Suport de Curs - Psihologie Timi - Mar 2011

Tel.: +4 0766 58 77 68

E-mail: [email protected]

Web: www.wildassociates.ro

© Karol-Julien WILD

Consiliere, Psihoterapie, Dezvoltare Personala 1

INTRODUCERE IN

PSIHOLOGIE Ψ

- 2011 -

Psiholog: Karol – Julien WILD

Tel.: +4 0766 58 77 68





CUPRINS

1. Neurofiziologia psihicului uman - Pag. 3

2. Emotii vs Cognitii - Pag. 5

3. Comportament - Pag. 7

4. Limbaj - Pag. 8

5. Identificarea Valorilor si Obiective - Pag. 12

6. Motivatie - Pag. 16

7. Bibliografie - Pag. 17

Tel.: +4 0766 58 77 68





NEUROFIZIOLOGIA PSIHICULUI UMAN

La baza creierului există un sistem extrem de complex care generează stările afectiv-emoţionale. În marea majoritate a cazurilor, cercetătorii utilizand instrumente high-tech de studiu (de ex. FMRI, RMN, etc.) au identificat componente si structure diferite responsabile pentru răspunsuri emoţionale si de invatarea comportamentala.

Care sunt elementele responsabile cu emotiile?

Exista doua cai diferite de procesare a informatiilor si de control emotional si comportamental:

CORTEX

EVENIMENTE EXTERNE

Identificare

Etichetare

Inhibiţie

Sistem limbic

Hipotalamusus S.N.S.

Reacţii:

Neurovegetative,

Comportamentale

etc.

Hipofiza

Hormoni S.N.P.

Hormoni adrenalinici

Bal

anţă

Fig.4. Circuitul neuroendocrin al emoţiei

Tel.: +4 0766 58 77 68





1. Cortexul prefrontal = componenta fizica implicata in reglarea la nivel constient a comportamentului, cognitiilor si emotiilor. Procesarea informatiilor la nivelul cortexul prefrontal se desfasoara mai lent, insa contin o reprezentare detaliata a stimulilor externi respectiv interni receptionati. Emotiile si comportamentele generate de aceste structuri pot fi modificate prin interventii la nivel cognitiv care vor fi descrise in capitolul Emotii vs Ganduri/Cognitii.

2. Structurile subcorticale = componenta fizica implicata in reglarea la nivel subconstient a

comportamentului, cognitiilor si emotiilor. Cercetările efectuate au demonstrat că două structuri subcorticale, situate la baza encefalului sunt implicate în stările afectiv-emoţionale: sistemul limbic şi hipotalamusul

Preocesarile informationale la nivelul structurilor sub-corticale se desfasoara rapid, insa contin informatii generale despre stimuli externi respectiv interni.

Structuri subcorticale implicate:

A. Hipotalamus (centrul homeostaziei)

B. Sistemul limbic - care include o serie de structuri, printre care:

- complexul amigdalian „centrul fricii“

- nucleul accumbens „centrul placerii“

- sistemul limbic este in mare parte controlat de la nivel cortical, constient,

dar o serie de fenomene au loc automat.

Activitatea acestor structuri (nivel constient si subconstient) - se inregistreaza la nivelul cortexului prefrontal sub forma emotiilor.

Emotiile si comportamentele generate de aceste structuri pot fi modificate prin interventii la nivel comportamental care vor fi descrise in capitolul Comportament.

Tel.: +4 0766 58 77 68





EMOTII VS. GANDURI / COGNITII

A. Intorducere in Modelul ABC

• La prima vedere putem avea impresia ca evenimentele de viata “A” ne determina direct “C” comportamentul, emotiile si reactiile. Insa lucrurile nu stau chiar asa :

• Reactiile noastre sunt mediate de “B” convingerile si modul de evaluare a situatiilor

concrete intampinate.

