizia luată cu cîteva dintre personalităţile de f runte ale vieţii pol i t ice a s tatului : m e m b r i i guvernulu i , consilieri regali, diverşi po l i t i c ien i . Interesul acordat este just i f icat , dat f i i n d f a p t u l că în ansamblul evenimentelor care au condus către dictat, Consi l iul de Coroană a m i n t i t a consti tuit cadrul oficial p r i n care statul român a acceptat actul arb i t rar impus.

Dar, refer i tor la acest Consil iu, în l i teratura de specialitate apar — pe baza documentelor uti l izate — unele neconcordanţe, îndeosebi în privinţa numărului şi numelor participanţilor şi în privinţa numărului v o t u r i l o r exprimate pentru acceptarea cererii de arbi t ra j necondiţionat, formulată la Viena de miniştrii de externe ai Germaniei şi I t a l i e i , Ribbentrop şi Ciano. Faptu l pare a se explica p r i n împrejurarea — re latată de u n u l d i n cercetătorii noştri — că „notele luate în t i m p u l dezbateri lor de către u n u l d i n participanţi s-au pierdut în zilele imediat următoare abdicării regelui Carol al I I - lea , iar desfăşurarea şedinţei Consi l iului de Coroană a fost reconstituită pe baza declaraţiilor unor m a r t o r i ocular i " 4 .

Se poate considera, pînă la o dovadă contrarie, că u n document i n t r a t recent în p a t r i m o n i u l Muzeulu i de Istorie al Republic i i Socialiste România — însemnările luate de Vic tor I a m a n d i 5 în t i m p u l lucrărilor

•' Cf . E l i z a C a m p u s , Tratativele diplomatice în preajma dictatului de la Viena (aprilie-august 1940), în „Studii" , X , 1957, nr. 3, p. 167—195 ; V . Topalu , Din lupta Partidului Comunist din România pentru mobilizarea maselor împotriva dictatului de la Viena (1940), în „Anale le Inst i tutului de istorie P . M . R . " , V I , 1960, nr. 6„ p. 5—24 ; T r . Bunescu , Manifestări ale maselor populare din Transilvania împotriva dictatului de la Viena, în „Anale le Inst i tutului de studii istorice şi social-polit ice de pe lîngă C . C . a l P . C . R . " , nr. 6, 1966, p. 93—102 ; L . B a n y a i şi A . Petric , Dictatul de la Viena din august 1940 şi lupta pentru anularea lui, în voi . Unitate şi continuitate în istoria poporului român, Bucureş t i , 1968 ; A l . G . S a v u , Dictatura regală, Bucureş t i , 1970 (capitolul „Dictatul de la V i e n a " ) , p. 407—431 ; T r . Bunescu , Lupta poporului român împotriva dictatului fascist de la Viena (august 1940), Bucureş t i , 1971 ; A . S i m i o n , Dictatul de la Viena, C l u j , 1972 ; etc.

A l . G . S a v u , op. cit., p. 413, nota 18, c i t ind A r h i v a Μ.Α.ο. , fond C o n f e r i n ţ a păcii , dosar 101, f. 386—391.

5 Vic tor I a m a n d i , m e m b r u marcant a l P a r t i d u l u i Naţ ional L i b e r a l ; a fost subsecretar de stat la Interne, m i n i s t r u de stat şi m i n i s t r u a l Cul te lor şi Artelor în p r i m u l guvern T ă t ă r e s c u , m i n i s t r u a l Educaţ ie i Naţ ionale şi a d - i n t e r i m la C u l t e şi A r t e în guvernul M i r o n Cris tea , m i n i s t r u al Justi ţ iei — din 31 mart ie 1938, iar de la 25 noiembrie 1939, consilier regal. S - a remarcat p r i n ati tudinea ostilă grupării de e x t r e m ă d r e a p t ă , în noiembrie 1940 f i ind asasinat de legionari în închisoarea de la J i l a v a .

www.mnir.ro

Î N S E M N Ă R I I N E D I T E A L E L U I V . I A M A N D I 229

Consi l iu lui de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940 — reprezintă, cel puţin deocamdată, singura consemnare „la faţa l o c u l u i " a dezbaterilor Consi l iu lui menţionat. Documentul este cuprins într-un lot de obiecte şi manuscrise care au aparţinut fos tului om polit ic , achiziţionate de la soţia sa Ana V. I a m a n d i 6 . în prezent, el cuprinde nouă fo i simple, toate Je acelaşi format (15,5 χ 22 cm), fiecare avînd tipărit, pe una d i n pagini, în partea stingă — sus, antetul : „Casa M . S. Regelui. Sala de consil iu". Starea de conservare a t u t u r o r f i le lor este bună : se păstrează întregi, f i i n d doar puţin patinate.

Notările l u i Vic tor Iamandi (scrisul este al său, p o t r i v i t declaraţiei Anei V. Iamandi şi recunoscut p r i n confruntarea cu alte manuscrise rămase de la el) sînt făcute cu creionul numai pe paginile cu antet. Primele două fo i ale manuscrisului nu sînt numerotate, ci numai foile trei—nouă, cu cifre romane. Filele l ipsite de numerotare aparţin documentului şi constituie începutul acestuia întrucît : conţinutul lor este acelaşi cu al celorlalte documente care reproduc dezbaterile d i n Consi l iul de Coroană ţinut în noaptea de 29/30 august 1940 ; grafia lor este identică cu cea de pe următoarele şapte fo i ; de asemenea, maniera de a consemna de pe primele două f i l e este aceeaşi ca pe următoarele.

în sfîrşit, înainte de a expune •— într-o scurtă sinteză — ceea ce este esenţial în acest document care relatează dezbaterile Consi l iului de Coroană amint i t , mai trebuie să se răspundă la următoarea întrebare : cele nouă fo i cu însemnări reprezintă într-adevăr note luate în timpul lucrărilor Consi l iului , la faţa locului sau sînt şi ele o reconstituire rea l i zată de Victor Iamandi , după lucrări, la o dată ulterioară ţinerii Consil iu lu i ? Răspunsul este a f i r m a t i v pentru pr ima alternativă, întrucît : notările au un caracter evident neprelucrat, f i i n d spontane ; înregistrarea scrisă a cuvîntului rost i t de fiecare participant recurge uneori la prescurtări maxime, cîteodată utilizînd s t i l u l vorb i t la persoana I-a, iar alteori s t i lul vorb i t la persoana a I l I - a . (Spre exemplu : „Argetoianu. N o u l ul t imatum nu m-a surprins. î l aşteptam. Noi sîntem trataţi ca învinşi. Ne aflăm faţă de un u l t i m a t u m al Germaniei . . . " ; „M. Popovici — rezistăm. A m convingerea că orice concesiuni ce se vor face n u vom salva nimic..." ; „Patriarhul — de acord cu a r b i t r a j u l " ; „Gen. Văitoianu — n u pot accepta a r b i t r a j u l " etc. etc.). Maniera de înregistrare scrisă lipsită de coerenţă, de unitate a s t i l u l u i este evidentă. I n fine, ca o dovadă că aceste notări sînt luate direct în Consi l iul de Coroană şi că ele nici n u au mai fost adăugite după aceea, o constituie f a p t u l că d in ele lipseşte consemnarea celor rostite de Vic tor Iamandi, deşi acesta, respectînd şi notînd ordinea vorb i tor i lor şi-a înscris numele.

însemnările luate de Vic tor Iamandi în t i m p u l dezbaterilor Consiliului de Coroană, care a decis asupra acceptării „arbitrajului" de la Viena. redau, în ordinea în care au luat cuvîntul, opini i le şi atitudinea următorilor oameni pol i t i c i participanţi la eveniment : Ion G i g u r t u (preşedinte al Consil iului de Miniştri), Constantin Argetoianu (consilier regal), Alexandru Vaida-Voievod (consilier regal), Gheorghe G. Mironescu (consilier regal), Dinu Brătianu (preşedintele P a r t i d u l u i Naţional Liberal) , Dumitru Caracostea (minis t ru l Educaţiei Naţionale). Nich i for Crainic

Reg. inv. nr. 31 068.

www.mnir.ro


( m i n i s t r u l Propagandei Naţionale), contra-amiral adjutant Nicolae Păiş (min i s t ru l A e r u l u i şi Marinei ) , A n d r e i Rădulescu (preşedintele înaltei Curţi de Casaţie), Ion V . Gruia (min i s t ru l Justiţiei) , Ion Macovei (minist r u l Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor), I o n Mihalache (lider marcant al P a r t i d u l u i Naţional Ţărănesc), M i h a i Popovici (lider marcant al P a r t i d u l u i Naţional Ţărănesc), V ic tor Antonescu (consilier regal), Victor Iamandi (consilier regal), A l e x a n d r u C. Cuza (consilier regal), p a t r i a r h u l Biserici i ortodoxe române Nicodim Munteanu, gen. A r t h u r Văitoianu (consilier regal), dr. Constantin Angelescu (consilier regal), D a v i d Popescu (minis t ru de Interne) , Stan Ghiţescu (min is t ru l Munc i i ) , Gheorghe Tătă -rescu (consilier regal), gen. Gheorghe M i h a i l (şeful M a r e l u i Stat Major) , Teof i l Sidorovici (comandantul „Străji i Ţări i " ) , Radu Budişteanu (minist r u l Cultelor şi Ar te lor ) , general-adjutant Ernest Ba l l i f (consilier regal), m i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i , Nicolae Bălan.

D i n însemnările l u i Vic tor Iamandi rezultă de asemenea că pentru acceptarea impusă a cerinţelor Germaniei şi I ta l i e i au votat : I o n G i g u r t u , Constantin Argetoianu, A l . Vaida-Voievod, Gheorghe G. Mironescu, D u m i t r u Caracostea, Nich i for Crainic, Nicolae Păiş, A n d r e i Rădulescu, Ion V . Gruia, I o n Macovei, p a t r i a r h u l Nicodim, David Popescu, Stan G h i ţescu, Gheorghe Tătărescu, general Gheorghe M i h a i l , Radu Budişteanu, general Ernest Ba l l i f ; împotriva acceptării „arbitrajului" s-au pronunţat : Constantin I . C. Brătianu, I o n Mihalache, M i h a i Popovici, V ic tor A n t o nescu, A l . C. Cuza, general A r t h u r Văitoianu, dr. Constantin Angelescu şi m i t r o p o l i t u l Nicolae Bălan, Teof i l Sidorovici abţinîndu-se de la vot .

I n f i n a l u l însemnărilor sale, Vic tor Iamandi a notat rezul tatul votării astfel : 18 (voturi) pentru , 10 (voturi) contra, 1 — abţinere.

Confruntînd paginile acestui document cu celelalte documente aflate în arhive şi care reconstituie dezbaterile pe baza declaraţiilor unora d in participanţi, rezultă că la Vic tor Iamandi lipseşte notarea prezenţei şi a cuvîntului luat de următorii oameni po l i t i c i , care au part ic ipat totuşi în Consi l iul de Coroană : preotul loan Moţa (tatăl fruntaşului legionar), Horia Zelea Codreanu (fratele „căpitanului" Gărzii de f ier ) , dr . Vic tor Gomoiu ( m i n i s t r u l Sănătăţii şi Ocrot i r i lor Sociale), dr. Vasile Noveanu (minis t ru al I n v e n t a r u l u i Avuţiilor Publice), M i h a i l Pr iboianu (minis t ru al înzestrării Armate i ) — care, toţi, au votat pentru acceptarea „arbitraj u l u i " de la Viena — şi deputatul S i l v i u Dragomir , care a votat împotriva acceptării necondiţionate a „arbitrajului" puter i lor A x e i 1 . De asemenea, în mod firesc, lesne de înţeles, lipseşte consemnarea a ceea ce a spus însuşi Vic tor Iamandi . Şt im însă d i n alte documente că el s-a pronunţat hotărît împotriva acceptării „arbitrajului", f i i n d consecvent în ati tudinea sa ostilă forţelor de extremă dreaptă. „Sînt împotriva p r i m i r i i a rb i t ra j u l u i — declara Iamandi . N u credem în garanţiile care n i se dau şi socot că poli t ica noastră de astăzi η-a dus la nic i u n rezultat pozit iv. Pentru aceste consideraţiuni n u trebuie să p r i m i m arbitrajul . . Trebuie să rezistăm pent ru că războiul n u s-a t e r m i n a t " 8 .

7 Cf . A r h i v a M . A . E . , fond 71 T r a n s i l v a n i a , voi . 42/1940, Documentul „Dezbaterile C o n s i l i u l u i de C o r o a n ă de sub preşedenţia maiestăţ i i sale regelui, 30 august 1940, ora 3".

8 Idem, p. 224—225.

www.mnir.ro


I n schimb, spre deosebire de celelalte documente care reconstituie dezbaterile Consi l iu lui de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940, însemnările l u i Iamandi consemnează prezenţa m i n i s t r u l u i Cultelor şi Arte lor , Radu Budişteanu, esenţa intervenţiei sale („Dacă va f i u n arbi t ra j i n f a m îl v o m zdrobi . Dar aşa cum este îl acceptăm") şi at i tudinea sa în favoarea acceptării d ic ta tu lu i . Aceasta permite , pent ru pr ima dată, stabilirea l istei şi numărului exact al celor care au part ic ipat la dezbaterile Consi l iului de Coroană : 33 persoane, în acord cu lista publicată în Comunicatul nr . 86 d i n „Monitorul O f i c i a l " (partea I-a), nr . 201, d i n 31 august 1940.

I n acelaşi t i m p consemnarea de către Victor Iamandi a prezenţei în Consil iul de Coroană a l u i Radu Budişteanu rezolvă şi neconcordanţele despre care s-a scris pînă acum, în privinţa numărului total al v o t u r i l o r exprimate şi în privinţa s t r u c t u r i i acestui rezultat .

După cum relatează u n u l d i n documentele păs t ra te 9 , rezul ta tul votării a fost anunţat de Ernest Urdăreanu, mareşalul Palatului , în următoarea formă : 19 v o t u r i pentru , 10 — contra, 1 — abţinere. Dar tota lul de 29 v o t u r i n u corespunde cu numărul celor prezenţi în Consil iu, fapt care dovedeşte că cel ce a întocmit „pe loc" situaţia a calculat greşit. Acest l u c r u este reflectat de documente. Ast fe l , „Dezbaterile Consi l iu lui de Coroană de sub preşedenţia M.S.Regelui, 30 august 1940, ora 3", păstrate în arhiva M.A.E . , relatând lista, cuvîntările şi a t i tudin i le par t ic ipanţilor în Consil iu, oferă următoarea situaţie : 32 participanţi (este omis Radu Budişteanu), d intre care 10 au votat împotriva acceptării „arbitraj u l u i " , 21 participanţi — pentru acceptare şi o abţinere (deci nu r a p o r t u l 19—10—1) 1 0 . A l t document consemnează o prezenţă de 30 de persoane, cu rezultatul 19 — pentru , 10 — împotrivă şi o abţinere. (în acest document sînt omişi d intre participanţi Nich i for Crainic, V ic tor Gomoiu şi Radu Budişteanu) " . I n f ine, u n a l t document la care s-a făcut referire 1 2 , notînd rezul ta tul votării (raportul 18—10—1), include în lista par t i c ipanţilor la dezbaterile Consi l iului şi pe Ernest Urdăreanu 1 3 , l u c r u ce pare însă a f i inexact, deoarece mareşalul Palatului n u apare p r i n t r e cei convocaţi la dezbateri şi n ic i exprimîndu-şi atitudinea în problema „arbit ra ju lu i " , in nici u n u l d i n celelalte documente : cel d i n arhiva M.A.E . , acela păstrat în A r h i v e l e S ta tu lui şi însemnările l u i Iamandi 1 4 .

I n lumina documentului păstrat acum în p a t r i m o n i u l Muzeulu i de Istorie al Republic i i Socialiste România, care — menţionînd p r i n t r e cei

9 A r h i v a M . A . E . , fond 71 T r a n s i l v a n i a , voi . 42/1940, Documentul „Dezbater i le Consiliului de C o r o a n ă de sub preşedenţia maiestăţ i i sale regelui, 30 august 1940, ora 3".

1 0 Idem. 1 1 Arhivele Sta tului B u c , F o n d C a s a R e g a l ă , dosar 29/1940, f. 8. 1 J A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 103, dosar 8174, ff. 27—30, citat de A l . G . S a v u ,

op. cit., p. 413, nota 18. 1 3 A l . G . S a v u , op. cit., p. 413. 1 / 1 Aşa cum c o n s e m n e a z ă documentul aflat în a r h i v a M . A . E . , E r n e s t U r d ă r e a n u

a intrat în sala de consil iu în t imp ce se af la l a cuvînt G h . T ă t ă r e s c u , pe care-1 întrerupe pentru a da cit ire telegramei expediate de l a V i e n a de cei doi delegaţi români — M i h a i l Manoilescu şi V a i e r Pop — şi în care se a r ă t a c ă F a b r i c i u s declarase că G e r m a n i a „nu-şi ia nici o r ă s p u n d e r e d a c ă în termen de 5 minute nu dăm răspunsul" . Absenţa mareşalului P a l a t u l u i de la începutul dezbaterilor Consiliului poate explica şi c a l c u l u l greşit a l voturilor , f ă c u t de acesta.

www.mnir.ro


prezenţi în Consi l iul de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940, pe m i n i s t r u l Cultelor şi Arte lor , oferă astfel o restabilire a l istei tuturor participanţilor la dezbateri, în acord cu lista publicată de „Monitorul O f i c i a l " — situaţia prezenţei, a rezul ta tu lu i v o t u l u i şi a s t r u c t u r i i acestuia, în problema „arbitrajului" de la Viena apare următoarea : au participat 33 persoane, exprimîndu-se 32 v o t u r i — 22 în favoarea acceptării dictat u l u i , iar 10 împotriva acceptării, înregistrîndu-se şi o abţinere de la votare.

Asupra poziţiilor polit ice reflectate de atitudinea participanţilor la dezbaterile Consi l iu lui de Coroană, asupra semnificaţiei v o t u r i l o r e x p r i mate nu v o m insista, deoarece problema aceasta a fost abordată şi c lar i ficată de istoriografia noastră. Esenţial este că, deşi cele mai multe grupări polit ice burghezo-moşiereşti d i n România de atunci au fost împot r i v a acceptării actului arbi t rar de la Viena, ele „au capitulat însă în faţa presiunilor A x e i , supunîndu-se dic tatului , chiar dacă în concepţia lor acceptarea avea u n caracter vremelnic" 1 5 .

însemnările luate de Vic tor Iamandi în t i m p u l dezbaterilor Consil i u l u i de Coroană convocat de Carol a l I I - lea , în noaptea de 29/30 august 1940, confirmă celelalte documente existente şi referitoare la acest eveniment (dar, după cum s-a arătat, reconstituind lucrările). In acelaşi t i m p întregeşte conţinutul lor, permiţînd restabilirea mai exactă a situaţiilor, a adevărului.

I n f ine, păstrarea acestui document în p a t r i m o n i u l de stat pune la îndemîna cercetătorilor şi această mărturie directă — chiar dacă ea nu este completă — în legătură cu u n u l d i n cele mai dramatice evenimente d i n istoria contemporană a României.

N O T E S I N É D I T E S D E V I C T O R I A M A N D I D A N S L E C O N S E I L D E L A C O U R O N N E D U 29/20 A O Û T 1940


L e s historiens roumains contemporains, q u i ont étudié le diktat de Vienne , ont a c c o r d é une attention justifiée a u x débats du Consei l de l a Couronne de la nuit d u 29/30 août 1940, car c e l u i - c i a é té le cadre officiel par lequel l 'état roumain a a c c e p t é l'acte arbi t ra i re imposé.

Mais , concernant ce conseil , dans l a l i t té ra ture de spécial i té apparaissent — sur l a base des documents utilisés — quelques non-concordances, surtout concernant le nombre et le nom des participants et le nombre des votes e x p r i m é s pour l 'acceptation de la demande d'arbitrage, f o r m u l é e par l ' A l l e m a g n e et l ' I talie . L e fait p a r r a î t s 'expliquer — d'après l 'opinion d'un historien r o u m a i n — par la perte des notes prises pendant les débats par l 'un des participants et par le fait que le déploiement de la s é a n c e du Consei l de la Couronne a é té reconst i tuée ul tér ieure ment en se basant sur les déc lara t ions de témoins oculaires.

A l . G . S a v u , op. cit., p. 417.

www.mnir.ro


J u s q u ' à une preuve contraire, on considère les notes de Vic tor I a m a n d i — entrées r é c e m m e n t dans le patr imoine du Musée d'Histoire de la République Socialiste de R o u m a n i e — comme le seul enregistrement fait m ê m e pendant les débats d u C o n s e i l de la Couronne la nuit du 29/30 août 1940.

Quoique le document présente des omissions dans les pages conservées , par la corroboration avec les autres témoignages concernant le Consei l de la Couronne mentionné, i l aide à ré tabl i r l a liste de tous les participants aux débats , en réal isant pour la p r e m i è r e fois une situation en accord avec le C o m m u n i q u é publié dans le „Monitorul O f i c i a l " ( Journal Officiel ) d u 31 août 1940.

E n se basant sur les notes de Vic tor I a m a n d i (qui mentionne dans le Consei l aussi le Minis t re des Cultes et des A r t s et enregistre aussi son opinion — fait omis dans tous les autres documents connus), l a situation de l a présence et de la s t ructure des votes dans le p r o b l è m e de l ' „arbi t rage" de V i e n n e a p p a r a î t comme suit : a u Conseil de l a Couronne de la nuit d u 29/30 a o û t 1940 ont par t i c ipé 33 personnes, 32 votes é tant e x p r i m é s — dont 22 en faveur de l 'acceptation de l ' „arbi t rage" , et 10 contre l 'acceptation — une abstention de la votation é t a n t aussi enregistrée .

www.mnir.ro

D O C U M E N T E

www.mnir.ro

DOCUMENTE INEDITE P R I V I T O A R E L A DIMITRIE CANTEMIR ÎN A R H I V E L E DIN U.R.S.S.

de E L E N A I O N E S C U

P r i n t r e mari le personalităţi ale istoriei c u l t u r i i româneşti de la sfîrşitul sec. al X V I I - l e a şi începutul secolului următor u n loc deosebit îl ocupă D i m i t r i e Cantemir, p r i m u l nostru savant de reputaţie europeană.

Pentru vremea în care a trăit şi a munci t , Cantemir a fost o figură complexă care a îmbinat însuşirile u n u i mare om de stat cu cele de savant enciclopedist, istoric, geograf, filozof, etnograf, muzicolog, or ientalist etc.

P r i n studii le remarcabile făcute în Moldova şi în străinătate, Cantemir a i zbut i t să-şi formeze în decursul anilor o cultură, care 1-a situat p r i n t r e cei mai străluciţi reprezentanţi ai generaţiei sale. E l nu s-a l i m i t a t însă numai la însuşirea unor cunoştinţe anterioare sau contemporane l u i , ci a căutat ca, pe baza lor, să îmbogăţească ştiinţa cu idei noi şi originale, pe care avea să le expună în diverse lucrări.

Ştiinţa şi cul tura europeană îi datorează pr ima lucrare fundamentală asupra istoriei I m p e r i u l u i Otoman, în care formulează, p r i n t r e cei dinţii, ideea decăderii acestui vast i m p e r i u şi care a s lu j i t , vreme de peste u n secol, drept principală sursă de informaţii pent ru cercetătorii istoriei turceşti

P r i n a sa lucrare Sistema religiei mahomedane 2 , cît şi p r i n cercetările întreprinse în Caucaz 3 , Cantemir se înscrie p r i n t r e orientaliştii de valoare europeană.

I n domeniul f i lozof ie i , deşi plăteşte t r i b u t concepţiei teologice, el rămîne, totuşi, cel dintîi învăţat al nostru care a tratat pe larg aceste probleme, învingînd şi greutăţile făuririi u n u i vocabular f i lozofic românesc 4 .

1 Dimitr ie Cantemir , The history of the growth and decay of the Othman Empire, Londra , 1734 ; Operele principelui Dimitrie Cantemir, ediţia Academiei Române, vol . I I I — I V .

3 Dimitr ie Cantemir , Kniga sistima Ui sostoianie muhammedanskoi religii, St. Petersburg, 1722.

3 Collectanea Orientalia Principis Demetrii Cantemiri, variae schaedae et excerpta e autographe descripta, în Opere, ediţia A c a d . R o m â n e , vol . V I I .

'• Vezi D a n B ă d ă r ă u , Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureş t i , 1964.

www.mnir.ro

238 E L E N A I O N E S C U

Cantemir are şi marele m e r i t de a f i încercat să-şi expună în mod fi lozofic concepţia asupra societăţii, în lucrarea Monarhiarum physica examinatio 5.

Dragostea nemărginită de ţară 1-a determinat să integreze istoria p r o p r i u l u i popor în preocupările şi scrierile sale, pentru a-1 putea prezenta Europei . M a i m u l t , în opera sa el a căutat să facă cunoscute o r i ginea latină a l i m b i i şi a poporului român, t recutul glorios al poporului român, r o l u l jucat de acesta în ansamblul istoriei universale, valoarea creaţiilor sale în domeniul c u l t u r i i , pent ru a- i putea susţine dreptur i le şi aspiraţiile la o viaţă liberă şi independentă, egalitatea cu celelalte popoare europene. Toate aceste probleme sînt dezbătute pe larg în lucrările Descriptio Moldaviae şi Hronicul vechimii romano-moldo-vlăhilor7

Unele probleme abordate de Cantemir i n domeniul is toriei poporul u i român îşi păstrează valabil i tatea şi azi, precum continuitatea poporului român pe întregul t e r i t o r i u românesc şi problema unităţii poporului român.

Ştiinţa românească îi datorează, de asemenea, cea dintîi scriere cu caracter beletristic, intitulată Istoria hieroglifică, în care a căutat să pună bazele unei l i m b i l i terare 8 .

învăţatul român ocupă u n loc de seamă şi în istoria muzic i i t u r ceşti. E l este inventa torul u n u i sistem or ig inal de note muzicale pentru exprimarea muzic i i turceşti expus în lucrarea Tratat de muzică turcească 9.

Ca o recunoaştere unanimă a prest ig iului său de savant, în anul 1714, D i m i t r i e Cantemir a fost ales m e m b r u al Academiei d i n Ber l in . I n diploma acordată de acest for de cultură sînt scoase în evidenţă calităţile l u i „Dimitrie Cantemir.. . care p r i n t r - o pildă, pre cît de demnă de laudă, pre atît de rară, şi-a închinat numele i l u s t r u cercetărilor ştiinţifice şi p r i n adeziunea sa societatea noastră a dobîndit o strălucire şi o podoabă unică" 1 0 .

întreaga sa operă reflectă o mare capacitate de gîndire teoretică împletită cu bogăţia mater ia lu lu i documentar.

I n opera istorică, cît şi în activitatea politică a l u i D i m i t r i e Cantemir găsim puternice momente de af irmare a pa t r io t i smulu i f ierbinte şi a dragostei nemărginite faţă de patr ia sa oprimată. I n scurtul răstimp cît a fost domn al Moldovei (1710—1711), marele învăţat a r idicat

5 D i m i t r i e Cantemir , Monarchiarum phisica examinatio ( Interpretarea natur a l ă a monarhi i lor ) , text publicat şi tradus de I . S u l e a - F i r u , în „Studii şi cerce tăr i de bibliologie" , V , 1962.

β D i m i t r i e C a n t e m i r , Beschreibung der Moldau, în „A.F . Bi isching 's Magazin fur die neue Histoire und G é o g r a p h i e " , I I I , H a m b u r g , 1769, p. 537—574 şi I V , H a m b u r g , 1770, p. 3—120 ; Historisch-geographisch und politische Beschreibung der Moldau, F r a n k f u r t u. L e i p z i g , 1771 ; Descrierea Moldovei, Bibl ioteca pentru toţi, B u c u r e ş t i , 1956.

7 D i m i t r i e C a n t e m i r , Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, Iaşi, 1835, 1836 ; Opere, ediţia A c a d e m i e i R o m â n e , voi . V I I I .

8 D i m i t r i e Cantemir , Istoria ieroglifică, în Opere, ediţia A c a d e m i e i Române , vol . V I .

! l V e z i T . T . B u r a d a , Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, în „Anal. A c a d . Rom. , M e m . Sect. L i t . " , ser. I I , tom. 32, 1910.

1 0 „ B u c i u m u l r o m â n " , I , Iaşi , 1875, p. 21.

www.mnir.ro

D O C U M E N T E I N E D I T E P R I V I T O A R E L A D I M I T R I E C A N T E M I R 239

poporul la luptă împotriva asupr i torului j u g otoman. Situîndu-se în fruntea acestei acţiuni curajoase, el dorea să-şi elibereze ţara şi să-i redea vechea ei l ibertate.

P r i n problemele m u l t i p l e abordate, p r i n ideile polit ice şi sociale tratate, întreaga operă cantemiriană este adînc ancorată în cul tura posterităţii şi apare ca o contribuţie dintre cele mai valoroase la tezaurul ştiinţei şi c u l t u r i i româneşti, cît şi ale celei europene.

Figura complexă şi impunătoare a l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi opera acestuia au atras pe mulţi is torici , f i lozof i , scr i i tor i etc., care p r i n lucrări şi s tudi i valoroase de mare amploare, inclusiv monograf i i şi b iograf i i consacrate savantului român au îmbogăţit de-a l u n g u l anilor istoriografia românească. Totuşi, nu putem af i rma că acest subiect s-a epuizat, că ştim şi cunoaştem absolut t o t u l despre viaţa, activitatea şi opera l u i D i m i t r i e Cantemir.

istoriografia noastră este tributară în ceea ce priveşte publicarea unui v o l u m de documente d i n t i m p u l domniei l u i D i m i t r i e Cantemir, cit şi a altor materiale de arhivă d i n alte etape ale vieţii sale, avem în vedere cei 22 de ani petrecuţi la Constantinopol " , cît şi cei d i n Rusia.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre corespondenţa l u i D. Cantemir.

N u dispunem încă, dar simţim nevoia de a avea într-un „corpus epistolarum cantemir ianum" toată bogata corespondenţă a l u i D i m i t r i e Cantemir sau pent ru început cel puţin u n repertor iu consacrat exclusiv acestei probleme.

Aceste lacune ale istoriografiei noastre sînt generate, în p r i m u l rînd, din lipsă de cercetări permanente, sistematice, în arhivele şi colecţiile din străinătate, în special Turcia, U.R.S.S. şi chiar Germania.

Este ştiut că D i m i t r i e Cantemir în perioada 1711—1723 a întreţinut o bogată corespondenţă cu Pet ru I , cu miniştrii acestuia, înaltul senat al Rusiei, şi cu diferiţi reprezentanţi ai c u l t u r i i ruse.

O mică parte d i n această corespondenţă a fost descoperită încă d i n 1877 de istoricul Gr. Tocilescu în arhivele d i n Rusia, cu ocazia călătoriei sale de studii în această ţară, în cadrul p r i m e i mis iun i ştiinţifice peste hotare organizată de către Academia Română 1 2 . Gr. Tocilescu a semnalat în raportul său prezentat la Academia Română toate materialele găsite 1 ! . iar copiile scoase după unele manuscrise ale l u i D. Cantemir, inclusiv după corespondenţa acestuia l 4 , au fost depuse la secţia m a n u scrise a Academiei 1 5 .

1 1 Stefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, în „Anal . A c a d . Rom. , M e m . Sect. L i t . " seria I I I , tom. I I , 1924, p. 101 (Scrisoarea X X V I I I ) .

1 2 „Anal. Soc. A c a d . R o m . " , tom. X , Sect. I , p. 29—30, 40, tom. X I , p. 26 şi p. 13 ; Instrucţiunile date de delegaţ iune domnului G r . C . Toci lescu pentru mis iunea sa in Rusia, cf. „Anal. A c a d . R o m . " , tom. I X , p. 21, 25 ; tom. X , p. 15—18.

1 : 1 G r i g o r e Tocilescu, Raport despre misiunea în Rusia, în „Anal . A c a d . Rom. , Mem. Sect. 1st", tom. X I , p. 5 şi p. 45—74.

Γ ι O par te d i n corespondenţa lui D i m i t r i e C a n t e m i r a d u s ă de c ă t r e G r . T o c i lescu a tost publicată pentru p r i m a o a r ă de Ştefan C i o b a n u în lucrarea c i ta tă . D e menţionat că pînă în prezent nu s-a m a i editat n i m i c în acest sens.

|Γ' Biblioteca Academiei R . S . R . , Serv . Mss. şi d o c , mss. 325, 366 ; vezi şi mss. lu i Gr. Tocilescu 4927, 5111, 5172, 5190—5195 şi 5312, care şi ele conţin materiale despre D i m i t r i e Cantemir .

www.mnir.ro


Faţă de informaţiile de care dispunem în prezent despre materialele cantemiriene care se găsesc în arhivele şi colecţiile d in U.R.S.S. putem af i rma că Gr. Tocilescu a găsit numai o mică parte d in acest material . Ca atare, cercetările efectuate în arhivele d i n Rusia acum 96 de ani n-au epuizat acest subiect, e for tu l de lărgire a informaţiei este departe de a f i încheiat, el rămîne în permanenţă actual şi necesar pentru a găsi noi materiale inedite referitoare la viaţa şi activitatea l u i D . Cantemir.

P r i n in termediul corespondenţei purtate cu Direcţia generală a arhivelor de pe lîngă Consi l iul de miniştri al U.R.S.S. am fost informaţi de existenţa anumitor documente p r i v i n d viaţa şi activitatea l u i D. Cantemir în Rusia, d in perioada 1713—1718, inedite sau parţial publicate.

La rîndul nostru, ne propunem să semnalăm arhiva şi fonduri le în care se găsesc materialele care ne-au fost comunicate.

La A r h i v a centrală de Stat de acte vechi a U.R.S.S. d i n Moscova, f o n d u l nr . 248 ' 6 , se află corespondenţă şi alte materiale aparţinînd l u i D. Cantemir sau referitoare la acesta, inedite în istoriografia noastră, dar parţial publicate în istoriografia rusă. întregul fond conţine 938 f i le , numerotate. De remarcat că numerotarea pr imei f i le începe nu cu nr. 1, ci cu nr . 67 şi continuă pînă la 1 005.

M a t e r i a l u l d i n fondul nr . 248 —• avînd în vedere conţinutul fiecărui document în parte — poate f i grupat astfel :

— scrisori, rapoarte, memori i şi cereri adresate de către D i m i t r i e Cantemir înaltului Senat al Rusiei, către Petru I sau miniştrii acestuia.

— hotărîri şi decizii ale l u i Petru I , ale cancelarului G. L . Golovkin şi ale înaltului senat i n legătură cu stabilirea l u i D. Cantemir în Rusia, cît şi referitoare la pr iv i l eg i i l e şi moşiile care i -au fost dăruite domnului moldovean ;

— rapoarte semnate de diferiţi funcţionari şi ofiţeri ruşi p r i n t r e care Maculov, Ba tur in , Naumov, desemnaţi d in partea Senatului pentru a se ocupa cu anumite probleme administrat ive ale l u i D. Cantemir ;

— descrierea celor 1 000 de curţi ţărăneşti d i n judeţele Moscova şi Breansk, acordate l u i D. Cantemir de către Petru I , inclusiv denumirea satelor în care se găseau curţile respective.

D i n f o n d u l 248 am selectat, spre prezentare, în p r i m u l rînd acele documente care aduc date noi , inedite, întregiri sau unele precizări p r i v i n d biografia învăţatului, care se cer integrate la vechile cunoştinţe, în această categorie includem materialele d i n perioada cît D i m i t r i e Cantemir a locuit la Harkov, 1711—1712 1 7 —, perioadă despre care se găsesc puţine date în istoriografia noastră.

U n p r i m grup de documente se referă la călătoria efectuată, în p r i m a jumătate a anului 1712, de către fostul domn al Moldovei la St. Petersburg, pe traseul : Harkov—Moscova şi Moscova—St. Petersburg.

1 6 A r h i v a C e n t r a l ă de Stat de acte vechi a U . R . S . S . , fondul nr. 248. dosarul nr. 58, c ă s u ţ a de p ă s t r a r e nr. 8, f i lele 67—1005.

1 7 De remarcat c ă Ştefan C i o b a n u în lucrarea c i ta tă n u publică nici o scr i soare de la D i m i t r i e C a n t e m i r sau alte materiale din anul 1712.

www.mnir.ro


D i m i t r i e Cantemir a plecat d i n Harkov la 7 februarie 1712 Pe traseu, d i n Serpukovo, fostul domn al Moldovei se adresează, i n scris, înaltului Senat, anunţînd că a sosit în această localitate în 23 februarie, iar la 25 curent va sosi la Moscova. Totodată, el solicită înaltului for luarea măsurilor de rigoare 1 9 .

De la Harkov la Moscova, D i m i t r i e Cantemir a fost însoţit din ordinul înaltului Senat de către polcovnicul Vasile Maculov 2 U . Raportul l u i Maculov, către f o r u l amint i t , asupra acestei călătorii este piesa care poate f i socotită de fapt u n ver i tab i l „jurnal de călătorie". I n raport sînt trecute toate cele 16 localităţi p r i n care a trecut domnul Moldovei pe traseul Harkov—Moscova, data cînd a plecat d i n t r - o localitate şi cea la care a ajuns în următoarea, inclusiv data sosirii la Moscova (25 februarie 1712). Sînt trecute, de asemenea, toate alimentele care s-au consumat în t i m p u l călătoriei, cu denumirea şi preţul lor c u r e n t 2 1 .

Legat de călătoria l u i D i m i t r i e Cantemir la Moscova sînt interesante şi rapoartele către înaltul Senat, în care se arată nominal persoanele care urmau să-1 însoţească în acest oraş şi care, de fapt, formau suita l u i . Persoanele respective erau indicate după rangul lor : cler, m a r i boieri , boieri de rangul doi, ofiţeri, f r i zer i , pălărieri, dragoni etc., cu indicaţia că aceştia erau m o l d o v e n i 2 2 .

D i n t r - u n asemenea raport aflăm că, la Moscova, D i m i t r i e Cantemir a fost însoţit de 80 de persoane 2 i , cît şi de o gardă formată d i n ofiţeri ruşi.

Din documentele f o n d u l u i 248 rezultă că între 25 februarie—19 martie 1712, D i m i t r i e Cantemir a stat la Moscova, dar e posibil să se f i deplasat şi la moşiile sale d i n apropierea acestui oraş. Natura l că am f i interesaţi să cunoaştem concret ce anume a mai făcut învăţatul român în acest interval , în afară de pregătirea călătoriei la St. Petersburg, dar spre regretul nostru materialele n u ne destăinuiesc nimic în acest sens.

Din Moscova, la 17 mart ie 1712 D i m i t r i e Cantemir se adresează înaltului Senat anunţînd că va pleca spre St. Petersburg în 19 martie . Cu această ocazie el înaintează şi l ista nominală a persoanelor care urmau să-1 însoţească în oraşul respectiv 2 4 .

Materialele existente în fondul citat n u cupr ind detal i i asupra călătoriei de la Moscova la St. Petersburg, de valoarea celor d i n „ jurnalul" lu i Maculov. I n schimb, aflăm data concretă cînd anume D i m i t r i e Cantemir soseşte în noua capitală de pe malur i l e Nevei şi anume 28 martie 17 1 2 2 5 . Această informaţie completează pe cea a l u i W h i t h -worth, reprezentantul A n g l i e i în Rusia, care relatează că la 6 apr i l ie 1712 în St. Petersburg, la o recepţie dată de către cneazul Cerkascki, 1-a întîlnit şi pe D i m i t r i e Cantemir 2 6 .

1 8 A r h i v a Centra lă de Stat de acte vechi , fondul nr. 248, dosarul nr. 58, căsuţa de păstrare nr. 8, f. 121.

1 9 Ibidem, f. 103. 2 0 Ibidem, f. 121. 2 1 Ibidem, f. 121—123. 2 2 Ibidem, f. 73 v. 1 Ί Ibidem, f. 110 v. -'• Ibidem, ff. 118—118 v. r ' Ibidem, f. 143. 2 , 1 „Sbornik russkogo istoriceskogo obscestva" , L X I , p. 176.

www.mnir.ro


Pe lîngă problemele nemij locite pentru care a fost chemat la St. Petersburg şi pe care în parte le relatează şi cronicarul I . Neculce 2 1 , D i m i t r i e Cantemir a căutat să-şi rezolve şi chestiuni personale, legate în special de aplicarea concretă a decretelor imperiale, p r i n t r e care, cel d i n 1 august 1711 2 8 , cît şi reglementarea situaţiei sale financiare în Rusia. I n acest sens trebuie să înţelegem decretul l u i Petru I , emis la 9 iunie 17 1 2 2 9 şi instrucţiunile cancelarului G. Golovkin către înaltul Senat, d i n aceeaşi dată, în care ordonă înaltului for să i se atribuie l u i D i m i t r i e Cantemir, conform decretului sus-amintit , case la Moscova, o moşie lîngă acest oraş, cu 40 de curţi ţărăneşti, 1 000 de curţi de şerbi, precum şi satul Ukolovo în ţinutul K u r s k . Pentru moldoveni i care l -au însoţit pe D i m i t r i e Cantemir în Rusia se acordau curţile fostului general Teodor Sidlovski d i n Ucraina. Tot în aceste instrucţiuni se preciza că D i m i t r i e Cantemir va p r i m i 6 000 ruble a n u a l a o .

La St. Petersburg D i m i t r i e Cantemir a fost in format şi despre necesitatea de a se muta cu fami l ia sa de la Harkov la Moscova. Această schimbare de domic i l iu s-a făcut, după aprecierea l u i P. P. Panaitescu, d i n considerente poli t ice pentru Rusia 3 1 .

N u cunoaştem date concrete cînd anume D i m i t r i e Cantemir a părăsit capitala Rusiei, dar, d i n t r - o scrisoare a l u i G. Golovk in către Senat, rezultă că la 16 iunie 1712 se mai afla încă la St. Petersburg, deoarece cancelarul solicita bani pent ru plecarea fostului domn la Moscova, cît şi pent ru aducerea fami l i e i Cantemir de la Harkov la Moscova 3 2 .

I n 15 iul ie , la Moscova f i i n d , D i m i t r i e Cantemir se adresează Senatului , anunţînd că va pleca d i n acest oraş spre Harkov, în 18 iulie ; pent ru acest d r u m solicită necesarul de 20 căruţe de poştă. Tot in acest raport D i m i t r i e Cantemir relatează că pent ru d r u m u l pe care urmează să-1 parcurgă cu fami l ia sa, de la K i e v la Moscova, p r i n guberni i le : Azov, K i e v şi Moscova, va cere căruţe, furaje şi a l i m e n t e 3 3 .

