Download - Primul cuvânt D · Primul cuvânt 342 D d, D, s.m. "litera d/D "; "sunetul [d]" "litera §/» "; "sunetul [§]" "grupul de litere dh/DH " "sunetul [dh/ δ]" d, D , s.f. invar.: cu

Transcript

Primul cuvânt

342

D

d, D, s.m. "litera d/D"; "sunetul [d]" "litera §/»"; "sunetul [§]" "grupul de litere dh/DH " "sunetul [dh/ δ]"

d, D, s.f. invar.: cu unâ d/ D - ¢icâ/ mari - scriemu sonlu [d], ; cu unâ d cu virgulâ sum-nâsâ, §, scriemu sonlu [§/ dz]; cu unâ d + h scriemu sonlu [dh/ δ]: doi, Domnu; §a_i, »ima; dh rami, Dhascalu. (cu un d/ D - mic/ mare - scriem sunetul [d]; cu un d cu virgulæ sub el, §, scriem sunetul [§/ dz]; cu un d + h scriem sunetul [dh/ δ]: doi, Domn; zece, »ima/ Dzima [nume propriu]; dram, Dascæl).

da, vb. "a oferi" "a da de pomanæ" "a da o veste" "a-øi da cuvântul" "a da mâna cuiva" "a da 'bunæ-ziua' " "a da în judecatæ" "a încerca ♦ " "a da foc/aprinde" "a da la o parte" ∅ padinæ*, s.f. "a da la o parte" "a-l da de pæmânt" "a da o fugæ" "a-i da Dumnezeu copii" ∅ dærui*, vb. "a da cu dobândæ/ împrumut";"a face de râs" "a-i da drumul" "a-øi da via_a" "a da de cineva/a-l gæsi" "a nimeri/ a ajunge la/în..." "a-i fi prea bine" "a apuca sæ... " "a da cu piciorul" "a-i conveni" "a da relele de cineva" "a da în cær_i/cafea" "a da/vrea Dumnezeu" "a sæpuni" "a-i da/_âøni sângele" "a se da [cu curul pe jos]" "a valora mai mult"

dau, dari, dedu, datâ (dau, da-ri, dedu, da-tâ), vb. nereg. (1) t/i/r: → t: lâ dedu mâcari a oaspi_loru/ la câ¢i. (le-am dat mâncare oaspe_ilor/ la câini); � voi s-dau niøti meari ti suflitu. (vreau sæ dau niøte mere pentru suflet [= de pomanæ]); � vâ dau hâbari bunâ. (væ aduc [o] veste bunæ); � nâ deadimu zborlu. (ne-am dat cuvântul); lâ dau mâna . (le dau mâna); dæ-lâ 'bunâ-§uua'! (dæ-le 'bunæ-ziua!'); � mini dau cær_âli. (eu dau cær_ile [la joc]); va ti dau in giudicatâ. (am sæ te dau în judecatæ); � dedu s-lu-aca_u, nu putui!/ øi i: dæ, dæ/ dedu, dedu, nu putui! (am dat/ încercat sæ-l prind, n-am putut!/ dæ, dæ [= dæ-i, dæ-i]/am dat, am dat, n-am putut); � e x p r.: dau focu/ aprindu. (dau foc/ aprind); � mi deadi na nâ parti. (m-a dat la o parte); va ti dau di padi* di va _â creapâ hearea! (am sæ dau [cu tine] de pæmânt de are sæ-_i crape fierea!)/ va _â dau unâ! (am sæ-_i dau una!); dedu unâ alâgari. (am dat o alergare/ fugæ); � nu-• i deadi Dumni§æ fumea• i. (nu i-a dat* Dumnezeu copii); � mu•earea, callu øi tufechea nu s-nu u dai! (muierea/ femeia, calul øi puøca sæ nu le dai [cu împrumut]!); � dau pâra§ cu tocu. (dau bani cu dobândæ); _i dai a_ea •eai. (ce dai aceea iei); mi deadi di-arøini. (m-a dat de ruøine); � î• i deadirâ cali. (i-au dat drumul/ l-au slobozit/ gonit); øi-u deadi bana ti e• i. (øi-a dat via_a pentru ei); → i pers.: � dedu di nâsu dupâ poartâ. (am dat de el dupæ poartæ); � deadimu tu iarnâ. (am dat/ nimerit/ ajuns în iarnæ); pri-aclo dai Sâmârina. (pe acolo dai/ ajungi la S.); � lâ deadirâ bunili di curu. (le-au dat/ ajuns bunætæ_ile la cur); � deadi di si-aspâre. (a dat/ a apucat de s-a speriat); � dau cu ciciorlu (dau cu piciorul); � e x p r . : nu-¢i da di mânâ. (nu-mi vine bine la mânæ/ nu-mi convine); � tuti di mini va s-da? (toate [relele] de mine au sæ dea/ au sæ se atingæ?); � dau tu cær_â/ tu cafe. (dau în cær_i/ cafea [= ghicesc]); � deadi Dumni§æ, tricu øi-aestâ! (a dat/vrut Dumnezeu, a trecut øi asta!); � sâpunea da multu ghini. (sæpunul dæ [= face clæbuc/ sæpuneøte] foarte bine); î¢i deadi sân§ili. (mi-a dat sângele); → r: s-deadi [cu curlu] di padi ¢ica, s-deadi, vrea ciuculatâ. (s-a dat [cu curul] pe jos, s-a dat aia micæ, voia ciocolatæ); mini, mu•eari, nu mi dau pi §a_i bârba_ ca elu! (eu, femeie, nu mæ dau pe zece bærba_i ca el!); � VELO, 708: Nu s'da v'ii fe[a]te di-armî¢i! (nu se [pre]dau vii fete[le] de aromâni!) ; � e x p r.: ti deadiøi di padi singurâ! (te-ai dat

Ultimul cuvânt

343

"a se da de viu/ a se preda"; "a se da de gol"; "a se da înapoi" "a se da peste cap" "a se da drept cineva" "a ninge/ploua/ræsæri soarele, luna, iarba" "a se ivi zorile ♦ " "a bate clopotul"

de gol singuræ!); � da_-vâ nâpoi! (da_i-væ-napoi!); mi dedu pisti capu s-lâ facu casâ. (m-am dat peste cap sæ le fac casæ); ti cari ti dai tini? (drept cine te dai tu?).

da, dari, deadi, datâ , vb. unipers. i: da neauâ/ ploae/ soarili/ luna(dæ zæpadæ/ ploaie/ soarele/ luna [= ninge/ plouæ, ræsare soarele/ luna]); deadi iarba (a dat/ încol_it iarba); deadi §uua. (a dat de ziuæ); � da câmbana. (bate clopotul).

da, adv. (pentru ræspuns afirm. la o chemare: da, te-am auzit) ∅ øi*, conj. "ce** [= da]" ∅ poftim!, adv.

e*, adv.: — Marie! — E! [av§âi!](— Mario/ Maria! — Da! [am auzit!]); (folosit singur este irev.: se poate primi replica: ecla, nu _-u arøini? "ecla [onomat.], nu _i-e ruøine?"; e! trebuie înso_it de nume/ apelativ: e, mamæ, _i mi vrei? "da, mamæ, de ce mæ vrei?"); (neat. DDA; < lat. et; adv. da nu existæ în aromânæ).

_i**, pr. rel.: –Tanæ! – _i? (Tano/ Tana! —Ce!); (irev.: replica: _i s-_â creapâ, aøi si zburaøti? "ce sæ-_i crape, aøa se vorbeøte?"); (neat. DDA).

"da" "da? (surprizæ)" ∅ ba*, adv. "da" "da"

aha (a-ha), adv.: — Ti duseøi la øcoalâ? — Aha! (te-ai dus la øcoalæ? — da!); — va s-hii cuminti? — aha! (ai sæ fii cuminte? — da!); irev.; øi: îhâ!

ba*, adv.: ba? cari §âsi? (da? [surprizæ] cine a spus?) ���� e x p r.: aøi-i! (aøa-i); ghini §âseøi! (bine-ai zis!); e, cumu §âseøi! (da, cum ai zis); ai-ndriptati! (ai dreptate) etc.

malista (ma-lis-ta), adv.: — aduchiøi? — malista! (ai în_eles? —da!); reg.

po! , adv.; reg.; r a r ? dac, -æ, s.m.f., adj. "locuitor al Daciei; popor autohton din nord-estul Dunærii"

Dacu, Daci; Dacâ, Daci (dacu, daci; da-câ, /-ci), s.m.f., adj. (4a/3a): Daci• i eara strâpachi• i a Româ¢iloru di-nsusu di Dunâri.(dacii erau stræmoøii românilor de mai sus de Dunære); → adj.: cultura dacâ; N.

dacæ, conj. "aratæ condi_ia" ∅ sæ*, conj.; "dacæ" "dacæ" "chiar dacæ" "dacæ (+ ind.)" "dacæ (+ prez.,viitor ind./ cond.)"

si/ s-* , conj. (+ conjct./indic. imperf./cond.): si-lu vedu unâ oarâ, va-lu adaru di doi pâra§. (dacæ-l væd o datæ, îl fac de doi bani); s-pu-team, yineamu. (dacæ puteam, veneam); s-yineari _iva apâ, vrea s-hibâ ghini. (dacæ ar veni/ curge ceva apæ, ar fi [fost] bine).

câ, conj.: câ vrei si-agiu_, ghini fa_i. (dacæ vrei sæ aju_i, bine faci); nu øtiu câ va s-yinâ i nu va s-yinâ. (nu øtiu dacæ are sæ vinæ sau n-are sæ vinæ); � CAR., Stih., 90: Câ numta... numtâ easti — / Câ-su oami¢i, pu• i, giuneapi¢i — (cæ nunta... nuntæ este, chiar dacæ sunt oameni, pui, junepeni).

s-easti câ/ di, s-hibâ câ/ di, s-furi câ/ di (seas-ti/ shi-bâ/ sfu-ri-câ/ -di), loc. conj.: → COD., 34, 61: s'este cæ-• i-cunoøti. (dacæ [cumva] îi cunoøti); CAR., Stih., 52: S-easti câ viniøi singurâ,/ ghini viniøi, cripare! (dacæ [cumva] ai venit singuræ, bine-ai venit, supærare!) ; s-hibâ/ s-furi câ u fâ_e_ numta tora, va s-potu/ va s-

Primul cuvânt

344

"de = dacæ" "dacæ"; ∅ cæ*, conj. ∅ ca, conj.

putearimu s-yinu ø-mini. (dacæ [ar fi sæ] o face_i nunta acum, am sæ pot/ aø putea sæ vin øi eu); → s-hibâ di yini_ di-vearâ, va-lu vide_ øi Costa. (dacæ [e sæ] veni_i la varæ, o sæ-l vede_i øi pe Costa); v a r. FC s-ti câ [= s-easti câ].

ca (+ si/ s- + conjct.): BEZA, p. 562: Toli, Toli picurarlu, ca si-ai av§îtæ. (T., T. ciobanul, dacæ ai auzit [de el]); ca s-yi¢i mâni, va-lu

"dacæ"; ∅ dar*, conj. "dacæ (cf. øi RL dacæ: < dar + cæ** ♦)" "dacæ" "daræ ♦ , aøadar, deci ♦ " "ci ♦ " (la început de frazæ) "când ♦ " "de vreme ce"

af• i acasâ, ca s-nu yi¢i, va ti caftâ nâsu. (dacæ [ai sæ] vii mâine, [ai sæ-] îl gæseøti acasæ, dacæ nu vii, te cautæ el).

ma*, conj.: yinu, ma vrei! (vino, dacæ vrei!); ma nu øtii, ta_i!(dacæ nu øtii, taci!); ma s-earea Sutiri, va • i-u putea. (dacæ era Sotir, l-ar fi învins/ bætut); ma s-yinâ oara, va u facu øi-aestâ (dacæ vine ceasul, am s-o fac øi pe asta); øi: ama.

macâ (ma-câ), conj.: macâ po_, fæ-u buna. (dacæ po_i, fæ-l binele); macâ-i aøi, nu ti voi! (dacæ-i aøa, nu te iubesc!); nu øtiu macâ va syinâ. (nu øtiu dacæ are sæ vinæ); ( < ma + câ**).

cara (ca-ra), conj.: cara s-nu yinea yeatrulu, va s-mureamu.(dacæ nu venea/ ar fi venit doctorul, muream/ era sæ mor/ aø fi murit); cara nu va s-hibâ unâ, va s-hibâ altâ. (dacæ n-o fi una, o fi alta); → val. adv.: yinu cara! (vino daræ/ deci!); eh, oarâ bunâ cara! (ei, ræmâne_i cu bine daræ!); � cara trâ§ea unu vimtu! (ci trægea un vânt!); cara va _â dau unâ! (ci/ când _i-oi da una!); �tora, cara §âseøi unâ! (acuma, dacæ ai zis una! [= mai bine nu o ziceai]!); → di-cara : di cara nu bagâ tu capu, _i si-• i facu? (de vreme ce nu bagæ la cap, ce sæ-i fac!).

"ce dacæ!" "deøi ♦ " "de/ dacæ (în interog. indirecte) dacoromân, -æ, s.m.f., adj. "ramuræ a stræromânilor din nord-estul Dunærii; locuitori ai României"

_i cara (_i-ca-ra), loc. conj.: _i cara vini, alasâ-lu! (ce dacæ a venit, lasæ-l!); em, ø-_i cara! (pæi, ce dacæ!).

_i câ (_i-câ), loc. conj.: _i câ-• i §âøu, _i câ-• i câ§ui la cicioari, _iva! (ce cæ [= deøi] i-am zis, ce cæ i-am cæzut la picioare, nimic!).

di-si (di-si), loc. conj. (în prop. interog. indirecte): nu øtiu di-si au _iva cu tini, ma ti zburæscu. (nu øtiu dacæ au ceva cu tine, dar te vorbesc); (< di + si).

Daco-românu, -¢i; -nâ, -ni / Daco-vlahu, /-vlahi; / -vla-hâ, /-vlahi,s.m.f. (1,1), adj. (4a): Daco-româ¢i• i/ Daco-vlahi• i suntu Româ¢i• i di-nsusu di Dunâri, fra_ cu Macedo-româ¢i• i/ -vlahi• i, Megleno-româ¢i• i/ -vlahi• i øi Istro-româ¢i• i/ -vlahi• i; N.

dadæ, -e, s.f. "mamæ ♦ , bunicæ ♦ " ∅ dodæ, tetæ, mætuøæ, s.f.

dadâ, -i (da-dâ, /-di), s.f. (1): aøi-¢i mi fea_i dada. (aøa m-a fæcut mama mea); Gr. Aut.: dada Gheafa eara mama ali mami. (bunica Gh. era mama mamei); reg.

dafin, -i, s.m. "arbore cu frunze aromate"

dhafnu, -¢i (dhaf-nu, /-¢i), s.m. (1): frân§âli di dhafnu da a¢urizmâ bunâ tu mâcari. (frunzele de dafin dau miros bun la mâncare).

"foaie de dafin" dhafnâ, -i (dhaf-nâ, /-ni), s.f. (1); ∅ supra; maea a mea u c• ima Dhafna. (pe bunica mea o chema Dafina); øi: dhaf¢eauâ, dhaf¢ei.

dairea, -le, s.f. "tamburinæ ♦ / tobi_æ cu zurgælæi"

daire, -ea§ (da-i-r-e /-rea§), s.m. (3): turcala îlu bati dairelu ghini. (turcoaica cântâ bine cu daireaua); v a r. dâire; muz.

Ultimul cuvânt

345

dalac, s.n. "antrax, boalæ a splinei"

dalacâ (da-la-câ), s.f. sg.t. (1): oami¢i• i/ præv§âli s-lândi§æscu di dalacâ. (oamenii/ animalele se îmbolnævesc de dalac); v a r. dâlacâ, FC duloagâ.

"care are dalac" dâlâcosu/ dâlâcitu , adj. (4a); r a r. daltæ, -i, s.f. "instrument pentru cioplit/despicat lemnul"

zmilari, -æri (zmi-la-ri, /-læri), s.f. (6a): lemnul s-ciupleaøti cu zmilarea. (lemnul se ciopleøte cu dalta); v a r. zmilarâ (cf. DDA, s.v.; dar: < gr. ζµιλαρι).

damasc, s.n.; ∅batistæ, s.f. "_esæturæ, stofæ (?) de Damasc" (cf. øam; înv.)

øami (øa-mi), s.f.sg.t. (6a): fustani di øami. (rochie de damasc); øi: øemu, -uri; înv.

damæ, -e, s.f. ∅ doamnæ*, s.f. ∅ cucoanæ**, s.f. (la cær_ile de joc) ∅ reginæ***, s.f., id.

doamnâ *, s.f. cucoanâ **, s.f. vâsiloa¢i ***, s.f.

dambla, -le, s.f. "(a-l lovi damblaua/ picætura*♦ cea rea" "dambla" "nebunie, idee fixæ"

chicutâ *, s.f.: câ ti-agudi chicuta di ti-agudi! (lovi-te-ar damblaua sæ te loveascæ!); (numai în imprec.).

dâmblæ, -a§ (dâm-blæ, /-bla§), s.m. (3): lu-agudi dâmblælu. (l-a lovit damblaua); � fig.: cathi omu cu dâmblælu a lui. (fiecare om cu damblaua/ nebunia lui).; v a r. FC dâmlæ, s.m., dâmblae/ dâmlae, s.f.

damblagi, vb. "a fi lovit de dambla ♦ / de picætura cea rea" "a (se) damblagi"

închicute§u, -ari, -ai, -atâ (în-chi-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) t: chicuta s-ti-nchicutea§â! (damblaua sæ te loveascæ!); (înimprec.).

dâmblusescu, -iri, -ii, -itâ (dâm-blu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i (r): [s-] dâmblusi [întregu/ giumitati] di cripari. ([s-] a damblagit [întreg/ pe jumætate] de supærare); v a r. FCdâmlusescu.

damblagire , s.f.vb. (damblagit, s.n.vb.) "dambla" "faptul de a damblagi"

dâmbluseari (dâm-blu-sea-ri), s.f. (vb.), (6a): dâmblusearea-i greauâ. (damblagitul e greu); → ti dâmbluseari nu dâmblusi, • i-u lo maøi gura. (de damblagit nu [s-] a damblagit, i s-a luat doar gura/ graiul).

damblagit, -æ, adj. "lovit de dambla/picæturæ,

închicutatu , adj.(4a): ta_i, lea, -nchicutatæ! (taci, tu, lovito de picæturæ!); impr.

blestemat"; "care este damblagit, paralizat ♦ "

dâmblusitu, -_; -tâ, -ti (dâm-blu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti dâmblusitu di doauli cicioari. (este damblagit de ambele picioare).

damigeanæ, -e, s.f. "vas mare de sticlæ (5 l∅)

damigeanâ, -i (da-mi-gea-nâ, /-ni), s.f. (1): biurâ unâ damigeanâ di yinu. (au bæut o damigeanæ de vin); v a r. damageanâ; (cf. gr.

de obicei protejat cu împletituræ"

νταµιτζανα, it. damigiana; tc. damacana.); (Gr. Aut. øi: trâmân§anâ, -æ¢i, FC?).

dandana, -le, s.f. 'întâmplare ♦, pæ_anie" "gælægie, agita_ie" ∅ daraveræ, s.f.

dândânæ, -a§ (dân-dâ-næ, /-na§), s.m. (3): pâ_âi unu dândânæ!(am pæ_it o dandana/ întâmplare neplæcutæ); v a r. dândânae, -æi: BATZ., 40: Nu ti-agioacæ cu muøi_e. / .../ Cæ fac hoara dændænae. (nu te juca cu bæbu_e[le]. ... cæ fac satul dandana/ fac gælægie în sat).

Primul cuvânt

346

Danemarca, s.f. n.pr. "_aræ nordicæ, cu capitala Copenhaga"

Danemarca (da-ne-mar-ca), s.f. n.pr. (1): Danemarca ari vâsiloa¢i. (D. are reginæ); N.

danez, -æ, s.m.f., adj. "locuitor al Danemarcii"

danezu, -zi; -zâ, -zi (da-nezu, /-nezi; /-ne-zâ, /-zi), s.m.f. (1,1), adj. (1a): → s.: danezili suntu tuti arusi. (danezele sunt toate blonde); → adj.: statlu danezu; N.

dang! , interj. (imitæ zgomotul clopotelor) ∅ zbang!, ∅ cioc!, interj. ∅ dængæni, vb.

dangara-dungara! (dan-ga-ra, dun-ga-ra!), interj.: Gr. Aut.: cându batu/ s-frângu câmbæ¢ili facu dangara-dungara! (când bat clopotele fac dang-dang!).

danie ∅ dare, s.f. dans, -uri, s.n. "horæ*♦ "; ∅ cor, s.n. "joc modern"

coru *, s.n. dansu, -uri (dan-su, /-suri), s.n. (1): corurili suntu vec• i, dansurili suntu nali, moderni. (horele sunt vechi, dansurile sunt noi, moderne); N.

dansa , vb. "a executa un dans ♦ modern"; ∅ juca, vb.

danse§u, -ari, -ai, -atâ (dan-se§u, /-sa-ri, /-sai, /-sa-tâ), vb. (1b) i/t: auøi• i gioacâ tu coruri, tiniri• i dansea§â [dansuri]. (bætrânii joacæ în hore, tinerii danseazæ [dansuri]); N.

dansatoare, ~ , s.f. " ~ de bâlci/_igancæ" " ~ de local; pa_achinæ" ∅ baiaderæ, s.f.

cinghie, ~ i (cin-ghi-e, /-ghii), s.f. (6b): _i fa_i ca vârnâ cinghi? (de ce faci/ te por_i ca o dansatoare de bâlci/ _igancæ?).

cinghistrâ, -i (cin-ghis-trâ, /-tri), s.f. (1): ti-nveøti ca cinghistrili. (te îmbraci ca dansatoarele de local/ pa_achinele).

dantelæ, -e, s.f. "garnituræ croøetatæ, de pus ca podoabæ la rochii, bluze etc." "bibil, col_i, dantelæ fæcutæ cu acul" "dantelæ de pus la gât, la cæmæøi de damæ"

tantelâ, -i (tan-te-lâ, /-li), s.f. (1): Gr. Aut.: circeafi/ câmeaøi/ câpitâ¢iu cu tantelâ. (cearceaf/ cæmaøæ/ cæpætâi [= pernæ] cu dantelæ); (neat. DDA).

bibilu, -• i (bi-bilu, /-bi-• i), s.n. (2): adarâ bibi• i, tanteli cu aclu. (face bibiluri, dantele cu acul); FC birbi• iu; (cf. DDA, s.v.; dar: < gr. µπιµπιλα; v. øi DEX, s.v. bibiluri, s.n. pl.).

oimâ, -i , s.f. (1); ?; (cf. DDA, s.v. oimæ, ap. Ioan Murnu, Dic_ionar manuscris, III, 226).

dar, -uri, s.n. "obiect primit de la cineva/ dat cuiva" "dar, peøcheø, cadou ♦ " "har ♦ (dar al lui Dumnezeu)"

daru, -uri (daru, da-ruri), s.n. (1): COD., 15: ahtare dar (atare/ astfel de dar); r a r.

piøcheøi *, s.f.: lâ dâdea piøcheøi a Tur_âloru. (le dædea peøcheø turcilor).

dhoarâ, -i (dhoa-râ, /-ri), s.f. (1): lâ aduøu/ feciu/ dedu dhoarâ ti numtâ; � easti dhoara alu Dumni§æ. (este darul/ harul lui Dumnezeu);

∅ farfurie (pentru strâns darul, la nuntæ"

v a r. doarâ: BELIM., 598: fugæ-• i doara-a Domnului/ øi dul_eamea-a somnului! (fugæ-i darul/ harul Domnului øi dulcea_a somnului!).

"har ♦ , talent" "dar, colac ♦ pentru colæcari (la nuntæ)"

hari *, s.f.: nu-ari elu harea aestâ! (nu are el harul/ talentul æsta!). câniscu, -uri (câ-nis-cu, /-curi), s.n. (1): cânisculu easti culacu di numtâ _i s-da la fârta_. ( ~ este un colac de nuntæ ce se dæ la fârta_i/ colæcari).

"dar adus unui bolnav (fructe, præjituri, bomboane)"

arustico, -a§ (a-rus-ti-co, /-ca§), s.m. (3): la lân§i_, la lihoani s-du_i arustico: tiyæ¢i, purtucæ•i, bumboani. (la bolnavi, la læuze se duce un dar: gogoøi, portocale, bomboane).

Ultimul cuvânt

347

dar, conj. (raport adversativ) — færæ conjunc_ii — cu conjunc_ii: "øi/ dar" "în timp ce" "dar" "bine, dar (la început de frazæ)" "daræ ♦ "; ∅ dacæ*, conj.

→ construc_ii paratactice (færæ conjunc_ii): apa trea_i, [= øi/ ma] chetrili armânu. (apa trece, [= øi/ dar] pietrele ræmân); vini cu caplu-n-ghiosu, [= øi/ ma] nu §âsi _iva. (a venit cu capul jos, [= øi/ dar] n-a zis nimic).

øi, conj.: cheatra creapâ, øi-omlu nu creapâ. (piatra crapæ, øi/ dar omul nu crapæ); preftulu s-dusi-n Poli, øi-prifteasa zburaøti! (preotul s-a dus la C-pole, øi/ dar preoteasa vorbeøte/ povesteøte); � mini crepu, øi-elu-øi mutreaøti di lucru. (eu cræp, øi/ în timp ce el îøi vede de lucru).

ma, conj.: easti muøatâ, ma zurlâ. (este frumoasæ, dar nebunæ); nu câ voi mini, ma aøi easti. (nu cæ vreau eu, dar aøa este); paplu avdi, ma nu poati si zburascâ. (bunicul aude, dar nu poate sæ vorbeascæ); → loc. conj.: ghini ma (la început de frazæ): CAR., Stih., 36: Ghini ma, aca_â di si-aproachi/ omlu di la mar§ini... (bine dar, începe sæ se apropie omul de la margine); id., 48: Ghini ma tora/ ›i-u fricâ/ di yenlu _i ari/ maøi doauâ cicioari! (bine, dar acum mi-e fricæ de fiin_a care are numai douæ picioare!); øi: ama.

cara*, conj. (val. adv.): yinu cara! (vino, daræ!). dara, s.f. "greutatea obiectului ce con_ine materialul de cântærit" "a lua daraua"

tarâ (ta-râ), s.f. sg.t. (1): î• i •eau tara a saclui/ a sinduchi•ei cu meari. (îi iau daraua sacului/ læzii cu mere); � e x p r.: nu • i-u loai tara ninga a vi_inlui! (nu i-am luat daraua încæ vecinului [= nu l-am cântærit încæ/ nu øtiu cât face ca om]); � øi-u ligæ tara. (øi-a legat daraua [= s-a aranjat bine]); øi: darâ, id. (tarâ < gr. tára; darâ < tc. dará; cuvântul arom. nefiind acc. pe finalæ - ca rom. dara - provine din gr.).

darabanæ, -e, s.f. "tobæ ♦ micæ"

barabancâ, -æn_i (ba-ra-ban-câ, /-bæn-_i), s.f. (3): acâ_æ s-batâ barabanca, si si-adunâ lumea. (a început sæ batæ darabana, sæ se adune lumea); v a r. bârâbancâ; reg.

darac , s.n. ∅ pieptene/ maøinæ, s.; ∅ dæræci, vb.

daraveræ, -e, s.f. "pæ_anie, întâmplare neplæcutæ, necaz" ∅ pulæ; ∅ dandana, s.f.

daraverâ, -i (da-ra-ve-râ, /-ri), s.f. (1): avu daraveri/ cripæri multi. (a avut daraveri/ necazuri multe); � vulg., eufem.: øi-u scoasi daravera øi s-chiøe-n cali. (øi-a scos daravera/ sexul øi s-a piøat în cale).

daræ, conj. ∅ dacæ, conj. ∅ pæi, adv.

dare, dæri, s.f. "impozit"

dari, dæri (da-ri, dæri), s.f. (6a): plâtescu dærili la statu. (plætesc dærile la stat); � avemu dari ti paplu sâmbâtâ/ • i li fea_imu tuti dærili.

"danie, pomanæ ♦ " "dona_ie"

(avem danie pentru/ pomanæ pentru bunicul sâmbætæ/ i le-am fæcut toate daniile); � fea_i dæri mæri ti hoarâ. (a fæcut dona_ii mari pentru sat).

dare , s.f.vb. (dat, s.n.vb.) "faptul de a da" "dat(ul)-luat(ul)" "datul de suflet"

dari (da-ri), s.f.vb. (6a): cu darea u tre_ amarea. (cu darea/ datul treci marea); � ea-i cu loarea, nu-i cu darea! (ea-i cu luatul, nu-i cu datul!); s-nu-ai dari-loari cu nâsu. (sæ nu ai dat-luat [= a face] cu el); → va dari _iva ti suflitlu a lui. (trebuie dat ceva pentru sufletul lui); → ti dari dau cathi §uuâ. (de dat dau în fiecare zi); øi: dâdeari: ti dâdeari î• i deadi multi. (de dat i-a dat multe).

Primul cuvânt

348

darnic, -æ, adj. "care dæ uøor/ cu plæcere altuia" ∅ dæruitor, -e, adj. "darnic" ∅ generos (fig.), adj.

� � � � e x p r.: î• i da mâna multu. (îi dæ mâna [= 'este darnic', nu 'îi convine', ca în RL]); easti mânâ/ inimâ largâ. (este mânæ/ inimæ largæ, generoasæ); da cu doauli mâ¢i. (dæ cu amândouæ mâinile); øi-u da

ø-câmeaøa di-p(r)i elu. (îøi dæ øi cæmaøa de pe el). cuvârdhæ, -a§; -oa¢i, ~ (cu-vâr-dhæ, /-dha§; /-dhoa-¢i, ~ ), adj. (3d): Gr. Aut.: elu-i sc• inciu, ea-i cuvârdhoa¢i. (el e zgârcit, ea-i darnicæ); v a r. cuvurdhæ (cf. DDA, s.v.; dar: < tc. khovarda').

dascæl, -i, s.m. "învæ_ætor ♦, profesor ♦" "învæ_at" ∅ dæscæli_æ, s.f. "cântære_ în stranæ, dascæl de bisericæ" "cântære_ în stranæ"

dhascalu, -• i (dhas-calu, /-ca• i), s.m. (1): la øcoalâ nâ-nvea_â unu dhascalu armânu. (la øcoalæ ne înva_æ un dascæl aromân); Th. Capidan fu unu mari dhascalu. (Th. C. a fost un mare dascæl/ învæ_at); v a r. dascalu.

psaltu, -_â (psal-tu, /-_â), s.m. (1): psaltulu cântâ tu bisearicâ, dhascallu ti-nvea_â carti. (~ cântæ în bisericæ, dascælul/ învæ_ætorul te înva_æ carte); v a r. FC psautu; bis.

anaynostu, -ea¢i (a-nay-nos-tu, /-tea¢i), s.m. (5); reg., r a r. dat, -uri, s.n. "ceea ce este dat" "obicei; moøtenire" "contribu_ie, dare, dæri♦" "soartæ ♦ "; ∅dare, s.f.vb. "ceea ce este dat" "datorie ♦ " "soarta (s.f. art.)" "moartea"

datu, s.n. sg.t. (1): datlu-i datu. (datul este dat); CAR., Stih., 14: ... câ-i lucru-avutu/ elu, DATLU! (cæ-i lucru avut el, DATUL!); �aestu lu-avemu/ easti unu datu di la auøa¢i! (acesta-l avem/ este un dat de la stræmoøi); � avemu ti dari datlu la hoarâ. (avem de dat contribu_ia la sat); � aøi-• i fu datlu. (aøa i-a fost datul/ soarta); � aestu-i datlu a meu di yeatru. (aceasta-i datoria mea de medic).

data (da-ta), s.f. art.: easti data alu Dumni§æ. (este datul lui Dumnezeu); � cathi unu cu data a lui. (fiecare cu datul/ soarta lui); � • i-u deadi data. (a dat moartea în el [= l-a lovit moartea]).

dat, -æ, adj. "care este dat/dæruit "dat la o parte/afaræ" "dat de suflet" "dat, mijit" "lovit cu leuca/stricat"

datu, da_; datâ, dati (datu, da_; da-tâ, /-ti), adj. (4a): lucri dati di mâ-sa. (lucruri dæruite de mæ-sa); � easti datu di-nâ-parti/ nafoarâ. (este dat la o parte/ afaræ); � ficioru datu di suflitu(bæiat dat de suflet); � iarbâ/ mustacâ datâ (iarbæ/ musta_æ datæ/ mijitæ); � au unâ featâ datâ-n capu [= zurlâ dipu/ aspartâ].(au o fatæ datæ/ lovitæ-n cap [= nebunæ de tot/ stricatæ]).

datæ, -e, s.f. "zi*♦ anume din calendar"

§uuâ* , s.f.: _i §uuâ avemu astâ§? (în ce zi/ datæ suntem astæzi?); tu §uua di 14/ tu §âlili di 14-15 va s-yinâ hi• i-mea. (în ziua de 14/ în zilele de 14-15 va veni fie-mea).

" ~ , datæ" "datæ istoricæ"

datâ, -i (da-tâ, /-ti), s.f. (1): la/tu data di 21 di-avgustu 1925 s-fea_i Toma Caragiu. (la data de 21 august s-a næscut T. C. ); a¢i• i 976 øi 1731 suntu dati istorici ti Armâ¢i. (anii ... øi ... sunt date istorice pentru aromâni); SN.

Ultimul cuvânt

349

datæ, ori, s.f. (num. ord./adv. temp.) "prima/a doua ... oaræ" ∅ oræ, s.f. "o datæ/ de 2... ori" "de astæ datæ" "altæ datæ" "câte o datæ" "de multe ori" "une[le]ori"; " ~ " "de data/ rândul acesta" ∅ rând*, s.n. ∅ cale**, s.f. "odatæ* ♦ , cândva" "niciodatæ** ♦ " "la anul/pe viitor" "deocamdatæ*** ♦ " "deodatæ**** ♦ " "destin* ♦ (previziune asupra lunilor anului)"

oarâ, -ori (oa-râ, ori), s.f. (3)/ num. ord./ adv.: îlu vedu-ntâ¢ea/ prota oarâ. (îl væd întâia oaræ); _â §âøu unâ oarâ, _â §âøu di doauâ ori, agiun§i! (_i-am zis o datæ, _i-am zis de douæ ori, ajunge!); aestâ oarâ ti •ertu. (de data asta te iert); di oara aestâ iøi cu fa_a curatâ. (de astæ datæ a ieøit cu fa_a curatæ); altâ oarâ s-nu fa_i aøi! (altæ datæ sæ nu faci aøa!); câti vârnâ oarâ î¢i yini si- • i tragu unâ! (câte o datæ îmi vine

sæ-i trag una!); di multi ori î• i §âøu. (de multe ori i-am zis); nâscânti ori yini adratu/ îmbitatu acasâ. (une[le]ori vine fæcut/ beat acasæ); � ori-ori easti bunâ, alti ori easti lân§itâ. (une[le]ori este bunæ/ sænætoasæ, alte ori este bolnavæ).

aradhâ *, cali **, s.f.: → aestâ aradhâ nu-¢i iøi ghini bâclâvælu. (de data asta/ de rândul æsta nu mi-a ieøit bine baclavaua); → ø-di aestâ cali mini avui-ndriptati! (øi de data asta eu am avut dreptate!).

unâoarâ*, vârnâoarâ **, di-oarâ ***, di-nâoarâ ****adv./ loc. adv.: → unâoarâ nu eara ca azâ. (odinioaræ nu era ca azi); � eara unâoarâ unâ moaøi cu-nu auøu. (era odatæ o babæ cu-n moø); → vârnâoarâ s-nu sco_ ahtari zboru din gurâ! (niciodatæ sæ nu sco_i atare cuvânt din guræ!); � hai, di-vârnâoarâ cama ghini!(hai, la anul mai bine [= urare]); → tora, di-oarâ, nu-avemu pâra§ ti-ahtæri lucri. (acum , deocamdatæ, nu avem bani pentru astfel de lucruri); → ahurhi di-nâoarâ s-plângâ. (a început deodatæ/ dintr-o datæ sæ plângæ).

mirunumi¢i *, s.f.pl. datinæ, s.f. ∅ obicei, s.n. dativ , s.n. "cazul atribuirii" dator, -e, adj. "care datoreazæ bani" ∅ dætætor*, adj. "datornic, -æ" (s.m.f.) "dator (în bani)" ∅ obligat, adj. ∅ datora, vb. ∅ datorie, s.f.

dativu (da-tivu), s.n. sg.t. (1): dativlu easti cazlu a dari•ei: dau a ficiorlui / a feati•ei unâ carti.. (dativul este cazul datului/ al atribuirii: dau bæiatului/ fetei o carte); gram.; N.

dâtoru *, adj., s.m.f.: → adj.: easti dâtoru la mini cu doauâ suti di dolari. (este dator la mine cu douæ sute de dolari); → s.m.f.: vinirâ dâtori• i si-• i da pâra§• i. (au venit datornicii sæ-i dea banii);�e x p r.: ari ti dari pâra§ la oami¢i. (are de dat bani la oameni/ este dator); easti-mplinu di borgi. (este plin de datorii). SN.

burgilâ, -a§; -oa¢i , ~ (bur-gi-lâ, /-la§; /-loa-¢i, ~ ), s.m.f. (3, 9), adj. (3d): nu mi-ariseaøti s-hiu burgiloa¢i. (nu-mi place sæ fiu datoare); r a r; frecv.: nu mi-ariseaøti si-amu ti dari/ si-amu borgi. (nu-mi place sæ am de dat/ sæ datorez/ sæ am datorie).

datora , vb. "a avea de plætit o sumæ împrumutatæ";∅vrea*,vb.

voi *, vb.t.: î• i voi §a_i liri. (îi datorez zece lire); î¢i voru mul_â pâra§. (îmi datoreazæ mul_i bani); s-_â da _i _â va! (sæ-_i dea ce-_i datoreazæ!); î¢i va unâ sitâ di fârinâ. (îmi datoreazæ o sitæ de fæinæ).

Primul cuvânt

350

"a datora" "a avea o obliga_ie ♦ / datorie ♦ fa_æ de cineva" "a fi prost/a-i lipsi o doagæ" "a face datorii, a se îndatora"

hursescu, -iri, -ii, -itâ (hur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/i: → t: hurseaøti mul_â pâra§ la al_â. (datoreazæ mul_i bani la al_ii); → i: fig.: lâ hursimu multu a pârin_âloru. (le datoræm mult pærin_ilor); unu suflitu-• i hursescu ø-mini alu Dumni§æ. (un suflet îi datorez øi eu lui Dumnezeu); � e x p r.: î• i hurseaøti-alu Mihali, lailu omu! (îi datoreazæ ceva lui Mihai, bietul om [= e prost/ îi lipseøte o doagæ/ ceva din el!]).

burgilipsescu, -iri, -ii, -itâ (bur-gi-lip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: mi burgilipsii multu di feciu casa. (am fæcut datorii multe/ m-am îndatorat mult ca sæ fac casa); r a r.

datorie, -i, s.f. "obliga_ie moralæ" ∅ dat*, -uri, s.n. "datorie, obliga_ie moralæ"; ∅ sarcinæ*, s.f. ∅ curtoazie, s.f.

datu *, datâ*, s.n., s.f.: aestu easti datlu a meu/ aestâ easti data a mea di pârinti, di dhascalâ. (aceasta este datoria mea de pærinte, de dascæli_æ).

sar_inâ *, s.f.: fig.: sar_ina a-nvi_a_loru armâ¢i easti si-u _ânâ øi si-u creascâ limba a noastrâ. (sarcina învæ_a_ilor aromâni este sæ o _inæ/ sæ o pæstreze øi sæ o creascæ limba noastræ).

"datorie în bani" "datorie moralæ" "a da pe datorie" ∅ veresie*, s.f.

borgi, (bor-gi, ~ ), s.f (9): avemu mari borgi la nunlu/ la bancâ. (avem mare datorie la nunul/ la bancæ); borgea va plâteari. (datoria trebuie plætitæ); � fig.: tu_ tiniri• i au borgea si-u ducâ limba tu etâ. (to_i tinerii au datoria s-o ducæ limba în veac).

���� e x p r.: dau pi virisie*. (a da pe datorie/ veresie). datoritæ, prep. "prin, de la, datoritæ" "datoritæ, gra_ie" "har/ gra_ie Domnului"

di*, prep. (+ A): di tini lu-amu bra_lu! (datoritæ _ie îl am bra_ul!); di paplu u-amu casa. (datoritæ bunicului o am casa).

haritâ (ha-ri-tâ), prep. (+ D): haritâ ali mami învi_ai carti. (datoritæ mamei am învæ_at carte); haritâ alu Dumni§æ, mi feciu ghini. (har Domnului, m-am fæcut bine!); v a r. hartâ.

datornic, s.m.f. ∅ dator, adj.

daunæ, -e, s.f. "pierdere, pagubæ (materialæ/moralæ)" "daunæ, pagubæ" ∅ pierdere*, s.f.vb. "pagubæ (materialæ/ moralæ)"

z¢ie, -i (z¢i-e, z¢ii), s.f. (6b): furi• i/ apili n-adusirâ z¢ie mari. (furii/ apele ne-au adus daunæ/ pagubæ mare); � e x p r.: nu-ari z¢ie.(nu-i/ nu face nimic [= nu mæ deranjeazæ]).

cheardiri *, s.f.vb.: fu mari/ multâ cheardiri cu tâtumea anlu aestu.(a fost pagubæ mare cu tutunul anul æsta).

zârari, -æri (zâ-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): CAV., 294: zærare; COD., 20: arøine øi zærare ai di nîs. (ruøine øi pagubæ ai de la el); arh., r a r.

dædæci, vb.∅ corcoli, vb. dæinui , vb. ∅ dura, vb. [dælæcos ], adj. "care are boala dalac ♦ "

dâlâcosu, -oøi; -oasâ, -oasi (dâ-lâ-cosu, /-coøi; /-coa-sâ, /-si), adj. (4a): omu dâlâcosu/ oae dâlâcoasâ (om care are dalac/ oaie ~ ).

dændænaie ∅ dandana, s.f.

dængæni, vb. "a bate clopotele, a face dang! ♦ "

dângânescu, -iri, -ii, -itâ (dân-gâ-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) i/t: Gr. Aut.: → i: cloputili dângânescu. (clopotele dængænesc); � fig.: dângânii di capu, di lavâ. (am înnebunit de/ la

"a-i plesni capul de zgomot/supærare"

cap, de gælægie); → t: mi dângânirâ ficiori• i, nu-ascultâ dipu. (m-au înnebunit copiii, nu ascultæ deloc); (< dang!; neat. DDA).

Ultimul cuvânt

351

dæpæra, -are, -at, vb. ∅ depæra, -are, -at, vb. (DEX: douæ cuvinte- titlu!)

dæræcitor, -i, s.m. "pieptænar* de lânæ; dæræcitor"

chiptinaru* , s.m.: ducu lâna la chiptinaru, si-u cheaptinâ/ si-u tragâ. (duc lâna la pieptænar, s-o pieptene/ s-o tragæ).

hâlaciu, -i (hâ-laciu, /-laci), s.m. (1): id.; reg. dæræci, vb. "a trage*/pieptæna** lâna cu pieptenii" "a dæræci lâna cu maøina" ∅ frânge*, vb.

tragu *, cheaptinu **, vb. t: unâoarâ, lâna u trâ§ea/ u chiptina mu•erili singuri, cu cheapti¢i• i. (odinioaræ, lâna o trægeau/ o pieptænau femeile singure, cu pieptenii); tora u tragu cu maøina.(acum o trag cu maøina); øi: frângu* apali di lânâ ( a frânge/ a face pale de lânæ)

dæræcire, s.f.vb. (dæræcit, s.n.vb.) "ac_iunea de a dæræci lâna" ∅ tragere*, s.f.vb. ∅ pieptænare**, s.f.vb.

trâ§eari*, chiptinari **, s.f.vb.: va trâ§eari/ chiptinari nâscântâ lânâ, câ nu-ari traptâ/ chiptinatâ. (trebuie trasæ/ pieptænatæ niøte lânæ, cæ nu mai este trasæ/ pieptænatæ); ∅ ti trâ§eari/ chiptinari trapøu/ chiptinai multâ aseara. (de tras/ pieptænat am tras/ pieptænat multæ ieri).

dæræcit, -æ, adj. "(despre lânæ) care a fost tras*♦ , pieptænat**♦ "

traptu*, chiptinatu **, adj.: lânâ traptâ/ chiptinatâ (lânæ trasæ/ pieptænatæ).

dæræpæna, vb. "a se surpa*♦ treptat"

surpu *, vb. r: sta tu unâ casâ _i s-surpâ §uuâ di duuâ. (stæ într-o casæ ce se surpæ/ ruineazæ zi de zi).

dæræpænat, -æ, adj. "surpat* ♦ , stricat** ♦ , præpædit"; " ~ " "dæræpænat"

surpatu *, aspartu **, adj.: au unâ casâ surpatâ/ aspartâ. (au o casæ surpatæ/ stricatæ [= dæræpænatæ]).

saravalu, -• i; -lâ, -li (sa-ra-valu, /-va• i; /-va-lâ, /-li), adj. (4a): tu _i lai casâ saravalâ øedu! (în ce biatæ casæ præpæditæ stau!).

harvalu, -• i; -lâ, -li (har-valu,/-va• i; /-lâ, /-li), adj. (4a): id.; reg. dæræpænæturæ, -i, s.f. "ruinæ, præpædenie"

hârapi, -æchi (hâ-ra-pi, /-ræchi), s.f. (6a): au unâ hârapi di mâyâzie! (au o dæræpænæturæ de magazin!).

dærâma, vb. "a (se) surpa*, a demola, a se ruina"

surpu* , vb. t/r: ∅ t: lipseaøti si-u surpâ casa, câ-i veac• i. (trebuie s-o surpe/ dærâme casa, cæ-i veche); ∅ r: stizma s-surpæ dipu. (zidul s-a dærâmat de tot).

"a (se) dærâma" "a se dærâma" (concret) "a-l înghi_i pæmântul/ a se face una cu pæmântul" (fig.)

dârâmu, dârâmari, /-ai, -atâ (dâ-râmu, /-râ-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1a) t/r; id; (?; v. DDA, s.v. dærîm).

arâvu• isescu, -iri, -ii, -itâ (a-râ-vu-• i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: loclu si-arâvu• iseaøti di ploae. (pæmântul se dærâmæ de ploaie); � Gr. Aut., fig.: mi-arâvu• isii cându vi§ui câ-¢i intrâ furi• i-n casâ! (m-am fæcut una cu pæmântul când am væzut cæ-mi intræ furii/ ho_ii-n casæ!).

dærâmare , s.f.vb. ∅ surpare*, s.f.vb.

surpari* s.f.vb.: va surpari murlu. (trebuie surpat zidul); ti surpari nu s-surpæ ninga/ nica. (de surpat nu s-a surpat încæ).

Primul cuvânt

352

dærâmat, -æ, adj. "care este dærâmat" "surpat* ♦ de supærare" "surpat, cæzut" "dærâmat" ∅ ruinat, adj. "dærâmat, præpædit" "dærâmat (fig.), consternat"

surpatu *, adj.: casâ surpatâ, veac• i, aspartâ, câ§utâ. (casæ care stæ sæ se surpe/ care e surpatæ, veche, stricatæ, cæzutæ); �fig.: auølu eara surpatu di cripari. (moøul era surpat/ dærâmat de supærare); � VR., 9, poet.: Tuti chetrili surpati-n Pind/ øi-aflarâ loc tu suflitlu-a meu. (toate pietrele surpate-n Pind øi-au aflat loc în sufletul meu.).

dârâmatu, -_; -tâ, -ti (dâ-râ-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): COD., 121b: cændu eøti dæræmat di yinu? (când eøti dærâmat de vin?); casâ dârâmatâ.

arâvu• isitu, -_; -tâ, -ti (a-râ-vu-• i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):_i casâ arâvu• isitâ! (ce casæ præpæditæ!); � fig.: armasi arâvu• isitu câ-• i §âøu zboarâ urâti. (a ræmas consternat/ jenat/ dærâmat de supærare cæ i-am zis vorbe urâte).

dærâmæturæ, -i, s.f. ∅ surpæturæ, -i, s.f.

dærnicie, -i, s.f. "însuøirea de a fi darnic" ∅ generozitate (fig.), s.f.

cuvârdhâlâchi, -i (cu-vâr-dhâ-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): nu u-au tu_ harea aestâ, cuvârdhâlâchea! (nu-l au to_i harul/ darul æsta, dærnicia); v a r. cuvurdhâlâchi (cf. DDA, s.v. ; dar: < tc.khovardalâ'c).

dærui, vb. "a face un dar ♦" ∅ dæruit*, adj. ∅ dæruire**, s.f.vb. "a dærui ceva" "a dærui cuiva cineva, a 'cadorisi' pe cineva" "a hæræzi cu daruri" (fig.) "a dærui, a face un dar" ∅ dar*, peøcheø*, s.n. "a dærui" "a hæræzi"

dâruescu, -iri, -ii, -itâ (dâ-ru-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: COD., 31b (cf. part. dæruitu*, adj., øi s.f.vb. dæruire**, s.f.vb.); ?; CR.

dhurusescu, -iri, -ii, -itâ (dhu-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: tu_ dhurusirâ [câti _iva] ti numtâ. (to_i au dæruit câte ceva de nuntæ); ∅ t: voi si-u dhurusescu niveasta cu unâ flurie. (vreau s-o dæruiesc/ 'cadorisesc' pe mireasæ cu un florin [de aur]; � fig.: u dhurusi Dumni§æ cu tuti hærili. (a dæruit-o Dumnezeu cu toate harurile).

piøchisescu , id.; (numai sens concret). ahârzescu, -iri, -ii, -itâ (a-hâr-zes-cu, /-zi-ri, /-zii, /-zi-tâ), vb. (4b): CAV., 1110 hærzescu; UC., 83: Hærzea-¢i harao a scæpare• i atæei. (dæruieøte-mi bucuria scæpærii/ mântuirii tale); � • i-ahârzi Dumni§æ

"a valora ♦ /pre_ui ♦ , a merita"

fumea• i. (i-a dæruit Dumnezeu copii); � mu•earea aestâ ahârzeaøti multu. (femeia asta valoreazæ/ meritæ mult); v a r.hærzescu, arh., reg.

dæruire, s.f.vb. "faptul de a dærui ♦ , dar" "dæruire, dæruit" "dæruire de la Dumnezeu"

dârueari (dâ-ru-ea-ri), s.f.vb. (5a): COD. (Weigand, I, 34, DDA, s.v. dæruire): mi fi_eøæ færæ dæruire (m-ai fæcut færæ dæruire/ har); ?

dhuruseari (dhu-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a): va dhuruseari niveasta. (trebuie dæruitæ mireasa/ sæ-i dæruim ceva miresei); ti dhuruseari u dhurusii. (de dæruit am dæruit-o/ am 'cadorisit-o'); �fig.: ti dhuruseari u dhurusi Dumni§æ. (de dæruit a dæruit-o Dumnezeu).