ELIMINAREA BLOCAJELOR EMOTIONALE Uneori putem intampina dificultati in atingerea obiectivelor, respectiv implementarea prioritatilor stabilite, aparand diverse aspecte de natura emotionala care ne impiedica sa respectam planurile si sa ne atingem obiectivele. De exemplu : (1) Te simti vinovat pentru ca petreci prea mult timp pentru interesele personale / cariera si insuficient timp cu copilul. Crezi ca acest lucru ii va afecta educatia si relatia ta cu el (va crede ca esti un parinte rau)

Tel.: +4 0766 58 77 68





(2) Nu poti spune « nu » (refuza) cand un coleg iti solicita ajutorul, chiar daca acest lucru iti va lua timp si te va impiedica sa-ti indepliniesti sarcinile tale in timp util sau la nivelul cerut, de oarece (iti este frica) colegul tau s-ar putea supara pe tine. (3) Dispui de o toleranta si rabdare scazuta pentru sarcini monotone si plictisitoare dar importante si devi de fiecare data furios cand trebuie sa indeplinesti asemenea sarcini. Adesea se intalnesc persoane care, cu toate ca stiu exact ce vor intampina dificultati in punerea in practica.. Emotiile aferente fiecarei situatie activatoare nu sunt determinate direct de catre situatie, ci de modul de interpretare a situatiei, mai precis in aceasi situatie putem reactiona diferit in functie de cum gandim despre acesta:

- in termeni absolutisti (alb sau negru) - in termeni de preferinte (nuante de gri).

Cele mai frecvete tipuri de ganduri absolutist:

� Nevoia de a controla (perfectionismul) - delegarea, blocaj creativ, intoleranta fata de greseli; � Nevoia de a fi iubit (plăcut) – obiective, registru motivator limitat, comportamente

contraproductive; � Nevoia de a face numai lucruri plăcute - demotivare, renuntare; � Nevoia de a lega respectul de comportamentul de supunere a celorlalti - comportamente

contraproductive pasive, limitarea creativitătii, absenta dezvoltării In functe de interpretare care o dam, emotiile pot fi :

1. Functionale - ne ajuta la indeplinirea obiectivelor - (Preferinte) (ex. Preocupare, Tristete, Regret, Dezamagire, Nemultumire) 2. Dis-functionale - ne blocheaza indeplinirea obiectivelor – (Absolutism) (ex. Anxietate, Depresie, Vina, Rusinare, Furie)

Cum se pot schimba emotiile dis-functionale in emotii functionale? Utilizand diverse forme de disputare a gandurilor absolutist, si anume:

1. Functional: Te ajuta sa gandesti in acest mod? 2. Logica: Consideri ca este pertinent sa ai asemenea pretentii fata de tine, ceilalti sau fata de

viata? 3. Pragmatic: Pe ce te bazezi cand pretinzi ca lucrurile trebuie sa decurga cum vrei tu? 4. Umor si auto-ironie: vezi http://www.youtube.com/watch?v=Ti2U3jyvpKM 5. Versete Biblice: vezi Ioan 16.33; cartea atasata

“HOW TO STOP DRIVING YOURSELF CRAZY® WITH HELP FROM CHRISTIAN SCRIPTURES” Hank Robb

6. Imagerie 7. Povesti / adecdote / intamplari 8. Pastile psihologice

Tel.: +4 0766 58 77 68





COMPORTAMENT

Este cunoscut faptul că, din punctul de vedere al behavioriştilor, la baza comportamentului

de tip fobic se află condiţionarea clasică (CC). Condiţionarea clasică constă în asocierea unui stimul condiţionat (SC) cu un stimul necondiţionat (SN) care produce un anumit răspuns

necondiţionat (RN). După asocieri repetate SC/SN --> RN, se ajunge ca prezentarea exclusivă a SC să inducă un răspuns, similar cu răspunsul necondiţionat, pe care îl numim răspuns condiţionat (RC). Schema acestei condiţionări este prezentată în figura 1.1.A. Pătratele albe şi negre desemnează SC, respectiv SN, asociaţi prin contiguitate temporală.