Materialele f o n d u l u i 248 conţin şi cîteva date de ordin fami l ia l d i n perioada cît D i m i t r i e Cantemir a locuit la Harkov . Ast fe l , d in t r -o scrisoare a l u i D i m i t r i e Cantemir către înaltul Senat, aflăm că soţia sa Casandra fusese bolnavă în luna octombrie a anului 1712, dar la încep u t u l l u i noiembrie „starea sănătăţii sale se îmbunătăţeşte" 3 4 .

Putem presupune că medicamentele care se t r imi teau în perioada respectivă l u i D i m i t r i e Cantemir la Harkov d i n Moscova, erau necesare fostei doamne 3 5 .

2 7 I . Neculce , Letopiseţul Ţării Moldovei, B u c u r e ş t i , 1955, p. 301. 2 8 V e z i Şt. C i o b a n u , op. cit, p. 144—146 ( L X X ) . '-> I b i d e m , p. 12. °" A r h i v a , fondul, dosarul şi c ă s u ţ a citate, f i lele 178—179.

i l P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, E d . A c a d . R . P . R . , 1958, p. 128. 3 2 A r h i v a , fondul, dosarul şi c ă s u ţ a citate, f i la 179.

Ibidem, f. 420. I b i d e m , f i la 309.

3"' Ibidem, f i la 274.

www.mnir.ro


D i n t r - u n memor iu adresat înaltului Senat, în 1713, rezultă că fostul domn al Moldovei , f i i n d încă la Harkov, întreţinea corespondenţă cu famil ia soţiei sale, şi anume cu „soacra şi c u m n a t u l " , care locuia în Transi lvania şi d i n partea căreia fami l ia Cantemir primea şi d i fe r i te c a d o u r i 3 6 .

Fondul 248 conţine şi scrisori sau rapoarte ale l u i D i m i t r i e Cantemir d i n ani i 1716—1718 către înaltul Senat, în care solicită aplicarea decretelor emise de către Petru I , p r i n care fostul domn al Moldovei fusese scutit de impozite către stat, pentru moşiile sale, pe ani i 1712—1716 3 / .

Di fer i te materiale aparţinînd l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi unor demnitari ruşi se referă şi la problemele de o r d i n financiar legat bineînţeles direct de necesităţile l u i D i m i t r i e C a n t e m i r 3 8 . Menţionăm în acest sens numai instrucţiunile cancelarului Golovk in către Senat, în care ordonă ca cele 6 000 de ruble care trebuiau acordate l u i D i m i t r i e Cantemir, pe anul 1712, să f ie procurate de la Posolski-Prikaz (Minis terul de Externe) şi d i n impozitele pe sare. Pentru v i i t o r , cancelarul menţionează că această sumă va f i strînsă d i n veni tur i l e g u b e r n i i l o r 3 9 .

Ceea ce domină, în general, în f o n d u l 248 este descrierea celor 1 000 de curţi ţărăneşti d i n judeţele Moscova şi Breansk, inclusiv denumirea satelor în care se găseau curţile respective, dăruite de către Petru I l u i D i m i t r i e Cantemir în t i m p u l şederii sale în Rusia 4 0 . Aceste materiale prezintă interes pentru specialişti atît sub r a p o r t u l conţinutului , dar şi ca vo lum, ţinînd cont că descrierea însumează peste 400 file. Sub rapor tu l conţinutului, mater ia lu l cuprinde cele mai mul te i n f o r maţii asupra moşiilor deţinute de Cantemir, am putea spune cu l u x de amănunte, faţă de restul f o n d u r i l o r arhivistice d i n U.R.S.S., care deţin materiale cantemiriene cu acelaşi p r o f i l .

Această descrierea este de fapt o inventariere amănunţită a t u t u r o r bunurilor pe care le posedă fiecare gospodărie în parte, cît şi a celor comune pentru mai mul te gospodării ca : baie, cazan de v i n , m o r i , s tupi de albine, păduri, eleşteuri, locuri de cosit, pămînt rezervat pent ru agricultură etc., plus i n v e n t a r u l v i u . Fiecare cap de gospodărie este descris împreună cu fami l ia sa, indicîndu-se numele şi prenumele cît şi vîrsta acestuia. De asemenea, se precizează i m p o z i t u l în bani şi în natură, care se încasa de la cele 1 000 de curţi în parte.

Separat de descrierea celor 1 000 de curţi amint i te , f o n d u l 248 mai conţine date, nu l ipsite de interes, şi despre alte proprietăţi p r i m i t e de Dimitr ie Cantemir. Astfe l , la 30 iu l ie 1712 fostul domn moldovean solicită, pr in t r -o scrisoare, înaltului Senat să-i acorde satul Bula tn ikov cu iazurile sale şi Timohova cu cele 30 de c u r ţ i 4 1 . La 6 septembrie 1712

Ibidem, filele 420—421. 1 7 Ibidem, filele 180—180, v. 889—889 v, 914—915, 916—916 v, 926—927 v,

929—932 v, 977—978 v. * Ibidem, filele 157, 181 v, 205, 357—357 v, 880—880 v. 3 0 Ibidem. w Ibidem, filele 466 ν — 839 ν. 1 1 Ibidem, filele 904—910 v .

www.mnir.ro


D i m i t r i e Cantemir avea deja în posesie Bulatnikov, cu ceie 34 de curţi, care se afla la o depărtare de 18 verste de Moscova, dar n u primise încă Timohova şi i a z u r i l e 4 2 . Bula tn ikov este satul care după numele celui mai mic f i u al l u i D i m i t r i e Cantemir, A n t i o h , a p r i m i t denumirea de A n t i o h i a 4 3 . Bu la tn ikov are şi descrierea amănunţită a întregului inventar pe care-1 poseda satul la data cînd a fost a t r i b u i t l u i D i m i t r i e Cantemir 4 4 .

O descriere amănunţită a i n v e n t a r u l u i pe care-1 poseda există şi pentru satul Cernaia G r e a z i 4 5 ( L u t u l Negru), care avea şi u n mic castel, situat la o distanţă de 14 verste de Moscova. Cernaia Greazi s-a n u m i t mai tîrziu Constantia 4 6 .

De asemenea, sînt descrise şi satele care făceau parte d i n cătunele Rodogojki şi Glednevo d i n ţinutul Sevsck şi respectiv Komarîţki, cu menţiunea că avea u n număr de 11421 de suflete 4 ' ' .

Legat de aplicarea decretelor imperiale pr iv i toare la acordarea de moşii l u i D i m i t r i e Cantemir, menţionăm scrisoarea acestuia d i n 12 iul ie 1712 către înaltul Senat p r i n care solicită să se trimită la Kiev , guvernat o r u l u i , ucazul l u i Petru I în legătură cu acordarea moşiilor în ţinutul Sevsk şi K o m a r î ţ k i 4 8 .

I n anul 1718, pe lîngă cele 1 000 de curţi, d i n care 159 erau numai de burlaci , D i m i t r i e Cantemir a mai p r i m i t şi satele Marevo şi Breanţov 4 9 .

întreg mater ia lu l de arhivă semnalat este scris i n l imba rusă. Unele scrisori ale l u i D i m i t r i e Cantemir poartă semnătura acestuia în l imba latină, iar altele în l imba rusă.

Bogata corespondenţă pe care D i m i t r i e Cantemir a întreţinut-o cu Petru I , cu miniştrii acestuia, cu înaltul Senat etc., cît şi restul mater ialelor d i n fondul 248 legate direct de viaţa şi activitatea acestuia în Rusia atrag atenţia atît p r i n v o l u m , cît şi p r i n diversitatea problemelor tratate. Numărul mare de scrisori ne indică că corespondenţa a fost o preocupare permanentă pent ru învăţatul moldovean. întregul material constituie o bogată sursă de informaţii, aducînd date noi referitoare la viaţa şi activitatea l u i D i m i t r i e Cantemir în Rusia.

Considerăm că o nouă monografie despre viaţa şi opera l u i D i m i t r i e Cantemir n u poate să f ie completă fără ca în prealabil să se f i studiat şi folosit documentele care se găsesc în arhivele sovietice. Ca atare, se impune publicarea corespondenţei l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi a materialelor despre, savantul român, inedite sau puţin cunoscute, pentru a f i puse la îndemîna cercetătorilor, dar şi a celor dornic i să cunoască cît mai mul te informaţii despre D i m i t r i e Cantemir.

'•2 I b i d e m , f i la Ν 85. 4 3 E m i l Pop, Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin, în „Studii" , 5 (22),

1969, p. 843. 4 4 A r h i v a , fondul, dosarul şi c ă s u ţ a citate, filele 393—395 şi 865—870. 4 5 I b i d e m , f i lele 440—448 ; 870—874 v. 4 6 E m i l Pop, op. cit., p. 843. 4 7 A r h i v a , fondul, dosarul şi c ă s u ţ a citate, filele 904—910 v. 4 8 Ib idem, f. 185. *° Ibidem, filele 277—280 v.

www.mnir.ro


HEH3AAHHME AOKVMEHTbl KACAIOIUMECfl flHMHTPHE KAHTEMHPA, COXPAHEHHblE B HEKOTOPblX APXHBAX CCCP

— P e a i o H e —

CpeAH BejiHKHX nepcoHa>Keft HCTOPHH pyMbiHCKoii K y . n b T y p u KoHiia X V I I - r o Bena H H a n a . i a cneAyiomero, ocoôoe Mecro 3aHHMaeT J t H M m p u e KaHTeMHp, Ham nepebiii y i e H u f t c eeponeftcKott penyTauHefi . MoJiAaecKHii yieHbifi JID.TH.ICH KoMnjieKCHoû φ Η ^ ρ ο ή , coeAH-HHBUJHH KawecTBa ΒΘΛΗΚΟΓΟ rocyAapcTeeHHoro MeJioBeKa c ΤΘΚΟΒΜΜΗ 3Hu.HK.ioneAH<4ecKoro y i e H O r O : HCTOpiIKa, ΓβΟΓρβφΒ, φΗΛΟΰΟφβ, 3ΚΗΟΓρ3φ3, όΐΙΟΓρβφβ, MySblKOBeaa, BOCTOKO-eeaa Η Τ. A .

B . i a r o a a p H MHoroMHCJieHHbiM 3aTpoHyTbiM npoÔJieMaM, 6jiaroAapn nojiHTHiecKHM H couHaflbHMM ΗΛεΗΜ, Bee paôoTbi epeMeHH KaHTeMHpa TecHO cBH3aHbi c KyjibTypoft n o c -jieayiomero ποκο-πεΗΗη H HBJIHIOTCH OAHHM H3 Hanoojiee u e H H u x BKjiaAoe B coKpoBHme pyMMHCKOÎ) HayKH H K y f l b T y p u , a T a K w e H eBponeûcKoii K y j i b T y p w .

B UeHTpajibHOM r o c y a a p c T B e H H O M Apxwee cTapHHHbix AOKyMCHTOB C C C P B M o c K B e , ΦΟΗΛ 2 4 0 , coaapjKHT KoppecnoAemimo H apyrne MaTepnaJibi npnHaA-ie>KamHe ΛΗΜΗΤΡΗΙΟ KaHTeMHp ΗΛΗ OTHOCHirxHecH κ Heiwy, HeH3flaHHbie Β Hameii Μπ-ορΗΟΓρβφΜΐι. MaTepnajiM o ô p a m a i O T Ha ce6« BHHMaHHe KaK ofrbeMOM, τακ H pa3Hoo6pa3iieM saTpoHyTbix προβΛβΜ n CBH3H c npeÔWBaHiieM flHMHTpne KaHTeMHpa B P O C C H H . O r M e q a e M ormcaHue 1 0 0 0 KpeCTbHHCKHX ΑΒΟρΟΒ Β MOCKOBCKOM H BpHHCKOM ye3AaX, BKJIKDMaH H 3 3 B a H H 8 Cejl , Β KO-Topux HaxoAHviHCb cooTBeTCTByiomHe ABopw H noApoÔHbifl HHB6HTapb Bcex HMymecTB, κοτορΜΜΗ pacnoJiaraeT Kajxnoe XOSHHCTBO Β OTAejibHocra, a Taiotte H O6IUH, BKJiiowaH nepe»iHC^eHHe ΜΗΒΟΓΟ HHBeHTapa. VKaabiBaiOTCH ΤΟΜΗΟ H H a j i o n i AeHbraMH H HaTypoft

B3blMaeMbie C 3THX 1 0 0 0 ΑΒΟρΟΒ Β OTA&nbHOCTH. Becb nepeiHCiieHHbiH MaTepnaj i : nucbMa, panopTbi , MeMyapw H T . π . H3 BbiuieyKa-

.mmioro a p x i i B a npeACTaBJineT 6oraTbift HCTOHHHK ΗΗφορΜβιΐΗΗ, c o o ô m a H HOBbie AaHHue, noncuHeHHH ΗΛΗ yToiHeHHH KacaioiuHecH >KH3HH H AeHTejibHOCTH ΛΗΜΗτρκβ KaHTeMHpa Β POCCHH, κοτορυε HywAaioTCH BO RKjnoneHiie ΗΧ B C T a p u e ywe HseecTHbie.

www.mnir.ro

ŢIGLE ŞI CĂRĂMIZI ŞTAMPILATE DIN T H E R M E L E D E L A MICIA

de C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

Cercetările arheologice întreprinse începînd cu anul 1967 în băile romane de la Mic ia 1 au scos la iveală u n număr considerabil de cărămizi şi ţigle cu ştampilele legiuni i X I I I Gemina şi ale altor formaţiuni auxi l iare staţionate în castrul d i n apropiere. Numărul de t i p u r i de ştampile, unele i n exemplare destul de numeroase, se ridică pînă acum la nu mai puţin de 36.

Spre a n u îngreuna lectura cu detal i i inut i le , n u se vor mai descrie de fiecare dată forma ştampilei, semnele despărţitoare dintre cuvinte sau de la sfîrşitul rîndului, semnele ornamentale e tc . 2 .

Literele sînt executate în relief. Ştampilele sînt reproduse la scara 1 : 4.

I . INSCRIPTIONES T E G V L A R V M L E G I O N I S X I I I G E M I N A E

Pentru aceste ştampile, expunerea se va face în ordine alfabetică, avîndu-se în vedere gent i l ic i i le antroponimelor ; singura ştampilă cu antroponimul (cognomen) în acelaşi rînd cu numele legiuni i va f i prezentată la urmă (nr. 30).

1. Ţigle. Dimensiuni le ştampilei : 11 χ 3,3 cm. I m p r i m a r e inversă.

LE(gio) X I I I G(emina) f»011IX 3 J l ' I n a n i i 1967—1969, c e r c e t ă r i l e s -au efectuat de c ă t r e Inst i tutul de istorie şi

arheologie d i n C l u j în colaborare cu M u z e u l judeţean H u n e d o a r a - D e v a ; începînd c u anul 1971, de c ă t r e M u z e u l de Istorie al R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a .

1 L u c r a r e a c o n s a c r a t ă ţiglelor ş t a m p i l a t e din D a c i a a l u i J . Szilâgyi, Die Besatzungen des Verteidigungssystems von Dazien und ihre Ziegelstempel, „DissPann" , I I , 21, Budapesta , 1946, a b u n d ă în greşeli şi confuzii . I . I . R u s s u , Inscriptiones tegularum legionis XIII Geminae, „ A p u l u m " , 5, 1965, p. 217—232, face o p r i m ă prezentare c o r e c t ă a acestor epigrafe teguilare, deoarece în publicaţi i le mai vechi -«textul ş tampilelor este de regulă reprodus sumar , în . .caractere capitale" şablon de tipar, ce nu pot reda formele şi nuanţe le specifice ale slovelor, l igaturi , poziţia, sensul lor» . - S p r e a cunoaşte exact formele specifice ale acestei scr ier i provincia le de la per i feria l u m i i romane, în fiecare piesă diferi tă şi a b e r a n t ă , este necesar şi u t i l ca epigrafele tegulare să fie reproduse în fotograme ori desene absolut exacte, oferind putinţa u n u i control a l lecturilor şi i lustrînd scr ierea locală în texte, nuanţe le şi „fineţele" ei genuine» (I. I . R u s s u , op. cit., p. 218).

www.mnir.ro

248 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

T i p nou cunoscut între epigrafele tegulare ale leg iuni i X I I I Gemina 3 . 2. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 11 χ 5,4 cm.

LEG(io) X I I I G(emina) AEL(ius) BASSVS

\ L E C p G '

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Mic ia 4 .

3. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 11,3 χ 5 cm.

LEG (io) I I I X GEM(ina) E L I V S I V L I V S

LECHIXCEAA ο L I V / X I V U W Τ

Numărul de ordine al legiuni i inversat. Ştampilă cunoscută la A p u l u m 5 .

4. Cărămizi. Dimensiuni le ştampilei : 14,5 X 14,9 cm.

LEG(io) X I I I G(emina) AEL(ius) P(h)ILIP(p)VS mm*

T i p inedit , cunoscut deocamdată numai la Micia .

5. Ţigle. Dimensiunile ştampilei : 12 X 4,6 cm.

LE(gio) X I I I GE(mina) AEL(ius) V A L E N S

J_E X I I I C E

Litera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Micia B .

6. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 13,2 χ 4,8 cm.

LEG(io) X I I I GEM(ina) AEL(ius) V A L E N S

Μ & Χ Ι Ι Ι ζ Ε Λ Λ

Literele N , S inversate. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 1 .

: l V a r i a n t e la Szilâgyi, op. cit., I I I , 49 — V I , 92. Cf . şi L i v i u Mărghi tan , Cărămizi ale legiunii a XIIl-Gemina recent descoperite, R M , 1968, 5, p. 446, fig. 3.

'· C I L , I I I , 1629,4 ( = 8064,4) ; Szilăgyi, op. cit., X I I , 177. ' C i L , I I I . 1629,6, şi 8065,6. Cf . Szilâgyi, op. cit., V I I I , 125, şi I X , 138.

n C I L , I I I , 1629,6, şi 8065,7 ; Szilâgyi, op. cit., V I I , 104, 105. 7 C . Daicovic iu , Micia l. Cercetări asupra castrului, A C M I T , 3, 1931, p. 43 ;

Szilâgyi, op. cit., V I I , 103, 106 ; L . Mărghi tan , R M , 1968, 5, p. 446.

www.mnir.ro

Ţ I G L E ŞI C Ă R Ă M I Z I Ş T A M P I L A T E D E L A M I C I A 249

7. Cărămizi numeroase. Dimensiunile ştampilei : 10.6 X 5,2 cm.

LEG (io) X I I I G(emina)

A N N E I SAT

V R N I N I

LEGXJIIt ΛΝΝΕΙΪΛΤ

Litera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Micia 8 .

8. Fragment de tegula inanimata. Dimensiunile ştampilei : 8,7 χ 3,3 cm.

L E G I X I I I |\NTE(WtN A N T E L I V T E N

A n t r o p o n i m u l este obscur. Literele V T în ligatură ; credem însă că este vorba mai degrabă de l i tera A răsturnată, pentru a putea i n t r a în ligatură cu T, deci : A N T E L I A T E N . Ştampila o c i t i m astfel :

LEGI(o) X I I I [gemina] ANT(onius) E L I (us) ATEN(us)

sau : ANT(oni ) E L I A T E N [ i ]

Pentru cognomenul Atenus, a se vedea numărul următor.

9. Cărămidă. Ştampila în chenar adînc, însă slab imprimată ; d i mensiunile : 11,5 χ 3 cm.

A T E N V S i lATENVJ l 10. Cărămidă. Dimensiunile ştampilei : 13 X 5,5 cm ; partea supe

rioară a acesteia slab imprimată.

( l ]E[g(io)] X [ I I I ge(mina)] I

AV(rel ius) APOLLON(ius) Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 9 .


LEG(io) X I I I GE(mina) AVR(elius) CALISTR(atus)

U l C *|||C.E

Litera S inversată, în ligatură cu T. Li tera E, i n LEG(io), ca două bare verticale. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Mic ia 1 0 .

» C I L , I I I , 1629,8 ; 8065,10 ; 12610,c ; C . Daicovic iu , A C M I T , 3, p. 43 ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 190.

'•' C I L , I I I , 8065.28, şi 12614 ; Szilâgyi, X I I , 174, c i teşte A V A P O L L O N I , dar ceea ce vede el I este de fapt marginea chenarului ştampilei (v. l a noi).

1 ( 1 C I L , I I I , 1629.10,c ( = 8065,13,e) ; C . Daicovic iu , A C M I T , 3, p. 43 ; I . I . R u s s u , Apulum. 5, p. 221. nr. 5.

www.mnir.ro


12. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 12,5 X 4,8 cm. Partea finală ant roponimului slab imprimată pe unele exemplare.

LE(gio) X I I I GE(mina) AV(rel ius) CALLISTRAT(us)

L E / I I I C E A V C A L L I S T R T

Literele R A T din f i n a l u l cognomenului, în ligatură ; de remarcat l i tera A, sub forma a două liniuţe oblice pornind d i n hasta l u i Τ cu care este în ligatură (cf. A d in A V R , supra, nr . 11). Ştampila era cunoscută la Mic ia şi A p u l u m (dar incorect citită) n .

13. Fragment de cărămidă. Dimensiunile ştampilei : 13,5 X 5 cm.

LE(gio) X I I I GE(mina) AV(rel ius) CALLISTRAT(us)

Li tera V răsturnată, S inversată, Τ de două or i răsturnată (ul t ima dată în ligatură cu A ) . Ştampila (incompletă) era cunoscută la Mic ia (dar f i n a l u l cognomenului lipsă, probabi l defectuos i m p r i m a t ) 1 2 .

14. Fragment de cărămidă. Dimensiunile (păstrate) ştampilei :

9,5 X 5 cm. ^ - C 6 L " X G E L ,'ΑΛ n \ /

. . . . E M R V A ftKBSJ^ R E D N A

Ştampila este imprimată invers, dar cu l i tere pozitive. Lectura ei este următoarea :

LEG (io) X[i î i g(emina)] AVR(elius) M E f n ] A N D E R

Cunoscută la A p u l u m , Ulp ia Traiana şi Potaissa 1 3 .

15. Fragment de cărămidă. Dimensiunile (păstrate) ştampilei :

7,5 χ 4,6 cm. [le(gio) x ] I I I GE(mina) [au(relius) me]NAND(er )

Ştampilă cunoscută la A p u l u m 1 4 . 1 1 C I L , I I I , 1629,10,a, şi 8065,13,b ; Szilâgyi, op. cit., I X , 131, cu lectura antro

ponimului A V C A L I S T R I . Neînţelegînd forma cognomenului, epigrafistul b u d a -pestan n u dă n i c i desenul corect, deşi epigrafa era î n t r e a g ă .

1 2 C I L , I I I , 1629,10,b. 1 3 C I L , I I I , 1629,17,a, şi C I L , I I I , 8065, a-e ( lec tură corec tă ) ; o ş tampi lă d i n

colecţia B o l l i a c (loc de descoperire necunoscut) , corect cit i tă , la G r . G . Toci lescu , Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, Bucureş t i , 1902, p. 329, nr . 45. D a r Szilâgyi, op. cit., X I I I , 191, f ă r ă a l u a în s e a m ă l e c t u r ă ed. C I L , I I I , d ă o nouă lec tură , fabricînd u n antroponim pus chiar de c ă t r e autor sub s e m n u l întrebări i : [L](e)G(io) X I I I G ( e m i n a ) / E L ( i u s ) N E M ( m i u s ?) / R V A R E D N A (... ?).

''· C I L . I I I , 8065,22,f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 179.

www.mnir.ro


16. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 14,5 X 5 cm.

LEG (io) X I I I GE(mina) FLA(vius) ELIOD(orus)

LECXIIICE I f L A E L 101

Ştampilă cunoscută la A p u l u m , Ulp ia Traiana şi Mic ia 1 5 . Variante ale acestei ştampile, la Sard şi A p u l u m , unde cognomenul apare în forma H E L I O 1 6 , respectiv H E L I O D 1 7 , dovadă că numele soldatului cărămidar era Flavius Heliodorus.


LEG(io) X I I I GE(mina) FA E C * W FLA(vius) V I T A L I S

Li tera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m 1 8 . 18. Cărămidă. Dimensiuni le ştampilei : 13,7 χ 4,4 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) i j L E C ^ l c î î Î C E V IV(l ius) D E I O T A R V S I Î V D C I O T A R V L

Literele V şi S (inversată) d i n terminaţia cognomenului în ligatură. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Mic ia 1 9 .

19. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 13 X 4,5 cm.

LE(gio) X I I I GE(mina) U E Χ Π Ϊ Τ I V ( l i ) D E I O T A R I 1 1 V D ο I O T A R I

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Mic ia 2 0 .

20. Cărămizi. Dimensiuni le ştampilei : 13,3 X 4,5 cm

LEG(io) X I I I GE(mina) IVL(ius) M A R C I A N V S

Litera S jos. Ştampila este deja cunoscută la Mic ia 2 1 .

1 5 C I L , I I I , 1629,20 ( = 8065,25,d) ( lec tură c o r e c t ă ) ; dar Szilâgyi, op. cit., V I I I , 124, c i teşte greşit în r. 2 : F L ( a v i o ) A E L I O D(. . . ?) .

1 K C I L , I I I , 1629,20 ; 8065,25, d. 1 7 I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 225, nr . 13. 1 H C I L , I I I , 8065, 27, e, şi 12613, c -d ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 180. L a noi şi

Szilâgyi n u se vede bine ο d i n G E ( m i n a ) , el este însă corect redat în C I L , I I I . Variante, Szilâgyi, op. cit, X I I I , 181, 182.

1 9 C I L , I I I , 8065,29, a-b ; 12615, e-f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 183 ; L . Mărghi tan , R M , 1968, 5, p. 448, fig. 7.

2 0 C I L , I I I , 8065, 29, d ; Szilâgyi, op. cit, X I I I , 184 : L E G X I I I G E — dar G din L E G , desenat de altfel foarte slab, apare d a t o r i t ă unei greşeli de l e c t u r ă a epigrafistului.

2 1 C I L , I I I , 8065, 30, d ( = 12 616).

www.mnir.ro

252 C O N S T A N T I N C P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

21. Ţigle. Dimensiunile ştampilei : 13 χ 4,4 cm.

L E - X I I I

LE(gio) X I I I GE(mina) IVL(ius) M A R C I A N ( u s )

Ştampilă cunoscută la A p u l u m 2 2 .

22. Cărămidă. Dimensiuni le ştampilei : 11 χ 5 cm.

LEG(io) X I I G(emina) I V L ( i i ) M A R C I A N I

M A R j C I A V i

hLEGXHiG n

IVLMARCIANÎ

G r u p u l de l i tere C I A din cognomen în ligatură. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Mic ia 2 3 .

Acest soldat cărămidar este probabi l identic cu cel care închină la A p u l u m u n altar v o t i v : Soli invicto I Mythrae. C. Iulius I Marcianus, I signif(er) leg(ionis) I XIII Gem(inae), I libens posuit2*.

23. Cărămidă. Dimensiuni le ştampilei : 11,5 X 3,6 cm.

I V L I SERENI LEG(io) X I I I GEM(ina)

55Π

Litera Ν inversată, M răsturnată ca u n W. Ştampilă cunoscută la A p u l u m 2 5 .

24. Cărămizi. Dimensiuni le ştampilei : 12 χ 4,8 cm.

LEG(io) X I I I G(emina) LVCR(etius) AQVI( la )

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 2 6 .

L £ C XI II G

2 2 Szilâgyi , op. cit., X I , 164, c i teşte ant roponimia L ( u c i u s ) M A R C l A N ( u s ?), c înd de fapt el este [ i u ] L M A R C I A N ( u s ) ; I . I . R u s s u , A p u l u m , 5, p. 225, nr. 14.

2 3 C I L , I I I , 8065, 30, a, şi 12616 ; Szilâgyi, op, cit., X I , 163, desenează şi c i teşte I V L ( i u s ) M A R C I A N ( u s ?).

2'· V . Chris tescu , D a c i a , 3—4, 1927—1932, p. 623 ( = M . J . V e r m a s e r e n , C I M R M , I I , 1962).

2 : ' I . I . R u s s u , A p u l u m , 5, p. 227—228, nr. 19 : . . . . S E R E N I / X I I I G E W . 2 0 C I L , I I I , 1629, 22, a ; 8065, 31 ; 12617, 1 ; Szilâgyi, op. cit., I X , 134. U n

e x e m p l a r se află expus şi în M u z e u l P o r ţ i l o r de F i e r ( D r o b e t a - T u r n u S e v e r i n ) , dar este îndoielnic c ă provine din castrul de acolo.

www.mnir.ro


25. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 11 χ 5 cm. LEG(io) X I I I GE(mina) Γ£Ε j r v 111 LOCRETI(u)S L L O C V E T I l A C V ( i ) L A r ACVLA/O

Variantă a ştampilei anterioare. De remarcat gent i l i c iu l Locretius. L i g a t u r i : LE, CV'.

26. Fragment de ţiglă. Dimensiunile ştampilei : 9 χ 4,8 cm. Foarte uzată. I m p r i m a r e inversă ; r . 2 este cu l i tere răsturnate.

M10 II [mem]MI(us) FRONTO [leg(io)] X I I I GEM(ina)

Literele N T în ligatură. Analogi i la A p u l u m 2 7 . 27. Fragment de ţiglă. Dimensiunile (păstrate) ştampilei : 4,5 X

X 2,5 cm.

L E G (io) X I I [ i gem(ina)]

POMPfoni fort is ]

Ştampilă cunoscută la A p u l u m 2 8 .

28. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 11 X 5 cm

LEG(io) X I I I GE(mina) STA(tius) SENTIA(nus)

Je/v\f

L E C X H l C t ίΎΛ Κ Ε Ν Τ Ι Α

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Ulp ia Traiana 2 9 . 29. Cărămizi. Dimensiuni le ştampilei : 15,5 χ 5 cm.

LEG (io) X I I I GEM(ina) VLP(ius) FRONTO

Ştampila este cunoscută la A p u l u m , U l p i a Traiana, Mic ia şi Cenad 3 0 .

PÎtcVIlKf M η

2 ' Szilâgyi, op. cit., X , 148, şi X I , 153, citeşte greşit genti l iciul : M E M N I ( u s ) ; I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 226, nr . 16.

2 8 Szilâgyi, op. cit., V I I I , 123 ; I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 226—227, nr . 17. 2 9 C I L , I I I , 8065, 33, g—h ( = 12618, h) ; Szilâgyi, op. cit., V I I I , 118 : dar A

din S T A ( t i u s ) ne imprimat (sau nu a fost distins de epigrafist, care de altfel nu înţelege nici gentil iciul) . în C I L l i tera respect ivă era r e d a t ă puncta tă , ceea ce înseamnă că era slab i m p r i m a t ă . V a r i a n t ă l a Szilâgyi, op. cit., V I I I , 117. Cf . î n c ă I . I . Russu , „ A p u l u m " , 5, p. 228, nr. 20 : l e c t u r ă corec tă .

3 0 C I L , I I I , 1629, 24 ; 8065, 34 ( = 12619, f) : [ 1 ] E G X I I I G E / V L P F R O N T ; a r fi o v a r i a n t ă a ş tampilei noastre, d a c ă n u c u m v a u l t i m a l i teră din a m î n d o u ă rîndurile, slab i m p r i m a t ă , lipseşte. Ş t a m p i l a de la U l p i a T r a i a n a , C I L , I I I , 1629, 24, c : L E G X I I I . . . / V L P Y P . . . . , r ă m î n e neînţeleasă de ed. C I L , I I I ; în loc de literele Y P trebuie citite F (ca u n lambda, aşa c u m apare şi l a noi) şi R (nu P ) , deci : V L P ( i u s ) FRfonto] . Szilâgyi, V I I , 112 ; variante, V I I I , 113, 114. L . Mărghi tan , R M . 1968, 5, p. 446, var ianta L E G X I I I G E / V L P F R O N (litera Ν inversată ) ; ibidem, p. 448. Cărămizi c u numele l u i U l p i u s Fronto au a p ă r u t şi în thermele de l a Apulum, împreună cu cele ale l u i A n n e u s S a t u r n i n u s : vezi R d m e r in Rumănien, Koln, 1969 (catalogul expoziţiei de l a Kôln, februar ie -mai 1969), p. 116—117, siglele C 23 şi C 24.

www.mnir.ro


30. Fragment de ţiglă. Dimensiuni le ştampilei : 12 χ 2,8 cm.

[ l ]EG(io) X I I I GE(mina) HEjra]

Analogi i la A p u l u m 3 1 . Este singura inscripţie tegulară cunoscută pînă acum la Micia avînd antroponimul în acelaşi rînd cu numele leg iuni i .

M u l t e d intre cele 30 de ştampile prezentate mai sus sînt deja cunoscute p r i n numeroase exemplare descoperite la A p u l u m şi în alte locuri . Acest mater ia l tegular, reprezentînd «materia copioasă pentru u n i m p o zant repertor iu arheologic-epigrafic, u n mic „corpus"» 3 2 , poate beneficia, în ceea ce priveşte încadrarea cronologică, de rezultatele cercetărilor arheologice d i n thermele de la Mic ia .

Ast fe l , u n canal de piatră pentru evacuarea apei d i n t r - u n bazin a fost pavat cu 22 de cărămizi, toate ştampilate cu numele unor m i l i t a r i d i n legiunea X I I I Gemina 3 3 . Canalul şi bazinul se leagă organic şi s t ra t i grafie de u n complex constructiv mai mare, care cuprinde toată la tura de vest a thermelor (cercetată în ani i 1971—1974) ; sub acesta se află urmele construcţiei iniţiale a thermelor. Acest complex constructiv datează de la refacerea d i n anul 193 a thermelor, atestată e p i g r a f i c 3 4 . (O altă refacere a avut loc în t i m p u l domniei împăratului Severus Alexander 3 5 ) .

Probabi l că întreg mater ia lul tegular de la Mic ia cu ştampilele legiuni i X I I I Gemina datează d in aceeaşi vreme. Cercetările d in thermele de la Mic ia aduc astfel o contribuţie esenţială, care n u este nevoie a mai f i subliniată, la datarea acestei categorii de epigrafe descoperite în Dacia Superior : sfîrşitul secolului a l I I - lea e.n.

La Mic ia există şi alte menţiuni despre legiunea X I I I Gemina : doi beneficiari consulari pun nişte inscripţii v o t i v e 3 6 , iar o vexilaţie este menţionată într-o inscripţie pusă pe dealul Bejan de lîngă Deva 3 7 . Dar nici d in inscripţii, n ic i după ştampile, n u rezultă că legiunea sau o parte a ei a staţionat la M i c i a 3 8 . Produsele atelierelor de cărămidărie ale legiuni i staţionate la A p u l u m erau răspîndite în locur i d i fer i te ale p r o vincie i 3 9 . Numeroasele cărămizi purtînd ştampile identice, dar descoperite în locuri difer i te , ar arăta că, într-adevăr, cărămizile au fost aduse mai degrabă de la A p u l u m , pe Mureş eventual, decît că aceiaşi soldaţi au lucrat cărămizi în locuri di fer i te ale provinciei , destul de depărtate d i n punct de vedere geografic.

3 1 Szilâgyi, op. cit., V I , 95 ; I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 224, apud nr. 12. Szilâgyi citea numele soldatului c ă r ă m i d a r H E R M ( e s ) , deşi chiar din desenul său se vede c lar c ă este H E R A .

3 2 I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 217. 3 3 D u p ă aceste ş tampile s - a u scos estampaje în c e a r ă , aflate a c u m l a M u z e u l

de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . 3'· C I L , I I I , 1374. 3 5 C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 35, nr. 1. 3 0 C I L , I I I , 7859 ; C . Daicovic iu , A C M I T . 3, p. 39, nr . 9. 3 7 C I L , I I I , 12565. 3 8 C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 24, nota 28. 3 9 I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 219, nota 4.

<rXXMCEHh

www.mnir.ro


Aceşti m i l i t a r i care îşi însemnează numele pe cărămizi, desigur şefi de ojficinae, erau probabi l gradaţi ai legiuni i , ca acel C. Iu l ius Marcianus (supra, nr. 20—22) despre care aflăm d i n t r - o inscripţie votivă de la A p u l u m că era signifer 4 0 . Inscripţiile tegulare ne ajută astfel să cunoaştem numele a o serie d intre aceşti comandanţi mărunţi ai legiuni i X I I I Gemina. în u l t i m u l sfert al secolului al I I - lea e.n.

Publicarea acestor inscripţii tegulare este de asemenea interesantă, deoarece ne permite a cunoaşte formele specifice ale scrieri i provinciale de la periferia l u m i i romane 4 1 .

I I . INSCRIPTIONES T E G V L A R V M A V X I L I O R V M

31. Fragmente de ţigle.

'v Ι Λ ο .

Pe u n fragment se păstrează d i n ştampilă (dimensiuni : 5 X 4,5 cm) : A

C A M P Pe a l t u l (dimensiunile ştampilei : 7 X 4,5 cm) :

A L A E . . . M P A G O N V M

Ştampila completă este deci următoarea : A L A E C A M P A G O N V M

Unitatea este documentată la Mic ia p r i n t r - o serie de inscr ipţ i i 4 2 . Inscripţiile datate sînt d i n t i m p u l domniei împăraţilor Caraca l la 4 3 şi F i l i p A r a b u l 4 4 . Pe ştampile, este pentru pr ima dată cînd apare la Mic ia şi în Dacia.

32. Fragmente de ţigle.

a) COH . . . lungimea f ragmentulu i de ştampilă = 5 cm) ; b) . . . I C O M (lungimea f ragmentulu i de ştampilă = 8,2 cm) ; c) . . . C O M (dimensiunile f ragmentulu i de ştampilă : 7,6 χ

2,6 cm).

m Supra, nota 24. ''' I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 218 (supra, nota 2). 4 3 Bibl iograf ia la C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 25 ; I . I . R u s s u , S C I V , 21, 1970,

1, p. 162—163 ; idem, S C I V , 23, 1972, 1, p. 67. 4 3 C I L , I I I , 1377, 1378. '•'· C I L , I I I , 1380.

www.mnir.ro

256 C O N S T A N T I N C P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

Ştampila completă se prezintă astfel :

COH(ors) I I C O M ( m a g e n o r u m ) 4 5

Unitatea apare între trupele provinciei Dacia în diploma d i n anul 110 4 6 , apoi între cele ale Daciei S u p e r i o r 4 7 . Garnizoana a avut-o la Micia în tot t i m p u l stăpînirii romane 4 8 .

33. Fragmente de cărămizi (lungimea ştampilei = 7, respectiv 9 cm). I m p r i m a r e inversă.

. . H I I F L CO . . . (partea finală slab imprimată) ; F L C O M S (partea de sus a l i tere i S slab imprimată).

întreagă, ştampila este următoarea : COH(ors) I I FL(avia) COM(magenorum) S ( a g i t t a r i o r u m ) 4 9

34. Fragment de cărămidă cu ştampila inversată. Dimensiunile ştampilei : 9,5 X 2,6 cm. Chenarul ştampilei m u l t adîncit.

CO(hors) SE(cunda) FL(avia) [com(magenorum)] I n t r e numărul de ordine (SE) şi gent i l i c iu l unităţii (FL) se vede

i m p r i m a t m i n e r u l ştampilei.

35. Ştampile pe numeroase ţigle, întregi şi fragmentare.

Pe unele exemplare, l i tera O este mai mică decît celelalte. Numărul de ordine al cohortei poartă u n siciliens deasupra, ceea ce este o bună indicaţie că ştampila este imprimată invers.

O ştampilă pe cărămidă, descoperită mai de m u l t şi în condiţii neprecizate, atesta deja această unitate la Mic ia 5 0 . Cercetările d i n therme au scos la iveală u n număr foarte mare de ştampile ale acestei unităţi.

Cf. Szilâgyi, op. cit., X V I I I , 253. 4 0 C I L , X V I , 163. 4 7 C I L , X V I , 90, 117. 4 8 B ibl iograf ia la I . I . R u s s u , A c t a M N , 6, 1969, p. 172.

4 0 Cf . C I L , I I I , 8074, 14, a (Micia) : f ă r ă i n d i c a t i v u l S(agittariorum). r , n C I L , I I I , p. 220. V e z i C . Daicovic iu , A C M I T , 3, p. 25, nota 28.

COH(ors) I I H(ispanorum)

www.mnir.ro


Deşi mul te dintre ele sînt bine impr imate şi bine conservate, ele nu au fost, de la început, nic i bine citite, n ic i corect i n t e r p r e t a t e 5 1 .

Prezenţa cohortei I I Hispanorum la Mic ia datează d i n perioada i n i ţială de construcţie a thermelor ; căci diploma militară d i n ani i 158/159 b 2

r

apoi şi cele d i n anul 164 5 3 , atestă unitatea în Dacia Porolissensis. Dar aceste documente epigrafice reprezintă pentru cohors I I Hispanorum numai prima atestare în armata no i i prov inc i i . A n i i 158/159 reprezintă u n terminus ante quem a avut loc transferul unităţii pe graniţa de n o r d . Provincia Dacia Porolissensis este atestată ca existînd la 2 iu l ie 133 p r i n diploma de la G h e r l a 5 4 . I n această diplomă, cohors I I Hispanorum n a este menţionată ; dar diploma aminteşte numai cîteva unităţi (2 ale şi 6 cohorte), ceea ce reprezintă doar o parte d in exercitus Daciae Porolissensis. N u este exclus ca unitatea să f i plecat pe graniţa nordică încă de la crearea n o i i prov inc i i 5 5 .

Este drept că nic i o ştampilă a acestei unităţi nu a fost descoperită în condiţii stratigrafice clare, d in care să reiasă fără dubiu că unitatea a lucrat la construcţia iniţială (faza I) a thermelor. Dar, pe de altă parte, este foarte problematic a susţine, în stadiul actual al documentării e p i grafice, că unitatea a fost detaşată d in Dacia Porolissensis la Micia pe t i m p u l l u i Severus Alexander, pentru a reface thermele, cum s-a încercat mai recent a se susţine pe baza completării arbi trare a inscripţiei miciense fragmentare atestînd refacerea băilor în t i m p u l acestui î m p ă r a t 5 6 .

•

Ştampilele publicate aici , mul te reprezentînd t i p u r i nou cunoscute la Micia, se adaugă la reper tor iu l epigrafic al acestei aşezări m i l i t a r e şi civile, aducînd totodată şi unele contribuţii la istoria militară a Daciei romane.

5 1 Oct. F l o c a , F e r e n c z i Ştefan, L . Mărghi tan , Micia. Grupul de cuptoare pentru ars ceramică, Deva , 1970, p. 9, citesc ş tampi la : C O H I I H I S . D a r pe numeroase exemplare, perfect conservate (păst ra te în tegulariul M u z e u l u i judeţean Deva) , se vede clar că d u p ă literele C O H I I H n u mai u r m e a z ă altele, ci , m a i întîi, m i n e r u l obiectului pentru i m p r i m a r e a ştampilei , apoi un desen care, asociat cu n u m e l e unităţii, poate f i u n semn distinctiv a l acesteia (A. J . R e i n a c h , S i g n a militaria, s.v. D A , I V , 2, p. 1307—1325 ; cf. C . C . Petolescu, Cohors II Hispanorum la Micia, „Sargetia" , 9, 1972, p. 44 şi nota 24).