Ultimul cuvânt

353

"faptul de a dærui" "dæruire, dæruit"

piøchiseari (piø-chi-sea-ri), s.f. (6a); id.; (numai sens concret). ahârzeari (a-hâr-zea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ahârzeari nu u-ahârzi Dumni§æ cu fumea• i. (de dæruit/ hæræzit nu a dæruit-o/ hæræzit-o

"pre_uire ♦ , pre_uit" Dumnezeu cu copii); � va ahârzeari aestu omu. (trebuie pre_uit acest om).

dæruit, -æ, adj. "care este plin de haruri" "care a fost dat în dar" "dæruit/ dotat/ talentat" "dæruit" (despre obiecte) "calul de dar nu se cautæ la din_i" "dæruit de Dumnezeu, hæræzit/dotat/valoros" "nepre_uit"

dâruitu, -_; -tâ, -ti (dâ-ru-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): COD., 31b:multu este dæruitu. (este foarte dæruit [= plin de daruri/ haruri]);?

dhurusitu, -_; -tâ, -ti (dhu-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): tuti aesti suntu lucri dhurusiti. (toate acestea sunt lucruri dæruite); �fig.: featâ dhurusitâ di Dumni§æ (fatæ dæruitæ de Dumnezeu/ plinæ de daruri, haruri).

piøchisitu, -_; -tâ, -ti (piø-chi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): la lucrulu piøchisitu nu ba§i coadi øi mânuøi. (la lucrul dæruit sæ nu pui cozi øi mânuøi [= toarte; 'sæ nu-l critici']).

ahârzitu, -_; -tâ. -ti (a-hâr-zitu, /-zi_; /-zi-tâ, /-ti), adj. (4a): unu [ficioru maøi], ma ahârzitu ari mâ-sa. (unul [numai un copil], dar dæruit/ valoros are mæ-sa); � hip.: yinu, lai, ahârzite! (vino, dragæ, nepre_uitule!].

dæruitor, -e, adj. "care dæruieøte, care dæ"

ahârzitoru, -ori; -oari, - ~ (a-hâr-zi-toru, /-tori; /-toa-ri, / - ~ ), adj. (3c): UC., 81: Amiræ de n-_eru, ... hærzitorru [= ahârzitorlu] a banæ•i. (Impærate din cer, ... dætætorul vie_ii... ); v a r. hârzitoru, arh.

dæscælaø, -i, s.m. (dim.) "învæ_æcel" (pej.)

dhâscâliciu, -i (dhâs-câ-liciu, /-lici), s.m. (1): avea øi-e• i unu dhâscâliciu aclo... (aveau øi ei un dæscælaø acolo... ); pej.; dim.

dæscæli, vb. "a învæ_a ♦ pe altul" "a bate la cap cu educa_ia"

dhâscâlipsescu, -iri, -ii, -itâ (dhâs-câ-lip-ses-cu, /-lip-si-ri, /-lip-sii, /-lip-si-tâ), vb. (4b) t: ø-la øcoalâ øi-acasâ tu_ nâ dhâscâlipsescu! (øi la øcoalæ øi acasæ to_i ne dæscælesc [ne tot înva_æ]!); v a r. d(h)âscâlisescu.

dæscælie, s.f. "meseria de dascæl/ învæ_ætor/profesor"

dhâscâli• i (dhâs-câ-li-• i), s.f.sg.t. (3): dhâscâli•ea-i greauâ.(dæscælia-i grea); v a r. dâscâli• i; øi: d(h)âscâlâchi, d(h)âscâlichi.

dæscælime, s.f. "mul_ime de dascæli/ învæ_ætori/profesori"

dhâscâlami (dhâs-câ-la-mi), s.f.sg.t. (3): si-avea adunatâ tutâ dhâscâlamea di-tu Machidhunia grâ_eascâ. (se adunase toatæ dæscælimea din Macedonia greceascæ); v a r. dâscâlami.

dæscælire, s.f.vb. "faptul de a dæscæli, de a învæ_a pe al_ii/ de a bate la cap pe al_ii"

dhâscâlipseari (dhâs-câ-lip-sea-ri), s.f.vb. (6a): mi sâturai di dhâscâlipseari [mini al_â/ al_â mini]. (m-am sæturat de dæscælit [eu pe al_ii/ al_ii pe mine]); agiun§i øi-ahâtâ dhâscâlipseari!(ajunge øi atâta dæscælire/ dæscælit!).

dæscæli_æ, -e, s.f. "învæ_ætoare" "so_ia dascælului/ învæ_ætorului"

dhascalâ, -i (dhas-ca-lâ, /-li), s.f. (1): Mariyo eara dhascalâ Hrupiøti. (M. era dæscæli_æ la Hrupiøti); v a r. dascalâ.

dhâscâloa¢i, ~ (dhâs-câ-loa-¢i, ~ ), s.f. (9): dhascallu nu eara acasâ, eara dhâscâloa¢ea. (dascælul nu era acasæ, era so_ia dascælului); v a r. dâscâloa¢ea..

dætætor, -e, adj. "care dæ via_æ" ∅ dator, adj.

dâtoru, -ori; -oari, ~ (dâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / - ~ ), adj. (3c): UC., 79: Øî pre ayilu duhu, domnulu, dætorru [= dætorlu] a bani• i... (øi pe Sfântul Duh, Domnul, datætorul vie_ii... ).

Primul cuvânt

354

dæuna, vb. "a produce daunæ ♦ " ∅ strica*, vb. "a dæuna" ∅ ucide*, vb. "a atinge ♦ , a dæuna" ∅ contamina*, vb. "a dæuna, a pægubi" "nu-i nimic!" "a atinge* ♦ "

aspar§i *, vb. unipers.: n-asparsi multu cutreamburlu. (ne-a stricat/ dæunat mult cutremurul); � e x p r.: eh, nu-aspar§i! (ei, nu-i/ nu face nimic!).

vatâmâ *, vb. unipers.: eh, alasâ, nu vatâmâ! (ei, lasæ, nu omoaræ/ stricæ/ nu-i nimic!).

vlâpseaøti *, vb. unipers.: nu-ari _iva, nu vlâpseaøti! (nu-i nimic [liter. = nu mæ atinge/ contamineazæ]!).

z¢isescu, -iri, -ii, -itâ (z¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b): CAV., 124: z¢isescu; nâ z¢isi multu furtuna. (ne-a dæunat mult furtuna); � nu [mi] z¢iseaøti dipu! (nu-i nimic, nu mæ deranjeazæ deloc!); v a r. z¢iisescu; øi: zim¢iusescu; (consider, spre deosebire de DDA, s.v., cæ z¢i(i)sescu este format din z¢ie < gr. ζηµια, iar zim¢iusescu este gr. ζηµιονω ~ ).

cârteaøti *, vb. unipers.: nu mi cârteaøti. (nu mæ atinge/ pægubeøte).

dæunare, s.f.vb. (dæunat, s.n.vb.) "faptul de a dæuna"

z¢iseari (z¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti z¢iseari nu mi z¢iseaøti. (de daunat/ deranjat nu mæ deranjeazæ.); v a r. z¢iiseari; øi:zim¢iuseari.

[dæunat ], adj. "care a fost pægubit"

z¢isitu, -_; -tâ, -ti (z¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): _i stai ca z¢isitu? (de ce stai ca un pægubit?); v a r. z¢iisitu; øi: zim¢iusitu.

dæunætor, -e, adj. "care dæuneazæ, care aduce pagube" "dæunætor (pentru om: pentru corp/spirit)" ∅ vætæmætor*, adj.

z¢isearicu, -_i; -câ, -_i (z¢i-sea-ricu, /-ri_i; /-ri-câ, /-ri-_i), adj. (4a):multu z¢isearicâ fu neaua, câ vini amânatu. (foarte dæunætoare a fost neaua/ zæpada, cæci a venit târziu).

vâtâmâtoru *, adj.: aestâ-i vâtâmâtoari ti sânâtati/ ti suflitu. (asta-i dæunætoare pentru sænætate/ pentru suflet).

dâmb, -uri , s.n. "deal ♦ mic" "mormânt" ∅ tumbæ*, s.f. "dâmb mic, hârtop" "obstacol" (fig.) "multe hârtoape" "neregularitæ_i în teren/ în orice lucrare" dânsa, dânsele , pr. pers.3, f.sg., pl. "ea ♦ , ele" ∅ însæøi, pr.

tumbâ, -i (tum-bâ, /-bi), s.f. (1): adunæ oili la tumba di ningâ agru.(a strâns oile la dâmbul de lângæ ogor); � tumbili a gio¢iloru(mormintele vitejilor);(cf. DDA, < lat.TUMBA; tumbâ 'tumbæ'*/

'a face tumbe' < LB). ohtu, oahti (oh-tu, oah-ti), s.n. (2): agrulu easti maøi oahti. (ogorul este numai dâmburi); calea eara tutu oahti. (calea' drumul era tot hârtoape); � fig.: tricumu multi oahti anlu aestu. (am trecut [= avut] multe necazuri/ obstacole anul acesta); � Gr. Aut.: oahti-mboahti (= forma_ie repetitivæ de tip 'talmeø-balmeø', 'fæt-logofæt' etc., îmboahti nu înseamnæ nimic): calea-i oahti-mboahti (drumul este 'hârtoape-hârtoape'); id., fig.: împlâteaøti/ _asi oahti-mboahti. (împleteøte/ _ese neregulat, cu gâlme)

disâ, disi (di-sâ, di-si), pr. pers. 3 f. sg., pl.: UC., 99: A_elu _i tricu Israil pret namisa disæ [pri-tu amari]. (cel ce l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei/ prin ea [prin mare]); cu disa-nfumi•e. (cu ea a avut copii [liter.: 'înfamiliat'/ a fæcut o familie, a avut copii]); arh.; r a r.

dânsul, dânøii , pr. pers. 3, m. sg., pl. "el ♦ , ei"

disu, diøi (disu, diøi), pr. pers. 3 m. sg., pl.: CAR., Litgh., 41, VIII: a_e• i _i øædu la disu cu pisti. (cei ce øed la dânsul [Dumnezeu] cu credin_æ); ibid.: si spunæ la diøæ eva(n)yeilu a ndræptatii• i. (sæ le

Ultimul cuvânt

355

(færæ valoare de polite_e) ∅ însuøi, pr.

spunæ/ arate lor evanghelia dreptæ_ii); ∅ UC., 99 (pr. + art.encl. pl.): A_elu _i scoase Israil de namisa diø• i. (cel ce l-a scos pe Israel dintre ei [= dintre egipteni]); COD., 65: s'himu la disu. (sæ fim la el);

arh.; r a r. dâræ, -e, s.f. "urmæ ♦ " ∅ rând, s.n., dungæ, s.f.

dârâ, -i (dâ-râ, /-ri), s.f. (1): s-lâ lomu dâra a furiloru/ a luchiloru. (sæ le luæm dâra furilor/ lupilor); si-aøtearsi/ s-lo dâra. (s-a øters/ s-a luat dâra).

dârdâi, vb. ∅ tremura, vb.

dârmon, -e, s.n. "ciur ♦ cu gæuri mari" "care este bine verificat"

dirmo¢iu, -oa¢i (dir-mo¢iu, /-moa-¢i), s.n. (2): misuru tricutu tu dirmo¢iu. (porumb trecut prin dârmon); � omu tricutu tu _iru ø-tu dirmo¢iu. (om trecut prin ciur øi prin dârmon).

dârstæ, -e, s.f. "piuæ ♦ rudimentaræ" "a zæpæci pe cineva cu gælægia"

drâøtealâ, -e• i (drâø-tea-lâ, /-te• i), s.f. (3): øiacurili s-facu ma ninti tu drâøtealâ, ø-di-apoia tu bâta¢i. (øiacurile se fac mai întâi în dârste øi apoi în piuæ); � fig., Gr. Aut.: ta_i, câ ¢i-lu fea_iøi caplu drâøtealâ! (taci, cæ mi l-ai fæcut capul dârste [= m-ai zæpæcit]).

de, conj. "de" (copulativ) " ~ " (atributiv) " ~ " (obiectiv) " ~ " (interog. indirectæ) ∅ dacæ*, conj. " ~ " (final) " ~ " (modal, de mæsuræ) " ~ " (consecutiv) " ~ " (dupæ un semi- auxiliar de mod)

di , conj.: si-acâ_æ di-adræ pâni. (s-a apucat de/ øi a fæcut pâine); du-ti di •ea-_ singurâ! (du-te de/ øi ia-_i singuræ!); � ari huia di bea. (are næravul de bea); � CAR., Stih., 84: mutrea di nu li fæ afanu. (vezi de nu le face nevæzute); � nu øtiu di/ disi poati i nu poati. (nu øtiu de/ dacæ* poate sau nu poate); � vini di-¢i câftæ fârinâ. (a venit de mi-a cerut/ ca sæ-mi cearæ... fæinæ); � di _i du_i, tutu si-adunâ. (de ce se duce/ trece, tot se adunæ/ descreøte [la trup, îmbætrâneøte]); � poati/ ari di-acumpârâ!(poate, are de cumpæræ!); s-facu lucrili di si spunu. (se fac [= se întâmplæ] lucrurile de/ încât se spun/ se povestesc); → _i stai di §â_i? (ce stai de zici?; cf. it. che stai dicendo?).

de! , interj. (nepæsare) (regret, surprizæ, stupefac_ie)

de! , interj.: de, _i s-_â facu, macâ nu-av§â! (de, ce sæ-_i fac, dacæ nu auzi/ ascul_i!); � Gr. Aut.: ghini, de, ta_i tora! (bine, de, taci acum!).

de-de! , interj.: Gr. Aut.: de-de, cum di nu nâ vini tu minti?! (chiar aøa/ vai!, cum de nu ne-a venit în minte?!).

de, prep. "de" (atribut) (~ ; 'felul') (~ ; 'con_inutul') (~ ; 'filia_ia') (~ ; 'termenul comp.') "de" (complement) (~ direct) (~ indirect)

di , prep.: → casâ di cheatrâ (casæ de piatræ); lemnu di fagu (lemn de fag); � cârafi di yinu (carafæ de vin); � hi• iu di amiræ (fiu de împærat); pu• iu di gâ• inâ (pui de gæinæ); � poezie di Murnu; �udæ di oaspi_ (odaie de/ pentru oaspe_i); � mâratlu di elu (bietul de el); � doi di e• i eara Arbineøi. (doi dintre ei erau albanezi); →� di-aesti ari multi. (din[tr-] astea sunt multe); � mâcâ di tuti. (mænâncæ de toate); � lu-acâ_æ di cicioari. (l-a apucat de picioare); si-apruche di mini. (s-a apropiat de mine); di mini, di tini, av§â _i curâ. (de la mine, de la tine, a auzit ce curge [= se întâmplæ); cura apa di nâsâ, câ-• i vini oara

(~ de agent)

s-facâ. (curgea apa din ea. cæ i-a venit ceasul/ timpul sæ nascæ); di câtuøi, câtuøi va s-iasâ. (din pisicæ, pisicæ are sæ iasæ); di câti lâ facu, _iva nu-i bunu. (din câte le fac, nimic nu-i bun); � caro_â traptâ di doi

Primul cuvânt

356

"de" (circumstan_ial) (~ de loc) (~ de timp) (~ de mod/de mæsuræ) (~ consecutiv) (~ de cauzæ) (~ de scop/final) (~ de rela_ie) "de " (+ 'supin') "de" (+ num. card.) "de" (+ num. distr.) "de" (+ termenul comparat) (= "ca, decât, din, dintre") "de" (+ alte prep.) "de pe"; ∅ dupæ, prep. "de la" "de sub" "de" (+ adv.) "de-a" (+ adv. + -lea) "de" (+ al, ai; a, ale)

ca• i. (cæru_æ trasæ de doi cai); � vinirâ di Deniscu. (au venit din/ de la Deniscu); e• i suntu di Samarina (ei sunt din/ de la Samarina); tra§i-ti di nâ parti! (dæ-te la o parte!); � întribai di casâ casæ. (am întrebat din casæ-n casæ); � eh, tora, di vearâ va nâ videmu! (ei, acum, la varæ o sæ ne vedem!); nu mâcai di trei §âli. (n-am mâncat de trei zile); di ¢icu u øtiu aestâ. (de mic/ de când eram mic o øtiu asta); §uuâ di §uuâ mi ducu la e• i cu mâcari. (zi de zi/ în fiecare zi mæ duc la ei cu mâncare); � udæ lungu di 6 metri (odaie lungæ de 6 m.); � mâcæ di cripæ! (a mâncat de a cræpat!); � si-aspârearâ di furi (s-au speriat de ho_i); murirâ di foami/ di yripi. (au murit de foame./ de gripæ); �buiauâ di-nvupseari oauâ (boia/ vopsea de vopsit ouæ); � caftu gâ• ina di ou. (caut gæina de ou); → di + s.f.vb. [inf. lung în arom., supin în RL]: bitisi di mâcari (a terminat de mâncat); maøinâ di lari stra¢i (maøinæ de spælat rufe); → di+ num. card.: 11/ 15/ 19/ 20 /doauâ§æ_i di oami¢i [ma: yinghi_ oami¢i], unsprâyinghi_, di oami¢i/ 38/ 100/ 1000 di oami¢i. ( 11-19 oameni, 20 ∅ de oameni); si-adunarâ ¢i• i di tiniri. (s-au adunat mii de tineri); → num. distr.: li-alepøu unu di unu. (le-am ales una câte una); lâ vinirâ câti _in_i di capu’ di câciulâ. (le-au [re]venit câte cinci de cap/ de câciulæ); → di + termenul comparat: easti ma muøatæ di tini/ ma bunlu di tu_/ ma bunlu di e• i. (este mai frumoasæ ca tine/ cel mai bun din to_i/ cel mai bun dintre ei); →di + alte prep./ adv.: fluriili di di guøi (florinii de la gât); pânea di pi measâ (pâinea de pe masæ); •ea-¢i paltolu di pi mini. (ia-mi haina de pe mine!); s-veadi di pi [nu 'dupâ'!] fa_â câ-i lân§itâ. (se vede de pe [nu 'dupæ'!] fa_æ cæ-i bolnavæ); drâøteala di la/ di ningâ moarâ (dârstea de la/ de lângæ moaræ); vini di la stani. (a venit de la stânæ); balta di sum-§eanâ (balta de sub geanæ [= deal]; casa di-aclo (casa de acolo); lava di nafoarâ (gælægia de afaræ); di-apoia (apoi); di-averu (adeværat); → di + a + s./ adv. +-lea/ -lui : di-a buøalui (de-a buøilea); di-a ghinealui (de-a binelea); • i-u lo iapa di-a muøatlui (i-a luat iapa de-a binelea [lit. = frumosulea]); di-a lungului (de-a lungul); → di + a, art. gen. + s./ pr.: easti di-a vi_inlui gâ• ina. (este de-a vecinului gæina); suntu di-a noøtri. (sunt de-ai noøtri).

de-a... , loc prep "(jocul de-a...)"; ∅ a*, prep. "de-a... " "(jocul) cu* ♦ " "(jocul) de-a... "

a + s. (vb.) art., prep: PAP., Lit., XII-XVI: [hai s-n-agiucæmu] a murara/ a øuirarea (hai sæ ne jucæm de-a moræri_a/ de-a øuieratul).

di-a + s./ adj./ adv. art.: di-a-ncâlarlu/ di-a culutumba (de-a cælæritul/ de-a berbeleacul); procedeu r a r folosit.

cu*, prep: PAP., Lit., XII-XVI: si-agioacâ cu pu• ilu/ cu topa/ cu sfurla/ cu câciulili. (se joacæ [jocul] cu puiul, cu mingea, cu titirezul, cu cæciulile etc.); ibid.: agiucarea cu-ascundearea/ cu-avinarea/ cu

loarea a chitri_eauâ•ei/ cu-ntri_earea etc. (se joacæ de-a ascunselea/ de-a prinselea [liter.: vânætoarea]/ de-a luatul pietricelei/ de-a întrecerea etc.); ræsp.

deajuns ∅ destul, adv.

Ultimul cuvânt

357

deal, -uri, s.n. "munte mic; colinæ" "vârf de deal/munte" "coastæ"; ∅ geanæ*, s.f. "sus" "a _ine capul sus " (øi fig.) "a avea curaj ♦ "

§eanâ*, s.f.: nori• i acupirirâ §enurili ø-mun_â•i. (norii au acoperit dealurile øi mun_ii); deadirâ capu oili di dupâ §eanâ. (au dat cap/ au apærut oile de dupæ deal); � si-alinæ pi §eanâ cu oili. (s-a urcat pe vârf cu oile); � ayi¢ea di pi §eanâ. (via de pe coastæ); → în-§eanâ , loc. adv.: agiunsimu-n-§eanâ. (am ajuns sus); c•eaia-i în-§eanâ, pi dulapi. (cheia-i sus, pe dulap); � e x p r.: mutâ-lu caplu-n-§eanâ, nu-lu _âni plicatu! (ridicæ-l capul sus, nu-l _ine plecat!); � di dupâ §eanâ-ngiurâ øi-amirælu! (de dupæ deal înjuræ øi-mpæratul! [= are curaj]).

dealtfel ∅ altfel, adv. deasupra , adv. "peste o suprafa_æ" "a i se urca la cap" "care este deasupra, de deasupra" "deasupra" "mai mult, în plus" "de deasupra"

disuprâ (di-su-prâ), adv.: circhelu arsu s-bagâ disuprâ [pi sinia cu pitâ]. (_estul ars/ încins se pune deasupra [pe sinia cu plæcintæ]); caftâ disuprâ, pi puli_â! (cautæ deasupra, pe poli_æ!); disuprâ sta sor-mea, ø-noi stæmu dighiosu. (deasupra stæ sor-mea, øi noi stæm jos); � fig.: eh, u lo disuprâ! (ei, a luat-o deasupra [= i s-a urcat la cap]!); ∅ loc. adv.: di disuprâ : s-mutarâ tu-apartamentulu di disuprâ. (s-au mutat în apartamentul de deasupra); (în DDA, disuprâ este numai prepozi_ie).

p(r)isuprâ (pri-su-prâ}, adv.: caftâ tu sinduchi, p(r)isuprâ. (cautæ în ladæ, deasupra); � numta _ânu unâ siptâmânâ ø-p(r)isuprâ.(nunta a _inut o sæptæmânæ øi mai mult); → di prisuprâ , loc. adv.: PAP., B., 104: vulpea... u glâpui tutâ ¢earea dipri suprâ.(vulpea... a halit-o toatæ mierea de deasupra; scriere greøitæ: suprâ nu este folosit nici o datæ singur); peturlu di prisuprâ si-arsi. (foaia de deasupra s-a ars).

deasupra, prep. "peste ceva" (s./pr. + G) "deasupra" (+ G) "deasupra tuturor/ mai presus de (+ pl.)"

disupra (+ s.G, pr.), loc. prep.: e• i sta disupra noastrâ/ disupra mâyâzii•ei. (ei stau deasupra noastræ/ deasupra magazinului).

disuprâ di (+ A), loc. prep. : disuprâ di noi sta unu yeatru. (deasupra noastræ stæ un medic); mutrea disuprâ di stra¢i, aclo ari unâ zonâ. (uitæ-te deasupra straielor [= rufelor], acolo este un cordon); � disuprâ di tu_ u voi maea. (deasupra tuturor o iubesc pe maia); � fig.: elu easti disuprâ di tuti aesti. (el este deasupra tuturor acestor a [lucruri]); � e x p r.: disuprâ di tuti fea_i øi-unu cupelu!

"mai presus de toate" "deasupra" (+ G) "mai sus ♦ de, dincolo de"

(peste toate cele [= colac peste pupæzæ!], a fæcut øi un copil din flori!).

p(r)isuprâ di (+A), loc. prep.: bâgæ denga pi mulari ø-feata (p(r)isuprâ di dengâ. (a pus balotul [sacul mare cu haine] pe mulæ/ catâri_æ øi fata deasupra balotului); � ayi¢ea easti p(r)isuprâ di stani. (via este deasupra stânei/ mai sus de... ).

debarasa ∅ lichida, vb. ∅ vinde, vb.

debarca ∅ coborî, vb. debil, -æ, adj. ∅ firav, slab, slæbu_, adj.

debilitate, s.f. ∅ slæbiciune, s.f.

debit, s.n. ∅ datorie, s.f. deborda ∅ værsa, vb. ∅ sugruma, vb.

Primul cuvânt

358

debusolat , adj. ∅ busolæ, s.f. ∅ pierit, adj.; ∅ vale, s.f.

debut , s.n. ∅ începere, s.f.vb.

deca-, ps.pref. "zece" (+ s. de mæsuræ) "zece l/m"; "decalog"

deca- (de-ca), ps. pref. (+ s. acc.): decalitru, decametru (a b r.: dl , dm. ), decaloylu (decalogul); v a r. dheca-.

decalog, -uri , s.n. "cele 10 porunci revelate de Dumnezeu lui Moise" ∅ dodecalog, s.n.

decalogu, -uri (de-ca-logu, /-lo-guri), s.n. (1): Dumni§æ î• i deadi alu Musiu decaloglu, §a_ili dimândâciu¢i/ nomuri. (Dumnezeu i-a dat lui Moise decalogul, cele zece porunci/ legi); N.

decapita, vb. "a tæia* ♦ capul" "a decapita, a scurta*♦ de un cap" "a-i rupe/tæia/suci gâtul" ∅ gâtui*, vb. "a-i tæia repede/ a-i reteza uøor capul"

ta• iu * caplu , loc. vb.: unâ agudeari cu apala, • i-lu tâ•e caplu! (o lovituræ cu sabia, i-a tæiat capul!).

øcurte§u* , vb. t: BATZ., 80: Di-atum_ea pînæ tora/ 'Næ sutæ • i-ai øcurtatæ. (de-atunci øi pân-acuma o sutæ [de oameni] i-ai scurtat [de cap]); câti-unu capu, câti-unu capu, øcurtæ vârnæ §a_i! (câte un cap, câte un cap, a scurtat vreo zece!); øi: øcurtiche§u, mai r a r.

guøuescu * (gu-øu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b): maea-• i guøuea cu mâna piøti_i• i. (maia îi decapita cu mâna peøtiøorii).

hrâøtuescu, -iri, -ii, -itâ (hrâø-tu-es-cu, /-i-ri. /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: î• i hrâøtuimu pu• i• i trâ-oarâ. (i-am retezat puii deodatæ); v a r. ræsp. hârøtuescu; (< hrâøti/ hârøti!, interj.).

decar, -i, s.m. "1000 mp" "monedæ de 10 bænu_i gr." "ban" "carte de joc cu valoarea de 10 puncte"

dhicaru, -ari (dhi-caru, /-cari), s.m. (1): ari doi dhicari di locu. (are doi decari de pæmânt); � î¢i deadi _in_i dhicari . (mi-a dat cinci decari [= 50 bani); � nu-ari unu dhicaru-n gepi. (n-are 10 bænu_i [monedæ] în buzunar).

dhicari, -æri (dhi-ca-ri, /-cæri), s.f. (6a): î¢i vini dhicarea-_ea buna. (mi-a venit decarul cel bun/ zecea cea bunæ [= de caro]).

decava, -are, -at ∅ goli, -ire, -it

decædea, vb. ∅ cædea*, vb. "a coborî pe scara socialæ" "a ajunge din cal mægar"

cadu *, vb. i: câ§urâ multu dupâ polimu. (au decæzut mult dupæ ræzboi); � e x p r.: di pi øauâ pi sâmaru! (de pe øa pe samar! [= de pe cal pe mægar]).

decât , adv. "ca ♦ (comparativ)" ∅ de*, prep. "din/dintre" "decât" "numai"

di*, prep.: escu ma mari di tini. (sunt mai mare ca/ decât tine); marea [featâ]-i ma muøatâ di ¢ica. ([fata] cea mare este mai frumoasæ ca/ decât cea micæ); ma ghini mortu di yiu. (mai bine mort decât viu); → di + pl.: easti ma bunlu di tu_. (este cel mai bun din/ dintre to_i).

di-câtu (di-câtu), adv.: di-câtu furu, ma ghini oarfânu ø-ti¢isitu.(decât ho_, mai bine særac øi cinstit); (în prop. neg.): nu-i zburâtâ di

Ultimul cuvânt

359

('decât' restrictiv, în prop. neg.) "decât sæ... " "decât, în loc de" "decât" "decât sæ... "

-câtu di a_e• i _i • i-au inati. (nu-i vorbitæ decât de cei au picæ pe ea);

snu u øti_ aestâ di-câtu voi [= aestâ si-u øti_ maøi voi]. (sæ nu o øti_i asta decât voi = sæ øti_i asta numai voi]); → di-câtu si (+ conjct.), loc. conj.: di-câtu s-bânea§â tu xe¢i, ma ghini si sta acasâ-• i. (decât sæ træiascæ în[tre] stræini, mai bine sæ stea acasæ-i [= la casa lui/ ei]).

di-per (di-per), loc. prep.: di-per la tini huzmichearu, ma ghini la mini domnu! (decât la tine slugæ, mai bine la mine domn); � e x p r.: ma ghini unâ §uuâ cucotu, per-câ unu anu gâ• inâ. (mai bine o zi cocoø, decât un an gæinæ); øi: deprecæ, prep.: DAN., 160: Ma cuscurru [= cuscurlu] øi cuscra cama multu va [= voru] hi•a aloru deprecæ nveasta. (dar cuscrul øi cuscra o iubesc mai mult pe fiica lor decât pe nevastæ [= noræ]), arh.; v a r. percæ/ percâ; →di-per si/ di-per câ si (+ conjct.), loc. conj.: di-per s-lu-avdu, ma ghini fugu di-acasâ. (decât sæ-l aud, mai bine plec de-acasæ); �ma ghini moru mini ma ninti, di-per (câ) si-armânu singurâ. (mai bine mor eu înainte, decât sæ ræmân singuræ).

de ce? , interog. "de ce ♦ " "(nu øtiu) de ce" "pentru ♦ ce? " (id.) "(nu øtiu) pentru ce"

câ _e? (câ-_e?), interog.: câ _e nu viniøi di-ahâtu chiro? (de ce n-ai venit de atâta timp?); → interog. indirectæ: nu øtiu câ _e nu yini la noi. (nu øtiu de ce nu vine la noi).

trâ _i? / ti _i ? (trâ-_i?/ ti-_i?), interog.: trâ _i bâtu la uøi?/ ti _i... ? (de ce a bætut la uøæ?); ti _i-¢i dai di inimâ? (de ce-mi dai de inimæ

[= îmi atingi/ ræscoleøti inima?); → interog. indirectæ: nu øtiu trâ _i bâtu/ ti _i bâtu. (nu øtiu de ce a bætut).

deceda, -are, -at ∅ muri, -ire, -it ∅ ierta, -are, -at

decembrie, s.m. "a 12-a lunæ din an" (cf. undrea/indrea; pop.) "decembrie" " ~ "

andreu (an-dreu), s.m. sg.t. (1): andreulu-i doisprâ§a_ilu mesu a anlui. (decembrie este a 12-a lunæ a anului); vini andreulu cu neurili. (a venit undrea cu zæpezile); øi: andriluøu.

dhechemvriu (dhe-chem-vriu), s.m.sg.t.(1); id.; (< gr. δεκεµβριοs). decembriu (de-cem-briu), s.m. ; id.; (cf. RL decembrie, fr. décembre, engl. december); abrev. dec .

deci ∅ aøadar, adv. decide , vb "a hotærî ♦ pe cineva"

decidu, deciøu, decisâ (de-cidu, de-ciøu, /-ci-sâ), vb. (3b) t/r: îlu deciøu si s-ducâ la yeatru. (l-am decis sæ se ducæ la doctor); → r:

"a se hotærî la ceva"

mi-aveamu decisâ di tinirâ s-facu filologia. (mæ decisesem de tânæræ [= de când eram tânæræ] sæ fac filologia); N. (defectiv de infinitiv).

decilitru, -i, s.m. "a zecea parte din litru"

decilitru, -i (de-ci-li-tru, /-tri), s.m. (1): unu litru ari §a_i decilitri; a b r. dl ; N.

decimetru, -i, s.m. "a zecea parte din metru"

decimetru, -i (de-ci-me-tru, /-tri), s.m. (1): unu metru ari §a_i decimetri; a b r. dm ; N.

decis, -æ, adj. "care este/

decisu, -øi; -sâ, -si (de-cisu, /-ciøi; /-ci-sâ, /-si), adj. (4a): easti omu multu decisu, øtie _i va. (este un om foarte decis, øtie ce vrea);

Primul cuvânt

360

a fost hotærât ♦ " aestâ eara decisâ di la congreslu alantu. (asta era decisæ de la congresul celælalt); N.

decizie, -i, s.f. "hotærâre ♦ "

decizie, -i (de-ci-zi-e, /-zii), s.f. (6a): easti unâ decizie loatâ di Armâ¢i• i di-tu dhiasporâ. (este o decizie luatæ de aromânii din diasporæ); N.

declara_ie, -i, s.f. "act de recunoaøtere" "act, tratat, conven_ie"

declara_ie, -i (ce-cla-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): dedu declara_ie simnatâ câ nu-lu cunoscu. (am dat declara_ie semnatæ cæ nu-l cunosc); � Declara_ia a-Ndrepturiloru a Omului; N. (cf. RL declara_ie).

declina , vb. "a schimba numele dupæ gen, numær, caz (pers.)"

declinu, -ari, -ai, -atâ (de-clinu, de-cli-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) i/t: declinu ghini [substantivili]: NA sg. auølu/ pl. auøi• i, GD sg. a auølui/ pl. a auøiloru (declin bine [substantivele]: NA sg. moøul/ pl. moøii, GD sg. moøului/ pl. moøilor); gram.; N.

declinare, -i, s.f. (vb.) (declinat, s.n.vb.) "clasæ de substantive' "faptul de a declina"

declinari, -æri (de-cli-na-ri, /-næri), s.f. (vb.), (6a): declinarea armâneascâ nu-i liøoarâ. (declinarea aromâneascæ nu-i uøoaræ); → s.f.vb.: ti declinari øtie s-declinâ, ma nu øtie s-conjugâ. (de declinat øtie sæ decline, dar nu øtie sæ conjuge); gram.; N.

decola, vb. "a se desprinde de pæmânt" (despre avioane)

decole§u, -ari, -ai, -atâ (de-co-le§u, /-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (4b) i: avionlu decolæ/ si-alinæ-nsusu amânatu. (avionul a decolat târziu/ cu întârziere); N.

decolare, s.f.vb. (decolat, s.n.vb.) "ac_iunea de a decola"

decolari (de-co-la-re), s.f.vb. (6a): decolarea-i la oara _in_i dupâ prân§u. (decolarea-i la ora cinci dupæ prânz); → ti decolari avionlu nu decolæ nica. (de decolat avionul n-a decolat încæ); N.

decolora, vb. ∅ a (se) albi (de soare),vb. ∅ a ieøi (la spælat), vb.

decolorat, -æ, adj. "albit* ♦ , ieøit** ♦ "

alghitu*, iøitu** , adj.: fustrani alghitâ di soari, veac• i/ iøitâ di lari. (rochie albitæ de soare, veche/ ieøitæ la/ de spælat).

decoltat, -æ, adj. "(rochie) care are un decolteu mare" " ~ "

���� e x p r.: fustani cu cheptulu nafoarâ/ golu/ disfaptu (rochie cu pieptul afaræ/ gol/ desfæcut).

decoltatu, -_; -tâ, -ti (de-col-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): _i im¢i aøi decoltatâ? (de ce umbli aøa [de] decoltatæ?); N.

decolteu, -uri , s.n. "ræscroialæ mare la gât" (la rochii, bluze)

decolte, -ea§ (de-col-te, /-tea§), s.m. (3): ari unâ fustani cu decolte mari, di-• i si vedu sinili. (are o rochie cu decolteu mare, de i se væd sânii); N; (< gr. ντεκολτε).

decor, -uri, s.n. "obiecte aduse pe scenæ" (în teatru/film); "peisaj"

decoru, -uri (de-coru, /-co-ruri), s.n (1): tuti lucrili di pi unâ scenâ suntu decorlu. (toate lucrurile/obiectele de pe o scenæ sunt decorul); � _i decoru muøatu di toamnâ! (ce decor frumos de toamnæ!); N.

decora_ie, -i, s.f. "distinc_ie/ordin/medalie" ∅ semn*, s.n. "decora_ie"

niøani *, s.f.: lo unâ niøani tu polimu. (a luat o decora_ie/ distinc_ie în ræzboi); înv.; r a r.

decora_ie, -i (de-co-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6a); id.; N (< RL decora_ie).

dedesubt , adv. "în partea de jos, de sub

(di-)prighiosu ([di]-pri-ghiosu), adv.: bagâ-_ _iva [di]prighiosu, câ ti tra§i cheatra. (pune-_i ceva dedesubt, cæ te trage piatra); →loc.

Ultimul cuvânt

361

ceva"; "de dedesubt" adv.: di diprighiosu: peturlu di diprighiosu si-arsi. (foaia de dedesubt s-a ars);

"de desubt de/ de dedesubtul"

∅ loc. prep. (+ di + A): di di-prighiosu di : catlu di diprighiosu di noi/ di di-prighiosu di-a nostru easti mâyâzie. (catul/ etajul de dedesubt de noi/ de dedesubtul nostru este magazin).

dedesubt, -uri, s.n. ∅ ascunziø, s.n.

deduce, -ere, dedus ∅ aduce, -ere, adus

defæima, -are, -at ∅ batjocori, -ire, -it ∅ bârfi, -ire, -it ∅ râde, -ere, râs

defect, -e, s.n. "cusur ♦ "; ∅ nærav, s.n.

defectu, -i (de-fec-tu, /-ti), s.n. (2): omu cu multi defecti; suntu defecti a comunismului. (sunt defecte ale comunismului); N.

defecta, vb.∅ strica, vb. defileu, -e, s.n. "strâmtoare♦, vale îngustæ, vamæ (în Balcani)", "defileu"

dirveni, -¢i (dir-ve-ni, /-ve¢i), s.f. (6a): Tur_i• i avig•ea dirve¢ili. (turcii vegheau/ pæzeau defileurile/ strâmtorile).

buyazi, -æzi (bu-ya-zi, /-yæzi), s.f. (6a): arâulu sâpæ buyazi aspâroasâ. (râul a sæpat un defileu sperios/ înfricoøætor).

definitiv, adv. "pentru totdeauna" "terminat"; "în definitiv"

definitivu (de-fi-ni-tivu), adv.: easti definitivu profesoru; lucrarea-i adratâ definitivu (lucrarea-i fæcutæ definitiv); → loc. adv.: în definitivu, nu ftiseaøti elu. (în definitiv, nu-i de vinæ el); N.

defini_ie, -i, s.f. "enun_ care dæ toate însuøirile unei no_iuni"

defini_ie, -i (de-fi-ni-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): unâ defini_ie a omlui easti: 'yenu cu doauâ cicioari, _i mindueaøti øi zburaøti'. (o defini_ie a omului este: 'fiin_æ cu douæ picioare, care gândeøte øi vorbeøte'); N (cf. RL defini_ie).

deflora, vb. ∅ strica*/ rupe**/despica***, vb. "a-i lua fetia, a dezvirgina"

aspargu */ arupu **/ disicu ***, vb. t: nâ u-asparsi/ arupsi/ disicæ feata tihilailu! (ne-a stricat/ rupt/ despicat-o [= deflorat-o] fata, nemernicul!).

defloratæ, adj. "care a fost defloratæ" ∅ stricat*/rupt**, adj. ∅ despicat***, adj.

aspartâ*/ aruptâ**/ disicatâ***, adj. f. : øi-u-au aspartâ/ aruptâ/ disicatâ di ¢icâ feata, corghi• i! (o au [= este] stricatæ/ ruptæ/ despicatæ de micæ fata [lor], bie_ii!).

degeaba, adv. "în van" ∅ cot*, s.n./m. "færæ folos, degeaba" "în zadar, în van ♦" "ieftin, pe mai nimic" "(pe) gratis" "degeaba" "a aøtepta în zadar (ceva irealizabil)"

în-cotu* (în-cotu), loc. adv. geaba (gea-ba), adv.: geaba-• i §âcu, nu mi-avdi. (degeaba-i zic, nu mæ aude); � fig.: tuti suntu geaba tu bana aestâ. (toate sunt în zadar în via_a asta); � u loaøi geaba casa. (ai luat-o degeaba/ pe nimic casa); _-u dau geaba lâna, câ ti-amu frati. (_i-o dau degeaba/ gratis lâna, cæ mi-eøti frate); � e x p r.: nu vini elu ti oauâ-aroøi! (n-a venit el pentru ouæ roøii [= degeaba]!; cf. 'de florile mærului'); � aøteaptâ ca vulpea coa• ili a birbeclui/ a _aplui! (aøteaptæ ca vulpea [= cum aøteaptæ vulpea sæ-i cadæ] coaiele berbecului/ _apului [= aøteaptæ în zadar]).

"(a cumpæra/vinde) ieftin, aproape pe nimic" "în van ♦ "

badyeava (bad-yea-va), adv.: li vindu oili badyeava. (le-a vândut oile prea ieftin/ pe nimic).

matea (ma-tea), adv.; reg., r a r.

Primul cuvânt

362

degenera, vb. ∅ înræi, vb. ∅ cædea, urâ_i, vb.

degera, vb. "a amor_i ♦ de frig, a înghe_a ♦ "

§ea§iru, §i§irari, -ai, -atâ (§ea-§iru, §i-§i-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) i: øi§ui tu-arcoari ø-§i§irai. (am øezut/ stat în frig øi am degerat); î¢i §i§irarâ §eaditili. (mi-au degerat degetele).

"a degera/înghe_a de frig" ∅ ger, s.n.

xipâyisescu, -iri, -ii, -itâ (xi-pâ-yi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-sitâ), vb. (4b) i: Gr. Aut.: înc• idi-u uøa câ va s-xipâyisimu di-arcoari! (închide-o uøa cæ o sæ degeræm de frig!); FC pâyisescu; (neat. DDA; gr. ξεπαγιαζω); reg.

degerare, s.f. vb. (degerat, s.n.vb.) "faptul de a degera" " ~ / înghe_a" "ger mare"

§i§irari (§i-§i-ra-ri), s.f.vb. (6a): di §i§irari poati s-_â cadi §eaditu. (de degerare/ degerat poate sæ-_i cadæ un deget).

xipâyiseari (xi-pâ-yi-sea-ri), s.fvb. (6a): Gr. Aut.: ti xipâyiseari nu xipâyisimu, ma nâ fu multu arcoari. (de degerat nu am degerat, dar ne-a fost foarte frig); easti xipâyiseari nafoarâ. (este înghe_are/ ger afaræ).

degerat, -æ, adj. "care a degerat/înghe_at de frig" " ~ "

§i§iratu,-_; -tâ, -ti (§i-§i-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): întrâ-n casâ câ eøti §i§iratâ! (intræ-n casæ cæ eøti degeratæ); aflarâ unu omu §i§iratu. (au gæsit un om degerat).

xipâyisitu, -_; -tâ, -ti (xi-pâ-yi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a); id. degeræturæ, -i, s.f. "umflæturæ pe corp produsæ de degerare"; "~"

§i§irâturâ, -i (§i-§i-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ari §i§irâturi la cicioari. (are degeræturi la picioare).

lungâ *, s.f.sg.t.; reg., r a r; (cf. DDA, s.v.)

deget, -e, s.n. "una din cele 5 extremitæ_i ale mâinilor øi ale

§eaditu, -i (§ea-ditu, /-di-ti), s.n. (2): mâna øi-ciciorlu au câti _in_i §eaditi. (mâna øi piciorul au câte cinci degete); §eaditili di mânâ s-c•eamâ: pulicarlu i §eaditlu-a_elu marili, aspunâtorlu i-

picioarelor la om"; "policar"; "degetul arætætor" "degetul mijlociu" "degetul inelar" "degetul mic"; ∅ dege_el* "a-l aræta cu degetul' "a øti pe degete" "a pune degetul pe ranæ" "a-øi muøca degetele" "a fura pu_in din ceea ce lucrezi"

ntâ¢ilu §eaditu, ¢ijlucanlu i §eaditlu di-tu mesi, nilarlu i §eaditlu cu nellu øi §iditiclu i §eaditlu-a_elu ¢iclu i ¢icâzanlu . (degetele de la mânæ se cheamæ: policarul sau degetul cel mare, arætætorul sau întâiul deget, mijlociul sau degetul din mijloc, inelarul sau degetul cu inelul øi dege_elul* sau degetul cel mic sau micu_ul); � e x p r.: va ti spunâ lumea cu §eaditlu. (are sæ te spunæ [= arate] lumea cu degetul); � tuti aesti li øtiu pi §eaditi. (toate astea le øtiu pe degete [= sunt numærate]); � bâgaøi §eaditlu pi-aranâ. (ai pus degetul pe ranæ [= ai în_eles exact]); �va _â mâøti §eaditili. (ai sæ-_i muøti degetele [= ai sæ regre_i ce faci acum]); � cari bagâ mâna pi ¢eari §eaditlu va øi-alingâ! (cine pune mâna pe miere degetul øi-l va linge [= va fura pu_in]!); v a r. §ea§itu; v a r. ræsp. pentru 'degetul mare': pâlicaru 'policar'.

degetar, -e, s.n. "apærætor din metal, pentru deget, la cusut" "degetar"

§iditaru, -i (§i-di-taru, /-ta-ri), s.n. (2): cosu cu §iditarlu s-nu-¢i-n_apu §eaditlu. (cos cu degetarul ca sæ nu-mi în_ep degetul); v a r. ræsp. §i§itaru.

dhâhtilidhâ, -§ (dhâh-ti-li-dhâ, /-li§), s.f. (3); id.; F etim. dâchtilithrâ; v a r. dhiftilidhâ, lihtilidhâ; (cuvânt nefixat: < gr. δαχτυλητρα); reg.

Ultimul cuvânt

363

dege_el, -e, s.n. "degetul mic" "(oricare) deget de copil" "a desconsidera"

§iditicu, -_i (§i-di-ticu, /-ti-_i), s.n. (2): mi tâ•eai la §iditicu. (m-am tæiat la dege_el); � _i §iditi_i muøati ari ¢ica! (ce dege_ele frumoase are cea micæ!); � e x p r.: nu-lu bagu ni_i la §eaditlu-a_elu ¢iclu! (nu-l pun nici la degetul cel mic! [= nu am nici o considera_ie pentru el); dim.

deghizat, -æ, adj. "fæcut* ♦ , cu alte haine"

adratu *, adj.: eara adratu ca yânusaru, di nu-lu cunuøteai. (era fæcut/ deghizat ca spoitor/ _igan, de nu-l cunoøteai).

deja, adv. "încæ de pe atunci/acum" "deja" ∅ numai, adv. "deja"

apu- (a-pu-), ps. pref. (+ vb. acc.): apu-adrai/ apu-feciu (am øi fæcut/ am fæcut deja); reg.

vechi (vechi), adv.: easti lân§itu vechi di patru a¢i! (este bolnav deja de patru ani); reg.

deja (de-ja), adv.: li fea_i deja studiili. (le-a fæcut deja studiile); N. degrada, vb. ∅ urâ_i, strica, vb. deja , adv.; ∅ mai*, adv. "în acel moment ac_iunea se petrecuse (deja)"

maltu (mal-tu), adv.: BOÏ, 174: soarile avea maltu [sic!] scapitatâ; (germ. 'Die Sonne war schon untergegangen'; soarele deja scæpæ-tase); ?; (S acesta nu apare în DDA, s.v., doar S "mai*").

dejghina , vb. "a se desface/ a se rupe de trunchi/dezrædæcina" "a obosi ræu, a se dejghina,

dijg• inu, -ari, -ai, -atâ (dij-g• inu, dij-g• i-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) r: creanga s-dijg• inæ di truplu a pomlui. (creanga s-a dejghinat de trupul/ trunchiul pomului); cupacilu s-dijg• inæ [di-tu arâdhâ_i¢i] di sfulgu. (stejarul s-a dejghinat de la træsnet); � fig., Gr. Aut.: mi dijg• inai ast⧠di-ahâtu lucru! (m-am dejghinat/ dez-mem-

a avea senza_ia de a se dezmembra"

brat astæzi de atâta lucru!; S neat. în DDA, s.v.).

dejghinat, -æ, adj. "care a fost dejghinat, rupt de trup/ dezrædæcinat" "obosit ræu, dezmembrat"

dijg• inatu, -_; -tâ, -ti (dij-g• i-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): n-agiucamu la pomlu-a_elu dijg• inatlu. (ne jucam la pomul cel dejghinat); � fig. Gr. Aut.: escu dijg• inatâ di lucru. (sunt dejghinatæ/ ruptæ de lucru).

dejuga, vb. "a scoate boii din jug" ∅ înjuga, vb.

dizgiugu, -ari, -ai, -atâ (diz-giugu, diz-giu-ga-ri, /-gai, /-ga-tâ), vb. (1a) t: dizgiugu boi• i, • i scotu di-tu giugu/ lâ scotu giuglu. (dejug boii/ îi scot din jug/ le scot jugul).

dejugare , s.f.vb. (dejugat, s.n.vb.) "ac_iunea de a dejuga"

dizgiugari (diz-giu-ga-ri), s.f.vb. (6a): tu dizgiugari s-frea§i giuglu.(la dejugat s-a frânt jugul); → voru dizgiugari boi• i. (trebuie dejuga_i boii); ti dizgiugari-• i dizgiugai. (de dejugat i-am dejugat).

dejugat, -æ, adj. "care a fost dejugat"

dizgiugatu, -_; -tâ, -ti (diz-giu-gatu, /-ga_; /-ga-tâ, /-ti), adj. (4a):bou dizgiugatu, vacâ dizgiugatâ. (bou dejugat, vacæ dejugatæ).

dejun, s.n.∅ prânz, s.n. ∅ gustare, s.f.

dejuna, vb. ∅ prânzi, vb. ∅ gusta, vb.

delæsa, vb. "a se neglija" ∅ læsa*, vb "a se hotærî ♦ , a neglija" ∅ hotærâre*, s.f.vb.

alasu *, vb. r: multu si-alâsæ, nu øi-u va bana. (mult s-a delæsat, nu øi-o vrea/ iubeøte via_a [= nu mai vrea sæ træiascæ]).

���� e x p r.: mi facu mucaeti* : Gr. Aut.: lipseaøti s-mi facu/ nu mi feciu mucaeti* si-acumpâru flige¢i ma mæri. (trebuie sæ mæ hotæræsc/ am neglijat sæ cumpær ceøti mai mari).