Dacă sunetul clopoţelului (SC) este urmat imediat, în ordine temporală, de prezentarea

hranei (SN), se produce salivaţia (RN). Prin asociere repetată SC/SN, simpla prezentare a SC (= sunetul clopoţelului) produce salivaţia (RC). În mod similar, asocierea repetată a medicului (SC) cu o intervenţie medicală (SN) care produce o reacţie dureroasă sau discomfortantă (RN), va face ca simpla proximitate a medicului (SC) să producă o reacţie fobică (RC). Ulterior, prin generalizare latentă sau învăţare vicariantă, mediul spitalicesc însuşi poate produce reacţia fobică.

Dacă comportamentul fobic este rezultatul unei învăţări, atunci intervenţia psihoterapeutică

constă într-o dezînvăţare sau în construcţia unei noi asociaţii SC-RC. Metodele de desensibilizare (Wolpe) sau flooding (Meichembaum) realizează tocmai acest lucru: situaţia fobogenă (SC) este asociată cu un răspuns de relaxare din partea organismului (RC). Iniţial confruntarea cu situaţia fobogenă se realizează prin trăire imaginativă, ulterior prin confruntarea directă cu aceasta (durata expunerii în vivo variază în cazul celor două metode).

Tel.: +4 0766 58 77 68





LIMBAJUL

Principiile comunicării

1. Nu poţi să nu comunici 2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine 3. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt 4. A comunica presupune a şti să asculţi 5. A comunica presupune a înţelege mesajele 6. A comunica presupune a da feed-back-uri 7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii 8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele 9. A comunica presupune a accepta conflictele 10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor

Comunicarea intrumana este absolut necesară pentru a exista, acesta îndeplinind un dublu

rol, şi anume un rol (a) informaţional respectiv (b) un rol motivaţional. (a) Prin comunicare nu se înţălege doar transmiterea de informaţii pe care verbală ci şi

limbaj nonverbal, şi anume modul în care sunt încrucişate braţele, felul în care se mişcă gura, direcţia privirii sau modalitatea în care e atinsă o persoană sunt considerate de către majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare. Comunicarea nonverbală se referă la mesajele transmise de la o persoană la alta prin alte căi decât cele lingvistice. Acestea includ mesaje corporale (poziţia corpului, gesturi, mimică, contact vizual şi contact fizic), comunicare spaţială (distanţa dintre două persoane care conversează) şi paralimbajul (cum ar fi tonul, intonaţia sau accentul folosit). Cea mai mare parte a mesajelor se comunică prin mesajele nonverbale.

(b) Caracterul motivaţional al comunicarii este în cea mai mare măsură determinat de modul cum comunicăm şi nu atât conţinutul comunicării. Astfel o comunicare eficienta indeplineste mai multe principii, este centrata asupra conţinutului (caracter informaţional) cât si asupra modului în care se comunică informaţiile (caracterul motivaţional).

Bariere în comunicarea eficientă:

• tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului. Convingerea unor persoane că cei din jurul lor nu îşi vor îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi este o barieră în calea unei comunicări eficiente. Comunicarea poate fi stânjenită de folosirea etichetelor de genul: “Eşti un naiv că ai făcut…. ”. Aceste etichetări transformă tonul conversaţiei într-unul negativ, consecinţa fiind blocarea comunicării;

• oferirea de soluţii este o altă modalitate de a bloca procesul comunicării, fie direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea întrebărilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă;

• recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacţii defensive, rezistenţă, reacţii pasive sau agresive; consecinţele unei astfel de conversaţii, în care se dau ordine, sunt scăderea stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate acele ordine;

• folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă soluţiile propuse nu sunt puse în practică persoana va suporta consecinţele negative (ex. pedeapsa);

Tel.: +4 0766 58 77 68





• moralizarea este o altă manieră neadecvată în comunicare ce include, de cele mai multe ori, formulări de genul: “ar trebui” sau “ar fi cea mai mare greşeală din partea ta să…”;

• evitarea abordării unor probleme importante; cea mai frecventă metodă de a schimba cursul conversaţiei de la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări este folosirea tacticii devierii, abaterii - “mai bine să vorbim despre ...”;

• încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice proprii; situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor celeilalte persoane.

MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII

Limbajul responsabilităţii Limbajul responsabilităţii - „eu” comunicare - este o formă de comunicare prin care îţi exprimi propriile opinii şi emoţii fără să ataci interlocutorul, fiind o modalitate de deschidere a comunicării chiar şi pentru subiectele care sunt potenţial conflictuale. Această formă de comunicare este o modalitate de evitare a criticii, etichetării, moralizării interlocutorului, focalizând conversaţia asupra comportamentului şi nu asupra persoanei. Astfel, limbajul responsabilităţii utilizează trei componente: (1) descrierea comportamentului (ex. “când vorbeşti urât cu mine”, “când nu respecţi regula”), (2) exprimarea propriilor emoţii şi sentimente ca şi consecinţă a comportamentului interlocutorului (“mă supără când …”, “sunt furios când …”) şi (3) formularea consecinţelor comportamentului asupra propriei persoane (“pentru că nu-mi place să nu respectăm regulile”).

Limbajul la persoana a II-a „tu” implică judecarea interlocutorului şi întrerupe comunicarea

datorită reacţiilor defensive pe care le declanşează. Exemple de mesaje la persoana a II-a:

“Nu mai fi atât de critic.” “Este o glumă proastă.” “Vezi-ţi de treaba ta!” “Nu ştii să-ţi ţii promisiunile.” “Iar nu ţi-ai indeplinit srcinile!” “Nu înţelegi ce-ţi spun?” “Nu-mi spui adevărul!”.

Mesajele la persoana I-a (limbajul responsabilităţii) sunt focalizate pe ceea ce simte

persoana care comunică şi pe comportamentul interlocutorului şi astfel previn reacţiile defensive în comunicare. Exemple de mesaje eficiente:

Tel.: +4 0766 58 77 68





• “Sunt stânjenit (emoţia – ce simt faţă de un comportament) când vorbeşti despre comportamentul meu de la petrecerea de ieri de faţă cu seful meu (comportamentul care m-a deranjat). O să creadă despre mine că sunt un prost (consecinţa comportamentului aspra mea).”

• “Când nu mă duci la serviciu dimineaţa la timp (comportamentul) voi întârzia şi seful va fi furios pe mine (consecinţa). Asta mă face să fiu nervos dimineaţa (emoţia).”

Avantajele comunicării mesajelor la persoana I-a:

• Previne declanşarea reacţiilor defensive în comunicare prin evitarea criticii şi a evaluării persoanei cu care comunici. Limbajul la persoana a II-a “tu” (“Ai întârziat!”, “Ţi-ai încălcat promisiunea.”) duce de cele mai multe ori la întreruperea comunicării şi la amplificarea conflictelor.

• Procesul de comunicare este mai complet datorită schimbului mai mare de informaţii. În acest tip de limbaj persoana îţi poate comunica emoţiile şi descrie cu exactitate comportamentul persoanei cu care comunică, fără a face evaluări sau atacuri la persoană. Acest mod de comunicare permite astfel îmbunătăţirea relaţiei şi modificarea comportamentelor care nu sunt adecvate într-o relaţie.

Comunicarea asertivă

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca

drepturile celorlalţi; asertivitatea în comunicare reprezintă abilitatea:

• de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să câştigăm respectul colegilor;

• de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului;

• de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut; • de exprimare a emoţiilor, fără a te simţi stânjenit sau a-l ataca pe celălalt; • de a spune NU fără să te simţi vinovat sau jenat; • este respectarea drepturilor celorlalte persoane.

Învăţarea deprinderilor de asertivitate este facilitată de contrastarea ei cu cele două modele comportamentale opuse, pasivitatea şi agresivitatea. Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale; manifestare a unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale, sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi. Motivele pentru care anumite persoane adoptă comportamente pasive:

• au convingerea că dacă oamenii vor cunoaşte dorinţele sau sentimentele lor nu vor mai fi apreciaţi şi acceptaţi;

• cred că este mai bine să evite conflictele şi că este important să menţii “pacea” cu orice mijloace;

• consideră pasivitatea lor ca fiind politeţe sau bunătate; • consideră că a nu fi pasiv înseamnă a fi arogant sau agresiv; • nu au încredere în propriile valori şi opinii şi nu cred că ceea ce exprimă este valoros.