5 2 C I L , X V I , 110. 5 3 C I L , X V I , 185 (Palatovo-Thracia) ; Materiale, 2, 1956, p. 703 şi urm. (Gilău) ;

G. Forni , „ A t h e n a e u m " , N.S. , 36, 1—4, P a v i a , 1958, p. 131 şi u r m . (Căşei) . M C . D a i c o v i c i u - D . Protase, J R S , L I , 1961, p. 63 şi u r m . ; A c t a M N , 1, 1964,

p. 174 şi u r m . 5 5 C . C . Petolescu, „ S a r g e t i a " , 9, 1972, p. 43—49. 5 6 C . Daicovic iu , A C M I T , 3, p. 35, nr. 1. Cf . Oct. F loca , F e r e n c z i Ştefan,

L . Mărghitan, op. cit., p. 9—10.

www.mnir.ro


T U I L E S E T B R I Q U E S E S T A M P I L L É E S D É C O U V E R T E S D A N S L E S T H E R M E S D E M I C I A


L e s auteurs présentent 36 briques et tuiles estampil lées t rouvées au cours des fouilles archéologiques dans les bains romains de M i c i a (Veţel, dép. de H u n e doara), effectuées en 1967—1969 et 1971—1972.

Nous ne considérons pas utile repéter i c i le texte des estampilles ; nos lecteurs é t r a n g e r s pourront les s u i v r e assez faci lement d 'après les dessins et la transcription (échélle 1 : 4 ) .

L e s plus nombreuses appartiennent à l a légion X I I I G e m i n a (n°s 1—30). L e s circonstances stratigraphiques de la d é c o u v e r t e montrent qu'elles datent à la f in du I I e siècle de n.è.

C i n q estampilles appartiennent aux formations auxi l ia i res qui ont t ravai l lé a u x bains : ala 1 Hispanorum Campagonum (n° 31), cohors II Flavia Commagenorum (nos 32—34) et cohors II Hispanorum (n" 35). L a d e r n i è r e a pris part à la construction init iale des bains. D'autre part, la cohors II Flavia Commagenorum, qui a eu son siège dans le camp de M i c i a pendant l 'époque tout ent ière de la domination romaine en Dacie, a pris part, p e u t - ê t r e , à côté de l'ala I Hispanorum Campagonum, à la reconstruction des bains, sous les règnes de Sept ime S é v è r e ( C I L , I I I , 1374) et de S é v è r e A l e x a n d r e ( A C M I T , 3, 1931, p. 35, n» 1).

www.mnir.ro

IN J U R U L UNUI NOU E X E M P L A R A L C E L U I DINTH FORMULAR DIPLOMATIC

TIPĂRIT ÎN LIMBA ROMANA

de A L E X A N D R U L I G O R

Reamint im p r i m u l act tipărit la noi pe foaie volantă, datînd d i n 20 decembrie 1642 ; erau cunoscute atunci , în t i m p u l domniei l u i Vasile Lupu. în forma amintită, hotărârile S inodului întrunit în oraşul Iaşi, luate de o seamă de teologi d i n Constantinopol, Rusia şi Moldova pentru afurisirea capitolelor l u i C h i r i i Lukaris p a t r i a r h u l ca făcînd parte d i n erezia calvină I n anul 1667, apri l ie 10, era tipărit cunoscutul jurămînt depus de Grigorie Vodă Ghica în faţa l u i Julius S. R. Ecleriae Cardinalis Spinola 2 . Nici u n u l d intre documentele citate nu poate f i înscris însă în fami l ia f o r m u l a r u l u i diplomatic românesc. P r i m u l era tipărit în l imba greacă ; cel de al doilea în l imba latină. Intîiul apărea într-adevăr la Iaşi, însă ca unicat, ocazional ; cel de al doilea ieşea de sub teascuri vieneze. N i c i pr imul , n ic i cel de al doilea n u serveau ca formulă (schemă) pentru alte acte româneşti.

I n t r - u n art icol publicat în anul 1942, prof . A u r e l i a n Sacerdoţeanu 3

arăta că, deşi pentru t i m p u r i l e mai vechi (mul t înainte de domnia l u i Constantin Brîncoveanu), nu n i s-au păstrat exemplare ale f o r m u l a r u l u i diplomatic, avem motive să credem în existenţa sa. Argumente de ordin logic sînt, şi n u puţine. „Pentru mai tîrziu însă — nota domnia sa — putem face dovada acestui formular . Cînd s-au înmulţit chestiile generale el a devenit inevi tabi l . S-a mers încă mai departe încît s-a şi tipărit. Astfel pentru vremea l u i Constantin Brîncoveanu aveam două ediţii (subl. n.) ale u n u i astfel de f o r m u l a r tipărit. U n u l este d i n 20 octombrie 1713 (7222), o scutire de dajdiă pentru sălişte acordată l u i Oprea Belega din Piatra Mehedinţi, s lu j i tor în cruce cu Pătru Başcoveanu * şi a l t u l d in

1 B i b i . A c a d . R . S. R o m â n i a , Foi volante, nr . 301. V e z i A l . T . Dumitrescu , Foi volante din colecţiunea Academiei Române, 1642—1866. Listă întocmită de..., B u c u reşti, 1912, p. 20. Despre Sinod, vezi şi N . Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, vol . I , ed. a I l - a , B u c , p. 309—313.

2 B i b i . A c a d . R. S. R o m â n i a , Foi volante, nr . 302 ; A l . T. D u m i t r e s c u , loc. cit. 3 Formularul în diplomatica română, „Revis ta A r h i v e l o r " , V / l , Bucureş t i ,

1942, p. 246—248. '' C . S. Nicolăescu-Plopşor , Documente olteneşti, C r a i o v a , 1933, p l . 22. V e z i şi

aici fig. 1.

www.mnir.ro

260 A L E X A N D R U L I G O R

1710 (7218), cu aceeaşi scutire pentru N a n u l ginerele l u i Dobromir d i n Pade — Dol j în cruce cu Vona", pe care îl şi reproduce 5 (vezi şi aici, f ig . 2). Se citau atunci, doar două exemplare. Biblioteca Academiei R. S. România păstrează u n alt exemplar al f o r m u l a r u l u i tipărit în vremea l u i Constantin Vodă Brîncoveanu —· 1713 (7222) octombrie 20 — completat pentru scutirea de dăjdii pe silişti a l u i L u p u l Brancea, nepotul l u i Lazăr ot Mătăsari ot sud. Mehedinţi, care era s lu j i tor la breasla păhărniceilor, la cruce cu unchiu l său L a z ă r 6 ( f ig. 3).

P r i n t r e documentele medievale de curînd intrate în p a t r i m o n i u l Muzeulu i de Istorie al R. S. România se află şi u n formular tipărit, completat (textnmanuscris), datînd d i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august 1710), p r i n care Constantin Brîncoveanu, voievodul Ţării Româneşti, poruncea boieri lor care strîngeau dăjdiile de la locui tor i i judeţului Mehedinţi : „să vă feriţi de sluga domniei meale (Şărban ot Răsipiţi, ot sud. Mehedinţi, care iaste s lu j i tor la brasla păhărniceilor, la cruce cu frate-său, Pascul), n i m i c i i v a l să n u - i faceţu de dăjdile ce să punû pre silişti" 7

(fig- 4). Starea de conservare a acestui exemplar, necunoscut pînă acum, n u - i

prea fericită ; în transcrierea ce facem mai jos, întregirea t e x t u l u i (acolo unde documentul or ig inal prezintă r u p t u r i ) a fost cu putinţă numai datorită existenţei exemplarelor menţionate *.

„ t MJICTÏK) BJKÎIO , IcaaH <K>a)CTaHAHH 8 ΒΟβΒΟ,π, n rcn^pb 3eMJi <B>jiaxcKOH. j^aeaTb rcnACTBa MH cîio noBtJieH'ho rcncTBa M H ' s lugii domniei meale, lui Şărban ot Răsipiţi, ot sud. Mehedinţi, care iaste s < l u > j i torù la brasla păhărniceilor, la cruce cu jrate-sëu Pascul 1 0 , ca să f < i e î n > pace de toate dăjdile cîte esu peste anù în ţara domniei

5 Art. cit. ; A r h . St. B u c , A . N . , L X I V / l (fost „Is tor ice noi" , pach. X X I , doc. nr. 1). N - a v e m certi tudinea datei de zi ; cea stabil i tă de autor nu o socot prea a p r o p i a t ă de a d e v ă r . O b s e r v ă m l a l i t e r a - c i f r ă d i n actul publicat de C . S. Nicolăescu-Plopşor , ca şi l a cel ce-1 v o m cita m a i jos, aflat la B i b i . A c a d . R . S. R o m â n i a , K, unghiul format de cele două bare e inexistent l a l i t e r a - c i f r ă a actului d i n 7 218 de la A r h . St. B u c . Poate f i vorba, prea bine, şi de c i f ra 10. R ă m î n e m însă în domeniul presupunerilor .

( i Doc. C X X X - 2 7 . Ci ta t doar, f ă r ă a fi descris (natura lucrăr i i nu o impunea) , de c ă t r e Nicolae Stoicescu, Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române, E d . mil i tară , B u c u r e ş t i , 1968, p. 73.

7 Achiziţii , oferta n r . 471/29.XI. 1972, nr. inv. 31.450. * C u n o a ş t e r e a şi a celui de a l patrulea exemplar ne dă posibilitatea efec

tuării unor întregiri „ r e c i p r o c e " ; de pildă, pentru documentul p ă s t r a t l a A r h . St . B u c , ce prezintă la începutul textului o m i c ă ruptură , şt im acum, cu certitudine, u l t ima l i teră a c e l u i de a l doilea cuvînt t ipări t : HD şi nu i i , aşa cum, greşit, e e t ranscris în art icolu citat. D e asemenea, se poate întregi şi textul documentului publicat de C . S. Nicolăescu-Plopşor .

H C o m p l e t ă r i l e textului (în locurile rupte d i n original) sînt a tenţ ionate p r i n î n c a d r a r e a lor î n t r e paranteze ascuţ i te < . . . > . L i t e r e l e suprascr ise sînt coborî te în rînd. Cuvinte le slavone prescurtate în original au fost t ranscrise aidoma ; cuvinte le r o m â n e ş t i însă a u fost întregite .

9 A d i c ă : „Din m i l a l u i Dumnezeu , l o a n Constandin, voevod şi d o m n a l Ţ ă r i i Româneşt i . Dă domnia m e a a c e a s t ă p o r u n c ă a domniei mele" .

1 0 C u v i n t e l e subliniate sînt, în original , manuscr ise .

www.mnir.ro

P R I M U L F O R M U L A T O R D I P L O M A T I C R O M A N E S C T I P Ă R I T 261

meale pe silişti. Pentru că fiindù pînă acum de da şi s l u j i t o r i i la u n -< i l e d ă j d i > pe silişti, acum amù socotitù domniia mia de i-amù alesù < c a să-şî d e a > fieştecare s l u j i t o r i u b i r u l osebi, după cumu iaste scr i b i i în vist ier ia d > omni i meale şi după cumù sîntù scrişî şi în ioile ca < r e s-au datu la c ă p > eteniile lor, pecetluite cu inelu < 1 > domniei meale, iară a < l t val n i m i c i i s ă > n u mai aibă.

Drept aceaia poruncimûsi dumneavoastră, boiari ca < r i i m e r > geţi cu dăjdi într-acestii judeţ, să ν < ă > feriţi de sluga domniei mea < l e ce s c r i > e mai susû, nimieù va l să n u - i faceţi de dăjdile ce să punîi pre sil i < şti ; î n > t r - a l t i i chip să n u faceţi.

H HcaMb pe^e rcncTBa ΜΗ. M cua < . . . A H b > J I Î T J C H Î 1 1 .

Ιω KoCTaHflHH Βω€Β<ΟΑ>, MJ1CTÏK) BjKÏK) TflHb". Document or iginal , l imba română, hîrtie, 1 filă, 215 X 175 m m .

Textu l tipărit, de culoare neagră, exceptînd monograma domnească ; aceasta, împreună cu pecetea, tipărite în roşu. Textul-manuscris , în cerneală neagră, uşor decolorată. Cum pecetea — pr ima pecete tipărită în Ţara Românească pe u n act — nu a fost descrisă nici pentru celelalte exemplare, o facem acum, succint : rotundă, 0 = 25 m m ; în cîmp, corbul conturnat, cruciat, cu aripi le desfăcute, însoţit de soare şi lună, t i m b r a t ie o coroană princiară ; iniţialele Κ- B. - KwcranjWH Bacapaô ; cîmpul s i -gilar, propriuzis , împrejmuit de o coroană de l a u r i .

N i c i u n u l d intre cele patru exemplare n u poartă semnătura autografă a d o m n u l u i muntean.

I n t r e documentele emise i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august 1710) — înţelegem numai t e x t u l tipărit — nu există vreo deosebire, f ie ea şi de amănunt, cum, o identitate perfectă, d i n acelaşi punct de vedere aflăm şi între cele două acte datate 20 octombrie 1713. O asemănare pînă la u l t i m u l detal iu, între cele patru hrisoave aflăm în privinţa monogramei domneşti, a peceţii şi conţinutului de idei al t e x t u l u i tipărit. Identitatea în unele detali i ale textelor tipărite, între cele două grupe de documente (pe de o parte cele d i n 1 septembrie 1709 — 31 august 1710. iar pe de altă parte cele d i n 20 toctombrie 1713), n u se menţine. Cîteva exemple : ornamentul „crucii-ajută" prezintă mic i , dar sensibile diferenţe ; în documentele d i n 1 septemdrie 1709 — 31 august 1710 c i t i m : „6pacna" iar în cele din 20 octombrie 1713 — „6pÎc j i a " ; în cele mai vechi exemplare, rîndul al patrulea se încheie cu cuvîntul „toate", pe oînd în cele ale anului 1713, acelaşi rînd are ca sfîrşit prepoziţia „de", adjectivul „toate" f i i n d trecut la începutul rândului c inci ; şi alte n e p o t r i v i r i aflăm în privinţa locului ocupat de fiecare cuvânt în „planul general" al f o r m u larului (asupra lor nuA cazul să mai insistăm) ; în actele emise în anul 1713 constatăm suprascrierea l u i Ν d i n cuvîntul „pentru" (finele rîndului cinci), fapt neîntîlnit la primele două hrisoave : în p r i m u l grup de acte cit im : „vistieria" (rîndul nr . 8), iar în cel de al doilea, „visteria" acelaşi rînd).

Trei exemplare — excepţie face cel d i n p a t r i m o n i u l Muzeului — cuprind, fiecare, cîte două f i l e (una albă ; dimensiunile lor : 215 χ 335 mm). Cu siguranţă, d i n actul de scutire de dăjdi pe silişti a l u i Şerban din

Adică : „Şi însăşi domnia m e a a m zis. L u n a < . . . z i l e > leat 7218".

www.mnir.ro

262 A L E X A N D R U L I G O R

Risipiţi, i n cruce cu fratele său, Pascul, au fost decupate atît ultima-filă cît şi părţi — toate albe — d i n pr ima ; tăieturile n u par a f i recente.

Urmărind textele — manuscrise, putem uşor sesiza, la fiecare document, mîna a l t u i grămătic. Reamint im că două dintre ele au fost emise în aceiaşi zi — 20 — a l u n i i octombrie 1713. înclin să cred că actele n-au fost completate la cancelaria domnească, ci la căpeteniile de judeţe care aveau evidenţa t u t u r o r mic i lor s l u j i t o r i . Ε o ipoteză. Care erau grămăticii ? I n stadiul actual al cercetării n u - m i pot expr ima vreo părere. I i greu de precizat c u m se numeau ei, dar n u imposibi l . Greu, deoarece, să n u uităm, în vremea l u i C. Brîncoveanu au fost emise peste 13 000 acte. Studierea amănunţită a actelor v r e m i i ne-ar putea conduce la cunoaşterea celor ce au completat aceste formulare . A t u n c i am şti cu siguranţă şi locul completării lor .

Unde au fost tipărite hrisoavele de care ne ocupăm, ştiindu-se prea bine că în t i m p u l domniei l u i Constantin Brîncoveanu se întemeiază p a t r u noi t i p o g r a f i i : două pe lîngă episcopiile de Buzău şi Rimnic . a treia la Snagov şi, în f ine a patra, la Tîrgovişte. Exc lud posibilitatea ca ele să f i ieşit de sub teascurile mai m u l t o r t ipograf i i . Asemănările în ceea ce priveşte t e x t u l tipărit sînt izbitoare ; diferenţele sînt nesemnif icative, negli jabile. Actele sînt oficiale, domneşti. Acest caracter oficial al actului , ined i t u l său, ca şi graf ia ne sînt temei în localizarea t ipograf iei , îmi este greu să cred că o t ipografie alta decît aceea domnească de la mi t ropol ia bucureşteană ar f i fost autoarea.

Documentele prezentate au, cum lesne se înţelege, o valoare deosebită. Cele d i n 1 septembrie 1709 — 31 august 1710 (deci şi actul aflat în posesia Muzeului) sînt cele mai vechi exemplare ale f o r m u l a r u l u i diplomatic tipărit la noi în l imba română, cunoscute pînă acum. N u - i exclus ca în v i i t o r să se descopere altele, datate ante 1709—1710. Pe lîngă locul deosebit ce-1 ocupă în diplomatica românească — gr i ja l u i Constantin Vodă Brîncoveanu de a s impli f ica trebile cancelariei n u poate f i decît subliniată —, aceste acte v i n să demonstreze dezvoltarea considerabilă a t i p a r u l u i românesc în aceea vreme. Ele se alătură numeroaselor opere tipărite în t i m p u l domniei l u i Constantin Brîncoveanu voievod 1 2 ; îmbogăţesc — fapt deosebit — zestrea tipăriturilor cu caracter laic, atît de cunoscută : Gramatica slavonească, Snagov, 1697 , 3 , Floarea darurilor, Snagov, 1700 M , P l u t a r h , Paralele greceşti şi romane, Bucureşti, 1704 1 5 , Pilde jilozofeşti, Tîrgovişte, 1713 1 6 , Alexandria, < Tîrgovişte, 1713> u . Ele antic ipau răspîndirea p r i n t ipar a hr isovului d i n 1714 (7222) mai 4, p r i n care Ştefan Cantacuzino, voievodul Ţării

1 1 l o a n B i a n u , N e r v a Hodoş, Bibliografia românească veche, tom. I , E d . A c a d e m i e i R o m â n e , Bucureş t i , 1903, p. 297—492. V e z i şi loan B i a n u şi D a n S i m o -nescu, Bibliografia românească veche, tom. I V . E d . A c a d e m i e i R o m â n e , Bucureş t i , 1944, p. 26—41.

1 3 l o a n B i a n u , N e r v a Hodoş, op. cit., p. 351—354. ι'' Ibidem, p. 393—395. 15 Ibidem, p. 460—462. 16 Ibidem, p. 487—489. 17 Ibidem, p. 486—487.

www.mnir.ro


Româneşti abroga darea văcăritului l 8 , o r i apariţia actului pentru scutirea de dări a s lu j i tor i lor , emis de loan A l e x a n d r u Mavrocordat, voievodul Ţării Româneşti, la 1 mai 1717 (7225) 1 9 .

Că domniei l u i Brîncoveanu îi corespunde o apăsătoare fiscalitate, faptu l îi u n a n i m acceptat şi lesne de argumentat, cu osebire p r i n Anatef-terul său 2 0 şi p r i n Condica de venituri şi cheltuieli de la leatul 7202— 7212 (1694—1704) 2 I . I n privinţa micilor slujitori — cum Şerban din Risipiţi, s lu j i tor la breasla păhărniceilor, în cruce cu fratele său, Pascul —• vom face cîteva observaţii. Spre finele veacului a l X V I I - l e a s l u j i t o r i i — posesori de t i t l u r i de dregători subalterni —• organizaţi în bresle (păhăr-nicei, vornicei etc.), nu mai pot f i confundaţi cu călăraşii şi dorobanţii. Ei şi înainte nu aveau în exclusivitate atribuţii mi l i tare . I n t i m p u l şi mai ales după domnia l u i Brîncoveanu aceştia vor f i angrenaţi tot mai intens în activitatea productivă (agricolă, meşteşugărească etc.).

P r i n «Cartea de seam < a > cea mare la slujitori», d i n 1 decembrie 1697, Brîncoveanu stabilea b i r u l osebit pentru aceştia, „ca să n u mai f ie amestecaţi cu ţara", fiecare f i i n d obligat să plătească un ban şi jumătate 2 2 . Despre b i r u l „osebit" ne vorbesc şi alte acte, p r i n t r e care şi cel păstrat de Muzeul nostru. A c t u l de care ne ocupăm (1 septembrie 1709 — 31 august 1710) menţionează : „acum amu socotiţii domniia mia de i -amu aleşii ca să-şi dea fieştecare s l u j i t o r i u birulù osebï". Cred că f o r m u l a r u l brîncovenesc n u putea f i emis deci, decît post 1 decembrie 1697. Argumentele de mai jos v i n chiar să susţină ideea p o t r i v i t căreia, momentul posibi l de emitere a f o r m u l a r u l u i n u - i m u l t anterior văleatului 7218. Grelele obligaţii feudale, care priveau şi această categorie socială — a s lu j i tor i lor —, fac ca nemulţumirile să sporească. Numărul s lu j i tor i lor mărunţi scade, mulţi îşi p ierd ocinile, renunţă la slujbă, cad în starea de totală dependenţă faţă de stăpînul feudal sau se risipesc, lăsînd întinse pămînturi nelucrate. Consecinţele vor f i fost destul de grave, unele dintre ele resimţite şi de vist ieria domnească. Ne a m i n t i m , de asemenea, că domnul Ţării Româneşti, încheind t r a t a t u l de alianţă cu Pet ru I . ţarul Rusiei, făgăduia în vederea lupte i antiotomane o oaste destul de numeroasă. Şi n u puţini oşteni u r m a u a f i recrutaţi d i n rîndul s lu j i tor i lor mărunţi. Aceste realităţi trebuie că l -au condus pe voievod la ideia scut i r i i mici lor s l u j i t o r i de unele dintre sarcinile feudale şi, în p r i m u l rînd de dăjdile pe silişti. Faptul că se recurge la t ipar stă temei afirmaţiei — chiar în condiţiile în care cunoaştem azi u n număr redus de exemplare ale f o r m u l a r u l u i (nu avem motive de îndoială asupra descoperirii în vi i tor şi ale altora) — p o t r i v i t căreia mulţi s l u j i t o r i d i n categoria celor

1 8 B i b i . A c a d . R. S. R o m â n i a , Foi volante, nr. 1 ; Ν . Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol . I I I , Bucureş t i , 1901, p. 94 ; loan B i a n u , Nerva Hodoş, op. cit., tom. I , p. 492 ; A l . T . Dumitrescu , op. cit., p. .3.

1 9 B i b i . A c a d . R. S . R o m â n i a , Foi volante, nr. 3 ; l o a n B i a n u , N e r v a Hodoş, op. cit., vol . I I , Bucureş t i , 1910, p. 1 ; A l . T . D u m i t r e s c u , op. cit., p. 3.

2 , 1 L a D i n u C . G i u r e s c u , Anatefterul — Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brîncoveanu, în Studii şi materiale de istorie medie, vol . V , E d . A c a d . R. P. Române, Bucureş t i , 1962, p. 353—505.

2 1 E d . C . A r i c e s c u , în „Revis ta is torică a arhivelor R o m â n i e i " , Bucureş t i , 1873 ; vezi şi l a H a r a l a m b i e Chircă , Veniturile vistieriei lui Constantin Brîncoveanu după condica vistieriei, în Studii şi materiale de istorie medie, vol . I . , E d . A c a d . R. P. Române, Bucureşt i , 1956, p. 214—232 ( + 2 diagrame) .

2 2 D i n u C . G i u r e s c u , op. cit., p. 387.

www.mnir.ro

264 A L E X A N D R U L I G O K

mărunţi au beneficiat, ce-i drept, treptat , cel puţin pe parcursul : 1 septembrie 1709—31 august 1710 şi 20 octombrie 1713 de scutirea de dăjdi pe silişti ; mulţi s lu j i tor i , însă nu dintre cei înstăriţi, deoarece, ştiut este, numai atunci cînd unitatea fiscală — „crucea" — cuprindea o singură persoană, ea era destul de înstărită 2 3 . O r i f a p t u l că în aceste exemplare ale f o r m u l a r u l u i (îndrăznesc să cred că şi-n toate cîte se vor mai afla), cele trei cuvinte apar tipărite : „la cruce cu" , ne sînt reazăm spuselor. Mulţi s l u j i t o r i au fost scutiţi, dar n ic i cum toţi, fiindcă d o m n i t o r u l ar f i procedat în acest caz la tipărirea unor acte cu caracter general, identice, pentru toţi mărunţii s l u j i t o r i , fără a mai lăsa loc pentru completarea •numelui fiecăruia. C u m s-a înţeles, scutir i le s-au făcut în mod treptat , astfel ca vist ieria domnească să nu aibă de suferit . D i n categoria celor aflaţi în ierarhia socială pe o treaptă destul de joasă făceau parte şi cei d o i fraţi : Şerban şi Pascul. Iată de ce, atunci cînd ne re fer im la sarcinile fiscale ale s l u j i t o r i l o r mărunţi d i n vremea l u i Constantin Brîncoveanu, n u putem face abstracţie de scutirea lor de dăjdi pe silişti (locul unde era sau este aşezat u n sat ; vatra satului ; loc necult ivat) .

De a l t fe l şi p r i n polit ica de scut i r i — desigur n u numai şi nu în p r i m u l rînd p r i n ea — se ajunge la o înviorare a vieţii productive în 'ul t ima perioadă a domniei l u i Brîncoveanu.

Satul Răsipiţi (Risipiţi), ot sud. Mehedinţi, azi comuna Unirea, situată în partea vestică a judeţului D o l j 2 4 , este o localitate străveche. I n actele de la începutul secolului al X V I I - l e a se precizează existenţa m u l t anterioară a satului Risipiţi. Cea mai veche mărturie documentară datează din ti mai 1617 ; hr i sovul slavon emis la acea dată de către A l e x a n d r u Il iaş. voievodul Ţării Româneşti se păstrează într-o tălmicire în l imba română făcută de Dionisie Eclesiarhul în 1816 2 5 . Se hotăra ca moşnenii d i n Risipiţi să re intre în stăpînirea satului ce fusese pe nedrept cotropit de boier i i Buzeşti. Lupta moşnenilor împotriva boieri lor Buzeşti nu a fost deloc uşoară nic i după această dată. Faptele f i i n d deosebit de i m portante, reproducem mai jos cîteva fragmente d i n alt act emis în Bucureşti , la 2 apri l ie 1628 de voievodul A l e x a n d r u Iliaş 2 6 . Ele se referă şi la alte aspecte însemnate d i n viaţa satului Risipiţi. Despre hotarul sa tu lu i la acea dată : „Din Măgura Cerătului pînă la Lacul Singur, la două măguri gemene şi la dealu, pă calea Cuşmirului, la Piatra < l u i > N a n şi pă D r u m u l P r u t u l u i sau al Fîntînii, la hotarul l u i Dobridor, de aci pe d r u m u l Ascunsei, apoi iarăş la măgura v i i " . Acest vechi sat de moşneni a fost rumânit de boier i i Buzeşti : „au fost bătrînă şi dreaptă moştenire încă de nainte vreme, din zilele altor bătrîni domni (subl. n.) şi tot au stăpînit moştenitori (. . . ) acestu satu şi moşie cu bună pace pînă în zilele Mihnei voevod. Apoi, cînd au jost atunci, în zilele Mihnei voevod,

2 3 Constant in C . G i u r e s c u , Istoria românilor, vol . I I I , partea I I , Bucureş t i , 1946, p. 694.

2'· Judeţele României Socialiste, ed. a H - a , E d . politică, Bucureş t i , 1972, p. 250 <vezi şi harta judeţului D o l j ) .

2 5 A l . B ă r c ă c i l ă , Acte vechi inedite, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , an . I , nr. 2, C r a i o v a , 1922, p. 230—234.

2" Documenta romaniae historica, B. Ţara Românească, voi . X X I I , E d . A c a d . R . S. R o m â n i a , B u c u r e ş t i , 1969, doc. nr . 50, p. 99—102. L a < C . S. Nicolăescu — > Plopşor , Risipiţii — Doi j i u , „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , a n I I , nr . 6, C r a i o v a , 1923, p. 126— 130, sub data de 1627 apri l ie 2.

www.mnir.ro

λ

I 11

kné^\\k{k XOMH'W Μ'$Μ Πί C r t f H L U l . n i -

.» .VI IN Fi SKI H l u M K

I "tfwMmn G I M I I O * M (

• Κ * Φ , Μ " | * UJH C A ^ K H T U / ' f i Ï H ΛΑ Ο ^ Κ Η Λ Ι Πί CHAHLj?

i Î K ? M AAţft t O K H U J U A MM AAfth y KAflUJfc φ Η { 1 | » KApf Ι Λ ^ -

« H T O ^ H G H f & i W l f C ^ « j ffau B I T ! CKt/Mfc , f*nHlTipÎ* ΛΟ/MMl'fH ΛΛ«έΆΐ »

UJH K ? A U f d ţ ^ u i f t , ω ί φ ο Η Λ ί K A f f C A t f ^ A V * Λ Α Κ α Π ί Τ Ι Η Ϊ Η Λ Ι

4<νμ 9 n r W 4 V i i V f K V M I W « À O * H Î I H M ^ A Î , à ) i Α Λ Τ S A A H H Μ * Κ Ι » I W A A "

~ φ*#Η<4 C A S Î T A ^ O M H U H M * ' * ! 1 1 p«»««

ΚΗΠ4 f i H & J > A < H I 1 M . M HU U f f t f 1 i î l T M W M .

F ^ ; J : 1 7 1 ; M 7 2 2 2 ) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l T ă r i i R o m â n e ş t i ..corda scut i re de d a j d u pe sil işti s l u j i t o r u l u i O p r e a Belega d i n P i a t r a - Mehedin ţ i

la cruce cu P ă t r u B a ş c o v e a n u .

www.mnir.ro

/ y \ * V l H W ï l " t U U ' Κα·ΓΓΑΗ^ΗΝ CcHRCfţ Η Γ Π ^ Ι <ί*ΜΑ R A A ţfKOM . JUnATi I I I ^ T W ^ H C»H ηθ#»'^ « H I M Γ π ^ Ι Τ Μ Μ Η C A S y Ï H Λ O M M I M M ' £ A I . j Λ , * *S*Îiff

ΰ ' * · « - \ ' ï c Î j J , — 4**" - Κ A l l I Î ' M P I C u V u C N T O f i A4GfĂ*fA4

ο·*··· β * / 1 1 Λ Α Κ # ί ι ι κ * . . . ~ ' Κ Α r « ţ < t 4 n i w > ^« « r w A T t

^ · * * ^ Μ Α Ι κ V i t p i π ι ι τ ι A M I / ι ^ ' μ Λ Ο Μ Η Ϊ Ι Η Μ Ί At m C H A M Ş i , f l i W i t f κ%

φ ί Μ Μ ^ Π Α Ν * I K V M Α,Ι^Α U I M CAV*M»Ttt>#jM *A I ^ M M M ^ * * ^ ΠΙ CMAHl|i4 .

Λ>\**\\ A M I l O K j T H T i j , O M M t A M A A* MM4 AAltkt Κ A l l * 4 Jî φ κ Ί α ΐ Ι K A I * C A ^

K M | X \ U * f & , £ ^ Π * K & W l * W f O f l M t 4 4 A M r r « * f IA i O M H f H Μ Ί Λ # »

ΙΠΜ , l , V f n K Î M i I A H T 4 C K j P H U J i t UIH ^ φ Ο Η Α ί KAf>( I A ^ ^ A V I A A K t H I T I ^ f c A f A W * ,

m t l T A V M T f K ^ | » H Î A V A 4 I O M H I I H Μ · ! A l « « f * ΑΑΤ RAA · Η * Μ Κ Ι I I H ^ M A 4 H K * .

J Μ Π Τ A V É \ mpinWMl UIH A, ^ M M - f i O M T * * C O « 7 KAÎ» M ' Î f l r t i j K ^ ^ ' i S K ^ H

4*T M H Î T 4 * % * | | C H * φΐΙΗΙΙ^ Α,Ι C A # T A ^ O M H I I M M ' £ A # f f f K i l l ΜΑΗ i V u , HH

M M « 4 M A l % H j ? M ÂVfftţfc Α,Ι A,* '«^HAI W t R § i n 4 H#f CMAVUjfMf j | k T I A A T 4 ΚΗΠ 1 %

M ^ A n t j . M H ' «*i f r irrfUAMt · Μ Ι | Α # Λ4Ψ «

i l f v ι ι o n I i l u v I i l v U u

F i g . 2. 1709 s e p t e m b r i e 1 — 1710 augus t 30 (7218). C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , a c o r d ă s c u t i r e de d a j d i i pe si l işt i s l u j i t o r u l u i N a n u l , g inere le

l u i D o b r o m i r d i n Pade — D o l j , l a c ruce cu V o n a .

www.mnir.ro

/ J À T Ï M îiïKÎW ÏWA KwfT4HX,HH f O f R O j î H Γ π ^ Ι * ^ f A » . A A K A A J T V ' O H · J U B A T B

ΓπΛ/ΚΒΑΜΗ QlH nO&fAfVfH ΓπΛ,ηΤΒΑΑΛΗ C .VSyjïÎ ΛοΛίΜΗΜ A H ^ I é / t V » ^ / - ^ ' ^

W At-i-zz-ii*a>> Wttïf ^ i . t K A P I I S C T I C A ) A K H T O » A A E f f f M

Λ f t i κ-' - - A4 K i S V f Kft m ~ y , ι f ilsiuiôté- ΚΑ ίΊ,φ(Ι f PAff* A e

T U M T f ^mm^HAf K A T I Π Ι Ρ Π AHfc ^IţApA J o A A H l f H AAliAf Πί CHAHIpfc . Π Ϊ -

»TfV ΚΊ> φΪΝΝ^ ΠΑΗΊ ΛΚ$ΛΑ 444,4 ω " C4^JKHT«/f Ί« A4 O^HHAI 4, «15*4,' Πί CHAMIU.

4κ?ΑΛ ΑΑΑΙ f O K H T H T t Λ Ο Λ Ι Τ Α Α Λ Α 4,f ΜΛΛ AAf'ifc, KAWiUfc 4 / I ^ H f U J f KAi f C A V -

X H T o ' t H E H ^ A k uîff G $ 4,VrW K&Mfc MfT f CKfHtfc ^"fiMTff/lA JloAAKl'fH A«1iAf »

iUH J,tfn* Κ5?Λ16 f A H T f , CKIHU11 9 UJH ^φθΗΛί KA i f C A V 4 ,ATIJ AA ΚίΠΙΚΙΗΪΗΑΙ

AWJ4, n n C T A ^ H T I K V HHf A&fc AoAAHlfH Α\·ίΆί, Uf% A A T B A ' A HHAArîrîfc Ι Ί Η Ϋ Μ Α

4 H C 1 . J l j i Π Κ ΑϊΊ A ΠΟίώΐΗΛΗ UJH ^ Μ Η · έ Β Ο Α ί Κ · * EOtt'p KAfÏH A A ' tyLHUH κΐί

4,V*4,H ^ T j i A f / f T I wVlffllJ C * M φΐ«Ηΐ( 4,« C A S V A jţOMNlfH AA'fAf f f C K f l f ΛΛ4Μ

i & 4 ? HHAAHfifc C.4.U Π Η ^ Η φΛΉϋ,Ι 4,1 4,«JK4 f4f Ή«Π#Η4 Πί ί CHAHlUHy A C T Î A A - T *

ΙίΗΠ* i l l ^ a l l L j H . H Hf AAAin (ft* 1 ΠίΚΑΜΝ . ΛΑΟ,Α, Ο - { Λ·ίίτ ,^(t» ·

Fig . 3. 1713 (7222) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , acordă s c u t i r e de d a j d i i pe sil işti s l u j i t o r u l u i L u p u l Brancea , d i n M ă t ă s a r i — M e h e

dinţ i , l a cruce c u u n c h i u l său, L a z ă r .

www.mnir.ro

tyfiTm FÎ5KH» \WA ijiOPTAHÎtH K o f R O ^ H f f î ^ H # M 4 A , W j { i K Ô H . j ^ f i i ' r t y ^

I Π^ί«Γβ4/ΜΗ Cl 'wnOrSifHÏM Γ π ΐ ί Τ β Α Μ Η C A & l Ï H XOMHUH i'fof. ζ?Λ:Τ7 -I l l ^ i V M A U ţ U l W n O r S « H f H l Π^ίΤβΑΜΗ CA8LI

% p TÎJ Τ * ^ » r p = ~ i / * t . ==5= K^f ι ΐ ίττί c. « Μ Τ Ο ^ ΛΑΚ^ΛΓ ΛΑ

Til' HÛ Λ l ^ Λ Α Κ ^ ΰ ^ . ^ / Γ η ^ ' , ι ί 1 = ~ ^ Λ ( ^ ψ , *f , 4 ' . , f , ^ »ruM>re

^ ' i S K ^ J M f ft A V I C i l n«<Tf A H l Âf A A O M H Ï f H M-&K Π( Γ J » . Π ί H T i t f κ *

φΪΜΗΛ> ΠΑΜ» ΑΙί#Μ UJH C A ^ K H T u / f Ï H ΛΑ i\j'r!

i l l i5?M A M I f O K O T H T l ΙοΑΛΜΪΑ Μ Α A i « M l 4 4 1 Η y

« H T o V K H f ^ A l WtÎÎfl /fini t t ^ M t M t T f CKpHC

uiM £tln% K5?MI f A H T » ί:κι m u t , uni ^ ΐφοΗΑί KA«V

Xfin4 Â W A nof^HWÀ* tuiï Α ^ ί Μπάκ ο Α ί τ ρ 1 * κ ο α ρ KA

ÎTfAWWk «fy* 4 Cjtf» «ţwlHlf A / C A & A A O M H l f H M ^ ' .

MHK& RAA f W I ^ H ^j>4YfU|M ^ V S K ^ H A I <fff%n&U. Πίί CHAh

M&f>AYftj . H H M M fVU U Î T S 4 M H . AAfJA, (jl'èw ^

*>Hftpf ΚΛρΐ CA)t

O M H l H M ' £ * f ,

tTfHÏMAf AWfe

HpMA AHS% i

i\(à K ^ A l V i M I * " ώ t M An r x u , H «

* Τ ρ 4 Α Τ & Κ Η Π C%

I V ;

F i g 4 1709 s e p t e m b r i e 1 - 1710 august 31 (7218), C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l ' T ă r i i R o m â n e ş t i , a c o r d ă scut i re de d a j d i i pe sil işti s l u j i t o r u l u i Ş e r b a n d i n

Ris ip i ţ i — M e h e d i n ţ i , l a cruce cu t r a t e l e sau, Pascu l .

www.mnir.ro


s-au sculat Buzeştii cu pîră...27 jupînul Radu biv vel armaş...28 şi frate-său Preda biv spătari şi...28 Stroe biv 2 postelnic pentru acest sat (...), pentru căci au jost iei atuncia stăpînitori şi cu sila ei i-au năpustitu pe acestu satu, de l-au rumănit şi le-au luat moşiia lor cu sila", (subl. n.). Reiese din acest fragment că n u în t i m p u l domniei l u i M i h a i Viteazul s-a încercat transformarea locui tor i lor d i n Risipiţi în rumâni. Deşi s-au judecat în faţa M i h n e i Vodă, satul a rămas în stăpînirea Buzeştilor. I n pr ima sa domnie în Ţara Românească, A l e x a n d r u Iliaş, p r i m i n d u - i pe sătenii rumâniţi, care se plîngeau şi se jăluiau „cu mul te lacr imi pentru mul ta nevoie şi greutatea şi asupreala ce au avut ei de către Buzăşti, cum că i -au asuprit de i -au rumănit şi le-au luat moşiile cu sîla", îi repune în d r e p t u r i , hotărînd ca ei să f ie „slobozi şi megiaşi cu moşiile lor de acum înainte în veac". N u m a i că, în t i m p u l domniei l u i G a v r i l Vodă, locui t o r i i d in Risipiţi sînt readuşi în starea de dependenţă faţă de boier i i Buzeşti, luîndu-li-se cu sila ,,şi cărţile de moştenire". Trebuie că atunci au fost şi distruse acele vechi mărturii, spunem noi . I n cea de a doua domnie a l u i A l e x a n d r u Iliaş în Ţara Românească rumânii d i n Risipiţi vor f i d in nou eliberaţi. Ca atare, încercarea de a-i lega de glie pe ţăranii d i n Risipiţi η-a avut loc în vremea l u i M i h a i Vodă Viteazul ; r o l u l mar i lor boieri Buzeşti în această încercare, temporar reuşită, a fost deosebit de însemnat, iar rezistenţa moşnenilor, cum s-a înţeles, îndârjită.

Risipiţi. De unde numele localităţii ? S-a spus cândva că „situaţia locului corespunde perfect numelu i Risipiţi, o comună formată d i n alte cătune îndepărtate şi la început case r i s i p i t e " 2 9 . La cele spuse mai sus, Nicolăescu-Plopşor a ţinut să facă îndreptarea : „Risipiţii, deşi pe v r e m u r i era format d i n mai mul te sătuleţe mărunte r is ipite , ale căror silişti se păstrează pînă azi ca : Pâşpăul, Conacele Filipeştii şi siliştea dinspre Dobridor, d i n p ieptu l de deal d i n stînga văii Cotobâţului, totuşi ştiind că în documentul l u i A l e x a n d r u Vodă d i n 1627 apri l ie 2 între moştenitorii satului se găseşte şi u n u l Risipă, mai degrabă îşi trage numele de la acest moş 3 0 " . Acad. Iorgu Iordan constata în privinţa m o d u l u i cum au luat naştere toponimicele româneşti, existenţa a pat ru categorii : „1. nume care descriu poziţia, aspectul sau vreo altă part iculari tate a locului ; 2. nume care au ca punct de plecare diverse fapte d in viaţa socială a poporului nostru ; 3. nume care păstrează a m i n t i r i despre evenimente şi întîmplări d i n trecut ; 4. nume care trădează o anumită at i tudine sau trăsătură psihică a celor ce le-au dat. V o m avea, p r i n urmare, patru capitole, după cele pat ru categorii de toponimice la care se referă : 1. Topografice ; 2. Sociale ; 3. Istorice ; 4. Psihologice 3 1 " . Domnia sa înscrie l o calităţile cu numele de Risipiţi în categoria ultimă 3 2 . I n cazul nostru poate că dispersarea, r is ipirea locuitor i lor în urma grelelor obligaţii sociale, existenţa celor rămaşi în case situate la distanţe re la t iv m a r i

2 7 L o c ras. L o c şters .

