Download - Tornade Si Cicloni

Transcript

Tornade si cicloni

Ciclonul (în greacă κυκλώνας, kiklónas - care se rotește) este un vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale, din bazinul Oceanului Indian, el fiind numit în aceste regiuni și ciclon tropical sau taifun.

El se manifestă deosebit de intens la sud de ecuator în regiunile Golfului Bengal, Madagascar, coasta Africii de Est și Australia.

În meteorologie un ciclon tropical este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de la suprafața oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori și furtunoși(fenomen meteorologic, care consta în ploaie și descărcări electrice și, aproape întotdeauna și de vânturi puternice, de peste 50km/h. ) care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tridimensional în formă de spirală în jurul unui centru.

Formarea si efectele unui ciclon Cicloanele iau nastere deasupra oceanelor, intre tropice, acolo unde temperatura apei este suficient de ridicata, avand cel putin 26 C. Aerul cald, usor si umed se inalta din oceane pentru a crea formatiuni mari de nori in care se condenseaza umiditatea. Acest fenomen elbereaza energie si norii sunt aspirati in sus. Ei formeaza atunci o spirala inalta,si anume ciclonul.

Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază ciclonii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din diferențele de temperatură la întâlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulată de un ciclon tropical este în funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde, care îi furnizează prin evaporare umiditatea atmosferică necesară dezvoltării. Degajarea lentă a căldurii în urma condensării ridică temperatura în interiorul ciclonului cu 15 - 20 °C față de temperatura troposferei în exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu nucleu cald.

Termenul de „ciclon” se referă la mișcarea generală a fenomenului, o mișcare de rotație în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică, respectiv în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică. Termenul de „tropical” se referă atât la

zona predilectă de formare, cât și la caracteristicile termodinamice ale maselor de aer în care se formează.

În funcție de intensitate și de locul în care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite denumiri ca:

,,typhon" - în Extremul Orient ,,thäi fong" - în China ,,tai fu" - în Japonia ,,toofan" - în India ,,tufan" - în Arabia ,,baguio" - în Filipine ,,willy-willy" - în Australia (unde desemneaza si tornadele) ,,cordonazo" - în Mexic ,,hu ra kan" - în M. Caraibilor,

de unde deriva:

,,huracàn" - în limba spaniola ,,hurricane" - în limba engleza ,,uragan" - în limba franceza( vânt cu viteza de 30 - 50 m/s sau orice vânt

care, atingând 12 grade Beaufort, provoacă distrugeri). taifun;

furtună tropicală; furtună ciclonică; depresiune tropicală.

Ciclonii tropicali se manifesta, în esenta, prin pagube, uneori foarte mari, provocate de vânturi si ploi si prin efectele pe care le au asupra marii.

Criteriul cel mai frecvent de diferentiere a tipurilor de perturbatii barice este viteza vântului.

La ciclonii tropicali, viteza vântului este sub 60 km/h (<17 m/s) în timp ce la furtunile tropicale aceasta este cuprinsa între 60-120 km/h (17-33 m/s) sau mai mult.

Dupa scara Saffir-Simpson se disting 5 stadii ale ciclonilor, în raport de viteza vântului:

Stadiul 1 - cu valori ale vitezei vântului de 120-155 km/h (33-43 m/s).

Stadiul 2 - cu valori ale vitezei vântului de 155-180 km/h (43-50 m/s).

Stadiul 3 - cu valori ale vitezei vântului de 180-200 km/h (50-58 m/s).

Stadiul 4 - cu valori ale vitezei vântului de 210-250 km/h (58-69 m/s).

Stadiul 5 - cu valori ale vitezei vântului de 250 km/h (> 69 m/s).

Exemple 

Un exemplu de ciclon e oferit de golful Bengal, în ziua de 12 noiembrie 1970, când unda uraganului s-a suprapus cu mareea astronomica (înalta de 1.7 m) si a fost amplificata în continuare de forma de pâlnie a golfului. În aceasta situatie nivelul de baza a fluviilor Gange si Brahmaputra s-a ridicat cu 7 m, iar aceasta crestere a apelor a facut cel putin 300000 victime, în Bangladesh.