Tel.: +4 0766 58 77 68





Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt, eşti

insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt adesea nedrepţi cu tine, eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare, consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora, eşti ostil şi furios. Consecinţele comportamentelor asertive, pasive şi agresive sunt prezentate în tabelul 1.

Tabel 1. Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive

Pasiv Problema este evitată Drepturile tale sunt ignorate Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în locul tău Neîncredere Vezi drepturile celorlalţi ca fiind mai importante

Asertiv Problema este discutată Drepturile tale sunt susţinute Îţi alegi tu activitatea Au încredere în ei Recunoşti şi drepturile tale şi ale celorlalţi

Agresiv Problema este atacată Drepturile tale sunt susţinute fără a ţine cont de drepturile celorlalţi Îţi alegi activitatea ta şi pe a celorlalţi Ostili, blamează, acuză Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi

Tel.: +4 0766 58 77 68





IDENTIFICAREA VALORILOR SI OBIECTIVELOR PERSONALE

Valorile reprezinta acele lucruri, persoane, obiecte sau idei care sunt cel mai important in viata ta si care te influenteaza, altfel spus, sunt acele forte interioare care stau in spatele actiunilor si deciziilor adoptate. Nu exista valori bune sau rele in general, ele pot fi bune sau rele pentru cineva sau pentru o anumita cultura, acest lucru garanteaza o diversitate extraordinar de mare a valorilor, ca de exemplu :

� Securitate financiara � Cariera interesanta � Standarde inalte de viata � Nivel inalt de performanta � Relatii interumane armonioase � Multe prietenii � Conditie fizica optima � Corectitudine � Relatia cu Dumnezeu � Viata de familie � Calatorii � Munca � Activitate permanenta � Etc.

Scopul identificarii si clasificarii valorilor este ca influenta lor sa devina constienta, astfel vei putea evalua pertinenta lor, fiind capabil sa-ti stabilesti prioritatile, sa vezi care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru tine si sa renunti la lucrurile lipsite de importanta.

KYLS - KEEP YOUR LIFE SIMPLE Dupa ce ti-ai identificat prioritatiile (de ex. nivel inalt de performanta), uremeaza transpunerea acestora in scopuri / obiective. Stabilirea obiectivelor trebuie sa urmareasca principiul SMART (care este un acronim):

� SPECIFIC - SPECIFIC

(Ce anume urmeaza a se realiza?)

«Imi doresc o crestere a nivelului de vanzarii»

� MEASURABLE - MASURABILE

(Care nivelul tau actual de performanta ? Se poate cuatifica/masura rezultatele? Cum vei putea masura daca ai atins nivelul dorit)

Tel.: +4 0766 58 77 68





«Imi doresc o crestere cu 10 % a nivelului de performanta»

� ACHIEVABLE - REALIZABIL

(Nu ti-ai propus prea multe? Este un nivel rezonabil pe care ti l-ai propus ? Dispui de resursele

necesare – marfa, oferte, financiare, tehnice, umane, etc.?) Avand in vedere tendintele pietei de crestere cu 5% pe urmatoarea perioada, respectiv faptul ca avem toate resursele necesare (marfa, dep. Logistica, camioane disponibile etc.),

« Imi doresc o crestere cu 10 % a nivelului de vanzari »

� REALISTIC - REALIST

(Consideri ca dispui de anduranta si motivarea necesara atingerii acestui nivel, avand in vedere eventualele esecuri si obstacole intampinate, stiind ca tii la tabieturile tale?)

� TIME SCHEDULED - DETERMINAT IN TIMP (Ai fixat termenul de realizare a obiectului? Se poate atinge scopul propus in termenul stabilit? Ai luat in calcul si celelalte activitati si responsabilitati pe care le mai ai ?)