2 9 C . Gerotă , Din toponimia jud. Dolj, „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , an I nr. 3, 1922. p. 352.

3 0 < C . S. Nicolăescu — > Plopşor , îndreptări. Risipiţii şi Hunia-Dolj, „Arhivele Olteniei , an I I . , nr. 7, 1923, p. 229.

3 1 Iorgu Iordan, Toponimia românească, E d . A c a d . R. P. R o m â n e , Bucureşt i , 1963, p. 17.

3 2 Ibidem, p. 322.

www.mnir.ro

266 A L E X A N D R U L I G O B

unele de celelalte, atît pe u n loc şes, cît şi pe o vîlcea, să f i avut un rost în naşterea n u m e l u i localităţii.

Revenind în încheiere la actele ce formează cel dintîi formular diplomatic tipărit în l imba română, subl iniem informaţia cu p r i v i r e la înscrierea s lu j i t o r i l o r „în foi le care s-au datû la căpeteniile lor, pecetluite- cu i n e l u l " l u i Vodă, precum şi avert ismentul adresat de Constantin Brîncoveanu boieri lor ce u r m a u să perceapă dăjdiile : „nimicii val să n u - i faceţi de dăjdile ce să punù pre silişti ; într-altu chip să n u faceţi" . Spusele d i n urmă ale d o m n u l u i erau justif icate. N u le adresa pentru intîia sau u l t i m a oară. Deseori o făcea şi sub o altă formulă. N u odată boier i i — inclusiv cei ce strîngeau dările d i n cel mai mare judeţ al Ţării Româneşti. Mehedinţi — se p u r t a u cu nedreptate.

A u rămas destule semne de îndoială asupra unor chestiuni legate de actul care a consti tuit punctul central al lucrării de faţă. Şi nu-s d intre cele l ipsite de importanţă. Cercetările vi i toare le-ar putea înlătura.

S U R U N N O U V E L E X E M P L A I R E D U P R E M I E R F O R M U L A I R E D I P L O M A T I Q U E I M P R I M É E N L A N G U E R O U M A I N E


P a r m i les documents m é d i é v a u x entrés depuis peu dans le patr imoine du Musée d'Histoire d e la Républ ique Socialiste de R o u m a n i e se trouve u n formulaire i m p r i m é , datant de l 'an 7218 (1 septembrie 1709 — 31 août 1710), r e m p l i (texte — manuscri t ) pour Ş e r b a n de Risipiţi, district de Mehedinţi , a u service dans la corporation des petits échansons , équipe avec son f rère , Pascul , e x e m p t é d' impôts pour les terrains non-cul t ivés par Constant in B r î n c o v e a n u , pr ince r é g n a n t de la V a l a c h i e . L a v a l e u r de ce t é m o i g n a g e diplomatique est toute spéciale : i l constitue le plus ancien formulai re diplomatique i m p r i m é en langue roumaine en V a l a c h i e ; considéré par rapport à d'autres exemplaires du temps d u r è g n e de B r î n c o v e a n u , i l nous confirme l 'existence d'un stade a v a n c é d'organisation des affaires de la C h a n c e l l e r i e d u prince, un progrès de l ' i m p r i m e r i e ; i l nous reproduit, en m ê m e temps, un é l é m e n t du tout négligeable de la vie sociale valaque.

www.mnir.ro

NOI MĂRTURII DOCUMENTARE PRIVIND EPOCA UNIRII

de C O R N E L I A A P O S T O L .

P r i n t r e documentele de o reală valoare istorică, ce v i n să îmbogăţească p a t r i m o n i u l Muzeulu i de Istorie al R. S. România, se numără şi cele opt documente referitoare la legea pent ru desfiinţarea pedepsei cu bătaia.

Adoptată în t i m p u l domniei l u i A l . I . Cuza, legea se înscrie, alături de celelalte legi şi reforme, pe l in ia măsurilor menite să ridice tînărul stat român modern la n i v e l u l statelor civil izate europene.

Ast fe l , p r i m u l document, datat 16 apr i l ie 1860 ', este o adresă a l u i Gheorghe Creţeanu — m i n i s t r u secretar de stat ad- in ter im la departamentul justiţiei — către domnitor , p r i n care îi aduce la cunoştinţă că „a prezentat în deliberaţia consi l iului alăturatul proiect de lege supl i mentar la Cartea I I I , t i t l u l I , cap. I , d i n condica penală...". Pe document se află şi semnătura d o m n i t o r u l u i : „A. I . " , cu adnotarea „în deliberarea Camerei legislative", căci conform ar t i co lu lu i 14 al Convenţiei de la Paris, domni toru l „pregăteşte legile de interes special, pe care le supune dezbaterilor adunării" 2 .

Cel de-al doilea document 3 , dat în Bucureşti la 9 mai 1860, poartă semnătura l u i I o n Ghica, preşedintele Adunării Legislative a Ţării Româneşti.

I n numele preşedinţiei Adunării Legislative, Ion Ghica, adresîn-du-se m i n i s t r u l u i justiţiei, scrie : „Fiindcă pedeapsa cu bătaia... este degrădătoare şi demoralizatoare, şi în orice chip n u poate exista într-un stat constituţional, ne f i ind compatibilă civilizaţiunii unei naţiuni...", se invită guvernul „să înfăţişeze cît mai curînd u n proiect de lege, spre a se desfiinţa pedeapsa cu bătaia...".

Următorul document este u n j u r n a l al consi l iului de miniştri 4 , încheiat în ziua de 1 iunie 1860. J u r n a l u l consemnează f a p t u l că proiectul de lege „în privinţa suprimării pedepsei cu bătaia d i n legea penală"

1 Document aflat în colecţ ia M u z e u l u i de Istorie a l R . S. R o m â n i a , n r inv. 25225.

2 D. C . B ă d u l e s c u şi S . Popescu, 1856—1936. Documente cari au stat la baza existenţei statului român, Constanţa , 1937, p. 9.

3 Document aflat în colecţia M u z e u l u i de Istorie a l R . S. R o m â n i a , nr . inv. 25227.

'' Document aflat în colecţia M u z e u l u i de Istorie al R . S. R o m â n i a , n r . inv. 25228.

www.mnir.ro

2 6 8 C O R N E L I A A P O S T O L

a fost aprobat de către consil iul de miniştri, urmînd „a-1 raporta M . S. spre a se înainta la dezbaterea Camerei Legislative". Documentul poartă semnăturile membr i lor consi l iului de miniştri al Ţării Româneşti : Nicolae Golescu — preşedinte a l consi l iului de miniştri şi m i n i s t r u de război ; loan I . Fil ipescu — m i n i s t r u de externe ; C. A . Rosetti — min is t r u l cultelor şi instrucţiei ; D . Brătianu — m i n i s t r u de interne ; V . Boe-rescu — m i n i s t r u al justiţiei ; Ion Brătianu — m i n i s t r u al finanţelor şi Barbu Vlădoianu — m i n i s t r u al c o n t r o l u l u i 5 .

U n alt j u r n a l al consi l iului de min iş t r i 6 , d in 4 iunie 1860, „consideră de interes comun legea pent ru desfiinţarea pedepsei cu bătaia d i n condica penală. Consi l iul se uneşte cu opinia D - l u i M i n i s t r u de a se înainta comisiei centrale, în formă de propunere proiectul de lege adoptat de Consil iu în şedinţa de la «1° curent»" . Ca şi documentul prezentat anterior şi acesta poartă semnăturile membr i lor consi l iului de miniştri al Ţării Româneşti.

I n t r - u n alt document 1 , adresat „Măriei Sale A l e x a n d r u loan I D o m n u l Principatelor U n i t e " , Ştefan Golescu, preşedinte al Comisiei Centrale, „vine cu tot respectul a-1 supune 8 Măriei Tale, cu rugăciune să binevoieşti a-i da cursul prevăzut p r i n art . 33 d i n Convenţiune". Semnează preşedintele Comisiei Centrale, Ştefan Golescu.

La 15 iu l ie 1860, Vasile Boerescu, m i n i s t r u al justiţiei, se adresează d o m n i t o r u l u i A l . I . Cuza, arătîndu-i că „pe lîngă adresa D - l u i Preşedinte al Consi l iului Miniştrilor d i n Ţara Românească s-a p r i m i t proiectul elaborat de Comisiunea Centrală pentru abrogarea pedepsei cu bătaia d i n Condica penală şi aplicarea acelei condici în Pr inc ipatu l M o l d o v e i " y . Vasile Boerescu cere d o m n i t o r u l u i să-1 trimită spre dezbatere Camerei legislative. Semnează Vasile Boerescu. Documentul are şi iniţialele d o m n i t o r u l u i : „A. I . " .

U l t imele două documente sînt : expunerea de motive la proiectul de lege pentru desfiinţarea pedepsei cu b ă t a i a 1 0 şi proiectul de lege propriu-z is " . Expunerea de motive, concepută de Vasile Boerescu, n u face altceva decît să demonstreze încă o dată necesitatea desfiinţării pedepsei cu bătaia. încă de la început se arată că „pedeapsa cu bătaia, admisă în legea noastră penală d i n 1850, se află reprobată de toate legislaţiunile popoarelor c ivi l izate" . De asemenea, se specifică f a p t u l că proiectul de lege pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost introdus ,,traduchînd legea franceză", pedeapsa cu bătaia f i i n d înlocuită cu o altă pedeapsă, „închisoare sau amendă", astfel că desfiinţarea acestei pedepse „nu lasă nic i o lacună în legea penală".

5 D a n Ber indei , Guvernele lui Al. I. Cuza (1859—1866). Liste de miniştri, în Revis ta A r h i v e l o r " , an. I I , nr. 1, 1959, p. 155.

11 Document aflat în colecţ ia M u z e u l u i de istorie a l R. S. R o m â n i a , nr . inv. 25229.

7 Document aflat în colecţia M u z e u l u i de Istorie a l R. S. R o m â n i a , nr. inv., 25230.

s Proiectul de lege pentru desfi inţarea pedepsei c u bătaia . 9 Document aflat în colecţ ia M u z e u l u i de Istorie a l R . S. R o m â n i a , nr.

inv. 25231. 1 0 I b i d e m , nr. inv. 25226. 1 1 I b i d e m , nr. inv. 26232.

www.mnir.ro

M Ă R T U R I I D O C U M E N T A R E P R I V I N D E P O C A U N I R I I 269

U l t i m u l document este o copie după „proiectul de lege pentru abrogarea pedepsei bătăii d i n condica penală şi aplicarea acestei Condici în Pr inc ipatu l Moldovei " . Proiectul cuprinde opt articole, în cele dintîi specificîndu-se că „pedeapsa cu bătaia în toate cazurile prevăzute de condica penală civilă a Ţării Româneşti se desfiinţează, şi în locul ei se va aplica pedeapsa închisorii sau amendei". A r t i c o l u l t re i se referă la aplicarea condicii penale a Ţării Româneşti şi în Moldova, cu începere de la 1 ianuarie 1861. Următoarele pa t ru articole cupr ind prevederi referitoare la măsurile ce trebuie luate pentru a face posibilă aplicarea legii şi în Moldova. A r t i c o l u l opt consemnează f a p t u l că „guvernul va îngriji a se tipări o ediţiune oficială atît a condicei penale cît şi a con-dicei de procedură criminală d i n Ţara Românească cu t e x t u l modificat de legiuir i le complementare posterioare. Această acţiune va servi de normă t u t u r o r dregătorilor de toată treapta în Principatele U n i t e " . Semnează preşedintele Comisiei Centrale Ştefan Golescu. Dedesubt : „votat în şedinţa de la 4 iu l ie 1860 şi p r i m i t cu 8 v o t u r i pentru , două contra şi 4 abţineri".

Proiectul de lege pent ru desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost discutat atît de către Adunarea legislativă a Ţării Româneşti, cit şi de cea a Moldovei . Ast fe l , într-un proces-verbal a l Adunării elective a M o l dovei, d i n 5 decembrie 1860, se consemnează p r i n t r e alte proiecte de lege ce u r m a u a f i discutate de către m e m b r i i adunării şi proiectul p r i v i n d „abrogarea pedepsei bătăii d i n Condica Penală şi unif icarea Codicilor în ambele Pr inc ipate" 1 2 .

U n u l d intre cei care a susţinut cu tărie proiectul de lege pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost M i h a i l Kogălniceanu. Astfel , în şedinţa Adunării Elective d i n 13 iu l ie 1860, el arăta că „bătaia... s-au desfiinţat chiar în ziua puner i i în lucrare a Convenţiunii ; de-ndată ce s-au zis : toţi sînt egali înaintea legi i ; bătaia, care n ic i odată n u v a moraliza o naţie, s-au desfiinţat de la sine" 1 3 . Cunoscut ca u n consecvent apărător al cauzei ţărănimii şi de data aceasta, M i h a i l Kogălniceanu lupta pentru abrogarea pedepsei cu bătaia, care ar f i însemnat şi o îmbunătăţire a situaţiei ţăranilor. I n aceeaşi şedinţă d i n ziua de 13 iul ie 1860, el spunea : „aş p r i m i cu bucurie, ca o glorie, pîra că eu am fost acela ce am r idicat b i c i u l de-asupra spinărei a mil ioane de ţărani" 1 4 .

I n Supl imentul la „Monitorul O f i c i a l " al Ţării Româneşti, nr . 140 din 17 iunie 1861, apare publicat în întregime proiectul de lege p e n t r u abrogarea pedepsei cu bătaia d i n condica penală şi aplicarea acelei condici în Pr inc ipatul Moldovei . Proiectul de lege este absolut identic cu. cel în copie achiziţionat de noi . Ca şi celălalt, cuprinde opt articole, primele două referindu-se la desfiinţarea pedepsei cu bătaia şi înlocuirea ei cu pedeapsa închisorii, iar celelalte se referă la măsurile ce urmează să fie luate pentru a se putea aplica prezenta lege.

1 2 Supl iment E x t r a o r d i n a r l a „Monitorul O f i c i a l " a l Moldovei . Procesele v e r bale ale Adunări i E l e c t i v e din Moldova. Ses iunea 1860—1861. P r o c e s - v e r b a l nr . I I , . 5 decembrie 1860, p. 1.

1 3 Ibidem, proces verbal nr. X X I — 13 iul ie 1860, p. 280. 1 1 Ibidem.

www.mnir.ro

270 C O R N E L I A A P O S T O L

I n acelaşi număr al z iarului este publicat şi rapor tu l secţiunii I-a judecătorească, căreia i-a fost încredinţat spre dezbatere proiectul de lege. Raportul menţionează că „gradul de civilizaţiune în care se află românii în genere, şi pr inc ip i i le puse în convenţiunea care este carta noastră constituţională, n u pot suferi n u numai a f i executată pedeapsa cu bătaia, dar nic i chiar a se mai vedea scrisă în codul nostru penal. Este t i m p u l ca să f i m încredinţaţi că bătaia demoralizează pe om, iar nu-1 corijează, că pedeapsa cu bătaia degradă şi umileşte pe om, amorţeşte într-însul s p i r i t u l de l ibertate şi independenţă" 1 5 .

Dezbaterile p r i v i n d adoptarea legi i pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia continuă şi în cadrul Adunării Generale a României, în cursul a n u l u i 1862. Astfe l , în şedinţa d i n 2 mart ie 1862, „la ordinea zi lei este abrogarea pedepsei cu bătaia.. ." 1 6 .

Finalitatea aceste acţiuni se concretizează în scoaterea d i n noul Cod penal, ediţia 1865, a pedepsei cu bătaia, ea f i i n d înlocuită cu pedeapsa închisorii sau amenzii în funcţie de gravitatea de l i c tu lu i " . Adoptarea legi i pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia se alătură celorlalte legi şi reforme adoptate în t i m p u l domniei l u i Α. I . Cuza, toate c o n t r i b u i n d la ridicarea s tatului român modern la n i v e l u l statelor c ivi l izate .

N O U V E A U X T É M O I G N A G E S D O C U M E N T A I R E S S U R L ' É P O Q U E D E L ' U N I O N


E n son ouvrage l 'auteur signale l 'acquisition, par le Musée d'Histoire de la R . S. de Roumanie , d'un nombre de huit documents de l 'époque de l ' U n i o n des P r i n c i p a u t é s Roumaines .

L e s documents se rapportent à la loi pour la suppression de l a peine corporel le (par des coups), adoptée pendant le r è g n e d ' A l . I . C u z a . P a r leur contenu les documents présentent le cours s u i v i par l a proposition pour l a suppression de la peine corporelle jusqu'à son adoption comme loi. O n mentionne en ce sens auss i le rôle joué par une sér ie de personnali tés de l 'époque de l ' U n i o n dont : M i h a i l K o g ă l niceanu, Ion G h i c a , Ş tefan Golescu, V a s i l e Boerescu et, bien entendu, le prince r é g n a n t A l . I . C u z a .

L ' a u t e u r présente le contenu de chaque document, en l 'analysant et en soul i gnant son importance. E n conclusion on présente la signification de l 'adoption de cette mesure pour l 'é lèvement de l 'état roumain moderne au n i v e a u des é ta ts civilisés.

l r ' S u p l i m e n t la „Monitorul O f i c i a l " a l Ţăr i i Româneşt i , nr . 140, A d u n a r e a legislat ivă a Ţări i Româneşt i , şedinţa X X I I , 17 iunie 1861.

1 0 S u p l i m e n t la „Monitorul O f i c i a l " , nr. 55, Protocoalele şedinţelor A d u n ă r i i Legis la t ive (1861—1862). A d u n a r e a G e n e r a l ă a României , şedinţa X I X , 2 m a r tie 1862.

1 7 A l e x a n d r u loan I, Codice penale şi de procedura criminale, ediţiune of i c ia lă , B u c u r e ş t i , 1865, Car tea I , t itlu I , în M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , c u nr. inv. 3656.

www.mnir.ro

UN DOCUMENT IMPORTANT DIN PERIOADA RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢA DIN 1877—1878 :

„JURNALUL OPERAŢIUNILOR M I L I T A R E "

de M I R C E A D U M I T R I U

I n sala secţiei de istorie modernă a Muzeulu i de Istorie al R. S. România consacrată evocării documentare a evenimentelor d i n anii războiului de independenţă se află expus, în contextul celorlalte obiecte muzeistice, u n manuscris i n t i t u l a t Jurnalul operaţiunilor militare, care ne-a parvenit în p a t r i m o n i u de la arhiva Muzeulu i mi l i ta r central '.

Manuscrisul prezintă desfăşurarea evenimentelor la care a p a r t i cipat armata română aliată cu armata rusă împotriva oştilor otomane într-un in terva l de t i m p de opt l u n i , de la 6 apri l ie la 7 decembrie 1877.

Documentul n u este inedit . Fragmente d i n manuscrisul redactat într-o îngrij ită scriere caligrafiată citeţ pe 72 de f i le au fost publicate în urmă cu 20 de ani în importanta colecţie de Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, apărută în Editura Academiei R. S. România 2 .

Lectura integrală a J u r n a l u l u i ne-a permis să constatăm că documentul nu a fost suficient de p r o f u n d valor i f icat în măsura în care numeroase acţiuni ale armatei române, concretizate în susţinute e f o r t u r i umane şi materiale, s-au înscris durabi l i n efigia u n u i moment crucial din istoria poporului nostru, cu importante repercusiuni polit ice şi economice pentru dezvoltarea ulterioară a României moderne.

Persoana care a consemnat cu multă exactitate, aproape zilnic, numeroase observaţii — d i n care se desprind aprecieri obiective asociate şi cu interesante reflecţii p r i v i n d mul t ip le le şi, totodată, principalele operaţiuni ale armatei române, organizate şi desfăşurate de aceasta pe f rontur i le de luptă d i n Bulgaria — a fost ofiţerul Tătărescu N i c o l a e ό .

1 Jurnalul operaţiunilor militare a fost înregis t rat cu nr. de inventar 8748 la unitatea m e n ţ i o n a t ă . F i g u r e a z ă la M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a l a nr . de inventar 8909 în baza procesului verbal nr. 2540 din 4 m a i 1971.

1 Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol . I I I (9 mai 1877 — 15 iunie 1877). doc. nr . 1406 ; ibidem, vol . I V (15 iunie 1877 — 15 iul ie 1877), doc. nr. 48, 689, 735, şi 958 ; ibidem, vol . V . (16 iul ie 1877 — 31 august 1877), doc. nr. 163, 169, 600. 615. 899 ; ibidem, vol . V I (1 sept. 1877 — 15 oct. 1877) doc. nr. 264, 303. 625, 665. 683, 904, 1104 ; ibidem, vol . V I I (16 oct. 1877 — 30 nov. 1877), doc. nr. 187. 449. 493. 509, 558, 686, 716, 747. 766, 1148.

?' D a n Ber indei , L e o n i d a L o g h i n , Gheorghe Stoean, Războiul pentru independenţă, 1877—1878. Documente militare, E d . mil i tară , Bucureş t i 1971, doc. nr. 19 p. 22.

www.mnir.ro

272 M I R C E A D U M I T R I U

M i l i t a r încadrat în statul major al Div iz ie i a I l - a a armatei noastre Tătărescu Nicolae avea înainte de începutul războiului gradul de locotenent, aşa după cum rezultă d i n O r d i n u l armatei dat în Bucureşti la 9 octombrie 1876. P r i n Decretul care f i x a la 6 apri l ie 1877 componenţa Mare lu i Cartier General şi a comandamentelor mar i lor unităţi d in armata activă, numele căpitanului Tătărescu Nicolae este întîlnit împreună cu cel al m a i o r u l u i Gîrleanu Emanoil şi al căpitanului Candiano Constantin, ofiţeri la statul major d i n Corpul 2 de armată comandat de generalul Radovici A l e x a n d r u 4 . Cu două zile înainte de u l t i m a sa însemnare în Jurnalul operaţiunilor militare, căpitanul Tătărescu Nicolae făcea încă parte d i n cadrele de ofiţeri ai S tatului major al armatei, cum rezultă d i n înaltul o r d i n de zi nr . 174, care prevedea regruparea armatei de operaţ i i b .

A u t o r u l însemnărilor a stăruit asupra descrierii marşurilor efectuate de unităţile armatei române spre f r o n t şi pe teatrul operaţiunilor de luptă, s-a refer i t la acţiunile de recunoaştere întreprinse către poziţiile inamice de unele detaşamente de ostaşi, a descris amplasările bater i i l o r de art i ler ie şi mis iuni ale acestora de bombardament asupra unor dispozitive duşmane, a prezentat situaţia trupelor noastre pe diverse aliniamente, operaţiunile de cooperare şi joncţiunile făcute între di feritele t i p u r i de arme, în special începînd cu data de 25 octombrie 1877, cînd încercuirea în j u r u l Plevnei se accentua cont inuu pentru a culmina cu capitularea armatei otomane la 28 noiembrie 1877.

Ero ismul ostaşilor români este înfăţişat în di fer i te situaţii, nu de puţine or i dramatice, în înfruntările pe care v i t e j i i apărători ai ţării noastre le-au avut cu trupele duşmane.

I n j u r n a l sînt consemnate principalele decrete şi ordine ale comandamentului m i l i t a r român cu p r i v i r e la mobilizarea armatei (înaltul decret nr . 787 d i n 6 apri l ie 1877), constituirea armatei active (înaltul decret nr . 952 d i n 27 apri l ie 1877) 6 , modificările intervenite i n componenţa armatei active, cînd s-a hotărît constituirea corpului de operaţii alcătuit d i n Corpul 2 şi Corpul de rezervă generală a armatei (Ordinul de zi nr . 38 d i n 23 iu l ie 1877 dat la Poiana) 7 , trecerea Dunării de către armata română (înaltul o r d i n de zi nr . 4 9 ) 8 etc.

Primele însemnări ale căpitanului Tătărescu Nicolae în legătură cu activităţile desfăşurate de cele două corpur i ale armatei române în luni le apri l ie şi mai 1877 se referă la concentrarea d iv iz i i lo r a I l I - a şi a I V - a pent ru ocuparea unor poziţii strategice apropiate de l in ia Dunării. Ast fe l , după 25 apri l ie 1877 Diviz ia a I l I - a a luat în observaţie şi a ocupat l in ia ferată Giurgiu-Bucureşti , avangarda diviz ie i stabi-l indu-se în p o r t u l dunărean. O parte d i n efectivele Div iz ie i a IV-a , comandată de colonelul Grigore Cant i l i , s-a deplasat cu t renul spre Caracal, cu scopul supravegherii zonei cuprinse între rîurile J i u şi Olt şi pent ru ocuparea localităţilor Islaz, Corabia şi Bechet 9 .

4 Ibidem, doc. nr . 59, p. 108. 5 Ib idem, doc. nr. 495, p. 508. 0 J u r n a l u l operaţ iunilor mil i tare , f i la 2 r . 7 I b i d e m , f i la 27'. 8 Ib idem, f i l a 29'.

www.mnir.ro

„ J U R N A L U L O P E R A Ţ I U N I L O R M I L I T A R E " 273

Cronica Jurnalului operaţiunilor militare redă participarea d i f e r i telor t i p u r i de arme la schimburi le de focur i care formau pre ludiu l vi i toarelor lupte d intre beligeranţi. A r t i l e r i e i i -au revenit mis iuni impor tante încă înainte de trecerea armatei române pe ţărmul bulgăresc. Deci, înainte de proclamarea independenţei ţării, la 9 mai 1877, ostilităţile dintre trupele române şi cele turceşti deveniseră o realitate. La 26 apri l ie 1877, ora 14,30, bateri i le inamice d i n V i d i n au deschis focul asupra oraşului Calafat. L o v i t u r a de răspuns a fost executată de bateria „Ştefan cel Mare" . La comanda sublocotenentului Vas i l iu Constantin, t u n u l nr . 1 cu serie 7 şi ca l ibrul de 8 cm a expediat p r i m u l obuz asupra poziţiilor turceşti d i n V i d i n , 0 .

A l t port dunărean, Olteniţa, a suportat în după-amiaza zilei de 28 apri l ie bombardamentul ar t i ler ie i inamice d i n Turtucaia. A u t o r u l j u r na lu lu i descrie cum riposta unei bater i i româneşti a fost energică şi cu nimic mai prejos decît a inamiculu i , deoarece între cele două t i r u r i s-a încins o vie canonadă. Demne de subl iniat de către căpitanul Tătărescu sînt rezultatele acestui bombardament de focur i ale ar t i ler ie i noastre cu m u l t mai slab decît al inamicului : 200 focur i contra a 450 turceşti, dar cu efecte de distrugere imediate p r i n incendierea şi avarii le p r o duse în Turtucaia " .

Focul concentrat al bateri i lor româneşti amplasate în Olteniţa urmăreau la începutul l u n i i mai pe lingă descoperirea gur i lor de foc ale inamicului şi trăinicia lucrărilor de terasament construite de acesta. Este interesantă relatarea ofiţerului de stat major român despre tactica folosită de artileriştii noştri. Pentru a-1 obliga pe inamic să-şi dezvăluie potenţialul de luptă, 8 t u n u r i româneşti amplasate i n poziţii di fer i te au ut i l izat u n t i r puternic, determinînd art i ler ia turcească, alcătuită d in 3 t u n u r i , să-şi descopere nu numai poziţiile ocupate într-un fort , ci şi capacitatea calibrelor obuzelor folosite 1 2 .

Tenacitatea ostaşilor români în faţa bombardamentelor executate de inamic i-a p r i l e j u i t a u t o r u l u i J u r n a l u l u i reflecţii întemeiate, realiste. Nu pregetă să descrie o serie de greutăţi tehnice datorate calităţii nesatisfăcătoare a armamentului d i n dotare : puştile cu ac n u asigurau cartuşelor o traiectorie satisfăcătoare sub r a p o r t u l distanţei, unele d in zăvo-raşele obuzelor erau prea l u n g i şi n u permiteau încărcarea t u n u r i lor etc. u .

A r t i l e r i a română a apărat cu succes m a l u l sting al Dunării, împiedicând p r i n focul bateri i lor sale încercările inamicului de a se apropia de ţărmul nostru.

I n Jurnalul operaţiunilor militare au fost redate numeroase acţiuni de luptă împotriva vaselor turceşti. La 4 mai , în dreptul localităţii Islaz T

mai multe obuze d i n cele 60 expediate de t u n u r i l e româneşti au l o v i t un monitor inamic, a v a r i i n d u - i părţile laterale şi distrugîndu-i un coş

11 I b i d e m , f i la 7r. 1 0 Ibidem, f i l a 8'. 1 1 Ib idem, f i l a 8". 1 2 Ibidem, f i la 9'. 1 3 Ib idem.

www.mnir.ro


şi u n catarg A t i t u d i n e a ar t i ler ie i şi a t rupei de la pichete a fost fermă şi curajoasă" se menţionează lapidar în Jurna l 1 4 .

La 14 mai ar t i ler ia d i n Corabia a tras 100 l o v i t u r i de t u n asupra u n u i moni tor inamic, care, f i i n d serios avariat, s-a retras pe Dunăre în dreptul satului Ghig iu 1 5 . Şi alte monitoare turceşti au constituit ţinte sigure pentru bateri i le noastre datorită t i r u l u i acestora prompt în reperarea vaselor inamice. U n foc extrem de v i u au declanşat baterii le împot r i v a u n u i moni tor inamic ce se apropia de şlepurile româneşti. în t i m p ce u n a l t vas turcesc trăgea d i n largul Dunării de la o distanţă de 4 k m spre poziţiile noastre. Cînd t i r u l ar t i ler ie i a sfărimat catargul p r i m u l u i monitor — cel care era mai apropiat de ţărmul nostru — t u r c i i au fost obligaţi să deschidă ambrazura vasului . I n acel moment, se relatează în j u r n a l de către ofiţerul Tătărescu Nicolae, br igadierul Alecu Buciuman a ochit cu precizie direct în ambrazură, obuzul expediat de el reuşind să distrugă t u n u l inamic, ceea ce a determinat şi pe celălalt monitor să se retragă. Pentru foarte buna sa pregătire militară, br igadierul a fost imediat înaintat la gradul de sergent 1 6 .

Declararea stării de război între ţara noastră şi I m p e r i u l Otoman a determinat înmulţirea atacurilor unor t rupe inamice de a debarca pe ţărmul românesc al Dunării. Jurnalul operaţiunilor militare consemnează di fer i te asemenea acţiuni. Astfe l , în zilele de 21 la Islaz, 27 şi 30 mai la Bechet. t rupe turceşti îmbarcate pe ceamuri şi caicuri au întreprins j a f u r i şi incendii asupra unor case de pescari, stoguri de fîn etc. Riposta hotărîtă a unităţilor noastre a s i l i t inamicul să se retragă în cetatea Rahova 1 7 .

Spre sfîrşitul l u n i i mai trupele noastre au respins atacuri inamice care urmăreau ocuparea ostroavelor Dunării şi a unor localităţi de pe m a l u l românesc. Jurnalul operaţiunilor militare citează acţiunea de respingere realizată de 28 călăraşi, comandaţi de sublocotenentul M i h a i l Oprişan, oare au deschis atacul asupra u n u i număr de o sută de turc i care debarcaseră la 4 k m sud de Bechet, obligîndu-i să părăsească t e r i t o r i u l nostru 1 8 . U n atac de mai mare amploare s-a angajat la 30 mai asupra Bechetului . I n j u r u l orei 9,30 circa 100 de turc i îmbarcaţi pe caice au plecat d i n Rahova traversînd Dunărea, dar, prinşi între focuri le trase de două plutoane d i n p r i m u l batalion al regimentului 15 dorobanţi, au fost nevoiţi să se retragă pe m a l u l bulgăresc.

Ofiţerul Tătărescu Nicolae înfăţişează greutăţile pe care le întîm-pinau la tot pasul ostaşii noştri plecaţi în urmărirea inamicului : „...Dacă această bandă a scăpat neprinsă, cauza a fost greutatea cea mare pe care au întîmpinat-o cele două plutoane în înaintarea p r i n locurile i n u n date ; apa ajungea pînă la laba oamenilor care desculţi, fără iţcari, fără şacuri aveau numai arma i n m i i n i şi cent ironul cu cartuşieră atîrnat de gît. At i tudinea ofiţerilor şi t rupe i a fost admirabilă" 1 9 , conchide

Ibidem fi la 9V . L r' Ib idem, fila 11*. 1 6 I b i d e m , f i la 12'. 1 7 Ib idem, f i la 14'. 1 B Ibidem, f i la 16 v. 1 8 Ibidem, f i la 17'.

www.mnir.ro


a u t o r u l însemnărilor la acest capitol al privaţiunilor suportate cu stoicism de trupele noastre.

Incurs iuni diverse făcute pe m a l u l bulgăresc cu scopul recunoaşterii poziţiilor inamice au întreprins g r u p u r i de ostaşi d i n di fer i te unităţi ale armatei române. J u r n a l u l acordă un spaţiu mai larg m i s i u n i i g r u p u l u i de m i l i t a r i comandaţi de sublocotenentul Spiroiu d i n regimentul 4 dorobanţi, care în noaptea de 11 iunie 1877, traversînd Dunărea cu caicele, au cercetat terenul d i n partea de nord a cetăţii V i d i n . I n ziua următoare, adăpostit într-o zonă încadrată de două pichete turceşti, sublocotenentul şi dorobanţii au făcut observaţii asupra armamentului inamicului şi depla" sărilor sale p r i n împrejurimi. Detaşamentul de recunoaştere comandat de Spiro iu a reuşit în seara zilei de 12 iunie să se strecoare p r i n t r e pichetele turceşti, să facă o ambuscadă i n t r - o holdă de orz, iar la miezul nopţii să deschidă focul asupra inamicului , care, surprins de neprevăzutul acestui atac, şi-a abandonat propr i i l e poziţii. Temerara acţiune a detaşam e n t u l u i românesc, ameninţat însă de posibilitatea întoarcerii inamicului cu forţe superioare, i-a obligat pe curajoşii ostaşi conduşi de sublocotenent să se îmbarce în caice şi să revină pe ţărmul nostru 2 0 .

Informaţiile pe care căpitanul Tătărescu Nicolae le-a aşternut în f i lele manuscrisului în legătură cu aspecte p r i v i n d trecerea Dunării de către trupele româneşti, cooperarea armatelor româno-ruse, participarea acestora la asalturile asupra redutelor de la Griviţa şi Rahova etc. i z b u tesc să comunice c i t i t o r u l u i , pe lîngă elemente îndeobşte cunoscute, şi relatări cu o notă uneori mai particulară. Ele sînt importante pentru evocarea evenimentelor la care ofiţerul român a part icipat în calitate de observator of ic ial şi part ic ipant atent al evenimentelor de pe f ront .

U n pas impor tant făcut de armata română în marşul ei încheiat cu v ic tor i i le de la Griviţa, Rahova, Smîrdan 1-a consti tuit trecerea Dunării. Operaţiune militară de p r i m ordin aceasta s-a făcut în mai mul te etape. La 16 iul ie au trecut peste f l u v i u , unităţi ale d iv iz ie i a I V - a cu scopul de a consti tui garnizoana cetăţii Nicopole şi pent ru a s p r i j i n i apărarea trupelor ruseşti d i n această fortăreaţă. I n j u r n a l se subliniază însemnătatea acestui moment şi cu o semnificaţie simbolică deosebită · „Trecerea se face în sunetele muzic i i reg imentului a l 5-lea, care intonă i m n u l naţional si a urărilor entuziaste ale populaţiei adunate pe m a l u l s t ing" 2 1 .

La 12 august, d i n Corabia au trecut Dunărea trupe ale Div iz ie i a I l I - a destinate să construiască u n pod de vase şi să ocupe mai mul te sate bulgăreşti. Trupele aveau în dotarea lor pontoane şi p o r t i e r e 2 2 . După construirea podului , grosul armatei române a trecut la 20 august Dunărea în dreptul satului Siliştioara. Jurnalul operaţiunilor militare menţionează ordinea treceri i t rupelor şi cuvintele adresate ostaşilor de către domnitor u l Carol I p r i n O r d i n u l de zi nr. 49, în care se remarca „ce aşteaptă ţara întreagă de la cura jul şi energia l o r " 2 3 .

7 0 Ib idem, f i la 19'. -' Ib idem, f i la 25'. --' Ibidem, f i la 28r. 3 Ibidem, f i la 29r.

www.mnir.ro

276 M T H C E A D U M I T R I U

A u t o r u l Jurnalul operaţiunilor militare a acordat în f i le le m a n u scrisului u n spaţiu larg însemnărilor cu p r i v i r e la măsurile de ordin tactic şi strategic întreprinse de comandamentul româno-rus în vederea asedierii Plevnei, după atacurile armatelor aliate la sfîrşitul l u n i i august şi încep u t u l l u n i i septembrie asupra redutelor de la Griviţa. Confruntările de păreri şi discuţiile în legătură cu asediul cetăţii Plevna erau generate şi de greutăţile pe care armatele aliate le întîmpinau în faţa apărării metodic organizate de către generalul turc Osman Paşa. In Jurnal este consemnată opinia unuia dintre cei mai autorizaţi specialişti de la m i j l o c u l secolului trecut în domeniul asediilor fortificaţiilor, generalul rus Tot -leben, cunoscut de la asediul Sevastopolului. Totleben aprecia că PÎevna este u n lagăr retranşat ( fort i f icat) şi n u o cetate, căreia p r i n bombardamente să i se micşoreze efectivele, iar p r i n distrugerea rezervelor să poată f i atacată. De aceea, el propunea ca, p r i n t r - u n asediu metodic şi cont inuu asupra cetăţii, t u r c i i să f ie împiedicaţi să iasă d i n încercuire, t rupelor româno-ruse revenindu-le obligaţia să reziste pe poziţii pentru a n u permite inamicu lu i străpungerea învăluirii aliate 2 4 .

Rezultatele asediului au fost pozitive. încercuirea şi terminarea prov iz i i lo r inamicu lu i au determinat comandamentul turc să forţeze ieşirea t rupelor sale în dimineaţa zilei de 28 noiembrie. Evenimentele de pe f r o n t s-au precipitat , aşa cum de a l t fe l sînt binecunoscute d i n documentele t i m p u l u i şi d i n lucrări de istoriografie.

Evacuarea redutei Griviţa I I de către adversarii noştri, ocuparea Bucovului de ostaşii Div iz ie i a I V - a şi a redutelor turceşti situate pe dealurile Opanezului au grăbit capitularea armatei otomane. E for tur i l e comandantului turc de a-şi scoate armata d i n încercuirea realizată de trupele româno-ruse este descrisă în termeni care exprimă convingător dramat ismul situaţiei : „Ieşirea a fost condusă şi comandată de Osman Paşa în persoană, care a avut 2 cai morţi sub el şi în cele d in urmă a fost rănit la picior, ceea ce 1-a făcut a se retrage" 2 5 .

In Jurna l este descris momentul predării l u i Osman Paşa şi a t i t u dinea comandantului suprem al armatei turceşti faţă de noua sa situaţie de prizonier . La cererea generalului turc de a avea o întrevedere cu comandantul t rupelor române a răspuns favorabi l colonelul M i h a i l Cerchez. Acesta 1-a întrebat pe Osman Paşa dacă are o anumită dorinţă. Acuzînd durer i le provocate de rana căpătată la picior, Osman a cerut să rămînă în apropierea locului unde s-a produs capitularea armatei sale, dar totodată cu prudenţă diplomatică „n-a v o i t a încheia n ic i o convenţie cu reprezentanţii armatei române" 2 6 .

I n luptele purtate de armata română pentru ocuparea Rahovei u n important r o l strategic îl prezenta apărarea podului de peste rîul Skit. Tabloul pe care Jurnalul operaţiunilor militare îl oferă pentru i lustrarea greutăţilor ce trebuiau să le învingă ostaşii noştri în menţinerea pozi ţiilor cucerite şi respingerea inamicu lu i este deosebit de veridic : „Lupta la capul podului devine d i n ce în ce mai crîncenă şi cu toată bunăvoinţa ce avem de a întări aceste poziţii pentru moment eram în imposibil i tatea

2'* Ib idem, f i la 57 v . 2 5 I b i d e m , f i la 64r. 2 0 I b i d e m , f i la 63'.

www.mnir.ro


de a le da vreun ajutor, fiindcă infanterie n u mai aveam, fiindcă locurile erau impracticabile şi mai presus de toate ceaţa n u ne permitea să vedem nici măcar la o distanţă de 50 m. Infanter ia respinge 3 atacuri , ar t i ler ia trage cîteva focur i în inamic şi lupta încetează la 8 ore (ora 8 —• n.n.), inamicul dispărînd. Roşiorii intră în Rahova şi pe la 10 ore (ora 10, n.n.) patrulele aduc ştirea de peste Ogost că inamicul se r e t r a g e " 2 1 .

în u l t imele f i le ale manuscrisului autorul însemnărilor revine la memorabila zi de 28 noiembrie 1877 cînd s-a produs predarea majorităţii armatei turceşti şi a comandantului ei : Ziua de 28 noiembrie va rămîne neştearsă în analele istoriei p r i n căderea Plevnei, care, după toate probabilităţile, va avea o influenţă foarte mare asupra operaţiunilor mi l i ta re ulterioare. . . Ziua de 28 noiembrie va rămîne neştearsă în analele istoriei noastre naţionale ca una d i n cele mai frumoase g l o r i i ale noastre ; şi în adevăr pentru naţiunea noastră, o naţiune abia ieşită de sub j u g u l străin, n u putea f i o zi mai frumoasă decît aceea a căderii Plevnei, prin care se confirmă Independenţa (subi, n.), ce glorie putea f i mai frumoasă pentru armata noastră, o armată tînără... care are cura jul să atace o armată războită, victorioasă şi comandată de u n general foarte capabil şi brav, n ic i o glorie dar n u putea să fie mai frumoasă decît prinderea armatei şi generalului e i " 2 8 .

Străbătute de o caldă admiraţie pentru lupta eroică a armatei române, armată care η-a precupeţit e f o r t u r i m a r i şi sacrif ici i grele, umane şi materiale depuse în slujba idealului înălţător al cucer ir i i independenţei ţării, rîndurile de la sfîrşitul Jurnalului operaţiunilor militare constituie un v i b r a n t omagiu de recunoştinţă adresat v i te j i lo r noştri ostaşi : A r m a t a noastră a stat t re i l u n i în faţa Plevnei, a răscolit pămîntul imitînd în aceasta pe romani , strămoşii săi, a îndurat cele mai mari privaţiuni şi in temper i i , a avut momente foarte crit ice ; toate însă le-a sufer i t cu cel mai mare stoicism ; niciodată o santinelă η-a fost surprinsă de inamic şi toate mişcările inamiculu i au fost observate, pro"bă despre aceasta este că divizia a I V - a a prevăzut şi anunţat ieşirea t u r c i lor pentru ziua de 28 noiembrie. Românul a dat probe că posedă toate calităţile u n u i bun m i l i t a r şi toate suferinţele şi silinţele armatei române au fost încoronate de u n succes b inemer i ta t " 2 9 .