Primul cuvânt

364

delæsare, s.f.vb. "neglijen_æ, lipsæ de interes" "delæsare, neglijen_æ" ∅ hotærâre*, s.f.vb.

alâsâturâ (a-lâ-sâ-tu-râ), s.f. sg.t. (1): nu mi duøu la yeatru di-alâsâturâ. (nu m-am dus la doctor din delæsare/ neglijen_æ); �_i-alâsâturâ di omu! (ce neglijen_æ de om!).

mucaeti *, s.f.: — câ _e nu _-lu-nvupseøti perlu? — di mucaeti! (—de ce nu-_i vopseøti pærul? — din delæsare/ neglijen_æ!).

delæsat, adj. ∅ delæsætor, adj.

delæsætor, -e, adj. "care lasæ/amânæ lucrurile" "(a fi) lasæ-mæ sæ te las, neglijent" ∅ târâie-brâu, loc. adj. "delæsætor, neglijent" " ~ , ~ " ∅ amânætor, adj.

alâsatu *, adj.: easti multu alâsatu frati-¢iu! (este foarte delæsætor frate-miu!); � e x p r.: easti unu alasâ-mi s-ti-alasu! (este un lasæ-mæ sæ te las!); � s-tundi ca yumarlu, primâveara! [= câ atum_ea-• i cadi øi-a yumarlui perlu!/ câ easti alâsatu]. (se tunde ca mægarul, primævara! [= cæ atunci îi cade øi mægarului pærul/ cæ este neglijent]); ræsp.

alâsâtoru, -ori; -oari, ~ (a-lâ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /- ~ ), adj. (3c): mu•eari alâsâtoari (femeie delæsætoare); ræsp.

alâsâto¢iu, -o¢i; -oa¢i, ~ (a-lâ-sâ-to¢iu, /-to¢i; /-toa-¢i, /- ~ ), adj. (3c): ficioru alâsâto¢iu (bæiat delæsætor); r a r.

delfin, -i, s.m. "mamifer marin" ∅ somon, s.m.

delfinu, -ni (del-finu, /-fini), s.m. (1): CAV., 211: delfinu; delfinlu di-tu amari featâ pu• i yii. (delfinul din mare fatæ pui vii); (DDA, s.v., glosat greøit "somon"; < gr. δελφινι "delfin"; gr. σολοµοσ este "somon*"); øi: dhelfinu; v a r. pop.: d(h)ilfinu.

delicat, -æ, adj. ∅ nebunatic*, adj. "fin"; "sensibil" "delicat (øi figurat)" " ~ , greu de rezolvat"

îndalicu *, adj.: PAP., Lit., 12-13: unâ featâ-ndalicâ (glosat [greøit ?] "o fatæ delicatæ", re_inut ca atare de DDA, s.v.; Gr. Aut.: "nebunatic*").

îndilicatu, adj. (4a): PAP., Lit., 839: cæ ¢ica-ndilicatæ ø-easti (cæ micu_a delicatæ este); (pop.; dupæ RL delicat); v. infra.

delicatu, -_; -tâ, -ti (de-li-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): omu delicatu (om fin/ delicat); mâ¢i delicati (mâini delicate); �problema etniiloru easti multu delicatâ. (problema etniilor este foarte delicatæ); N.

delict , s.n. ∅ furt, s.n. ∅ nedreptate, greøealæ,s.f.

deliu, -e, adj. "nebun ♦ " "(despre om) gogea -nebun,

dili, (di-li), adj. invar., øi: dili - (di-li-), ps.pref.: ∅ adj.: easti dili lailu di elu/ laia di ea! (este deliu bietul de el/ biata de ea!); ari unu dili-bârbatu! (are un gogea-nebun de bærbat!); _i lai dili-mu•eari easti øi-aestâ?! (ce fel de deli-femeie mai este øi asta?! ).

anormal de mare" deloc, adv. "în nici un fel" "deloc" "de tot, complet" "de tot, cu totul" "deloc"

dipu (dipu), adv.: nu s-veadi nafoarâ dipu. (nu se vede afaræ deloc); nu viniøi dipu pi la noi. (n-ai venit deloc pe la noi); nu ¢i-u fricâ dipu. (nu mi-e fricæ deloc); � glâriøi dipu! (te-ai prostit de tot); _i fa_i aøi, dipu eøti? (de ce faci aøa, eøti de tot... / complet... [nebun]?) ∅ loc. adv. di dipu / dipu di dipu : apa di-tu arâu scâ§u di dipu. (apa din râu a scæzut de tot); nu tâcu dipu di dipu! (n-a tæcut absolut deloc!); � e x p r.: îlu voi ca neaua-n sinu! (îl iubesc ca zæpada-n sân/ deloc!); nu øtie ung• i! (nu øtie unghie/ nici cât unghia/ deloc, nimic).

Ultimul cuvânt

365

"deloc" "deloc" "în nici un fel, deloc" ∅ undeva*, adv. "deloc"; ∅ barem*, adv. "deloc" ∅ cra*!, interj.

ici (ici), adv.: nu mi va ici. (nu mæ vrea [= nu mæ iubeøte] deloc); nu §â_i ici _iva. (nu zice deloc/ chiar nimic); v a r. hici; reg.

dot(u) , adv.: nu-• i custâ dot(u) lucrulu. (nu-i sporeøte deloc lucrul); fârøiro_• i spunu 'dot', ti-a_ea lâ §âcu 'dotea¢i'. (færøero_ii spun 'dot', de aceea le zic/ sunt numi_i 'dotea¢i').

iuva*-ø-iuva (iu-va-øiu-va), loc. adv.: nu u scoasirâ-n capu iuva-ø-iuva! (n-au scos-o la capæt deloc/ în nici un fel); nu vru iuva-ø-iuva! (n-a vrut în nici un fel/ nicicum!).

canu *, adv.: nu ti minduea canu! (nu te gândi deloc!); r a r, reg. crau *, interj. (aici adverbial.): Gr. Aut.: nu øtie crau abiniøeaøti [= ni_i câtu §â_i corbulu crau!!!]! (nu øtie deloc albanezeøte [nici cât zice corbul cra!!!]).

delta , s.m. invar. "litera greceascæ δ"

dhelta (dhel-ta), s.f. sg.t. neart./ art.: yrama δδδδ easti dhelta grâ_eascâ. (litera δδδδ este delta grecesc); (< gr. δελτα).

deltæ, -e, s.f. "lac cu bra_e de apæ, la værsarea râurilor în mare,

deltâ, -i (del-tâ, -ti), s.f (1): arâurili mæri facu tu virsarea tu-amari niøti lacuri cu bra_â multi, _i un§escu cu yrama dhelta, marea, _i lâ §âcu 'delti'. (râurile mari fac la værsarea în mare niøte lacuri cu bra_e

de forma literei gr. delta" multe, ce seamænæ cu litera delta, majuscula, cærora le zic 'delte'); N; (cf. RL deltæ, fr. deltà).

deluros, -æ, adj. "cu multe dealuri" ∅ sprâncenat*, adj. "deluros"

§inosu *, adj.: locuri §inoasi (locuri deluroase). §inurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (§i-nu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): tricumu pri-tu locuri §inuroasi. (am trecut prin locuri deluroase); DN (< §eanâ; §enuri > §inurosu; cf. RL: deal, dealuri > deluros).

dement ∅ nebun, adj. demen_æ ∅ nebunie, s.f. demisie, -i, s.f. "a-øi da demisia,

���� e x p r.: øi-alâsæ* lucrulu/ lu-alâsæ lucrulu _i fâ_ea. (øi-a læsat lucrul/ l-a læsat lucrul ce-l fæcea).

a pæræsi/ læsa* locul de muncæ" "a-øi da demisia, a demisiona"

paretisi, -i (pa-re-ti-si, /-tisi), s.f. (6a); id.; sav., r a r. demisie, -i (de-mi-si-e, /-sii), s.f. (6a): øi-[u] deadi demisia. (øi-a dat demisia); N.

demisiona , vb. ∅ demisie, s.f.

demnitate , s.f. "cinste ♦ , considera_ie ♦ "

eryi (er-yi), s.f.sg.t. (6a): PAP., Lit., 686: ergia la om, i ca liluda la pom [în scrierea DIARO: eryea la omu-i ca luludha la pomu]. (demnitatea la om e ca floarea la pom); reg.

democrat, -æ, s.m.f., adj. "adept al democra_iei" "democratic"

democratu, -_; -tâ, -ti (de-mo-cratu, /-cra_; /-cra-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1), adj. (4a): democra_• i voru democra_ie (democra_ii vor democra_ie); partidu democratu, idei dimocrati; v a r.: dhe-mocratu; N.

democra_ie, -i, s.f. "doctrinæ/organizare socialæ care proclamæ puterea poporului"

democra_ie, -i (de-mo-cra-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): veac•ea democra_ie grâ_eascâ (vechea democra_ie greceascæ); democra_ia va-ndrepturi egali ti tu_ oami¢i• i. (democra_ia vreadrepturi egale pentru to_i oamenii); v a r. dhemocra_ie; N.

democratic, -æ, adj. "care _ine de democra_ie"

democraticu, -ci; -câ, -ci (de-mo-cra-ticu, /-tici; /-ti-câ, /-ci); adj. (4a): republicâ democraticâ; v a r. dhemocraticu; N.

Primul cuvânt

366

demodat, -æ, adj. "care nu mai este la modæ"

���� e x p r.: easti/ suntu di modhâ veac• i [ti oami¢i, stra¢i, idei]. (este/ sunt de modæ veche [despre oameni, straie/ haine, idei]).

demola , ∅ dærâma, vb. demografic, -æ, adj. "referitor la demografie"

demograficu, -ci; -câ, -ci (de-mo-gra-ficu, /-fici; /-fi-câ, /-ci), adj. (4a); studiu demograficu; statisticâ demograficâ; N; v a r. dhemoyraficu.

demografie, s.f. "studiu statistic despre comunitæ_i umane"

demografie, -i (de-mo-gra-fi-e, /-fii), s.f. (6b): demografia-i øtiin_a ti mileti, ti 'dhimos' [< gr. δηµοσ]. (demografia-i øtiin_a despre popor, despre 'dhimos'); N.

demon, -i, s.m. "drac ♦ "

dhemunu, -¢i (dhe-munu, /-mu¢i), s.m. (1): intræ dhemunlu/ draclu/ dhyeavullu tu elu! (a intrat demonul/ dracul/ diavolul în el!); sav.

demonstra, vb. "a sus_ine cu argumente o idee; a dovedi"

demonstre§u, -ari, -ai, -atâ (de-mon-stre§u, /-stra-ri, /-strai, /-stra-tâ), vb. (1b) i/t: potu s-_â demonstre§u [aestâ]/ s-_â spunu _i ligâturâ ari. (pot sæ-_i demonstrez [asta], sæ-_i spun ce logicæ are); N.

demonstrare, s.f.vb. (demonstrat, s.n.vb.) "faptul de a demonstra"

demonstrare (de-mon-stra-re), s.f.vb. (6a): ti demonstrari-• i demonstrai multu ghini. (de demonstrat i-am demonstrat foarte bine); N.

demonstra_ie, -i, s.f. "arætare/argumentare a unor idei/ date (matem)" "manifesta_ie"

demonstra_ie, -i (de-mon-stra-_ie, /-_ii), s.f. (6a): s-_â facu unâ demonstra_ie ta si-aducheøti. (sæ-_i fac o demonstra_ie, ca sæ în_elegi); � iøirâ oami¢i• i la demonstra_ie, pi cæ•iuri, si-øi caftâ-ndrepturili. (au ieøit oamenii la demonstra_ie, pe stræzi, sæ-øi cearæ drepturile); N (< RL demonstra_ie).

demult, adv. "cu mult în urmæ" (temp.) "mai demult" "de demult"

di-multu (di-mul-tu), loc. adv.: auølu muri di-multu. (moøul a murit demult); lucre§u di-multu aoa. (lucrez demult aici); � u øtiu ma di-multu. (o øtiu/ cunosc mai demult); � suntu lucri di di-multu. (sunt lucruri de demult).

denie, -i, s.f. "slujbæ religioasæ de searæ, în sæptæmâna Paøtelui"

ayripnie, -i (a-yrip-ni-e, /-nii), s.f. (6b): siptâmâna mari ni§emu cathi searâ la ayripnie. (în sæptæmâna mare mergem în fiecare searæ la denie); bis.

denischiot, -æ, s.m.f. "aromân ♦ din Deniscu, localitate din Pind" (cf. n.pr. Dinischiotu) "specific pentru Deniscu"

dinischiotu, -o_; -oatâ, -oati (di-nis-chiotu, /-chio_; /-chioa -tâ, /-ti), s.m.f. (1,1): paplu-a meu eara dinischiotu, di Deniscu. (bunicul meu era dinischiot, din Deniscu).

dinischiutescu, -eøti; -eascâ, -eøti (di-nis-chiu-tes-cu, / teø-ti; /-teas-câ, /-teø-ti), adj. (3a): portu dinischiutescu (port al dinischio_ilor).

dentist, -æ, s.m.f. "medic specialist în probleme de din_i"

dentistu, -øti; -stâ, -sti (den-tis-tu, /-tiø-ti; /-tis-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1):mi doari dintili, mi ducu la dentistu/ yeatrulu ti din_â. (mæ doare dintele, mæ duc la dentist, doctorul de din_i); N.

deocamdatæ, adv. "pentru moment" ∅ datæ*, s.f.

di-oarâ *, loc. adv.: tora di-oarâ nu-avemu pâra§ ti-ahtæri lucri. (deocamdatæ nu avem bani pentru astfel de lucruri); aravdâ, di-oarâ! (rabdæ, deocamdatæ!).

Ultimul cuvânt

367

deochea , vb. "a îmbolnævi pe cineva cu ochiul/cu o privire rea" ∅ descânta,vb. ∅ [dezochea], vb "a-l lua de ochi, a (se) deochea" "a deochea" ∅ urla*, vb. "a deochea" ∅ surpa*, vb.

diuc•e§u, -ari, -ai, -atâ (di-u-c•e§u, /-c•ea-ri, /-c•eai, /-c•ea-tâ), vb. (1b): mi diuc•e moaøa, ari oc• iu aræu. (m-a deocheat baba, are ochiul ræu); ptiu-ptiu!, s-nu ti diuc•e§u, _i muøatâ ti-adraøi!(ptiu-ptiu!, sæ nu te deochi, ce frumoasæ te-ai fæcut!); → r: bagâ-• i _iva aroøu, s-nu s-diuc•ea§â! (pune-i ceva roøu, sæ nu se deoache).

•eau* di oc• iu , loc. vb. t/i: ascuchi-mi, s-nu mi •eai di oc• iu! (scuipæ-mæ, sæ nu mæ deochi!); → i: DAN., 150: ªi se nu •ei di oc•u... (øi ca sæ nu iei deochi [= sæ nu te deochi]... ).

aurlu *, vb. t: nu mi-alâvda_ ahâtu, câ va mi-aurla_! (nu mæ læuda_i atât, cæ o sæ mæ deochea_i!); ¢i-u aurlæ feata cu mutrita a•ei a_ea araua! (mi-a urlat-o [= deocheat-o] fata cu privirea ei cea rea!).

surpu *, vb. t: ve§ s-nu-¢i-u surchi fitica! (vezi sæ nu mi-o surpi

[= deochi] feti_a!). deocheat, s.n. vb. "faptul de a (se) deochea" ∅ urlare*, surpare**

diuc•eari (di-u-c•ea-ri)/ aurlari*/ surpari **, s.f.vb. (6a): ahtari diuc•eari! (asemenea deocheat!); → ti diuc•eari/ aurlari/ surpari nu u diuc•e. (de deocheat nu a deocheat-o).

deocheat, -æ, adj. "care a fost deocheat' ∅ urlat*, surpat**, adj.

diuc•eatu, -_; -tâ, -ti (di-u-c•eatu, /-c•ea_; /-c•ea-tâ, /-ti)/ aurlatu */ surpatu **, adj. (4a): feata-i diuc•eatâ/ aurlatâ/ surpatâ. (fata-i deocheatæ).

deochi, s.n. "puterea de a deochea ♦"

di-oc•iu , în e x p r.: s-nu _-hibâ di-oc• iu! (sæ nu-_i fie de deochi!).

deodatæ, adv. "brusc, dintr-odatæ" ∅ neaøteptate, (pe ~), adv. "deodatæ, dintr-o datæ, îndatæ, repede ♦ "

di-unâ oarâ (diu-nâ-oa-râ), loc. adv.: di-unâ oarâ s-niuræ. (deodatæ s-a înnorat!); di iu øidea, câ§u di-unâ oarâ. (cum stætea [aøa], a cæzut deodatæ/ brusc); v a r. ræsp. di-nâ oarâ.

di-unâ cali (diu-nâ-ca-li), loc. adv.: di-unâ cali-nsâri vi_ina s-n-agiutâ! (dintr-o datæ a særit vecina sæ ne ajute!); v a r. ræsp. di-nâ cali.

deopotrivæ, adv. ∅ fel. s.n. ("la fel")

unâ/ unâ-soe/ unâ-turlie , adv./ loc. adv.

deosebi, vb. "a face diferen_a dintre ceva/cineva øi altceva/ altcineva"; ∅ alege*, vb.

alegu *, vb. t/r: → t: nu-lu alegu unlu di-alantu §eaminu. (nu-l deosebesc pe unul de celælalt geamæn); → nu si-alegu featili di ficiori, câ au perlu tumsu øcurtu øi poartâ pantaloni. (nu se deosebesc fetele de bæie_i, cæ au pærul tuns scurt øi poartæ pantaloni);

"a fi diferit de altceva/ altcineva" "a (se) deosebi" ∅ schimba*, vb. "a se deosebi" ∅ fugi*, vb.

Hrista nu si-alea§i di-alan_â ficiori. (H. nu se deosebeøte de ceilal_i copii); � e x p r.: _in_i §eaditi øi-nu suntu unâ. (cinci degete øi nu sunt la fel [= se deosebesc]).

alâxescu *, vb. t/r: tu _iva nu-• i alâxea/ nu si-alâxea di-alan_â. (în nimic nu-i deosebea/ nu se deosebeau de ceilal_i).

fugu *, vb. i: fu§i multu di sor-sa. (fuge [= se deosebeøte] mult de soræ-sa).

deosebire, s.f.vb. (deosebit, s.n.vb.) "faptul de a (se) deosebi" ∅ alegere*, s.f.vb. ∅ diferen_æ, s.f.

ali§eari *, s.f. (vb.): s. →: nu-ari ali§eari unu di-alantu. (nu este deosebire unul de celælalt/ între unul øi. celalalt); → s.vb.: va ali§eari omlu-a_elu bunlu di aræulu. (trebuie deosebit omul cel bun de cel ræu); ti-ali§eari nu si-alegu unu di-alantu. (de deosebit nu se deosebesc unul de celælalt).

Primul cuvânt

368

deosebit, -æ, adj. "care se deosebeøte de al_ii'; ∅ ales*, adj. ∅ separat**, adv.

aleptu *, adj.: Goglu easti omu aleptu. (Goga este om ales/ deosebit); Gioni-aleptu (Fæt-Frumos).

ahoryea **, adj. invar, adv.: Gr. Aut.: Tachi u-ari 'calimera'-ahoryea. (T. are/ meritæ un 'bunæ-ziua' deosebit [= este deosebit]).

departe, adv. "la (mare) distan_æ" "de departe" "departe" "de departe" "departe" "de departe"

diparti (di-par-ti), adv.: s-dusi diparti. (s-a dus departe); di-aoa sveadi diparti. (de aici se vede departe); → loc. adv. di diparti : u cunuscui di diparti. (am recunoscut-o de departe); � e x p r.: s-dusi... Brusa! (s-a dus tocmai la Brusa [oraø în Turcia; = departe]); s-dusi la... amarea-_ea laia! (s-a dus la... marea-cea-neagræ! [= departe])

largu (lar-gu), adv.: e• i sta multu largu. (ei stau foarte departe); →loc. adv. di largu : vinirâ di largu. (au venit de departe).

naparti (na-par-ti), adv.: mutrea aclo, naparti! (uitæ-te acolo, de-parte!); _âni-u ma naparti/ diparti! (_ine-o mai departe!); → loc. adv.

"în depærtare, în fa_æ ♦ " "de departe" ∅ contempla, vb.

di naparti : yinu di naparti. (vin de departe). aynanghea (ay-nan-ghea), adv.: mutrescu aynanghea (mæ uit în depærtare/ în fa_æ); → loc. adv. di-aynanghea [di ay-nan-ghea]: mutrescu di-aynanghea. (privesc de departe).

depæna, vb. "a face ghem din fire" "a înfuleca/mânca mult "a o øterge/fugi" "a se depæna, a se înøira" (fig.)

deapinu, dipinari, -ai, -atâ (dea-pinu, di-pi-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t/r: → t: deapinu tortulu di pi fusi. (deapæn tortul de pe fuse); � u dipinæ tutâ mâcarea! (a depænat-o [= înfulecat-o/ cærat-o] toatæ mâncarea!); � fig.: li dipinæ trâ-oarâ! (a depænat-o/ øters-o repede!); → r: s-deapinâ greu curu¢ili fârâ vârteani_â. (se deapænæ greu cununile/ sculurile færæ vârtelni_æ); � fig.: §âlili s-deapinâ unâ dupâ altâ. (zilele se deapænæ/ se înøiræ una dupæ alta).

depænare , s.f.vb. (depænat, s.n.vb.) "ac_iunea de a depæna"

dipinari (di-pi-na-ri), s.f.vb. (6a): voru dipinari curu¢ili di lânâ.(trebuie depænate cununile/ sculurile de lânæ); → ti dipinari li dipinai tuti. (de depænat le-am depænat pe toate).

depænat, -æ, adj. "care a fost depænat"

dipinatu, -_; -tâ, -ti (di-pi-natu, /-na_; -na-tâ, /-ti), adj. (4a): g•eamili suntu dipinati di-aseara. (ghemele sunt depænate de ieri).

depænætor, -e, s.n. "unealtæ de depænat

dipinâtoru, -oari (di-pi-nâ-toru, /-toa-ri), s.n. (2): curu¢ili s-dea-pinâ pi dipinâtoari. (cununile/ sculurile se deapænæ pe depænætor).

sculurile" "vârtelni_æ*" "depænætor"; ∅ ræøchitor

vârteani_â *, s.f., id. anemi , ~ (a-ne-mi), s.f., id.; reg.

depæra, vb. "a-øi smulge pærul/a urla de disperare" "a se sfâøia (de lætrat/dor/ dragoste/durere)" "a-l sfâøia câinii/durerea/ dorul"; (DEX, s.v. depæra øi dæpæra, 2 cuvinte-titlu, færæ trimiteri reciproce)

deapiru, dipirari, -ai, -atâ (dea-piru, di-pi-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) r/t: → t: s-dipirarâ di plân§eari ti tatâ-su. (s-au depærat de plâns pentru tatæ-su); � s-deapirâ câ¢i• i di-alâtrari. (se sfâøie/ se omoaræ câini de lætrat); � fig.: s-deapirâ ti nâsâ, multu u va! (se omoaræ pentru ea, mult o iubeøte!); → t: vrea mi deapirâ câ¢i• i! (era sæ mæ sfâøie câinii!); � vulpea u dipiræ gâ• ina. (vulpea a sfâøiat-o gæina!); � fig.: mi deapirâ dorlu ti hi• i-mea. (mæ sfâøie dorul pentru fie-mea); � e x p r.: di-unâ parti ti-apârâ, di-altâ ti deapirâ! (de-o parte te apæræ, de alta te sfâøie!).

Ultimul cuvânt

369

depærare, s.f.vb. (depærat, s.n.vb.) "disperare ♦ "

dipirari (di-pi-ra-ri), s.f. (vb.) (6a): → s.: plân§ea cu dipirari.(plângea cu disperare); → s.vb.: ti dipirari nu s-dipiræ øi-ahâtu!(de sfâøiat nu s-a sfâøiat chiar aøa! [= nu a suferit chiar aøa).

"faptul de a-øi smulge pærul"

depærat, -æ, adj. "care îøi smulge pærul/

dipiratu, -_; -tâ, -ti (di-pi-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): si-av§a bo_i dipirati. (se auzeau voci disperate); � Gr. Aut.: ficiorlu

care este disperat ♦ " "iste_"

easti multu dipiratu. (bæiatul este foarte iste_); id.: ah, _i dipiratâ-i ¢ica! (ah, ce istea_æ/ datæ naibii este cea micæ!); S neat. DDA.

depærta , vb. "a læsa distan_æ fa_æ de o persoanæ/un punct" "a se (în)depærta" ∅ goni, vb. ∅ a fugi* "a pleca", vb. ∅ trage**, vb.

dipârte§u, -ari, -ai, -atâ (di-pâr-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) t/r: → t: î• i dipârtarâ trâ-oarâ câ¢i• i. (i-au îndepærtat/ gonit repede câinii); � fig.: ¢i-lu dipârtai bârbatlu. (mi l-am îndepærtat bærbatul); → r: mi dipârtai multu di casâ. (m-am depærtat mult de casæ); � fig.: nu voi s-mi dipârte§u di fumea• i. (nu vreau sæ mæ îndepærtez de copii); � e x p r.: fu§irâ*/ trapsirâ** diparti/ largu.(au plecat/ s-au tras [= s-au îndreptat] departe).

depærtare, s.f. (vb.) (depærtat, s.n.vb.) "faptul de a fi departe" "la distan_æ de... " "ac_iunea de a (se) depærta"

dipârtari (di-pâr-ta-ri), s.f. (vb.) (6a): → s.: dipârtarea-i greauâ. (depærtarea-i grea); sta dipârtari di øasi sâhæ_. (stæ la distan_æ de øase ore); sta aproapi, la unâ dipârtari di locu. (stæ aproape, la o distan_æ/ bucatæ de pæmânt); → s.vb.: nu va dipârtari fumea•ea, câ u cheri. (nu trebuie-ndepærta_i copiii, cæ-i pierzi); ti dipârtari nu s-dipârtarâ multu. (de depærtat nu s-au depærtat mult).

depærtat, -æ, adj. "care este departe, îndepærtat" "(în)depærtat"

dipârtatu, -_; -tâ, -ti (di-pâr-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): oi-i!, hi•ea-¢i dipârtatâ! (vai, fiica mea [în]depærtatæ!); tu dipârtatili xeani (în [în]depærtatele stræinætæ_i).

dipârtosu, -oøi; -oasâ, -oasi (di-pâr-tosu, /-toøi; /-toa-sâ, -si), adj. (4a): BOÏ., XXIX: ... hi• lu a_el[ma] tinerlu [= a_elu chirutlu/ arâspânditlu], øi înkisi cali dipærtoasæ. (... fiul cel [mai] tânær fiul risipitor], øi a pornit la cale [în]depærtatæ); Gr. Aut.: agiumsi tu locuri dipârtoasi. (a ajuns în locuri îndepærtate).

depæøit, vb. "a întrece♦"; ∅ cælca, vb. "a trece ♦ dincolo de" ∅ tæia*, vb. "a depæøi mæsura" ∅ face*, vb. ∅ para-, ps. pref.

distrecu, distrea_iri, districui, -utâ (dis-trecu, /-trea-_i-ri, /-tri-cui, /-cu-tâ), vb. (3a) i: districui di elu (am trecut de el/ l-am depæøit).

asta• iu *, vb. t: tutiputa a loru asta• i ¢i•ea di oi. (averea lor depæøeøte mia de oi).

para-facu *, vb. i: feciu øi para-feciu tu bana a mea! (am fæcut øi am prea-fæcut/ depæøit în via_a mea!).

depinde , vb. "a _ine* ♦ de ceva/cineva, a fi dependent de ~ / ~ "

_ânu*, vb. i: aestâ nu _âni di mini, _âni di chivernisi. (asta nu _ine/ depinde de mine, depinde de guvern).

deplasa, -are, -at ∅ miøca, -are, -at ∅ muta, -are, -at ∅ aluneca, -are, -at

deplin, adj., adv. ∅ plin, adj., adv.

deplora, -are, -at ∅ plânge, -ere, plâns

Primul cuvânt

370

deporta, -are, -at ∅ surghiuni, -ire, -it

depozit, -e, s.n. "loc de _inut marfæ"

depozitu, -i (de-po-zitu, /-zi-ti), s.n. (2): u _ânu lâna tu unu depozitu. (o _in lâna într-un depozit); N (< RL depozit, -e).

depravat, adj. ∅ curvar, s.m. ∅ muieratic, stricat, adj. ∅ despicæturæ, s.f.

depravare ∅ curvie, s.f. deprinde ∅ învæ_a, vb. deprindere , s.f. ∅ învæ_, s.n.

depune , vb. ∅ bæga*,vb. "a pune ♦ bani la bancæ" "a pune armele jos" ∅ coborî*, vb. "a jura*♦ "

bagu *, vb. t: pâra§• i-• i bagu la bancâ. (banii îi pun/ depun la bancæ); → loc. vb. bagu-n-padi : bâga_ armili-n-padi! (depune_i armele!).

dipunu *, vb. t: furi• i dipusirâ armili. (furii au coborât/ depus armele).

giuru *, vb. i: stratio_• i giurarâ. (solda_ii au depus juræmântul). deputat, -æ, s.m.f. "reprezentant în Parlament"

deputatu, -_; -tâ, -ti (de-pu-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1):easti deputatu tu Camera a deputa_loru; N.

deranj, -uri, s.n. "tulburare a ordinii în casæ"; ∅ daunæ, larmæ, s.f.

fasarie, -i (fa-sa-ri-e, /-rii), s.f. (6b): n-adusirâ mari fasarie vi_i¢i• i, cu numta. (ne-au adus mare deranj vecinii, cu nunta); v a r. fâsârie.

deranja , vb. "a produce deranj"

deranje§u, -ari, -ai, -atâ (de-ran-je§u, /-jea-ri, /-jeai, /-jea-tâ), vb. (1b) t: nu mi deranjea§â s-yi¢i dupâ-measâ. (nu mæ deranjeazæ sæ

"a nu se deranja cu nimic" ∅ atinge, dæuna, vb. ∅ supæra, vb.

vii dupæ-masæ); îlu deranje multu _i-• i §âøu. (l-a deranjat mult ce i-am zis); � e x p r.: nu-øi minæ curlu câ nâ dusimu la ea. (nu øi-a miøcat curul cæ ne-am dus la ea); nu-• i cripæ dipu. (nu i-a cræpat/ pæsat deloc); N.

deranjat, -æ, adj. "care e tulburat de ceva/ cineva"; ∅ Colonia*, s.

���� e x p r.: escu cu casa-n-padi. (sunt cu casa jos [= deranjatæ]); casa-i aloni/ culo¢i. (casa-i arie de treierat/ colonie* [= loc de mare trecere, vânzolealæ]).

derâdere , s.f.vb. ∅ batjocuræ, s.f.

derbedeu, -i, s.m. ∅ haimana, vagabond, s.

dilbideru, -i; -â, -i, s.m.f. (1,1); ? (PAP., Lit., 1020 : dilbideræ(singurul citat, glosat ca "strælucitoare": nu are nici o legæturæ cu "derbedeu").

deretica, vb. "a face curæ_enie ♦ prin casæ"; ∅ drege*, vb.

îndregu *, vb. i/t: → i: — _i fa_i mai-ta? — îndrea§i prin casâ. (ce face bunicæ-ta? — dereticæ prin casæ); → t: voi si-ndregu casa ti Paøti. (vreau sæ aranjez/ deretic casa pentru Paøte).

"a face ♦ curæ_enie/ ordine ♦ prin casæ" ∅ rândui, vb. "a curæ_i ♦ , a aranja un spa_iu"

anâschirsescu, -iri, -ii, -itâ (a-nâs-chir-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: _i s-facu, anâschirsescu pri-tu casâ. (ce sæ fac, fac curæ_enie/ ordine prin casæ); → t: u-aveamu anâschirsitâ casa cându vinirâ e• i. (o curæ_asem/ aranjasem casa când au venit ei); v a r. FC (a)nischirsescu/ (a)nâscârsescu; (< gr.ανασκυραω ).

Ultimul cuvânt

371

dereticare , s.f.vb. (dereticat, s.n.vb.) "faptul de a deretica" ∅ dregere*, s.f.vb.

îndri§eari *, s.f.vb.: va-ndri§eari sala, câ yinu oaspi_• i. (trebuie dereticatæ/ curæ_atæ sala, cæ vin oaspe_ii).

anâschirseari (a-nâs-chir-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti-anâschirseari anâschirsii aseara. (de dereticat/ curæ_at am dereticat/ curæ_at ieri).

dereticat, -æ, adj. "care a fost dereticat" ∅ dres*, adj. ∅ ordine, rânduialæ, s.f.

îndreptu *, adj.: intra_, casa-i-ndreaptâ! (intra_i casa-i aranjatæ/ curatæ!).

anâschirsitu, -_; -tâ, -ti (a-nâs-chir-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4): casa u-ari totâna anâschirsitâ. (casa o are totdeauna aranjatæ/ curatæ/ în casæ e ordine mereu).

deruta, vb. "a-i lua*♦ øirul/ a-l ame_i" ∅ adresæ**,s.f.

•eau* sistasea **, loc. vb. i: Gr. Aut.: ta_i, câ-¢i loaøi sistasea! (taci, cæ mi-ai luat/ stricat øirul [gândirii, cu vorba]).

derviø, -i, s.m. "om særac, modest" (øi în tc.) "cælugær musulman (?)"

dirviøu, -i (dir-viøu, /-viøi), s.m. (1): PAP, B., 221: Bæna atum_ea un om multu oarfæn, un dirviø. (træia atunci un om særac, un derviø); id., 434: Dup-aestæ, vai da_i di næ pælate, iu s-aflæ un dirviø... [_i] ari putearea z-v-arapâ lu¢ina dintr-oc• i. (dupæ asta, ve_i da de un palat, unde se aflæ un derviø... [ce] are puterea sæ væ ræpeascæ lumina din ochi).

des, -æ, adj. "care se compune din elemente apropiate" (ant.: rar)

desu, deøi; deasâ, deasi (desu, deøi; dea-sâ, dea-si), adj. (4a): pâduri/ sitâ deasâ (pædure/ sitæ deasæ); lu-ari perlu desu. (îl are pærul des); li siminaøi deasi _eapili. (le-ai semænat dese cepele).

"des" ; ∅ îndesat*, adj. îndisatu *, adj.: negurâ groasâ, -ndisatâ (neguræ cea_æ groasæ, deasæ); neaua-i îndisatâ ghini (zæpada-i deasæ bine).

des-/ dez-, pref. "des-/dez- , ræs-/ræz- " "de- "

dis- (+ cons. surdæ) / diz- (+ voc., cons. sonoræ), pref. neacc.: discosu, disfacu, discumpâru (a descoase, a desface; a ræscumpæra); dizlegu, dizve_u, dizgiugu (a dezlega, a dezvæ_a; a dejuga).

desagæ, -i, s.f. "traistæ cu una sau cu douæ pungi/ochi, de pus pe umeri/pe cal"

tisagâ, -æ§i (ti-sa-gâ, /-sæ§i), s.f. (3): CAV., 229, tisagæ; cu tisaga di-anumirea (cu desaga pe umeri); yini cu tisæ§ili-mplini.(vine cu desægile pline); tisagâ cu unu oc• iu/ cu doi oc• i (desagæ cu un ochi/ cu doi ochi [= pær_i]); v a r. disagâ; ( øi: bisagâ? ; neconvingætor, v. DDA, s.v.).

"des" ; ∅ strâns**, adj. "des" "des, stufos* ♦ " "des"

stresu **, adj.: neaua câr_âneaøti di streasâ _i-i. (neaua scâr_âie de deasæ ce-i).

spesu, speøi; speasâ, speasi (spesu, speøi; spea-sâ, spea-si), adj. (4a): peru spesu, perci/ sitâ/ aumbrâ speasâ (pær des, chicæ [de pær]/ sitæ/ umbræ deasæ); 'spesu' easti zboru latinescu. ( ~ este cuvânt latinesc).

fundutosu*, adj. (4a): perlu lu-ari fundutosu, ca metura. (pærul îl are des/ stufos, ca mætura).

picnosu, -oøi; -oasâ, -oasi (pic-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si), adj. (4a): CAV., 825: picnosu; reg. (< gr.); r a r.

desæra , vb. "a elimina o parte din sare/toatæ sarea"

dissâre§u, -ari, -ai, -atâ (di[s]-sâ-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t: lipseaøti s-lu dissâre§u caølu, câ-i multu-nsâratu. (trebuie sæ-l desærez caøul/ brânza, cæ-i foarte særat); øi: disâre§u.

Primul cuvânt

372

desærare, s.f.vb. (desærat, s.n.vb.) "faptul de a desæra"

dissârari (di[s]-sâ-ra-ri), s.f.vb. (6a): va dissârari carnea. (trebuie desæratæ carnea); øi: disârari.

desærat, -æ, adj. "care a fost desærat"

dissâratu, -_; -tâ, -ti (di[s]-sâ-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): caøu dissâratu, carni dissâratâ; øi disâratu.

[descæcæra ], vb. "a (se) ræsc[r]æcæra, a-øi desface indecent picioarele"

discacâru, discâcârari, -ai, -atâ (dis-ca-câru, dis-câ-câ-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) r: _i ti discacâri aøi, nu-i muøatu! (de ce te ræscæcærezi aøa, nu-i frumos!).

[descæcærare ], s.f. vb. (descæcærat, s.f.vb.) "faptul de a (se) ræscæcæra"

discâcârari (dis-câ-câ-ra-ri), s.f. vb. (6a): discâcârarea-i arøini mari. (ræscæcæratul este ruøine mare); nu voru discâcârari cicioarili aøi! (nu trebuie ræscæcærate picioarele aøa!); → ti discâcârari nu s-discâcâræ. (de ræscæcærat nu s-a ræscæcærat).

[descæcærat, -æ ], adj. "cu picioarele ræscæcærate"

discâcâratu, -_; -tâ, -ti (dis-câ-câ-ratu, /-ra_; /-tâ, /-ti), adj. (4a): sta cu cicioarili discâcârati. (stæ cu picioarele ræscæcærate).

descæleca, vb. "a se da jos de pe cal/ catâr/mægar"

discalicu, discâlicari, -ai, -atâ (dis-ca-licu, dis-câ-li-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) i: discalicu [di pi calu/ mulari/ yumaru]. (descalic [de pe cal/ mulæ/ mægar]; � e x p r.: di pi calu xenu ayo¢ea discali_i/ dipu¢i. (de pe cal stræin [= calul altuia] repede descalici/ cobori, te dai jos).

descælecare, s.f.vb. (descælecat, s.n.vb.) "faptul de a descæleca"

discâlicari (dis-câ-li-ca-ri), s.f.vb. (6a): tu discâlicari ø-frea§i ciciorlu. (la descælecat, øi-a frânt piciorul); tu-aripidinâ va discâlicari. (la râpæ/ povârniø trebuie descælecat).

[descælecætoare ], s.f. "loc pentru descælecat"

discâlicâtoari, -ori (dis-câ-li-câ-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): va s-dis-câlicæmu la discâlicâtoari. (vom descæleca la ~ / locul de popas).

descæl_a, vb. "a scoate încæl_æmintea" "a se descæl_a" "a (se) despotcovi"

discal_u, discâl_ari, -ai, -atâ (dis-cal-_u, dis-câl-_a-ri, /-_ai, /-_a-tâ), vb. (1a) t/r: → t: discal_â-lu ficiorlu, câ ari læschi!(descal_æ-l bæiatul, cæ are noroi!); → r: ti discâl_aøi? (te-ai descæl_at?); � callu s-discâl_æ dinâpoi. (calul s-a despotcovit la spate); � fig.: ve§ s-nu ti

"a descoase pe cineva" ∅ descul_*, adj.

discal_â tetâ-ta! (vezi sæ nu te descoasæ mætuøæ-ta! ); øi discul_u (< discul_u, adj. "descul_*").

descæl_are, s.f.vb. (descæl_at, s.n.vb.) "faptul de a (se) descæl_a/ de a descoase pe cineva"

discâl_ari (dis-câl-_a-ri), s.f.vb. (6a): ti discâl_ari nu s-dcâl_arâ. (de descæl_at nu s-au descæl_at); � va discâl_ari ghini ¢ica, s-videmu _i øtie. (trebuie descæl_atæ [= descusutæ] bine cea micæ, sæ vedem ce øtie); øi: discul_ari.

descæl_at, -æ, adj. "care este descæl_at"

discâl_atu, -_; -tâ, -ti (dis-câl-_atu, /-_a_; /-_a-tâ, /-ti), adj. (4a): ma hii discâl_atâ, intrâ! (dacæ eøti descæl_atæ, intræ!); øi: discul_atu.

descærca, vb. "a da jos marfæ de pe cal/ din cæru_æ/maøinæ" "a se descærca pe/ la cineva" "a-øi descærca conøtiin_a"

discarcu, discârcari, -ai, -atâ (dis-car-cu, dis-câr-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t/r: discarcu callu/ mularea. (descarc calul/ mula [= catâri_a]); va s-discârcæmu caro_a. (trebuie sæ descærcæm cæru_a); → r A: s-discârcæ pi noi, ficiuri_i• i! (s-a descærcat pe noi [= øi-a aruncat necazul pe noi], copiii!); s-discârcæ la mini! (s-a descærcat [= øi-a spus oful] la mine); r D: øi-u discârcæ inima/ ø-lu discârcæ suflitlu la mumâ-sa. (øi-a descærcat inima/ sufletul la mumæ-sa).

Ultimul cuvânt

373

descærcare, s.f.vb. (descærcat, s.n.vb.) "faptul de a (øi) descærca ceva/ sufletul"

discârcari (dis-câr-ca-ri), s.f.vb. (6a): voru discârcari sa_i• i. (trebuie descærca_i sacii); � ti discârcari ø-lu discârcæ suflitlu la mini. (de descærcat øi-a descærcat sufletul la mine); avemu ti discârcari tâtumea. (avem de descærcat tutunul).

descærcat, -æ, adj. "care a fost descærcat"

discârcatu, -_; -tâ, -ti (dis-câr-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): lâna-i discârcatâ di pi calu. (lâna-i descærcatæ de pe cal).

descærcæturæ, -i, s.f. "o descarcare de marfæ, bagaje etc."

discârcâturâ, -i (dis-câr-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): fea_imu unâ discârcâturâ, avemu ninga doauâ. (am fæcut o descærcæturæ, mai avem douæ).

descærna, vb. "a curæ_a oasele de carne" "a (se) da jos carnea de pe oase (prin fiert)"

discârne§u, -ari, -ai, -atâ (dis-câr-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb.t/r: → t: ti pâstrâmæ, li discârne§ coastili di oae. (pentru pastramæ, le descærnezi coastele de oaie); → r: ti pâce, u herghi carnea pânâ s-discârnea§â oasili unu câti unu. (pentru piftie, o fierbi carnea pânæ se descærneazæ oasele unul câte unul).

descærnare, s.f.vb. (descærnat, s.f.vb.) "faptul de a (se) descærna"

discârnari (dis-câr-na-ri), s.f.vb. (6a): voru discârnari coastili/ oasili (trebuie descærnate coastele/ oasele); → ti discârnari u discârnai tutâ capra. (de descærnat am descærnat-o toatæ capra).

descærnat, -æ, adj. discârnatu, -_; -tâ, -ti (dis-câr-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): "care este descærnat; slab"

oasi discârnati (oase descærnate); � cu fa_a discârnatâ (cu fa_a descærnatæ).

descâlci, vb. "a descurca/desface firele (de pær/a_æ) încurcate" ∅ descurca, vb.

discaciu, discâceari, -ai, -atâ (dis-caciu, dis-câ-cea-ri, /-ceai, /-cea-tâ), vb. (1a) t/r: → t: nu potu si-lu discaciu singurâ perlu. (nu pot sæ-l decâlcesc singuræ pærul); → r: • i si-ncâcearâ peri• i, lipseaøti si-• i discaci. (i s-a încâlcit pærul [pl.], trebuie sæ-l descâlceascæ).

descâlcire, s.f.vb. (descâlcit, s.n.vb.) "faptul de a (se) descâlci"

discâceari (dis-câ-cea-ri), s.f.vb. (6a): _-voru discâceari ghini peri• i, câ si-ncâcearâ dipu. (trebuie descâlcit bine pærul tæu, cæ-i încâlcit de tot).

descâlcit, -æ, adj. "care este descâlcit" "(pær) despletit, desfæcut, nepieptænat"

discâceatu, -_; -tâ, -ti (dis-câ-ceatu, /-cea_; /-cea-tâ, /-ti), adj. (4a): � perlu-i discâceatu ghini tora. (pæru-i descâlcit bine acum); � nu stæi aøi discâceatâ, împlâtea-_-• i peri• i! (nu sta aøa despletitæ, împleteøte-_i-l pærul!).

descâlcitor, -e, adj. "care descâlceøte/ pentru descâlcit"

discâcitoru, -ori; -oari, ~ (dis-câ-ci-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,1), adj. (3c): [cheaptini] discâcitoru, [cheapti¢i] discâcitori([pieptene] descâlcitor, [piepteni] descâlcitori).

descânta, vb. "a 'dezdeochea' printr-un cântec 'magic' " "a descânta" ∅ deochea, vb. "încânta"; ∅ vræji, vb.

cântu *, vb. t: s-lu cântu niheamâ ¢iclu, câ s-diuc•e. (sæ-l [des]cânt pu_in pe cel mic, cæ s-a deochiat); � cântâ-• i ficiori• i, §â-lâ _iva! (încântæ-i pe copii, spune-le ceva!).

discântu, -ari, -ai, -atâ (dis-cân-tu, dis-cân-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a) t: lipseaøti si-u discântâ maea, câ u loarâ di oc•iu. (trebuie s-o descânte [pe] maia/ bunica, cæ au deocheat-o).

descântare, s.f.vb. (descântat, s.n.vb.) "faptul de a descânta" ∅ vræjire, s.f.vb. descântat, -æ, adj. "care a fost descântat"

discântari (dis-cân-ta-ri), s.f.vb. (6a): va discântari porculu, câ-lu diuc•earâ. (trebuie descântat porcul, cæ l-au deocheat); → ti discântari u discântai, ma nu-• i tricu. (de descântat am descântat-o, dar nu i-a trecut).

discântatu, -_; -tâ, -ti (dis-cân-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): biu apâ discântatâ. (a bæut apæ descântatæ).

Primul cuvânt

374

descântec, -e, s.n. "cântec 'magic' de deochi" "descântare ♦ , descântec"

discânticu, -_i (dis-cân-ticu, /-ti-_i), s.n. (2): si-• i §âcu unu discânticu, vahi s-vindicâ. (sæ-i zic un descântec, poate se vindecæ).

discântâturâ, -i (dis-cân-tâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): cu unâ discântâturâ nu s-fea_i ghini. (cu o descântare nu s-a fæcut bine).

descheia, vb. ∅ deschide, vb.

deschide, vb. "a da la o parte o uøæ" "a deschide ochii"; " ~ inima/ a se confesa" "a deschide cu cheia, a descuia" "a descheia (de nasturi)" "a se deschide" "a evolua"

diøc• idu, diøc• idiri, diøc• iøu, diøc• isâ (diø-c• idu, /-c• i-diri, /-c• iøu, /-c• i-sâ), vb. (3b) t/r: → t: diøc• idi-u uøa, câ yini paplu! (deschide uøa, cæ vine bunicul!); � diøc• ide_-vâ oc• i• i ghini!(deschide_i-væ ochii bine!); � nu u diøc• idi omlu inima la cari_ido. (nu o deschide omul inima la oricine); � u diøc• iøu uøa cu c•eaea. (am descuiat-o uøa cu cheia); � ¢i-u diøc• iøu câmeaøa câ ¢i-u câldurâ.

(mi-am descheiat cæmaøa cæ mi-e cald); → r: s-diøc• isi poarta. (s-a deschis poarta); � perlu/ chirolu lo si s-diøc• idâ. (pærul/ vremea a luat [= început] sæ se deschidæ); � feata s-diøc• isi multu. (fata s-a deschis [= a evoluat] mult); � lilicea va s-diøc• idâ. (floarea are sæ se

"a se descheia" "a deschide (uøa)" "a descheia" "a descuia" ∅ desface*, vb.

deschidæ); � s-diøc• isi la palto. (s-a descheiat la palton); øi: diøc• ie§u "a descuia"?; (v. DDA, s.v.).

disfacu *, vb. t/r: disfæ-¢i uøa/ câmeaøa! (desfæ-mi uøa/ cæmaøa!); � disfæ-_ inima, lea hi•e! (desfæ-_i inima, fiica mea!); u disfeciu poarta cu c•eaea. (am deschis-o poarta cu cheia); (vb. folosit mult în arom. cu acest sens).

deschidere, s.f.vb. (deschis, s.n.vb.) "faptul de a (se) deschide/ descuia/descheia" ∅ desfacere*, s.f.vb.

diøc• ideari (diø-c• i-dea-ri), s.f.vb. (6a): va diøc• ideari poarta. (trebuie deschisæ/ descuiatæ poarta); → � zboarâ muøati ti diøc• ideari inima. (vorbe frumoase de deschis inima); � ti diøc• ideari øi-u diøc• idi ma liøoru câmeaøa, tu-nc• ideari-i ma greu. (de descheiat øi-o descheie mai uøor cæmaøa, la încheiat e mai greu).

disfâ_eari *, s.f.vb.; id. deschis, -æ, adj. "care a fost deschis/ descheiat/descuiat" "primitor" "deschis/descuiat" ∅ desfæcut*, adj.

diøc• isu, -øi; -sâ, -si (diø-c• isu, /-c• iøi; /-c• i-sâ, /-si), adj. (4a):uøi/ inimâ diøc• isâ (uøæ/ inimæ deschisæ); � câmeaøi diøc• isâ(cæmaøæ descheiatæ); poartâ diøc• isâ cu c•eaea (poartæ descuiatæ cu cheia); � au casâ diøc• isâ. (au o casæ deschisæ [oricui, primitoare]); � e x p r.: uøa u-avea alâsatâ hani! (uøa o læsaseræ han [= ca la han, deschisæ]!).

disfaptu *, adj.: uøi/ inimâ disfaptâ (uøæ/ inimæ deschisæ); cu câmeaøa disfaptâ (cu cæmaøa desfæcutæ/ descheiatæ/ deschisæ).

deschis, adv. "în/pe fa_æ, deschis" " ~ "; ∅ înainte*, adv. "pe fa_æ" "în fa_æ" "deschis, în fa_æ"

diøc• isu (diø-c• isu), adv.: §â-• i-u a omlui diøc• isu! (zi-i-o omului deschis!).

dininti *, adv.: _-u §âcu dininti! (_i-o zic în fa_æ!). aøichearee (a-øi-chea-re-e), adv.: COD., 39: va s'hibæ aøikearee(are sæ fie pe fa_æ); reg.; inuz.

fora (fo-ra), adv.: va • i-u §âcu fora! (am sæ i-o zic în fa_æ!); reg. fanira (fa-ni-ra), adv.; id.; reg.