TORNADELE

Tornadele sunt hazarduri climatice care, desi de scurta durata, sunt cele mai violente furtuni de pe Pamânt. Spre deosebire de cicloni, ele iau nastere si evolueaza deasupra continentelor.

Conditiile propice pentru formarea tornadelor apar atunci când un curent de aer rece întâlneste o masa umeda de aer cald, dând nastere unor enormi nori negri (numiti cumulonimbus). Acesti nori genereaza o furtuna cu tunete, în care urca aerul mai cald, creând un curent puternic. În partea superioara a furtunii, vânturi puternice încep sa se învârta tot mai rapid, formând un vârtej. Viteza vântului poate sa depaseasa 400 km/ora, dar pentru furtunile extrem de puternice au fost înregistrate viteze si mai mari. Vârtejul se roteste în spirale din ce în ce mai strânse, marindu-si viteza si înaltânduse spre nori. Apoi tornada coboara din nori si atinge pamântul cu o mare violenta.

Vânturile distrug aprope tot ce le sta în cale. Ridica în aer, pâna la mari înaltimi, o data cu praful, care face tornada vizibila, si masini, trenuri, acoperisuri si oameni. Le "aspira" în vârtej si le transforma în proiectile mortale atunci când le arunca înapoi. Drumul tornadei poate fi detectat dupa distrugerile pe care le lasa în urma ei.

În locul unde atinge pamântul, o tornada poate avea o latime de la câtiva metri pâna la un kilometru; ea se poate deplasa pe o distanta mica sau pe una de mai multi kilometri, cu aproximativ 50km/ora. O tornada tine, de obicei, câteva minute, dar cele puternice pot sa dureze mai mult de o ora. O furtuna care dureaza mai multe ore poate genera mai multe tornade pe o arie extinsa.

Tornadele se învârtesc în sensul acelor de ceas în emisfera sudica si în sens invers în emisfera nordica, dar exista si unele care nu se supun acestei reguli. În apele tropicale se produc tornade, care "merg" pe apa, numite "trombe de apa"(water spouts). Desi sunt incluse în categoria tornadelor "slabe" ca putere, aceste coloane foarte mari de apa, cu diametrul de pâna la 30 m, puse în miscare de puternice valuri turbinoase, reprezinta un mare pericol pentru ambarcatiunilor aparute în calea lor.

Tornadele mai puternice sunt "gazduite" de zonele temperate din Statele Unite ale Americii, vestul Europei, Japonia, India, Africa de Sud, Argentina si Australia. Cele mai puternice si violente au loc în începutul primaverii în centrul Statelor Unite, iar dintre acestea, cele mai puternice se concentreaza în zona numita "Tornado Alley"(aleea tornadelor), care cuprinde portiuni mari din statele Texas, Oklahoma, Kansas si Iowa.

Desi tornadele sunt, de regula, greu de prevazut, oamenii de stiinta le detecteaza pe cele mai mari dintre ele cu ajutorul radarelor bazate pe efectul Doppler, avertizându-i pe locuitorii zonelor vizate asupra procedurii lor.

Pagube produse în ultimi 150 de ani în SUA:

Peste 4900 de mortii; în jurul a 13000 de raniti; distrugerea orasului Saragosa; la San Angelo distrugeri de 120 de milioane de dolari.

Cele mai distrugatoare au fost tornadele din: 27 mai 1896 St. Louis peste 400 de morti si 2500 de raniti;

2-6 aprilie 1936 Mississippi, Georgia, Sudul Californiei, Arkansas 419 de morti si 1800 de raniti;

21-22 martie 1952 Arkansas, Missouri, Alabama, Tenessee: 343 de morti si 1400 de raniti;

11 aprilie 1965 Indiana, Illinois, Ohio, Michigan, Wisconsin 271 de morti si 5000 de raniti;

mai 1987 Texas distrugerea orasului Saragosa;

28 mai 1995 San Angelo distrugeri în valoare de 120 mil dolari....