însemnările căpitanului Tătărescu Nicolae în J u r n a l u l operaţiunilor mi l i tare s-au încheiat la 7 decembrie 1877 odată cu dislocarea trupelor noastre d i n j u r u l cetăţii Plevna şi alcătuirea Corpulu i de vest al armatei române. De la această dată înregistrarea evenimentelor de pe f r o n t s-a făcut de către s tatul major al Corpului armatei de vest.

Jurnalul operaţiunilor militare constituie o preţioasă sursă documentară pentru cunoaşterea unei perioade de t i m p în care armata noastră s-a pregătit şi a part icipat la războiul pentru cucerirea independenţei ţării, independenţă devenită, p r i n recunoaşterea de către Tra ta tu l de la Ber l in , d i n t r - u n străvechi deziderat o realitate istorică ale cărei urmări s-au înscris marcant pe calea progresului general al poporului român.

2 7 Ibidem, f i la 77',v. 2 8 Ibidem, f i la 64'. 2 9 Ib idem.

www.mnir.ro


U N D O C U M E N T I M P O R T A N T D E L A P É R I O D E D E L A G U E R R E D ' I N D É P E N D A N C E D E 1877—1878:

„ J O U R N A L D E S O P É R A T I O N S M I L I T A I R E S "


L a guerre pour conquér i r l ' indépendance d'état d u pays pendant les a n n é e s 1877—1878 est i l lustrée en l 'historiographie roumaine par une source documentaire ample et v a r i é e qui existe dans les fonds des archives , t ravaux de tactique et d e s t ra tégie mil i ta i re , monographies, é tudes et nombreux t r a v a u x de spécial i té p a r m i lesquels ceux des m é m o i r e s historiques occupent une place importante dans les publicat ions consacrées à cet é v é n e m e n t important de l 'histoire moderne de la nation roumaine. .

L e m a n u s c r i t „ J o u r n a l des opérat ions m i l i t a i r e s " r e p r é s e n t e une c h r o nique vér idique et minutieuse sur les é v é n e m e n t s auxquels a par t i c ipé l ' a r m é e roumaine, en coopérat ion avec l ' a r m é e russe, contre l 'ennemi c o m m u n : l ' E m p i r e ottoman, en l ' interval le 6 a v r i l — 7 d é c e m b r e 1877.

Des 72 pages d u document, les notes d u capitaine T ă t ă r e s c u Nicolae, officier de l 'E ta t M a j e u r de second corps d ' a r m é e r o u m a i n , se d é t a c h e n t par une solide et préc ise narrat ion des actions sur le front où nos troupes ont é té engagées . L a part icipation des diverses unités d'infanterie, d'artillerie, de cavalerie , de génie et autres à la p r é p a r a t i o n des opérations mil i ta i res de différents types, a ins i que les combats proprements dits contre d'importants objectifs turcs, dont des fortifications et des locali tés ayant u n rôle de premier ordre dans les plans de l 'ennemi : Griviţa , R a h o v a , P l e v n a , S m î r d a n , V i d i n , se d é c o u v r e n t au lecteur par une suite représentative de scènes de guerre e x p r i m é e s avec la notation exacte du mil i ta i re de c a r r i è r e .

U n large espace des notes du J o u r n a l est occupé p a r la description des actions offensives couronnées de succès de l ' a r m é e roumaine à Gr iv i ţa (30 août 1877). à l 'occasion de l 'encerclement de la citadelle de P l e v n a et l a capitulation des troupes de T u r c s c o m m a n d é e s par le généra l turc O s m a n P a c h a le 28 novembre 1877.

Beaucoup d'exemples d 'héroïsme i n d i v i d u e l et collectif, d é m o n t r é par nos soldats s u r les fronts de lutte de Bulgarie , signifient leur importante contribution à l 'obtention de l a victoire.

D o c u m e n t d'une réelle v a l e u r informative sur les pr incipales opérat ions m i l i taires de l 'année 1877, le J o u r n a l constitue une source de base en l ' investigation des mult iples aspects érigés par la campagne de l ' a r m é e roumaine pour l a c o n q u ê t e de l ' indépendance du pays.

www.mnir.ro

MONEDE ROMANE ŞI BIZANTINE DIN COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE

A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMANIA

de C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U

Cabinetul Numismatic al Muzeului de Istorie al Republici i Socialiste România posedă o colecţie importantă de monede inedite, pe care socotim u t i l a o pune la îndemîna cercetătorilor p r i n publicarea lor sistematică, cu datele necesare, cît şi cu unele observaţii sumare ce se i m p u n chiar de la o cercetare preliminară.

P r i m u l lot cuprinde monede de aur preluate de la Banca Naţională a Republici i Socialiste România, cele mai mul te cu loc de descoperire necunoscut. Numerele de pe planşe corespund cu numerotarea d in text a monedelor.

Numerele de inventar ce însoţesc monedele sînt provizor i i şi ele se referă la regis trul de creştere a colecţiilor Muzeului de Istorie ui Republ ic i i Socialiste România.

A . M O N E D E R O M A N E

1. CAESAR

A v . C CAESAR COS TER. Capul Pietăţii cu trăsăturile l u i Caesar vîrstnic.

Rv. A H I R T I V S PR. Toiag de augur, vas de sacrif ici i şi secure, aureus, 8 g, d iam = 21,5 m m , i n v . 22630. Sydenham, nr . 1018 ; Cohen 2 , nr . 3 ; Grueber, nr . 4052. Emis la Roma i n 46 î.e.n.

2. TRAIAN

A v . I M P CAES NER T R A I A N O P T I M A V G G E R M D A C . Bustul său laureat, drapat şi cuirasat spre dr. Rv. P A R T H I C O P M TR Ρ COS V I PP SPQR. Bustul Soarelui cu părul căzînd în bucle lungi pe gît. Radiat, drapat spre dr. : aureus, i . , 7,15 g, diam = 20 m m , i n v . nr. 22631. RIC, nr. 329 ; Bernhart , p. 283—284. Emis la Roma în 116.

www.mnir.ro

280 C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U

3. GORDIAN al III-lea

A v . I M P CAES M A N T G O R D I A N V S A V G . Bustul său laureat, drapat spre dr. Rv. V I C T O R I A A V G . Victor ie în picioare spre st., ţinînd în dr. cunună, în st. ramură de palm.

aureus, ^ , 5 g, diam = 20 m m , i n v . nr. 22699. Descoperită în 1964 la Şopotul Nou, j u d . Timiş. C o h e n 2 , nr . 356 ; RIC, nr. 11. Emis la Roma între 238—239.

4. VALENTINIAN

A v . D N V A L E N T I N I / A N V S PF A V G . Bustul său diademat (cu perle), drapat spre st., ţine mappa şi sceptru scurt. Rv. SALVS/REIP. împăratul în picioare, d i n faţă, ţine în dr . labarum, în st. Vic tor ie ; cu p ic ioru l dr. loveşte u n captiv înge-nunchiat spre st. I n cîmpul dr. două stele. I n exergă SMTES.

solidus, 4·, 4,50 g, diam = 21,5 m m , i n v . nr . 22704. Cohen 2 , nr . 32 ; RIC, nr . 3 (a). Emis la Thessalonic între 25 februarie 364 — 24 august 367.

5. VALENS

A v . D N VALENS/PF A V G . Bustul său drapat, diademat (cu rozete) spre dr. Rv. VICTOR/IA A V G G . Doi împăraţi, d i n faţă, stînd pe t r o n , susţin u n glob ; în spate, o Victor ie înaripată ; între ei o ramură de palm. I n exergă TROBS.

solidus, i , 4,35 g, diam = 21 m m , i n v . nr. 22702. RIC, nr. 17 (e). Emis la Trever i între 24 august 367 — 17 noiembrie 375.

6. VALENS

A v . D N VALENS/PF A V G . Bustul său diademat, drapat şi cuirasat spre d r . Diademă cu rozete. Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . Victor ie şezînd pe o cuirasă, spre dr. , scrie pe u n scut aşezat pe o coloană VOT/V/MVL/X.

I n cîmp O/B. în exergă Q Q Şi o stea cu 6 raze.

solidus. . 4,50 g, diam = 21 m m , nr . inv . 22667. RIC, nr . 26 (b). Emis între 24 august 367 — 17 noiembrie 375 la Constantinopol. Monedă găurită.

7. GRAŢIAN

A v . D N G R A T I A N V S PF A V G . Bustul său drapat, cuirasat, diademat (cu rozete) spre dr. Rv. VICTOR/IA A V G G . Doi împăraţi, d i n faţă, stînd pe t ron , susţin u n glob ; în spate o Victor ie înaripată, între ei o ramură de palm. I n exergă TROB.

www.mnir.ro

1

F i g . 1 — M o n e d ă (av. şi rev. ) de l a Caesar. F i g . 2 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a T r a i a n . F i g . 3 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a G o r d i a n a l I I I - l e a . F i g . 4 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a V a l e n t i n i a n . F i g . 5 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a Va lens . F i g . 6 — M o n e d ă (av. şi r v . ) d e l a Valens .

www.mnir.ro

7

F i g . 7 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a G r a ţ i a n . F i g . 8 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a G r a ţ i a n . Fig. 9 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a H o n o r i u s . F i g . 10 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a C o n s t a n t i n a l I I I - l e a . F i g . 11 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de la Iohanes . F i g . 12. — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a Severus a l I I I - l e a .

www.mnir.ro

13 14

F i g . 13 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a A r c a d i u s . F i g . 14 — Monedă (av. şi rv.) de la Theodosius al I I - l e a . F i g . 15. — Monedă (av. şi rv.) de la Zeno. F i g . 16 — Monedă (av. şi rv.) de la Zeno. Fig , 17 — Monedă (av. şi rv.) de la Anastas ius . F i g 18 — Monedă (av. şi rv.) de l a Just in al I I - l e a .

www.mnir.ro

19 20

F i g . 19 — Monedă (av. şi rv.) F i g . 20 — Monedă (av. şi rv.) F i g . 21 — M o n e d ă (av. şi rv.) F i g . 22 — Monedă (av. şi rv.) F i g . 23 — M o n e d ă (av. şi rv.)

de la T i b e r i u s a l I I - l e a . de la M a u r i c i u T i b e r i u .

de la R o m a n şi Cristofor. de l a Constantin V I I şi R o m a n I I . de la Constantin V I I şi R o m a n I I .

www.mnir.ro

M O N E D E R O M A N E ŞI B I Z A N T I N E 281

solidus, f , 4,33 g, diam = 21 m m , i n v . nr. 22667. RIC, nr. 17 (g). Emis la Trever i între 24 august 367 — 17 noiembrie 375. Monedă găurită.

8. GRAŢIAN

A v . D N GRATIA/NVS PF A V G . Bustul său drapat, cuirasat şi diademat (cu rozete) spre dr. Rv. CONCOR/DIA A V G G G . Constantinopol, şezînd pe t ron ornamentat cu capete de lei , ţine în st. glob, în dr. sceptru, pune p ic ioru l pe o proră de corabie. In exergă CONOB.

solidus, t . 4,45 g, diam = 22 m m , i n v . nr. 22703. Cohen 2 , nr . 5 ; RIC, nr . 44 (a). Emis la Constantinopol între 9 august 378 — 25 august 383.

B. I M P E R I U L R O M A N D E A P U S

9. HONORIUS

A v . D N HONORI/VS PF A V G . Bustul său, drapat, cuirasat, diademat (cu perle) spre dr . Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . Victor ie şezînd pe o cuirasă şi u n geniu nud, înaripat, punînd împreună pe u n cippus u n scut cu inscripţia V O T / X X / M V L T / X X X . In cîmp R/V. In exergă COMOB.

semissis, f , 2,10 g, diam = 16 m m , inv . nr. 22661. Cohen 2 , nr. 53 ; Bernhart , p. 364. Emis la Ravenna.

10. CONSTANTIN al III-lea

A v . D N CONSTAN/TINVS PF A V G . Bustul său drapat, cuirasat şi diademat (cu perle) spre dr. Rv. VICTORI/A A A V G G G . împăratul în picioare spre dr. ţine în st. Victor ie pe glob, în dr. st indard, zdrobeşte cu p ic ioru l st. u n captiv. In exergă TROBS.

solidus, **, 4,45 g, diam = 21,5 m m , inv . nr. 22632. C o h e n 2 , nr . 5 .; Bernhart , p. 364. Emis la Augusta Treverorum.

11. IOHANES

A v . D N IOHAN/ES PF A V G . Bustul său drapat, cuirasat, diademat (cu perle) spre dr. Rv. VICTORI/A A V G G G . împăratul în picioare, p r i v i n d spre dr., ţine în dr. st indard, în st. Victor ie pe glob ; cu p ic ioru l st. zdrobeşte u n captiv. In cîmp R/V. In exergă COMOB.

solidus, φ , 4,40 g, diam = 21 m m , nr. i n v . 22633. Cohen 2 , nr . 4 ; Bernhart, p. 365. Emis la Ravenna.

www.mnir.ro


12. SEVERUS al III-lea

A v . D N L I B I V S SEVE/RVS PF A V G . Bustul său drapat, cuirasat, diademat spre dr. Rv. VICTORI/A A V G G G . împăratul d i n faţă punînd p ic ioru l dr. pe capul u n u i şarpe cu figură umană şi ţinînd o cruce şi o V i c torie pe glob. I n cîmp literele R/M. I n exergă COMOB.

solidus, 1 . 4,30 g, diam = 21,5 m m , i n v . nr. 22682. Găsit la munca cîmpului în 1966 în localitatea Sîntandrei, j u d . Bihor. C o h e n 2 , nr. 8 ; Bernhart , nr. 18. Emis la Roma între 465—466. Moneda tăiată pe margin i .

C. I M P E R I U L R O M A N DE R Ă S Ă R I T

13. ARCADIUS

A v . D N ARCADI/VS P F A V G . Bustul său drapat, cuirasat, diademat (cu rozete) spre dr. Rv. CONCORDI/A A V G G G G £ . Constantinopol cu coif p r i v i n d spre dr., aşezat pe u n t ron ornamentat cu capete de lei , ţine în dr. sceptrul, în st. glob şi pune pic iorul dr . pe prora unei corăbii. I n exergă CONOB.

solidus, 1, 4,40 g, diam = 20,5 m m , inv. nr . 22650. Descoperit la Miroslăveşti, j u d . Iaşi, în anul 1965, la praşila unei grădini. Ratto, nr. 1 ; Sabatier. nr. 15.

14. THEODOSIUS al II-lea

A v . D N THEODOSI/VS PF A V G . Bustul său în costum mi l i ta r , d i n faţă, cu cască, ţinînd lancea pe umărul dr . ; în st., scut cu reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman. Rv. [ I ] M P X X X X I I COS/XVII PP. Constantinopol pe tron, ţine în dr. glob cruciger, în st. sceptru, pune p ic ioru l pe o proră de corabie ; jos, în dr., un scut oval. I n cîmpul st., o stea cu opt raze. în exergă COMOB.

solidus, 4-, 4 ,45 g, diam = 19,5 m m , i n v . nr. 22686. Găsit în 1966 la munca cîmpului în localitatea Iernut , j u d . Mureş. Ratto, nr. 154. Emis în Ital ia , probabi l la Ravenna.

15. ZENO

A v . DNZZEIIO/PERP A V G . Bustul său drapat, cuirasat, d iademat spre dr. Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . Victorie , d i n faţă, ţinînd o cunună şi glob cruciger. I n cîmpul dr. o stea. I n exergă CONOB.

tremissis, 4- , 1,45 g, diam = 14 m m , i n v . nr . 22661. Ratto, nr. 293, p l . V I I I .

www.mnir.ro


16. ZENO

A v . D N ZENO/PERP A V G . Bustul său în costum m i l i t a r , d i n faţă, cu cască, ţinînd lancea pe umărul dr., iar pe umărul st. u n scut cu reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman. Rv. VICTORI/A A V G G G in . Victor ie i n picioare spre st. ţinînd o cruce lungă. I n cîmpul dr., o stea cu 8 raze. I n exergă CONOB.

solidus. I , 4,45 g. diam = 20 m m . i n v . nr. 22634. Ratto, nr . 288. Monedă rară.

D. I M P E R I U L B I Z A N T I N

17. ANASTASIUS

A v . D N ANASTA/S1VS PP A V G . Bustul său în costum m i l i t a r , cu cască ; ţine lancea pe umărul dr., în stînga ţine un scut cu reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman.

Rv. VICTORI/A A V G G G A . Victor ie în picioare spre st., ţine o cruce dublă. In cîmpul dr . o stea cu 8 raze. In exergă CONOB.

solidus, „*, 4,40 g, diam = 20 m m , i n v . nr. 22629. DO, nr . 3 (a). Emis la Constantinopol in t re 491—498.

18. JUSTIN al II-lea

A v . D N IVSTI/NVS PP A V I . Bustul său d i n faţă în costum m i l i t a r , cu cască, ţinînd în dr . o Vic tor ie pe glob, în st. scut cu reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman. Rv. VICTORI/A A V G G G S . Constantinopol, cu cască, stînd pe t ron , ţine în dr. lance, în st. glob cruciger. In exergă CONOB.

solidus, 4· - 4,45 g, d iam = 20,5 m m , i n v . nr . 22660. W r o t h , nr. 8 ; DO, nr . 4 (e).

19. TIBERIUS al II-lea

A v DTTLTIb CONS/TANT PP A V I . Bustul său, d i n faţă, în costum m i l i t a r , cu cască, ţine în d r . g lobul cruciger. Rv. VICTORI/A A V G G V Cruce cu braţele terminate în T,. deasupra a patru trepte. In exergă CONOB.

solidus, 1 , 4,30 g, d iam = 21 m m , i n v . nr . 22660. DO, nr . 4 (c). Emis între 579—582 la Constantinopol.

20. MAURICIU TIBERIU

A v . D N MAVRC/TIb PP A V . Bustul său, d i n faţă, ţine în d r . g lobul cruciger. In cîmpul st. o stea.

www.mnir.ro


Rv. VICTORI/ \ A^VGGB. Victor ie în picioare ţine în dr. cruce

cu braţul superior terminat în ~"T~.în st. glob cruciger. în cîmpul

dr. o stea. I n exergă CONOB. solidus, 1 » 4,92 g, diam = 22 m m , i n v . 22667. Monedă găurită. DO, nr . 5 b I , emis la Constantinopol între 583—601.

21. ROMAN ŞI CRISTOFOR

A v . R0rRAH'€T XPISlO'AVSSb' Busturi le alăturate ale

celor doi împărţi, purtînd coroană cu cruce şi ţinînd împreună o cruce dublă.

Rv. +IKS R6X RÊSNANTNÏÏl . Isus Christos, d i n faţă, şezînd

pe t r o n cu spătar, ridicînd mîna dreaptă şi ţinînd în st. o carte, solidus, 1 , 4,30 g, diam = 20 m m , i n v . nr. 22627. Descoperit în p u n c t u l „Cetate" d in corn. Rasova, j u d . Constanţa, în 1968. W r o t h , nr. 35, p l . L I I I / 1 . Emis la Constantinopol între 921—927 ?

22. CONSTANTIN VII Şl ROMAN II

A v . COhSÎAkl CGROTTlâ.hLAVSSb'R1 . Busturi le împăraţilor

alăturate purtînd coroană cu cruce şi ţinînd împreună o cruce

Rv. 1KS....R6X RÊSNANTIHM Bustul l u i Ilsus Christos nimbat ,

cu cruce, d i n faţă, ţinînd mîna dr. ridicată, iar în st. o carte, solidus, 1 , 4,35 g, diam = 18,5 m m , i n v . 22660. Monedă cu margini le p i l i t e . Morrisson, I I , nr . 15.

23. CONSTANTIN VII ŞI ROMAN II

A v . ca mai sus, dar fără semn de abreviere după R. Rv. ca mai sus.

solidus, j , 4,40 g, diam = 20 m m , i n v . nr . 22618. Morrisson, I I , nr . 15.

Cîteva dintre monedele prezentate vor face obiectul unor scurte observaţii.

Remarcăm în p r i m u l rînd sol idus-ul de la Arcadius (nr. 13). E m i siunile avînd legenda cu C O N C O R D I A A V G G G G (quattuor Augustorum) 1

indică asocierea la domnie a pat ru împăraţi : Graţian, Valent inian al I I - lea , Theodosius I şi Arcadius. Această perioadă n u depăşeşte anul 383,

dublă.

1 Ratto, nr . 1 ; cf. O. I l i e s c u , Solidus emis de Theodosius I găsit în nordul Dobrogei, în „ P o n t i c a " , 5, 1972, p. 526—527.

www.mnir.ro


dată la care Arcadius avea 6 ani, iar p o r t r e t u l său pe monede apare de copil . Toate piesele acestei scurte perioade cu A V G G G G sînt extrem de rare în raport cu cele care indică p r i n legendă t re i împăraţi.

Prezenţa unei atari piese, de la Arcadius, în Moldova, la Miroslă-veşti, j u d . Iaşi, este surprinzătoare, ţinînd seama mai ales de raritatea însăşi a t i p u l u i monetar.

O altă piesă interesantă este moneda bătută de Theodosius al I I - lea cu legenda : I M P X X X X I I COS/XVII PP, în exergă COMOB. Apariţia ei pe monedele l u i Theodosius al I I - lea poate f i legată de u n eveniment de o mare rezonanţă în viaţa i m p e r i u l u i — atacurile huni lor 2 . Moneda respectivă putea f i emisă între ani i 439—444, perioadă în care se înscrie cel de-al X V I I - l e a consulat al împăratului Theodosius a l I I - lea 3 .

După J. Tolstoi , datarea care se impune este între 443—444 4 .

A t r i b u i r e a etnică a monedei găsite la Iernut , chiar dacă ea provine d i n t r - u n loc unde continuitatea populaţiei autohtone este dovedită şi după anul 271 e .n . 5 , este dificilă. Ea a p u t u t aparţine stăpînitorilor h u n i , dar nu este exclus să poată f i atribuită şi supuşilor acestora, populaţiei agricole sedentare, care n u era de origine hună şi care n u prezenta nici o însemnătate politică, ci numai una economică. „De reţinut că invazia hunilor a fost distrugătoare numai în pr ima fază ; o dată consolidată, dominaţia lor a devenit nu numai suportabilă, dar şi o garanţie pentru locuitori i căzuţi sub stăpînirea acestui popor de călăreţi. I n Dacia in t ra carpatică n u s-au descoperit n ic i urme de aşezări hunice şi nic i măcar morminte izolate. în schimb s-au găsit urmele unor sate aparţinînd autohtonilor, ca cele de la Bratei în apropiere de Mediaş" 6 .

De asemenea, nu este exclusă posibilitatea ca monedele să f i pătruns după prăbuşirea dominaţiei hunice, atunci cînd au p u t u t f i reluate legături le mai strînse cu lumea romană.

Desigur, acestea rămîn simple ipoteze atîta t i m p cît n u se cunosc condiţiile de descoperire a monedei respective.

2 A . Blanchet , Les monnaies de la guerre de Théodose II contre Attila, en 442 (extrait de la „ R e v u e Historique du S u d - E s t E u r o p é e n " , nr . 4—6, 1924), Bucureşt i , 1924, p. 6.

3 Atti l io Degrassi , 1 Fasti consolări deïl'Impero Romano, R o m a , 1952, p. 90 : Theodosius I I a deţinut consultatul a l X V I I - l e a în t re ani i 439—443 ; în 444 a fost consul pentru a X V I I I - a o a r ă .

Comte J e a n Tolstoi , Monnaies Byzantines, Petersburg, 1912, p. 68—69, nr. 24. 5 D. Protase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numis

maticii, Bucureşt i , 1966, p. 116—117. 0 Fontes historiae Daco-Romanae, Bucureş t i , 1970, p. V I I I ; N . B ă n e s c u . Bizan

ţul şi romanitatea de la Dunărea de jos, Bucureş t i , 1938, p. 17 ; L i g i a B â r z u , Cunoaşterea perioadei hunice la Dunărea de jos, în „Analele Universi tăţ i i B u c u r e ş t i ' , seria Ştiinţe sociale, Istorie, X , 20, 1961, p. 13 şi u r m .

www.mnir.ro

286 C A R M E N M A R I A P E T O L E S C l '

M O N N A I E S R O M A I N E S E T B Y Z A N T I N E S D E L A C O L L E C T I O N D U M U S É E D ' H I S T O I R E D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E


L ' a u t e u r présente 23 monnaies d'or, conservées au C a b i n e t N u m i s m a t i q u e du Musée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie .

P o u r l a plupart , le l ieu de d é c o u v e r t e reste inconuu, à l 'exception des suivantes :

— solidus de l 'empereur A r c a d i u s (nr. 13) d é c o u v e r t à Miroslăveşt i (dép. Iaşi) . — solidus de l 'empereur Théodose I I (nr. 14), d é c o u v e r t dans l 'é tablissement

romain d ' Iernut (dép. Mureş) .

www.mnir.ro

C R O N I C A

www.mnir.ro

SĂPATURILE A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E D E M U Z E U L D E I S T O R I E

A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

I . N E O L I T I C

1 Simnic, j u d . Ol t — s ă p ă t u r i l e efectuate în 1972 a u fost o continuare a acelora executate anterior de c ă t r e M u z e u l Olteniei . L o c u l se află pe terenul S t a ţiunii E x p e r i m e n t a l e Agricole şi anume în p r e a j m a grajduri lor şi si lozurilor , a c ă r o r construcţ ie a distrus în b u n ă parte aşezarea . S ă p ă t u r a a dezvelit o s u p r a f a ţ ă de 10 X 6 m p î n ă l a o a d î n c i m e de 0,60 m.

S u b u n strat de a r ă t u r ă cu u r m e materiale aparţ inînd cul turi lor V e r b i c i o a r a , Coţofeni, C e r n a v o d ă I I I — Dobroteşti s-a dat de o locuinţă de s u p r a f a ţ ă apar ţ inînd cul turi i Să lcuţa , care însă nu a fost desfăcută . în partea de sud a suprafeţei a m i n tite a a p ă r u t o g r o a p ă de bordei Coţofeni. cu u n bogat m a t e r i a l ceramic , bordei ce suprapune o locuinţă de s u p r a f a ţ ă Vinêa A tîrzie. Materialele S t a r c e v o - C r i ş nu au a p ă r u t (Doina G a l b e n u — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

3 Hotărârii, corn F ă r c a ş e l e , jud . Ol t — în a n u l 1970 a fost c e r c e t a t ă o parte din aşezarea V ă d a s t r a I I .

S - a descoperit şi o locuinţă din sec. X — X I , bogată în mater ia l ceramic (M. N i c a — C e n t r u l de Şti inţe Sociale de la C r a i o v a , M u z e u l din C a r a c a l , M u z e u l din Sla t ina) .

3 Dodeşti, corn. Viişoara , j u d . V a s l u i — în a n u l 1969 s -au efectuat săpături arheologice î n t r - o aşezare Protocucuteni ; i a r în a n i i 1969—1970 în aşezăr i le feudale din sec. I V — V şi V I I I — I X (Dan G h . Teodor, A . Niţu, G h e n u ţ ă C o m a n , C . Bloşiu, — Inst i tutul de Arheologie, Iaşi) .

4 Vinători, j u d . I l fov — efec tuîndu-se o periegheză în zona satelor Vînători şi Izvoare, în a n u l 1972, s - a u descoperit d o u ă tel luri G u m e l n i ţ a şi o a ş e z a r e T e i V . Săpătur i c u caracter de sondaj s - a u efectuat doar în te l lul situat l a sud-vest de Vînători , pe m a l u l drept a l N e a j l o v u l u i . A u fost descoperite m a i multe fragmente ceramice şi vase m i c i specifice cul tur i i G u m e l n i ţ a ( V l a d Protopopescu, G . T r o h a n i , A l . O a n c e a — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a — c u a j u t o r u l elevilor de la şcolile d i n Z ă d ă r i c i u şi Vînători , conduşi de prof. Ν . D u m i t r e s c u şi Ion C ă r u n t u ) .

5 Glina, B u c u r e ş t i — în a n i i 1969 şi 1970 în n i v e l u r i l e Boian , Gumelni ţa şi G l i n a s -au efectuat săpătur i arheologice (Mircea P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a , — Inst i tutul de istorie şi arheologie „A. D . X e n o p o l " — Iaşi şi E u g e n C o m ş a — Inst i tutul de Arheologie, B u c u r e ş t i ) .

I I . EPOCA B R O N Z U L U I

e Braneţ, j u d . Ol t — în u r m a unei periegheze efectuate în a n u l 1971, în v a r a anului 1972 s -au efectuat s ă p ă t u r i arheologice în punctul n u m i t P i s c u l R u s u l u i , situat l a 600 m nord de c o m u n ă . î n u r m a săpătur i lor au rezultat două locuinţe Coţofeni şi p a t r u locuinţe G l i n a în care au a p ă r u t unelte agricole din coarne de animal , unelte de os, p i a t r ă şi a r a m ă , u n idol antropomorf, o r îşniţă de p i a t ră şi

www.mnir.ro

290 G E O R G E T R O H A N I , A N C A P A U N E S C U , L I V I U P E T C U L E S C U

numeroase vase întregi şi întregibile, pr int re care şi u n askos decorat cu benzi incizato (periegheza a fost e fec tuată de August in U l a n i c i , V l a d Protopopescu şi A l . Oancea , iar săpătur i le au fost conduse de A u g . U l a n i c i — M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a ) .

7 Corneşti, corn. A d ă m u ş , jud . M u r e ş — în u r m a efectuări i în a n u l 1971 a unei periegheze, în 1972 s -au efectuat săpături arheologice în t r -o a ş e z a r e Wietenberg si tuată la locul n u m i t Podeiul M i c . I n cele două secţiuni trasate s -au descoperit u n bordei şi două gropi ce conţ ineau m u l t mater ia l ceramic , în parte reîntregibil (periegheza a fost f ă c u t ă de c ă t r e V l a d Protopopescu şi A l . Oancea , ia r s ă p ă t u r a de c ă t r e V l a d Protopopescu — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

8 Greci, corn. Grădiştea , jud. I l fov — în u r m a efectuări i unei periegheze pe maluri le lacului Căldăruşani , la nord de satul G r e c i - M ă x i n e n i , în punctul Tatomir , pe u n bot de deal, s -a efectuat în toamna a n u l u i 1971 u n sondaj de informare într -o a ş e z a r e d i n epoca bronzului . I n u r m a dezvel i r i i unei s u p r a f e ţ e de c i rca 62 m.p. s -au descoperit 12 complexe : 3 gropi G l i n a , 6 gropi T e i I şi 3 complexe geto-dace (o locuinţă şi două gropi, una din ele conţinînd o v a t r ă ) din sec. I I - I î.e.n. (periegheza a fost f ă c u t ă de G . T r o h a n i şi A l . Oancea , iar săpături le de G . T r o h a n i şi Aug. U l a n i c i — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

" Lilieci, corn Sineşti , jud . I l fov — chiar în marginea de est a satului , pe m a l u l drept a l Moştiştei, în u r m a efectuării unei periegheze în a n u l 1969, în toamna lui 1972 s -a efectuat u n mic sondaj . S - a u săpat două secţiuni de pe u r m a c ă r o r a au rezultat trei complexe D r i d u şi opt complexe T e i I V - V .

P r i n t r e piesele m a i importante se află un fragment de vas cenuşiu cu buza r ă s f r î n t ă în a f a r ă , i a r corpul decorat cu canelur i , o dal tă de pia t ră şi o l a m ă de silex (toate specifice cul turi i T e i I V - V (George T r o h a n i — M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a şi M u z e u l de arheologie Olteniţa) .

I I I . C U L T U R A G E T O - D A C I C A

, 0 Canlia, corn. Lipniţa , j u d . Constanţa — în toamna l u i 1972 s -au efectuat săpătur i arheologice în necropola t r a c o - g e t i c ă din sec. I V - I I I î.e.n. ( E m i l Moscalu, — Inst i tutul de arheologie Bucureş t i , şi A l . Oancea — M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a ) .

1 1 Peretu, j u d . T e l e o r m a n — în 1971 s-a terminat cercetarea t u m u l u s - u l u i în care s-a descoperit anterior tezaurul de tip Agighiol . A s t f e l tezaurul de l a Peretu devine una d i n rarele descoperiri de acest fel care conţine date ştiinţifice despre r i tul şi r i t u a l u l î n m o r m î n t ă r i i şefilor mi l i ta r i t raco-geţ i ( E m i l Moscalu, — I n s t i tutul de arheologie Bucureş t i , şi G . T r o h a n i — M u z e u l de Istorie a l R. S. Romania ) .

1 3 Zimnicea, jud . T e l e o r m a n — în a n u l 1970 s -au continuat săpătur i le arheologice din necropola g e t o - d a c ă . D e asemenea s -au săpat şase bordeie semiîngropate datate în sec. al X I V - l e a (A. D . Alexandrescu , S. D u m i t r i u , M . Chiţescu — I n s t i tutul de arheologie Bucureşt i , C . B e d a — M u z e u l A l e x a n d r i a , M . Ionescu, C . Isă-cescu — M u z e u l G i u r g i u ) .

1 3 Chirnogi, j u d . I l fov — în marginea de vest a comunei, pe m a l u l fostului lac , în ani i 1971 şi 1972, s -au efectuat săpătur i arheologice în t r -o s ta ţ iune g e t o - d a c ă de la sfîrşitul sec. I I I — sec. I î.e.n. E s t e vorba de o aşezare rus t ică ce se întindea pe o s u p r a f a ţ ă de circa 200 m lungime şi 30—40 m lă ţ ime.

A u fost descoperite 27 complexe (15 locuinţe şi 12 gropi) aflate în d o u ă niveluri de locuire. P r i n t r e descoperirile m a i interesante putem m e n ţ i o n a u n m o r m î n t de copil înhumat , o locuinţă c u două cuptoare, m a i multe vetre, iar dintre piese : o p lacă de c e n t u r ă d i n bronz şi fier, o c a t a r a m ă de argint, două amfore, fructiere, căni, vase, urne etc.

www.mnir.ro

S Ă P A T U R I A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E I N 1969—1973 291

D e a s u p r a locuir i i geto-dace se af lă u n n i v e l subţire d i n sec. V I I - V I I I e.n. şi locuinţe de tip D r i d u . D i n inventarul n i v e l u l u i de sec. V I I - V I I I e.n. se r e m a r c ă în special f r e c v e n ţ a mare a greutăţ i lor de năvod. C e r a m i c a este în majoritate fragm e n t a r ă (George T r o h a n i — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

M Ardeu (comuna Balşa , j u d . Hunedoara) . I n a n u l 1973 u n sondaj pe dealul C e t ă ţ e a u a al cărui scop era delimitarea în teren a unei aşezări dacice s e m n a l a t ă în punctul respectiv p r i n descoperiri în t împlătoare . S - a u descoperit fragmente ceramice databile în c u r s u l sec. I I - I î.e.n., obiecte de fier, zgură etc. ( L a r i s a Nemo-ianu — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

1 5 Cozia-Deva, jud . Hunedoara . I n l u n a noiembrie 1972 s -au reluat s ă p ă t u rile pe înăl ţ imea Cozia . A u fost scoase la iveală materiale ceramice de f a c t u r ă d a c i c ă d i n sec. I î.e.n., fragmente de obiecte din fier, zgură ( L a r i s a N emoi an u — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

I V . EPOCA R O M A N A

1 0 Romula (satul Reşca , corn. Dobrosloveni , j u d . Olt ) . I n cadrul şantierului arheologic condus de prof. dr. doc. D u m i t r u T u d o r a fost deschis în 1969 sectorul Necropolei tumulare, m a r c î n d astfel primele c e r c e t ă r i riguros ştiinţifice practicate in movi le le funerare romane de la R o m u l a .

A u fost explora ţ i trei t u m u l i , par ţ ia l distruşi de l u c r ă r i agricole. I n t u m u l u l I , a fost constatat u n m o r m î n t de i n h u m a ţ i e în sarcofag de

piatră, întreg c o m p l e x u l funerar dat îndu-se pe baza u n u i denar de argint, e m i siune d i n 197 e.n.

T u m u l u l I I conţ inea un cenotaf amenajat în cavou de cărămizi . I n t u m u l u l I I I , datat în a doua j u m ă t a t e a sec. a l I I - l e a e.n. pe baza descoperirilor monetare, a fost descoperit un m o r m î n t central , de incineraţ ie pe loc (rug) şi u n m o r m î n t secundar, î n h u m a t în c a v o u de cărămizi .

Deşi toţi trei tumuli i au fost jefuiţi în antichitate s -a putut recolta u n inventar funerar relativ bogat, constituit din vase ceramice, recipiente de sticlă, obiecte de p o d o a b ă şi monede.

I n 1972 s -au reluat c e r c e t ă r i l e d i n necropola t u m u l a r ă . S - a explorat par ţ ia l o m o v i l ă f o r m a t ă din u n i r e a mantalelor a doi t u m u l i ,

distruşi par ţ ia l de l u c r ă r i l e agricole. I n t u m u l u l I , 1972, s -a descoperit m o r m î n t u l central , care era u n cenotaf,

amenajat în cavou de c ă r ă m i z i zidite cu mortar, datat pr intr -o m o n e d ă de l a Tra ian . S - a u m a i descoperit u n m o r m î n t secundar jefuit , constând dintr.-un sarcofag de cărămizi zidite c u mortar, u n rug pentru ofrande construit d i n c ă r ă m i z i şi numeroase gropi arse r i tual , unele conţinînd monede, care se eşalonează din sec. I e.n. pînă în sec. I I I e.n.

C a inventar s - a u descoperit vase de c e r a m i c ă , u n l a c r i m a r i u de sticlă, f ragmente dintr-o case tă c u garni turi de bronz şi numeroase monede.

L a t u m u l u l I I , 1972, care a fost atins n u m a i de u n şanţ de sondaj , s -a descoperit un m o r m î n t secundar de inhumaţie , amenajat î n t r - u n cavou de cărămizi , care era complet jefuit şi distrus în cea m a i m a r e parte de l u c r ă r i l e agricole (Muzeul de Istorie a l R. S . R o m â n i a ) .

I n campania d i n 1973, s-a continuat dezvel irea t u m u l u l u i I , 1972. S - a u descoperit două morminte secundare de i n h u m a ţ i e amenajate în cavouri

dc cărămizi zidite f ă r ă mortar, dintre care u n u l jefuit , 3 morminte de i n h u m a ţ i e tără sarcofag şi u n m o r m î n t de i n h u m a ţ i e c u ţigle, deranjat .

Inventarul funerar constă d i n vase ceramice, opaiţe , u n l a c r i m a r i u de sticlă şi monede (Valer iu L e a h u şi L i v i u Petculescu — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

17 Jurilovca, jud . T u l c e a . I n a n u l 1973 s - a efectuat u n sondaj pe şant ierul arheologic J u r i l o v c a în punctul „Capul D o l o j m a n " .

www.mnir.ro

www.mnir.ro

S Ă P A T U R I A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E I N 1969—19Ï3 293

S o n d a j u l a fost executat în teritoriul aşezării romane s i tuată pe platoul de la vest de cetatea tîrzie.

S - a u descoperit două n i v e l u r i de locuire, u n u l aparţ inînd sec. I V e.n. şi cel d e - a l doilea apar ţ inînd sec. I I - I I I e.n., n i v e l u r i perforate de trei m o r m i n t e de i n h u m a ţ i e apar ţ inînd u n u i c imit i r tîrziu — unul , orientat Ν — S , f i i n d sarmat ic (M. C o j a — Inst i tutul de arheologie Bucureş t i , Marieta Gheorghiţă , L i v i u Petculescu — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

1 3 V e f e l (jud. Hunedoara) . Ini ţ iate în a n u l 1966, săpături le arheologice efectuate în partea de est şi nord a hotarului comunei Veţel , teren pe care e a m p l a s a t ă aşezarea a n t i c ă şi castrul M I C I A , s -au concretizat p r i n descoperiri ce au pus î n t r - o nouă l u m i n ă vechi le date şi cunoşt inţe la acest centru de epocă r o m a n ă de pe cursul m i j l o c i u a l Mureşului .

C a m p a n i i l e d i n anii 1970—1973 s - a u axat pe dezvelirea integrală a ar ipei vestice ale clădiri i termelor, ca de altfel în toate săpătur i le anterioare la respect ivul obiectiv, şi aceste c e r c e t ă r i au dus la surpr inderea substrucţ i i lor edif ic iului , f i ind în acelaşi t imp identificate o serie de detalii ca bazinele semici rculare şi rec tangulare, r e ţ e a u a de canale de evacuare a apei utilizate, încăperi şi bazine p r e v ă z u t e cu hypocaustum, praguri ale intrări lor , conducte de a d u c ţ i u n e a aerului cald etc. A u fost depistate în c î teva puncte suprapuneri de z iduri survenite c a u r m a r e a refacerii băilor . D e pe î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă c e r c e t a t ă au ieşit l a iveală cărămizi ce p o a r t ă ş tampi la L e g i u n i i a X I I I - a G e m i n a , cu numele a m a i multor meşteri c ă r ă m i d a r i , o g a m ă extrem de diversif icată c u materiale ceramice, piese numismatice de argint şi bronz, căpi ţe le şi fragmente de coloane, păr ţ i d i n monumentele s c u l p turale de m a r m u r ă , cuie, piroane şi scoabe de fier. I n c a d r u l ceramici i , î m p r e u n ă cu vasele specifice perioadei stăpînirii romane în D a c i a , s -au găsit şi recipiente de f a c t u r ă dac ică , dintre care m e n ţ i o n ă m ceştile de f o r m ă t ronconică lucrate f ă r ă roata o larului ( L u c i a Marinescu , L i v i u M ă r g h i t a n , Constant in Petolescu — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

V. EPOCA P R E F E U D A L A ŞI F E U D A L A

1 3 Bratei ( jud. S ibiu) . I n a n u l 1969 s -au efectuat săpături în c i m i t i r u l nr. 1 şi nr. 3 în punctul „la Rogoaze". C i m i t i r u l nr. 1 a p a r ţ i n e populaţiei daco-romane din sec. I V - V . C i m i t i r u l nr. 3 gepidic din sec. V I - V I I a fost săpat în întregime. I n v a r a a n u l u i 1971 s - a u continuat săpătur i le în aşezarea nr. 1, unde s -au descoperit 6 bordeie s e m i - î n g r o p a t e aparţ inînd cul tur i i Bra te i (sec. V - V I ) , cît şi o al tă locuinţă a p a r ţ i n î n d cul tur i i d i n sec. V I — V I I în T r a n s i l v a n i a , care este înrudi tă c u cea Ipoteşt i -Cîndeşti . I n c i m i t i r u l nr . 4, identificat în 1970, s -au descoperit î n că 25 de morminte de incineraţ ie ale cul turi i Bra te i (I. Nestor, E u g e n i a Z a h a r i a , L . B î r z u — Inst i tutul de Arheologie Bucureş t i şi A l . Oancea — M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a ) .

2 0 Piatra Frecăţei (comuna Ostrov, jud . Tulcea ) . Cerce tăr i le efectuate în anii 1970—1971 au stabilit ex is tenţa a două nivele d i n epoca prefeudală , sec. X - X I .