Ultimul cuvânt

375

deschizæturæ, -i, s.f. "loc deschis prin ceva, gauræ, despicæturæ"

diøc• i§âturâ, -i (diø-c• i-§â-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ari unâ diøc• i§âturâ tu gardu pri iu iesu gâ• i¢ili. (este o deschizæturæ în gard, pe unde ies gæinile).

descinde ∅ trage, vb. descinge, vb. "a-øi scoate cingætoarea/ brâul" "a-øi scoate armele" "a se 'dessufleca' (dupæ treabæ)" "a-øi scoate brâul ♦ " ∅ [dezbrâna*], vb.

dis_ingu, dis_in§iri, dis_imøu, dis_imtâ (dis-_in-gu, /-_in-§i-ri, /-_in-gu, /-_im-øu), vb. (3b) t/r: → t: nu-lu dis_imøu callu. (nu

l-am descins calul); → r: dimnea_a omlu s-_in§i, seara s-dis_in§i. (diminea_a omul se încinge, seara se descinge); stæi si-¢i dis_ingu brânlu. (stai sæ-mi descing brâul); � bârba_• i ø-_imsirâ armatili. (bærba_ii øi-au descins armele); � s-mi dis_ingu, câ adrai pitâ. (sæ mæ descing [= sæ-mi scot øor_ul etc.], cæ am fæcut plæcintæ); v a r. part. dis_imsâ.

dizbrâne§u*, vb. r: vi¢iu acasâ ø-mi dizbrânai. (am venit acasæ øi m-am 'dezbrânat').

descingere , s.f.vb. (descins, s.n.vb.) "faptul de a (se) descinge"

dis_in§eari (dis-_in-§ea-ri), s.f.vb. (6a): va dis_in§eari callu.(trebuie descins calul); → ti dis_in§eari-lu dis_imøu. (de descins l-am descins).

descins, -æ, adj. "care s-a descins/ øi-a scos brâul"; ∅ [dezbrânat], adj.

dis_imtu, -_â; -tâ, -ti (dis-_im-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a): calu/ omu dis_imtu (cal/ om descins); acasâ sta dis_imtâ, ma ti imnari imnâ _imtâ. (acasæ stæ descinsæ, dar de umblat umblæ încinsæ); v a r. dis_imsu, -â.

descleøta, vb. "a se desface ca dintr-un cleøte"; ∅ încleøta*, vb.

diøc• iøte§u, -ari, -ai, -atâ (diø-c•iø-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) r: mizi-mizi • i si diøc• iøtarâ fæl_ili. (abia-abia i s-au descleøtat fælcile); (an. înc• iøte§u* este mai frecvent).

descoase, vb. "a desface o cusæturæ" "a descoase/ iscodi pe cineva" ∅ descæl_a, vb. "a se descoase"

discosu, discoasiri, discusui, discusutâ (dis-cosu, /-coa-si-ri, /-cu-sui, /-su-tâ), vb. (3a) t/r: → t: voi si-u discosu aestâ fustani. (vreau s-o descos aceastæ rochie); � mutrea ghini s-nu ti discoasâ vi_ina! (vezi bine sæ nu te descoasæ vecina!); → r: ¢i si discusu mar§inea di fustâ. (mi s-a descusut marginea/ tivul de la fustæ); FC discâsui, discâsutâ.

descoasere, s.f.vb. (descusut, s.n.vb.) "faptul de a descoase"

discuseari (dis-cu-sea-ri), s.f.vb. (6a): va discuseari aoa, câ u trapsiøi strâmbâ cusâtura. (trebuie descusut aici, cæ ai tras-o strâmbæ cusætura); → ti discuseari s-discoasi trâ-oarâ. (de descusut se descoase repede).

descoji, vb.; ∅ coji, vb. "a curæ_a de coajæ/pieli_æ" ∅ beli, desfoia, jupui, vb.

dizbilescu, -iri, -ii, -itâ (diz-bi-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r: → t: ¢i si dizbili chealea. (mi s-a 'dezbelit'/ descojit pielea); → r: va si-u dizbileøti pruna/ purna. (trebuie s-o descojeøti pruna).

descojire, s.f.vb. (descojit, s.n.vb.) "faptul de a descoji" "descojire, jupuiturâ"

dizbileari (diz-bi-lea-ri), s.f.vb. (6a): va dizbileari chili_a di pi lucanicu. (trebuie descojitæ pielicioara de pe cârnat).

dizbiliturâ, -i (diz-bi-li-tu-râ, /-turi), s.f. (3): maøi dizbilituri li-ari §inuc• ili. (numai jupuituri îi sunt genunchii).

descompune, -ere,-pus ∅ analiza, -are, -at ∅ desface, -ere, desfæcut

Primul cuvânt

376

desconsidera, vb. "a nu da considera_ie" ∅ mâner*, s.n. ∅ considera, vb.

���� e x p r.: lu-au di pri ma-nsusu. (îl consideræ de prisos/ færæ importan_æ/ îl desconsideræ); nu-lu da vârnu di mânaru/ di curauâ. (nu-l ia nimeni în seamæ; lit.: nu-l atinge nimeni de mâner*/ de curea); mi trea_i/ mi-ari ti pu_â di •epuru. (mæ trece/ mæ are drept pu_æ de iepure [= un nimic]); vulg.: ahtæri oami¢i î• i bagu la curu mini! (astfel de oameni îi pun la cur eu [= îi desconsider]).

descoperi, vb. "a dezveli ♦ ceva" "a se dezveli" ∅ afla, vb. ∅ învæ_a, vb.

discoapiru, discupiriri, -ii, -itâ (dis-coa-piru, dis-cu-pi-ri-ri, /-rii, /-ri-tâ), vb. (4a) t/r: → t: nu-lu discupiri_ mortulu! (nu-l descoperi_i mortul!); li discupirii lilicili, s-li •ea soarili. (le-am descoperit florile, ca sæ le ia soarele); → r: feata s-discoapirâ cându doarmi. (fata se descoaperæ/ se dezveleøte când doarme).

descoperire, s.f.vb. (descoperit, s.n.vb.) "faptul de a descoperi/ dezveli"

discupireari (dis-cu-pi-rea-ri), s.f.vb. (6a): va discupireari câzanea. (trebuie descoperit cazanul); → � ti discupireari nu s-discoapirâ ¢iclu. (de dezvelit nu se dezveleøte cel mic).

descoperit, -æ, adj. "care este descoperit/ dezvelit/færæ acoperiø"

discupiritu, -_; -tâ, -ti (dis-cu-pi-ritu, /-ri_; /-ri-tâ, /-ti), adj. (4a): tingire discupiritu (tingire descoperitæ); doarmi discupiritâ.(doarme dezvelitæ); � imnâ cu caplu discupiritu. (umblæ cu capul

"cu capul gol*"; ∅scufie, s. "care spune totul, care nu _ine un secret"

descoperit*); � casa armasi discupiritâ, nu-ari citie. (casa a ræmas descoperitâ, nu are acoperiø); � e x p r.: vulg.: Mitri easti curu discupiritu! (M. este un cur dezvelit! [= care nu øtie sæ _inæ un secret]).

descreøte, vb. "a scædea ♦ , a (se) micøora ♦" "coborî* ♦ "

discrescu, discreaøtiri, discriscui, -utâ (dis-cres-cu, /-creaø-ti-ri, dis-cris-cui, /-cu-tâ), vb. (3a) i: împlâtescu pânâ sumsoarâ øi di-apoia discrescu. (împletesc pânæ la subsuoaræ øi apoi descresc); maea discriscu di auøaticu. (maia/ bunica a descrescut de bætrâne_e); � lu¢ina lo di discreaøti/ dipuni*.(lumina a început sæ descreascæ/ sæ coboare).

descreøtere, s.f.vb. (descrescut, s.n.vb.) faptul de a descreøte, scædea, micøora""

discriøteari (dis-criø-tea-ri), s.f,vb. (6a): tu-mplâteari jilelu, va discriøteari multu la guøi. (la împletit puloverul, trebuie descrescut mult la gât); → ti discriøteari discriscui. (de descrescut am descrescut).

descre_i, vb. "a nivela/scoate cre_urile" ∅ rid, s.n. ∅ încre_i, vb.

disufrusescu, -iri, -ii, -itâ (dis-su-fru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: nu s-disufruseaøti pân§a, câ u herøu nu se descre_eøte pânza cæ am fiert-o); � nu øi-u disufrusi frâmtea dipu. (nu øi-a descre_it-o fruntea deloc); v a r. di(s)øufrusescu.

descrie, vb. ∅ scrie, zugrævi, vb.

descriere , s.f. ∅ zugrævire, s.f. (vb.)

descuia, -ere, -at ∅ deschide, -ere, deschis

descul_, -æ, adj. "cu picioarele neîncæl_ate" "descul_, særac;

discul_u, -_â; -_â, -_â (dis-cul-_u, /-_â; /-_â, /- ~ ), adj. (2b): ficiorlu imnâ discul_u/ feata imnâ discul_â. (bæiatul umblæ descul_/ fata umblæ descul_æ); � Gr. Aut.: s.m.pl.col. discu l_a¢i:iøirâ si-aurlâ discul_a¢i• i. (au ieøit sæ urle descul_ii/ særacii/ vagabonzii]).

Ultimul cuvânt

377

vagabond" ∅ descæl_at, adj.

descul_a ∅ descæl_a, vb. descuraja, -are, -at ∅ apelpisi, -ire, -it ∅ despera, -are, -at

descurca, vb. "a pune la loc ce s-a amestecat, a 'dezamesteca' " ∅ descâlci, desface, vb. ∅ scoate, vb.

dizmeasticu, dizmisticari, -ai, -atâ (diz-meas-ticu, diz-mis-ti-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t/r: → t: tini li misticaøi, tini s-li dizmeasti_i.(tu le-ai amestecat, tu sæ le 'dezamesteci'/descurci); � fig.: cari poati s-li dizmeasticâ aesti lucri? (cine poate sæ le descurce aceste lucruri?); → r: hirili/ • i_âli liøoru s-measticâ, greu s-dizmeasticâ. (firele/ i_ele uøor se amestecæ, greu se descurcæ; øi fig.).

descusut, -æ, adj. "care a fost descusut"

discusutu, -_; -tâ, -ti (dis-cu-sutu, /-su_; /-su-tâ, /-ti), adj. (4a): u-ai discusutâ fustanea. (_i-e descusutæ rochia); v a r. FC discâsutu.

descusæturæ, -i, s.f. "por_iune descusutæ"

discusuturâ, -i (dis-cu-su-tu-râ, /-turi), s.f. (3): amu unâ discusâturâ ti cuseari. (am o descusæturæ de cusut); v a r. FC discâsâturâ.

desearæ, adv. "în aceastæ searæ" "astæ*-searæ ♦ "

astarâ (as-ta-râ), adv.: astarâ avemu oaspi_. (desearæ avem oaspe_i); � e x p r.: mâcaøi ti prân§u, mutrea ø-ti-astarâ! (ai mâncat de prânz, gândeøte-te øi pentru desearæ!).

astâ-searâ *, loc. adv.: va s-trecu astâ-searâ/ astarâ pi la voi. (am sæ trec astæ-searæ/ desearæ pe la voi).

desen, -e, s.n. "imagine graficæ (om/ obiect/peisaj etc.)"

desenu, -i (de-senu, /-se-ni), s.n. (2): desenili alu Goya... nu-ari ca eali. (desenele lui G. ... nu sunt altele ca ele [= nu au egal]); �profesoru di desenu; N. (cf. RL desen; cf. fr. dessein).

desena, vb. "a reda/a schi_a grafic fiin_e, lucruri" ∅ încondeia, vb.

desene§u, -ari, -ai, -atâ (de-se-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1b) i/t: Tana desenea§â multu ghini. (T. deseneazæ foarte bine); N; (cf. RL desena, -ez; cf. fr. dessiner).

desenat, -æ, adj. "care este scris*♦ desenat" "desenat, încondeiat*♦ " "desenat, schi_at"

scriatu *, adj.: easti muøatu canda-i scriatu! (este frumos [de] parcæ-i desenat!).

cundi•eatu *, adj.: easti cundi•eatâ feata! (este încondeiatæ/ desenatæ [= frumoasæ, perfectæ] fata!).

desenatu, -_; -tâ, -ti (de-se-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): aestâ-i casâ desenatâ di arhitectulu armânu Simota. (a[cea]sta-i casæ desenatæ de arhitectul aromân Simota); N.

desface, vb. "a descompune un întreg" "a deschide ♦ " "a despær_i pe cineva" "a-l desface de vrajæ"

disfacu, disfa_iri, disfeciu, disfaptâ (dis-facu, /-fa-_i-ri, /-feciu, /-faptâ), vb. (3b) t/i: → t: voi s-disfacu lucrili/ bagajili. (vreau sæ desfac lucrurile/ bagajele); � nu potu si-u disfacu cutia. (nupot s-o desfac/ deschid cutia); � nu-lu disfacu mini di mu•eari-sa.(nu-l despart eu de nevastæ-sa); � disfæ-u disaga! (desfæ-o desaga!); �

Primul cuvânt

378

∅ vræji, vrajæ "a desface, a dezlega (fig.)" "a se desface" "a se dezlega" "a divor_a" "a se despær_i" "a se desfiin_a" "a desface/vinde o marfæ" "a da încoace øi încolo" "a-l trece/a avea diaree"

îlu disfea_irâ lailu omu, câ eara di faptu. (l-au desfæcut [de vrajæ] pe bietul om, cæ era din fæcut [= vrajæ]); � _i ø-fa_i omlu cu mâna a lui ni_i draclu nu u disfa_i. (ce-øi face omul cu mâna lui nici dracul nu o desface); → r: ¢i si disfea_i curaua. (mi s-a desfæcut cureaua.); � nu s-disfa_i nodlu aestu. (nu se desface nodul æsta); Cola s-dispâr_â di Vita. (C. s-a despær_it/ a divor_at de V.); � nu mi disfacu di fra_. (nu mæ despart de fra_i); � s-disfea_i/ si-asparsi øcoala armâneascâ. (s-a desfiin_at øcoala aromâneascæ).

surdisescu, -iri, -ii, -itâ (sur-di-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: u surdisirâ lâna. (au desfæcut-o lâna/ au vândut-o); — _i fea_iøi cu ahâti meari? — eh, li surdisii! (ce ai fæcut cu atâtea mere? —ei, le-am dat pe ici pe colo!); → vb. unipers.: mi surdiseaøti unâ-di-unâ cufoarea. (mæ trece întruna 'cufureala').

desfacere , s.f.vb. (desfæcut, s.n.vb.) "faptul de a desface" " ~ " "scaun, cufurire ♦ "

disfâ_eari (dis-fâ-_ea-ri), s.f. (6a): va disfâ_eari aestu jile. (trebuie desfæcut/ deøirat acest pulover); → ti fâ_eari-i greu, câ ti disfâ_eari-i liøoru. (de fæcut e greu, cæ de desfæcut e uøor).

surdiseari (sur-disea-ri), s.f.vb. (6a): surdisirea-i iøirea nafoarâ. (~ i ieøitul afaræ/ scaunul).

desfæcut, -æ, adj. "deschis ♦, dat de o parte" "deschis (fig.)" "desfæcut" "desfæcut/vândut" "desfæcut/rupt în bucæ_i, obosit"

disfaptu, -_â; -tâ, -ti (dis-fap-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a): uøi disfaptâ (uøæ deschisæ); � vi¢iu la voi cu inima disfaptâ (am venit la voi cu inima deschisæ); � omu disfaptu (om luminat, ieøit în lume); imnâ cu curaua disfaptâ. (umblæ cu cureaua desfæcutæ).

surdisitu, -_; -tâ, -ti (sur-di-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): tâtumea-i etimâ, surdisitâ. (tutunul e dat, lichidat vândut); � escu surdisitu, mi sâturai. (sunt desfæcut/ rupt, m-am sæturat).

desfæøa , vb. "a-i schimba scutecele copilului" "a (se) desface faøa"

disfaøu, disfâøari, -ai, -atâ (dis-faøu, dis-fâ-øa-ri, /-øai, /-øa-tâ), vb. (1a) t/i/r: → t: lipseaøti s-lu disfaøu ¢iclu, câ s-chiøe. (trebuie sæ-l desfaø pe cel mic, cæ s-a piøat); → i: tutâ §uua-nfaøi ø-disfaøi. (toatæ ziua înfaøæ øi desfaøæ); → r: s-disfâøe, câ nu-lu-nfâøai ghini. (s-a desfæøat, cæ nu l-am înfæøat bine).

desfæøare , s.f.vb. (desfæøat, s.n.vb.) "faptul de a (se) desfæøa"

disfâøari (dis-fâ-øa-ri), s.f.vb. (6a): va disfâøari ficiuriclu câ-i udu. (trebuie desfæøat bæie_elul cæ-i ud); → ti disfâøari nu poati si s-disfaøi. (de desfæøat nu poate sæ se desfeøe).

desfæøat, -æ, adj. "care este desfæøat"

disfâøatu, -_; -tâ, -ti (dis-fâ-øatu, /-øa_; /-øa-tâ, /-ti), adj. (4a):sugarlu sta disfâøatu. (sugarul stæ desfæøat).

desfæta, -are, -at ∅ distra, -are, -at ∅ distrac_ie, s.f.

desfæøura , vb. ∅ desface, ∅ întinde,vb. ∅ depæna, ∅ curge, vb.

desfereca , vb. "a ieøi/scoate din fiare" "a fereca ♦ øi a desfereca" ∅ februarie*, s.m.

disfearicu, disfiricari, -ai, -atâ (dis-fea-ricu, dis-fi-ri-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t: îlu disfiricarâ omlu/ callu. (l-au desferecat omul/ calul); � e x p r.: øcurtulu li fearicâ øi-li disfearicâ. (scurtul [= fæurarul*] le ferecæ øi le desferecæ).

Ultimul cuvânt

379

desfiin_a, -are, -at ∅ desface, -ere, -ut ∅ lichida, -are, -at ∅ aboli, -ire, -it ∅ anula, -are, -at

desfoia, vb. "a se desface în foi" ∅ despætura*, vb. ∅ descoji, vb. ∅ dezburduøi*, vb.

dispeaturu *, vb. t/r: → t: va s-lu dispeaturi ghini aloatlu ti pitâ. (trebuie sæ-l despæturi/ desfoi bine aluatul de plæcintæ); → r: nu-¢i si dispiturâ ghini pita. (nu mi s-a desfoiat bine plæcinta); � ¢i si dispeaturâ chealea di sodhâ. (mi se descojeøte pielea de la sodæ); 'dispeaturu' easti unâ øi 'disfo• iu' easti altâ. ('despætura' este una øi

∅ foale**, s.n. ∅ foaie***, s.f.

'desfoi'* [= scot brânza din foale**] este alta); (vb. arom. se referæ numai la "a (se) desface în foi*** ", nici o datæ la "pæturæ, a despæturi").

desfoiere *, s.f.vb. ∅ despæturare*, s.f.vb.

dispiturari *, s.f.vb.: va dispiturari ghini peturlu di pitæ. (trebuie desfoiatæ bine foaia de plæcintæ).

desfoiat, -æ, adj. ∅ despæturat*, adj.

dispituratu *, adj: aloatu dispituratu (aluat despæturat/ înfoiat); cheali dispituratâ (piele despæturatæ/ descojitæ).

desfrâu ∅ curvie, s.f. desfrânat ∅ curvar, adj. ∅ stricat, muieratic, adj.

desfrunzi, vb. "a se despuia ♦ de frunze" "a se dezgoli ♦ "

���� e x p r.: cadi frân§a; lâ câ§u frân§a a po¢iloru. (cade frunza; le-a cæzut frunza pomilor).

desfunda, vb. "a scoate un dop" "a destupa" "a da cep unui butoi" "a scoate/ieøi fundul unui vas/obiect" "a se elibera prin urinat"

disfundu, -ari, -ai, -atâ (dis-fun-du, /-fun-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. t/r: → t: nu potu si-u disfundu niruhidha. (nu pot s-o desfund chiuveta); ¢i-u disfundæ ureac•ea yeatrulu. (mi-a desfundat-o/ destupat-o urechea doctorul); � va u disfundæmu butea. (vom desfunda butoiul); → r: s-disfundæ câzanea/ î• i câ§u fundulu. (s-a desfundat cazanul/ i-a cæzut fundul); � mi ducu la hale s-mi disfundu/ s-mi chiøu, câ mi fundai. (mæ duc la closet sæ mæ desfund / sæ urinez, cæ m-am înfundat).

desfundare , s.f.vb. (desfundat, s.n.vb.) "faptul de a desfunda"

disfundari (dis-fun-da-ri), s.f.vb. (6a): butea va disfundari ti Crâciunu. (butoiul trebuie desfundat de Cræciun).

desfundat, -æ, adj. "care este destupat/ desfundat"

disfundatu, -_; -tâ, -ti (dis-fun-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (4a):ureac• i disfundatâ (ureche desfundatæ); talaru disfundatu(putinæ desfundatæ); cæ•iuri disfundati (cæi/ drumuri desfundate).

desigila, -are, -at ∅ despecetlui, -ire, -it

desigur, adv. ∅ sigur, adj. ∅ bineîn_eles, adv.

desjuga ∅ dejuga , vb. despacheta , vb. ∅ desface, vb.

Primul cuvânt

380

despæduchea, vb. "a (se) curæ_a de pæduchi" "a (se) despæduchea" ∅ [împæduchea], vb.

curu di piduc• i, e x p r. vb., r: mi curu di piduc• i. (mæ curæ_ de pæduchi).

dispiduc•e§u, -ari, -ai, -atâ (dis-pi-du-c•e§u, /-c•ea-ri, /-c•eai, /-c•ea-tâ), vb. (1b) t/r: → t: lipseaøti s-lu dispiduc•e§u cânili, câ si-umplu di piduc• i. (trebuie sæ-l despæduchez câinele, cæ s-a umplut de pæduchi); → r: macâ ti-mpiduc•eaøi, va ti dispiduc•e§! (dacæ te-ai împæducheat, o sæ te [øi] despæduchezi!); v a r. dizbiduc•e§u.

despæduchere, s.f.vb. (despæducheat, s.n.vb.)

dispiduc•eari (dis-pi-du-c•ea-ri), s.f. (6a): va dispiduc•eari cucina.(trebuie despæducheat cote_ul/ cocina); → ti-mpiduc•eari-i

"faptul de a despæduchea"

liøoru, ti dispiduc•eari-i greu! (de împæducheat e uøor, de despæducheat e greu!).

despægubi ∅ plæti, vb. ∅ (re)cunoaøte, vb.

despær_æmânt, -e, s.n. "despær_ituræ ♦ , compartiment"

dispâr_âmintu, -i (dis-pâr-_â-min-tu, /-ti), s.n. (2): casa/ trenlu ari ma multi dispâr_âminti. (casa/ trenul are mai multe despær_æminte); DN.

despær_i, vb. "a separa pe cineva" "a despær_i pe cineva" "a se despær_i, a pleca în direc_ii diferite" "a divor_a ♦ , a læsa ♦ " "a (se) despær_i" ∅ împær_i*, vb. ∅desface, lipsi,dezmærita

dispartu, dispâr_âri, -âi, -âtâ (dis-par-tu, dis-pâr-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ), vb. (5a) t/r: → t: nu putui s-• i dispartu, s-bâturâ multu. (n-am putut sæ-i despart, s-au bætut mult); � nu va-• i dispar_â tini tiniri• i! (n-ai sæ-i separi tu pe cei tineri!); → r: nâ dispâr_âmu la oara øapti. (ne-am despær_it la ora øapte); � s-dispâr_ârâ Lenca cu Zislu/ Fana

s-dispâr_â di Cocea. (s-au despær_it L. øi Z./ F. s-a despær_it de C.).

împartu *, vb. t/r: → t: • i-mpâr_â tatâ-su ficiori• i, câ nu tri_ea ghini tu_. (i-a separat tatæ-su pe copii, cæ nu o duceau bine to_i [la un loc]; → r: nu mi-mpartu di-a mei. (nu mæ separ de ai mei).

despær_ire, -i, s.f. (vb.) (despær_it, s.n.vb.) "separare" "faptul de a (se) despær_i" "despær_ire" ∅ împær_ire*, s.f.vb.

dispâr_ari, -âri (dis-pâr-_a-ri, /-_âri), s.f. (vb.) (6a): → s.: plân§ea tu dispâr_ari. (plângea la despær_ire); dispâr_ârili suntu greali.(despær_irile sunt grele); → s.vb.: ti dispâr_ari nu-s dispâr_ârâ. (de despær_it nu s-au despær_it).

împâr_ari *, s.f.vb.: nu va-mpâr_ari fumea•ea. (nu trebuie despær_i_i copiii).

despær_it, -æ, adj. "care este despær_it" "divor_at" "despær_it, separat" ∅ împær_it*, adj.

dispâr_âtu, -_; -tâ, -ti (dis-pâr-_âtu, /-_â_; /-_â-tâ, /-ti), adj. (4a): sta dispâr_âtâ di bârba-su. (stæ despær_itâ de bærba-su).

împâr_âtu *, adj.: suntu-mpâr_â_ tiniri• i di pârin_â. (sunt separa_i/

s-au separat tinerii de pærin_i). despær_ituræ, -i, s.f. "despær_æmânt ♦ "

dispâr_âturâ, -i (dis-pâr-_â-tu-râ, /-turi), s.f. (3): tu uboru, avea unâ dispâr_âturâ ti grâdinâ. (în curte, avea/era o despær_ituræ pentru grædinæ).

despætura, vb. "a (se) desfoia ♦ ,

dispeaturu, dispiturari, -ai, -atâ (dis-pea-turu, /-pi-tu-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t/r: îlu dispiturai ghini peturlu ti pitâ. (l-am

a se desface foaia ♦ în foi_e" (despre "foi de plæcintæ") "a se descoji ♦ pielea"

despæturat [= cu græsime] bine pæturul/ foaia de plæcintæ); nu s-dis-pituræ ghini aestâ oarâ pita. (nu s-a despæturat/ desfoiat bine de data asta plæcinta); ¢i si dispeaturâ chealea di pi fa_â di soari. (mi se descojeøte pielea de pe fa_æ de [la] soare).

Ultimul cuvânt

381

despæturare, s.f.vb. (despæturat, s.n.vb.) "faptul de a se despætura"

dispiturari (dis-pi-tu-ra-ri), s.f.vb. (6a): ti dispiturari s-dispituræ multu ghini pita. (de despæturat/ desfoiat s-a despæturat bine plæcinta).

despæturat, -æ, vb. "care s-a despæturat"

dispituratu, -_; -tâ, -ti (dis-pi-tu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): pitâ ghini dispituratâ. (plæcintæ bine desfoiatæ).

despæturi ∅ desface, vb. ∅ despætura, vb.

[despânzura ], vb. "a da jos ce este atârnat" ∅ [dezagæ_a], vb. desface, vb. ∅ spânzura, atârna, vb.

dispin§uru, dispin§urari, -ai, -atâ (di-spin-§uru, /-spin-§u-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t: dispin§ur-u tisaga di pi lumachi!(despânzur-o/ ia-o/ desprinde-o desaga de pe creangæ!); (v. pentru celelalte forme, v. ant. spin§uru "a atârna, spânzura ♦ "); (de fapt: disspin§uru).

despecetlui, vb. "a scoate o pecete* ♦ " "a dezlipi"; ∅ pecetlui, vb.

dizvulusescu, -iri, -ii, -itâ (diz-vu-lu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: ¢i-u dizvulusirâ cartea/ uøa. (mi-au despecetluit-o scrisoarea/ uøa).

despecetluire, s.f.vb. (despecetluit, s.n.vb.)

dizvuluseari (diz-vu-lu-sea-ri), s.f.vb. (6a): nu va dizvuluseari cartea _i nu-i a ta. (nu trebuie deschisæ scrisoarea care nu-i a ta).

despecetluit, -æ, adj. "care a fos despecetluit/ deschis, dezlipit, desfæcut; cu pece_ile scoase"

dizvulusitu, -_; -tâ, -ti (diz-vu-lu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): hâznæ dizvulusitu (hazna [= comoaræ] despecetluitæ); sinduchea di pâra§ vulusitâ u-aflarâ dizvulusitâ (lada de bani pecetluitæ au gæsit-o despecetluitæ).

despera, vb. "a cræpa*♦ de supærare" "a se depæra* ♦ " "a despera/ a-øi lua câmpii" "a-l apuca desperarea ♦" ∅ apelpisi*, vb. "a despera" ∅ înghe_a*, vb.

crepu *, vb. i: cripai câ nu yinea ficiorlu. (am cræpat/ eram desperatæ cæ nu venea bæiatul).

deapiru *, vb. r: mi deapiru cathi oarâ ti hi• ilu-¢i chirutu. (mæ sfâøii de desperare pentru fiul pierdut); � e x p r.: î¢i yini si-¢i •eau peri• i. (îmi vine sæ-mi iau/ zmulg perii [= sæ-mi iau câmpii]).

apilpisescu *, vb. i: apilpisii, nu ma potu. (am desperat/ sunt desperatæ, nu mai pot).

virvire§u *, vb. r: plâmøu, mi virvirai, _iva nu-adrai... (am plâns, am desperat, nimic n-am fæcut... ).

desperare , s.f. "starea de a fi desperat" "a despera, a-l cuprinde desperarea"; ∅ depærare, ∅ apelpisire, înghe_are

deaspiru (deas-piru), s.m.sg.t. (1): hiu cu inima tutu deaspiru. (sunt cu inima numai desperare).

disperari (dis-pe-ra-ri), s.f. sg.t.: mi-acâ_æ disperarea cându av§âi _i s-fea_i. (m-a cuprins desperarea când am auzit ce s-a fæcut/ întâmplat); N; (cf. RL desperare, engl. desperation/ despair).

desperat, -æ, adj. "care e cuprins de desperare" "apelpisit* ♦ , desperat" "desperat"

deaspiru, -i; -â, -i (deas-piru, /-piri; /-pi-râ, /-ri), adj. (4a): MUR., 114: Deaspiru cântic greu tot bate / ... ªi agiung'e tu c'itate.(Desperat cântec greu tot cântæ/ ræsunæ ... ªi ajunge în cetate); v a r. despiru.

apilpisitu *, adj.: escu apilpisitâ. (sunt desperatæ). disperatu, -_; -tâ, -ti (dis-pe-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti ), adj. (4a): hiu disperatâ câ dada-i ti moarti. (sunt desperatæ câ mama-i pe moarte); N; (cf. RL desperat).

[despetici ], vb. "a scoate/ înlocui peticele" ∅ petici, vb.

dispeaticu, dispiticari, -ai, -atâ (dis-pea-ticu, dis-pi-ti-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) i: — _i fa_i maea? — tutu-mpeaticâ ø-dispeaticæ. (— ce face bunica? — tot peticeøte øi despeticeøte); (cf. "face øi desface").

Primul cuvânt

382

despica, vb. "a tæia ♦ , a cræpa ♦ (lemnul, piatra)" "a sfâøia ♦ "

disicu, disicari, -ai, -atâ (di-sicu, di-si-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t/r: disicu leamni/ cuciubi. (despic lemne/ buturugi); � ¢i-u disicai fustanea. (mi-am despicat/ sfâøiat rochia); � vrea-lu disica câ¢i• i. (era sæ-l despice/ sæ-l sfâøie câinii); fig.: va ti disicu, lea

"a face bucæ_i ♦" "a-øi/-i despica capul

, andihristæ! (am sæ te despic/ fac bucæ_i, tu, afurisito!); � ¢i-lu disicai caplu di-aurlari [dupâ/ la nâsu] ø-nu mi-avdi. (mi-am despicat capul

de urlat/vorbit" "a deflora, dezvirgina" "a înfrunta, a avea curaj" "a se rupe, a se sfâøia de plâns" "a cræpa* ♦ (lemne)" "a despica"

de urlat [dupæ/ la el] øi nu mæ aude/ ascultæ); � _a_i, câ ¢i-u disicaøi mintea! (taci, cæ mi-ai despicat capul [cu vorbæria]); � u disicæ feata, yumarlu di Doni! (a despicat-o/ deflorat-o fata, mægarul de D.!); � avea la noi bârba_ _i-lu disica muntili! (erau la noi bærba_i ce-l despicau muntele!); → r: s-disicæ di plân§eari ti hi• i-su. (s-a sfâøiat de plâns pentru fiu-su); v a r. FC discæ (= s-disicæ, cu i sincopat).

schize§u *, vb. dischicu, vb. t.: CAR., Stih., 44: ari zvici... _i ta•i ø-dischicâ fa_a alb-aroøi ali Evâ... (sunt/ existæ bice... ce taie øi despicæ fa_a alb-roøie a Evei... ); (< RL despica, vb.).

despicare, s.f.vb. (despicat, s.n.vb.) "faptul de a despica/ de a sfâøia etc."

disicari (di-si-ca-ri), s.f.vb. (6a): voru disicari nâscânti leamni. (trebuie despicate câteva lemne); → ti disicari nu s-disicæ øi-ahâtu ti bârba-su. (de despicat/ omorât nu s-a omorât chiar atât pentru bærba-su); � e x p r. fig.: cara ai capu ti disicari, du-ti la moarâ! (dacæ ai cap de despicat/ du-te la moaræ [= sæ vezi acolo gælægie, care te omoaræ]).

despicat, -æ, adj. "care a fost despicat/ sfâøiat"

disicatu, -_; -tâ, -ti (di-si-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): leamni disicati (lemne despicate); � fustani/ inimâ disicatâ (inimæ sfâøiatæ); v a r. FC discatu, discatâ.

[despicætor ], s.n. "butuc ♦ , tæietor pe care se taie carnea/lemnele"

disicâtoru, -oari (di-si-câ-toru, /-toa-ri), s.n. (2): hâsaplu u disicâ carnea pi disicâtoru. (hasapul/ mæcelarul o despicæ carnea pe ~ );

v a r. FC discâtoru. despicæturæ, -i, s.f. "rupturæ, por_iune sfâøiatæ" "despicæturæ, øli_" "depravatæ ♦ "

disicâturâ, -i (di-si-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ai unâ disicâturâ la câmeaøi. (ai o despicæturæ/ rupturæ la cæmaøæ); voi unâ fustani cu disicâturâ na-stânga. (vreau o rochie cu despicæturæ la stânga); � Gr. Aut.: fig.: easti unâ disicâturâ. (este o depravatæ/ care se 'despicæ' pentru oricine); v a r. discâturâ.

despiedica, vb. "a scoate piedica de la picioare"

discheadicu, dischidicari, -ai, -atâ (dis-chea-dicu, dis-chi-di-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t: dimnea_a-• i-ncheadicu ca• i• i, seara-• i discheadicu . (diminea_a-i împiedic caii, seara-i despiedic).

despiedicare, s.f.vb. (despiedicat, s.n.vb.) "faptul de a despiedica"

dischidicari (dis-chi-di-ca-ri), s.f.vb. (6a): va dischidicari callu. (trebuie despiedicat calul). → ti dischidicari-lu dischidicai. (de despiedicat l-am despiedicat).

despiedicat, -æ, adj. "care a fost despiedicat"

dischidicatu, -_; -tâ, -ti (dis-chi-di-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): ca• i dischidica_ alagâ greu pi câmpu. (cai despiedica_i aleargæ greu pe câmp).

[despinteca ], vb. "a spinteca ♦ , a-i tæia burta/pântecele"

dispânticu, dispânticari, -ai, -atâ (dis-pân-ticu, dis-pân-ti-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t: loarâ si-• i dispânticâ ¢e• i• i. (au început sæ-i [des]pintece mieii); (de fapt: disspânticu); ræsp. spânticu; (pentru celelalte forme, v. spânticu "a spinteca ♦ ").

Ultimul cuvânt

383

despieptæna, vb. "a descurca/descâlci ♦

discheaptinu, dischiptinari, -ai, -atâ (dis-cheap-tinu, /-chip-ti-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t/r: Gr. Aut.: voi s-mi/ voi s-ti

pærul cu pieptenele" discheaptinu, câ peri• i suntu nichiptina_. (vreau sæ mæ/ sæ te despiaptæn, cæ perii [= pærul] sunt nepieptæna_i); (neat. DDA).

despieptænat, -æ, adj. "care nu este pieptænat" (despre pær);

dischiptinatu, -_; -tâ, -ti (dis-chip-ti-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): Gr. Aut.: câ _e im¢i cu perlu dischiptinatu, cheaptinâ-ti! (de ce umbli cu pærul despieptænat, piaptænæ-te!); (neat. DDA).

despleti, vb. "a desface o împletituræ" "a se despleti/ræsfira" ∅ împleti, vb.

displâtescu, -iri, -ii, -itâ (dis-plâ-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ, vb. (4b) t/r: voi s-¢i/ s-_â li displâtescu cusi_âli. (vreau sæ mi / sæ _i le despletesc cosi_ele); � poet.: arâurili s-displâtescu pri-tu væ•iuri.(râurile se despletesc/ ræsfiræ prin væi); v a r. ræsp. displâtescu.

despletire, s.f.vb. (despletit, s.n.vb.) "faptul de a (se) despleti"

displâteari (dis-plâ-tea-ri), s.f.vb. (6a): voru displâteari peri• i, tra s-•ea vimtu. (trebuie despletit pærul, ca sæ ia vânt [= aer]); v a r. ræsp. dispâlteari.

despletit, -æ, adj. "care este despletit" ∅ împletit, adj.

displâtitu, -_; -tâ, -ti (dis-plâ-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): imnâ cu peri• i displâti_. (umblæ cu pærul despleti [= nu-l mai face cozi]); v a r. ræsp. dispâltitu.

despot ∅ tiran, s.m. ∅ episcop, s.m.

despotic ∅ tiranic, adj. despotcovi, vb. ∅ descæl_a, vb.

despoværa , vb. "a-i lua cuiva povara/ sarcina de lemne

alumbu, alumbari, -ai, -atâ (a-lum-bu, /-lum-ba-ri, /-bai, /-ba-tâ), vb. (1a) t: PAD., 1, 103: Multe mullieri cu giunea_æ, sar_ina di leamne u adra mare cæ øtia di ma nainte... [câ] vrea s-v'inæ s-li-alumbæ

din spinare, a despoværa pe cineva" " ~ "

(s-li liøureadzæ di marea sar_inæ) alte mullieri di-acasæ, niveaste, feate, surori. (multe muieri cu voinicie/ voinice, sarcina de lemne o fæceau mai mare cæ øtiau dinainte <cæ> era/ urma sæ vinæ sæ le despoværeze <sæ le uøureze de marea sarcinæ> alte muieri de-acasæ, neveste/ femei tinere/ nurori, fete, surori); id., 102: Floaræ gælbi¢ioaræ/ ... dimænd-a feateloru/ se v'inæ se-¢i me-alumbæ. (floare gælbioaræ, trimite vorbæ fetelor, sæ vinæ sæ mæ despoværeze); (v. øi ex. øi discu_ia asupra etimologiei din DDA, s.v.; cele 3 atestæri din PAD. 1, 102 øi 103 dovedesc încæ o datæ cæ acest cuvânt latinesc circulæ øi astæzi în Aminciu).

despoværare, s.f. (vb.) (despoværat, s.n.vb.) "faptul de a despoværa"

alumbari (a-lum-ba-ri), s.f. (vb.), (6a): PAD., 1, 103: Aeste mullieri [_i yinea s-li agiutâ alanti la sar_inâ] nchisea ma amânatu, dimnea_a, ta s-facæ alumbarea. (aceste muieri [ce veneau sæ le ajute pe celelalte la sarcinæ] porneau mai amânat/ mai târziu, diminea_a, ca sæ facæ despoværarea); ibid.: c• ima su_atele si s-ducæ la-alumbare. (chemau prietenele sæ se ducæ la despoværare).

desprinde, vb. ∅ dezlega,vb. ∅ dezlipi, dezghioca, vb. ∅ [despânzura, dezacæ_a]

Primul cuvânt

384

despuia, vb. "a (øi) scoate hainele, a ræmâne gol" "a fi despuiat de ho_i, a i se lua tot" ∅ desfrunzi "a (se) despuia, a ræmâne gol ♦ "; ∅ særæci, vb. ∅ dezveli, dezgoli, vb.

dispo• iu, dispu•eari, -ai, -atâ (dis-po• iu, dis-pu-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (1a) t/r: → t: dispoa• i-u ø-læ-u feata! (despoai-o øi spal-o fata!); � fig.: nâ dispu•earâ furi• i. (ne-au despuiat furii/ ho_ii, ne-au luat tot); → r: mi dispu•eai ø-mi-arcai tu-arâu, s-mi-ascaldu. (m-am despuiat øi m-am aruncat în râu, sæ mæ scald).

guliøine§u, -ari, -ai, -atâ (gu-li-øi-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1b) t/r: îlu guliøinai ¢iclu, lu-alâsai golu, si-lu lau. (l-am despuiat pe cel mic, l-am læsat gol, ca sæ-l spæl); → r: mi guliøinai ø-mi vi§u vi_inlu! (m-am despuiat øi m-a væzut vecinul!).

despuiat, -æ, adj. "care s-a despuiat" "care a fost furat/ særæcit♦ "

dispu•eatu, -_; -tâ, -ti (dis-pu-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): øadi/ sta dispu•eatâ øi-arâ_eaøti. (øade/ stæ despuiatæ øi ræceøte); � fig.: armasimu dispu•ea_ dupâ polimu. (am ræmas despuia_i/ goi/ særaci dupæ ræzboi); � vini chirolu-a dispu•ea_loru. (a venit vremea despuia_ilor/ særæci_ilor).

despuiere, s.f.vb. (despuiat, s.n.vb.) "faptul de a (se) despuia" ∅ særæcire, s.f.vb.

dispu•eari (dis-pu-•ea-ri), s.f.vb. (6a): dispu•earea nu s-fa_i dinintea altui. (despuiatul nu se face înaintea altuia); nu va dispu•eari, câ-i arcoari. (nu trebuie despuiat, cæ-i frig); � fig.: nomlu-lu fea_irâ ti dispu•eari oami¢i• i. (legea au fæcut-o pentru despuiat oamenii).

despu_i, vb. "a curæ_a, a scoate mizeria" (din casæ, de pe corp,

disputu, dispu_âri, -âi, -âtâ (dis-putu, /-pu-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ), vb. (5a) t/r: → t: mi duøu la lalâ-¢iu di-lu dispu_âi. (m-am dus la unchiul meu/ unchi-miu de l-am despu_it); → r: s-ducu la arâu di

s-disputu: øi-li la stra¢ili, iambulili. (se duc la râu de se desput: îøi

din rufe) ∅ împu_i, vb.

spalæ rufele, cergile); (verbul disputu, ca øi s.vb., adj., sunt mult mai des folosite în arom.)

despu_ire, s.f.vb. (despu_it, s.n.vb.) "faptul de a (se) despu_i"

dispu_ari (dis-pu-_a-ri), s.f.vb. (6a): va dispu_ari casa. (trebuie despu_itæ casa); → ti dispu_ari s-disputi singuru. (de despu_it se despute singur).

despu_it, -æ, adj. "care este despu_it"

dispu_âtu, -_; -tâ, -ti (dis-pu-_âtu, /-_â_; /-_â-tâ, /-ti), adj. (4a): s-la elu, ma dispu_âtu nu-i vârnâoarâ. (se spalæ el, dar despu_it nu-i niciodatæ).

[deøifona ], vb. ∅ descre_i, vb.

destin, -e, s.n. ∅soartæ,s.f. ∅ scrisæ, ursitæ, s.f.

destina, vb. ∅ meni, însemna, promite, educa, vb. destinde , vb. ∅ [destrânge], vb.

destitui ∅ concedia, vb. [destoarce ], vb. "a des(ræ)suci lâna/ tortul"; ∅ desuci, vb. ∅ toarce, vb.

distorcu, -toar_iri, -torøu, -toarsâ (dis-torcu, /-toar-_i-ri, /-tor-øu, /-toar-sâ), vb. (3b) t: valu distorcu tutu tortulu. (am sæ-l 'destorc'/ 'desucescc' tot tortul); � tiniri• i s-distoarsirâ dipu astâ§. (tinerii s-au dezlânat/ aiurit de tot astæzi); (pentru celelalte forme, v. ant. torcu "a toarce ♦ ").

Ultimul cuvânt

385

destræbælat, -æ, adj. "aiurit ♦ , risipitor ♦ , ræsfæ_at ♦ " ∅ stricat, adj. ∅ depravat, adj. ∅ destræmat, adj.

dizmâlâratu, -_; -tâ, -ti (diz-mâ-lâ-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): BOÏ., XXIX, "Parabola fiului pierdut": hi• lu a_el tinerlu, ... înkisi în hoaræ dipærtoasæ, øi aclo ræspændi ave'rea lui, bænændalui dismælærat. (fiul cel tânær, ... a pornit spre un sat îndepærtat, øi acolo a ræspândit/ risipit averea lui, træind destræbælat/ destræmat? - cf. DDA, s.v.); (pentru vb. dizmalu/ dizma• iu, v. DDA, s.v.; atestæri neconvingætoare).

destræma, vb. "a (se) desface firele de pe marginile unei _esæturi" "a se risipi" "a se destræma" ∅ surfila, vb.

distrâme§u, -ari, -ai, -atâ (dis-trâ-me§u, /-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1b) t/r: → t: u distrâmarâ chilimea cu cicioarili. (l-au destræmat chilimul/ covorul cu picioarele); → r: cuverta s-distrâmæ di mær§i¢i. (cuvertura s-a destræmat la margini); � fig.: fumea•ea lâ si distrâmæ tu tutâ lumea. (familia li s-a destræmat în toatæ lumea); v a r .: distramu, strâme§u.

disprufi•e§u, -ari, -ai, -atâ (dis-pru-fi-•e§u, /-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (1b) r: Gr. Aut.: prufi•ea§-u mar§inea, câ va si s-disprufi•ea§â trâ-oarâ. (surfileaz-o marginea, cæ are sæ se destrame repede); (v. ant. prufil'e§u "a surfila ♦ ").

destræmare , s.f.vb. (destræmat, s.n.vb.) "faptul de a destræma"

distrâmari (dis-trâ-ma-ri), s.f.vb. (6a): cheaptini ti distrâmari chili¢i, iambuli vec• i. (pieptene de destræmat chilimuri, cergi vechi); v a r. strâmari.

destræmat, -æ, adj. "care s-a destræmat/ se væd numai moa_e pe margini"

distrâmatu, -_; -tâ, -ti (dis-trâ-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a):imnâ cu unâ fustani cu mær§i¢ili distrâmati. (umblæ cu o rochie cu marginile destræmate); � fig.: fumea• i distrâmatâ (familie destræmatæ); v a r. strâmatu.

[destræmæturæ ], s.f. "moa_e destræmate"

prufi• iu, -i (pru-fi• iu, /-fi-• i), s.n. (2): iøirâ maøi prufi• i pi mær§i¢i. (au ieøit numai moa_e/ fire pe margini); < gr. προφιλ ).

[destrânge ], vb. "a slæbi strânsoarea, a (se) 'de[s]strânge' / a se destinde"

distringu, distrin§iri, distreøu, -sâ (di-strin-gu, /-strin-§i-ri, /-streøu, /-strea-sâ), vb. (3b) t/r: → t: lipseaøti s-lu distringu callu.(trebuie sæ-l destrâng calul); → r: vi¢u acasâ ø-mi distreøu niheamâ. (am venit acasæ øi m-am 'destrâns'/ destins pu_in); (de fapt:

∅ descinge, slæbi, vb. disstringu); øi: distrimøu, pf.s., distrimtâ, part.; (v. ant. stringu "a strânge ♦ ").

destul, ( -æ), adj., adv. "care este atât cât trebuie" " ~ " "destul, -æ" (adj.) "destul" (adv.)

disturu, -i; -â, -i ( dis-turu, /-turi; /-tu-râ, /-ri), adj. (4a): → adj.: au disturâ aveari. (au destulæ avere); → adv.: imnarâ distur-azâ. (au umblat destul azi); reg.

distulu ?, adj. duri (du-ri), adj. invar., adv.: → adj.: ari duri câldurâ-n casâ. (este destulæ cælduræ-n casæ); → adv.: duri lucrai astâ§. (am lucrat destul

Primul cuvânt

386

"destul!" "destul" "destul" "destul" ∅ socotealæ*, s.f.

astæzi); MUR., 123: O lai Aslan-begæ, dure si-alumtaræ bærbæteaøte! (o, tu Aslan-bei, destul s-au luptat bærbæteøte!); → val. interj.: ta_i, lea, duri! (taci, fa, destul! ); e x p r.: duri-_-u!, pron. [dur-_u!] (destul/ fie-_i destul!).

baea (ba-ea), adv.: Gr. Aut.: criscu baea ficiorlu. (a crescut destul/ mult baiatul); Pr., 37: mi curmat baea! (m-a_i obosit destul); reg.

nimalu (ni-malu), adv.: → adj.: ; CAR., Litgh., 37, IV,: ma va s-hibæ næmalu ispati a domnulu Ioanni tu prodromu... ( iar [_ie î_i] va fi destul mærturia Domnului Ioan Înaintemergætorul); → adv.: CAV., 73: nimalo (destul); BOI., 123: nemalo i dure (germ. genug"destul"); COD., 37b: næmalo (destul); (forma aøteptatæ din bg. ne malo este nimalu); reg.

nisafi *, adv., val. înterj.: hai, nisafi! (hai, destul!); reg.

destupa , vb. "a desfunda ♦ o _eavæ/ un canal înfundat" "a scoate dopul" "a (øi) destupa mintea" "a se destupa" ∅ deschide, vb.

distupu, distupari, -ai, -atâ (dis-tupu, /-tu-pa-ri, /-pai, /-pa-tâ), vb. (1a) t/r: → t: va s-lu distupæmu halelu. (trebuie sæ-l destupæm closetul); distup-u bo_a di yinu! (destup-o sticla de vin!); � fig.: va

_-u distupu mini mintea a_ea-astupata a ta! (am sæ _i-o destup eu mintea cea astupatæ a ta!); diøc• idi-_ oc• i• i ø-distupâ-_ urec• ili, tra si-aducheøti _i ø-cumu! (deschide-_i ochii øi destupæ-_i urechile, ca sæ în_elegi ce øi cum!).→ r: niruhidha s-distupæ singuræ. (chiuveta s-a destupat singuræ).

destupare , s.f.vb. (destupat, s.n.vb.) "faptul de a destupa"

distupari (dis-tu-pa-ri), s.f.vb. (6a): va distupari avlachea, câ si-astupæ di chetri. (trebuie destupat øan_ul/ vadul, cæ s-a astupat cu pietre); → ti distupari nu s-distupâ liøoru. (de destupat nu se destupæ uøor).

destupat, -æ, adj. "care a fost destupat"

distupatu, -_; -tâ, -ti (dis-tu-patu, /-pa_; /-pa-tâ, /-ti), adj. (4a): câ _e sta distupatâ bo_a di yinu? (de ce stæ destupatæ sticla de vin?).

[desuci ], vb. "a desface din ræsucealæ, a 'des(ræ)suci' " ∅ suci, vb.

diøu_u, diøu_âri, -âi, -â_â (di-øu_u, /-øu-_â-ri, /-øu-_âi, /-_â-tâ), vb. (5a): t: va u diøu_u niheamâ lâna, câ-i multu øu_âtâ. (am s-o 'desucesc' pu_in lâna, cæ-i prea <ræ>sucitæ); de fapt: disøu_u; (pentru celelalte forme, v. øu_u "a suci ♦ "); FC (noi) diø_âmu, diø_amu, diø_âtâ etc., cu u sincopat).