P e n t r u epoca r o m a n o - b i z a n t i n ă a fost d e g a j a t ă o locuinţă din sec. V I , distrusă de incendiu. D e asemenea s -au identificat resturile unei cisterne din epoca r o m a n ă (D. Vî lceanu — Inst i tutul de Arheologie Bucureş t i , M . U d r e s c u — C e n t r u l de Antropologie Bucureş t i , A . P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

2 1 Prodana, oraş Bîr lad , j u d . V a s l u i . S o n d a j u l efectuat în a n u l 1970 pe m a l u l rîului Bîr lad a scos la iveală u r m e d i n epoca prefeudală , sec. a l I X - l e a şi din perioada feudal i smului t i m p u r i u , sec. X I I - X I V (V. S p i n e i — Ins t iu tul de A r h e o logie Iaşi şi M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

2 3 Hudum (com. M . E m i n e s c u , j u d . Botoşani ) . I n v a r a anului 1972 s -au săpat 42 de morminte apar ţ inînd unei necropole din sec. X I I I - X I V .

în a ş e z a r e a c o r e s p u n z ă t o a r e necropolei, s -au descoperit două bordeie semiîn-gropate, în mare parte distruse de l u c r ă r i l e agricole (V. Spinei , R. B a l t ă — I n s t i tutul de Istorie Iaşi şi M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a ) .

2 3 Cetăţeni ( jud. A r g e ş ) . P e platoul „ P o i a n a Tî rgului" , din anii 1969, 1971—1973 a fost săpat u n c imit i r feudal cu morminte răvăşi te , care în majori tate erau jefuite

www.mnir.ro

294 G E O R G E T R O H A N I , A N C A P A U N E S C U , L I V I U P E T C U L E S C U

de inventar . P r i n t r e acestea s-a descoperit u n m o r m î n t c u dale de pia t ră , datat d u p ă o m o n e d ă tă iată , în sec. a l X I I I - l e a .

L a c i r c a 400 m est de c imit i r a fost identif icată şi c e r c e t a t ă a ş e z a r e a medieva lă d i n sec. X I I — X I V , care s u p r a p u n e n i v e l u l de locuire d a c i c ă d i n sec. I I - I î.e.n.

C e r c e t ă r i l e a u m a i identificat pe înăl ţ imea „ C e t ă ţ u i a " sub amplasarea actual u l u i schit u n t u r n dacic datat pe baza m a t e r i a l u l u i ceramic şi a monedelor, în sec. a l I I - l e a î.e.n. şi începutul secolului u r m ă t o r ( L . Chiţescu, V . L e a h u , A l . N e m o -ianu, A . P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a şi D . V . Rosetti) .

2'· Basarabi-Calafat ( jud. D o l j ) . S ă p ă t u r i l e efectuate în a n u l 1969 în zona aşezării fortificate şi în afara ei a u descoperit o serie de locuinţe c u mater ia l d i n sec. X I V . S - a u f ă c u t p r e c i z ă r i de o r d i n stratigrafie î n t r e n ive lur i le de locuire din a ş e z a r e şi s is temul de fort if icaţ ie compus dintr -o pal isadă, u n v a l şi două şanţuri (D. Vî lceanu, P. R o m a n — Inst i tutul de Arheologie Bucureş t i şi L . Chiţescu — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

2 5 P o d u l Dîmboviţei ( jud. Argeş ) . I n v a r a a n u l u i 1969 s -au terminat cercetăr i le în inter iorul cetăţuiei . D i n secţiunile trasate pe platoul din fa ţa cetăţii s -a recoltat şi m a t e r i a l ceramic d i n sec. I I I e.n. (A. D . A l e x a n d r e s c u — Inst i tutul de Arheologie Bucureş t i , G h . Cantacuzino — Direcţ ia Monumentelor Istorice şi de A r t ă , A . P ă u n e s c u — M u z e u l Pi teşt i , L . Chiţescu — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) . |

M Şiret ( jud. Suceava) . S ă p ă t u r i l e din ani i 1969 şi 1972 în c a d r u l aşezării medievale urbane a u identificat u r m e de locuire d i n sec. a l X I V - l e a .

N u departe de acestea au a p ă r u t p a r ţ i a l şi fortificaţi i datînd de l a începutul sec. a l X V - l e a .

Sondaje le f ă c u t e pe colina „ S a s c a " , l a periferia oraşului , a u desminţi t t ra diţia d u p ă care a r exista în acel loc o for t i f icaţ ie m e d i e v a l ă (M. Matei , A l . R ă d u lescu — Inst i tutul de Arheologie Bucureş t i , L . Chiţescu, V . Rădulescu — M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

2 1 Chilia Veche ( judeţul T u l c e a ) . S o n d a j u l efectuat în cursul l u n i i iunie 1973 a u r m ă r i t identif icarea vestigiilor aşezării urbane C h i l i a m e n ţ i o n a t ă în documente d i n sec. X I I I - X I V . Cede două secţiuni executate, în lungime de c i rca 30 m fiecare, a u scos l a iveală vestigii a le comunită ţ i i săteşti d i n sec. X V I - X V I I . R ă m î n e ca c e r c e t ă r i l e ulterioare, extinse şi în alte puncte de pe raza te r i tor ia lă a actualei aşezări , să elucideze problema localizării în teren a v e c h i u l u i oraş (Şt. Olteanu, L . Chiţescu, A . P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a ) .

G E O R G E T R O H A N I . A N C A P A U N E S C U ,

L I V I U P E T C U L E S C U

www.mnir.ro

NOI ACHIZIŢII A L E MUZEULUI D E ISTORIE A L R E P U B L I C n S O C I A L I S T E ROMÂNIA

Muzeul de Istorie al R. S. România, instituţie ştiinţifică şi c u l t u r a l -educativă menită să înfăţişeze cele mai reprezentative mărturii ale istor i e i patr ie i noastre, îşi constituie p a t r i m o n i u l său muzeistic în mare parte şi p r i n achiziţionarea unor v a l o r i muzeale de mare însemnătate istorică. Deşi acţiunea de achiziţie datează de puţină vreme, pînă în prezent fondul muzeal i n t r a t p r i n comisia de achiziţii reprezintă peste 3 % d i n p a t r i m o n i u l Muzeulu i , cu o tendinţă de creştere sensibilă a r i t m u l u i de achiziţionare.

Comisia de achiziţii, din oare fac parte în afara unor specialişti ai muzeului şi specialişti d i n alte instituţii, a selectat d intre mi i l e de obiecte prezentate de ofertanţi şi a propus spre achiziţionare u n număr important de va lor i muzeale, multe d intre ele f i i n d deja introduse în expoziţia de bază.

I n cele ce urmează d o r i m să prezentăm şi p r i n aceasta să atragem atenţia publ i cu lu i c i t i tor şi v iz i tator asupra unora d i n t r e obiectele pe care le-am considerat mai semnificative pentru i lustrarea unor evenimente d i n istoria poporului român.

U n u l d i n exponatele de mare importanţă istorică pent ru înţelegerea unor probleme de ordin tehnico-artistic şi cu l tura l îl constitue „matricea peceţii m a r i " aparţinînd cancelariei l u i A l e x a n d r u cel Bun, domnul Moldovei ; exponatul constituie u n unicat pînă în prezent.

Referinţe la e v u l mediu pe t e r i t o r i u l ţărilor române aduc şi cele două documente originale d i n sec. X V I I . Este vorba de un act pe pergament datînd d i n anul 1621, scris cu cerneală neagră şi aurie, semnat M.P. — Gabriel Betlen, cu pecetea în căuş de ceară albă ; a l doilea document este o diplomă de înnobilare acordată de M i h a i l A p a f f i l u i Toma Trîmbiţaş d i n Beclean şi urmaşilor săi la data de 1 august 1663, original la t in cu s ig i l iu atîrnat în căuş (capsulă) de lemn sculptat.

Aceste două acte originale pe lîngă valoarea lor muzeistică deosebită prezintă şi o importanţă documentar-istorică.

Pentru epoca modernă menţionăm achiziţionarea s ig i l iu lu i mare al l u i Grigore D i m i t r i e Ghica, domnul Ţării Româneşti, pe care sînt reprezentate medalioanele celor 17 judeţe d i n Ţara Românească, avînd gravată inscripţia : „Io Grigore D i m i t r i e Ghica, Domn a toată Ţara Rumână", ceea ce-i notifică autenticitatea.

www.mnir.ro

296 G H E O R G H E T O M E S C U ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

Foarte mare interes prezintă, pent ru reliefarea unor aspecte ale vieţii social-economice şi polit ice a ţărilor române în deceniul a l IV- lea al secolului trecut, a l b u m u l „Voyage dans la Russie meridionale et la Crimée, par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie en 1837" de A . Raff et. i n t r a t recent în p a t r i m o n i u l Muzeulu i p r i n aceeaşi modalitate.

Interes deosebit prezintă şi diploma de ridicare în rang acordată de A l e x a n d r u Ghica la 30.VIII.1839 l u i Petrache Poenaru, personalitate marcantă a perioadei de început a c u l t u r i i noastre moderne, profesor de elenă la Şcoala M i t r o p o l i e i d i n Bucureşti (1822), secretar al l u i Tudor Vladimirescu etc.

Importante pentru evocarea anului revoluţionar 1848 sînt cele două pagini ale l u i „Ilustrierte Ze i tung" , apărut la Viena în 1849, pe pr ima pagină aflîndu-se portretele membr i lor guvernulu i provizor iu d in Ţara Românească.

U n caz cu t o t u l aparte prezintă achiziţionarea u n u i pistol t i p Nagand, care, după declaraţia o fer tantu lu i , ar f i aparţinut d o m n i t o r u l u i A l e x a n d r u loan Cuza, f i i n d u - i dăruit de sultanul A b d u l Aziz al I I - lea . Obiectul , executat de casa de comenzi P e r r i n d i n Paris după anul 1850, are ţeava suflată cu aur.

Pent ru momentul ce 1-a consti tuit războiul pent ru obţinerea independenţei de stat a României au fost reţinute de comisie circa 80 de scrisori expediate de medicul m i l i t a r Gheorghe Constantinescu soţiei sale, scrisori în care se fac simţite ecourile evenimentelor importante d in ani i războiului, campaniile m i l i t a r e d i n sudul Dunării, p r i n t r e care şi asaltul asupra Plevnei.

Deosebit de interesantă este scrisoarea originală a doctorului Eugen L u p u datată la 28.11.1879, document de mare valoare pentru începuturile mişcării socialiste organizate în ţara noastră, cu r e f e r i r i la programul mişcării, la unirea cercurilor socialiste d in Bucureşti şi Iaşi, momente ce constituie ver ig i importante ale apariţiei p r i m u l u i par t id munci toresc d in România.

Legate tot de pătrunderea ideilor socialismului în ţara noastră sînt şi alte două achiziţii : lucrarea .,La propriété, origine et evolut ion" , thèse comuniste par Paul Lafargue, Paris, Ed. Delegrave, 1895, cu autograful a u t o r u l u i (ginere a l l u i K a r l M a r x ) , u n u l d i n fruntaşii mişcării socialiste internaţionale, dedicată l u i G. Diamandy, u n u l d i n p r i m i i socialişti români, m e m b r u marcant al P.S.D.M.R., ceea ce constituie o mărturie a legătur i l o r socialiştilor români cu mişcarea socialistă internaţională.

Cel de-al doilea exponat la care ne re fer im este bustul l u i K a r l M a r x executat în 1912 de sculptorul Spir idon Georgescu, cel care a realizat şi statuia „Leul" d i n Cotroceni, monument închinat eroilor d in unităţile de genişti ale armatei .

D i n t r e numeroasele exponate achiziţionate, referitoare la ul t imele cinci decenii ale istoriei patr ie i noastre, ne v o m o p r i la cîteva mai interesante, p r i n t r e care u n proiect manuscris a l p lanului de înţelegere între P a r t i d u l Poporului şi P.N.Ţ., plan conceput de fruntaşul P a r t i d u l u i Pop o r u l u i generalul A l . Averescu, care inserează în 9 puncte bazele înţelegeri i menite să constituie o forţă politică necesară ponderării dominaţiei l ibera l i lor în viaţa politică românească.

www.mnir.ro

N O I A C H I Z I Ţ I I A L E M U Z E U L U I D E I S T O R I E A L R . S . R O M A N I A 297

Remarcăm, de asemenea, scrisoarea adresată de I u l i u M a n i u gener a l u l u i Averescu, p r i n care-i aduce la cunoştinţă pactul electoral încheiat la 25.XI.1937 de P.N.Ţ. cu G. Brătianu şi Corneli u Zelea Codreanu, document ce demască s p r i j i n u l pe care principalele partide politice l -au acordat mişcării extremiste d i n ţara noastră.

Inedite şi de o deosebită importanţă sînt clişeele executate în t i m p u l insurecţiei naţionale armate antifasciste şi anti imperial iste , eveniment de importanţă epocală pentru destinele României. Clişeele reprezintă aspecte ale luptelor crîncene duse de armata română în colaborare cu formaţiunile de luptă patriotice împotriva t rupelor hit leriste în împrejurimile Capitalei : Şoseaua N o r d u l u i . Pădurea Băneasa şi zona Otopeni-Băneasa.

D i n t r e obiectele mai importante achiziţionate la Cabinetul N u m i s matic menţionăm 2 medal i i dedicate dr. Constantin Is t ra t i , organizatorul p a v i l i o n u l u i românesc de la Expoziţia Universală deschisă la Paris în 1889. Pr ima este o lucrare a gravori lor francezi Daniel Depuis şi Ondiné. iar cea de a doua o decoraţie a Academiei de A r t e Frumoase d i n Franţa.

D i n t r e monedele achiziţionate, menţionăm u n lot de 200 bucăţi datînd d i n sec. X I I — X I V , format d i n : d inar i ungureşti; pfeningi bătuţi în monetăriile d i n Friesach, Salzburg, Wendischgraz, Vi l lach . Aquileea ; sterl i n g ! englezeşti emişi de Richard I , loan fără ţară şi Henric I I I etc.

G H E O R G H E T O M E S C U

I n ceea ce priveşte documentarea — biblioteca Muzeului de Istorie a l Republ ic i i Socialiste România se află în curs de constituire şi are un specific s imi lar celui al muzeului .

Născută o dată cu acesta, fondul pe care îl cuprinde actualmente este compus d i n lucrări de istorie, de arheologie, de numismatică, artă, social-politice, drept, b ib l iogra f i i , dicţionare şi enciclopedii, precum şi o serie de documente p r i v i n d istoria României.

Periodice vechi sau moderne, hărţi medievale, atlase mai vechi sau mai noi , precum şi cărţi vechi rare completează acest fond în curs de constituire. D i n t r e aceste cărţi vechi, cîteva se cuvin a f i menţionate, pentru orientare :

1 . J .Honterus, Compendium juris civilis, Braşov, 1544. 2. Ortelius Redivivus et Continuatus — Oder Ungarischen Kriegs

Emporungen, F r a n k f u r t am M a i n , 1665. 3. Ciro Spontoni, Historia della Transilvania, Veneţia, 1638. 4. Biblia, tipărită d i n l imba elinească în l imba română d i n porunca

l u i Şerban Cantacuzino, Bucureşti, 1688. 5. Le marquis de Seignelay, Nouvelle manière de fortifier les places,

Amsterdam, 1689. G. Ertz Herzogliche Handgriffe..., Augsburg, 1689.

www.mnir.ro

298 G H E O R G H E T O M E S C U ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

7. Kôlesseri Samuiel, Aurăria Romano-Dacica, Sibiu, 1717. 8. A . d e la Motraye, Voyage en Europe, en Asie et en Afrique,

Haye, 1727. 9. Andrea Hust i , Jurisprudentia Hungarico Transilvanica in qua

Doctrina Stephan Verbocii..., Sibiu, 1742. 10. Cantemir D i m i t r i e , Geschichte des osmanischen Reiches nach

seinem Anwachsen und Abnehmen, Hamburg , 1745. 11. Joane Szegedi, Tripartitum Juris Hungarici Tyrocinium..., T î r -

navia, 1767.

Toate acestea au fost procurate de la bibl ioteci vechi, anticariate sau persoane particulare.

I n total , pînă la această dată, f o n d u l bibl ioteci i este consti tuit d i n 12 500 volume carte şi 450 de t i t l u r i periodice. Periodicele se referă la muzeografie, arheologie, numismatică şi istorie şi reprezintă atît diverse societăţi ştiinţifice şi muzee d i n ţară, cît şi altele similare d i n întreaga lume.

I n sala de studiu a bibl ioteci i muzeului , circa 2 000 volume — periodice, lucrări de referinţă, enciclopedii, dicţionare şi colecţii de documente — stau la dispoziţia c i t i tor i lor , sala f i i n d amenajată t i p ra f t liber, accesibil itatea la ele f i i n d imediată.

O menţiune deosebită trebuie făcută, de asemenea, pent ru lucrăr i l e care se referă la restaurarea şi conservarea obiectelor muzeale. N u mărul acestor lucrări este în continuă creştere, dîndu-se priori tate , în anul 1974, procurării lucrărilor d i n alte ţări.

Lucrările d i n biblioteca muzeului pot f i consultate de cercetători de specialitate şi d i n afara muzeului .

E M I L I A M U R E T E A N U

www.mnir.ro

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ ŞI MANIFESTĂRI

CULTURAL-EDUCATIVE

www.mnir.ro

VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRI C U L T U R A L - E D U C A T I V E

(8 MAI 1972 — 31 D E C E M B R I E 1973)

Sesiunea şti inţifică Rod, în mare parte, a l lucrăr i lor efectuate în de c o m u n i c ă r i c a d r u l p l a n u l u i de cercetare ştiinţifică a l

Muzeului , în zilele de 17 şi 18 decembrie 1973 a a v u t loc, sub egida A c a d e m i e i de Şt i inţe Sociale şi Polit ice a R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a , p r i m a Sesiune şti inţifică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a , c u tema : Probleme actuale ale muzeografiei româneşti. L a sesiune a u participat u n n u m ă r de peste 300 specialişti d i n muzeele ţării , cercetă tor i d i n institutele A c a d e m i e i şi d i n î n v ă ţ ă m î n t u l superior, cadre didactice, specialişti în domeniul res taurăr i i .

Cuvîntul de deschidere a l S e s i u n i i a fost rostit de prof. dr. doc. M i h n e a Gheorghiu , P r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i de Şti inţe Sociale şi Politice, care a indicat cele c inc i direcţii importante ale preocupăr i lor actuale ale muzeografiei româneşt i : cercetarea ştiinţifică, activitatea c u l t u r a l - e d u c a t i v ă , conservarea şi restaurarea patr imon i u l u i muzeist ic naţional , modal i tă ţ i noi de real izare a expoziţi i lor de muzeu şi interrelaţ i i le muzeografice actuale. I n aceeaş i şedinţă p l e n a r ă a u luat cuvîntul r prof. dr. F l o r i a n Georgescu, directorul M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a , care a expus comunicarea : „Muzeul şi o m u l societăţii socialiste" ; prof, univ . dr. doc. Constant in C . G i u r e s c u , a vorbi t despre „Valori muzeale p r i v i n d istoria r o m â n i l o r aflate peste hotare" ; prof. univ . dr. doc. Dionis ie M.Pippidi , din partea Secţiei de istorie şi arheologie a A c a d e m i e i de Şt i inţe Socia le şi Politice, a expus comunicarea „Rolul şi locul cerce tăr i i ştiinţifice în c r e ş t e r e a p a t r i m o n i u l u i m u z e a l " ; prof. u n i v . dr. doc. Ion Nestor, a vorbit despre „Date noi p r i v i n d formarea poporului r o m â n şi ut i l izarea lor în muzeele de istorie" şi în încheiere prof. I u l i a n Antonescu, în numele Direcţiei A ş e z ă m i n t e C u l t u r a l e d i n C o n s i l i u l C u l t u r i i şi Educaţ ie i Socialiste, a vorbi t despre : „ P r o b l e m e actuale ale muzeografiei r o m â n e ş t i " .

L u c r ă r i l e S e s i u n i i ştiinţifice de c o m u n i c ă r i a u continuat în c a d r u l u r m ă t o a relor patru secţii :

Secţia I-a a reunit, sub tematica Forme şi metode ale activităţii cultural-educative de masă în muzee în etapa actuală a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, u n n u m ă r de 20 c o m u n i c ă r i d i n toate categoriile de muzee din ţ a r ă : republicane, regionale, judeţene şi comunale, apoi : de istorie, etnografie, ş t i inţele naturi i , memoriale , speciale.

D i n c o m u n i c ă r i l e prezentate şi din discuţiile purtate a u fost conturate trei direcţii pr inc ipale de preocupăr i :

a) I m p o r t a n ţ a deosebită pe care o a u documentele de part id pentru transform a r e a m u z e u l u i în factorul activ, d inamic de educare c o m u n i s t ă a maselor. Esenţa m u n c i i cul tural -educat ive desfăşura tă de muzee constînd d i n contr ibuţ ia pe care o aduc pe p l a n u r i diferite la formarea personalităţi i omului nou, constructor a l societăţii socialiste mult i la tera l dezvoltate.

b) — S u b l i n i e r e a , d i n întregul a n s a m b l u , a diferitelor modal i tă ţ i ale m u n c i i c u l t u r a l educative, a acelora care sînt adecvate noii etape de dezvoltare a ţării noastre, devenind eficace p r i n valenţe le instruct iv-formative şi emoţ ional -educat ive .

www.mnir.ro


c) — Interpretarea datelor şi semnificaţ i i le lor mult iple provenite d i n cercetarea m uz e ograf i că e d u c a t i v - c u l t u r a l ă de tip interdiscipl inar psiho-socio-pedagogic.

L a l u c r ă r i l e secţiei a u participat 45 de specialişti şi s -a subl inia t spir i tul în care trebuie să se mil i teze pentru ca fiecare muzeograf să fie n u n u m a i u n bun specialist în domeniul prof i lului unităţii sale, c i m a i întîi de toate un bun educator comunist. Cercetarea ştiinţifică a relaţiei muzeu-publ ic contribuie la t ransformarea muzeului epocii noastre î n t r - u n factor d inamic de comunicare cu marele public , de răspîndire a cunoşt inţelor ştiinţifice.

Secţ ia a Il-a s -a preocupat de tema : Noi proiecte şi realizări în domeniul muzeografiei în România şi a reunit u n n u m ă r de 19 c o m u n i c ă r i din partea specialişt i lor d i n 8 m a r i muzee ale ţări i cu profi l de istorie.

P r o b l e m a cea m a i v i u disputată a fost aceea de m a r e actualitate pentru muzeografia noas t ră , şi a n u m e : „ R a p o r t u l istorie naţ ională- is tor ie l o c a l ă " sau „Despre proporţ i i în organizarea muzeelor de istorie". S - a susţinut că în etapa a c t u a l ă se poate începe constituirea la muzeele locale a secţi i lor de istorie m o d e r n ă şi istorie c o n t e m p o r a n ă .

I n c a d r u l c o m u n i c ă r i l o r şi dezbaterilor a u fost abordate teme importante de muzeotehnie ca : „Spaţiul de muzeu — e x i g e n ţ e şi soluţii în organizarea sălilor de istorie s t r ă v e c h e l a M u z e u l de Istorie a l R . S . R . " , „ C a r t e a şi obiectele personale — exponate cu semnificaţ i i polivalente în m u z e u l de istorie", „Semnif ica ţ ia elementului de a t m o s f e r ă " , „Metoda reconsti tuiri i — element important de e x p r i mare m u z e o g r a f i c ă " , „ P r e s a v r e m i i şi folosirea ei în m u z e u " , „ R a p o r t u l dintre cul tura m a t e r i a l ă şi factorul ecologic", „Noi metode de f a c s i m i l a r e " , care au adus elemente originale în tratarea şi organizarea diferitelor tematici de expoziţi i muzeale .

Numeroase c o m u n i c ă r i au scos în evidenţă modal i tă ţ i le de organizare specifice ale diferitelor secţii sau expoziţii tematice, s u b l i n i i n d u - s e posibilitatea creeri i în cadrul expoziţiei de bază a expoziţ i i lor temporare sau real izarea acestora pe a x u l tematic al expoziţiei de bază, dar în afara acesteia.

Secţia a Ill-α a avut ca t e m ă : Noi contribuţii ale cercetării arheologice şi istorice pentru creşterea şi valorificarea patrimoniului muzeal. N u m ă r u l m a r e de c o m u n i c ă r i , 58, a determinat d e s f ă ş u r a r e a l u c r ă r i l o r s imul tan în trei subsecţii , potrivi t c r i ter iului cronologic.

Două au fost direcţii le pr incipale în care s -au orientat comu n i căr i l e şi dezbaterile :

a. — P u n e r e a în c i rcui tul ştiinţific a unor date noi, informaţ i i interesante, p r i v i n d istoria României , rezultate ale cerce tăr i i arheologice şi documentare în biblioteci, a r h i v e , muzee.

b. — Prezentarea unor valor i muzeale deosebite, necunoscute, rezultat, de asemenea, a l cerce tăr i i istorice.

I n p r i m a categorie se înscriu informaţi i le care au fost furnizate de arheologii c o n s a c r a ţ i d i n m a r i l e muzee ale ţăr i i şi din c a d r u l institutelor de c e r c e t ă r i ale Academiei ori dintre specialiştii diferitelor instituţii care se p r e o c u p ă de fondul muzeistic a l ţării , ca de e x e m p l u Direcţ ia monumentelor istorice şi de a r t ă . Astfel în c a d r u l subsecţiei istorie s t r ă v e c h e şi veche a u fost aduse elemente noi p r i v i n d : uneltele din p ia t ră şlefuită din neolit icul t impuriu , u n r i t u a l funerar excepţional d i n m i l e n i u l a l I V - l e a î.e.n., prec izăr i a s u p r a neoli t icului tîrziu, o a ş e z a r e a cul tur i i Coţofeni, noi descoperiri d i n hallstattul tîrziu, aşezarea g e t o - d a c i c ă a n t e r i o a r ă coloniei greceşt i de la Tomis , o cetate d a c i c ă necunoscută din sec. a l I I I - l e a î.e.n., date noi despre tezaurele de monede dacice, rezultatele săpătur i lor arheologice de l a Micia -Veţel , j u d . H u n e d o a r a şi contribuţii la cercetarea populaţiei autohtone în sec. I I — I I I .

în cadrul subsecţiei de istorie medie au fost aduse noi informaţii p r i v i n d : centrul m e ş t e ş u g ă r e s c d i n sec. V — V I I de l a Budureasca , aşezarea din sec. V I — V I I de la R a d o v a n u , a ş e z a r e a satului m e d i e v a l Măneşt i d i n sec. X I V — X V I , geneza raporturilor feudale în T r a n s i l v a n i a , prezenţa cavaler i lor teutoni în Banat , baza e tnică a p r i m e i unificări politice a ţăr i lor r o m â n e , date noi p r i v i n d economia b ă n e a s c ă în perioada precapi ta l is tă .

www.mnir.ro

V I A Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C A ŞI M A N I F E S T Ă R I C U L T U R A L - E D U C A T I V E 303

L a subsecţ ia de istorie m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a u fost expuse teme p r i v i n d : începuturi le m a r i n e i moderne în R o m â n i a , noi documente p r i v i n d înfiinţ a r e a A c a d e m i e i Mihăilene. dezvoltarea învăţămîntului m i l i t a r în Bucureş t i , corespondenţa inedită a medicului mi l i ta r G h . Constantinescu din 1877, documente inedite p r i v i n d lupta politică p r o g r a m a t i c ă a români lor m a r a m u r e ş e n i , noi documente p r i v i n d lupta muncitori lor bucureşteni în anii 1934—1938, însemnăr i le inedite ale lui Vic tor I a m a n d i în C o n s i l i u l de C o r o a n ă d i n 29/30 august 1940.

I n cea de a doua categorie, de evidenţiere a unor v a l o r i muzeale, contribuţii la c u n o a ş t e r e a lor şi punerea în c i rcui tul muzeografic a altora s e m n a l ă m : despre coroanele de aur de l a Galeşu, tezaurul de aur de l a Sacoşul Mare, f igurine geto-dacice inedite de l a B u r i d a v a , reprezentăr i le Gorgonei la U l p i a T r a i a n a S a r m i z e -getusa, tezaurul de perperi bizantini de la Seimeni , tezaurul de monede de aur din sec. X V I — X V I I de la C o t n a r i , g r a v u r a inedită a bătăliei de la Seleuşul Mare din 1622, tezaurul monetar de la Brezoianu, medal ionul de aur al l u i A l e x a n d r u loan C u z a .

Pe marginea c o m u n i c ă r i l o r au luat cuvîntul peste 50 de part ic ipanţi , care a u subliniat i m p o r t a n ţ a subiectelor tratate, contr ibuţia adusă l a sporirea şi punerea în c i rcui tul ştiinţific a informaţ i i lor şi valori lor de muzeu, ro lul deosebit a l cercetării ştiinţifice d e s f ă ş u r a t e de muzeele de istorie în a c e a s t ă direcţ ie . A u fost f ă c u t e numeroase propuneri interesante p r i v i n d cooperarea forţelor din diferite muzee pentru sa lvarea vestigiilor de pe terenurile viitoarelor şant iere naţ ionale : V a l e a C a r a s u . V a l e a Mostiştei, V a l e a Mureşului la Veţel .

Secţia a IV-a a reunit sub tema : Procedee moderne de restaurare şi conservare a patrimoniului muzeal u n n u m ă r de peste 56 specialişti de l a muzeele din t a r ă şi din c a d r u l unor instituţii profilate în domeniul conservăr i i şi combaterii biodeterioratorilor şi coroziunii . A u fost prezentate 11 c o m u n i c ă r i care au abordat probleme majore , ca de e x e m p l u ; metode moderne de anal iză f iz ico-chimică folosite la restaurare, aspecte inedite p r i v i n d patologia pietrei, regenerarea a lbului de p lumb înnegrit etc.

I n c a d r u l secţiei a fost discutat a m p l u l referat prezentat de reprezentantul Direcţiei A ş e z ă m i n t e C u l t u r a l e din C o n s i l i u l C u l t u r i i şi E d u c a ţ i e i Socialiste p r i v i n d problemele conservăr i i pa t r imoniului muzeistic . P e marginea acestuia a u fost expuse puncte de vedere p r i v i n d dezvoltarea vii toare a acţiunii de conservare şi restaurare, necesitatea îndrumări i active, concrete a muzeelor pentru adoptarea unui sistem riguros de m ă s u r i obligatorii p r i v i n d conservarea colecţii lor . S - a recomandat ca M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a să asigure, dator i tă dotării sale. asistenţă muzeelor de istorie. F o r m a r e a de cadre specializate p r i n instruire în cadrul învăţămîntului de stat, organizarea s c h i m b u l u i de e x p e r i e n ţ ă între specialişti pe domenii concrete de activitate, contacte m a i s tr înse cu institutele tehnice de profil şi catedrele univers i tare care desfăşoară c e r c e t ă r i în domenii contincente pentru rezolvarea unor probleme specifice, invi tarea unor cunoscuţi specialişti d in s t r ă i n ă t a t e care să î m p ă r t ă ş e a s c ă din e x p e r i e n ţ a proprie, special izarea pe lîngă m a r i l e muzee din alte ţăr i , au constituit propuneri constructive pentru d e s f ă ş u r a r e a în condiţii optime a act ivi tăţ i i de restaurare şi conservare .

Pe l îngă numeroasele proiecţii , scheme, diagrame, hăr ţ i , a u fost prezentate în p r e m i e r ă şi două f i lme de documentare în cadrul l u c r ă r i l o r sesiunii : „In taini ţele m u z e u l u i " , real izat de laboratorul de g r a f i c ă a l M u z e u l u i de A r t ă al Republ ic i i Socialiste R o m â n i a , avînd ca t e m ă restaurarea unor v a l o r i de m u z e u , şi f i l m u l . .Preşcolari în vizită la M u z e u l N a ţ i o n a l " , realizat de Sec ţ ia c u l t u r a l - e d u c a t i v ă a M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a , avînd ca t e m ă cercetarea psiho-socio-pedagogică a relaţiei m u z e u - ş c o a l ă în ipostaza preşcolară .

Ses iunea de c o m u n i c ă r i ştiinţifice s-a încheiat pr intr -o dezbatere în plen cu specialiştii muzeelor din ţ a r ă p r i v i n d cr i ter i i le de clasif icare a colecţiilor. Muzeul de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a a prezentat două propuneri ; u n a de c la sificare potrivit s is temului zecimal , avînd ca gen p r o x i m natura mater ia lului şi ca diferenţă specifică denumirea valor i lor de m u z e u şi a l tă propunere de clasif icare potrivit grupări i diferitelor va lor i de muzeu după semnif ica ţ ia lor social - is torică .

I m p o r t a n ţ a acestei dezbateri a fost subliniată de specialiştii care au luat cuvîntul şi au adus contribuţii fie asupra sistemului de clasificare, fie propunînd noi puncte de vedere în a c e a s t ă p r o b l e m ă .

www.mnir.ro


C o n c l u z i a a fost e x p u s ă de prof. dr. F l o r i a n Georgescu, directorul M u z e u l u i de Istorie a l R . S . R . , care a prezentat o i n t e r e s a n t ă s inteză a problemei atî t de import a n t ă a muzeelor, şi a n u m e clasif icarea şi organizarea colecţiilor.

P r i m a sesiune şti inţifică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de Istorie al R e p u b l i c i i Social iste R o m â n i a s -a bucurat şi de două manifes tăr i caracteristice c u l t u r a l - e d u cative : o S e a r ă m u z e a l - a r t i s t i c ă la care şi -au dat concursul solişti ai Operei R o m â n e şi a i T e a t r u l u i de O p e r e t ă în p r i m a zi , iar a doua zi o S e a r ă de m u z i c ă c o r a l ă c lasică susţ inută de cunoscuta f o r m a ţ i e de canto Menuet. A m b e l e manifes tăr i au a v u t loc în m i j l o c u l expoziţiei j u b i l i a r e dedica tă aniversăr i i naşterii l u i D i m i t r i e C a n t e m i r .

Ses iunea şti inţifică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Soc ia liste R o m â n i a a î n s e m n a t u n succes a l a f i rmăr i i t ineri lor specialişti din muzee, al c o n s a c r ă r i i temelor importante ale muzeografiei r o m â n e ş t i actuale, a l închegări i unei m a i s tr înse co laborăr i î n t r e muzeele ţări i pentru î n t î m p i n a r e a evenimentelor importante ale a n u l u i 1974 : Congresul a l X I - l e a a l P a r t i d u l u i şi a X X X - a aniversare a El iberăr i i .

E x p o z i ţ i i tematice L a 26 decembrie 1972 în holul central a l M u z e u -j u b i l i a r e lui a fost i n a u g u r a t ă expoziţ ia „ R E P U B L I C A

L A U N S F E R T D E V E A C " , o rganiza tă în colaborare c u M u z e u l de istorie a P a r t i d u l u i Comunist , a mişcăr i i revoluţ ionare şi democratice d i n R o m â n i a . T e m a t i c a expoziţiei a cuprins : ideea de republică cu r ă d ă c i n i adînci în spiri tuali tatea poporului nostru ; P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n a continuat şi a r idicat pe o t r e a p t ă s u p e r i o a r ă tradiţ i i le republicane şi ale luptei ant imonarhice ; proclamarea R e p u b l i c i i l a 30 decembrie 1947, î n c u n u n a r e a unui lung proces istoric de luptă pentru real izarea unor importante t r a n s f o r m ă r i revoluţ ionare ; a 25-a aniversare a R e p u b l i c i i , imaginea unei ţă r i socialiste în pl in avînt, cu real izăr i remarcabi le în v i a ţ a economică , socială şi c u l t u r a l ă ; perfecţ ionarea conduceri i şi dezvoltăr i i planif icate a întregii ac t ivi tă ţ i sociale, adînci rea democra ţ ie i socialiste ; part ic iparea ac t ivă a R o m â n i e i la v ia ţa internaţională , pentru o poli t ică de colaborare în t re toate statele, pentru o pace t r a i n i c ă în l u m e ; Confe r in ţa N a ţ i o n a l ă a P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n din iul ie 1972 şi principalele direcţii de dezvoltare a R o m â n i e i pe d r u m u l progresului şi civilizaţiei socialiste.

E x p o z i ţ i a a fost deschisă pînă la 30 ianuar ie 1973 şi a fost v iz i ta tă de peste 65 000 de persoane.

L a 9 apr i l ie 1973, în trei săli m a r i ale expoziţ iei de bază de l a e tajul I , a fost i n a u g u r a t ă expozi ţ ia jubi l iară : .,125 D E A N I D E L A R E V O L U Ţ I A D I N 1848 ÎN R O M Â N I A " . E x p o z i ţ i a a cuprins ca idei pr ic ipale : lupta r e v o l u ţ i o n a r ă pentru libertate socială şi naţ ională în perioada p r e m e r g ă t o a r e anului 1848 ; revoluţia din 1848 în R o m â n i a şi continuarea luptei pentru înfăptuirea idealur i lor paşoptiste : dreptate şi f ră ţ ie ; U n i r e a Pr incipatelor R o m â n e — 1859 ; C u c e r i r e a independenţei na ţ ionale a R o m â n i e i (1877—1878) ; crearea par t idului politic a l c lasei muncitoare d i n R o m â n i a — 1893 ; d e s ă v î r ş i r e a statului naţ ional uni tar r o m â n — 1918 ; transform a r e a P a r t i d u l u i Socia l is t d i n R o m â n i a în P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n — 1921 ; insurecţ ia naţ ională ant i fasc is tă a r m a t ă d i n august 1944 ; P a r t i d u l C o m u n i s t Român — f o r ţ a c o n d u c ă t o a r e în opera de f ă u r i r e a societăţii socialiste mult i la tera l dezvoltate.

E x p o z i ţ i a a fost deschisă pînă l a sfîrşitul l u n i i septembrie 1973 şi a fost v i z i t a t ă de peste 135 000 de persoane.

L a 26 octombrie 1973 a fost i n a u g u r a t ă expoziţ ia jubl iară „ D I M I T R I E C A N T E M I R , 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " . C u p r i n s u l expoziţ iei a fost repartizat în trei compartimente tematice.

www.mnir.ro


1. — Tradiţii ale gîndirii social-politice româneşti — izvor principal al formării omului de stat şi de cultură Dimitrie Cantemir : lupta ţăr i lor r o m â n e pentru p ă s t r a r e a fiinţei de stat, pentru real izarea unităţii lor politice ; unitatea de l imbă şi obiceiuri , factor activ în promovarea ideii originii latine a poporului r o m â n ; p r i m a unif icare polit ică a ţăr i lor r o m â n e , consecinţa ideii de libertate şi independenţă ; a f i rmarea u m a n i s m u l u i mil i tant r o m â n e s c : romanitatea poporului nostru şi conşti inţa unităţii de neam.

2. — Dimitrie Cantemir — strălucit reprezentant al gîndirii şi ştiinţei social-politice româneşti : f iu a l poporului r o m â n ; în scaunul reşedinţei voievodale a vrednic i lor săi înaintaşi ; lupta pentru independenţă — idee c e n t r a l ă a omului de stat şi politic D i m i t r i e C a n t e m i r ; unitatea şi continuitatea poporului r o m â n f u n d a mentate pentru p r i m a o a r ă pe bază de date istorice tematice ; î n t ă r i r e a autori tăţ i i domneşt i şi s p r i j i n i r e a categoriilor sociale m i c i şi mi j loc i i , idei că lăuzi toare în lupta patriotului român, pentru eliberarea ţării de sub stăpînirea s t ră ină ; ştiinţa istorică în susţ inerea drepturi lor s t r ă v e c h i ale gliei s t rămoşeşt i ; D i m i t r i e C a n t e m i r , personalitate encic lopedică a cul tur i i universale : istoric , orientalist , geograf, filozof, literat, compozitor şi muzicolog, arhitect ; punte de c u l t u r ă în t re Orient şi O c c i dent ; r e c u n o a ş t e r e a in ternaţ ională a contribuţiei aduse de savantul r o m â n la p a t r i m o n i u l ştiinţei şi cu l tur i i r o m â n e ş t i şi universa le ; alegerea sa ca m e m b r u a l A c a d e miei din B e r l i n l a 1714 ; înscr ierea n u m e l u i său pe plăcile de m a r m o r ă ale faţadei bibliotecii Sa inte G e n e v i è v e d i n P a r i s , a lă tur i de n u m e celebre ca L e i b n i t z , Addison, N e w t o n ; în paginile m a r i l o r enciclopedii .

3. — Dimitrie Cantemir în conştiinţa poporului român : memoria l u i D i m i t r i e C a n t e m i r în programul Şcolii A r d e l e n e ; opera c a n t e m i r i a n ă oglindită în ideologia paşoptistă ; patriotul r o m â n în conşti inţa făuri tori lor u n i r i i d in 1859 ; m ă r t u r i i despre D i m i t r i e C a n t e m i r în t re 1862—1918 ; amint i rea is toricului r o m â n înt re cele două războaie mondiale ; poporul r o m â n cinsteşte cu v e n e r a ţ i e memoria l u i D i m i t r i e C a n t e m i r în a n i i construcţ ie i social ismului .

E x p o z i ţ i a a fost vizi ta tă pînă la 31 mart ie 1974 de peste 168 000 de persoane.

Expozi ţ i i i t inerante L a 23 decembrie 1972 a fost i n a u g u r a t ă seria fotoexpoziţ i i lor i t inerante organizate de muzeu. C e a dintîi a cuprins scenele importante ale C O

L U M N E I pe 26 panouri şi pînă la 31 decembrie 1973 a fost expusă , avînd două exemplare, în peste 450 locali tăţ i d i n judeţele : I lfov, Ia lomiţa , Teleorman, D î m boviţa, P r a h o v a , A r g e ş şi S u c e a v a . E x p o z i ţ i a a fost însoţită de confer inţe susţ inute de specialişti a i muzeului nostru şi a fost vizionată de peste 18 000 vizitatori .

L a 15 mart ie 1973 a fost real izată expozi ţ ia t e m a t i c ă i t inerantă „ R E V O L U Ţ I A D E L A 1848 I N R O M Â N I A " , pe 21 panouri , cu reproducerile cele m a i importante ale exponatelor d i n sala 36 a muzeului . P î n ă la 31 decembrie 1973 expoziţ ia a fost expusă în localităţi numeroase ale aceloraşi judeţe m a i sus -menţ ionate , f i ind î n s o ţită de confer inţe şi simpozioane susţinute de specialişti ai mu zeu l u i nostru. E x p o ziţia a fost vizionată de peste 65 000 de persoane.

L a 22 septembrie 1973 a fost real izată expozi ţ ia i t inerantă „ D I M I T R I E C A N T E M I R . 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " , pe 24 panouri , în şase exemplare , cuprinzînd cele m a i semnificat ive reproduceri ale exponatelor din expoziţ ia j u b i l iară o m o n i m ă . A c ţ i u n e a a debutat s imul tan în şase capitale de judeţ : Suceava , Slobozia, A l e x a n d r i a , Ploieşti , Pi teşt i şi Tîrgovişte , cu simpozioane susţinute de specialişti ai m u z e u l u i nostru. P î n ă l a 31 decembrie 1973 fotoexpoziţ ia a fost prezentată în peste 680 localităţi l a c ă m i n e l e culturale, c luburi şi case de c u l t u r ă .

www.mnir.ro


Simpozioane în perioada decembrie 1972 — decembrie 1973 la M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a au fost organizate numeroase s impo

zioane, pri lejuite de aniversarea diferitelor evenimente de s e a m ă din istoria poporului nostru. S - a u ţinut, de pildă, l a 1 decembrie 1972 s impozionul ocazionat de s ă r b ă t o r i r e a încheierii procesului de f ă u r i r e a statului naţ ional unitar : „1 decembrie 1918", în cadrul c ă r u i a a conferenţ ia t prof. univ. dr . doc. V a s i l e M a c i u ; l a 23 decembrie 1972 s-a organizat s impozionul „25 de a n i de la proclamarea R e p u b l i c i i " , în c a d r u l c ă r u i a a u luat cuvîntul : prof. univ. A r o n Petr ic şi conf. univ . dr. G h . I . Ioniţă de la Facul ta tea de Istorie a Universi tăţ i i d i n B u c u r e ş t i ; l a 24 ianuar ie 1973 s-a realizat pentru cadrele didactice, profesori de istorie din judeţul Ilfov, s impozionul p r i v i n d poziţia mar i lor puteri europene fa ţă de U n i r e a P r i n cipatelor R o m â n e ; la 16 februarie 1973, în c a d r u l unei manifes tăr i publice în A u l a Muzeului , a avut loc un simpozion dedicat luptelor ceferişt i lor şi petroliştilor , la care au luat cuvîntul ca invitaţi : T r a i a n Hulubescu , part ic ipant la luptele eroice din februarie 1933 şi Nicolae Perc iun , directorul M u z e u l u i Căilor Ferate.

L a 9 m a i 1973 a avut loc s impozionul dedicat dublei semnificaţi i a acestei zile pentru istoria poporului nostru, în cadrul c ă r u i a a u luat cuvîntul : prof. dr. F l o r i a n Georgescu, directorul M u z e u l u i de Istorie a l R . S. R o m â n i a , general G h . Z a h a r i a , director adjunct al Ins t i tutului de studii istorice şi social-polit ice de pe l îngă C . C . a l P . C . R . , care a u subliniat i m p o r t a n ţ a is torică a evenimentului ; l a 15 mai 1973 a avut loc u n simpozion comemorativ A l e x a n d r u l o a n C u z a , în c a d r u l c ă r u i a a luat cuvîntul , printre alţii, prof. univ . dr. doc. Constant in C . G i u r e s c u de l a Univers i ta tea d i n B u c u r e ş t i ; l a 19 august 1973 a fost organizat u n simpozion închinat celei de a X X I X - a aniversare a zi lei de 23 August ; l a 18 septembrie 1973 s -a desfăşurat s i m pozionul dedicat c ă r t u r a r u l u i r o m â n G h . L a z ă r ; cu p r i l e j u l manifes tăr i lor consacrate aniversăr i i savantului r o m â n D i m i t r i e C a n t e m i r a fost organizat la 26 octombrie 1973 un simpozion omagial , ia r l a 23 decembrie 1973, c u p r i l e j u l expoziţiei f i latelice „Te s l ă v i m R e p u b l i c ă " , a fost organizat de asemenea u n simpozion, în c a d r u l c ă r u i a au luat cuvîntul ca invi taţ i : L u c i a n B e l c e a , preşedinte le Asociaţ iei Fi latel iş t i lor d i n R o m â n i a — F i l i a l a B u c u r e ş t i , Iosif M i c u d i n c a d r u l A . F . R . — B u c u r e ş t i .

A l ă t u r i de invitaţii menţionaţ i la aceste simpozioane au luat cuvîntul şi numeroşi specialişti ai M u z e u l u i .

P a r t i c i p ă r i la m a n i f e s t ă r i Cadre le de specialitate ale M u z e u l u i au p a r t i -şti inţifice cipat în c u r s u l anilor 1972—1973 la o serie de

m a n i f e s t ă r i ştiinţifice organizate în B u c u r e ş t i şi în ţ a r ă , unde a u prezentat c o m u n i c ă r i sau a u luat parte la discuţii le purtate.

Asemenea manifes tăr i ştiinţifice au avut loc l a Iaşi (dezbaterea organiza tă de Inst i tutul de istorie şi arheologie în t re 18—19 m a i 1972), la Piteşti (sesiunea şt i inţifică de c o m u n i c ă r i o r g a n i z a t ă de M u z e u l judeţean Argeş , la 24—25 m a i 1972), la Goleşti (sesiunea M u z e u l u i din localitate, 26 m a i 1972), la Constanţa (Sesiunea ştiinţifică organiza tă de M u z e u l de arheologie a Dobrogei, septembrie 1972), l a S a t u - M a r e (Sesiunea ţ inută cu p r i l e j u l împlinirii a 1 000 a n i de atestare docum e n t a r ă a oraşului , 6—8 octombrie 1972), l a O r a d e a (Sesiunea jubi l iară a M u z e u l u i din localitate, 2—5 noiembrie 1972), la B u c u r e ş t i (Sesiunea de c o m u n i c ă r i a C o m i tetului de C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e Social is tă a l M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i şi a M u z e u l u i de Istorie a M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i , 19—20 decembrie 1972 ; S i m p o z i o n u l Naţ ional de Pedagogie organizat de M i n i s t e r u l E d u c a ţ i e i şi î n v ă ţ ă m î n t u l u i şi de Inst i tutul de Şti inţe Pedagogice, decembrie 1972 ; Ses iunea de c o m u n i c ă r i şi referate a U n i v e r sităţii Populare B u c u r e ş t i , i anuar ie 1973 ; Ses iunea jubi l iară a Direcţiei M o n u m e n telor Istorice şi de A r t ă , 23—25 ianuarie 1973), la T i m i ş o a r a (Sesiunea jubi l iară a M u z e u l u i B a n a t u l u i , ianuar ie 1973), la D e v a (Sesiunea ştiinţifică a Comite tului de C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e Socialistă , m a i 1973), la Goleşti (Sesiunea M u z e u l u i d i n local i tate, m a i 1973), la B u c u r e ş t i (Sesiunea Şti inţif ică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de istorie a P a r t i d u l u i Comunist , a mişcăr i i revoluţ ionare şi democratice din R o m â n i a , iunie 1973), la C o n s t a n ţ a (Sesiunea de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de arheologie a Dobrogei, octombrie 1973), la O r a d e a (Sesiunea M u z e u l u i Ţări i Crişurilor , noiembrie 1973), la P i a t r a N e a m ţ (simpozionul d i n noiembrie 1973), la C r a i o v a (Sesiunea ştiinţifică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i Olteniei , noiembrie 1973).

www.mnir.ro


Călător i i de s tudii şi par t ic ipăr i Intre 17—30 septembrie 1973, M i r c e a D u m i t r i u Ia m a n i f e s t ă r i ştiinţifice a efectuat o că lă tor ie de studii , în c a d r u l

internationale acordului cul tura l , în R e p u b l i c a D e m o c r a t ă G e r m a n ă , cu care pri lej a luat cunoşt inţă de real izăr i le recente ale muzeografiei din ţ a r a prietenă.

î n t r e 19 noiembrie şi 8 decembrie, G a v r i l ă Sarafolean a efectuat o că lă tor ie de studii în U . R . S . S . , în cadrul acordului cul tural , cu care pr i le j a cercetat muzeele m a r i din Moscova, R i g a şi L e n i n g r a d .

în cadrul Congresului al V I I - l e a Internaţ ional de Estet ică , organizat l a B u c u reşti între 28 august — 2 septembrie 1972, L i v i u Ştefănescu a susţinut c o m u n i carea : „ L a m u s é o g r a p h i e roumaine contemporaine et l a formation ar t is t ique" .

î n cadrul celei de a I l - a Confer inţe de istoria Medic inei din 27—28 apri l ie 1973 de la Bucureş t i , L i v i u Ştefănescu a susţinut comunicarea : „Médicines b u c a -restois, remarquables représentants dans le sud-est europées de la culture nationale de la période précapi ta l i s te" .

L a Congresul a l X V - l e a M o n d i a l de Filozofie, organizat la V a r n a , R e p u b l i c a P o p u l a r ă B u l g a r i a , în t re 17—22 septembrie 1973 a participat L i v i u Ştefănescu c u comunicarea : „ L a muséographie — connaissance et enchentement" .

A c ţ i u n i cul tural -educat ive începînd din l u n a octombrie 1972 şi pînă la 31 decembrie 1973, Secţ ia c u l t u r a l - e d u c a t i v ă d i n c a d r u l M u z e u l u i a organizat l a M u z e u : p r e g ă

tirea propagandişt i lor din î n v ă ţ ă m î n t u l de partid, î n v ă ţ ă m î n t u l politic U . T . C . ; p regăt i rea ideologică a cadrelor didactice profesori de istorie d i n B u c u r e ş t i şi judeţul I l fov , în c a d r u l reciclări i ; c u r s u r i şi s e m i n a r i i speciale ale unor a n i de studiu de la Facul ta tea de istorie a Univers i tă ţ i i din B u c u r e ş t i , Inst i tutul de arte Plastice Nicolae G r i g o r e s c u d i n B u c u r e ş t i , Univers i ta tea de M a r x i s m - L e n i n i s m , secţ ia istorie ; cursur i le a 24 unităţ i de î n v ă ţ ă m î n t şco lar d i n capi tală .

P e n t r u ca să devină u n factor activ, dinamic , M u z e u l a organizat, pentru diferite categorii de auditori , cursur i şi c i c lur i tematice de confer inţe astfel : — „Istoria R o m â n i e i în m ă r t u r i i originale" , din octombrie 1972 şi pînă în iunie

1973, iar din octombrie 1973 a re început cu t ineri i U.T.C-işt i . L a acest curs predau specialişti ai muzeului .

— „Istoria R o m â n i e i în m ă r t u r i i originale" , curs p r i n corespondenţă cu t ineri d i n ţară , în t re octombrie 1972 — iul ie 1973 şi reluat în octombrie 1973.

— . .Istoria m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a R o m â n i e i în m ă r t u r i i originale" , pentru pre găt ire intensivă a t ineretului studios, în t re apr i l ie - iunie 1973, l a care a u predat specialişti ai muzeului .

— .Strategi i mil i tare şi bătălii celebre", început în octombrie 1973, l a care p r e d ă ca invitat general maior dr. Ion Cupşa.

— „Civilizaţie şi c u l t u r ă " , început în octombrie 1973, la care p r e d ă ca invitat M i h a i l Z a m f i r e s c u de la Univers i ta tea din Bucureş t i .

— ..Momente din istoria cul turi i şi spiritualităţii poporului r o m â n " , curs c u caracter de ateism ştiinţific, început din octombrie 1973, la care predau specialişti ai muzeului .

— . .Pagini d i n istoria R o m â n i a " , curs pentru participantele l a C l u b u l F e m e i a sec. X X , început din octombrie 1973, l a care predau specialiste ale muzeului .

— „Istoria R o m â n i e i în imagini şi exponate", curs pentru informarea t inerilor filatelişti, început d i n decembrie 1973, l a care predau specialişti a i m u z e u l u i . — ..Şapte prelegeri geto-dace", c u r s pentru cadrele didactice, început d i n octombrie

1973 şi la care predau specialişti ai M u z e u l u i şi profesori de l a Univers i ta tea din Bucureşt i .

— ..Patru confer inţe despre B i z a n ţ " . început din decembrie 1973, l a care expune I. D. Ştefănescu.

C u r s u r i l e şi c ic lur i le tematice de confer inţe a u fost u r m ă r i t e de un numeros public : ele dau posibilitatea cunoaşteri i sistematice, temeinice a valorosului pa t r i moniu naţional a l muzeului .

www.mnir.ro


Cercetarea muzeograf ică c u l t u r a l - e d u c a t i v ă de tip interdiscipl inar psiho-socio-pedagogic, î n t r e p r i n s ă şi real izată de m e m b r i i secţiei cul tural -educative , a s e m nalat modalitatea interesantă şi eficientă sub raport psiho-pedagogic a folosirii n u n u m a i a prelegerii teoretice, u r m a t ă de viz i ta în f a ţ a v i t r inelor cu m ă r t u r i i originale, ca modalitate a acţiunii cul tural -educat ive a muzeului , ci şi î m b i n a r e a celui de a l treilea analizor , şi a n u m e m i ş c a r e a , d i n a m i s m u l pe care îl posedă f i l m u l . Aşa au fost organizate programele : — „ V a c a n ţ a ş c o l a r ă l a M u z e u l N a ţ i o n a l " , în l u n a apri l ie 1973, prelegerile f i ind

susţinute de specialiştii muzeului . — „Istorie l i t e r a r ă şi f i l m " , în luni le a p r i l i e - i u n i e 1973, prelegerile f i ind susţ inute

s i m u l t a n de specialişti a i muzeului şi ai M u z e u l u i L i t e r a t u r i i R o m â n e . — „Est ival '73", prelegerile f i ind susţinute de specialiştii mu zeu l u i şi profesori de

la Univers i ta tea d i n B u c u r e ş t i . — „Istoria R o m â n i e i în imagini şi m ă r t u r i i " , prelegerile f i ind susţinute de specia

liştii muzeului , început în decembrie 1973. — „Fi le din cronica luptei comunişt i lor pentru o R o m â n i e liberă, social is tă" , prele

gerile f i ind susţinute de specialiştii muzeului , începînd din octombrie 1973. F i l m e l e istorice ale cinematografiei noastre a u fost combinate cu f i lme isto

rice ale cinematografiei d i n alte ţăr i , pentru a m a r c a locul şi ro lul istoriei R o m â n i e i în contextul istoriei universale .

Acordînd o atenţ ie spori tă educări i patriotice a tinerei generaţi i , M u z e u l a organizat un a n s a m b l u de acţiuni variate , a t r ă g ă t o a r e , folosind mij loace directe : — P r o g r a m u l desfăşurat în luni le m a i - i u n i e 1973, inti tulat „De la B l a j la I s l a z " ,

a c u p r i n s peste 6 500 de t ineri , care au vizi tat expozi ţ ia t e m a t i c ă „Revoluţ ia R o m â n ă de la 1848" şi au part ic ipat în f i n a l l a u n concurs cu premii .

— P r o g r a m u l desfăşurat în luni le iul ie-august 1973, intitulat „ T e s lăvim August 1944", a cuprins peste 8 000 de t ineri din B u c u r e ş t i şi d i n ţa ră , care au vizitat sala 44 a m u z e u l u i şi s -a încheiat cu completarea u n u i test pedagogic de progres educativ.

— „ P r o g r a m complet de istoria R o m â n i e i " , curs teleşcoală la care şi -au dat concursul specialişti ai muzeului .

— P r o g r a m de emisiune radio în patru teme, p r i v i n d patr imoniul muzeului , emis în l u n a august 1972.

— Concurs radiodifuzat în l u n a august şi repetat în l u n a septembrie cu tema „Pr in M u z e u l de Istorie a l R . S . R . " , încheiat cu premii .

— „ P r o g r a m e cultural-art ist ice , montaje l i terar - is torice" c u şcoli şi organizaţii ale pionierilor din capitală . î n 1972 au fost realizate 8 m a n i f e s t ă r i de acest gen şi în 1Θ73 u n n u m ă r de 19, pr i le jui te de diferite evenimente istorice, c o m e m o r ă r i , aniversăr i .

— „Expoziţ i i filatelice ale tinerilor colec ţ ionari" din Bucureş t i , pri lejuite de evenimente istorice : 24 ianuarie , 16 februarie s.a.

C u aceleaşi bune rezultate au fost realizate în 1973 u n n u m ă r de 6 seri muzeal-art is t ice , l a care ş i -au dat concursul artişti de la T e a t r u l Naţional , solişti ai Operei R o m â n e , ai T e a t r u l u i de Operetă , C o r u l M a d r i g a l şi f o r m a ţ i a c o r a l ă clasică Menuet ; au făcut prezentăr i specialişti ai muzeului . T r e i ser i muzeal -ar t is t ice au avut loc în sala 28, dedicate lui M i h a i V i t e a z u l , în zilele de 21 m a i , 9 şi 16 august 1973. A l t e trei au avut loc în m i j l o c u l expoziţiei j u b i l i a r e D i m i t r i e Cantemir , l a 26 octombrie, 17 şi 18 decembrie 1973.

Act ivi ta tea C a b i n e t u l u i Didactic , i m p o r t a n t ă real izare a M u z e u l u i nostru, a cuprins atît cercetarea şti inţifică a relaţiei M u z e u - P u b l i c , cît şi atenta s u p r a veghere a relaţiei derivate : Muzeu-Şcoală . Rezultate par ţ ia le au fost publicate în reviste de specialitate.

Pe lîngă cercetarea cu caracter fundamental şi aplicativ, C a b i n e t u l Didact ic a desfăşurat o activitate di rec tă de dotare — în conformitate cu indicaţii le H o t ă -rîrii C . C . a l P . C . R . din 18—19 iunie 1973, începută chiar din septembrie 1973 — a unităţ i lor din î n v ă ţ ă m î n t c u mater ia l didactic , fotografii de pe m ă r t u r i i originale, în 1972 şi 1973 a u fost realizate 28 de Cabinete şcolare model de istorie şi au fost dotate 544 de unităţi şcolare cu mater ia l didactic complet p r i v i n d istoria României , î n 1972—1973 Cabinetul a realizat 4 t ipuri de seturi şi u n a l b u m documentar D i m i t r i e C a n t e m i r .

L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

www.mnir.ro

PUBLICAŢIILE MUZEULUI D E ISTORIE A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

P a t r i m o n i u l Muzeului , atît p r i n valoarea lui istorică şi art is t ică , cît şi p r i n

interesul p r i m o r d i a l documentar, a suscitat — încă din momentul înfiinţării şi m a i

ales c u p r i l e j u l fest ivi tăţ i lor de inaugurare — a t e n ţ i a unei largi opinii publice

din ţ a r ă şi de peste hotare, af luenţa de vizitatori f i ind o t e m e i n i c ă dovadă a d r a

gostei şi a t a ş a m e n t u l u i acestora pentru trecutul poporului r o m â n . Numeroş i v i z i

tatori îşi manifes tă dor inţa de a avea reproduceri artistice ale unor exponate v i z i o

nate sau variate t ipări turi cu imagini ale celor m a i reprezentative obiecte muzeale.

V e n i n d în în t împinarea dorinţei vizitatorilor şi to todată pentru a populariza

şi difuza cunoştinţele despre preţ ioasele valor i muzeale , s -au i m p r i m a t : cărţi

poştale (color şi alb-negru) , oglindind unele obiecte de înal tă semnif ica ţ ie ; p l i a n t u l

Ghid, în care se af lă p l a n u l sălilor expozi ţ ionale şi c i rcui tul vizitării lor ; p l iantul

Columna lui Traian, cuprinzînd scene de pe acest monument-ac t a l naşteri i popo

r u l u i r o m â n .

A p o i s-a iniţiat editarea de lucrăr i m a i s imple : microalbume, broşuri , p l a chete etc. M i c r o a l b u m u l Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România (32 p.), pe a c ă r e i c o p e r t ă este reprodusă m o n u m e n t a l a f a ţ a d ă a clădirii , prezintă cele 8 secţii muzeale î n t r - u n comentariu succint, însoţit de 53 fotografii, reflectînd momente istorice şi aspecte expozi ţ ionale importante d i n unele săli.

A v î n d 18 fotografii imprimate în policromie şi o schi ţă a sălii cu vi t r inele

în care se află expuse inest imabile obiecte artistice lucrate de-a l u n g u l mileni i lor

d i n metale şi pietre preţioase, m i c r o a l b u m u l Tezaurul istoric (16 p.) este editat în

1. r o m â n ă , cît şi în l i m b i l e f ranceză , engleză, g e r m a n ă , rusă, spaniolă — pentru

a fi ut i l şi vizitatorilor de peste hotare.

P l a c h e t a - m i c r o a l b u m Istorie medie (12 p.), a l căre i succint expozeu istoric

reliefează evenimentele cardinale ale istoriei noastre feudale oglindită în sălile

secţiei rtspective, conţine 18 fotografii, d i n care 6 sînt pol icromii .

V o l u m u l Ghid istoric (140 p.) — editat şi în l i m b i l e f r a n c e z ă , engleză, r u s ă ,

spaniolă, g e r m a n ă — conţ ine o expunere ştiinţifică r e z u m a t i v ă (avînd ca bază

d o c u m e n t a r ă exponatele etalate în cele peste 50 de săli) a formări i , dezvoltării

şi evoluţiei societăţii de pe teritoriul României , începînd d i n zorii apariţ iei omului

şi pînă în epoca a c t u a l ă . E x p o z e u l istoric este i lustrat p r i n cele 107 fotografii, în

www.mnir.ro

310 A L . D . V A S I L E

care sînt reproduse cele m a i reprezentative şi valoroase obiecte, panouri sau aspecte din unele săli.

C u p r i l e j u l organizări i manifes tăr i lor cul tural -educat ive şi aniversative, a expoziţ i i lor j u b i l i a r e , simpozioanelor şi sesiunii ştiinţifice — care sînt m e n ţ i o n a t e în ar t icolul precedent — M u z e u l nostru a editat pentru fiecare în parte invitaţii c u programul adecvat , af işete tematice ş.a.

C u p r i l e j u l fest ivi tăţ i lor a n u l u i revoluţ ionar 1848, s -a editat p lacheta -a lbum Revoluţia de la 1848 în ţările române (16 p.), avînd 37 fotografii şi două policromii , în care sînt i lustrate cele m a i semnificat ive momente şi personali tă ţ i ale acestui eveniment d i n istoria n o a s t r ă naţ ională .

D e asemenea, aniversarea t r icentenarului naşteri i a pr i le jui t t ipăr i rea micro-a l b u m u l u i Dimitrie Cantemir 1673—1973, care cupr inde o s c u r t ă re t rospec t ivă atît a s u p r a vieţii politice, cît şi a activităţ i i ş t i inţifice desfăşura tă de marele patriot r o m â n , care p r i n renumele său de umanist şi savant constituie o m î n d r i e a ţării noastre.

I n l u c r ă r i l e editate de M u z e u l nostru, comentar iul istoric este s p r i j i n i t pe mater ia lu l expus în sălile expozi ţ ionale şi pe care vizi ta torul are p r i l e j u l să-1 admire .

A L . D . V A S I L E

www.mnir.ro

R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

www.mnir.ro

BUCUREŞTI. M A T E R I A L E D E ISTORIE ŞI M U Z E O G R A F I E , Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti

I X , 1972, 454 p. + 1 pl.

M u z e u l de Istorie a M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i a sărbător i t , î n t r - u n c a d r u festiv, împlinirea unei j u m ă t ă ţ i de veac de activitate. Momentul a fost evocat în c a d r u l unei a d u n ă r i j u b i l i a r e u r m a t ă de sesiunea şti inţifică ce s-a bucurat de p r e z e n ţ a unui însemnat n u m ă r de cadre d i n î n v ă ţ ă m î n t u l superior, ce rce t ă t or i d i n B u c u reşti, C l u j , Iaşi, T i m i ş o a r a , c o n d u c ă t o r i ai diferitelor muzee din ţa ră , precum şi reprezentanţi ai unor instituţii de stat cultural -ş t i inţ if ice .

Cuvîntul de deschidere a fost rostit de A m z a S ă c e a n u , preşedinte a l C o m i tetului de C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e Socialistă al M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i . A u r m a t cuvîntul de salut adresat de : Ion Borca , v icepreşedinte a l C o n s i l i u l u i Popular al M u n i c i p i u l u i Bucureşt i ; prof. dr . Ş tefan Ştefănescu , directorul Inst i tutului de istorie „Nicolae Iorga" , preşedintele Secţiei de istorie şi arheologie al A c a d e m i e i de Şt i inţe Sociale şi Politice ; prof. I u l i a n Antonescu, director a l Direcţiei muzee d i n C o n s i l i u l C u l turii şi Educaţ ie i Socialiste ; dr. F l o r i a n Georgescu. director a l M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i Social iste R o m â n i a ; acad. prof. dr. Constant in Daicovic iu , directorul M u z e u l u i de istorie a l T r a n s i l v a n i e i . Petre Dache, directorul M u z e u l u i de istorie a Capi ta le i , în cuvîntul său Cinci decenii de activitate a Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, expune retrospectiv bogata activitate desfăşurată de muzeu şi a r a t ă că întregul colectiv de m u n c ă este hotărî t să răspundă „cu competenţă , pasiune şi devotament nobilelor îndatorir i ce stau în fa ţa n o a s t r ă " .

V o l u m u l I X — Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, care face obiectul prezentăr i i de faţă , cupr inde lucrăr i le acestei sesiuni şti inţifice jubil iare .

D i n u Rosetti , în comunicarea Importanţa cercetărilor arheologice bucureştene din perioada 1923—1948, a r a t ă c ă rezultatele valoroaselor sale studii au fost p u b l i cate în reviste de specialitate d i n Capi ta lă şi d i n s t ră inăta te .

Eugen C o m ş a aduce contribuţii noi în l e g ă t u r ă cu c u n o a ş t e r e a plastici i c u l turii Dudeşti în comunicarea Figurile antropomorfe descoperite la Dudeşti.

Mioara T u r c u , în Vestigii getice cercetate in Bucureşti, evidenţiază cul tura daco-getică d i n sec. I I I — I î.e.n. pe teri toriul actual a l Capitalei , unde au fost descoperite peste 20 centre getice, plasate de p r e f e r i n ţ ă pe m a l u r i l e r îuri lor Sabar , Dîmboviţa şi Colentina.

Victor Teodorescu, în comunicarea Centre meşteşugăreşti din sec. V—VI—VII e.n. în Bucureşti, a r a t ă că p r i n descoperiri arheologice de la T e i (piesă — model pentru fibulă), D ă m ă r o a i a (cuptor de olar) . P i a ţ a de f lori , C a s a A r m a t e i , M i l i t a r i , Străuleşti, Măicăneşti , S t r ă u l e ş t i - L u n c a , Soldat G h i v a n Nicolae, este a t e s t a t ă existenţa unor centre meşteşugăreşt i pe teritoriul Bucureşt iului .

Panait I . Panait , în Dezvoltarea cercetărilor arheologice medievale la Bucureşti în anii 1953—1971, menţ ionează str însa l e g ă t u r ă dintre descoperirile arheologice şi începuturile Bucureşt iului ( for tăreţe dat înd d i n a doua j u m ă t a t e a sec. al X I V - l e a ; amplasarea sa tului Măicăneşt i pe Colent ina din vremea l u i M i r c e a cel Bătrîn) ; se reliefează i m p o r t a n ţ a descoperirilor f ă c u t e la C u r t e a Veche.

www.mnir.ro

314 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

Ştefan Ol teanu, în comunicarea Vechi preocupări de reducere a minerelului de fier pe teritoriul oraşului Bucureşti, a r a t ă că descoperirile arheologice de la B r a g a d i r u , Căţelu N o u (sec. I I I — I î .e.n.), Străuleşt i , C i u r e l u (sec. V I — V I I e.n.), P i a ţ a de flori , A l b a , Mogoşoaia — Buftea (sec. X — X I I I e.n.) d e m o n s t r e a z ă o bogată activitate de e x t r a c ţ i e , reducere şi prelucrare a minereului de fier.

Constant in Şerban , în Rolul Bucureştilor în formarea culturii orăşeneşti în evul mediu, pe baza u n u i bogat mater ia l de arhivă şi publicat, i lustrează existenţa unei cul tur i propri i a oraşelor d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , pe p r i m plan situîn-du-se, începînd d i n sec. a l X V I I - l e a de cînd devine capi ta lă , Bucureş t iul , unde se c o n c e n t r e a z ă valor i cul turale de m a r e i m p o r t a n ţ ă ; se re levă că începînd cu j u m ă t a t e a sec. al X I X - l e a , Bucureş t iul se impune hotărî tor în crearea culturi i naţ ionale r o m â n e .

L u d o v i c Demeny, în lucrarea Bucureşti centrul de tiparniţă în sec. al XVI-lea, rel iefează ro lul ieromonarhului L a v r e n t i e şi a l ucenicului său, care au desfăşurat o bogată activitate t ipografică , t ipărind la sfîrşitul sec. a l X V I - l e a , l a m ă n ă s t i r e a P l u m b u i t a , Tetraevanghelul slavon şi Psaltirea slavonă.

Nicolae V ă t ă m ă n a u , în Studiul medicinii la Academia Domnească de la Sf. Sava, a r a t ă că începînd probabil de l a 1707 la A c a d e m i a Sf. S a v a d i n B u c u reşti s -a predat u n curs de medic ină teoret ică .

Ioana Oristache Panai t , în Tipăritura bucureşteană din al XVIII-lea veac în satele transilvănene, a r g u m e n t e a z ă legătura , p r i n intermediul t ipări turi lor , între B u c u r e ş t i şi sate t ransi lvănene , menţ ionîndu-se c ă numeroase căr ţ i t ipări te în Capi ta lă a u a juns pînă în localităţi foarte izolate d i n T r a n s i l v a n i a , c u m ar fi de pildă : T r e s t i a (Hunedoara) , S o m e ş u l Rece ( C l u j ) , Poieni (Alba) etc.

A r i s t i d e Ştefănescu, în Locul mănăstirii Chiajna în arhitectura celei de-a două jumătăţi a sec. al XVIII-lea din Cîmpia Română, a r a t ă că m ă n ă s t i r e a C h i a j n a este o const ruc ţ ie originală, reprezentînd d i n punct de vedere arhitectural o real izare deosebită p r i n î m b i n a r e a elementelor neoclasice t impuri i cu elemente t radi ţ ionale r o m â n e ş t i d i n perioada postbr încoveniană .

M a r i a Stan , în Tineri bucureşteni plecaţi la studii în străinătate în sec. al XIX-lea, a r a t ă c ă pentru constituirea u n u i valoros corp de cadre didactice au fost acordate burse de c ă t r e stat unor t ineri , pentru a studia în s t ră inăta te .

I o n Ionaşcu, în Bucureştii şi studenţii transilvăneni în străinătate, a r a t ă că p r i n înf i inţarea de c ă t r e studenţii t ransi lvăneni , ce s tudiau în Bucureş t i , a societăţii „ T r a n s i l v a n i a " l a 23 iunie 1867 (preşedinte a fost ales is toricul şi jur is tul A . P a p i u - I l a r i a n ) se as igură burse necesare s tudiului în ţări occidentale a unor meri tuoşi t ineri t ransi lvăneni .

Margareta S a v i n şi C r i s t i n a D i n u , în Xavier Villacrosse, arhitect al Bucureştilor (1837—1855), i lustrează activitatea acestui arhitect, care în p r i m a j u m ă t a t e a sec. a l X I X - l e a , a contribuit la modernizarea Capitale i .

R a d u Ştefan C i o b a n u , în comunicarea Oraşul Bucureşti în politica balcanică a Iui Ş e r b a n Cantacuzino, evidenţiază rolul Bucureşt iului , care, da tor i tă lui Şerban Cantacuzino , devine centrul politic şi cul tura l a l popoarelor balcanice care luptau contra stăpînirii otomane.

D a n B e r i n d e i rel iefează rolul m a j o r a l Bucureş t iului în t i m p u l mişcăr i i revoluţ ionare de l a 1821, cînd a fost p r i n c i p a l u l teatru de d e s f ă ş u r a r e a evenimentului , în c o m u n i c a r e a Mişcarea revoluţionară din 1821 la Bucureşti.

L a sesiune au m a i fost prezentate c o m u n i c ă r i ce au st î rni t interesul celor prezenţi . A ş a de exemplu A u r e l i a n Sacedoţeanu, în Etnografia bucureşteană în sec. al XVIII-lea, î n d e a m n ă l a cercetarea u n u i important mater ia l documentar : pomelnicele aflate în biserici bucureştene , care conţin informaţi i interesante. L i v i u Ştefănescu , în Oraşul Bucureşti în perioada de trecere de la feudalism la capitalism, prez intă aspecte în legă tură cu dezvoltarea Capi ta le i între 1750—1850. Vasi le Novac , în comunicarea Goleştii în istoria Bucureştilor, face un scurt istoric al f a m i l i e i Golescu, d o c u m e n t a t ă istoric încă d i n sec. a l X V - l e a , evidenţiind rolul deosebit pe care m e m b r i i acestei f a m i l i i l - a u jucat în v i a ţ a Capi ta le i în momente importante.

www.mnir.ro

R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I 315

M a r i a H u m i n i c - T e c l e a n , în Bucureştii şi Iaşii în lupta pentru Unire, ev i denţiază noi aspecte ale luptei pentru Unire , ale patr iot ismului unioniştilor, pre -zentînd date noi în legă tură cu alegerea domnitorului A l . I . C u z a şi cu mutarea capitalei la B u c u r e ş t i .

A u r e l i a B u n e a , în Rolul politic al Bucureştilor în lupta pentru desăvîrşirea statului unitar român (1891—1895), prezintă date în legă tură cu a jutorul acordat de oraşul B u c u r e ş t i s tudenţi lor t ransi lvăneni m e m o r a n d i ş t i şi întregii lupte naţ ionale pentru desăvîrş i rea unităţii de stat.

Nicolae C i a c h i r , în Bucureşti — important centru de sprijin al luptei popoarelor din Balcani (1875—1877), pe baza u n u i mater ia l de a r h i v ă r o m â n e s c , bulgar , sîrb, muntenegrean, rel iefează r o l u l Bucureş t iului după redeschiderea crizei orientale pînă în apri l ie 1877 ; se a r a t ă s p r i j i n u l acordat luptei contra j u g u l u i otoman a popoarelor d i n B a l c a n i de c ă t r e s tatul r o m â n şi de c ă t r e populaţie .

A n a Bene, în Locul Bucureştilor în cadrul frămîntărilor politice din România în ajunul celui de-al doilea război mondial, prezintă succint perioada d i n preajma celei d e - a doua conflagraţ i i mondiale, c a r a c t e r i z a t ă p r i n grupăr i şi regrupări de forţe în lupta pentru putere, p r e c u m şi p r i n manifestaţ i i ale maselor populare.

Nicolae Copoiu, în Tradiţiile Comunei din Paris în organizaţiile muncitoreşti bucureştene pînă la crearea P.C.R., re l iefează ecoul C o m u n e i în organizaţ ia din Bucureş t i , menţ ionîndu-se că evenimentul a fost prezentat în presa m u n c i torească.

Ion Iacoş, în Contribuţia clubului muncitorilor din Bucureşti la afirmarea principiilor de organizare şi de luptă a proletariatului din România în anii 1899—1901, prezintă continuarea mişcăr i i munci toreş t i şi socialiste după 1899 (dezorganizarea t e m p o r a r ă ) .

Gheorghe Comloşan, în Socialiştii bucureşteni in fruntea luptei pentru făurirea partidului consecvent revoluţionar în România (iulie 1919 — ianuarie 1920), scoate în evidenţă activitatea celei m a i importante secţii a P a r t i d u l u i Social is t d i n România în lupta pentru c r e a r e a P . C . R .

Gheorghe Une , în Bucureştiul important centru al luptei pentru crearea Partidului Comunist Român (1918—1921), a r a t ă c ă în B u c u r e ş t i s -a desfăşurat o amplă ac ţ iune p e n t r u crearea P . C . R .

Nicolae G . Munteanu, în Bucureşti — capitală revoluţionară a organizaţiilor şi luptelor muncitoreşti (1918—1933), a r a t ă c ă în c iuda opoziţiei clasei dominante şi a cercuri lor moderate d i n m i ş c a r e a m u n c i t o r e a s c ă , B u c u r e ş t i u l a devenit ce l mai important centru a l luptei clasei muncitoare d i n ţ a r a noastră .

M a r i n C . Stănescu, în comunicarea Opinia publică bucureşteană faţă de procesul din Dealul Spirii, scoate în evidenţă acţ iunile de solidaritate cu cei judecaţi şi s p r i j i n u l acordat acestora de personali tăţ i de c u l t u r ă ale v r e m i i .

Gheorghe I . Ioniţă, în Oraşul Bucureşti, centrul pivot al mişcării antifasciste din România, pe baza u n u i bogat mater ia l documentar i lustrează ro lul B u c u r e ş tiului în lupta contra fasc ismului .

Ion B a b i c i , în Bucureşti — centru al mişcării de solidaritate internaţională o proletariatului român (1921—1939), a r a t ă că B u c u r e ş t i u l a fost o p r e z e n ţ ă a c t i v ă în cadrul manifes tăr i lor in ternaţ ionale în perioada interbelică .

T r a i a n Udrea , în Bucureşti — centrul pregătirii şi înfăptuirii insurecţiei armatei din august 1944, evidenţiază rolul Capi ta le i în p r e g ă t i r e a insurecţiei şi influienţa victoriei din B u c u r e ş t i în în t reaga ţ a r ă ; se a r a t ă c ă în formarea B . N . D . şi F . U . M . rolul hotăr î tor a revenit P . C . R .

D u m i t r u Tuţu, în Momente ale insurecţiei naţionale antifasciste oglindite in documente germane ale vremii, a r a t ă că insurecţ ia a fost p r e g ă t i t ă ex t rem de atent, constituind o a d e v ă r a t ă surpriză pentru germani ; pentru a c e a s t ă lucrare a

www.mnir.ro


fost studiat J u r n a l u l de operaţiuni a l grupului de armate „ U c r a i n a de s u d " şi rapoartele agenţi lor nazişti .

P e t r u B u n t a , George Protopopescu, în Aspecte din lupta maselor bucureştene pentru instaurarea guvernului revoluţionar democratic (mitinguri şi demonstraţii), rel iefează rolul m a j o r a l maselor bucureştene , care, p r i n mit inguri şi demonstraţ i i în favoarea forţelor democratice, au înlă tura t guvernele S ă n ă t e s c u şi Rădescu , instaurînd g u v e r n u l dr. P e t r u G r o z a .

Gheorghe Ţuţui , în Dezvoltarea organizaţiei P.C.R. Bucureşti în anii revoluţiei democrat-populare, a r a t ă că par t idul s -a transformat în partid de m a s ă , fapt i lustrat de c r e ş t e r e a n u m e r i c ă şi p r e g ă t i r e a ideologică, p r e c u m şi p r i n l e g ă t u r a p e r m a n e n t ă a par t idului cu masele, antrenarea acestora la v i a ţ a polit ică a ţării .

D a n Nicolae, în Clasa muncitoare bucureşteană şi evoluţia ei în anii construcţiei socialiste, a r a t ă c ă dator i tă rolului economic a l Bucureşt iului se dezvoltă din punct de vedere cantitativ şi caî i tat iv , în ani i orînduirii socialiste, c lasa muncitoare.

V i c t o r i a R o m a n , în lucrarea Tipografii folosite de mişcarea socialistă şi muncitorească din Bucureşti în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, prezintă tipografi i le unde au fost publicate pr imele periodice ale mişcăr i i munci toreş t i şi socialiste.

M a u r i c i u K a n d e l , în Şcoli şi dascăli în Bucureşti în primele două decenii ale sec. al XX-lea, e v o c ă dascăli care a u predat l a şcoli d i n Capi ta lă l a început de veac.

G e l c u Maksutovic i , în Rolul intelectualităţii bucureştene în propagarea ştiinţei şi culturii în anii socialismului, evidenţiază contr ibuţ ia intelectuali tăţi i d i n capitală , p r i v i n d dezvoltarea ştiinţei şi cul tur i i naţionale .

A l e x a n d r u Mihăi leanu, în Urbanistica în concepţia P.C.R. — 1921—1924, a r a t ă că urbanist ica b u c u r e ş t e a n ă a fost încă de l a crearea par t idului în atenţia sa, iar după 1944 devine o ac ţ iune p r a c t i c ă .

T r a i a n Ştefănescu , în Dezvoltarea oraşului Bucureşti în anii socialismului, s u r p r i n d e pr incipi i le şi problemele esenţiale p r i v i n d dezvoltarea Capi ta le i .

A u r e l i a n Motomancea şi Dragoş Bugă , în Evoluţia demografică a oraşului Bucureşti de la Unirea Principatelor Române pînă în zilele noastre, analizează căi le de c reş tere a populaţiei Capi ta le i d u p ă 1859, dar mai ales d u p ă p r i m u l război m o n d i a l .

Ş tefan Ionescu, în Structura socială a populaţiei oraşului Bucureşti în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, pe baza statisticilor din 1863 şi 1899 reliefează faptul că la sfîrşitul sec. al X I X - l e a ia sfîrşit procesul de matur izare a proletar ia tului ca u r m a r e a dezvoltării industr iei Capi ta le i .

A u r e l D. Petrescu, în Semnificaţia recensămîntului din 1878 la Bucureşti, face o prezentare din punct de vedere edili tar şi social a Capi ta le i t înărului stat independent r o m â n .

E l i s a b e t a Ioniţă, în Activitatea organizaţiei P.C.R. Bucureşti oglindită în Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, a r a t ă fe lul c u m este i lustrată în m u z e u a c e a s t ă activitate bogată.

P u b l i c a ţ i a m a i cupr inde recenzii , note ; astfel Constant in Ş e r b a n semnează mater ia lu l Bucureşti, materiale de istorie şi muzeografie, VIII, 1971, Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti ; E leonora Cofas — Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti 1921—1971 ; M a r i a C o j o c ă r e s c u — Medalia şi insigna bătute cu prilejul semicentenarului Muzeului de istorie a Municipiului Bucureşti. I n cronică este p r e z e n t a t ă activitatea de cercetare, depistare şi conservare a patr imoniului muzeistic .

L u c r a r e a Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, nr. I X , 1972, prin varietatea problemelor ce le cuprinde, reprezintă u n valoros ajutor pentru specialişti .

E M I L D U M I T R E S C U

www.mnir.ro

A P V L V M . A C T A MVSEI A P V L E N S I S . IN MEMORIAM A V R A M IANCU 1872—1972,

vol. X , 1972, 888 p.

Prestigioasa publicaţ ie a M u z e u l u i de istorie d i n A l b a I u l i a a a juns la al X - l e a v o l u m în a n u l 1972, păstr înd întî ietatea f a ţ ă de alte două cunoscute reviste p r i v i n d studiile istorice din T r a n s i l v a n i a , a junse în acelaşi an l a al I X - l e a n u m ă r : A c t a Musei Napocensis şi Sargetia.

Colegiul de redac ţ ie a l revistei are în frunte cî ţ iva cerce t ă t or i cunoscuţi : G h . Anghel , directorul M u z e u l u i ; Ion B e r c i u , redactor responsabil , veteranul muzeului apulens, iniţ iatorul şi animatorul revistei ; A l e x a n d r u Popa, redactor responsabil , şi loan A l . A l d e a , secretar de redacţ ie .