[desupæra ], vb. "a-i trece supærarea, a se dezmânia" ∅ supæra, vb.

diznâirescu, -iri, -ii, -itâ (diz-nâ-i-res-cu, /-ri-ri, /-rii, /-ri-tâ), vb. (4b) r: eh, eara nâiritâ, ma s-diznâiri tora, î• i tricu! (ei, era supæratæ, dar s-a 'desupærat', i-a trecut acum!); (pentru celelalte forme, v. nâirescu "a se supæra ♦ ").

deøela, vb. "a 'frânge' øalele/spinarea unui animal cu povara" "a obosi ræu" "a se deøela, a se istovi/ a se speti lucrând"

diøile§u, -ari, -ai, -atâ (di-øi-le§u, /-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (1b) t/r: → t: îlu diøilarâ lailu calu cu ahâ_ sa_i pi schinari! (l-au deøelat bietul cal cu atâ_ia saci în spinare!); → r: mi diøilai di huzmeti astâ§. (m-am deøelat de treabæ astæzi).

misucupsescu, -iri, -ii, -itâ (mi-su-cup-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: va mi misucupsescu di lucru astâ§. (am sæ mæ

Ultimul cuvânt

387

" ~ , a se cocoøa*, a se istovi lucrând"

deøelez/ sæ-mi rup mijlocul de lucru astæzi); em, _i ti misucupseøti øi-ahâtu? (pæi, de ce te deøelezi atât/ chiar aøa?).

schivrusescu, -iri, -ii, -itâ (schi-vru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: Gr. Aut.: nu ti schivrusea ahâtu! (nu te deøela/ cocoøa atât!); (< gr. σκεβρωνω "a se cocoøa ♦ , a se curba, a se strâmba ♦ "); reg.

deøelare, s.f.vb. (deøelat, s.n.vb.) "faptul de a se deøela" " ~ ", "istovire" " ~ , ~ , cocoøare ♦ "

diøilari (di-øi-la-ri), vb. (6a): lucræ ti diøilari! (a lucrat de deøelat!/ pe deøelate!).

misucupseari (mi-su-cup-sea-ri), s.f.vb. (6a): nu va misucupseari ahâtu! (nu trebuie deøelat atât!).

schivruseari (schi-vru-sea-ri), s.f.vb. (6a): Gr. Aut.: ti schivruseari nu mi schivrusii, ma ni_i ghini nu pâ_âi! (de deøelat nu m-am deøelat, dar nici bine n-am pæ_it!); reg.

deøelat, -æ, adj. "care s-a deøelat, a obosit" " ~ ", " ~ "

diøilatu, -_; -tâ, -ti (di-øi-latu, /-la_; /-la-tâ, /-ti), adj. (4a): himu diøilati di lari iambulili la-arâu. (suntem deøelate de spælat cergile la râu).

misucupsitu , id.; schivrusitu , id.

deøert , s.n.∅ pustiu, s.n. deøert, -æ, adj. "gol ♦ , pustiu ♦ " ∅ deøertat, ∅ van, adj.

diøertu, -_â, diøartâ, -ti (di-øer-tu, /-øer-_â; /-øar-tâ, /-ti), adj. (4a): locu diøertu (loc deøert/ pustiu); � vaslu-i diøertu. (vasu-i deøert[at]/ gol).

∅ pustiu*, adj. øcretu *, adj.: locu øcretu, nu-ari ni iarbâ, ni pu• i, ni suflitu di omu.(loc pustiu, nu-i nici iarbæ, nici pasære, nici suflet de om); (cf. rom. dial. criøean : sæcret/ sæcreatæ).

deøerta, vb. "a trece/turna ♦ un lichid dintr-un vas într-altul" ∅ goli, værsa, vb.

diøertu, diøirtari, -ai, -atâ (di-øer-tu, /-øir-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a) t: diøartâ-lu cuvælu tu cupa¢i! (deøartæ-o cældarea [nu 'covata'] în copaie!); � fig.: hai, diøartâ-lu saclu/ trastulu, diøart-u tisaga [§â-li tuti nalili]! (hai, deøartæ-l sacul/ deøart-o traista/ desaga! [= spune toate noutæ_ile]).

deøertare, s.f.vb. (deøertat, s.n.vb.) "faptul de a deøerta"

diøirtari (di-øir-ta-ri), s.f.vb. (6a): va diøirtari câldarea di lapti/ laptili di-tu câldari tu câzani. (trebuie deøertatæ cældarea de lapte/ laptele din cældare în cazan).

deøertat, -æ, adj. "care a fost deøertat în alt vas"

diøiratau, -_; -tâ, -ti (di-øir-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): laptili-i diøirtatu tu câzanea ti caøu. (laptele-i deøertat în cazanul de brânzæ); � fig.: s-dusi omlu acasâ-• i diøirtatu di tuti cripærili _i-• i li spusi a sor-sai. (s-a dus omul acasæ-i deøertat de toate necazurile ce i le-a spus soræ-sii).

deøertæciune, -i, s.f. "nimic ♦ " "zædærnicie/ lipsæ de valoare"

_iva*, pr. neg.: stra¢i muøati, pâra§ mul_â, casi mæri... adunâ omlu, ma tuti suntu _iva. (straie/ haine frumoase, bani mul_i, case mari... aduna omul, dar toate sunt nimic).

diøirtâciuni, -¢i (di-øir-tâ-ciu-ni, /-ciu¢i), s.f. (6a): diøirtâciunea a diøirtâciu¢iloru, tuti suntu diøirtâciu¢i. (lat. vanitas vanitatum, et omnia vanitas); DN, SN; (< diøertu "deøert" ♦ , adj., cu un sens nou).

deøeua, vb. "a scoate øaua de pe cal/ mægar/catâr" ∅ înøeua*, vb.

diøie§u, -ari, -ai, -atâ (di-øi-e§u, /-ari, /-ai, /-a-tâ), vb. (1b) t: lipseaøti s-lu diøie§u callu, s-• i-u scotu øeaua. (trebuie sæ-l deøeuez calul, sæ-i scot øaua); v a r. DDA, sv.: diøiuedzu (dar "a sminti"! ; pentru forma datæ aici, cf. øi ant. înøie§u* "a înøeua", pentru care v. øi PAP., B., 663, s.v. nøie§).

Primul cuvânt

388

deøi, conj. (concesiv) "cu toate cæ/ ce dacæ... " " ~ " "deøi, ce dacæ... " "cu toate cæ... totuøi" ∅ tot, adj., adv. "deøi, øi cæ... " "deøi, cu toate cæ"

_i câ (_i-câ), loc. conj.: _i câ-i hoara fârâ câ¢i, ciumaglu nu-aspar§i. (deøi satul e færæ câini, ciomagul nu stricæ); _i câ-i bunu elu, ea-i unâ arauâ! (deøi el e bun/ ce folos cæ el e bun, ea e o rea); øi: mea _i câ : mea _i câ-i pravdâ, [tutu] di mumâ-i faptâ.(øi ce cæ-i/ deøi-i animal, tot[uøi] de mamæ e fæcut); → øi: _i _-u câ avuøi tatâ domnu, cându tini nu eøti omu! (ce _i-e [deøi/ ce folos] cæ ai avut tatæ domn, când tu nu eøti om); → øi: _i cara• i-§âcu cathi §uuâ, ea nu-avdi/ ascultâ! (ce dacæ/ deøi îi zic toatæ ziua, ea nu aude/ ascultæ).

cu tuti câ ... tutu (cu-tu-ti-câ... tutu), loc. conj. (corelativæ): mini tutu -lu voi, cu tuti câ elu nu mi va. (eu tot[uøi] îl iubesc, cu toate cæ el nu mæ iubeøte).

a-câ, loc. conj.: a-câ §âsi, nu fea_i. (deøi/ øi cæ a zis, n-a fæcut); r a r.

canai câ (ca-nai-câ), loc. conj.: canai-câ • i-agiutæ tutâ bana, nu voru si-lu veadâ lalâ-su. (deøi i-a ajutat toatæ via_a, nu vor sæ-l vadæ [= nu-l iubesc, dimpotrivæ] pe unchi-su); reg., r a r.

deøira, vb. "a despleti ceva împletit, a deøira un pulover" "a se deøira un øirag/ un fir de la ciorap"

dizbairu, dizbâirari, -ai, -atâ (diz-ba-iru, diz-bâ-i-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t/r: → t: va-lu dizbairu jilelu. (am sæ-l deøir puloverul); � îmbairâ-li mâr§ealili câ s-dizbâirarâ! (înøiræ-le mærgelele cæ s-au deøirat!); → r: ¢i si dizbâiræ unu hiru di la pârpodi. (mi s-a deøirat un fir de la ciorap).

deøtept, -æ, adj. "deøtept, mintos ♦ " ~ "; ∅ deøteptat*, adj. "iste_ ♦ , deschis ♦ "

diøteptu, -_â; diøteaptâ, -ti (diø-tep-tu, /-_â; diø-teap-tâ, /-ti), adj. (4a): omu diøteptu, vulpi diøteaptâ (om deøtept, vulpe deøteaptæ).

diøtiptatu *, adj.: easti multu diøtiptatâ feata. (este foarte deøteaptæ

∅ desfæcut*, adj. "scæpærat* ♦ de deøtept" ∅ aflat*, luminat, adj. ∅ oca, s.f. ∅ cur, s.n. ∅ foc, spirt, mercur, s.n. ∅ paræ, s.f.

fata). disfaptu *, adj.: minti disfaptâ, omu disfaptu (minte deschisæ, om deschis).

ascâpiratu *, adj.: easti ascâpiratu ¢iclu, scântea• i scoati. (este scæpærat cel mic, scântei scoate).

aflatu *, adj.: easti mu•eari aflatâ, _i aflæ multi. (este muiere/ femeie aflatæ, care a aflat multe). ���� e x p r.: u-ari mintea patru suti [= ucælu a lui/ mintea ari 400 di dhræ¢i, easti întregu]. (mintea lui e de patru sute [= ocaua* lui/ mintea lui are 400 de dramuri, este întreagæ); ari minti øi-la curu. (are minte øi la cur); � e x p r. met.: easti focu [di diøteptu]/ pirâ/ øpirtu/ yearyiru etc.(este foc [de deøtept]/ paræ/ spirt/ argint viu [= mercur])

deøtepta, vb. "a trezi pe cineva"

diøteptu, distiptari, -ai, -atâ (diø-tep-tu, /-tip-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a) t/r: → t: va ti diøteptu la øasi. (am sæ te deøtept/ trezesc la

"a se scula ♦ din somn" ∅ deschide, vb. "a deveni mai deøtept"

øase); → r: mi diøtiptai aspâreatâ. (m-am deøteptat/ trezit speriata); → r: s-diøtiptarâ oami¢i• i ast⧠, s-diøc• isirâ , nu suntu ca unâoarâ. (s-au deøteptat oamenii astæzi, s-au deschis, nu sunt ca odinioaræ).

Ultimul cuvânt

389

deøteptare , s.f.vb. (deøteptat, s.n.vb.) "faptul de a (se) deøtepta" "deøteptare/trezire din somn"

diøtiptari (diø-tip-ta-ri), s.f.vb. (6a): tu diøtiptari, plân§i cathi oarâ. (la trezire, plânge de fiecare datæ); → ti diøtiptari nu-lu diøtiptai mini. (de deøteptat nu l-am deøteptat/ trezit eu).

diøtiptatâ (diø-tip-ta-tâ), s.f. sg.t. (1): nu-lu vedu ni tu somnu, ni tu diøtiptatâ. (nu-l væd nici în somn, nici la deøteptare).

deøteptat, -æ, adj. "care s-a deøteptat/trezit" "deøtept ♦ , educat ♦ "

diøtiptatu, -_; -tâ, -ti (diø-tip-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): escu diøtiptatâ di-tu patruli. (sunt deøteptatæ/ treazæ de la [orele] patru); � easti multu diøtiptatâ soacrâ-sa. (este foarte deøteaptæ soacræ-sa).

deøteptæciune, s.f. "iste_ime ♦ "

diøtiptâciuni (diø-tip-tâ-ciu-ni), s.f. sg.t. (6a): nu-lu scoati diøtiptâciunea nafoarâ din casâ! (nu-l scoate deøteptæciunea afaræ din casæ!).

deøterne, vb. (cf. DEX, s.v.) "a strânge covoarele de pe jos"

diøternu, diøtearniri, diøtirnui, -utâ (diø-ter-nu, /-tear-ni-ri, /-tir-nu i, /-nu-tâ), vb. (3a) t: u diøternu casa câ fu§imu tu munti, va u-aøternu cându va nâ turnæmu. (o deøtern casa, cæ plecæm la munte, am s-o aøtern când o sæ ne întoarcem); � diøternu crivatea, bagu

"a strânge aøternutul de pe pat"; ∅ aøterne, vb.

circehi curati. (deøtern patul, pun cearceafuri curate); (pentru celelalte forme, v. ant. aøternu "a aøterne ♦ ").

deøuruba, vb. "a desface/ slæbi un øurub ♦" "a se deøuruba" ∅ înøuruba, vb.

dizvidhusescu, -iri, -ii, -itâ (diz-vi-dhu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: Gr. Aut.: → t: disvidhusea-u aestâ vidhâ, easti multu streasâ! (deøurubeazæ-l øurubul æsta, este prea strâns!); → r: s-disvidhusi vidha. (s-a deøurubat øurubul); (pentru celelalte forme, v. ant. vidhusescu "a înøuruba"); (neat. DDA).

detergent, -i, s.m. "produs chimic modern pentru spælat rufe"

detergentu, -_â (de-ter-gen-tu, /-_â), s.m. (1): unu chiro, stra¢ili

s-la cu sâpuni øi-cu sodhâ, tora s-la cu detergen_â. (odinioaræ, straiele [= rufele] se spælau cu sæpun øi sodæ, acum se spalæ cu detergen_i).

de_ine ∅ avea, _ine, vb. devale, adv.; ∅ jos, adv. "mai la vale ♦ "

ahimura (a-hi-mu-ra), adv.: calea di-ahimura (calea de devale); reg.

devasta, -are, -at ∅ pustii, -ire, -it ∅ distruge, -ere, distrus

deveni, vb. "a ajunge* ♦ ceva/ cineva" " ~ ", a ajunge ræu" "a ajunge ræu" ∅ îngriji, respecta, vb.

agiungu *, vb. i: ficiorlu agiumsi yeatru/ mari. (bæiatul a ajuns medic/ mare); ca-øti _i-ari agiumtâ Hrista?! (cine øtie ce-o fi ajuns H.?!).

câtândisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tân-di-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: cumu di câtândisirâ e• i aøi? (cum de au ajuns ei aøa?); → t: � nu-• i câtândiseaøti socri• i vi_ina. (nu-i respectæ pe socrii vecina).

devia ∅ abate, coti, vb. ∅ strâmba, aiura, vb.

deviere, s.f. ∅ abatere, s.f.vb. ∅ întorsæturæ, s.f.

devotat, adj. ∅ credincios, adj.

Primul cuvânt

390

devreme , adv. ∅ curând, repede, adv.

dez- ∅ des- , pref. [dezacæ_a ], vb. "a da jos un obiect acæ_at/ agæ_at, a desprinde" ∅ [despânzura], vb. ∅ acæ_a, cæ_æra*, vb.

discalnu, discâlnari, -ai, -atâ (dis-cal-nu, dis-câl-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t: lu-ascâlnai trastulu tahina, tora-lu discalnu. (am agæ_at-o traista diminea_a, acum o desprind/ o 'dezacæ_/ dezagæ_'); r a r ; (pentru celelalte forme, v. ant. ascalnu"cæ_æra* ♦ ").

dezamægi ∅ depæra, vb. dezarma, vb. "a-i lua armele cuiva"

dizarme§u, -ari, -ai, -atâ (diz-ar-me§u, /-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1b) t/r: → t: îlu dizarmarâ stratiotlu, • i-u loarâ tufechea. (l-au de-

"a lichida for_ele armate (par_ial/total)"

zarmat pe soldat, i-au luat puøca); → r: tu polimu oastea si-narmea§â, tu irini s-dizarmea§â. (în ræzboi oastea se înarmeazæ, în [vreme de] pace se dezarmeazæ); N.

dezastru, -e, s.n. "catastrofæ ♦ , mæcel ♦ , cataclism ♦ " "dezastru"

cârdi• iu, -i (câr-di• iu, /-di-• i), s.n. (2): BEZA, 530: _e cîrdi• iu! (glosat p. 578" "massacre, horreur; désastre"); reg.; (< alb.kèrdi').

halazmo, -a§ (ha-laz-mo, /-ma§), s.m. (3): fu mari halazmo cându cu cutreamburlu a loclui. (a fost mare dezastru când cu cutremurul de pæmânt).

[dezaøterne ], vb. ∅ deøterne, vb. (cf. DEX)

[dezbæiera ], vb. ∅ deøira, vb.

dezbate, vb. "a discuta ♦ pe larg pro øi contra"; ∅ suci, vb.

dizbatu, dizbatiri, dizbâtui, -utâ (diz-batu, /-ba-ti-ri, /-bâ-tui, /-tu-tâ), vb. (3a) t: u dizbâtumu problema pi tuti pær_âli. (am dezbætut-o problema pe toate pær_ile); DN; (< diz- + batu); (v. ant. batu "a bate ♦").

dezbatere , s.f. "discu_ie ♦ , deliberare"

dizbâteari, -eri (diz-bâ-tea-ri, /-teri), s.f. (6a): fu unâ dizbâteari multu greauâ, _ânu optu sâhæ_. (a fost o dezbatere foarte grea, a _inut opt ore).

dezbæra, vb. "a se læsa* ♦ de nærav/ a scæpa** ♦ de cineva"

alasu *, vb. r: nu si-alasâ e• i di huea aestâ! (nu se lasæ/ dezbaræ ei de næravul æsta!).

ascapu **, vb. i: ascâpai greu di nâøi! (m-am dezbærat greu de ei!).

dezbæta , vb. "a se trezi din be_ie ♦ " ∅ îmbæta, vb.

dizbetu, dizbitari, -ai, -atâ (diz-betu, /-bi-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a) r: ma ti-mbe_ va ti dizbe_! (dacæ te îmbe_i ai sæ te [øi] dezbe_i!); (pentru celelalte forme v. ant. îmbetu "a se îmbæta ♦").

[dezbeli, -ire, it ] ∅ beli, -ire, -it ∅ descoji, -ire, -it

dezbina, vb. ∅ a (se) certa, vb. ∅ separa, desface, vb.

Ultimul cuvânt

391

dezbræca, vb. "a (-øi) scoate hainele, a se 'dezveøte' " ∅ despuia, dezgoli, vb. ∅ îmbræca, vb. "a (se) dezbræca" "a-øi schimba ♦ hainele, a-øi pune haine (bune)" ∅ îmbræca, vb.

dizvescu, dizveaøtiri, dizviscui, -utâ (diz-ves-cu, /-veaø-ti-ri, /-vis-cui, /-cu-tâ), vb. (3a) t/r: → t: dizveaøti-lu ¢iclu, câ-i nilatu tutu! (dezbracæ-l pe cel mic, cæ-i nespælat/ murdar tot!); → r: dimnea_a si-mveaøti omlu, seara s-dizveaøti. (diminea_a se-mbracæ omul, seara se dezbracæ); (pentru celelalte forme, v. ant. învescu "a înveøte, a < se > îmbræca ♦ ").

dizlâxescu, -iri, -ii, -itâ (diz-lâ-xes-cu [-lâc-ses-cu], /-xi-ri, /-xii, /-xi-tâ), vb. (4b) t/r: ¢i_• i • i-alâxeøti øi-• i dizlâxeøti di øapti ori-n §uuâ! (pe cei mici îi îmbraci øi-i dezbraci de øapte ori pe zi); � mi dizlâxescu, î¢i bagu stra¢i buni, ti nafoarâ. (mæ schimb, îmi pun haine bune, pentru afaræ); (pentru celelalte forme, v. ant.alâxescu "mæ schimb* ♦ ).

[dezbrâna ], vb. "a-øi scoate brâul ♦ "

dizbrâne§u, -ari, -ai, -atâ (diz-brâ-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1b) r: aøteptu s-mi dizbrâne§u, si-¢i scotu brânlu, câ cripai di

∅ descinge, vb. [dezbrânat ], adj. "care øi-a scos brâul" "dezordonat ♦, neglijent" ∅ descins, adj.

strin§eari. (aøtept sæ mæ 'dezbrânez', sæ-mi scot brâul, cæ am cræpat de strâns[oare]); v a r. ræsp. dizbârne§u.

dizbrânatu, -_; -tâ, -ti (diz-brâ-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): easti dizbrânatu, câ-lu doari mesea øi si-umsi. (este 'dezbrânat', cæ-l doare mijlocul øi s-a uns); � _i im¢i aøi dizbrânatâ? (de ce umbli aøa dezordonatæ?); v a r. ræsp. dizbârnatu.

dezbrobodi, vb. ∅ [dezvârti], vb.

[dezburduøi ], vb. "a desface un foale de brânzæ"; ∅ foale, s.n. ∅ burduøi, vb.

disfo•iu, disfu•eari, -ai, -atâ (dis-fo• iu, dis-fu-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (1a) t: disfu•emu unu fo• iu di caøu. (dezburduøesc/ am dezburduøit un foale/ burduf de brânzæ); pentru celelalte forme, v. ant. înfu•e§u "a burduøi ♦ ").

[dezdeochea ], vb. "a-i descânta de deochi, a-i scoate deochiul" ∅ deochea, vb.

dizuc•e§u, -ari, -ai, -atâ (diz-u-c•e§u, /-c•ea-ri, /-c•eai, /-c•ea-tâ), vb. (1b) t: va si-u dizuc•e§u feata, câ-i diuc•eatâ. (trebuie s-o descânt / sæ o 'dezdeochi' fata, cæ-i deocheatæ); v a r. graficæ: disuc•e§u; (pentru celelalte forme, v. ant. diuc•e§u "a deochea ♦").

dezerta, vb.∅ dezertor, s. dezertor, -i, s.m. "care fuge de pe frontul de luptæ" "dezertor" (de pe front, din armatæ)

caceacu, -_i (ca-ceacu, /-cea_i), s.m. (1), în loc.vb.: fugu caceacu di la alumtari. (fuge dezertor de la luptæ); øi pl. col. caceaca¢i; înv.

dezertoru, -i (de-zer-toru, /-tori), s.m. (1): easti dezertoru, câ fu§i di-tu ascheri. (este dezertor, cæ a fugit din armatæ); mil.; N; (cf. RL dezertor, fr. déserteur, engl. deserter).

dezghe_, -uri, s.n. "topire naturalæ a ghe_ii"

dizg•e_u, -uri (diz-g•e_u, /-g•e-_uri), s.n. (1): vini primâveara, câ acâ_æ dizgle_lu. (a venit primævara, cæ a început dezghe_ul).

dezghe_a, vb. "a (se) topi un lichid înghe_at"; ∅ înghe_a, vb. "a se dezghe_a/ a se dezmor_i ♦ "

dizg•e_u, dizg• i_ari, -ai, -atâ (diz-g•e_u, diz-g• i-_a-ri, /-_ai, /-_a-tâ), vb. (1a) t/r: → t: voi s-dizg•e_u niøti g•e_u, câ nu-amu apâ ti lari stra¢ili. (vreau sæ dezghe_ niøte ghea_æ, cæ n-am apæ pentru spælat rufele); → r: s-dizg• i_æ arâulu. (s-a dezghe_at râul); � eh, ¢i si dizg• i_arâ øi-a ¢ia mâ¢ili! (ei, mi s-au dezghe_at øi mie mâinile!).

dezghe_are , s.f.vb. (dezghe_at, s.n.vb.) "faptul de a se dezghe_a"

dizg• i_ari (diz-g• i-_a-ri), s.f.vb. (6a): va dizg• i_ari frigiderlu.(trebuie dezghe_at frigiderul); → ti dizg• i_ari s-dizg• i_æ. (de dezghe_at s-a dezghe_at).

Primul cuvânt

392

dezghe_at, -æ, adj. "care s-a dezghe_at"

dizg• i_atu, -_; -tâ, -ti (diz-g• i-_atu, /-_at; /-_a-tâ, /-ti), adj. (4a): carnea-i dizg• i_atâ. (carnea-i dezghe_atæ).

dezghioca , vb. "a se desface ♦ , a se dejghina ♦ "

câhtescu, -iri, -ii, -itâ (câh-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) r: carnea hearsi di s-câhti [di pi oasi]. (carnea a fiert de s-a dezghiocat [de pe oase]); � fig.: s-câhtirâ di-arâdeari. (s-au dezghiocat/ topit de râs).

dezghiocare , s.f.vb. (dezghiocat, s.n.vb.) "faptul de a se dezghioca"

câhteari (câh-tea-ri), s.f.vb. (6a): va câhteari carnea ti pâce.(trebuie dezghiocatæ carnea pentru piftie); → ti câhteari eara câhtitâ carnea, ma øtiu-øi-mini? (de dezghiocat era dezghiocatæ carnea, dar øtiu øi eu?).

dezghiocat, -æ, adj. "care s-a dezghiocat"

câhtitu, -_; -tâ, -ti (câh-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): carni câhtitâ di heartâ _i-i. (carne dezghiocatæ de fiartæ [ce-i]).

dezgoli , vb. "a (se) decoji/dezgoli" "a dezbræca/despuia ♦ " "a-i lua bani(i)" "a-i goli ♦ de tot ho_ii, a le lua tot/a-i jupui" "a se dezbræca (par_ial)/ a se despuia" "a se decoji ♦ / jupui ♦ " ∅ goli, descoperi, vb.

dizgo•iu, dizgu•eari, -ai, -atâ (diz-go• iu, diz-gu-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (1a) t/r: → t: ficiuri_i• i u dizgu•earâ pânea di coaji. (copiii au dezgolit-o pâinea de coajæ); � si-lu dizgo• iu ¢iclu, s-lu spelu. (sæ-l despoi pe cel mic, sæ-l spæl); � mi dizgoa• i hi• i-¢iu di pâra§ cathi §uuâ. (mæ despoaie/ jupoaie de bani fiu-meu în fiecare zi); � nâ dizgu•earâ furi• i, nâ loarâ tuti stra¢ili. (ne-au despuiat ho_ii, ne-au luat toate straiele/ hainele); → r: _i ti dizguliøi aøi, va si-arâ_eøti! (de ce te-ai dezgolit aøa, ai sæ ræceøti!); � s-dizgu•e dipu lailu pomu! (s-a dezgolit/ decojit de tot, bietul pom!); øi: dizgulescu?; (v. DDA, s.v., o singuræ atestare, neconvingætoare; v. gulescu "a goli ♦ ").

dezgolire, s.f.vb. (dezgolit, s.n.vb.) "faptul de a (se) dezgoli/ despuia, dezbræca"

dizgu•eari (diz-gu-•ea-ri), s.f.vb. (6a): nu va dizgu•eari feata aøi, câ-i arcoari. (nu trebuie dezgolitæ/ dezbræcatæ fata aøa, cæ-i frig); → ti dizgu•eari nu nâ dizgu•earâ/ nu s-dizgu•e. (de dezgolit/ despuiat/ dezbræcat nu ne-au dezgolit/ despuiat/ dezbræcat).

dezgolit, -æ, adj. "care s-a dezgolit/ despuiat/dezbræcat"

dizgu•eatu, -_; -tâ, -ti (diz-gu-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): sta multu dizgu•eatâ, ti-a_ea arâ_eaøti. (stæ prea dezbræcatæ/ dezgolitæ, de aceea ræceøte); cu cheptulu dizgu•eatu. (cu pieptul dezgolit).

dezgrædi, vb. "a scoate gardul" "a ræsfæ_a (copiii)" ∅ îngrædi, vb.

dizgrâdescu, -iri, -ii, -itâ (diz-grâ-des-cu, /-di-ri, /-dii, /-di-tâ), vb. (4b) t: îlu dizgrâdirâ uborlu. (au dezgrædit-o curtea); � fig.:ficiori• i-• i dizgrâdirâ multu. (pe copii i-au dezgrædit mult [= i-au læsat prea liberi 'færæ gard' ]); v a r. ræsp. dizgârdescu.

dezgrædire, s.f.vb. (dezgrædit, s.n.vb.) "faptul de a dezgrædi"

dizgrâdeari (diz-grâ-dea-ri), s.f.vb. (6a): va dizgrâdeari ayi¢ea, câ u-avemu deadunu tora. (trebuie dezgræditæ via, cæ o avem împreunæ acum); v a r. dizgardeari.

dezgrædit, -æ, adj. "cu gardul scos/care nu are gard";"ræsfæ_at ♦" ∅ îngrædit, neîngrædit

dizgrâditu, -_; -tâ, -ti (diz-grâ-ditu, /-di_; /-di-tâ, /-ti), adj. (4a): locu dizgrâditu (loc dezgrædit/ færæ gard); � au fumea• i dizgrâditâ. (au copii dezgrædi_i/ ræsfæ_a_i); v a r. dizgârditu.

dezgropa , vb. "a scoate ceva din pæmânt" (oase, comori) "a dezgropa via" "a dezgropa mor_ii" "a dezvælui"

dizgropu, dizgrupari, -ai, -atâ (diz-gropu, diz-gru-pa-ri, /-pai, /-pa-tâ), vb. (1a) t: dupâ øapti a¢i î• i dizgroapâ mor_â• i. (dupæ øapte ani îi dezgroapæ mor_ii); � ayi¢ea u-ngrupæmu toamna øi-u dizgrupæmu primâveara. (via o-ngropæm toamna øi o dezgropæm primævara); � fig.: eh, tora, nu-• i dizgroapâ mor_â• i/ nu li dizgroapâ tuti, alasâ-ti di-ahtæri! (ei, acuma, nu-i dezgropa pe mor_i/ nu le dez-

Ultimul cuvânt

393

"a-i îngropa ♦ /dezgropa blesteme"

gropa pe toate/ nu dezvælui tot, lasæ-te de [chestii] de astea!); �mâ-sa • i-ngroapâ øi-• i dizgroapâ tu blâsteami. (mæ-sa îi îngroapæ øi-i dezgroapæ în blesteme).

dezgropare , s.f.vb. (dezgropat, s.n.vb.) "faptul de a dezgropa/ dezvælui"

dizgrupari (diz-gru-pa-ri), s.f.vb. (6a): nu voru dizgrupari mor_â• i. (nu trebuie dezgropa_i mor_ii; øi fig.); → ti dizgrupari u dizgruparâ dupâ unu anu, s-veadâ di _i muri. (de dezgropat au dezgropat-o dupæ un an, sæ vadæ din ce a murit).

dezgropat, -æ, adj. "care a fost dezgropat/ dezvæluit"

dizgrupatu, -_; -tâ, -ti (diz-gru-patu, /-pa_; /-pa-tâ, /-ti), adj. (4a): ayiøtearea-i dizgrupatâ di mul_â a¢i. (comoara-i dezgropatæ de mul_i ani); oasi dizgrupati di-arâu. (oase dezgropate de râu).

dezgropæciune , s.f. "actul dezgropærii"

dizgrupâciuni (diz-gru-pâ-ciu-ni), s.f. sg.t. (6a): cântari ti dizgrupâciuni. (cântare de dezgropæciune).

dezgust , s.n. ∅ grea_æ, scârbæ, s.f.

dezgusta, vb. ∅ îngre_oøa, scârbi, vb.

dezgustætor, -e, adj. ∅ gre_os, scârbos, adj. [dezjera ], vb. "a separa jarul de lemnul nears, a da la o parte lemnele arse færæ jarul de pe ele"

dizjire§u, -ari, -ai, -atâ (diz-ji-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1b) t: Gr. Aut.: ti cu_eari pita cu circhelu, li dizjiræmu leamnili-apreasi cu maøa. (pentru copt plæcinta cu _estul, le dezjeræm lemnele aprinse cu cleøtele); v a r. dijire§u; (cf. DDA, s.v.; sensul "a jerui" , fr. "tisonner, remuer le feu pour l' activer" nu este exact; cf. DEX, s.v. jerui, "a ræscoli jarul pentru a aprinde mai bine cærbunii"; sensul este cel dat pentru Gr. Aut.).

dezlega , vb. "a desface ♦ ceva legat (obiect, fiin_æ)" "a-i dezlega limba" "a-l dezlega de pæcate/ farmece, vræji"

dizlegu, dizligari, -ai, -atâ (diz-legu, diz-li-ga-ri, /-gai, /-ga-tâ), vb. (1a) t/r: → t: dizlegu saclu/ cânili. (dezleg sacul/ câinele); � nu puturâ s-• i-u dizleagâ limba! (n-au putut sa i-o dezlege limba [= sæ-l facæ sæ vorbeascæ); � preftulu va mi dizleagâ di picati/ di mæyi. (preotul are sæ mæ dezlege de pæcate/ farmece); → r: s-dizligæ yumarlu/ funea di stra¢i. (s-a dezlegat mægarul/ funia de rufe);

dezlegare , s.f.vb. (dezlegat, s.n.vb.) "ac_iunea de a dezlega"

dizligari (diz-li-ga-ri), s.f.vb. (6a): lâ deadirâ pârin_â• i dizligari si s-•ea. (le-au dat pærin_ii dezlegare sæ se ia/ cæsætoreascæ); → ti dizligari nu-lu dizligai mini callu. (de dezlegat nu l-am dezlegat eu calul).

dezlegat, -æ, adj. "care a fost dezlegat"

dizligatu, -_; -tâ, -ti (diz-li-gatu, /-ga_; /-ga-tâ, /-ti), adj. (4a): câni dizligatu (câine dezlegat); � mæyi dizligati (vræji dezlegate).

dezlipi , vb. "a desface ♦ ceva ce a fost lipit" "a se lipi/apropia de cineva"

dizlichescu, -iri, -ii, -itâ (diz-li-ches-cu, /-chi-ri, /-chii, /-chi-tâ), vb. (4b) t/r: → t: dizlâchea-u cartea di pi fireastrâ/ geami. (dezlipeøte-o hârtia de pe fereastræ/ geam); → r: u-alâchii pâpu_a ø-iara s-dizlâchi. (l-am lipit pantoful øi iaræøi s-a dezlipit); � fig.: nu si-alâcheaøti hi•ea di mumâ. (nu se lipeøte/ apropie fiica de mumæ); v a r. ræsp. Gr. Aut.: dizlâchescu.

dezlipire, s.f.vb. (dezlipit, s.n.vb.) "faptul de a dezlipi"

dizlicheari (diz-li-chea-ri), s.f.vb. (6a): va dizlicheari pân§a di pi-aranâ. (trebuie dezlipitæ pânza de pe rana); → ti dizlicheari s-dizlâchi singurâ. (de dezlipit s-a dezlipit singuræ); v a r. ræsp. Gr. Aut.: dizlâcheari.

Primul cuvânt

394

dezlipit, -æ, adj. "care a fost dezlipit"

dizlichitu, -_; -tâ, -ti (diz-li-chitu, /-chi_; /-chi-tâ, /-ti), adj. (4a): carti dizlichitâ (scrisoare/ hârtie dezlipitæ); v a r. ræsp. Gr. Aut.: dizlâchitu.

dezlipituræ, -i, s.f. "por_iune dezlipitæ"

dizlichiturâ, -i (diz-li-chi-tu-râ, /-turi), s.f. (3): azvestrea di pi muru easti maøi dizlichituri. (varul/ væruiala de pe mur/ zid este numai dezlipituri); v a r. ræsp. Gr. Aut.: dizlâchiturâ.

[dezlogodi ], vb. "a desface logodna" ∅ logodi, vb.

disusescu ,-iri, -ii, -itâ (di-su-ses-scu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: tiniri• i , câtu si-avea isusitâ, s-disusirâ. (tinerii, abia se logodiseræ, s-au 'dezlogodit'); (de fapt: disisusescu); (v. pentru celelalte forme ant. isusescu "a se logodi ♦ ").

[dezmærita ], vb. "care s-a despær_it de so_/ øi-a læsat bærbatul" ∅ mærita, vb.

dizmâritu, -ari, -ai, -atâ (diz-mâ-ritu, /-mâ-ri-ta-ri, /-mâ-ri-tai, /-ta-tâ), vb. r: Dafa s-dizmâr(i)tæ dupâ doi meøi. (D. s-a 'dezmæritat' dupæ douæ luni); ast⧠featili s-mâritâ øi s-dizmâritâ trâ-oarâ. (astæzi fetele se mæritæ øi se 'dezmæritæ' repede); v a r. ræsp.: dizmârtai, dizmârtari, dizmârtatâ (cu sincopa lui i neacc.);

[dezmæritatæ ], adj. f. "care s-a dezmæritat"

dizmâritatâ, -i (diz-mâr-ta-tâ, /-ti), adj.f., (4a): easti dizmârtatâ, lu-alâsæ bârba-su. (este 'dezmæritatæ', l-a læsat pe bærba-su); v a r. dizmârtatâ.

dezmæ_a, vb. "a scoate ma_ele unui animal tæiat"

dizma_u, dizmâ_ari, -ai, -atâ (diz-ma_u, diz-mâ-_a-ri, /-_ai, /-_a-tâ), adj. (4a): lipseaøti s-dizma_u gâ• ina/ ¢ellu. (trebuie sæ 'dezmæ_' gæina/ mielul); (S diferit fa_æ de RL).

dezmæ_are , s.f.vb. (dezmæ_at, s.n.) "faptul de a dezmæ_a"

dizmâ_ari (diz-mâ-_a-ri), s.f.vb. (6a): voru dizmâ_ari pu• i• i. (trebuie 'dezmæ_a_i' puii); → ti dizmâ_ari-• i dizmâ_ai mini. (de dezmæ_at i-am dezmæ_at eu).

dezmæ_at, -æ, adj. "cæruia i s-au scos ma_ele"

dizmâ_atu, -_; -tâ, -ti (dez-mæ-_at, /-_a_; -_a-tâ, /-ti), adj. (4a): ¢elu dizmâ_atu, gâ• inâ dizmâ_atâ (miel dezmæ_at, gæinæ dezmæ_atæ).

dezmânia , vb. ∅ [desupæra],vb.

dezmembra , vb. ∅ dejghina, desface, vb.

[dezmesteca ], vb. ∅ descurca, vb.

dezmetici, vb. ∅ limpezi, vb.

dezmierda , vb. "a alinta/mângâia, a spune vorbe

diz¢erdu, diz¢irdari, -ai, -atâ (diz-¢er-du, /-¢ir-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1a) t/r:→ t: tuti mumili u diz¢eardâ fumea•ea. (toate mamele îi dezmiardæ pe copiii); ¢i-u diz¢erdu isusita. (mi-o dez-

dulci, a face gesturi tandre"; "a se ræsfæ_a" "a dezmierda, a mângâia" "a (se) ræsfæ_a"

mierd logodnica); → r: aøi s-diz¢eardâ featili. (aøa se dezmiardæ/ ræsfa_æ fetele).

hâidhipsescu, -iri, -ii, -itâ (hâi-dhip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: u hâidhipsescu multu nor-sa a_ea ¢ica, î• i §âcu maøi 'vrutæ'. (o dezmiardæ mult pe noræ-sa cea micæ, îi zic doar 'iubito'); → s-hâidhipseaøti elu, câ-i ¢iclu. (se ræsfa_æ el, cæ-i cel mic).

Ultimul cuvânt

395

dezmierdare, s.f.vb. (dezmierdat, s.n.vb.) "faptul de a dezmierda/ mângâia, ræsfæ_a" " ~ " "alint, ræsfæ_"

diz¢irdari (diz-¢ir-da-ri), s.f.vb. (6a): voru diz¢irdari featili/ niveastili/ ficiuri_i• i. (terbuie dezmierdate fetele/ so_iile/ copilaøii); → ti diz¢irdari tata nu nâ diz¢irdæ. (de dezmierdat tata nu ne-a dezmierdat).

hâidhipseari (hâi-dhip-sea-ri), s.f.vb. (6a): nu va øi-ahâtu hâidhipseari! (nu trebuie alintat[æ]/ ræsfæ_at[æ] atât!).

haidhâ, hæidhi (hai-dhâ, hæi-dhi), s.f. (3a): Gr. Aut.: tuti hæidhili elu • i li-adarâ. (toate alinturile el i le face); (neat. DDA).

dezmierdat, -æ, adj. "care este dezmierdat, ræsfæ_at" "a fi crescut în mætase" " ~ , ~ " "ræsfæ_at, (copil) iubit (în mod special)"

diz¢irdatu, -_; -tâ, -ti (diz-¢ir-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (4a): feata-i multu diz¢irdatâ, ficiori• i nu suntu diz¢irda_ (fata-i foarte dezmierdatæ, bæie_ii nu sunt dezmierda_i); � e x p r.: lu-ari criscutâ tu sir¢i. (l-a crescut în mætæsuri).

hâi§hipsitu, -_; -tâ, -ti (hâi-dhip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): featâ hâidhipsitâ (fatæ dezmierdatæ/ ræsfæ_atæ).

hadhyearu, -i; -â, -i (hadh-yearu, /-yeari; /-yea-râ, /-ri), adj. (4a): u-au hadhyerâ feata a_ea ¢ica. (este ræsfæ_ata lor fata cea micæ); yinu, hadhyeara-li mami! (vino, iubita/ ræsfæ_ata mamii!); v a r. FC, PERD., 68: haryearæ.

dezmierdætor, -e, adj. "care dezmiardæ, alintæ, mângâie" "dezmierdætor, mângâietor"

diz¢irdâtoru, -ori; -oari, ~ (diz-¢ir-dâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj. (3c): CAV., 432, dez¢irdætoru; mâ-sa-• i cântâ cu boa_i diz¢irdâtoari. (mamæ-sa îi cântæ cu voce dezmierdætoare).

diz¢irdosu, -oøi; -oasâ, -oasi (diz-¢ir-dosu, /-doøi; /-doa-sâ, /-si), adj. (4a): soari diz¢irdosu, mâ¢i diz¢irdoasi (soare dezmierdætor, mâini dezmierdætoare).

dezmor_i, vb. "a-øi reveni din

dizmurtu, dizmur_âri, -âi, -âtâ (diz-mur-tu, /-mur-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ), vb. (5a) r: si-¢i si dizmurtâ niheamâ cicioarili, câ ¢i-amur_ârâ.

amor_ealæ" ∅ amor_i, vb.

(sæ mi se dezmor_eascæ pu_in picioarele, cæ mi-au amor_it); v a r. dizmur_æscu (5b); (v. pentru celelalte forme, ant. amurtu "a amor-_i ♦ ").

deznædæjdui, -ire, -it ∅ depæra, -are, -at ∅ despera, -are, -at

[deznecæji ], vb. ∅ [desupæra], vb.

deznoda, vb. "a desface ♦ un nod ♦ " "a rezolva"

diznodu, diznudari, -ai, -atâ (diz-nodu, /-nu-dari, /-dai, /-da-tâ), vb. (1a) t/r: nodlu ghini ligatu nu-lu dizno§/ nu s-diznoadâ liøoru. (nodul bine legat nu-l deznozi/ nu se deznoadæ uøor); � cum-

∅ înnoda, vb. s-diznudæ luyuria? (cum s-a deznodat/ rezolvat lucrul,povestea?).

deznodare , s.f.vb. (deznodat, s.n.vb.) "faptul de a deznoda" "deznodæmânt"

diznudari (diz-nu-da-ri), s.f.vb. (6a): ti diznudari nu s-diznoadâ aestu nodu. (de deznodat nu se deznoadæ acest nod); � cari fu diznudarea? (care a fost deznodæmântul?).

deznodat, -æ, adj. "care a fost deznodat" ∅ înnodat, adj.

diznudatu, -_; -tâ, -ti (diz-nu-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (4a): lu-aflai diznudatu saclu {nodlu di la sacu]. (l-am gæsit deznodat sacul [nodul de la sac]).

dezobiønui , -ire, -it ∅ dezvæ_a, -are, -at

Primul cuvânt

396

dezola , vb. ∅ depæra, ∅ dispera, întrista, supæra

dezolare, s.f. ∅ supærare, ∅ jale, s.f. ∅ depærare, disperare,s.f.

dezonoare ∅ ruøine, s.f. dezordine, -i, s.f. "lipsæ de ordine ♦ " ∅ rând*, rânduialæ,s.n./f. ∅ arie**, s.f. "vânzolealæ, dezordine" ∅ Colonia*, s.f. n.pr. "dezordine"; ∅ ordin, s. " ~ "; ∅ anarhie, haos "dezordine" ∅ amestecæturæ, s.f. ∅ învælmæøealæ, s.f.

niaradhâ, niaræ§ (nia-ra-dhâ, /-ræ§), s.f. (3): ahâtâ niaradhâ au în casâ! (atâta dezordine au în casæ!); iu nu-i aradhâ* easti niaradhâ! (unde nu-i ordine/ rânduialæ este dezordine).; � e x p r.: aloni u-avea casa Mia!. (arie** [de treierat] era casa M<ar>iei!).

culo¢i *, s.f.invar.: culo¢i au în casâ, omu cheari! (vânzolealæ/ dezordine au în casæ, un om se pierde!).

atâxie, -i (a-tâ-xi-e, /-xii), s.f. (6a); reg., r a r. acatastasi (a-ca-tas-ta-si), s.f.sg.t. (6a); termen cult; øi:acâtâstâsie.

dezordini (dez-or-di-ni), s.f.sg.t. (6a): dezordini-n casâ, dezordini socialâ (dezordine-n casæ, dezordine socialæ); (cf. øi ordu, urdinu, urdinie; ∅ ordin); N.

dezordonat, -æ, adj. "neglijent, færæ ordine" ∅ dezbrânat*, adj. "dezordonat"

dizbrânatu *, adj.: omu dizbrânatu. (om 'dezbrânat', neglijent). a_alu, -• i; -lâ, -li (a-_alu, /-_a• i; /-_a-lâ, /-li), adj. (4a), adv.: → adj.: easti multu a_alâ, _iva nu-ari la locu. (este foarte dezordonatæ, nimic nu este la loc[ul lui]).

alocutu, -_; -tâ, -ti (a-lo-cutu, /-cu_; /-cu-tâ, /-ti), adj. (4a); reg.; r a r.

dezordonat, adv. "færæ ordine"

a_alu (a-_alu), adv.: lucrea§â a_alu (lucreazæ dezordonat). atacta (a-tac-ta), adv.: COD., 115: atacta (în mod dezordonat); reg./ sav.

dezorganiza, vb. "a se produce dezordine" ∅ organiza, vb.

dezorganize§u, -ari, -ai, -atâ (dez-or-ga-ni-ze§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b) r: emboriulu-a lui s-dezorganizæ si-asparsi di cându nu-i tatâ-su. (comer_ul lui s-a dezorganizat de când nu mai e taicæ-su); N.

dezorienta, -are,-at ∅ pieri, -ire, -it

dezrædæ cina , vb. ∅ smulge, dejghina, vb.

dezræsuci, -ire, -it ∅ [desuci], vb.

dezrobi ∅ elibera, vb. dezumfla, vb. "a readuce la volumul normal, neumflat" "a se dezumfla" "a (se) dezumfla"

disumflu, disumflari, -ai, -atâ (dis-um-flu, /-um-fla-ri, /-flai, /-fla-tâ), vb. (1a) t/r: → t: ¢i-lu umflu cheptulu cu vimtu øi-lu disumflu.(mi-l umplu pieptul cu vânt [= aer] øi-l dezumflu); → r:

s-disumflæ gaida. (s-a dezumflat gaida/ cimpoiul); � fig.: s-disumflæ vi_inlu, î• i câ§urâ nærili! (s-a dezumflat vecinul, i-a [mai] cæzut nasul!); (< dis- + umflu).

disuflu , id.; (< di(s)- + suflu). dezumflare, s.f.vb. (dezumflat, s.n.vb.) "faptul de a (se)dezumfla" "dezumflare, /-at"

disumflari (dis-um-fla-ri), s.f.vb. (6a): va disumflari topa. (trebuie dezumflatæ mingea); → ti disumflari s-disumflæ singurâ. (de dezumflat s-a dezumflat singuræ).

disuflari , id.; v. supra.

Ultimul cuvânt

397

dezumflat, -æ, adj. "bosumflat ♦ , cu buzele læsate"; ∅ buzat, adj. "supærat ♦ "

disumflatu, -_; -tâ, -ti (dis-um-flatu, /-fla_; /-fla-tâ, /-ti), adj. (4a): duøeclu di plasticu easti disumflat. (salteaua de plastic este dezumflatæ); � fig.: _i stai aøi disumflatâ? (de ce stai aøa dezumflatæ/ tristæ?).

disuflatu , id.; v. supra. dezvælui, vb. "a scoate* ♦ la ivealæ" ∅ padinæ**, s.f. "a da de gol" ∅ maidan***, s.n. "a nu-øi dezvælui secretele"

scotu * tu padi **/ tu migdani ***, loc. vb.: dupâ _i muri pap-su li scoasirâ tuti tu padi/ tu migdani. (dupæ ce a murit bunicu-su au dezvæluit tot/ le-au scos la ivealæ pe toate [lit.: a scoate pe øes/ pe maidan, în centru]); mutrea, nu mi scoati tu padi/ nu mi dæ di padi/ migdani! (uite, [ai grijæ], nu mæ da de gol!); � e x p r.: nu-¢i scotu zmeanili dinintea altui/ nu-¢i dau zmeanili di padi! (nu-mi scot izmenele înaintea/ în fa_a altuia [= nu-mi dezvælui secretele).

dezvæ_, s.n. "dezobiønuire"

dizve_u (diz-ve_u), s.n. sg.t. (1): huia aestâ, bearea, nu-ari dizve_u. (næravul æsta, bæutul, nu are dezvæ_); � e x p r.: înve_lu ari ø-dizve_u. (învæ_ul are øi dezvæ_).

dezvæ_a, vb. "a face sæ piardæ/ a-øi pierde un obicei (ræu),

dizve_u, dizvi_ari, -ai, -atâ (diz-ve_u, /-vi-_a-ri, /-_ai, /-_a-tâ), vb. (1a) t/r: → t: nu potu s-lu dizve_u di su§eari §eaditlu. (nu pot sæ-l dezvæ_ de supt degetul); → r: mi-aveamu dizvi_atâ di beari cafe, ma

a se dezobiønui" acâ_ai iara s-beau. (mæ dezvæ_asem/ dezobiønuisem de bæut cafea, dar am început iar[sæ beau]).

dezvæ_are , s.f.vb. (dezvæ_at, s.n.vb.) "faptul de a (se) dezvæ_a"

dizvi_ari (diz-vi-_a-ri), s.f.vb. (6a): va dizvi_ari ¢ica di arâdearea aestâ urâtâ. (trebuie dezvæ_atæ cea micæ de râsul æsta urât); → ti dizvi_ari s-dizvi_æ. (de dezvæ_at s-a dezvæ_at).

[dezvârti ], vb. "a desface ceea ce a fost

dizvârtescu, -iri, -ii, -itâ (diz-vâr-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) t/r: mama u dizvârteaøti funea/ funea s-dizvârteaøti. (mama o

învârtit (sfoaræ, funie)" "a se dezbrobodi, a-øi scoate basmaua"

'dezvârteøte' funia/ funia se 'dezvârteøte'); � mi dizvârtii [di distimeli/ bâsmæ], câ ¢i-u câldurâ. (m-am 'dezvârtit' [de batic/ basma], cæ mi-e cald); (v. ant. învârtescu "a învârti ♦ ").

dezveli , vb. "a da la o parte ceva acoperit"; ∅ dezgoli "a se dezveli" "a se scârbi ♦ "

dizvâlescu, -iri, -ii, -itâ (diz-vâ-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r: dizvâlea-lu ¢iclu câ-i câldurâ! (dezveleøte-l pe cel mic, cæ-i cald!); → r: multu s-dizvâleaøti aestu ficioru! (tare se [mai] dezveleøte bæiatul æsta!); � mi dizvâlii di mâcarea eastâ/ di-a¢iurizmâ. (m-am scârbit/ îmi vine sæ vomit de mâncarea asta/ de miros); (v. ant. învâlescu "a înveli ♦ ").

dezvirgina, vb. ∅ deflora, vb.

dezvolta , vb. "a creøte, a se mæri" "a evolua crescând (despre copii)"

dezvoltu, -ari, -ai, -atâ (dez-vol-tu, /-vol-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a)r: PAD., 2, XXII: zburarea a lor s-dezvoltæ mult pi-agalea.(vorbirea lor s-a dezvoltat mult încet-încet); statili africani s-dezvol-tarâ multu; � ficiorlu nu para s-dezvoltâ ghini. (bæiatul nu prea se dezvoltæ bine); N.

dezvoltat, -æ, adj. "care s-a dezvoltat"

dezvoltatu, -_; -tâ, -ti (dez-vol-tatu, -ta_; -ta-tâ, -ti), adj. (4a): statu dezvoltatu, industrie dezvoltatâ; featâ ghini dezvoltatâ; N.

d. H., a b r. "dupæ Hristos"; ∅ î. H.

d. H., a b r.: d. H. spuni a¢i• i di dupâ Hristolu. (d. H. aratæ anii de dupæ Hristos); la anlu 476 d.H. câ§u Roma. (la anul ... a cæzut Roma).

Primul cuvânt

398

di -di! , interj. (de îndemnat caii la mers) (de îndemnat la mâncare caii, catârii, mægarii)

die! (di-e!), interj.: mânâ Mur§e, die! (mânæ, Murgule, diii!). cih-cih! (cih-cih!), interj.: ca• i• i s-cleamâ la mâcari cu 'cih-cih!", mulærili cu 'vrrr-vrrr-vrrr!' øi yumari• i cu 'prrr-prrr-prrr!' (caii se cheamæ la mâncare cu ~ , mulele/ catârii cu ~ øi mægarii cu ~ ).

diabet, -uri, s.n. "boalæ* ♦ de zahær**, exces de zahær în sânge" "diabet"

(niputeari * di ) zahari **, s.f.cp.: mini amu zahari/ lângoari di zahari. (eu am [boalæ de] zahær); pop.

dhiaviti (di-a-vi-ti), s.f.; reg.; ( < gr. διαβυτυσ). diabetu (di-a-betu), s.n. sg.t. (1): ari diabetu; N.

diabetic, -æ, adj. "care are diabet"

diabeticu, -ci; -câ, -ci (di-a-be-ticu, /-tici; /-ti-câ, /-ci), adj. (4a): escu diabeticu, amu zahari [tu sân§i]. (sunt diabetic, am zahær [în sânge]); N.

diacon, -i, s.m. "prima treaptæ a preo_iei"

dhyeacu, dhyea_i (dhyeacu, dhyea_i), s.m. (1): dhyeaclu-i ma ¢icu di preftulu. (diaconul este mai mic ca preotul); (S arom. este numai bis. , nu øi adm.: "diac, copist"); v a r. literaræ diacu.

diademæ, -e, s.f. "podoabæ în formæ de cununæ* ♦ "

curunâ *, s.f.: curuna cu yeamæn§â easti giuvaricolu a vâsiloa¢iloru. (cununa/ diadema cu diamante este giuvaerul/ podoaba reginelor).

diadoh, -i, s.m. "prin_ moøtenitor

diadohu, -i (di-a-dohu, /-dohi), s.m. (1): diadohlu easti hi• ilu a_elu ma marili a vâsi•elui [_i va s-yinâ dupâ elu pi scamnu/ thronu].

în Grecia" (diadohul este fiul cel mare al regelui [care va veni dupæ el pe scaun/ tron]); v a r. reg. dhiadhohu; (< gr. διαδοχοσ); N.

diagnostic, -e, s.n. "apreciere calificatæ asupra bolii unui pacient"

diagnosticu, -ci (di-ag-nos-ticu, /-ti-ci), s.n. (2): yeatrulu-• i bâgæ diagnosticlu di tihtâ. (medicul i-a pus diagnosticul de tuberculozæ); v a r. reg. dhiaynosticu; N.

diagonalæ, -e, s.f. "linie ce uneøte douæ unghiuri nealæturate"

diagonalâ (di-a-go-na-lâ, /-li), s,f, (1): linia diagonalâ leagâ doi chiuøa§ _i nu suntu unu ningâ alantu. (linia diagonalæ leagæ douæ col_uri/ unghiuri ce nu sunt alæturate); v a r. reg. dhiayonalâ; N.

diale ct, -e, s.n. "varietate geograficæ a unei limbi"

dialectu, -i (di-a-lec-tu, /-ti), s.n. (2): cathi limbâ ari ma multi dialecti. (fiecare limbæ are mai multe dialecte); v a r. dhialectu; N.

dialog, -uri, s.n. "(con)vorbire între douæ persoane"

dialogu, -uri (di-a-logu, /-lo-guri), s.n. (1): ti unu dialogu va doi oami¢i. (pentru un dialog trebuie doi oameni/ douæ persoane); �linie di dialogu (linie de dialog); v a r. dhialoyu; N.

diamant, -e, s.n. "piatra cea mai pre_ioasæ (albæ, galbenæ, albastræ)" "diamant" ∅ briliant, s.n.

dhyeamandu, -i (dhyea-man-du, /-mæn-§â), s.n. (2): neali cu dhyeamæn§â (inele cu diamante); Gr. Aut. øi: yeamandopitrâ(piatræ-diamant): yeamadopitra u ta• i geamea. (diamantul îl taie geamul/ sticla); v a r. CAV., 223, dhiamandæ, s.f.; v a r. ræsp. yeamandu.

diamantu, -i (di-a-man-tu, /-ti), s.n. (2): diamantulu easti ma-nyili-cioasa øi-ma scumpa cheatrâ. (diamantul este cea mai strælucitoare øi mai scumpæ piatræ); N.

diametru, -i, s.m. "linie care separæ cele douæ par_i ale unui cerc"

diametru, -i (di-a-me-tru, /-tri), s.m. (1): diametrulu îlu ta• i _erc• iulu pri giumitati (diametrul îl taie cercul pe jumætate); v a r.dhiametru; geom.; N.;

diaree, s.f. " 'cufoare' ♦ "

dhiarie (dhia-ri-e), s.f. sg.t. (1): ari dhiarie, cufoari, easti aspartu la stumahi. (are diaree, 'cufoare', este stricat la stomah); øi: diarie,N.

Ultimul cuvânt

399

diasporæ, s.f. "ræspândire, dispersie"

dhiaspurauâ (dhi-as-pu-ra-uâ), s.f.: Gr. Aut.: si-arâspândirâ Armâ¢i• i, suntu tu dhiaspurauâ. (s-au ræspândit aromânii, sunt în diasporæ); (< gr. διασπορα ); øi: diasporâ; N.

diatæ , s.f. "poruncæ ♦, testament ♦ "

dhyeatâ, dhe_ (dhyea-tâ, dhye_), s.f. (3): _-alasu-dhyeatâ s-mi-ngrochi Hrupiøti. (î_i las diatæ sæ mæ-ngropi la Hrupiøti); v a r.dyeatâ øi CAV., 221: diatæ.

diavol, -i, s.m. "drac ♦ , spirit ræu, satana ♦ "

dhyeavulu, -• i (dhyea-vulu, /-vu• i), s.m. (1): câ ti lo dhyeavullu! (de te-ar lua diavolul); easti un dhyeavulu/ dracu aestu omu! (este un diavol/ drac acest om!).

dibui ∅ pipæi, vb. dicasterie , s.f. (înv.) ∅ tribunal, s.n.

dictator , -i, s.m. "persoanæ cu puteri totalitare"; ∅ tiran, s.m.

dictatoru, -i (dic-ta-toru, /-tori), s.m. (1): dictatori• i Hitler, Stalin, Ceauøescu (dictatorii H., S., C); (cf. RL dictator, fr. dictateur etc.; cf. øi gr. δικτατορ); N.

dictaturæ, -i, s.f. "conducere totalitaræ" "dictaturæ" ∅ tiranie, s.f.

sindhaymâ, -i (sin-dhay-mâ, /-mi), s.f. (1): sindhayma alu Franco (dictatura lui F.); reg.

dictaturâ, -i (dic-ta-tu-râ, /-turi), s.f. (3): dictatura fascistâ/ comunistâ; (cf. RL dictaturæ, fr. dictature etc.; øi gr. δικτατορια); N.

dic_ionar, -e, s.n. "inventar de cuvinte, ordonate alfabetic" "lexicon, dic_ionar"

lexiconu, -oani (le-xi-conu, /-coa-ni [lec-si-conu]), s.n. (2):Lexiconlu alu Daniil Moscopoleanlu -1802- easti tu patru limbi: grâ_escu, armânescu, vuryârescu øi-arbiniøescu. (Lexiconul lui D. ... este în patru limbi: grecesc, aromânesc, bulgæresc øi albanez).

dic_ionaru, -i (dic-_i-o-naru, /-na-ri), s.n. (2): DIARO easti unu dic_ionaru românescu - armânescu; N.

didactic, -æ, adj. "care este destinat instruirii altora" ∅ învæ_a, instrui, vb.

didacticu, -ci; -câ, -ci (di-dac-ticu, /-tici; /-ti-câ, /-ci), adj. (4a): cær_â didactici, _i ti-nvea_â/ ti dhidhâxescu: ti limbâ, ti oami¢i, ti istorie, ti chimie etc. (cær_i didactice, ce te-nva_æ/ te instruiesc: despre limbæ, despre oameni, despre istorie, despre chimie etc.); N.

didahie, -i, s.f. "predicæ, cazanie, interpre- tarea evangheliei" ∅ instrui, vb.

dhidhahie, -i (dhi-dha-hi-e, /-hii), s.f. (6a): Codexulu Dimonieeasti unâ culea§iri di dhidhahii. (C. D. este o culegere de didahii);relig.; øi didahie, -i, N.

dietæ, -e, s.f. "regim alimentar" ∅ abstinen_æ, s.f. ∅ pæresimi, s.pl.

dhietâ, -i (dhi-e-tâ, /-ti), s.f. (1): _âni dhietâ greauâ ti niputeari di zahari. (_ine dietæ grea pentru boalæ de zahær/ diabet); fa_i unâ dhietâ ti slâgheari. (face o dietæ pentru slæbit); øi: dietâ, N.

Primul cuvânt

400

diferen_æ, -e, s.f. "deosebire* ♦ , diferen_æ" "diferen_æ" ∅ profit*, s.n. "diferen_æ"

ali§eari *, s.f. diferen_ie, s.f.: UC., 67: alfa cu yota sum are deferen_ie di [a]. (alfa cu iot sub el este diferen_æ de a [= a]); id., 71: ... pu_ænæ diferen_ie are de .... (... pu_inæ diferen_æ este [fa_æ] de... ); sav.

dhyeafurauâ, -æi (dhyea-fu-ra-uâ, /-ræi), s.f. (5): dhyeafurlu*-i 'profitu', dhyeafuraua-i 'diferen_â'. (~ -i 'profit', ~ -i 'diferen_æ');reg. (< gr.)

farcâ , s.f., pl. ? (1): UC., 69: m' [= ¢] are farcæ de n [= n] . (¢ se deosebeøte de n); v a r. farche; reg. (< tc.); r a r.

diferit , adj./ adv. ∅ deosebit, adj. ∅ separat, adv.

dificil, adj./ adv. ∅ greu, adj./ adv.

diform ∅ slut, adj. diformitate, s.f. ∅ slu_enie, s.f.

deforma, -are, -at ∅ strica, -are, -at

difterie, s.f. ∅ cræpet, s.n.

difuza ∅ ræspândi, vb. dig, -uri , s.n. "dig; meterez" ∅ øan_, s.n. " ~ " "baraj; lac de acumulare"

prohumâ, pruhomati (pro-hu-mâ, pru-ho-ma-ti), s.f. (2): adrarâ pruhomati s-nu yinâ apili/ si si-ascundâ, tra s-tragâ tu duøma¢i.(au fæcut diguri/ metereze ca sæ nu vinæ apele/ sæ se ascundæ øi sæ tragæ în duømani); reg.

dhesi , s.f., pl.? (1); (?; cf. DDA, apud Chr. Geagea, < gr. δεσιs). benti (ben-ti), s.f., pl.? (6a): Gr. Aut.: la Sarsânlar, nâ du_eamu la benti. (la S., [jud. Durostor], ne duceam la lac).

diftong, -i, s.m. "silabæ cu douæ vocale rostite împreunæ"

diftongu, -uri (dif-ton-gu, /-guri), s.n. (1): diftongulu easti unâ silavie/ silabâ cu doauâ bo_i/ vocali. (~ este o silabæ cu douæ vocale); lingv.; N.

digera ∅ mistui, vb. digitalæ, s.f. "dege_el roøu, _â_a oii" "iarba rândunelei" " ~ "

culea_â, -e_ (cu-lea-_â, /-le_), s.f. (3): iarbâ _i-i yitrie ti inimâ. (iarbæ/ plantæ ce-i doctorie/ leac pentru inimæ); bot.

arânduriøi, -i (a-rân-du-ri-øi, /-riøi), s.f. (6a): arânduriøa-i iarba a arânduri•ei/ a lânduri•ei. (~ este iarba rândunelei); (< lat.).

hilidhru¢eauâ, -ei (hi-li-dhru-¢ea-uâ, /-¢ei), s.f. (5); id.; reg.; (< gr.).

dihanie , s.f. ∅ balaur, s.m. ∅ uriaø, s.m.

dihor, -i, s.m. "animal mamifer mic, urât mirositor"

cunavi, -æyi (6a): unâ cunavi yinea di fura pu• i. (un dihor venea de mânca pui); zool.

dimie , s.f. "postav ♦ gros de lânæ" " dimie"; ∅ aba, øiac, s.

dhimitu, -uri (dhi-mitu, /-mi-turi), s.n. sg.t. (1): _asi dhimitu. (_ese dimie); v a r. adhimtu, -uri; (cuvântul drom./ arom. < gr. διµιτον).

bulubo_â, ~ (bu-lu-bo-_â, ~ ), s.f. (9); (?; cf. DDA, s.v.).

Ultimul cuvânt

401

diminea_æ, -i, s.f., adv. "începutul zilei" "diminea_a" "mâine-/ieri-diminea_æ" "de diminea_æ" "bunæ diminea_a!" "devreme, diminea_a" ∅ zori, s.

diminea_â, -e_ (di-mi-nea-_â, /-ne_), s.f. (3), adv./ loc. adv.: → s.: _i diminea_â muøatâ! (ce diminea_æ frumoasæ!); → adv.: nu øtii diminea_a _i ti-aøteaptâ seara! (nu øtii diminea_a ce te-aøteaptæ seara!); mâni diminea_â (mâine-diminea_æ); → loc. adv.: di (cu) diminea_â : cari si scoalâ di diminea_â diparti agiun§i; DAN., 164:se te scoli de cu dimnea_æ [în scrierea DIARO: s-ti sco• i di cu dimnea_â); � e x p r.: bun'-dimnea_a!; si scoalâ cu gâ• i¢ili/ cu noaptea-n capu/ nidatâ §uua (se scoalæ cu gæinile/ cu noaptea-n cap/ nu cræpase de ziuæ); mâcarea di diminea_â-i ca-nsurarea tu tinirea_â. (mâncarea de diminea_æ e ca-nsuratul în tinere_e); v a r. ræsp. dimnea_â/ dimnea_a. (< lat.).

"(de/într-o) diminea_æ" "ieri/mâine diminea_æ"

tahina (ta-hi-na), adv., loc. adv.: vini tahina/ di tahina/ unâ tahina. (a venit diminea_æ/ de diminea_æ/ într-o diminea_æ); aieri/aseara tahina (ieri-diminea_æ); va _â dau... unu di-a_e• i di tahina! (am sæ-_i dau unul din acela de diminea_æ [= cæcat]!), vulg.; reg. (< gr.); øi:

∅ cæcat, s.m. (unâ) tahinimâ, id.; reg. diminua ∅ micøora, vb. ∅ scædea, împu_ina, vb.

dimprejur, adv. ∅ împrejur, adv.

din, prep. "din" (local); ∅ de*, prep. "din" (origine, provenien_æ) "din" (cauzæ) "din" (materie) "din" (mæsuræ progresivæ) "din/ dintre" "din" (aproape aceleaøi valori cu ale lui di): (local) (temporal) (indirect)

di*, prep.: easti/ vini di Paris. (este/ a venit din P.); � easti faptâ di mumâ lân§itâ. (este fæcutæ [= næscutæ] din mamæ bolnavæ); di oulu hertu pu• iu va s-iasâ? (din oul fiert pui are sæ iasæ?); � muri di nimutritâ. (a murit din lipsæ de îngrijire); � mâcari faptâ di ur§â_i. (mâncare fæcutæ din urzici); � di noapti, §uuâ fa_i aestu omu [=lucrea§â multu]! (din noapte, zi face omul æsta [= lucreazæ mult]!); � di bunu, ma bunu s-fea_i caølu stânda.(din bunæ, mai bunæ s-a fæcut brânza stând); � unlu di fra_ muri tu polimu. (unul din/ dintre fra_i a murit în ræzboi); � e x p r.: întribæ di omu-omu øi-agiumsi la pâlati. (a întrebat din om în om øi a ajuns la palat); � e x p r.: di anu-anu scadi. (din an în an scade [= cu fiecare an]) .

din / di-tru/ di-tu, prep./ prep. cp.: _i zboarâ scoati din/ di-tu gurâ! (ce cuvinte scoate din guræ!); iøi din casâ/ di-tu udæ. (a ieøit din casæ/ din odaie); iøi din/ di-tu pâduri (a ieøit din pædure); iøi di-tu unâ pâduri. (a ieøit dintr-o pædure); DAN., 118: luplu... , vulpea cændu esu de tru cuibu... (lupul... vulpea, când ies din cuib); î¢i iøi dipu di minti/ di-tru minti. (mi-a ieøit de tot din minte); fu§i di-tru oc• i-¢i! (fugi din ochii mei!); � lu øtiu di-tu tinirea_â. (îl øtiu din tinere_e); � deadi din capu. (a dat din cap).

dinadins ∅ anume, adv. dinafaræ ∅ afaræ, adv. dinainte, adv. "care este în fa_æ"

(di ) di-nâinti (di di-nâ-in-ti), loc. adv.: birbeclu di di-nâinti easti øc• iopu. (berbecul dinainte/ din fa_æ este schiop); v a r. ræsp. di-ninti.

dinaintea, prep. "din fa_a"

(di ) di-nâintea (di di-nâ-in-tea), loc. prep. (+ G): birbeclu di di-nâintea a oiloru easti auøu. (berbecul dinaintea/ din fa_a oilor este bætrân); v a r. ræsp. di di-nintea.

Primul cuvânt

402

dinapoi, adv. "din spate/ urmæ" "cur* ♦ "

(di ) di-nâpoi (di di-nâpoi), loc. adv.: yinea (di) di-nâpoi. (venea dinapoi); omlu di di-nâpoi. (omul dinapoi/ din urmæ/ din spate); � e x p r.: Gr. Aut.: mi doari a_elu di di-nâpoi! (mæ doare cel dinapoi [= curul*]), eufem., vulg.

dinapoia, prep. "în/din spatele/ în/din urma"

(di ) di-nâpoia (di di-nâ-po-ia), loc. prep.: picurarlu imnâ di-nâpoia a oiloru. (ciobanul umblæ dinapoia/ în spatele/ în urma oilor); a_elu di di-nâpoia a nu¢iloru easti frati-¢iu. (cel dinapoia nunilor este frate-miu).

dinæuntru, adv. "dintr-un interior" "de dinæuntru" ∅ înæuntru, adv.

(di ) di-nuntru , loc. adv.: lu scoøu di-nuntru, di-tu guvâ. (l-am scos dinæuntru, din gauræ); CAR., Stih., Di nuntru øi-di nafoarâ (din næuntru øi din afaræ); •ea-u/ aca_-u di di-nuntru câtrâ nafoarâ. (ia-o/ apuc-o de dinæuntru spre afaræ).

dincoace, adv. "din partea aceasta" "dincoace de" ∅ încoace, adv.

(di- )ncoa [din-coa], adv.: yinea di-ncoa, di-tu aestâ parti. (venea dincoace, din partea asta).

(di- )ncoa di , loc. prep.: vini di-ncoa di bisearicâ. (a venit de dincoace de bisericæ).

dincolo, adv. ∅ încolo, adv.

dincotro, adv. ∅ încotro, adv.

di câtrâ iu? , loc. adv. interog.: di câtrâ iu yi¢i? (dincotro vii?).

dindæræt ∅ dinapoi, adv. dinspre, prep.; ∅ de, prep.

di*, prep.: yinea di Veryea. (venea de la/ dinspre Veria).

dintâi, adj. invar. ∅ întâi, -a, num. ord.

dinte, -i, s.m. "os mic (coroanæ de ~ ) în cavitatea bucalæ, la vertebrate" "dinte de lapte" "dinte cariat" "din_i de pieptene" "a sta culcat pe burtæ" "a fi ghiftuit" ∅ mæsea, canin, s. ∅ din_os, adj. "din_iøori" (în limbajul copiilor)

dinti, -_â (din-ti, /-_â), s.m. (4): mi doari unu dinti. (mæ doare un dinte); ficiuriclu scoasi din_â. (copilaøul a scos din_i); a ¢icâ•ei • i-iøirâ din_â• i di lapti/ î• i deadi unu dinti. (celei mici i-au ieøit din_ii de lapte/ i-a dat un dinte); dinti cufchiu (dinte cariat); � din_â di cheapti¢i, ti chiptinari peri• i/ lâna (din_i de piepteni, de pieptænat pærul/ lâna); � e x p r.: bagâ-ti pi din_â, macâ ti doari pântica. (culcæ-te pe burtæ, dacæ te doare pântecele/ burta); � CAR., Stih., 38: • i si umplurâ din_â• i di pâni. (i s-au umplut din_ii de pâine [= e ghiftuit]); � din_â s-nu-aveai, lapti vrea s-mâcai! (dacæ nu aveai din_i, lapte ai fi mâncat [= nu carne!; øi fig.]); lu-aflarâ cu din_â• i însusu. (l-au gæsit cu din_ii sus/ mort); � la nâscân_â ta• i din_â• i, la al_â ta• i limba. (la unii taie din_ii, la al_ii taie limba); �î• i tricu tu_ pri-tu dinti. (i-a trecut pe to_i prin dinte [= i-a ucis/ mâncat]).

don_â (don-_â), s.m.pl., Gr. Aut.: ti doru don_â• i, scumpulu ali mami? (te dor din_iøorii, scumpul mamei?); hip.; reg.; (< gr.).

dintre, prep. "din dintre"; ∅ di*, prep. "dintre" ∅ din, prep.

di*, prep.: eara ma muøata di tuti. (era cea mai frumoasæ dintre toate); doi di fra_ suntu mor_â. (doi din/ dintre fra_i sunt mor_i).

întrâ (în-trâ)/ di-ntrâ (din-trâ), prep./ loc. prep. (+ s. pl.): easti ma scumpa-ntrâ tuti. (este cea mai scumpæ dintre toate); VR., 95: zboarâli umplurâ lîhtarea [= lâhtara] dintrâ noi. (cuvintele au umplut spaima dintre noi); fu§i di-ntr-ocli-¢i! (fugi dintre ochii mei!).

Ultimul cuvânt

403

"dintre" ∅ mijloc, s. "dintre" ∅ mijloc, s.

di-anamisa (di-a-na-mi-sa [dia-]), loc. prep.: UC., 99: A_elu _i scoase Israil de namisa diø• i. (cel ce l-a scos pe Israel dintre ei/ dânøii); • i-lu furæ ficiuriclu di-anamisa di e• i. (i l-a furat copilaøul dintre ei).

di mesi di (di me-si di) loc. prep.: IORG., St.: Perlu-a meu ahît di lungu/ Cît calea di mesi di noi. (pærul meu atât de lung/ cât calea dintre noi); FN ; (?).

dintru, prep. ∅ din, prep.

din_at, -æ, adj. "cu col_uri, ciupit* ♦ " ∅ [din_os], adj.

chipuratu *, adj.: yioarâ chipuratâ (viorea din_atæ); tanteli chipurati (dantele din_ate/ cu col_uri).

[din_os, -æ ], adj. "care are din_i mari/ ieøi_i în afaræ"; "din_at ♦ "

din_âlosu, -oøi; -oasâ, -oasi (din-_â-losu, /-loøi; /-loa-sâ, /-si), adj. (4a): Gr. Aut.: feata-i multu din_âloasâ. (fata-i foarte 'din_oasæ']; frân§â din_âloasi di arinu (frunze din_ate de arin"; (neat. DDA).

diocezæ ∅ eparhie, s.f. diplomat, -æ, s.m.f., adj. "care lucreazæ în diploma_ie" "care a primit o diplomæ de calificare" "abil, øiret ♦ "

diplomatu, -_; -tâ, -ti (di-plo-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1), adj. (4a): ∅ s.: easti diplomatu, lucrea§â la Ambasada greacâ di Viena. (este diplomat, lucreazæ la A. g. din V.); → adj.:u lo diploma di yeatru, easti yeatru diplomatu tora. (a luat-o diploma de doctor, este doctor diplomat acum); � e x p r.: easti multu diplomatâ Sultana, øtie s-li øu_â! (este foarte diplomatæ S., øtie sæ le întoarcæ!); N.

diploma_ie, -i, s.f. "activitatea unui diplomat/ delegat oficial al unei _æri" "abilitate, ømecherie ♦ "

diploma_ie, -i (di-plo-ma-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): ficiorlu intræ tu diploma_ie. (bæiatul a intrat în diploma_ie); � u lo cu diploma_ie, tu-aesti nu-lu trea_i vârnu! (a luat-o cu diploma_ie, în astea nu-l întrece nimeni!); N. (cf. RL diploma_ie).

diplomæ, -e, s.f. "act, titlu, care atestæ o pregætire profesionalæ"

diplomâ, -i (di-plo-mâ, /-mi), s.f. (1): diplomâ di avocatu/ di yeatru/ di profesoru; v a r. reg. dhiplumâ; N.

direct ∅ drept, adj., adv. director, -e, s.m.f. "persoanæ care conduce o institu_ie/ întreprindere"

directoru, -ori; -oari, ~ (di-rec-tor, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1, 9), adj. (4a): directoru di teatru/ directoarea a teatrului; N.

dirija, vb. "a conduce un cor, o orchestræ"

ducu *, vb.: cari-lu du_i corlu, oami¢i• i _i cântâ? (cine-l conduce corul, oamenii care cântæ?).

dirije§u, -ari, -ai, -atâ (di-ri-je§u, /-ja-ri, /-jai, /-ja-tâ), vb. (1b) "a dirija" i/t: George Enescu (u-)ari dirijatâ a¢i di §âli (orchestra di) la

Ateneulu Românu di Bucureøti; N.

Primul cuvânt

404

disc, -uri, s.n. "placæ* ♦ rotundæ, înregistratæ cu muzicæ etc."; "disc?" "tavæ de servit, tablá " "disc greu, de metal" "disc înregistrat"

ploaci *, s.f.: Toma u spusi multu muøatu 'Dimândarea... ' alu Belimace, pi ploaci. (Toma a spus-o/ recitat-o foarte frumos D. lui B., pe disc).

chirseni, -¢i (chir-se-ni, /-se¢i), s.f. (6a): apud DDA, s.v.: luna aræsærea... ca næ kirsene di amalamæ (luna ræsærea ca un disc (?) de aur; în transpunerea DDA).

dhiscu, -uri (dhis-cu, /-curi), s.n. (1): Gr. Aut.: chirnisescu ylicolu cu dhiscu di-asimi/ cu tâblælu. (servesc dulcea_a cu disc de argint/ cu tablaua/ tava); (< gr. δισκοs); reg.

discu, -uri, s.n. (1): discu greu di heru (disc greu de fier); � discu muzicalu/ di poezie; N. (cf. RL disc, fr. disque, engl. disk).

discernæmânt, s.n. "apreciere ♦ / alegere ♦ / deosebire ♦ corectæ"

dhiacrisi (dhi-a-cri-si), s.f. sg.t. (6a): nu-ari vârnâ dhiacrisi, nu øtie si-aleagâ. (nu are nici un discernæmânt, nu øtie sæ aleagæ); livr.

discerne, vb. ∅ alege, deosebi, vb.

disciplinæ, s.f. "ordine ♦ , respect pentru ordine"

disciplinâ, s.f. (1): øcoala lu-nvea_â tinirlu disciplina, ti¢ia. (øcoala îl înva_æ pe tânær disciplina, respectul); N.

discordie ∅ ceartæ ∅ mâncætorie, râcæ, s.f.

discret, -æ, adj. ∅ ruøinos, ascuns, adj.

���� e x p r.: easti tâciuni acupiritu/ oalâ acupiritâ/ nu bati tâmpâna. (este tæciune acoperit/ oala acoperitæ/ nu bate toba).

discre_ie, s.f. ∅ (pe) ascuns" ∅ picæturæ*, s.f. discuta, vb. ∅ vorbi, conversa, vb.

���� e x p r.: s-nu-¢i si-avdâ zborlu! / gura-nc• isâ! / s-nu ti øtie ni_i chicutili di casâ! (sæ nu mi se audæ vorba! [= sæ nu spui la nimeni]/ gura-nchisæ!/ sæ nu te øtie nici picæturile* de la casæ [= de la streaøinæ]).

discu_ie, -i, s.f. "ceartæ ♦ , discu_ie aprinsæ, disputæ"

sizitisi, -i (si-zi-ti-si, /-tisi), s.f. (6a): avurâ unâ mari sizitisi-n casâ, ma nu øtiu ti _i. (au avut o mare discu_ie-n casæ, dar nu øtiu de ce); v a r. FC: zitisi; (< gr. σιζη∋τισισ); reg.

disearæ ∅ desearæ, adv. dispærea, vb. "a pieri dinaintea ochilor, a muri" ∅ rupe*, topi**, vb. ∅ spulbera***, vb. ∅ pieri*, vb. ∅ fugi**, vb. ∅scæpæta***, vb.

arupu */ tuchescu **, spulbiru ***vb. r.: arupi-ti/ tuchea-ti/ spulbirâ-ti di-aoa! (rupe-te/ topeøte-te/ spulberæ-te [= dispari] de-aici!); e x p r: cumu ti-adari, aøi ti-aruchi. (cum te faci [= naøti], aøa te rupi [= dispari].

cheru */ fugu **, scapitu *** vb. i: cheri/ fu§i di ningâ mini! (piei/ fugi [= dispari] de lângæ mine!); î• i pitricui cu oc• i• i pânâ scâpitarâ.(i-am petrecut cu ochii pânæ au scæpætat [= dispærut]); � e x p r.: fu§i

Ultimul cuvânt

405

"a dispærea" "a face sæ disparæ, a ascunde* ♦ " "a dispærea"

di-ntr-oc• i-¢i! (fugi din ochii mei!); nu-i iuva, canda intræ tu locu.(parcæ a intrat în pæmânt); øi-lo oc• i• i, dusi! (øi-a luat ochii [cu el], s-a dus!)

facu nivi§utu/ facu afanu/ facu câipi/ facu defi , e x p r. vb. r: s-fea_irâ nivi§u_/ afanu/ câipi, nu-su! (s-au fæcut nevæzu_i/ au dispærut, nu-s!); fæ-ti defi, nu voi s-ti ma vedu! (fæ-te nevæzut, nu vreau sæ te mai væd!); øi: facu risiti: fæ-ti risiti! (dispari!), reg., r a r.

câipusescu */ zâcâtescu *, vb. disparu, dispâreari, dispârui, -utâ (dis-paru, dis-pâ-rea-ri, /-rui, /-ru-tâ), vb. (1a) i: î• i dispârurâ pâra§• i/ _in_i oi. (i-au dipærut banii/ cinci oi); avea dispârutâ ficirolu øi-apâru. (dispæruse bæiatul øi a apærut); DN (< dis- + paru, pâreari, pârui, pârutâ "a pærea").

dispærut, s.n.vb. "faptul de a dispærea"

dispâreari (dis-pâ-rea-ri), s.f.vb. (6a): ti dispâreari nu dispâru, ma tora di-oarâ nu-i! (de dispærut nu a dispærut, dar deocamdata nu-i!); DN, v. supra.

dispærut, -æ, adj. "care a dispærut" ∅ nevæzut*, adj. ∅ pierit, scæpætat, adj.

nivi§utu *, adj.: s-fea_i nivi§utu. (s-a fæcut nevæzut). dispârutu, -_; -tâ, -ti , adj. (4a): îlu deadirâ dispârutu, câ chiru, nu-i. (l-au dat dispærut, cæ a pierit, nu-i); DN.

dispera, -are, -at ∅ despera, -are, -at ∅ apelpisi, -ire, -it

dispersa, -are, -at ∅ împræøtia, -ere, -at ∅ ræspândi, -ire, -it

displæcea , vb. ∅ plæcea (neg.), vb.

dispozi_ie , s.f. "chef ♦ , plæcere ♦ , stare sufleteascæ bunæ" "ordin ♦ "; ∅ clin, s.m.

dispozi_ie (dis-po-zi-_i-e), s.f. (6a): nu-ari bunâ dispozi_ie astâ§.(nu are dispozi_ie bunæ astæzi); � deadi dispozi_ie chivernisea si s-facâ tadhi lucru. (a dat dispozi_ie guvernul sæ se facæ cutare lucru); N; (cf. RL).

dispre_ui, vb. ∅ desconsidera, vb. ∅ considera (neg.), vb.

dispune, vb. ∅ dori, ordona, vb.

dispus, -æ, adj. "a (nu) avea bunæ dispozi_ie ♦ " ∅ chef*, toanæ**, s.n./f. "a (nu) fi dispus"

���� e x p r.: escu cu chefi */ hiu pi buna/ hiu tu ori **/ amu bunili (sunt cu chef [= bine dispus]/ sunt pe a bunæ/ sunt în toane bune/ am [dispozi_ie] bunæ); � neg.: nu-ari chefi/ nu-i pi buna etc.

dispusu, -øi; -sâ, -si (dis-pusu, /-puøi; /-pu-sâ, /-si), adj. (4a): easti multu dispusâ ast⧠soacrâ-mea. (este foarte [bine] dispusæ soacræ-mea); N; (cf. RL).

disputa, vb. ∅ certa, discuta, vb.

disputæ , s.f. ∅ ceartæ, discu_ie

Primul cuvânt

406

distan_æ, -e, s.f. "depærtare ♦ între douæ puncte în spa_iu" "depærtare*, distan_æ" "distan_æ" " ~ "

cali *, s.f.: ari cali lungâ di Samarina pânâ-n Câsturu. (este cale lungæ/ distan_æ mare de la S. la Castoria); ari unâ oarâ cali.(este doar o oræ de drum/ distan_æ).

dipârtari *, s.f.: easti dipârtari mari pânâ la e• i. (este distan_æ mare pânæ la ei).

dhiastimâ, -i (dhi-as-ti-mâ, /-mi), s.f. (1); id.; øi pl.: dhiastimati; reg.

distan_â, -i (dis-tan-_â, -_i), s.f. (1); id.; N. (cf. RL distan_æ, fr. engl. distance).

distinc_ie , s.f. "starea de a fi deosebit ♦ ,

aumbrâ *, s.f.: Gr. Aut.: nu-i muøatâ, ma ari aumbrâ. (nu-i frumoasæ, dar are umbræ [= distinc_ie]).

ales ♦ "; "cu distinc_ie" ∅ distins, adj.

chibari/ chibârea_â , s.f. sg.t. (6/1), folosite adv.: cu chibari/ cu chibârea_â (cu distinc_ie).

distinge, vb. ∅ deosebi, alege, vb.

distins, -æ, adj. "deosebit ♦ , ales ♦ " ∅ umbros*, adj. "distins" "cu distinc_ie ♦ "

aumbrosu *, adj.: omu aumbrosu, cu-aumbrâ. (om umbros [= distins], cu umbræ [= distinc_ie]).

chibaru, -i; -â, -i (chi-baru, /-bari; /-ba-râ, /-ri), adj. (4a): auøu chibaru, mu•eari chibarâ (bætrân distins, muiere/ femeie distinsæ); foarte ræsp.; øi: chibarcu, r a r; → loc. adv.: cu chibari : li poartâ stra¢ili cu chibari. (le poartæ straiele/ hainele cu distinc_ie).

distra, vb. "a înveseli, a petrece ♦ , a-i trece/a face sæ-i treacæ timpul în mod plæcut" ∅ mira*, vb. "a face sæ treacæ ♦timpul plæcut"; ∅ oræ*, s.f. "a se distra" ∅ distrac_ie*, s.f. "a se distra" "a distra, a se distra" ∅ petrece, vb.

¢iru *, vb. t/r: u scoasi primnari feata si-u ¢irâ/ si s-¢irâ. (a scos-o la plimbare fata, s-o distreze/ sæ se distreze); paplu sta tu poartâ øi s-¢irâ cu lumea _i trea_i. (bunicul stæ în poartæ øi se distreazæ cu lumea ce trece); cathi unu s-¢ira cu _i putea la pânâyiru. (fiecare se distra cu ce putea la bâlci).

trea_i oara *, e x p r. vb.: zburâmu/ cântæmu/ giucæmu ta s-treacâ oara. (vorbim/ cântæm/ jucæm [= dansæm] ca sæ treacæ timpul)..

facu siryeani *, e x p r. vb.: bârba_• i sta la cafine øi-facu siryeani. (bærba_ii stau la cafenea øi se distreazæ); øi: siryinisescu, vb., r a r.

øuitescu/ ylindipsescu, vb. (4b) i; reg., r a r. distre§u, -ari, -ai, -atâ (dis-tre§u, /-tra-ri, /-trai, /-tra-tâ), vb. (1b)t/r: → t: distrea§â-mi cu _iva, câ hiu cripatâ. (distreazæ-mæ cu ceva, cæ sunt supæratæ); → r: mi distrai multu ghini la numtâ.(m-am distrat foarte bine la nuntæ); N; (cf. RL distra, fr. distrer).

Ultimul cuvânt

407

distrac_ie, -i, s.f. "ceea ce distreazæ/produce plæcere" "distrac_ie" ∅ mirare*, s.f.vb. "distrac_ie" (sui generis, la aromâni) " ~ " " ~ "

¢irari *, s.f.vb.: mi mutrescu la fotografii ti ¢irari, ti tri_eari oara/ chirolu . (mæ uit la fotografii pentru distrare/ distrac_ie, ca sæ treacæ vremea).

¢irâturâ, -i (¢i-râ-tu-râ, -turi), s.f. (3): em, ia, ¢irâturi ti tiniri: cântâ, gioacâ. (pæi, iatæ/ uite, distrac_ii pentru tineri: cântæ, joacæ/ danseazæ).

siri (si-ri), s.f.sg.t. (3)/ siryeani, -e¢i (sir-yea-ni, /-ye¢i), s.f. (6a): câtrâ searâ, auøi• i iesu la siri/ siryeani: mutrescu lumea _i trea_i, sta di zboru, arâdu, facu øicæi. (spre searæ, bætrânii ies la distrac_ie: privesc lumea ce trece, stau de vorbæ, fac glume).

ylinge, -ea§ (ylin-ge, / -gea§), s.m. (3). ahaincâ (a-ha-in-câ), s.f. pl. ? (1), reg., r a r.

distrare , s.f.vb. (distrat, s.n.vb.) "faptul de a (se) distra" ∅ mirare*, s.f.vb.

¢irari *, s.f.vb.: va ¢irari niheamâ ficiorlu, ta s-nu plângâ. (trebuie distrat pu_in copilul, ca sa nu plângæ); → ti ¢irari næ ¢iræmu cu _i putemu. (de distrat ne distræm cu ce putem).

"distrare, /-at" distrari (dis-tra-ri), s.f.vb. (6a): ti distrari mi distrai ghini. (de distrat

m-am distrat bine). distrat ∅ zæpæcit, adj. distribui, -ire, -it ∅ împær_i, -ire, -it

district, -e, s.n. "subdiviziune localæ, regiune ♦ " "district, regiune"

câzæ, -a§ (câ-zæ, /-za§), s.m. (3); înv. nae, næi (na-e, næi), s.f. (6a); înv. sângeacu, -uri (sân-geacu, /-uri), s.n.(1); v a r. sângeachi, /-gechi; înv.

districtu, -uri (dis-tric-tu, /-turi), s.n. (1); N. distruge , vb. "a strica* ♦ " "a distruge, a produce o catastrofæ* ♦ " ∅ dærâma, surpa, vb. ∅ rade, vb.

aspargu *, vb. t/r: u-asparsirâ hoara Arbineøi• i. (l-au distrus satul albanezii).

câtâstrâpsescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tâs-trâp-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-sitâ), vb. (4b): ploili u câtâstrâpsirâ tâtumea/ fu câtâstrufie*. (ploile l-au distrus tutunul); va-lu câtâstrâpseascâ mu•eari-sa cu luslu a •ei! (are sæ-l distrugæ nevastæ-sa cu luxul ei!).

distrugere , s.f.vb. (distrus, s.n. vb.) "faptul de a distruge" ∅ stricare*, surpare,s.f.vb. ∅ dærâmare, radere,s.f. vb.

aspâr§eari *, s.f.vb. câtâstrâpseari (câ-tâs-trâp-sea-ri), s.f.vb.: ti câtâstrâpseari nu-• i câtâstrâpsi di dipu sea_ita, ma chirurâ multu. (de distrus nu i-a distrus de tot seceta, dar au pierdut mult).

distrus, -æ, adj. "care a fost distrus" ∅ stricat*, surpat ,adj. ∅ dærâmat, ras, adj.

aspartu *, adj. câtâstrâpsitu, -_; -tâ, -ti (câ-tâs-trâp-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): grâdinâ câtâstrâpsitâ di grindinâ. (grædinæ distrusæ de grindinæ).

diurnæ, -e, s.f. "salariu ♦ pe o zi"

undâlâchi, -lâchi (un-dâ-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): COD., undælæcæ; v a r. unduluchi; înv.; r a r.

"diurnist" pirchinde, -ea§ (pir-chin-de, /-dea§), s.m. (3); v a r. pirchinde; r a r.

divan, -e, s.n. "adunare, consiliu" "canapea, pat, sofa ♦ "

divani, -æ¢i (di-va-ni, /-væ¢i), s.f. (6a): si-adunæ divanea. (s-a adunat divanul); înv.; � sta arucutitâ/ teasâ pi divani. (stæ rostogolitæ/ întinsæ pe divan), SN.

Primul cuvânt

408

divin, adj. ∅ dumnezeiesc, adj.

divinitate, s.f. ∅ dumnezeire, s.f.

divor_, s.n. ∅ despær_ire, s.f.

divor_a, -are, at ∅ læsa, -are, -at ∅ despær_i, -ire, -it ∅ desface, vb.

dizenterie , s.f. "diaree ♦ cu sânge,

cufoari cu sân§i (diaree cu sânge). sindirie (sin-di-ri-e), s.f.sg.t. (6): Gr. Aut.: ari sindirie feata, iasi

'cufoare' ♦ "

maøi cu sân§i. (are dizenterie fata, iese numai cu sânge);pop, FC;

( < gr. δισεντερια). "boalæ la vite, scurgere purulentæ"

culeani_â (cu-lea-ni-_â), s.f. (1): Gr. Aut.: s-ti-adunâ culeani_a! (lua-te-ar boala!); v a r. PAP., Lit., 318: culean§â; (?; acelaøi cuvânt, cu sincopæ øi sonorizare specificæ la pindeni?; neclar).

dizolva, -are, -at ∅ topi, -ire, -it

do , s.m. "nota/sunetul 1 din gama muzicalæ"

do , s.m. invar.: do easti-ntâ¢ea notâ di-tu scara/ gama muzicalâ.(do este întâia notæ din scara/ gama muzicalæ); muz.; N.

doagæ, -e, s.f. "cergæ ♦ " "doagæ de butoi"

doagâ, do§i (doa-gâ, do§i), s.f. (3a): 'doagâ'-i zboru latinescu.('doagæ'-i cuvânt latinesc); Armâ¢i• i si-nvâlescu cu do§i groasi di lânâ. (aromânii se-nvelesc cu ~ groase de lânæ); � pl. doa§i : si-aru§inarâ doa§ili di buti. (s-au ruginit doagele de la butie/ butoi).

doamnæ, -e, s.f. "femeie" (polit.) "profesoaræ, învæ_ætoare" "stæpânæ (a casei etc.)" "nevastæ, so_ie" "Sf. Maria" "ca o doamnæ (distinsæ)" "doamnæ!"

doamnâ, -i (doam-nâ, /-ni), s.f. (1): doamna di ningâ Maria easti yeatrina. (doamna de lângæ M. este doctori_a); � va ti spunu la Doamna. (am sæ te spun la D. [ învæ_ætoarea/ profesoara]); �doamna a casi•ei / a mâyâzii•ei nu eara, maøi domnulu eara.(doamna/ stæpâna casei/ a magazinului nu era [acolo], numai domnul era); � aøi lu-nvi_æ doamnâ-sa. (aøa la-nvæ_at/ obiønuit nevastæ-sa); � CAR., Litgh., 35, II: adu_em la tini ca do[a]mna anostræ _i eøti. (aducem la tine/ _ie, ca Doamna a noastræ ce eøti); Stâ-Mâria, Doamna a noastrâ. (Sf. Maria, Doamna/ stæpâna noastræ); → val. adj. ca doamnâ : eara-nviscutâ ca doamnâ. (era îmbræcatæ ca o doamnæ); → apel.: doamnæ, §â-¢i iu yini bisearica? (doamnæ, spune-mi unde-i biserica?); Doamna Carataøu, yini_ pânâ la noi! (Doamna C., veni_i pânæ la noi!).

"doamnæ turcoaicæ" "frumoasæ" "doamnæ!"

chirauâ, -li (chi-ra-uâ, /-li), s.f. (4): unâ chirauâ turcalâ (o doamnæ turcoaicæ); � feata-i ca chirauâ. (fata-i frumoasæ ca o doamnæ [turcoaicæ]); alb-aroøi ca chirauâ. (albæ roøie ca o doamnæ [turcoaicæ]); � ah, lea chirauæ, ia stæi niheamâ! (ah, frumoaso, ia stai pu_in!).

chiræ (chi-ræ), s.f. invar., apel.: chiræ Sultanæ, chiræ prifteasæ! (doamnæ Sultana, doamnæ preoteasæ!).

doamne! ∅ domn, s.m. ∅ Dumnezeu, s.m.

Ultimul cuvânt

409

doar/ doar cæ, ∅ numai (cæ), adv./loc.prep.

ghioa/ ghioae/ ghioia/ ghioam, forme nefixate; reg.; r a r.

dobitoc, -æ, s.m.f., adj. ∅ animal, vitæ, s.n./f. ∅ prost, adj.

dobândæ, -i, s.f. "sumæ de bani perceputâ la împrumuturi"

tocu, -uri (tocu, to-curi), s.n. (1): toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ/ înghite capitalul); da/ •ea pâra§ cu tocu. (dæ/ ia bani cu dobândæ).

"a da cu dobândæ" "profit, câøtig* ♦ " "dobândæ" ∅ interes*, s.n.

tuchisescu, -iri, -ii, -itâ (tu-chi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: î• i tuchiseaøti pâra§• i, nu-• i _âni-n casâ. (îi dæ cu dobândæ banii, nu-i _ine-n casæ).

dhyeafuru *, s.n.: dau pâra§ cu dhyeafuru. (dau bani cu profit). interesu *, s.n.: la bancâ, intereslu creaøti di anu anu. (la bancæ dobânda creøte an de an); N; (cf. S din fr., engl.).

dobândi ∅ câøtiga, vb. doborî, -âre, -ât ∅ dærâma, -are, -at ∅ surpa, -are, -at

docil, -æ, adj. ∅ ascultætor, blând, adj. ∅ bun, cuminte, adj.

doctor, -i, s.m. "medic/persoanæ calificatæ care vindecæ bolnavii" "medic, doctor" "doctor, medic" "doctor în øtiin_e, arte"

yeatru, -i (yea-tru, /-tri), s.m. (1): mi ducu la yeatru s-mi vindicâ di niputeari. (mæ duc la doctor sa mæ vindece de boalæ); easti yeatru di oc• i/ di stumahi/ di din_â. (este doctor de ochi/ de stomac/ de din_i).

iichimu, -¢i (i-i-chimu, /-chi¢i), s.m. (1): CAR., Litgh., 41, VII,: [tata domnu Athanasie... ] iikim a læn§islor [ în scrierea DIARO: tatæ doamne Athanasie... iichimu a lân§i_loru] (tatæ doamne [= Sf. Pærinte Athanasie] doctor al bolnavilor); înv./ reg.

doctoru, -i (doc-toru, /-tori), s.m. (1); id.; doctorlu-i yeatru. (doctorul e medic); � easti doctoru tu arti/ tu filologie/ tu istorie/ tu biologie; a b r. dr; N.

doctorat, -e, s.n. "stagiu de calificare øtiin_ificæ pentru ob_inerea unui titlu"

doctoratu, -i (doc-to-ratu, /-ra-ti), s.n. (2): øi-lu deadi doctoratlu tu filologie. (øi-a dat doctoratul în filologie); (cf. RL, fr.); N.

doctorici, vb. "a (se) îngriji de o boalæ"

yitrisescu, -iri, -ii, -itâ (yi-tri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b)t/r: u yitrisescu [feata] / mi yitrisescu [mini]. (o doftoricesc [pe fatæ]/ mæ doftoricesc [pe mine]); reg.

doctorie, -i, s.f. "leac ♦ , produs care vindecæ' "ræu, færæ leac (de ræutate)" "remediu, solu_ie"

yitrie, -i (yi-tri-e, /-trii), s.f. (6a): •ea/ bea/ îng• iti multi yitrii (ia/ bea/ înghite multe doctorii); nu-ari yitrie ti-aestâ lângoari. (nu existæ leac pentru aceastæ boalæ); � nu-ari yitrie aestâ featâ [= easti multu di multu arauâ]! (nu are leac fata asta [= este mult prea rea]!); va si-u af• i yitria. (trebuie sæ gæseøti leacul/ remediul/ solu_ia).