C a şi în volumele anterioare, revista „ A p u l u m " în t runeş te o m u l ţ i m e de cerce tă tor i d i n toate colţuri le ţării . Colegiul de redacţ ie a ştiut, ca totdeauna, să depăşească spir i tul local de izolare şi să f a c ă din revista unui muzeu judeţean o prestigioasă carte de istorie a români lor .

Prest igiul acestei publicaţii a depăşit de mult graniţele ţării , ceea ce e x p l i c ă prezenţa şi în acest v o l u m a numelor unor istorici străini , C h . J . G u y o n v a r c ' h şi H . Wilsdorf .

A n u l 1972 a coincis c u s ă r b ă t o r i r e a centenarului morţ i i l u i A v r a m I a n c u , luptător pentru libertate socială şi naţ ională . S u m a r u l propriu-zis a l revistei , dedicată, c u m reiese şi din frontispiciul acesteia, m a r e l u i patriot, începe cu evocarea s e m n a t ă de E u g e n H u l e a despre Personalitatea istorică a lui Avram Iancu — Restrospectivă la centenarul morţii sale — (p. X V — X L ) .

R e v i s t a cuprinde două m a r i părţi : Studii ; Comunicări şi Note ; l a acestea se adaugă, la sfîrşit, o Cronică. S e publ ică o serie de studii de istorie veche şi arheologie, istorie medie, istorie m o d e r n ă . U n loc î n s e m n a t îl deţin epigrafia şi n u m i s matica, în paginile v o l u m u l u i se publică şi c î teva studii şi note de etnografie.

Arheologia comunei pr imi t ive este prezentă p r i n c î teva studii . S u b titlul Şantierul arheologic Ghirbom (corn. Berghin, jud. Alba), (Săpăturile din 1967) l, loan A l . A l d e a prezintă o in teresantă a ş e z a r e preis tor ică (pp. 3—18) ; c e r c e t ă r i l e au a r ă t a t aici ex is tenţa m a i multor nivele de c u l t u r ă m a t e r i a l ă , aparţ inînd cul tu rilor Criş, Coţofeni, Wietenberg, L a t è n e şi epocii prefeudale. Prezent înd Necropola scitică de la Blaj (p. 19—64), V a l e n t i n V a s i l i e v descrie 7 morminte scitice descoperite în t împlător la B l a j în anii 1968—1969 ; pe baza acestora, autorul face o analiză a m ă n u n ţ i t ă a raporturi lor existente între grupul scitic t rans i lvănean şi necropolele scitice de la nordul Mări i Negre. E u g e n Comşa , Contribuţii la riturile funerare din secolele II—/ e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea) (p. 65—78), prezintă rezultatele cerce tăr i lor din 1966—1968 de la „Grindul lui Muşat" ; autorul atr ibuie acest a n s a m b l u funerar geto-dacilor, înt î lnindu-se şi unele influenţe celtice (sacrifici i umane) .

1 O eroare de tipar s -a strecurat în titlu, unde, în paranteză , apar Săpăturile din 1962 ; d i n text rezul tă însă că este vorba de a n u l 1967.

www.mnir.ro

318 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T A U !

L a r u b r i c a Comunicări şi note, D . B e r c i u prezintă Un import roman dintr-o aşezare geto-dacă din cîmpia Munteniei (p. 661—667) ; este vorba de o a t a ş ă de bronz descoperi tă în t împlător în aşezarea g e t o - d a c i c ă de la Popeşti , pe A r g e ş ; piesa, s i n g u r a de acest fel descoperi tă pînă a c u m în c împia R o m â n ă , găseşte analogii la o serie de vase p r e v ă z u t e c u astfel de anse de origine i talică, descoperite în cetăţ i le dacice de l a Costeşti , P i a t r a Roşie şi Pecica .

E p o c a r o m a n ă în D a c i a este prezentă p r i n mai multe studii şi note de arheologie şi epigrafie.

Reţ ine a tenţ ia în p r i m u l rînd s t u d i u l semnat de W a n d a W o l s k i şi I . B e r c i u , Contribuţie la problema mormintelor romane cu dispozitiv pentru libaţiile funerare (p. 107—119). P o r n i n d de la descoperirea pe teri toriul Dac ie i a două morminte pre-zentînd orifici i pentru libaţii f u n e r a r e 2 , autorii trec în revis tă exemplele cunoscute d i n I m p e r i u l roman, u r m ă r i n d a determina di fuziunea lor geograf ică şi originea e t n i c ă a celor care a u manifestat p r e f e r i n ţ ă pentru acest tip : s c lavi sau liberţi , probabil de origine or ientală .

O minuţ ioasă prezentare a rezultatelor campaniei de c e r c e t ă r i arheologice din 1968 face N . G u d e a , Castrul roman de la Bologa (p. 121—149).

Interesante sînt prezentăr i le l u i V a s i l e Moga, Detştmentele legiunii a Xlll-a Gemina in Dacia (p. 151—164)3 şi C . Bar t , Scurte observaţii cu privire la urmele medico-sanitare de la Apulum (p. 721—726).

I n c a d r u l unei m a i vechi p r e o c u p ă r i de real izare a u n u i repertoriu a l reprezentăr i lor bacchice din D a c i a r o m a n ă , C . Pop, Reprezentări din Dacia dedicate lui Liber Pater şi acoliţilor săi (p. 173—181), ne prezintă 12 noi piese inedite din pia t ră , t e r a c o t ă şi bronz.

Descoperiri le epigrafice au adus în u l t i m i i a n i o serie de ştiri noi pr iv ind istoria Dac ie i romane. A t r a g a tenţ ia p r i n inedi tul informaţi i lor s tudii le semnate de I . B e r c i u şi Cloşca L . B ă l u ţ ă , Apollo Salutaris la Apulum (p. 165—171) ; D . Tudor şi C r i s t i a n Vlădescu, Dardanii la Romula-Malva (p. 183—189) ; A l . Popa şi I . A l . A l d e a , Colonia Aurelia Apulensis Chrysopolis (p. 209—218). Rect i f icăr i sau completări la unele inscripţii m a i vechi propun N . G u d e a , CIL, III, 7648 (p. 707—711) şi D. Protase, Rectificări la o inscripţie din Apulum (p. 703—704).

D i n t r e studiile de n u m i s m a t i c ă reţ in a tenţ ia contr ibuţ ia l u i A l . Popa, V . S â n g i o r z a n şi A . M u r e ş a n , Monedele republicane romane din colecţia Al. Borza (p. 79—105), ca şi s tudiul l u i E . Chiri lă şi E . D u m i t r a ş c u , Un tezaur monetar la Oradea, secolul XVII (p. 755—758). O interesantă notă s e m n e a z ă O c t a v i a n Il iescu, Lysimach de aur, găsit la Sarmizegetusa Regia (p. 655—659). Scurte comunicăr i despre descoperiri monetare prezintă E u g e n C h i r i l ă — N . G u d e a , Descoperiri monetare antice în Banat (p. 713—716) şi E . Chir i lă şi I . Piso, Descoperiri monetare antice în Transilvania ( X ) (p. 719), continuînd o utilă preocupare de a face cunoscute descoperirile de monede romane.

C u nota s e m n a t ă de S e v e r Dumitraşcu , O locuinţă descoperită în staţiunea arheologică „Şuculeu" de la Medieşul Aurit (p. 669—680), se face trecerea spre epoca p r e f e u d a l ă (secolele I I — I V ) .

D a r d u N i c o l a e s c u - P l o p ş o r şi W . W o l s k i , Necropola feudală de la Ipoteşti (jud. Olt) (p. 235—256), prezintă o serie de consideraţi i de ordin arheologic şi antropologic asupra u n u i n u m ă r de 15 morminte dat înd d i n secolele X I V — X V . Interesante consideraţi i face loan Ş e r b a n despre o biser ică d i n sec. X I I I care a suferit o serie de t r a n s f o r m ă r i succesive ce i - a u modificat aspectul (Consideraţii în legătură cu biserica reformată din Cetatea de Baltă, p. 275—289).

S t u d i u l l u i L . Ştefănescu, Dezvoltarea economică şi edilitară a oraşului Bucureşti în perioada precapitalistă (p. 327—344) face trecerea l a istoria modernă.

2 Cf . idem, U n nou tip de mormînt descoperit la Apulum şi problema sarcofagelor cu boltă din Imperiul roman, în „ A p u l u m " , I X , p. 375—429.

3 C r e d e m c ă este o exagerare a a f i r m a c ă oriunde se găsesc ş tampile ale legiunii X I I I G e m i n a a fost o v e x i l a ţ i e a acesteia ; cf. observaţ i i le pe care le-am făcut în „ S a r g e t i a " , I X , 1972, p. 47 nota 28.

www.mnir.ro


U n grupaj interesant de articole, semnate de I. M â r z a , G h . A n g h e l , E . H u l e a , I . Ol teanu, P. B a c i u , A . Decei , sînt dedicate unor personali tăţ i marcante ale revoluţiei români lor din T r a n s i l v a n i a din 1848—1849. A l t e l e sînt dedicate luptei r o m â nilor d i n T r a n s i l v a n i a în epoca m e m o r a n d u m - u l u i sau cea a desăvîrşirii unităţii naţ ionale .

C a şi v o l u m u l V I I , 1—2, dedicate semicentenarului M a r i i U n i r i (1918—1968), inaugur înd o f r u m o a s ă ini ţ iat ivă , vol . X a l revistei „ A p u l u m " este un pios omagiu In memoriam Avram Iancu.

R u b r i c a Cronică este dedica tă memoriei c î t o r v a c ă r t u r a r i de s e a m ă , c e r c e t ă tori pasionaţi ai epocii romane : A l . Borza , A l . B ă r c ă c i l ă , E n e a Zef leanu.

A c e a s t ă s u m a r ă prezentare scoate în evidenţă mult iplele preocupăr i ale colec t ivului m uzeului d i n A l b a I u l i a de a pune la dispoziţia c e r c e t ă t o r i l o r încă un v o l u m deosebit de valoros, editat în bune condiţii grafice''. O parte î n s e m n a t ă din studii sau note sînt semnate de cerce tă tor i i muzeului . R e m a r c ă m prezenţa indispensabi lă a unor rezumate în l i m b i l e de c i rcula ţ ie internaţ ională , care vor faci l i ta consul tarea publicaţiei de c ă t r e specialiştii străini .

D e o ţ inută ştiinţifică înaltă , vol . X din Apulum se înscrie printre cele mai de s e a m ă publicaţii de specialitate ale a n u l u i 1972.

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U

'• M a i r ă m î n de realizat unele deziderate. L ipseş te astfel o listă a abrevierilor, pe care, este drept, u n i i autori şi-o fac singuri . D e asemenea, calitatea fotografi i lor n u este cea m a i bună. S c r i e r e a pe planşe este deseori neuniformă, curs ivă şi neîngri j i tă ; desigur a ic i v i n a revine în p r i m u l r înd autorilor. D e asemenea, s - a u strecurat şi unele greşeli de tipar, d i n fer ic i re uşor de rectificat de c ă t r e cititorii avizaţi . A ş t e p t ă m astfel din partea colegiului de redac ţ ie o e x i g e n ţ ă spor i t ă în real izarea t ipăririi volumelor u r m ă t o a r e .

www.mnir.ro

S A R G E T I A , IX , Deva, 1972, 284 p.

Publ ica ţ ia M u z e u l u i judeţean H u n e d o a r a - D e v a , „Sarget ia" ş i -a cîştigat p r i n conţinutul s ă u un loc de prestigiu în c a d r u l revistelor de specialitate d i n ţ a r ă şi chiar de peste hotare.

P r e z e n t u l v o l u m I X , 1972 cont inuă t radi ţ ia numerelor precedente, punînd în c i rcui tul ştiinţific o serie de materiale inedite.

R e v i s t a cuprinde două părţ i : S t u d i i şi articole şi r u b r i c a Note şi discuţii . Ar t icole le conţin materiale ce prezintă rezultatele unor c e r c e t ă r i pe diferite

teme istorice str îns corelate de evenimente petrecute pe c u p r i n s u l judeţului H u n e doara. L i m i t a restr însă , locală , este depăşi tă p r i n m o d u l de tratare a subiectelor, multe dintre ele înscr i indu-se în sfera de larg interes pentru istoria întregii ţăr i .

I n p r i m a parte se publică studii referitoare la o îndelungată p e r i o a d ă istor i c ă ce începe c u p r i m a e p o c ă a f ie rului şi se încheie cu dezbaterea unor interesante probleme de istorie c o n t e m p o r a n ă .

F a ţ ă de volumele a p ă r u t e în anii precedenţi , în acest n u m ă r se face o trecere în r e v i s t ă a act ivităţ i i de cercetare istorică a mu zeu l u i din M u n i c i p i u l D e v a pe o per ioadă de 40 a n i (1932—1972). O c t a v i a n F loca , pasionat cerce tă tor , care a deţ inut m a i bine de treizeci de ani d i rec ţ iunea acestei instituţii, rel iefează cele m a i remarcabi le realizări ale colectivului muzeului , care, p r i n investigaţii arheologice şi c e r c e t ă r i arhivist ice , a u contribuit l a î m b o g ă ţ i r e a fondului de valor i documentare de pe cupr insul jud . Hunedoara , parte i n t e g r a n t ă a tezaurului de m ă r t u r i i istorice ale patriei noastre.

S e r i a studiilor pe teme istorice este deschisă de prezentăr i le a două descoper i r i arheologice hunedorene apar ţ inînd hallstat tului şi epocii dacice, consemnate în articolele O nouă descoperire arheologică de la Buituri (Hunedoara) de l o a n Andri ţoiu şi Un grup de vase dacice provenite de la Costeşti de L i v i u M ă r g h i t a n .

V e a c u r i l o r I I — I I I e.n. le sînt rezervate u n n u m ă r mai mare de pagini , cu studii legate de problemele economice, m i l i t a r e sau cul turale ale Dac ie i romane. Intensitatea vieţii economice în aşezarea r o m a n ă de pe teritoriul oraşului D e v a este subliniată de Iudi ta W i n k l e r de la Inst i tutul de Arheologie din C l u j în s tudiul Despre două tezaure de monede antice descoperite la Deva. î n Cohors II Hispanorum la Micia, Constant in C . Petolescu de la M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a face c î teva aprecieri referitoare la i n t e r v a l u l de t imp în care aminti ta f o r m a ţ i e m i l i t a r ă a lucrat l a construirea termelor la M i c i a .

N u m ă r u l apreciabil a l operelor de a r t ă a n t i c ă pe care l e - a dat şi cont inuă să le scoată l a l u m i n ă p ă m î n t u l hunedorean prilejuieşte L u c i e i Ţ e p o s u - M a r i n e s c u de la M u z e u l de istorie a l R. S. R o m â n i a , în s tudiul despre Statuile feminine drapate din Muzeul judeţean Hunedoara-Deva, partea I , să sublinieze valoarea ar t is t ică şi documentar is tor ică a pieselor sculpturale de epocă r o m a n ă . I n aceeaş i problemă se înscrie şi s tudiul l u i Constant in Pop de la Ist i tutul de Arheologie din C l u j despre Cîteva reprezentări figurate romane din judeţul Hunedoara.

Vestigi i le din V a l e a S t r e i u l u i care, î m p r e u n ă c u Ţ a r a Haţegului , a fost v a t r a persistenţei r o m â n e ş t i în v r e m u r i l e de restr iş te de l a începutul perioadei feudale îşi găsesc o temeinică comentare de specialitate în ar t icolul O spadă medievală din Valea Streiului şi cîteva consideraţii istorice legate de ea, de R a d u Popa, cerce tă tor la Inst i tutul de Arheologie din B u c u r e ş t i .

www.mnir.ro


Şi cu acest s tudiu se încheie seria materialelor axate pe probleme de arheologie. U r m e a z ă un m ă n u n c h i de studii în care se prezintă lupta social -poli t ică a maselor hunedorene, contr ibuţia acestora l a real izarea dezideratelor de veacur i ale poporului nostru.

Astfel , concluzii p r i v i n d raporturi le dintre ţărani i iobagi şi nobil i i stăpînitori de pămînt , m ă r i m e a sesiilor iobăgeşti , obligaţiile iobăgeşti , d u p ă r ă s c o a l a condusă de H o r i a , Cloşca şi Cr işan pînă l a începutul sec. a l X I X - l e a , se pot desprinde din textul conscripţi i lor satelor O r m i d e a , M e r i a şi L u n c a C e r n i i publicate de V a s i l e Ionaş din D e v a în s tudiul dedicat acestei chestiuni .

„ S a r g e t i a " , I X , 1972, p r i n articolele Organizarea judecăţii şi desfăşurarea procesului în satele din Munţii Apuseni, în timpul revoluţiei de la 1848, semnat de Nicolae Wardegger d i n D e v a şi Procesul pentru cununa de pe mormîntul lui Avram Iancu (1900—1902) a l l u i G e l u N e a m ţ u d i n C l u j . aduce un omagiu, c u ocazia c o m e m o r ă r i i a 100 de ani de l a î n c e t a r e a din viaţă , eroului naţ ional A v r a m I a n c u , f igura luminoasă a revoluţiei r o m â n e t r a n s i l v ă n e n e de l a 1848.

în judeţul H u n e d o a r a s -a format u n u l dintre cele m a i puternice d e t a ş a mente de luptă ale proletariatului r o m â n . L u p t a acestor d e t a ş a m e n t e î m p o t r i v a exploatăr i i în ani i 1918—1945 este e v o c a t ă de Ion F r ă ţ i l ă din D e v a în Noi mărturii documentare privitoare la lupta muncitorimii hunedorene, condusă de P.C.R., împotriva regimului burghezo-moşieresc. C a o completare, E m e r i c Horovi tz din Deva , prezintă Unele aspecte ale bătăliei pentru creşterea producţiei industriale în judeţul Hunedoara în războiul antihitlerist (23 august 1944 — 9 mai 1945).

D r . Gheorghe I. Ioniţă în Organizaţii de masă legale, semilegale sau ilegale — create, conduse sau influenţate de P.C.R. în anii 1921—1944 prezintă cele 60 de organizaţi i de m a s ă care a u constituit pentru P . C . R . izvoare de energii r e v o l u ţ i o n a r e şi antifasciste, mij loace de î n t ă r i r e a legătur i lor sale cu masele.

U n a dintre acestea, F r o n t u l Plugari lor , organizaţ ie d e m o c r a t i c ă a ţ ă r ă n i m i i din R o m â n i a c r e a t ă în judeţul Hunedoara , în cele două decenii de activitate a demonstrat capacitatea de înţelegere a cer inţelor v r e m i i , s i tuîndu-se pe făgaşul luptei r e v o l u ţ i o n a r - d e m o c r a t i c e şi progresiste din R o m â n i a . Aceste aspecte sînt surprinse de M a r i a Creţu şi M i r c e a V a l e a de la M u z e u l judeţean H u n e d o a r a - D e v a în Congresele Frontului Plugarilor, tribune de afirmare a voinţei de luptă a ţărănimii din România şi de I l i e A v r a m în Contribuţia Frontului Plugarilor la victoria în alegerile generale din noiembrie 1946.

Clemente Constant in încheie p r i m a parte a revistei prezentînd evoluţia fenom e n u l u i cul tura l din judeţul H u n e d o a r a în Consideraţii privind reflectarea vieţii cultural-artistice în ziarul „Zorii Noi" (1944—1949).

C e a de a doua parte, Note şi discuţii , este i n t e r e s a n t ă p r i n prezentarea unor m ă r t u r i i arheologice despre exploatarea a u r u l u i în b a z i n u l Văii J i u l u i (Ion Popo-rogu) sau a unor documente inedite legate de activitatea l u i A v r a m I a n c u (Simion Retegan şi Iacob M î r z a ) .

M a r i a V î r t o p e a n u atrage a tenţ ia asupra registrului breslei argăsi tor i lor din Orăşt ie p ă s t r a t în colecţ ia M u z e u l u i j u d e ţ e a n H u n e d o a r a - D e v a , u n preţ ios izvor documentar pentru dezvoltarea meşteşuguri lor d i n T r a n s i l v a n i a , ia r activitatea publicist ică de l a începutul sec. a l X X - l e a d i n T r a n s i l v a n i a este evidenţ ia tă de Nicolae Cordoş în „Ţara noastră" — revista „Astrei" des t inată p u b l i c u l u i sătesc .

în încheiere L i v i u M ă r g h i t a n în Publicaţii recent intrate în biblioteca Muzeului Judeţean Hunedoara-Deva scoate în evidenţă u n alt aspect a l act ivităţ i i personalului ştiinţific, at î t de a m p l u c o m e n t a t ă de dr. docent O c t a v i a n F l o c a .

Rezumate le în l i m b i l e f r a n c e z ă şi g e r m a n ă ce u r m e a z ă f iecărui articol din revis tă fac m a i accesibi lă studierea v o l u m u l u i şi peste hotare.

Cal i ta tea i lustraţi i lor , deşi n u în toate cazuri le , este destul de bună, fotografii le putînd în general să-şi îndeplinească ro lul de d o c u m e n t a ţ i e s u p l i m e n t a r ă dorit de autor.

Es te poate regretabil c ă aparatul cr i t ic a l l u c r ă r i l o r n u a fost aşezat în partea de jos a paginei . S i tuarea l u i la sfîrşitul articolelor îngreuiază în t ruc î tva lectura.

„ S a r g e t i a " , v o l u m u l I X , a t î t p r i n conţinutul său cît şi p r i n forma de editare, este u n uti l instrument de l u c r u pentru cei interesaţ i în s tudiul istoriei patriei noastre.

M A R I E T A G H E O R G H I Ţ A

www.mnir.ro

Edith B. Thomas, H E L M E . S C H I L D E . D O L C H E . S T U D I E N

U B E R R O M I S C H - P A N N O N I S C H E W A F F E N F U N D E ,

Budapest, Akadémiai Kiadô, 1971, 150 p. + pl.

După l u c r a r e a a s u p r a vi le lor romane d i n P a n n o n i a , reputata c e r c e t ă t o a r e m a g h i a r ă E d i t h B . T h o m a s ne oferă o nouă sinteză, de data aceasta avînd c a subiect a rmele din aceeaşi p r i v i n c i e r o m a n ă .

V o l u m u l se opreşte n u m a i asupra aşa ziselor a r m e de p a r a d ă apar ţ inînd celor trei categorii e n u n ţ a t e în titlu. î n concepţ ia autoarei, a r m a m e n t u l de p a r a d ă reprezenta la romani o dist incţie a c o r d a t ă mil i tar i lor care săvîrş iseră acte de b r a v u r ă şi era destinat să i lustreze în chip deosebit for ţa şi m ă r e ţ i a R o m e i în fa ţa populaţiilor barbare . I m p l i c i t reiese că aceste arme ar f i fost purtate şi în t impul operaţ iunilor mil i tare , apreciere care v i n e în contradic ţ ie c u af i rmaţ i i le unei întregi categorii de cerce tă tor i , dintre care m e n ţ i o n ă m n u m a i pe H . K l u m b a c h şi c a r e considerau c ă respectivele a rme erau purtate de m i l i t a r i n u m a i cu ocazia p a r ă -zilor şi a unor însărc inăr i oficiale.

L u c r a r e a este de fapt o culegere de patru studii independente u n u l de c e l ă lalt, t rat înd fiecare c î te o categorie de arme, c u datare diferită, d i n sec. I . e.n. pînă în sec. I V e.n., a l c ă r e i element de unitate este doar faptul c ă t r a t e a z ă arme bogat ornamentate, aflate în aceeaşi provincie r o m a n ă . A c e a s t ă culegere, deşi l imitată , este de o m a r e utilitate, m a i ales în condiţii le în care lipseşte o s inteză r e c e n t ă asupra armelor romane, care să înlocuiască l u c r a r e a d e j a depăşi tă a l u i P. Couiss in (Les armes romaines, P a r i s , 1926).

S c r i e r e a cărţ i i a fost d e t e r m i n a t ă n u n u m a i de necesitatea str îngeri i l a u n loc a a r m a m e n t u l u i roman de p a r a d ă din Pannonia , c i şi de recenta descoperire în D u n ă r e a trei piese bogat decorate : două umbouri şi un p u m n a l .

C a p i t o l u l I , inti tulat „Coifuri" , este î m p ă r ţ i t în două subcapitole, p r i m u l tratînd coifuri de p a r a d ă d i n bronz cu ornamente în relief, ia r a l doilea coifurile cu c reas tă d i n f ie r placat (eiserne K a m m h e l m e mit Plattenuberzug) .

Dintre coifuri le de bronz, p r i m u l s -a descoperit în cas t rul de l a Brigetio, în anul 1942, l îngă un cuptor metalurgic din sec. I V , pr intre alte obiecte d i n epoca Pr inc ipatului destinate retopirii şi a fost deja publicat de L . Barcocz i . A l doilea coif, de acelaşi tip, dar cu o r n a m e n t a ţ i e m a i bogată , aflat actualmente tot în Muzeul Naţ ional Maghiar , provine d i n colecţ ia Delhaes şi n u i se cunoaşte locul descoperirii . A m b e l e coifuri erau iniţial acoperite c u u n metal alb, care nu lăsa să a p a r ă culoarea bronzului decî t în contururi le adînci te ale desenului , provocînd un efect coloristic şi aveau ca ornamente în relief : în partea d i n fa ţă a crestei un vultur , pe t împle şerpi, ia r pe frunte o f a ţ ă u m a n ă . C o i f u l d i n colecţia Delhaes fusese prevăzut cu m a s c ă , care s-a pierdut şi are deasupra apără tor i i de c e a f ă

www.mnir.ro


reprezentarea unor bucle de p ă r spiralate, cea m a i a p r o p i a t ă analogie a sa reprezent înd-o un coif descoperit l a Heddernheim.

A m b e l e coifuri fac parte din a r m a m e n t u l de p a r a d ă studiat în a m ă n u n ţ i m e încă de F . D r e x e l (Romische Paraderiistrung, „ S t r e n a B u l i c i a n a " Zagreb-Spl i t , 1924, p. 55) şi, d u p ă c u m reiese d i n inscripţiile p ă s t r a t e , e rau p ă r ţ i componente atî t din a r m u r i l e de cavaler ie cît şi d i n cele de infanterie .

Pe baza analogiilor de tehnică şi ornamentare cu descoperirea de la S t r a u -bing coifurile pot f i datate în sec. I I — I I I e.n., autoarea înclinând spre sec. I I e.n.

I n ce pr iveş te originea respectivelor piese, se discută toate p ă r e r i l e anterioare, pentru ca pînă la u r m ă să se opteze pentru o regiune în care tradiţ i i le elenistice erau încă puternice, respectiv O r i e n t u l . P e n t r u a expl ica c u m a u putut ajunge aceste arme în regiunea Dunării de mij loc se a r a t ă că în C a n u n t u m , Aquinten , şi Brigetio erau în sec. I I e.n. u n n u m ă r î n s e m n a t de orientali , iar trupe din respectivele castre a u participat l a expediţ i i le m i l i t a r e d i n Orient .

A l doilea subcapitol prezintă n u m a i piese deja publicate, încercînd să aducă date noi în probleme d e m a r e i m p o r t a n ţ ă , c u m sînt cele ale originii şi cronologiei lor.

în c u r s u l săpătur i lor de l a Intercisa d i n 1909, î n t r - o c lădire care pare a f i fost o magazie, s - a u descoperit p ă r ţ i din 15—20 coifuri de fier, adunate laolaltă . Toate coifurile a u fost placate cu argint, după c u m o dovedesc ni tur i le c u cap de argint care s - a u p ă s t r a t la f iecare d i n exemplare . Deoarece dintre toate resturile nu s-a p ă s t r a t decî t u n singur fragment de placare c u argint, trebuie t r a s ă concluzia că tabla de argint a fost scoasă cu gr i jă încă înainte de depozitarea lor, probabi l în scopul retopirii . D i n toate aceste fragmente n u s -au putut reconstitui decît pa t ru coifuri de t ipul celor cu c r e a s t ă ( K a m m h e l m e ) , iar restul fragmentelor s -au pierdut. După p ă r e r e a autoarei, a p ă r ă t o a r e l e de c e a f ă şi paragnathidele care f o r m e a z ă fiecare coif au a p a r ţ i n u t iniţial unor piese diferite. L a cele patru coifuri se observă trei forme de c r e a s t ă şi o ornamentare uşor diferită, toate avînd însă în partea din f a ţ ă ochi incizaţi .

U n alt coif, executat din fier acoperit c u tablă de argint aurit , a fost descoperit în a n u l 1898 la Budapesta , pe m a l u l estic al Dunării , în imediata apropiere a castrului roman. Iniţial fusese p r e v ă z u t cu a p ă r ă t o a r e de ceafă , a p ă r ă t o a r e de nas, paragnathide, d i n care s - a u p ă s t r a t par ţ ia l doar ultimele. Decoraţ ia coifului

•denotă un stil amestecat romano-barbar , el avînd at î t imitaţii de pietre semipre-ţioase, cît şi ornamente în relief, din care m e n ţ i o n ă m m i c i tablouri reprezentînd V i c t o r i i i sau Jupiter tronans, lei şi cratere.

P o r n i n d de la c r i ter iul formei şi o rnamentăr i i , E . T h o m a s stabileşte o grupă de coifuri produse în acelaşi atelier, care cuprinde pe l îngă cele descrise încă alte 5, pr intre care şi Berkasovo 1 şi 2, dar exclude coiful d i n Der el Medinech şi pe cel d i n St. V i d , care erau în general considerate ca avînd analogii strînse cu. piesele sus menţ ionate .

După ce se resping ipotezele originii s i r iene sau i raniene a coifurilor grupei respective se r e m a r c ă influenţa g e r m a n i c ă p r e z e n t ă în ornamentele geometrice şi pietrele m a r i de sticlă. S e face observaţ ia foarte i m p o r t a n t ă c ă n u poate fi vorba de o influenţă nemij loci t b a r b a r ă , ci de o reflectare a artei aulice, care în perioada sec. I V e.n. s tă sub o influenţă g o t o - g e r m a n i c ă , coifurile f i ind executate în ateliere romane, pentru u z u l ofiţerilor romani .

A d u n a r e a coifurilor acestui tip duce la concluzia c ă a u fost executate î n t r - u n atelier sudpannonic , dar autoarea crede că poate aduce o precizare în plus, s u b l i n i i n d a s e m ă n a r e a dintre reprezentarea zeiţei oraşului cu „corona m u r a l i s " de pe barele de aur de la C r a s n a , provenind de l a S i r m i u m şi Jupiter tronans de pe coiful din Budapesta . C h i a r d a c ă n u putem fi de acord c u a c e a s t ă analogie evident f o r ţ a t ă şi deci cu stabil irea oraşului S i r m i u m ca loc de confecţ ionare a armelor respective, ipoteza originii m a i generale, sudpannonice, se m e n ţine ca probabilă .

în ceea ce pr iveşte î n c a d r a r e a cronologică a grupei studiate se optează pentru o per ioadă de t imp cuprinsă în t re deceniile 2—3 şi 6—7 ale sec. I V e.n., u l t ima dintre date f i ind stabil i tă tot p r i n pretinsa analogie cu barele de la C r a s n a .

www.mnir.ro


I n capitolul I I , inti tulat „ U m b o de s c u t u r i " , sînt publicate două piese descoperite în a n u l 1966 p r i n l u c r ă r i de dragare în D u n ă r e şi aflate în prezent l a M u z e u l Naţ ional Maghiar . Căut înd să explice p r e z e n ţ a lor în a lbia f l u v i u l u i , autoarea consideră c ă ele provin cu m a r e probabilitate d i n vasele romane scufundate şi n u sînt ofrande aruncate în a p ă de b a r b a r i i care a r fi ucis pe ostaşii romani care le p u r t a u . U n u l dintre umbouri a fost descoperit în dreptul localităţii S z ă z h a l o m b a t t a , s i tuată pe teritoriul castrului Matr ica , ia r celălal t la Dunafloldvâr .

A m b e l e piese executate d i n bronz acoperit par ţ ia l c u metal alb, pentru a crea o policromie, au forma unei calote emisferice, p r e v ă z u t e cu o margine c i r c u lară, or izontală şi sînt decorate p r i n gravare şi poansonare. D e c o r u l dispus în zone concentrice constă la umbo de la Szâzhalobat ta din motive zoomorfe pe ca lo tă şi geometrice pe margine, iar la cel de la D u n a f o l d v â r d i n motive florale. U l t i m u l are şi două inscripţii punctate, care amintesc numele posesorului şi centuria d i n care a f ă c u t parte.

î n continuare se re iau pe scur t toate umbouri le decorate din I m p e r i u l roman, printre care şi cel de la Hălmeag , aflat în prezent la M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a şi se a junge la concluzia c ă exemplarele d i n S z ă z h a l o m b a t t a , Dunafoldvâr , M a i n z şi H ă l m e a g reprezintă ca f o r m ă , o r n a m e n t a ţ i e şi tehnică o grupă uni tară , ia r cel de l a V i n d o n i s s a şi d i n T y n e (în apropiere de South Shields) se deosebesc n u m a i p r i n faptul că au marginea dreptunghiulară . S i n g u r a piesă deosebită este un umbo de bronz cu marginea c i r c u l a r ă de la K i r k h a m , care nu prezintă acoperirea c u metal alb sau argint şi are desenul realizat n u m a i p r i n gravare. At î t re luarea pieselor respective, cît şi s tabil i rea unor subgrupe ar f i reprezentat o contr ibuţie i m p o r t a n t ă l a s tudiul acestei categorii de arme, d a c ă n u ar fi repetat c u fidelitate u n r e m a r c a b i l s tudiu datorat l u i H . K l u m b a c h (în „ J a h r b u c h R . G . Z . M . " , 13, 1966, p. 165—'189).

Original i tatea c e r c ă t o a r e i maghiare constă doar în faptul că a lcă tuieş te o subgrupă de u m b o u r i nedecorate, c u ca lotă emisfer ică şi margine c i rculară , c u suprafaţa divizată de cercuri concentrice, care fac parteca f o r m ă din grupa a n a l i zată, între acestea f i ind şi două piese d i n Pannonia , care sînt publicate a c u m pentru întîia oară .

P e n t r u a rezolva problema umbouri lor decorate se subliniază analogiile de ornamentare c u piesele de a rmament de l a S t r a u b i n g şi scuturi le pictate de l a Dura Europos, u r m î n d u - s e şi a i c i , deşi n u se m e n ţ i o n e a z ă , sugestiile l u i H . K l u m b a c h .

A n a l i z a a p r o f u n d a t ă a motivelor şi s t i lu lui decorului umbouri lor în c o m paraţie cu scuturi le şi chiar c u frescele de l a D u r a E u r o p o s îi permite l u i E . Thomas să af i rme că este vorba de u n stil unitar r o m a n , cu inf luenţe s i r iano-alexandrine şi deci că piesele respective provin d i n t r - u n atelier de arme influenţat de arta răsăr i teană , situat î n t r - u n centru d i n S i r i a sau din î m p r e j u r i m i l e Alexandriei .

P o r n i n d de l a r e p r e z e n t ă r i l e de pe monumentele figurate cît şi de la p r o p u nerile de datare a umbourilor , f ă c u t e de diferiţi c e r c e t ă t o r i , se s tabileşte pentru tipul studiat o per ioadă de folosinţă destul de îndelungată , de la m i j l o c u l sec. I e.n. pînă la începutul sec. I I I e.n.

U l t i m u l capitol prezintă o s ingură a r m ă r o m a n ă din P a n n o n i a şi a n u m e u n pumnal împreună cu teaca sa, descoperit în a n u l 1967 la D u n a f o l d v â r şi provenind din lucrări le de dragare în Dunăre .

P u m n a l u l , lucrat d i n fier, are u n m î n e r terminat în t r -o p r o t u b e r a n t ă (Gri i iknauf) , iar l a m a este a r c u i t ă spre interior în t reimea superioară , pentru a se lăţi apoi şi a se te rmina î n t r - u n vîrf prelung. T e a c a u r m e a z ă forma lamei şi se termină cu o buterolă , care m a i p ă s t r e a z ă o u r m ă de acoperire cu argint. Decora ţia tecii grupată în patru c împuri dispuse de sus în jos. constă în rozete, coroane dc frunze şi palmete realizate var ia t p r i n încrustâr i cu aur şi inserţii de emai l roşu.

în cadrul pumnalelor romane cu teaca încrusta tă , caracteristice pentru sec. 1 e.n., au fost stabilite două t ipuri : u n u l datat în epoca l u i T i b e r i u s şi reprezentat prin pumnale cu garnituri de t e a c ă ornamentate cu rel iefuri mitologice, iar uliul reprezentat în special p r i n piese de la V i n d o n i s s a şi datat în a doua

www.mnir.ro


j u m ă t a t e a sec. I e.n., care este caracterizat p r i n forma alungită , î n c r u s t a r e monoc r o m ă c u argint şi decor geometric.

Noua descoperire permite autoarei să sesizeze existenta unei a treia grupe de pum nale c u teaca o r n a m e n t a t ă , executate d i n fier şi a v î n d ca t r ă s ă t u r i caracteristice : l ă ţ imea relativ m a r e a lamei , respectiv a tecii, î n c r u s t a r e a c u argint sau aur şi inserţ ia c u e m a i l adesea roşu, r a r verde sau galben. D e j a G . U l b e r t (Aus Bayern Fruhzeit, M i i n c h e n , 1962, p. 175—185) observase că e x i s t ă o g r u p ă destul de m a r e şi de precis del imita tă , c a r a c t e r i z a t ă p r i n teci policrome cu decoraţ ie g e o m e t r i c ă , care r e p e t ă anumite elemente c u m sînt p ă t r a t u l , ornamente în f o r m ă de L . care sînt dispuse în colţuri , t r iunghiur i , coroane î n c o n j u r a t e de cercuri , rozete, palmete, şirul de f runze duble, pelta.

în c a d r u l celor 14 exemplare apar ţ inînd noului tip, numit Dunafoldvâr , se o b s e r v ă o v a r i a n t ă a v î n d exact aceeaşi ornamentare cu cea a piesei eponime, iar alta cu ornamentare în acelaşi s t i l , dar avînd uneori şi alte elemente. A u t o a r e a atr ibuie elementelor de decor u n rol s imbolic : astfel coroana c u şir dublu de frunze reprezintă „ c o r o n a t r i u m p h a l i s " , m o t i v u l palmetei d i n vîr ful tecii e pr ivi t cu u n s e m n a l victoriei , pelta ar avea u n rol apotropaic, ia r aedicula ar fi reprezentarea sanctuarului cas t rului .

E x i s t e n ţ a unei întregi categorii de piese, pr intre care şi fa imosul p u m n a l de la O b e r a m m e r g a u , care face trecerea de la t ipul D u n a f o l d v â r la t ipul V i n d o nissa, s i tuează noul tip î n t r - u n i n t e r v a l de t imp cuprins în t re domnii le lui T i b e rius şi C l a u d i u s .

ο. T h o m a s a c c e p t ă p ă r e r e a c ă p u m n a l u l cu teaca d e c o r a t ă pol icrom era folosit de ofiţerii d i n legiuni , reprezent înd probabi l o distincţie şi consideră că descoperirea în a lbia r îur i lor a major i tă ţ i i exemplarelor noului tip (75%) a r a t ă intensitatea folosiri i t raf icului n a v a l de c ă t r e a r m a t a r o m a n ă .

P e n t r u s tabil i rea originii pumnale lor se face u n istoric a l părer i lor e x p r i mate în a c e a s t ă p r o b l e m ă , a d e r î n d u - s e l a u l t ima ipoteză, cea a lui G . Ulber t (Rômische Waffen des I. Jahrunderts n. Chr., Stuttgart, 1968, p. 9), d u p ă care a c e a s t ă a r m ă de o f o r m ă foarte specială provine din Spania , unde l a j u m ă t a t e a sec. I . î.e.n. s -au dus lupte frecvente c u celtiberii .

Prezentarea armelor , în special a celor c a r e n u se p ă s t r e a z ă în R. P. U n g a r ă , este f ă c u t ă d i n p ă c a t e după cr i ter i i neunitare, autoarea preluînd datele din p u b l i caţii , unele foarte vechi şi never i f ic îndu- le personal , astfel c ă uneori lipseşte nu n u m a i n u m ă r u l de inventar , ci şi m u z e u l în care se p ă s t r e a z ă piesa respect ivă . în aceeaş i ordine de idei trebuie m e n ţ i o n a t că în general n u se indică toate d i m e n siunile , a jungînduse ca l a p u m n a l e să n u f ie d a t ă decî t lungimea.

S i s t e m u l plasări i notelor l a sfîrşitul capitolelor, deşi aduce o notă de e leganţă în prezentarea graf ică , îngreunează consultarea unei lucrăr i altfel c lar întocmite .

Condiţii le grafice în care s -a t ipări t lucrarea sînt excelente, iar n u m ă r u l mare de ilustraţii a lb-negru şi cele 4 i lustraţi i color înlesnesc cit i torului o documentare c o m p l e t ă asupra armelor pannonice , c î t şi posibilitatea unei c o m p a r a ţ i i cu a r m e l e d i n restul I m p e r i u l u i R o m a n .

O c o r e c t u r ă mai a tentă , în special a legendelor planşelor , ar fi fost n e c e s a r ă pentru evitarea u n u i n u m ă r destul de m a r e de greşeli , cîa în cazul numerelor de inventar a două u m b o u r i pannonice nedecorate, care apar diferit în text faţă de tabelul din planşa L X V I I I .

Uti l i ta tea lucrăr i i c e r c e t ă t o a r e i maghiare rezidă n u n u m a i i n faptul că ea constituie un repertoriu a l a rmelor de p a r a d ă romane descoperite în Pannonia , ci şi p r i n aceea că u n n u m ă r î n s e m n a t de piese este publicat a c u m pentru p r i m a dată . S e a d a u g ă o anal iză a m ă n u n ţ i t ă , uneori originală , care c a u t ă să rezolve probleme importante, c u m sînt acelea ale analogiilor, cronologiei sau provenienţei .

L I V I U P E T C U L E S C U

www.mnir.ro

Coperta : R A D U Ş J U G A U R S

A U R E L B U L A C U

Tehnoredactor : G E O R G E D O R U

Tiraj : 2090. Broşate : 1530. Legate : 560.

Lucrare executată sub comanda nr. 808 la Oficiul Economic Central „Carpaţi", întreprinderea poligrafică „Bucureştii-Noi",

str. Hrisovului nr. 18 A, sectorul 8, B u c u r e ş t i .

www.mnir.ro

www.mnir.ro

biblioteca-digitala.ro SUMAR . Pag. * * * — Cuvînt înainte ... 1 . FLORIAN GEORGESC —U Muzeul...

Documents

Transcript of biblioteca-digitala.ro SUMAR . Pag. * * * — Cuvînt înainte ... 1 . FLORIAN GEORGESC —U Muzeul...