Primul cuvânt

410

doctori_æ, -e, s.f. "femeie medic"

yeatrisâ, -i (yea-tri-sâ, /-si), s.f. (1): feata s-fea_i yeatrisâ. (fata s-a fæcut doctori_æ); øi: yeatrinâ, -i.

doctori_â, -i (doc-to-ri-_â, /-_i), s.f. (1); id.; a b r. dr.; v a r. pop. ducturi_â; N.

dodæ, -e, s.f. "mamæ/ soræ mai mare/ mætuøæ ♦ " ∅ dadæ, s.f.

dodâ, -i (do-dâ, /-di), s.f. (1): la mumâ¢i/ suræri ma mæri/ teti lâ §â_ea øi-dodi [tu Vuryârie]. (la mame/ surori mai mari/ mætuøi le ziceau øi ~ [în Bulgaria]; PAP., Lit., 971: ali dodi durutu hi•u (al mamei dorit fiu; în transpunerea autorului); reg.

dodecalog, -uri, s.n. "un grup unitar de 12" (legi, adeværuri etc.) ∅ decalog, s.n.

dodecalogu, -uri (do-de-ca-logu, /-lo-guri), s.n. (1): decaloglu ari 10 nomuri/ averuri, dodecaloglu ari 12. (decalogul are zece legi/ adeværuri, dodecalogul are 12); tu CAR., Dod. ari 12 averuri ti armânami. (în CAR, Dod., sunt 12 adeværuri pentru aromânime); N.

dogar, -i, s.m. "care face butoaie/ pune doage, butnar" "butnar, dogar"

dugaru, -i (du-garu, /-gari), s.m. (1): dugarlu adarâ bu_, talari i lâ bagâ doa§ili-arupti. (dogarul face bu_i, putini sau le pune doagele rupte).

butaru, -i (bu-taru, /-tari), s.m. (1): butarlu fa_i bu_ .(butnarul face bu_i/ butoaie).

dogit, -æ, adj. "cu doagele stricate/cæzute" ∅ doagæ, s.f.

îndâcânitu, -_; -tâ, -ti (în-dâ-câ-nitu, /-ni_; /-ni-tâ, /-ti), adj. (4a): PAP, B., 52: [unâ moaøi] cu boa_ea •ei îndâcânitâ... (o babæ cu vocea ei dogitæ); (?; poate îndugânitu < doagâ "doagæ" ?).

dogmæ, -e, s.f. "tezæ fundamentalæ" (rel., pol. etc.)

dogmâ, -i (dog-mâ, /-mi), s.f. (1): dogmili di-tu religia criøtinâ(dogmele din religia creøtinæ); v a r. dhoymâ, pl. dhoymati, UC., 65: δoγmatele a pisti• i. (dogmele credin_ei), reg.; N.

dogoare, s.f. "arøi_â, cælduræ ♦ mare (de la soare, foc etc.)" "~"

dugoari (du-goa-ri), s.f. (6a): lemnulu di cupaciu da dugoari mari tu-ardeari. (lemnul de stejar dæ dogoare mare la ars); � dugoari-i nafoarâ! (dogoare-i/ arøi_æ-i afaræ!); v a r. FC dâgoari.

floyâ , s.f.; (?); reg.; (< gr.). dogori, vb. "a ræspândi dogoare" "a (se) dogori

dugurescu, -iri, -ii, -itâ (du-gu-res-cu, /-ri-ri, /-rii, /-ri-tâ), vb. (4b) i/r: → i: soarili/ soba dugureaøti. (soarele/ soba dogoreøte); → r: ah [_i ghini!], mi dugurii di câldurâ! (ah [ce bine!], m-am dogorit de

la/de cælduræ" "a-i arde inima"

cælduræ!); � fig.: foclu _i-¢i dugureaøti inima (focul ce-mi dogoreøte inima).

dogorire, s.f.vb. (dogorit, s.n.vb.) "faptul de a dogori"

dugureari (du-gu-rea-ri), s.f.vb. (6a): ti dugureari nu dugureaøti ca(ri)-øti-_i. (de dogorit nu dogoreøte cine-øtie-ce)

dogoritor, -e, adj. "care dogoreøte"

dugurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (du-gu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): soari/ focu dugurosu, §uuâ duguroasâ (soare/ foc dogoritor, zi dogoritoare); � dureari duguroasâ (durere dogoritoare).

Ultimul cuvânt

411

doi, douæ , num. card. m.f., adj. "doi (bæie_i), douæ (fete)" "(un) doi" ∅ [doiar], s.m. "a da la doi/ douæ... " "cei doi, cele douæ" ∅ amândoi, amândouæ, num., adj. col.

doi, doauâ (doi, doa-uâ), num. card. m.f., adj.: → N: doi [câ¢i] aurlâ. (doi [câini] urlæ); doauâ [câ_ali] au câ_âluøi. (douæ [cæ_ele] au cæ_eluøi); easti [oara] doauâ. (este [ora] douæ); →A = N: ari doi [ficiori]/ doauâ [feati]. (are doi [feciori]/ douæ [fete]); î¢i vinirâ doauâ [cær_â] di doi. (mi-au venit douæ [cær_i] de doi); D: dedu mâcari la doi oarfâ¢i/ la doauâ ghifti. (am dat mâncare la doi særaci/ la douæ _igænci).

doi• i, doauli (doi-• i, doau-li), num. card. m.f. art. encl., adj.: → N: doauli[feati] suntu acasâ. (cele douæ [fete] sunt acasæ); → A = N: zburâi cu doi• i [fra_] øi-cu doauli [suræri]. (am vorbit cu cei doi [fra_i] øi cu cele douæ [surori]); → G-D: casa easti a doiloru [fra_]/ a doauloru suræri; lâ dedu a doiloru/ a doauloru. (casa este a celor doi

"câ_iva, câteva, vreo doi/douæ (-trei), "de douæ ori" ∅ oaræ*, s.f. "doi câte doi, douæ câte douæ" "din doi în doi, din douæ-n douæ"

[fra_i]/ a celor douæ [surori]; le-am dat celor doi/ celor douæ); v a r. ræsp. m. do• i, dauli; v a r. aøteptatæ doauâli/ a doauâloru este raræ.

îndoi, îndoauâ (în-doi, în-doa-uâ), num. ned. m.f.: scoøu îndoi pâra§/ îndoauâ liri. (am scos/ câøtigat câ_iva bani/ câteva lire); v a r. ræsp. f. îndauâ.

di doauâ ori (di doa-uâ ori), num. adv.: cântæ cucotlu di doauâ ori. (a cântat cocoøul de douæ ori); v a r. ræsp. di dauâ ori.

(doi ) câti doi, (doauâ ) câti doauâ , num. distrib. m.f.: ficiori• i s-ducu doi câti doi/ featili yinu doauâ câti doauâ. (bæie_ii se duc doi câte doi/ fetele vin douæ câte douæ); → câti doauâ doauâ li-adunæ tuti mearili. (douæ câte douæ le-a adunat/ cules toate merele); → oili s-numirâ di doauâ doauâ. (oile se numæræ din douæ-n douæ); v a r. ræsp. f. dauâ.

[doiar ], s.m. "monedæ de doi (... )" "(carte) de doi" (la cær_ile de joc) ∅ decar*, s.m.

duearu, -i (du-earu, /-eari), s.m. (1): î• i dedu unu duearu a dhicu¢earlui. (i-am dat o monedæ de doi cerøetorului).

dueari, -eri (du-ea-ri, /-eri), s.f. (6a): Gr. Aut.: î¢i vini duearea-_ea buna. (mi-a venit doiul cel bun); øi: due [du-e], art. duea [du-ea]:

_-u dedu duea-_ea buna. (_i-am dat doiul cel bun); (cf. dhicari"decar*").

doicæ, -i, s.f. "mânzare* /mânzaræ, oaie de lapte"; (cf. matrice) "alæptætoare, doicæ" ∅ mamæ, s.f. ∅ vitreg, adj. ∅ mulgætoare, s.f.

mâtricâ, -_i (mâ-tri-câ, /-_i), s.f. (1): mâtri_ili suntu oi/ mu•eri _i alâptea§â altu ¢elu/ sugaru. ('matricele' sunt oi/ muieri care alæpteazæ alt miel/ sugar).

alâptâtoari, -ori (a-lâp-tâ-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): [mu•eara/ oaea alâptâtoari] alâptâtoarea îlu su§i ¢iclu/ ¢ellu altei mumi, _i nu-ari lapti. ([muierea/ oaia alæptætoare] doica dæ sæ sugæ micului/ mielului altei mame, ce nu are lapte).

Primul cuvânt

412

doilea, doua , num. ord. m.f., adj. "al doilea, a doua (+/- s. )" "a doua zi" "cel de-al doilea, cea de-a doua" "pe din douæ" "a se îndoi ♦ de mijloc" "a doua oaræ"

doilu, doaua (doi-lu, doa-ua), num. ord. m.f., adj. art. encl.: → N:iøi doilu [elevu]/ doaua [elevâ] di-tu clasâ. (a ieøit al doilea [elev]/ a doua [elevæ] din clasæ); → A = N: zburâi cu doilu domnu/ cu doaua doamnâ di-tu aradhâ. (am vorbit cu al doilea domn/ a doua doamnæ din rând); → G-D: cartea-i a doilui [studentu]/ a doauâ•ei [studenti]; • i-u dedu a doilui câni/ a doauâ•ei câ_ali. (i-am dat-o celui de-al doilea câine/ celei de-a doua cæ_ele); (< LAT.); � e x p r.: doaua-§â/ doa-§a/ doa-za (a doua zi);

di-a-ndoilea, di-a-ndoaulea , loc. adj./ adv.: cusurinu di-a-ndoilea, cusurinâ/ mamâ di-a-ndoaulea (vær de-al doilea, varæ/ mamæ de-a doua); → loc. adv.: va-lu øu_u di-a-ndoaualea tortulu. (am sæ-l ræsucesc de-al doilea [= pe din douæ] tortul); � si-adræ di-a-ndoaulea. (s-a fæcut în douæ/ s-a îndoit de spinare); v a r. aøteptatæ di-a-ndoauâlea, r a r.

adoaura/ adoara (a-doa-u-ra/ a-doa-ra), adv.: vini adoaura/ adoara la noi ti fârinâ. (a venit a doua oaræ la noi pentru fæinæ); → loc. adv.: oili li tumsirâ di-adoaura/ di-adoara. (oile le-au tuns de-a doua oaræ); v a r. doara, dadoara (grafic).

"al doilea, a doua (+/ - s.)" dheftiru, -i; -â, -i (dhef-tiru, /-tiri; /-ti-râ, /-ri), num. ord., adj. (4a): himu dheftiri [cusuri¢i]. (suntem [veri] de-al doilea); easti dheftira mu•eari. (este a doua muiere/ nevastæ); reg. (< gr.)

doime, -i, s.f. "jumætate dintr-un întreg"; ∅ [doiar], s.m.

duimi, -¢i (du-i-mi, /-i¢i), s.f. (6a): unâ duimi easti giumitati di unu întregu. (o doime este o jumætate dintr-un întreg); a duimi•ei (al/a doimii); DN.

doinæ ∅ cântec, s.n. doisprezece, douæsprezec e, num. card., m.f., adj. "12 (m.f.)" "doiøpce/doiøpe" "douæøpce/douæøpe" "(to_i) cei doisprezece/ (toate) cele douæsprezece"

doisprâ§a_i, doauâsprâ§a_i (do i-sprâ-§a-_i, doa-uâ-sprâ-§a-_i), num. card., m.f.: → N: vinirâ doisprâ§a_i di gio¢i, stâturâ doasprâ§a_i di §âli (au venit doisprezece [ ] juni/ tineri, au stat douæsprezece [ ]zile).; → G-D: lâ dedu la doisprâ§a_i di oami¢i/ la doauâsprâ§a_i di feati mâcari. (le-am dat la doisprezece [ ] oameni/ douæsprezece [ ] fete mâncare); v a r. ræsp. dauâsprâ§a_î; v a r. FC: doispra_, dosprâ/ (m.), doauspra_, dosprâ (f.): dospra_ di gio¢i (doiøpe juni); vini oara dosprâ (a venit ora doiøpe).

doisprâ§a_i• i, doauâsprâ§a_ili (doi-sprâ-§a-_i-• i, doa-uâ-sprâ-§a-_i-li), num. card. m.f. art. encl., adj.: murirâ doisprâ§a_i• i [fra_] (au murit cei doisprezece [fra_i]); doauâsprâ§a_ili [feati] a amirælui s-mârtarâ. (cele douæsprezece [fete] ale împæratului s-au mæritat); v a r. ræsp. dauâsprâ§a_ili.

doisprezecelea, douæsprezecea, num. ord. m.f., adj. "al 12-lea/a 12-a"

doisprâ§a_ilu, doauâsprâ§a_ea (doi-sprâ-§a-_i-lu, doa-uâ-sprâ-§a-_ea), num. ord. m.f., adj.: doisprâ§a_ilu [stratiotu] easti ficiorlu a meu. ([cel de-] al doisprezecelea soldat este bæiatul meu); tu doauâsprâ§a_ea §uuâ vini acasâ. (în ziua a douæsprezecea a venit acasæ); v a r. f. ræsp. dauâsprâ§a_ea; v a r. FC:dospra_ilu, dospra_ea.

dojanæ, s.f. "ceartæ ♦ , perdaf ♦"

bâsmâtæ, -a§ (bâs-mâ-tæ, /-ta§), s.m. (3); reg., înv. zâvrachi, -æchi (zâ-vra-chi, /-vræchi), s.f. (6a): î• i trapsi unu bâsmâtæ/ unâ zâvrachi! (i-a tras un perdaf!); reg., înv.

dojeni ∅ certa, vb.

Ultimul cuvânt

413

dolar, -i, s.m. "unitate monetaræ în SUA, Canada"

dolaru, -i (do-laru, /-lari), s.m. (1): ari dolari america¢i øi canadea¢i. (existæ dolari americani øi canadieni); N; pop.: dularu.

doldora, adj., adv. "prea plin ♦ , plin de tot" ∅ cræpa*, vb. "doldora, plin, îndesat ♦ cu ceva"

dânga (dân-ga), adv.: eara dânga di mâcari, va s-dângânea*! (era doldora de mâncare, era sæ crape!); suntu dânga di pâra§! (sunt doldora de bani!); v a r. denga, dinga (nefixat).

gânâ (gâ-nâ), adv.: CAR., Stih., 20: Maøi vreri øi doruri gânâ/ nu-ncapu øi curâ, øc• ioapi,/ li pingu øi-li dirinâ-/ nvirinatili pleoapi.(doar vreri øi doruri doldora/ nu-ncap øi curæ øchioape/ le-mping øi le sfâøie-/ ntristatele pleoape); (neat. DDA; acelaøi cu gânâ ?).

doliu, -uri, s.n. "durere ♦ , jale* ♦ la moartea cuiva" "în doliu/ în negru** ♦ , de doliu"

jali *, s.f.: ari mu•eri _i u _ânu jalea tutâ bana. (sunt muieri care îl _in doliul toatæ via_a); 4 di mar_u easti §uuâ di jali ti fumea•ea a mea. (4 martie este zi de doliu pentru familia mea); � e x p r. adj.: hiu di jali (sunt în doliu/ îndoliatæ); stra¢i di jali (haine de doliu); tu læi** : easti tu læi dupâ hi• i-su. (este în [haine] negre dupæ fiu-sæu); (ambele

∅ cimber, s.n. "doliu"

e x p r. adj.: ræsp.). lipi , s.f.sg.t., lutu , s.m.sg.t., reg., r a r.

dom, -uri, s.n. "catedralæ înaltæ"

domu, -uri (domu, do-muri), s.n. (1): Domlu di Milano/ di Köln; N.

domeniu, -i, s.n. "câmp* ♦ (de activitate)" ∅ meserie, branøæ, s.f. "loc pentru iernat ♦ "

câmpu *, s.n.: tu _i câmpu lucre§? (în ce câmp/ domeniu lucrezi?). mulâlichi, -i (mu-lâ-li-chi, /-lichi), s.f. (6a); v a r . mulchi, reg., rar.

domestic, -æ, adj. "(despre animale) de pe lângæ casa omului" "blând ♦ "

imiru, -i; -â, -i (i-miru, /-miri; /-mi-râ, /-ri), adj. (4a): ari por_i imiri øi por_i ayri. (existæ porci domestici øi porci sælbatici); � unâ featâ multu imirâ. (o fatæ foarte blândæ);(< gr. ηµεροs); v a r. FC: imbru.

domestici, vb. "a (se) îmblânzi/ a deveni blând" " a se domestici" ∅ cumin_i, vb.

imire§u, -ari, -ai, -atâ (i-mi-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1b) r: COD., 59: ø' ti imireadzæ. (øi domesticeøte-te/ îmblânzeøte-te!); COD., 122b: nu po_æ s'ti imire§æ. (nu po_i sæ te îmblânzeøti); øi-omlu øi-pravda s-imirea§â. (øi omul øi animalul se domesticesc); øi: imiri(p)sescu; r a r.

domina ∅ stæpâni, vb. ∅ învinge, comanda, vb.

domiciliu, s.n. ∅ loc, casæ, s.n./f.

domino, s.n. "joc de societate"

dominâ (do-mi-nâ), s.f. invar.: agiucæmu dominâ. (jucæm domino); pop.; øi domino; N; (cf. RL domino, gr. ντοµινο).).

Primul cuvânt

414

domn, -i, s.m. "domn (distins)" "bogat" "Domnul Dumnezeu" "Doamne!" "domnule" (+ n.pr.) "domnule/ domnu'!" "domnule, efendi" "domnul meu!"

domnu, -¢i (dom-nu, /-¢i), s.m. (1): Miha easti unu domnu, înviscutu ghini, chibaru. (M. este un domn, bine îmbræcat, distins); � du_i banâ di domnu, di-avutu. (duce via_æ de domn, de bogat); � Domnulu Dumni§ælu a nostru (Domnul Dumnezeul nostru); V: Doamne, •eartâ-mi! (Doamne, iartæ-mæ!); Doamne Dumni§ale! (Doamne Dumnezeule!); øi: V domnu!: CAR., Litgh., I, 33: ¢iluia-næ domnu! (miluieøte-ne, Doamne!); � apel. domnu'(+ n.pr.): Domnu Vaøotti, stæi niheam'! (domnule Vaøotti, stai pu_in!); vruti doamni, vru_ dom¢i! (iubite doamne, iubi_i domni!).

chir' , s.m. invar. (+ n.pr.), apel.: chir' Yeanachi!, chir' Mihalachi (dom[nu]' Ianachi!, domnule Mihalache!); înv.

efendi (e-fen-di), invar., apel.: bunâ-§uua, Custachi-efendi!(bunæ-ziua, Costache efendi!); øi: efendim! (efendi al meu/ domnul meu!); øi: afindico! (domnule!); reg., r a r..

domnesc, -æ, adj. "care apar_ine unui domn" "de domn"

dumnescu, -eøti; -eascâ, -eøti (dum-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ, /-neø-ti), adj. (3a): portu dumnescu, casâ dumneascâ, stra¢i dumneøti (port domnesc, casa domneascæ/ înstæritæ, straie domneøti); banâ dumneascâ (via_æ de domn/ bunæ).

domneøte, adv. "ca un domn; boiereøte"

dumneaøti (dum-neaø-ti), adv.: si-nveaøti/ bânea§â dumneaøti. (se îmbracæ/ træieøte domneøte).

domni, vb. "a conduce o _aræ/ o împæræ_ie" "a-øi conduce singur casa" "a domni" "a træi bine, ca un domn/ ca un rege" ∅ chivernisi, vb. ∅ împæræ_i, vb.

dumnescu, -iri, -ii, -itâ (dum-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) i: tu pâlati/ tu locurili a_eali dumnea unu amiræ multu aræu. (în palat/ în locurile acelea domnea un împærat foarte ræu); � tu casâ-¢i mini dumnescu singurâ. (în casa mea eu domnesc singuræ).

vâsilipsescu, -iri, -ii, -itâ (vâ-si-lip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: vâsi•elu/ domnulu _i vâsilipsea aclo eara mintimenu. (regele/ domnul care domnea acolo era în_elept); taha tu Amirichie vâsilipsescu tu_! (cicæ în America domnesc to_i [= o duc bine]); reg.

domnie, -i, s.f. "autoritate, conducere" ∅ guvern, vb. "domnia voastræ/ dumneavostræ"

dumni• i (dum-ni-• i), s.f. (6a): sum-dumni•ea a Tur_âloru eara greu ti criøti¢i. (sub domnia turcilor era greu pentru creøtini); �UC., 95: tru i_ido locu a dumnie• [i] alui. (în orice loc al domniei lui); aclo easti dumni•ea a teruriloru. (acolo este domnia cerurilor); � dumni•ea a voastrâ di iu hi_? (domnia voastræ/ dumneavoastræ de unde sunte_i?);

[domnime ], s.f. "domni mul_i" "lume bunæ"

dumnami (dum-na-mi], s.f.sg.t. (6a): chiru dumnamea! (a pierit/ s-a dus 'domnimea'!); eara maøi dumnami la bisearicâ. (era numai 'domnime'/ lume bunæ la bisericæ).

domniøoaræ, -e, s.f. "fatæ nemæritatæ" (polit.) "domni_æ/fiicæ de domn" "domniøoaræ de onoare" ∅ suratæ*, s.f.

dumni_â, -i (dum-ni-_â, -_i), s.f. (1): dumni_æ Lenæ, cându va s-hibâ numta? (domniøoaræ L., când va fi nunta?); polit.; �domnulu avea doauâ dumni_â. (domnul avea douæ domni_e); DN.

suratâ *, s.f. domnitor ∅ domn, s.m. domni_æ ∅ domniøoaræ, s.f.

Ultimul cuvânt

415

domol ∅ apætos, adj. ∅ bleg, blând, liniøtit, adj. ∅ apus, agale, cætilin,adv. ∅ încet, uøor, adv.

domoli ∅ apune, liniøti, ∅ potoli, vb.

dona_ie ∅ dare, s.f. doni_æ ∅ cofæ, s.f. ∅ fedeleø, s.n.

dop, -uri, s.n. "bucatæ de plutæ/ cocean/ lemn de astupat sticla" "dop"

astupâtoari, -tori (as-tu-pâ-toa-ri, /-tori), s.n. (6a): bagâ astupâtoarea la bo_â! (pune astupætoarea/ dopul la sticlæ!).

stupumâ, -i (stu-pu-mâ, /-mi), s.f. (1): bagu stupuma la øuøu.(pun dopul la sticlæ); v a r. stupâmâ; reg.

dor, -uri, s.n. "dorin_æ de a (re)vedea pe cineva drag"

doru, -uri (doru, do-rur), s.n. (1): mi lo dorlu di hi• i-mea. (m-a luat/ cuprins dorul de fie-mea); ¢i-u doru di locurili a noastri. (mi-e dor de locurile noastre); nu _-u doru di pitâ cu ur§â_i? (nu _i-e dor de

"nostalgie (pentru locuri)" "dor de/poftæ de ceva" "dor, durere ♦ " "drag ♦ , dragæ!" "cu dor" "de dorul"

plæcintæ cu urzici?); � cathi omu cu dorurili-a lui. (fiecare om cu dorurile lui); � e x p r.: guvâ tu inimâ/ tu hicati, nodu tu gruma§u/ tu guøi/ tu stumahi (gauræ în inimæ/ în fica_i, nod în grumaz/ în gât/ în stomac); � a, lea, dor' ! (vai, tu, dragæ!); → loc. adv.: cu doru : picurarlu cânta cu doru. (pæstorul cânta cu dor); → loc. prep.: di dorlu : di dorlu-a sârma§lor, mâcâ moari heartâ! (de dorul sarmalelor mænâncæ moare/ varzæ acræ fiartæ!).

dori, vb. "a vrea* ♦ mult" ∅ porunci, vb.

voi *, vb.: _i vrei, _i _-va inima? (ce vrei, ce-_i doreøte inima?);multu voi s-mi ducu-n Poli! (tare doresc sæ mæ duc la C-pole!); vreamu unu cafe. (doream o cafea).

dorin_æ, s.f.; ∅ aht, s.n. ∅ vrere/iubire, pasiune, s.f.

∅ suferin_æ, poftæ, s.f. dori t ∅ vrut, iubit, adj. doritor/dornic , adj. ∅ iubitor, [durut], adj. ∅ pasionat, adj.

Primul cuvânt

416

dormi, vb. "a fi în stare de somn" "a dormi pe pat/pe jos" "a pune sæ doarma" "a mânea, a ræmâne peste noapte în altæ parte" "a-i dormi mintea" "a-i dormi norocul" "a dormi bine/buøtean" "a dormi ca pe spini/ prost" "a face nani" ∅ adormi, vb.

dormu, dur¢iri, -ii, -itâ (dor-mu, dur-¢i-ri, /-¢ii, /-¢i-tâ), vb. (4a) i:dur¢ii §a_i sâhæ_. (am dormit zece ceasuri); ari oami¢i _i dormu pi paturi, ma øi-_i dormu-n padi, pi duøecuri. (sunt oameni ce dorm pe paturi, dar sunt øi care dorm pe jos, pe saltele); � bagâ-lu s-doarmâ ¢iclu câ • i-u somnu! (pune-l pe cel mic sæ doarmæ, cæ-i e somn!); � dur¢ii la sor-mea aseara. (am dormit la sor-mea asearæ); � fig.: nu-i cu mintea aoa, doarmi/ î• i doarmi mintea.(nu-i cu mintea aici, doarme/ îi doarme mintea); ia mutrea iu-• i dur¢ea tihea! (ia te uitæ unde-i dormea norocul!); � e x p r.: øarpili nu doarmi. (øarpele nu doarme); afirea-ti di-arâulu _i doarmi! (fereøte-te de râul ce doarme!); � doarmi lemnu/ cu_uru/ canda • i-arcarâ locu di mortu. (doarme lemn/ buturugæ, buøtean/ parcæ i-au aruncat _ærânæ de [la] mort!); � dur¢ii ca pi schi¢i. (am dormit ca pe spini [= prost/ cu grijæ]); � fa_i nani ¢iclu. (face nani cel mic).

dormire, s.f.vb. (dormit, s.n.vb.) "faptul de a dormi/ somn"

dur¢eari (dur-¢ea-ri), s.f. (6a): dur¢earea easti giumitati di moarti.(dormitul este jumætate de moarte); → ti dur¢eari dur¢ii ghini. (de dormit am dormit bine).

dormit, -æ, adj. "care tocmai a dormit" ∅ nedormit*, adj.

dur¢itu, -_; -tâ, -ti (dur-¢itu, /-¢i_; /-¢i-tâ, /-ti), adj. (4a): escu dur¢itâ (sunt dormitæ [= dormeam când ai venit]); lu-aflai dur¢itu, lu sculai. (l-am aflat dormit, l-am sculat); (dur¢itu este mult folosit în aromânæ; cf. ant. nidur¢itu "nedormit* ♦ ").

dormitor, -e, s.n. "cameræ de dormit" "odaia (încælzitæ) de dormit"; ∅ sobæ, s.f.

udælu _i/ iu dur¢imu, udælu ti dur¢eari, perifr. (odaia ce [= în care] / unde dormim, camera de dormit).

sobâ *, s.f.: Gr. Aut.: iarna dur¢imu tu sobâ, câ-i udælu-ncâl§âtu. (iarna dormim în ~ , cæ-i odaia încælzitæ); înv.

dos ∅ spate, s.n. "cu curul ♦ sus" "pe dos" "de-a-ndoaselea" "pe dos"

���� e x p r.: cu curlu-nsusu . (cu curul în sus); anapudha *, adv.: tuti-¢i yinu anapudha. (toate-mi vin anapoda); turnai loclu anapudha. (am întors pæmântul pe dos); acâ_ai di cu-anapudha. (am început de-a-ndoaselea); reg., ræsp.

tirsine (tir-si-ne), adv.: î• i ni§ea tuti tirsine. (îi mergeau toate pe dos); reg., r a r.

dospi, vb. "a creøte** ♦ aluatul (prin fermenta_ie)" ∅ veni*, vb.

yini */ creaøti **, vb. unipers. i: pânea aloatlu yini/ creaøti. (pâinea/ aluatul vine/ creøte [= se dospeøte]); nu-¢i vini ninga pânea. (nu mi-a venit [= nu s-a dospit] încæ pâinea); aca_u aloatlu øi-lu alasu s-yinâ/ s-creascâ. ('prind' aluatul øi-l las sæ vinæ/ sæ creascæ); (cf. a dospi "a veni" în v. drom.).

"a învia* ♦ ∅ prinde, vb.

înyea§â *, vb. i: caølu lo si-nyea§â. (caøul/ brânza a luat/ început sæ învie[ze]/ sæ fermenteze).

dospire, s.f.vb. (dospit, s.n.vb.) "faptul de a se dospi" ∅venire*,creøtere**,s.f.vb

yineari */ criøteari **, s.f.vb.: ti yineari/ ti criøteari** va s-yinâ/ va s-creascâ, ma amânâ. (de dospit se va dospi, dar întârzie).

dospit, -æ, adj. "care s-a dospit" ∅ venit*, crescut**, adj. "fermentat ♦ ∅ înviat*, adj.

vinitu *, criscutu **, adj.: pânea-i vinitâ/ criscutâ, va bâgari ti cireapu. (pâinea-i venitæ/ crescutæ [= dospitæ], trebuie pusæ-n cuptor); � yinu vinitu. (vin dospit/ fermentat*); v a r. vi¢itu.

înyeatu *, adj.: • i-nyearâ tu pânticu vir§âturili _i mâcæ. (i-au înviat/ dospit/ fermentat în pântece verzæturile ce le-a mâncat).

dotæ ∅ zestre, s.f.

Ultimul cuvânt

417

dotat ∅ dæruit, adj. douæzeci, num. card. "20" "douæzeci ... ani" "21- m.f., 22- m.f., 28" "douæzeci de..." "21- m.f., 22- m.f., 27"

yinghi_ (yin-ghi_), num. card.: 'yinghi_' easti lat. VIGINTI (~ este lat. ~ ; cf. øi fr. vingt, it. venti); ari yinghi_ a¢i. (are douæzeci deani; cf. øi infra, arom. ari doauâ§æ_i di a¢i); unsprâyinghi_/ unâ-~, doi-sprâyinghi_/ doauâ- ~ , optusprâyinghi_ (21- m.f. , 22- m.f., 28); v a r. yiyin_.

doauâ§æ_i (doa-uâ-§æ_i), num. card.: ari doau§æ_i di a¢i. (are douæzeci de ani); doau§æ_iunu, doauâ§æ_idoauâ, doauâ§æ_iøapti (21, 21, 27; i final din -§æ_i "zeci" este marca de pl. a lui §a_i "zece", øi nu o 'conjunc_ie' de legæturæ, cum o consideræ, greøit, unii autori români); v a r. ræsp. dauâ§æ_i; (accentuarea dau§æ_i este, uneori, posibilæ).

dovadæ, -i, s.f. "semn, mærturie ♦ , carte scrisæ/scrisoare" "dovadæ" "a face dovada, a aduce mærturie* ♦ "

semnu */ carti **, s.n./ f.: s-¢i-aducâ semnu/ carti scrisâ tra si-lu pistipsescu. (sæ-mi aducæ semn/ carte scrisæ/ scrisoare/ dovadæ ca sæ-l cred).

apodhixi , ~ (a-po-dhi-xi), s.f. (9): ari/ deadi/ adusi apodhixi. (are/ a dat/ a adus dovadæ); adm.; reg.

ispati *, s.f.: va _-u facu ispati. (am sæ _i-o fac dovada); înv., reg. dovleac ∅ curcubetæ, s.f. doxæ, s.f. "slavæ ♦ "

dhoxâ (dho-xâ [dhoc-sâ]), s.f. s.g.t. (1): CAV., 237; UC., 65, 87: [Hriøte Dumni§ale], ... tra se agiun§em... tru cunoaøtirea a doxæ•i

"slavæ/ mærire _ie, Doamne!" "doxæ, minte, pricepere" "a aduce slavæ / preamæri" ∅ slævi, vb.

atæei. ([Hristoase Dumnezeule], ... ca sæ ajungem întru/ la cunoaøterea slavei tale); ræsp.: dhoxâ-_, doamne! (slavæ _ie, Doamne!); � nu-ari dhoxâ aestu omu! (n-are minte/ pricepere acest om!); SN.

dhuxusescu, -iri, -ii, -itâ (dhu-xu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: → t: si-lu dhuxusimu Domnulu Dumni§ælu a nostru. (sæ-l slævim pe Domnul Dumnezeul nostru); → r: UC., 79: Øî pre av'ilu duhu, ... _i ... se duxuseaøte deadunu cu tatælu øi cu hi• lu... (øi pe duhul sfânt, ... ce ... se slæveøte/ preamæreøte împreunæ cu tatæl øi cu fiul...).

"care este preamærit, slævit"

dhuxusitu, -_; -tâ, -ti (dhu-xu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): dhuxusitâ-_ numa, Stâ-Mârie, Doamna a noastrâ! (preamærit sæ-_i fie numele, Sfântæ-Mærie, Doamna noastræ!).

Primul cuvânt

418

drac, -i, s.m. "duh al ræului (intrat în om)" "a-l apuca/împinge dracul" "un drac de ... " "deøtept" "lua-l-ar dracu'!" "du-te la dracu'!" "a-øi prinde beleaua ♦ " "a fugi de ceva ca dracu de tæmâie... " "a scæpa de cineva" "a-i veni o idee næstruønicæ" "a-l pune dracul sæ... " "a se face frate cu dracul" "ho_" "cel cu un picior/un corn/ din vale/cræpa-i-ar numele"; "cræpatul* ♦ " ∅ demon, diavol, tartor, satana, Tartacot, s.m. ∅ cornut, øut, adj./s. "drac" (eufem.) "dræcuøor/ næzdrævan"

dracu, -_i (dracu, dra_i), s.m. (1): draclu-i hiptu tu omlu aræu. (dracul e înfipt/ vârât în omul ræu); mi pimsi draclu di mi duøu.(m-a împins dracul de m-am dus); lu-acâ_arâ dra_i• i. (l-au apucat dracii/ s-a enervat); � unu dracu di ficiuricu/ di featâ. (un drac de bæie_el/ de fatæ); Gr. Aut.: ¢iclu-i dracu di-tu guvâ! (cel mic e drac [ieøit] din gauræ! [= deøtept/ neastâmpærat]); �imprec.: câ-lu lo draclu [di-lu lo!]. (cæ l-a luat dracul [de l-a luat! = lua-l-ar dracu'!]); du-ti la dra_i! (du-te la draci!); � e x p r. Gr. Aut.: mini câtrâ e•u, øi-elu câtrâ dra_i. (eu cætre el [= cu fa_a spre el/ cu grijæ pentru el], øi el cætre draci!); ¢i-acâ_ai draclu cu elu.(mi-am prins dracul/ beleaua cu el); s-dusi la dra_i! (s-a dus la draci!); fu§i ca draclu di peru di lupu/ di thim¢eamâ(fuge ca dracul de pær de lup/ de tæmâie); ; øi-lu læ curlu d(a)raclu di elu! (øi-a spælat curul dracul de el [= am scæpat de el/ a dispærut/ a murit]!); Gr. Aut.: _i-lu futu d(a)raclu tu urec• i?!. (de ce l-a futut dracul în urechi/ ce idee næstruønicæ i-a venit?); iu-lu bâgæ draclu?! (unde l-a pus dracul?!); fæ-ti so_u cu draclu pânâ u tre_i puntea! (fæ-te prieten cu dracul pânæ o treci puntea); draclu oi nu-avea, øi-oi vindea! (dracul oi nu avea, øi/ dar oi vindea [= era ho_]!); � eufem .: a_elu cu-nu 'cioru/ cicioru (acela cu un picior); a_elu cu-nu cornu (acela cu un corn); a_elu din vali (acela din vale); si-• i creapâ numa! (sæ-i crape numele!); cripatlu (cræpatul* ♦ ); v a r. daracu.

§ar§avuli (§ar-§a-vuli), s.m. invar. eufem.: ¢i-u fricâ di §ar§avuli!(mi-e fricæ de ~ ); � easti un-§ar§avuli ficiorlu! (este un dræcuøor bæiatul!); v a r. zarzavuli; reg.

drag, -æ, adj. "iubit, vrut* ♦ " "dragæ!, dragi/ iubi_i!" ∅ scump, adj.

vrutu *, adj.: feata-¢i vrutâ, pârin_â vru_ (fata-mi dragæ, pærin_i dragi); � vrute frate!/ vruta mea sorâ! (dragæ frate/ draga mea soræ!); vru_ Armâ¢i! (dragi/ iubi_i aromâni!); cel mai ræsp. cuv. (în scrisori, în cuvântæri, e singurul utilizat).

"dragul/drag" "dragæ!"

daøu, -i; -øi, ~ (daøu, daøi, da-øi, ~ - ~ ), s.m.f. (1,9), adj. (3c): ∅s.: Gr. Aut.: muøatu ca daøu/ muøatâ ca daøi (frumos ca ~ , frumoasæ ca

"dragul/drag" ∅ har*, s.n.

~); M., VEAC, 424: daølu-a meu, daølu-ali mumâ (dragul meu/ dragul mamii); yinu, daøa-¢i! (vino, draga mea!); v a r. daøcu, -æ; øi: duøcu, -câ; reg.

aharu, -i; -â, -i (a-haru, /-hari; /-ha-râ, /-ri), adj. (4a): yinu, lea, aharæ, s-mi ve§! (vino, 'tu', dragæ, sæ mæ vezi!); aharu easti unâ øi-aharu easti altâ! ( ~ este una [= drag], øi ~ [= færæ har* ♦] este alta!).

"drag, -æ"

nasturu, -i; -â, -i (nas-turu, /-turi; /-tu-râ, /-ri), adj. (4a): yinu, nastura-¢i/ lea nasturæ, s-ti vedu! (vino, draga mea/ 'tu', dragæ, sæ te væd!); reg.

Ultimul cuvânt

419

dragoman, -i, s.m. "traducætor, translator" " ~ " "care traduce ♦ "

dragumanu, -¢i (dra-gu-manu, /-ma¢i), s.m. (1): Teli eara dragumanu în-Poli. (T. era dragoman la C-pole); reg.

tergimenu, -¢i (ter-gi-menu, /-me¢i), s.m. (1): Cota _umana earatergimenu la Tur_i. (C. _. era translator la turci); reg.

traducâtoru, -ori; -oari, ~ (tra-du-câ-toru, /-tori; /-toa-ri, /- ~ - ~ ): s.m.f. (1,9), adj. (3c): easti traducâtoru di pi grâ_eascâ pi-armâneascâ/ di-tu armâneascâ tu englezâ. (este traducætor de pe greceøte pe aromâneøte/ din aromânæ în englezæ); DN; (v. traduce, vb.).

dragoste ∅ iubire, s.f. drahmæ, -e, s.f. "unitate monetaræ a Greciei"; "bani" "sfert de drahmæ" ∅ tenchiu*, s.m.

dhrahmæ, -a§ (dhrah-mæ, /-ma§), s.m. (3): dhrahmælu câ§u multu-nghiosu. (drahma a cæzut foarte jos); � scoati mul_â dhrahama§ în-§uuâ. (scoate mul_i bani pe zi); nu-amu dhrahma§ dipu. (n-am bani deloc).

tenghiu *, s.n: ni_i unu tenghiu nu-ari. (n-are nici un sfert de drahmæ); reg.

dram, -uri , s.n. "veche unitate de mæsuræ" (în greutæ_i, nu în volum; o oca♦ = 400 dramuri) "a avea lipsæ la dramuri/ la minte/a fi prost" "a fi deøtept (= cu toate dramurile ocalei)" "færâmæ, bucæ_icæ" ∅ gram, s.n.

dhrami, dhræ¢i (dhra-mi, dhræ¢i), s.f. (6a): unu ucæ ari 400 di dhræ¢i. (o oca are 4oo de dramuri); unâ sutâ di dhræ¢i easti unu cartu/ cirecu di ucæ. (o sutæ de dramuri este un sfert de oca); �î• i lipsescu dhræ¢i. (îi lipsesc dramuri/ are lipsæ la cântar [= este prost]); nu-ari unâ dhrami di minti. (nu are un dram de minte); �Gr. Aut.: u-ari mintea 400 (patru suti), li-ari tuti dhræ¢ili di-tu ucæ. (o are mintea de 400, le are toate dramurile dintr-o oca [= e deøtept/ întreg la minte); � nu-¢i deadi, bre, unâ dhrami di caøu, cându mi duøu la stani! (nu mi-a dat bre/ mæi, un dram de brânzæ, când m-am dus la stânæ!).

dramæ, -e, s.f. "piesæ de teatru gravæ"

dramâ, -i (dra-mâ, /-mi), s.f. (1): 'Romeo øi Julieta' easti unâ dramâ di Shakespeare. (R. øi J. este o dramæ de Sh.); v a r. dhramâ, reg.; N.

dræcesc, -æ, adj. "(ca) de drac" ∅ dræcos, adj.

drâ_escu, -eøti; -eascâ, -eøti (drâ-_es-cu, /-_eø-ti; /-_eas-câ, /-_eø-ti), adj. (3a): minti drâ_eascâ (minte dræceascæ); coarni drâ_eøti (coarne dræceøti).

"dræcesc, necurat" ∅ diavolesc, adj. ∅ dræcos, adj.

drâcurescu, -eøti; -eascâ, -eøti (drâ-cu-res-cu, /-reø-ti; /-reas-câ, /-reø-ti), adj. (3a): easti lucru drâcurescu, nu-i lucru curatu. (este lucru dræcesc, nu-i lucru curat).

drapel ∅ flamuræ, s.f.. dræcie, -i, s.f. "lucru necurat" "øtrengærie, poznæ,

drâcurie, -i (drâ-cu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): aestâ-i drâcurie, nu-i lucru curatu. (asta-i o dræcie, nu-i lucru curat); � facu multi drâcurii ¢i_i• i. (fac multe dræcii/ pozne cei mici).

dræcovenie" "~, ~"

dhyeavulie, -i (dhyea-vu-li-e, /-lii), s.f. (6b); id.; reg. dhimuni• i, -i (dhi-mu-ni-• i, /-ni• i), s.f. (6a); id.; reg.

dræcoaicæ, -e, s.f. "duh al ræului (f.)" "dræcoaicæ" "istea_æ"; ∅ dræcos, adj.

drâcoa¢i, ~ (drâ-coa-¢i, ~ ), s.f. (9): drâcoa¢ea di mu•eari-sa-i multu arauâ. (dræcoaica de nevastæ-sa este foarte rea).

dracsâ, -si (drac-sâ, /-si), s.f. (1); easti unâ dracsâ! (este o dræcoaicæ); reg.

dræcos, -æ, adj. "iste_, poznaø"

drâcosu, -oøi; -oasâ, -oasi (drâ-cosu, /-coøi; /-coa-sâ, /-si), adj. (4a): ficiuricu drâcosu, _i fa_i drâcurii (bæie_el dræcos, ce face næzbâtii).

dræcovenie ∅ dræcie, s.f.

Primul cuvânt

420

dræcui, vb. "a da dracului pe cineva"

dau a d(a)raclui , perifr.: îlu dedu a d(a)raclui/ a_ilui cu-nu 'cioru' etc. (l-am dat dracului/ celui cu un picior etc.).

dræcuøor, -i, s. m. "drac mic; copil vioi"

drâc• icu, -_i (drâ-c• icu, /-c• i_i), s.m. (1): Gr. Aut.: unu drâc• icu di ficiuricu/ di fiticâ (un dræcuøor de bæie_el/ de feti_æ); dim.

drægælaø, -æ, adj. "care e drægu_"; "gustos" ∅ nostim*, adj. "drægu_el" ∅frumuøel, adj.

nostimu *, adj.: CAV., 663, numai "schmackhaft" (gustos); id., DAN., 159: ... tra se [s-] facæ nostimæ [g'ela]. (ca sæ se facæ gustoasæ [mâncarea]); Gr. Aut.: unâ featâ multu nostimâ. (o fatæ foarte dulce/ drægælaøæ); øi, Gr. Aut.: nustimaøcu, -câ(drægu_el, drægælaø): mâcarea-i nostimâ, feata-i nostimâ, ma maøi feata-i nustimaøcâ. (mâncarea-i gustoasæ, fata-i drægu_æ, dar numai fata-i drægu_icæ); dim.

drægæstos, -æ, adj. "plin de dragoste" ∅ durut, iubitor, adj.

sivdalâ, -a§; -oa¢i, ~ (siv-da-lâ, /-la§; /-loa-¢i, ~ ), adj. (3d); reg., înv.

sivdâlosu,-oøi; -oasâ, -oasi (siv-dâ-losu, /-loøi; /-loa-sâ, /-si), adj. (4a); reg.; r a r.

drægu_, adj. ∅ frumuøel, drægælaø, adj.

dræmui ∅ cântæri, vb. dreapta , s.f. "(mâna) dreaptæ" "a scrie/coase cu dreapta" "la dreapta"

îndreapta (în-dreap-ta), s.f. sg.t. (1), art., loc. adv.: → s.: mini scriu/ ta• iu/ cosu cu-ndreapta, ma ari _i scriu... cu stânga*. (eu scriu/ tai/ cos cu dreapta, dar sunt care scriu... cu stânga); → na-ndreapta , loc. adv.: u •eai ninti, øi di-apoia na-ndreapta, di-apoia na-stânga.. (o iei înainte øi apoi la dreapta, apoi la stânga); v a r. andreapta.

drege, vb. "a repara ♦ ceva stricat" "a face ordine ♦ în casæ/ a aranja casa/masa"

îndregu, îndrea§iri, îndrepøu, îndreaptâ (în-dregu, în-drea-§i-ri, în-drep-øu, în-dreap-tâ), vb. (3b) t/r: → t: si-arupsi gardulu øi lu-ndrepøu. (s-a rupt gardul øi l-am dres/ reparat); ¢i-u-ndrea§i sâpunea vi_ina. (mi-l drege sæpunul vecina); � u-ndregu casa, câ avemu oaspi_. (o aranjez casa, cæ avem oaspe_i); u-ndrepøu measa.

"a pregæti ceva/pe cineva" "a-øi aranja din_ii/pærul" "a îndrepta ♦ " "a-øi drege gustul"

(am pregætit-o/ aranjat-o masa); � • i-ndregu ficiori• i ti la bisearicâ. (îi aranjez copiii pentru la bisericæ); îndrea§i-_ perlu/ din_â• i!(aranjeazæ-_i pærul/ din_ii!); � Dumni§æ s-li-ndreagâ tuti!(Dumnezeu sæ le îndrepte/ aranjeze pe toate); Gr. Aut.: si-¢i-ndregu niheamâ gura

"a se îndrepta ♦ situa_ia" "a se potrivi" "a i se aranja treburile" "a se aranja (tinerii)" "a se pune pe picioare (dupæ boalæ)"

cu unâ bumboanâ! (sæ-mi dreg pu_in gura/ gustul cu o bomboanæ!);

→ r: nu si-ndrea§i frân§â cu frân§â. (nu se potriveøte foaie cu foaie [la covor, preøuri etc.]); nu • i si-ndregu lucrili. (nu i se aranjeazæ/ potrivesc lucrurile); va si si-ndreagâ pânâ ma nâpoi øi-ficiorlu-lâ. (are sæ se aranjeze pânæ la urmæ øi feciorul lor); �si-ndreapsi tata/ s-fea_i ghini. (s-a dres tata/ s-a fæcut bine/ aratæ bine).

dregere, s.f.vb. (dres, s.n.vb.) "faptul de a fi dres/reparat/ aranjat/ (pre)gætit"

îndri§eari (în-dri-§ea-ri), s.f.vb. (6a): em, øi-ahâtâ-ndri§eari, tutâ §uua tu yilie! (ei øi atâta gætire/ gætit, toatæ ziua în oglindæ!); ∅va-ndri§eari cicrica, i-aspartâ. (trebuie dres/ reparat rodanul, e stricat); va-ndri§eari measa. (trebuie aranjatæ masa); ti-ndri§eari si-ndreapsirâ ghini lucrili. (de dres s-au dres/ îndreptat bine lucrurile).

Ultimul cuvânt

421

drept, -uri, s.n. "privilegiu recunoscut prin tradi_ie/în mod legal" "dreptul (piciorul drept)" "drept civil" "øtiin_ele juridice"

îndreptu, -uri (în-drep-tu, /-turi), s.n./m. (1,1): s.n.: easti-ndreptulu a lui. (este dreptul lui); ai îndreptulu si zburæøti. (ai dreptul sæ vorbeøti); ∅ s.m. art.sg.t.: calcâ cu-ndreptulu, tra s-_â neagâ ghini! (calcæ cu dreptul, ca sæ-_i meargæ bine!); mi doari-ndreptulu [= ciciorlu-a_elu îndreptulu]. (mæ doare dreptul [= piciorul drept]).

dreptu, -uri, s.n.: drepturili a omlui (drepturile omului); Armâ¢i• i au drepturili a loru tu statili balcanici. (aromânii au drepturile lor în statele balcanice); � studia§â dreptulu. (studiazæ dreptul); jur.; D/S N.

drept, -æ, adj. "care este/merge drept" "dreapta (mâna/aripa)" "drept, integru, cinstit" "calea cea dreaptæ" "neted, drept; tras ♦ " "drept" ∅ dres, adj.

îndreptu, -_â; îndreaptâ, -ti (în-drep-tu, /-drep-_â; în-dreap-tâ, /-ti), adj. (4a): mâna-ndreaptâ (mâna dreaptæ); � omu-ndreptu, ti¢isitu (om drept, cinstit); � nu imnâ pi-ndreapta cali. (nu umblæ pe calea cea dreaptæ/ cucernicæ, adeværatæ); � loclu easti-ndreptu/ padea-i îndreaptâ (locul este drept/ øesu-i drept); � u-ari narea-ndreaptâ/ traptâ. (îl are nasul drept/ tras).

driptaticu, -_i; -câ, -_i (drip-ta-ticu, /-ti_i; /-ti-câ, /-_i), adj. (4a): COD., 21: s' • i-aducæ pri cale driptaticæ. (sæ-i aducæ pe cale dreaptæ); COD., 42: driptaticu giude_lu (drept [e] giude_ul/ judecata); (presupun cæ este tot un îndriptaticu: este o transcriere diferitæ a gr. ντ- prin d- în loc de nd- ).

drept, adv./loc. prep. "(drept/direct) înainte" "adeværat" "drept la" "drept (este) cæ... "

îndreptu (în-drep-tu), adv./ loc. prep.: loa_-u-ndreptu øi-va s-iøi_ tu calea mari. (lua_i-o drept øi ve_i ieøi în calea/ drumul mare); �s-_â §âcu-ndreptu: nu hiu mârtatâ. (sæ-_i zic drept: nu sunt mæritatæ); ∅ loc. prep.: îndreptu la : trapsimu-ndreptu la hotelu. (am tras drept la hotel); loc. adv.: îndreptu (easti) câ : îndreptu easti câ, di la profesori• i a mei, învi_ai multu. (drept este cæ, de la profesorii mei, am învæ_at mult).

drept, prep. "ca... , în loc de... ,

trâ*/ ti* , prep.: mi trea_i trâ/ ti glaru. (mæ trece/ consideræ drept prost); mi •ea ti vârnâ liøoarâ. (mæ crede drept vreuna uøoaræ [la min-

drept cine/ drept ce" te]); mi-ari ti pu_â di •epuru. (mæ ia drept pu_æ de iepure [= drept un nimic!]).

dreptaci, -e, adj. "care scrie/taie/coase cu mâna dreaptæ"

îndriptaciu, -ci; -ci, - ~ (în-drip-taciu,, /-taci; /-ta-ci, /- ~ -ci), adj. (3c): mini escu-ndriptaci, mama eara stângaci. (eu sunt dreptace, mama era stângace); øi: driptacicu, -câ.

dreptate, s.f. "principiu care respectæ drepturile omului" "dreptate" ∅ drept, adv.

îndriptati (în-drip-ta-ti), s.f. sg.t. (6a): îndriptatea-i di partea a mea. (dreptatea-i de partea mea); s-vâ spunu-ndriptatea, a_ea _i easti! (sæ væ spun dreptatea/ aceea care este!); ai îndriptati! (ai dreptate).

îndreptu (în-drep-tu), s.n. sg.t. (1): BEZA, 562: S-mindui cæ, poate, mu•eari-sa avea îndreptu. (s-a gândit cæ, poate, nevastæ-sa avea dreptate).

dreptunghi ∅ tetragon, s.n.

dreptunghiular , adj. ∅ tetragonal, adj.

Primul cuvânt

422

dres , adj. "care a fost dres/ "(pre)gætit, aranjat, în ordine"; ∅ drept*, adj.

îndreptu *, adj.: gardulu easti-ndreptu, lu-ndreapsi limnarlu. (gardul este reparat, l-a dres/ reparat lemnarul); niveasta-i îndreaptâ, adratâ ti numtâ. (mireasa e gætitæ, fæcutæ pentru nuntæ); measâ-ndreaptâ (masæ aranjatæ); tuti suntu-ndreapti.(toate sunt aranjate/ în ordine).

dril, -uri, s.n. "_esæturæ groasæ de bumbac (pentru haine)"

ari_inâ, -¢i (a-ri-_i-nâ, /-_i¢i), s.f. (3): stra¢i di ari_inâ (straie/ haine de dril).

droaie ∅ buluc, s.n. ∅ calabalâc, ceatæ, s.f. ∅ græmadæ, mul_ime, s.f.

drob, -uri, s.n. "plæcintæ de mæruntaie*♦ " "frigæruie* ♦ numitæ 'cucuruz' ** "

pitâ di •eanomati * (plæcintæ de mæruntaie). cucuru§u *, s.n.: di minu_æ•ili di ¢elu, la noi s-fa_i øi-ast⧠tutâ §uua cucuru§u. (din mæruntaie de miel, la noi se face øi azi mereu 'cucuruz'** [= o frigæruie mare]).

drog, -uri, s.n. "narcotic, stupefiant" ∅ afion, haøiø, opiu, s.n.

drogu, -uri (drogu, dro-guri), s.n. (1): afiona, haøiølu, opiumlu øi-alti pulbiri scoasi di ierghi suntu droguri. (afionul, haøiøul, opiul øi alte pulberi scoase din ierburi sunt droguri); N.

drojdie ∅ aluat, s.n. ∅ maia, s.f. ∅ cominæ, præøtinæ, s. f. ∅ rachiu, s.n.

dromader ∅ cæmilæ, s.f. dropicæ, s.f. "apæ în _esuturi/la ficat)"

îndropicâ (în-dro-pi-câ), s.f. sg.t. (1): ari-ndropicâ, lângoari a hicatlui, _i si-umpli di apâ. (are dropicæ, boalæ a ficatului, ce se umple de apæ); med. (< gr. υδρωπικια).

dropie, -i, s.f. "pasære mare, sælbaticæ"

ceam¢i, ~ (ceam-¢i, ~ ), s.f. (9): ceam¢ea-i gâ•inâ ayrâ, multu mari. (dropia-i gæinæ sælbaticæ, foarte mare); reg., r a r.

drug ∅ stâlp, zævor, s.m./n.

drugæ, -i, s.f. "fus ♦ gros, pentru tors fir gros, mai pu_in ræsucit" ∅ rodan, s.n. ∅ furcæ, s.f.

drugâ, dru§i (dru-gâ, dru§i), s.f. (3): ti iambuli, lâna s-toar_i cu druga, ma niøu_âtâ, ti chili¢i, câpiti¢i, sa_i sup_âri di lânâ, s-toar_i cu fuslu i cu cicrica. (pentru cergi, lâna se toarce cu druga, mai nesucitæ, pentru chilimuri/ covoare, cæpætâie, saci sub_iri de lânæ, se toarce cu fusul sau cu rodanul); (DDA, s.v. drugæ,gloseazæ "furcæ* ♦ de tors", ceea ce este inexact).

drum ∅ cale, cærare, s.f. ∅ caldarâm, s.n.

(drum nu este cunoscut aromânei; toate atestærile din DDA sunt împrumuturi din RL; iar drom. drum nu provine din bg. drum, cf. DEX s.v., ci din gr. δροµοσ ).

drumeag, s.n. ∅ cælætor, s./adj.

dubi_æ, -e, s.f. "dubi_æ de præjit cafeaua/ de fæcut floricele" ∅ dulap*, s.n.

dulapi *, s.f.: Gr. Aut.: cafelu lu-ardemu/ bubuchili li-adræmu tu dulapi, unâ soe di chiunghiu di tiniche, cu coadâ lungâ, _i lu-nvârtimu s-nu si-ardâ [cafelu, bubuchili]. (cafeaua o ardem [= o præjim] / floricelele le facem în dubi_æ, un soi de burlan de tinichea, cu coadæ lungæ, ce-l învârtim sæ nu se ardæ [cafeaua, floricelele]).

Ultimul cuvânt

423

dubla, vb. "a face sæ devinæ dublu" ∅ îndoi*, cæptuøi*, vb.

dhiplusescu *,vb.: u dhiplusii fustanea. (am îndoit-o/ cæptuøit-o rochia).

duble§u, -ari, -ai, -atâ (du-ble§u, /-bla-ri, /-blai, /-bla-tâ), vb. (1b) t: va _â duble§ avearea. (ai sæ-_i dublezi averea); N.

dublæ ∅ bani_æ, s.f. ∅ dublon, s.n.

dublon, -i, s.m. "veche monedæ spaniolæ de aur" " ~ " ∅ galben, s.m.

dubloanâ, -i (du-bloa-nâ, /-ni), s.f. (1): unâ dubloanâ fâ_ea doauâ liri tur_eøti. (un dublon fæcea/ valora douæ lire turceøti); v a r.dabloanâ.

dublâ, -i (du-blâ, /-bli), s.f. (1): niveasti armâni di-tu Vuryârie, cu dubli di-amalamâ pi frâmti. (neveste/ mirese aromânce din Bulgaria, cu dubloni de aur pe frunte).

dublu, -æ, adj. "(a-l pune) pe din douæ" ∅ doilea, num. ord. "de douæ ori mai mare fa_æ de o unitate datæ"

di-a-ndaulea *, num. adv. dhiplo (dhi-plo), adv.: pân§a u bagu di-a-ndaulea/ dhiplo, s-hibâ ma sânâtoasâ. (pânza o pun dublu, sæ fie mai sænætoasæ/ rezistentæ).

dublu (du-blu), adv.: î¢i lo dublu ti lânâ. (mi-a luat dublu pe lânæ); plâtescu dublu, ninga unâ oarâ câtu fa_i. (plætesc dublu, încæ o datæ cât face); v a r. duplu, CAV., 226; N.

dubluræ, -i, s.f. "cæptuøealæ*♦ la cælære_ul ♦ pantalonilor"

câvâlaru *, s.m.: pantaloni cu câvâlaru [la câvâlaru, la furcâ](pantalon cu cæptuøealæ la cælære_/ la furcæ/ între picioare).

ducat ∅ galben, s.m. ducæ, s.f. "ducere ♦ , plecare ♦ "

ducâ (du-câ), s.f. sg.t. (1): øi-tu ducâ øi-tu vinitâ plân§ea. (øi la dus øi la întors plângea); s-lâ hibâ bunâ duca! (sæ le fie bunæ duca/ pleca-

"dus ♦ "; "dor de ducæ" rea); amu unu doru ti ducâ! (am un dor de ducæ!). duce, vb. "a transporta ceva/

ducu, du_iri, duøu, dusâ (ducu, du-_i-ri, duøu, du-sâ), vb. (3b) t/i-r/r: ∅ t: u ducu pânea la cireapu. (o duc pâinea la cireapu); va-lu

pe cineva" "a conduce ♦ " "a duce/pæcæli pe cineva" "a duce cu vorba" "a duce salutæri/veøti" "a-i duce lingura la guræ" "a-i duce dorul" "a (nu ) o mai duce, a mai avea pu_in de træit" "a se duce undeva"" "a se duce dupæ cineva" "a muri, a trece" "cu cât se duce/ trece... " "du-te dracului!

ducâ ficiuriclu la mâ-sa. (are sæ-l ducæ bæie_elul la mæ-sa); �niveasta-_ea noaua îlu du_i corlu. (nevasta cea noua/ mireasa o conduce hora); birbeclu u du_i turma øi-chihâelu hoara! (berbecul o conduce turma, øi chehaiaua satul!); � e x p r.: mi dusi [= mi-arâsi]! (m-a dus [= m-a pæcælit]!); � s-nu mi du_i cu zborlu! (sæ nu mæ duci cu vorba!); � du-lâ hiritimati/ hâbæri di la noi! (du-le complimente/ veøti de la noi!); � • i-u du_i øi-lingura la gurâ! (i-o duce øi lingura la guræ! [= face totul]); � î• i ducu dorlu.(îi duc dorul); � u ducu multu ghini. (o duc foarte bine); � nu u du_i multu. (nu o duce mult/ nu mai træieøte/ dureazæ mult); → i-r: (s-) dusi-ndreptu acasâ. (s-a dus drept acasæ); iu ti du_i?(unde te duci?); mi ducu dupâ babâ, câ va s-facâ nor-mea. (mæ duc dupæ moaøæ, cæ are sæ nascæ nor-mea); � (s-) dusi lali [= muri]! (s-a dus unchiu'/ nenea [= a murit]!); � (s-) dusi veara [= tricu]! (s-a dus vara [= a trecut!); s-dusi chirolu a nostru! (s-a dus vremea noastræ!); � câtu (s-) du_i, ma aræu s-fa_i. (cu cât se duce/ trece timpul/ înainteazæ în vârstæ, mai ræu se face); �imprec.: du-ti la dra_i! (du-te la draci!).

Primul cuvânt

424

ducere, s f.vb. (dus, s.n.vb.) "faptul de a (se) duce" ∅ ducæ, s.f.

du_eari (du-_ea-ri), s.f. (6a): tu du_eari ¢i si fea_i aræu tu maøinâ. (la dus, mi s-a fæcut ræu în maøinæ); → va du_eari maia la yeatru. (trebuie dusæ maia la doctor); ti du_eari nu voi s-mi ducu la e• i. (de dus nu vreau sæ mæ duc la ei).

dud, -i, s.m.; ∅ mur*, s.m. "copac cu fructe albe/roøii/ negre, cu frunzele bune pentru viermii de mætase" "dud" " ~ "

amuru *, s.m.: ari amuri po¢i, cu frân§â buni ti yer¢i di burungichi, øi-ari amuri ¢i_i. (existæ 'muri' pomi [= duzi], cu frunze bune pentru viermii de borangic/ de mætase, øi existæ muri mici [= muri]); cuv. cel mai ræsp.

mureauâ, -ei (mu-rea-uâ, -ei), s.f. (5); id.; reg. dudu, du§ (dudu, du§), s.m. (1); id.; reg.; r a r. cirniciu, -i (cir-niciu, cir-nici), s.m. (1); id.; reg.; r a r.

dudæ, -e, s.f. "fructul dudului" ∅ muræ*, s.f. "dudæ"

amurâ *, s.f.: amurlu/ mureaua/ dudlu/ cirnicilu facu amuri/ dudi/ cirnici albi, aroøi, læi. ('murul'/ dudul face dude albe, roøii, negre).

dudâ, -di (du-dâ, /-di), s.f. (1); (?; la UC., 69, dude apare ca exemplu pentru lectura corectæ a literei gr. τ [= t], care este deosebitæ de ντ [= d]: tatæ, nu dadæ; tute, nu dude, scrie Ucuta; de aceea, men_ionarea lui în SCR., 'Vocabular aromân', p. 209, s.v. dudæ, este o greøealæ); reg.; r a r.

" ~ " cirnici, ~ (cir-ni-ci, ~ ), s.f. (9); v a r. cirici; øi: cirniceanâ; la CAV., 954: _eri_æ (dudæ); (< bg.; cf. SCR., 254, s.v.); reg; r a r.

dugheanæ, -i, s.f. "prævælie micæ" ∅ bæcænie, magazin, s.

ducheani, -e¢i (du-chea-ni, /-che¢i), s.f. (6a): tu duche¢ili din-pâzari s-vindu soi di soi di lucri. (în dughenile din bazar/ pia_æ se vând fel de fel de lucruri); v a r. dugheani/ dugani/ duyani.

[dughengiu, -i ], s.m. "care vinde în dugheanæ" ∅ bæcan, comerciant,s.m.

duchingi, -ea§ (du-chin-gi, /-gea§), s.m. (3): duchingilu vindi tu ducheani. ('dughengiul' vinde în dugheanæ).

∅ negustor, s.m.

Ultimul cuvânt

425

duh, -uri, s.n. "suflet* ♦ al unei fiin_e" "a da de suflet/pomanæ" "Sfântul Suflet/Duh" "suflet, spirit, duh" "a da de duh/pomanæ" "respira_ie" "Sfântul Duh" "duhurile nop_ii" "duh ræu" "a-øi sim_i duhurile, a se apropia/cunoaøte" "duh ræu; moarte" "a pæcæli moartea, a supravie_ui" "a-i fi nesuferit/neplæcut" ∅ har*, s.n. "spirit lin (în scrierea gr.)" "Sfântul Duh"

suflitu *, s.n.: øi-deadi suflitlu. (øi-a dat sufletul/ duhul); _i suflitu va s-da aestu omu la Dumni§æ? (ce suflet are sæ dea acest om la Dumnezeu?); � deadi multi lucri ti suflitu. (a dat multe lucruri pentru suflet [= de pomanæ]); � CAR., Litgh., 33, I: ... ti¢ia a tatulu, a hiilu øæ ayiusitlu suflitlu. (cinstea/ slava Tatælui, a Fiului øi a Sfântului Suflet/ Duh).

duhu, -uri (duhu, du-huri), s.n. (1): ø-deadi duhlu. (øi-a dat duhul); duhlu a omlui si-anal_â la _eru. (duhul omului se înal_æ la cer); �dedu ti duhu. (dau pentru duh/ suflet [= de pomanæ]); � • i-a¢iur§eaøti/ • i-amputi duhlu. (îi miroase/ îi pute duhul/ respira_ia); � UC., 75: Pre numa a tatælui, a hi• lui øî a av'ilui duhu, amin. (în numele Tatælui, al Fiului øi al Sfântului Duh; amin); � noaptea alagâ duhurili. (noaptea aleargæ duhurile); CAR., Stih., 102:Aryuceari• i-alagâ/ anlu si-lu adavgâ/ cu altu ma næu/ fâr-di duhu aræu.... (masca_ii aleargæ [colindæ]/ anul sæ-l adauge/ cu unul mai nou/ færæ de duh ræu...); � e x p r.: øi-loarâ duhurili øi si øtiu tora. (øi-au luat duhurile/ respira_iile [= s-au apropiat unul de altul] øi se øtiu/ cunosc acum).

haru, -i (haru, hari), s.m. (1): vini harlu di-lu lo. (a venit duhul ræu/ moartea de l-a luat); � e x p r.: Gr. Aut.: sta ca haru di mi mutreaøti. (stæ ca un duh ræu de mæ priveøte); id.: lu-arâsiøi harlu, mae! (l-ai pæcælit duhul ræu, maie/ bunico! [= ai pæcælit-o moartea, n-ai murit nici de data asta!]); id.: haru u-amu s-lau stra¢i! (nesuferit/ neplæcut îmi e sæ spæl rufe!); harlu easti unu zboru, harea-i altu. ( ' ~ ' este un cuvânt [= duh ræu], 'harul*' este altul [= calitate, dar]).

pnevmâ, -ati (pnev-mâ, /-ma-ti), s.f. (2): UC., 67: u cu psili stræ næsæ [este] pre ng'umitate. (u cu spirit pe ea [= pe litera u] este pe jumætate [= vocala scurtæ, asilabicæ]; � Ayea Pnevmâ (Sfântul Duh); sav./ reg.

duhni, vb. "a-i mirosi gura" ∅ duh, s.n.

înduhnescu, -iri, -ii, -itâ (în-duh-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) i: nu stau ningâ ea câ-nduhneaøti/ • i-a¢iur§eaøti duhlu. (nu stau lângæ ea cæ duhneøte/ îi miroase duhul); r a r. (ræsp.: e x p r.: • i-a¢iur§eaøti duhlu "îi miroase duhul ♦ "); v a r. (î)ndâhnescu.

duhoare, -i, s.f. "putoare ♦ , miros urât" " ~ "

voahâ, -i (voa-hâ, vohi), s.f. (3): vini unâ voahâ di hale/ di câni psohiu.. (a venit o duhoare de closet/ de câine mort).

vromâ, -i (vro-mâ, /-mi), s.f. (1); id. duhovnic, -i, s.m. "preot care spovedeøte"

plimatico, -a§ (pli-ma-ti-co, /-ca§), s.m. (3); v a r. plimatco/ prâmatico; toate sunt FC; (cf. gr. πνευµατικοS, din familia lui pnevma "duh").

duios, -æ, adj. "dulce ♦ , blând ♦ ,

adi• iosu, -oøi; -oasâ, -oasi (a-di-• iosu, /-•oøi; /-• ioa-sâ, /-si), adj. (4a): cânticu adi• iosu (cântec duios); UC., 93: Adi• iosu øi

jalnic ♦ , trist ♦ " "îndurætor; blând, bun"

¢iluitu este domnulu... (duios øi milostiv este Domnul... ); � UC., 87: Hriøte Dumni§ale...., værtosu ¢iluite, værtosu adi•oase... (Hristoase Dumnezeule ... , vârtos/mult milostive, mult îndurætorule/ bunule... ).

Primul cuvânt

426

"duios, suspinætor* ♦ " "duios, bun, blând" ∅ særman*, adj.

suschirosu *, adj.: boa_i suschiroasâ, cânticu suschirosu (voce duioasæ/ suspinândæ, cântec duios).

do• iu, do• i; do• i, ~ (do• iu, do• i; do-• i, ~ ), adj. (3c): PAP., Lit., 930: øi do•a [= do•ea] mea di soræ (øi doioasa mea [de] soræ; transpunerea PAP., minus [ ]); do• ilu-¢i frati (duiosul/ bunul meu frate); øi: du•eatu*, adj..

dulamæ, -e, s.f. "hainæ ♦ lungæ, zæbun ♦ cu mâneci" "dulæmaø"

dulmæ, -a§ (dul-mæ, /-ma§), s.m. (3): dulmælu-i stra¢iu lungu, grosu, di øiacu, ti iarna. (dulama-i strai lung, gros, de øiac, pentru iarnæ); v a r. dulumæ.

dulmiciu, -i (dul-miciu, /-mi-ci), s.n. (2); v a r. dulumiciu; dim. dulap, -uri, s.n. "mobilæ de lemn, cu rafturi"; "dubi_æ* ♦ " "dulap simplu" "dulap în perete, cu rafturi"

dulapi, -æchi (du-la-pi, /-læchi), s.f. (6a): vasili li _ânemu tu dulapi. (vasele le _inem în dulap); � cafelu lu-ardemu tu dulapi.(cafeaua o præjim în dubi_æ*).

cârghie, -i (câr-ghi-e, /-ghii), s.f. (6b); id. misandrâ, -æn§ri (mi-san-drâ, /-sæn-§ri), s.f. (3): tu udad, aveamu misandrâ câtu _ânea murlu, di bâgamu iambuli, cuver_â, cæ•iuri, câ stra¢ili li _âneamu tu sinduchi. (în camere, aveam dulap cât _inea peretele, de puneam cergi, cuverturi, preøuri, cæ rufele le _ineam în læzi).

dulce, -i, adj./s.m. "cu gust de miere/zahær" "dulce (= nu e acru/særat)" "dulce, drægu_" "de dulce, mâncare ce se permite, în post ♦ , carne, brânzæ etc." ∅ dulce*, s.n. dulce, -uri , s.n. "preparat dulce" "baclava ♦ "

dul_i, ~ (dul-_i, ~ ), adj. (1): pitâ dul_i (plæcintæ dulce); � lapti dul_i/ _i nu-i acru (lapte dulce/ care nu e acru); � caøu dul_i/ _i nu-i-nsâratu (caø dulce/ ce nu-i særat, brânzæ); � fig.: featâ dul_i (fatæ dulce, drægu_æ).

purintu, -_â; -tâ, -ti (pu-rin-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a): ¢ercurea øi-vinirea nu s-mâcâ mâcari purintâ/ purintea_â, s-mâcâ mâcari marsinâ. (miercurea øi vinerea nu se mænâncæ mâncare de dulce, se mænâncæ mâncare de post).

dul_i, s.m. sg.t (4).: s-lâ dæmu câti unu dul_i a oaspi_loru. (sæ le dæm câte un dulce oaspe_ilor).

dul_i, ~ , s.f. (1): dul_ea cu bâclâvælu unâ suntu. (' ~ ' øi baclavaua una sunt).

"dulce, -uri" "dulcea_æ ♦ (fig.)" "mâncare de dulce" ∅ post*, s.n.

dul_eami, -e¢i (dul-_ea-mi, /-_e¢i), s.f. (6a): mâcâ multi dul_e¢i.(mænâncæ multe dulciuri); � feata aestâ ari unâ dul_eami tu boa_i. (fata aceasta are o dulcea_æ în glas).

purintea_â,-e_ (pu-rin-tea-_â, /-te_), s.f. (3): nu mâcæmu purintea_â, mâcæmu mârsinea_â. (nu mâncæm de dulce, mâncæm de post).

dulce, adv. "plæcut, duios ♦ "

dul_i, adv.: cântâ/ zburaøti dul_i. (cântæ/ vorbeøte dulce).

dulcea_æ, -i, s.f. "ceea ce este dulce* ♦ " " ~ , dulcea_æ (fig.)"

dul_eami *, s.f.: BELIM., 198: Fugæ-• i doara Domnului/ øi dul_eamea somnului! (fugæ-i/ sæ-i fugæ darul Domnului øi dulcea_a somnului!).

dul_ea_â (dul-_ea-_â), s.f. (1): COD., 88: dul_ea_a a paradislui. (dulcea_a paradisului); r a r (dar de reintrodus).

"dulcea_æ; preparat din fructe cu sirop de zahær"

ylico,-a§ (yli-co, /-ca§), s.m. (3): mama adra soi di soi di ylica§: di cireaøi, di caiøi, di pruni, di purtucæ•i, di nu_i ver§â ø. a. (mama fæcea fel de fel de dulce_uri: de cireøe, de caise, de prune, de portocale, de nuci verzi ø. a.).

Ultimul cuvânt

427

dulcic, -æ/-iøor, -æ, adj. "frumuøel ♦ " "destul de dulce (fig.)"

dul_icu, -_i; -câ, -_i (dul-_icu, /-_i_i; /-_i-câ, /-_i), adj. (4a): easti dul_icâ feata. (este dulcicæ/ dulciøoaræ fata); nu-i muøatâ, ma-i dul_icâ. (nu-i frumoasæ, dar e dulcicæ); dim.; hip.

dulgher, -i, s.m. "tâmplar ♦ "

dulgheru, -i (dul-gheru, /-gheri), s.m. (1); reg.; (?). duyramagi, -ea§ (du-yra-ma-gi, /-gea§), s.m. (3); înv.

[dum-dum ], interj. (imitæ sunetul gloan_elor)

dum-dum (dum-dum), interj.: vinirâ dum-dum, ca zur• i! (au venit dum-dum, ca nebunii); si-av§a gugoaøili dum-dum. (se auzeau gloan_ele dum-dum); (pentru s. invar "læutar(i)", v. DDA, s.v.; ?).

dumica, vb. "a rupe ♦ /tæia în bucæ_ele un aliment" "a -l sfâøia o fiaræ" "a-l rupe în bætaie" "a ciopâr_i"

di¢icu, di¢icari, -ai, -atâ (di-¢icu, di-¢i-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t: u di¢icu pânea mea u mâcu. (o dumic pâinea, apoi o mænânc); � va mi di¢ica unu câni di-tu vi_i¢i. (era sæ mæ dumice/ sfâøie un câine din vecini); � va ti di¢icu, lai, andihriste! (am sæ te rup în bætaie, mæi, antihristule/ pægânule/ obraznicule!); � DAN., 154: nocupa di¢icâ §ada. (bærdi_a dumicæ/ ciopâr_eøte zada); � e x p r.: cumu _â di¢icaøi, aøi va s-dor¢i. (cum _i-ai dumicat [cf. aøternut], aøa ai sæ dormi!); v a r . FC: dingæmu, dinga_ (1, 2, pl.ind. prez.), dingamu, dinga_ (1,2 pl. imperf.), dingarâ (3 pl. pf.s.).

dumicare , s.f.vb. (dumicat, s.n.vb.) "faptul de a dumica"

di¢icari (di-¢i-ca-ri), s.f.vb. (6a): va di¢icari pânea/ carnea, câ nu poati si-u mâcâ. (trebuie dumicatæ pâinea/ carnea, cæ nu poate s-o mænânce); ti di¢icari • i-u di¢icu cathi oarâ. (de dumicat i-o dumic de fiecare datæ); v a r. FC dingari.

dumic at, -i, s.m. "îmbucæturæ, bucæ_icæ ruptæ dintr-un aliment" ∅ muøcæturæ*, s.f.

di¢icatu, -_ (di-¢i-catu, /-ca_), s.m. (1): nu mâcai ast⧠ni_i unu di¢icatu di pâni. (n-am mâncat azi nici un dumicat de pâine); mai ræsp.: mâøcâturâ "muøcæturæ* ♦ , îmbucæturæ").

dumicat, -æ, adj. "care a fost dumicat/ sfâøiat (de fiare)" "fæcut bucæ_ele/bætut"

di¢icatu, -_; -tâ, -ti (di-¢i-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): pâni di¢icatâ tu lapti (pâine dumicatæ în lapte); � lu-aflarâ ¢ellu di¢icatu di luchi. (l-au gæsit mielul sfâøiat de lupi); � fig.: a, lea, di¢icatæ, yinu trâ-oarâ! (ah, 'tu', sfâøiato [= copila mea, pe care eu am s-o fac bucæ_i], vino-ndatæ!); v a r. FC: dingatu.

[dumicæturæ ], s.f. "mâncare dumicatæ; paparæ ♦ cu lapte"

di¢icâturâ, -i (di-¢i-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): • i-adrai ali mae unâ di¢icâturâ - cu pâni, §amâ, carni di¢icatâ/ cu lapti - , câ nu-ari din_â. (i-am fæcut bunicii o 'dumicæturæ' - cu pâine, zeamæ/ sos, cu carne dumicatæ/ cu lapte - , cæ nu are din_i); v a r. FCdingâturâ.

duminicæ, -i, s.f. "a 7-a zi a sæptæmânii, ziua Domnului" "de duminicæ" "duminica (adv.)"

dumânicâ, -_i (du-mâ-ni-câ, /-ni_i), s.f. (3): dumânica-i §uua a Domnului/ alu Dumni§æ. (dumineca este ziua Domnului/ lui Dumnezeu); → loc. adj.: di dumânica : yislu di dumânica nu s-fa_i. (visul de duminica nu se fac/ împlinesc); → rol adv. dumânica/ dumâni_ili : nu s-lucrea§â dumânica; yini dumânica/ dumâni_ili [=

cathi dumânicâ] la noi. (vine duminica/ duminicile [= în fiecare duminicæ] la noi).

dumnealui, -ei, pr. pers. (de polite_e, pers. 3 m.f., sg. pl.); ∅ domn*, s.m. ∅ doamnæ**, s.f.

domnulu *, doamna **, s.m./f.: domnulu easti yeatrulu a nostru øi doamna easti înveasta a lui. (dumnealui este doctorul nostru øi dumneaei este so_ia lui); domni• i/ doamnili suntu viniti di-tu Turchie. (dumnealor sunt ven_i/ venite din T.).

Primul cuvânt

428

dumneata, pr. pers. ∅ tu, pr. pers. ∅ dumneavostræ*, pr.pers.

tini *, pr. pers., 2 sg.: tini cari hii? (tu [= dumneata/ dvs.] care/ cine eøti?); (de re_inut: aromâna nu are un pronume gramaticalizat de polite_e, formele date în DIARO fiind crea_ii noi, iar afindi•ea-_/ -• i "dumneavoastræ* ♦ " un împrumut recent din neogreacæ).

dumneavoastræ , pr. pers. (de polite_e, pers. 2 m.f., sg. pl.) ∅ voi*, pr. pers. "dumneavoastræ" ∅ domnie*, s.f. "domnia ta/ dumneata [= dumneavoastræ] , (cele trei trepte de polit. din RL nefiind cunoscute în arom.)

voi *, pr. pers. polit. 2 sg., pl.: voi di iu hi_, doamnæ M./ domnu P.?(dvs. de unde sunte_i, doamnæ M./ domnule P.?); voi di iu hi_ doamni øi dom¢i?! (dvs. de unde sunte_i, doamnelor øi domnilor!); voi hi_ armânu/ armâ¢i/ armânâ/ armâni? (sunte_i aromân/ -i, /-cæ, /-ce ?); (cf. øi it. voi, fr. vous); SN.

dumni•ea *-voastrâ , s.f., pr. pers. polit., pers. 2 m.f., sg.pl.: di iu hi_ dumni•ea-voastrâ - tini/ voi, mu•eari/ bârbatu - ? (de unde sunte_i dvs. - tu/ voi, femeie/ bærbat?); (< dumni• i + adj. pos. voastrâ; cf. RL dumneavoastræ, færæ formæ de plural:*dumni• ili-avoastri); D-SN.

afindi•ea-_, afindi•ea-• i (a-fin-di-•ea-_ [-•ea_ ], /-•ea-• i [-•ea-• i]), pr. pers. polit., pers. 2, 3 m.f., sg. pl.: cari hii afindi•ea-_/ cari-i afindi•ea-• i? (cine eøti dumneata [= dvs.]/ cine-i dumnealui?); (de remarcat cæ ideea de polite_e este datæ de substantiv (cf. RL - dumneata - pronumele fiind la pers. 2/ 3 sg.);reg.; (nefixat).

dumnezeiesc, -æ, adj. "al lui/de la Dumnezeu, divin"

dumni§æscu, -æøti; -ascâ, -æøti (dum-ni-§æs-cu, /-§æø-ti;/-§as-câ, /-§æø-ti), adj. (3a): UC., 77: ø-cu ¢ila ta a_ea dumni§asca... (øi cu mila ta cea dumnezeiascæ... ); lu¢inâ dumni§ascâ (luminæ dumnezeiascæ).

dumnezeieøte , adv. "minunat, de minune, divin"

dumni§aøti (dum-ni-§aø-ti), adv.: cântâ dumni§aøti. (cântæ dumnezeieøte); li-nvi_æ dumni§aøti, ca apa. (le-a învæ_at dumnezeieøte, ca pe apæ).

dumnezeire, s.f. "divinitate,

dumni§â• i (dum-ni-§â-• i), s.f. sg.t. (6a): UC., 73: av'a triadæ este unæ dumni§î•e cu trei propsope. (Sf. Treime este o dumnezeire cu trei

Dumnezeu"

fe_e); PERD., 101: Ø-câdzu' n dzinuclli tri rigei/ Pri prag di dumni§âllie. (øi cæzu-n genunchi pentru rugi/ pe prag de dumnezeire; transpunere din "Luceafærul", de M. Eminescu).

Dumnezeu, ( -i), s.m. "creatorul lumii" "Domnul, stæpânul lumii" "divinitate" "Dumnezeule!" "Sf. Maria, de Dumnezeu-

Dumni§æ, (-a§) (dum-ni-§æ, /-§a§), s.m. (3): Domnulu Dumni§æ aveag• i di-analtu. (Domnul Dumnezeu vegheazæ de sus); s-nu-ai altu Dumni§æ nafoarâ di mini, §â_i unâ di §a_ili dimândâciu¢i.(sæ nu ai alt Dumnezeu afaræ de mine, spune una din cele zece porunci); � cathi omu cu dumni§ælu a lui. (fiecare om cu dumnezeul lui); Doamne Dumni§ale, ascapâ-nâ di-aræu!(Doamne Dumnezeule, scapæ-ne de ræu!); � Stâ-Mâria, di dumni§æ-fâcâtoarea (Sf. Maria, de Dumnezeu

Ultimul cuvânt

429

næscætoarea" "cerul" "om bun/ræu, care are/ nu are Dumnezeu" "zi de la Dumnezeu" "Cel de Sus" ∅ domn*, s.m. "Doamne!" "dum(nezeu)-ierte-l!" ∅ tatæ*, s.m. "Tatæl cel Mare (din cer)"

næscætoarea); → NEA-ZOI: si scularâ mul_â niori øi-lu-nvâlirâ dumni§ælu. (s-au sculat/ ridicat mul_i nori øi l-au învelit/ acoperit pe dumnezeu [= cerul]); � e x p r.: fæ bunâ ta s-ti va Dumni§æ. (fæ bine ca sæ te vrea/ iubeascæ Dumnezeu); � easti omlu alu Dumni§æ. (este omul lui Dumnezeu [= un om foarte bun, creøtin]); aestu omu nu-ari Dumni§æ! (omul æsta nu are Dumnezeu/ este ræu); nu-i §uuâ di la Dumni§æ s-nu u-aprindu cândila. (nu-i zi [datæ] de la Dumnezeu sæ nu o aprind candela); � eufem.: A_elu di-analtu. (Cel de Sus).

Domnu(lu) *, s.m.: s-mi •eartâ Domnulu! (sæ mæ ierte Domnul!);Doamne, leartâ-mi! (Doamne, iartæ-mæ!); � e x p r.: dum-•eartâ-lu/ -• i/ -u/ -li (dum[nezeu] ierte-l/ -i/ -o/ -le!; sau "bogdaproste"; în aromânæ nu se foloseøte decât expresia latineascæ).

Tatâ(lu) *, s.m.: CAR., Litgh., 33, I: As alâvdæm tata øi hiilu... (sæ-l læudæm pe Tatæl øi pe Fiul...); id.: O tatulu anostru _i eøti [-n] _eru... (o, Tatæl nostru ce eøti în cer...); øi: Tatâlu Mari - di-analtu/ din _eru - (Tatæl cel Mare - de sus / - din cer).

Dunære(a) , n. pr. "fluviul Danubius"/ " ~ Dunære" " ~ Dunav"

Danubiu (da-nu-biu), n. pr.: Danubiulu ari izvurlu tu Mun_â• i Pâdurea Lae øi s-vearsâ tu Amarea-_ea Laea. (D. are izvorul în Mun_ii Pædurea Neagræ øi se varsæ în Marea Neagræ); N; (< LAT.).

Dunâri (du-nâ-ri), n. pr.: Dunârea-i ma marili arâu di Europa. (D. este cel mai mare râu din E.); N. (cf. RL).

Dunâ (du-nâ), n. pr.: a Dunâ•ei api (apele Dunærii); v a r. tunâ: arâulu s-virsæ tunâ. (râul s-a reværsat dunære); øi: Dunavu: PERD., 2: ca Dunavlu fær spume (ca Dunærea færæ spume); reg.; (< sl.).

" ~ Istros" Istru (is-tru) , n. pr. : Danubiulu/ Dunârea/ Duna/ Dunavlu øi Istrulu unâ suntu. (... øi Istrul una sunt); reg.; (< gr.).

dungæ, -i, s.f. "linie, fâøie ♦ " ∅ cærare*, brazdæ ♦ , s.f. "dungæ" "a face ce ai învæ_at" "linie rotundæ, cerc* ♦ "

cârari *, s.f.: adræ chilimi cu câræri. (a fæcut chilim/ covor cu dungi); � u-nvupsi fustanea øi si-adræ tutâ câræri-câræri. (a vopsit-o rochia øi s-a fæcut toatæ dungi-dungi).

yiurâ, -i (yiu-râ, /-ri), s.f. (3): câmeaøi cu yiuri (cæmaøæ cu dungi); � Gr. Aut., e x p r.: yiuri ¢i øteamu, yiuri ¢i-adramu! (dungi øtiam [sæ fac], dungi fæceam! [= fac ce am învæ_at]; cu ¢i, D. etic, intraductibil).

yiru *, s.n.: lâna ¢i-adræ yiru di guøi, cându-mplâtii. (lâna mi-a fæcut un cerc pe gât, când am împletit); reg.

dupæ, prep. "dupæ" (local) " ~ " (temporal) " ~ " (modal) " ~ " (indirect) "dupæ ce"

dupâ (du-pâ), prep.: � dupâ uøi (dupæ uøæ); sta dupâ bisearicâ. (stæ dupæ/ dincolo de bisericæ); � s-turnæ dupâ unâ siptâmânâ. (s-a întors dupæ o sæptæmânæ); dupâ-prân§u (dupæ-prânz); Gr. Aut.: e x p r.: voi yini_ dupâ mini, nu yinu mini dupâ voi, nâ §â_ea maia! (voi veni_i dupæ mine, nu vin eu dupæ voi, ne zicea bunica!); � îlu cunoscu dupâ imnari/ zboru (îl cunosc dupæ mers/ vorbæ); dupâ §âcâ øi-fapta! (dupæ zisæ øi fapta!); dupâ omu øi zborlu. (dupæ om [e] øi vorba); � ma s-nâ lomu dupâ tini, va s-chiremu! (dacæ ne luæm dupæ tine, o sæ pierim/ pierdem); alagâ dupâ pâra§. (aleargæ/ umblæ dupæ bani); → loc. conj.: dupâ _i: dupâ _i muri maea, casa armasi goalâ. (dupæ ce a

Primul cuvânt

430

"dupæ cum" ∅ apoi "dupæ aceea", adv. "dupæ ce" ∅ dacæ*, conj. "dupæ, precum"

murit maia, casa a ræmas goalæ); dupâ cumu : dupâ cumu vedu, nu mi vrei. (dupæ cum væd, nu mæ iubeøti).

di cara * (di ca-ra), loc. conj.: di cara fitarâ oili, li-mpâr_âmu mâtri_âli di alanti. (dupæ ce au fætat oile, le-am despær_it alæptætoarele de celelalte).

cata (ca-ta), prep.: cata omlu øi purtarea. (dupæ om øi purtarea); reg.

dur, -æ, adj. "tare" ∅ vârtos, sænætos, adj.

scliro (scli-ro), adj. invar.: CAV., 887, scliro (germ. "hart", "tare, dur"); pânea easti multu scliro. (pâinea este foarte tare); reg.; (< gr.).

dura, vb. "a face* ♦ , a construi" ∅ rezista, vb.

adaru *, vb. t: adræ unâ bisearicâ. (a durat/ fæcut o bisericæ);

durabil ∅ rezistent, adj. durduliu, -e, adj. "plinu_, græsu_" ∅ bic*, pepene**, s.m. "durduliu, puternic, sænætos [= tare, zdravæn]"

durdu, -§â; -dâ, -di (dur-du, /-§â; /-dâ, /-di), adj. (4a): easti durdu ¢iclu. (este durduliu cel mic); � e x p r.: easti ca bicu*/ ca himunicu (este ca un bic* [= tæuraø]/ ca un pepene** verde); reg.

durduru, -i; -â, -i (dur-duru, /-duri; /-du-râ, /-ri), adj. (4a): PAP., Lit., 352-353: Unæ eapæ durduræ/ car da di se-ascuturæ/ tutæ amarea treamburæ [în scrierea DIARO: unâ iapâ durdurâ, cara da di si-ascuturâ, tutâ amarea treamburæ. (o eapæ nebunæ , când dæ [= începe] de se scuturæ/ toatæ marea tremuræ; glosærile "eapæ nebunæ" din PAP., Lit., sau "zvæpæiatæ" din DDA, s.v. sunt inexacte: este vorba de o iapæ

∅ umple*, vb.

durdulie, puternicæ, zdravænæ, ce face sæ tremure, prin greutatea ei, marea; cf. øi vb. durdursescu "a umple* ♦ , a turna mult/ repede", ce con_ine ideea de 'plin').

durea, vb. "a avea/ sim_i o suferin_æ (fizicæ/psihicæ)" "a-l durea capul/ picioarele" "a-l durea la fica_i" "a-l durea vorba altuia" "a-l durea o cheltuialæ fæcutæ"; ∅ suferi, vb.

doari, dureari, duru, durutâ (doa-ri, du-rea-ri, du-ru, du-ru-tâ), vb. unipers. 3 sg., pl. (2) t: mi doari caplu/ mi doru cicioarili. (mæ doare capul/ mæ dor picioarele); � mi duru tu hicati moartea a frati-¢ui. (m-a durut în fica_i moartea fratelui meu); � zborlu/ fumea•ea doari. (cuvântul doare/ familia doare, copiii dor); nu mi doru dipu pâra§• i _i-• i dedu la yeatru. (nu mæ dor deloc banii ce i-am dat la doctor); � e x p r.: cari §eaditu s-ta• i s-nu ti doarâ?[øi-§a_i ficiori si-ai, tu_ unâ-soi va-• i vrei]. (pe care deget sæ-l tai ca sæ nu te doaræ? [= øi zece copii sæ ai, la fel i-ai iubi)); � vulg.: mi doari curlu/ guva di

"a-l durea în cur" ∅ pæsa, vb. "a urla de durere" ∅ înghe_a*, vb.

curu [= nu-¢i creapâ]! (mæ doare curul/ gaura curului [= nu-mi pasæ]!).

virvire§u *, vb. r: plâmøu øi-mi virviri§ai [di dureari]. (am plâns øi am înghe_at/ urlat [de durere]); (S mai larg decât "a durea").

durere, -i, s.f. (vb.) "suferin_æ ♦ (fizicæ/psihicæ)" "durere ( ~ / ~ )"

doru *, s.n.: nu-¢i trea_i dorlu di cicioari. (nu-mi trece durerea de picioare); � fig.: nu-¢i trea_i dorlu di featâ. (nu-mi trece dorul de fatæ).

dureari, -eri (du-rea-ri, /-reri), s.f. (vb), (6a): amu unâ dureari tu gofu/ tu suflitu. (am o durere în øold/ în suflet); � fig.: durearea di mumâ nu-ari mar§ini. (durerea/ dragostea de mamæ [= a mamei] nu are

Ultimul cuvânt

431

"durere acutæ, urlet" ∅ înghe_are, ger*, s.f./n. "durere fizicæ/psihicæ" "of, -uri" "durerile facerii"

margine/ limitæ) virviri§ari *, s.f.: mi-acâ_æ unâ dureari øi-unâ virviri§ari... (m-a apucat o durere øi o înghe_are/ un urlet...).

ponu, ponuri (ponu, po-nuri), s.n. (1): amu unu ponu tu gruma§u/ tu suflitu/ tu inimâ. (am o durere în grumaz/ în suflet/ în inimæ); MI., 83: Ponurli a curi s-li spun,/ Dada a mea muri cu pon/ Câ nj-armash featâ cu dor. (durerile cui sæ le spun, mama mea a murit cu 'of', cæ am ræmas fatæ cu dor); � u-acâ_arâ ponurili. (au apucat-o durerile facerii); (< gr.); ræsp.

durere , s.f.vb. (durut, s.n.vb.) "faptul de a-l durea"

durere , s.f.vb.: ti dureari nu mi doari multu [mâna/ suflitlu]. (de durut nu mæ doare mult [mâna/ sufletul]); øi duroari; (cf. REW, 2724).

dureros, -æ, adj. "care aduce/produce durere (fizicæ/psihicæ)"

durirosu, -oøi; -oasâ, -oasi (du-ri-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): aua, ninâ hicatu, easti loclu durirosu. (aici, lângæ ficat, este locul dureros); � fig.: hâbari duriroasâ (veste dureroasæ); v a r. dururosu.

[durut, -æ ], adj. "iubitor ♦ , care _ine la cineva" "iubit"

durutu, -_; -tâ, -ti (du-rutu, /-ru_; /-ru-tâ, /-ti), adj. (4a): tatâ durutu, _i-øi va multu fumea•ea. (tatæ iubitor, ce-øi iubeøte mult familia/ copiii); Armânu durutu ti armânami. (aromân care _ine la aromânime); � durutâ-¢i sorâ!, durutâ adunari!, duru_ armâ¢i! (iubitæ adunare!).

dus, s.n. "faptul de a se duce" "dus (øi întors)" "dus" "la dus (øi la întors)"

dusâ (du-sâ), s.f. sg.t. (1): tu dusâ dâdea ploae, tu turnatâ eara sirinu. (la dus ploua, la întors era senin); dusa a hi• i-meai tu-Amirichie ¢i-u øcurtæ bana. (dusul fiicei mele în America mi-a scurtat-o via_a).

ducâ (du-câ), s.f.sg.t. (1): øi-tu ducâ øi-tu turnatâ. (øi la dus øi la întors).

dus, -æ, adj. "care s-a dus/a plecat/ a murit" "naiv, prost"

dusu, duøi; dusâ, dusi (dusu, duøi; du-sâ, /-si), adj. (4a): dada easti dusâ la stani, s-ducâ mâcari. (mama este dusæ/ plecatæ la stânæ, sæ ducæ mâncare); cându va nâ veadâ duøi, va nâ plângâ. (când au sæ ne vadæ duøi/ mor_i, o sæ ne plângæ); �fig.: nu-i dusu la bisearicâ aestu omu! (nu-i dus la bisericæ acest om [= este naiv]).

duøman, -æ, s.m.f., adj. "persoanæ ostilæ/care uræøte" ∅ neprieten*, s.m.f., adj. "duøman" "brânca ♦ oilor"

nioaspi *, -itâ, s.m.f., adj.: [omu] nioaspitu, _i _â va aræulu. ([om] neprieten/ duøman, ce-_i vrea ræul); nu u voi în casâ-¢i aestâ nioaspitâ! (nu o vreau în casæ-mi aceastæ neprietenæ/ duømancæ).

duømanu, -¢i; -nâ, -ni (duø-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-¢i), s.m.f., adj. (4a): îlu vâtâmæ duømanlu di vi_inu. (l-a omorât duømanul de vecin); ta_i, lea, duømanæ! (taci, 'tu', duømanco!); � e x p r.:duømanu vec• iu oaspi nu s-fa_i. ([din] duøman vechi, oaspe [= duøman] nu se face); � ma ghini unu duømanu cu minti, di §a_i oaspi_ glari. (mai bine un duøman cu minte/ care are minte, decât zece prieteni proøti); → duømana-i niputearea a oiloru, 'foca'. ('duømana'-i boala oilor, 'brânca'); v a r. duøumanu.

"duøman" ehtru, -i; -â, -i (eh-tru, /-_ri; /-trâ, /-tri), s.m.f. (1,1), adj. (3a): nu-amu eh_ri, amu maøi oaspi_. (nu am duømani, am numai prieteni); v a r. FC ehturu, ehturi/ eh_âri; reg., dar ræsp.

Primul cuvânt

432

duømæni, vb. "a urî pe cineva, a-i dori ræul"; "a invidia ♦ " "a duømæni" "a invidia ♦ "

duømânescu, -iri, -ii, -itâ (duø-mâ-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) t/r: → t: câ _e nâ duømânescu ahâtu? (de ce ne duømænesc atât?); → r: s-duømânirâ tutâ bana fra_• i. (s-au duømænit toatæ vara fra_ii); DN.

ihtripsescu, -iri, -ii, -itâ (ih-trip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: multu u ihtripsescu soa_âli! (mult o duømænesc suratele/ prietenele!); reg., dar ræsp.; v a r. sav. ehtripsescu.

duømænie, -i, s.f. ∅ neprietenie*, s.f. "uræ, duømænie" " ~ , ~ " " ~ , ~ "

niuspi_â• i *, s.f. duømâni• i, -i (duø-mâ-ni-• i, /-ni• i), s.f. (6a): ahâtâ duømâni• i ari tu oami¢i! (atâta duømænie existæ în[tre] oameni!).

ihtri_â• i, -i (ih-tri-_â-• i, /-_â• i), s.f. (6a): u-ari ihtri_â•ea ti elu! (o are duømænia pentru el!); reg., dar ræsp.

amahi, -æhi (a-ma-hi, /-mæhi), cârezi, -rezi (câ-re-zi, /-rezi) [cu v a r. gâirezi], øeri, -uri (øe-ri, /-ruri), reg., r a r.

duømænit, -æ, adj. "care este duømænit/ invidiat ♦ "

ihtripsitu, -_; -tâ, -ti (ih-trip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti multu ihtripsitu, câ-i diøteptu øi-avutu. (este foarte duømænit, cæ-i deøtept øi bogat); reg., dar ræsp.

duømænos, -æ, adj. "care duømæneøte" "duømænos, invidios ♦ "

duømânosu, -oøi; -oasâ, -oasi (duø-mâ-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si), adj. (4a): omu multu duømânosu. (om foarte duømænos).

ihtrearicu, -_i; -câ, -_i (ih-trea-ricu, /-ri_i; /-ri-câ, /-_i), adj. (4a): mu•eari multu ihtrearicâ, øi-li ihtripseaøti soa_âli. (muiere foarte duømænoasæ, øi le duømæneøte prietenele); v a r. ihtrearcu; reg., dar ræsp.

duøumea, s.f. ∅ pardosealæ, s.f.

du-te-vino, s.cp. "miøcare continuæ în casæ/ de la un punct la altul" "du-te-vino"

du-ti-yinu (du-ti-yi-nu), s.cp.invar.: _i-ahâtu du-ti-yinu, stæi în-padi!. (ce atâta du-te-vino, stai jos!).

_âsâ-n-vâsâ (_â-sân-vâ-sâ), s.cp. invar.: Gr.Aut.: tutâ §uua _âsâ-n

"du-te-vino"

vâsâ la Nela! (toatæ ziua du-te-vino la Nela!); (compus din _asu"a _ese", cu o repeti_ie de tipul 'fæt-logofæt').

sirta-ferta (sir-ta-fer-ta), s.cp. invar.: tutâ §uua sirta-ferta cu sor-ta! (toatæ ziua du-te-vino cu soræ-ta!).

duzinæ, -i, s.f. "12 obiecte de acelaøi fel"

duzinâ, -¢i (du-zi-nâ, /-zi¢i), s.f. (3): unâ duzinâ di pârpo§/ câmeøi(o duzinæ de ciorapi/ cæmæøi).