« Imi doresc o crestere cu 10 % a nivelului de vanzari pana la finele semestrului 1»

Exemplul de mai sus prezinta un obiectiv pe o perioada relativ scurta de timp un semestru, pentru atingerea valorii de – nivel inalt de performanta – actiunile trebuie sa depaseasca acest termen. Obiectivele SMART se stabilesc in cascada indiferent de determinarea lor temporala, (ex. un scop pentru o luna, urmeaza sa fi spart pe scopuri saptamanale, iar cele saptamanale in sub-scopuri zilnice).

Acest mod de stabilire a obiectivelor ne poate ajuta sa evaluam in permanenta masura in care « suntem inca in priza ? » fata de scopurile stabilite pe termen lung si in ce masura sunt in continuare realizabile, avand in vedere circumstantele actuale. Existand posibilitatea intreprinderii unor actiuni corective.

STABILIREA PRIORITATIILOR

Stabilirea prioritatii unor sarcini presupune intodeauna un proces de evaluare a sarcinilor de efectuate din cel putin doua criterii, si anume :

� Importanta sarcinii � Urgenta de executie

Tel.: +4 0766 58 77 68





Sarcinile urgente intra automat in centrul atentiei, pe cand sarcinile importante sunt cele care au o semnificatie majora pentru reusita si succesul in indeplinirea atributiilor sau au o semnificatie personala majora. Avand in vedere aceste aspecte activitatiile pot fi impartite in patru categorii (vezi anexa 6):

1. Urgente si importante 2. Nu sunt urgente dar importante 3. Urgente dar nu sunt importante 4. Nu sunt urgente si nici importante

Categoria 1 - Sarcini IMPORTANTE si URGENTE Acesta categorie include activitati de raspuns la situatii de criza si/sau pentru respectarea termenelor limita/scadente. In cazul in care cea mai mare a timpului o petreci raspunzand si actionand asupra problemelor imediate, vei fi supus permanent in pericolul unui nivel de stres este maxim si de burn-out. Persoanele care actioneaza in acest fel in viata profesionala sunt denumite Reactive, asteapta sa apara sau sa se intample ceva, iar apoi reactioneaza la acea situatie. Categoria 2 - Sarcini IMPORTANTE, dar nu si URGENTE Persoanele care dau dovada de un management eficient sunt cele care in general prevad iminenta anumitor situatii, si actioneaza idin timp pentru a preintampina aparitia situatiei de criza, aceste persoane sunt denumite Proactive. In general este indicat a planifica activitatile si a actiona chiar si daca acestea nu sunt urgente, deoarece neglijandule in curand vor deveni urgente si situatii de criza. Ideal este ca 60% din timp sa va destinati activitatilor proactive, astfel restul de 40% poate fi destinat pentru sarcini reactive si de mentenanta, precum si intreruperilor neasteptate care pot interveni. Categoria 3 - Sarcini NE- IMPORTANTE si URGENTE Acesta categorie include adesea raspuns la solicitari venite din partea celorlalti. De exemplu « Am nevoie de ajutorul tau pentru a putea sa-mi termin raportul pana joi ». Similar ca si in categoria 1 reactionezi la evenimente, dar activitatile nu sunt importante in cea ce priveste atingerea obiectivelor personale sau organizationale esentiale. Categoria 4 - Sarcini NE- IMPORTANTE si care nu sunt URGENTE Acesta categorie poate include activitati cu scopul de a parea ocupat (ex. Fosnitul de documente, fugind la .... si de la...., organizarea biroului etc.) Poate esti convins ca revizuind de o mie de ori planul pentru ziua de azi este important dar in realitate este o activitate consumatoare si de pierdut timp. Acest tip de activitati ar trebui eliminate din activitatea zilnica.

Tel.: +4 0766 58 77 68





Asa cum am mentionant mai sus, cea mai mare parte a timpului ar trebui sa fie centrata asupra sarcinilor importante in atingerea obiectivelor dar care nu sunt si in acelasi timp urgente (categoria 2). Acesta orientare asupra lucrurilor importante pentru mine ar putea suna a egoism, insa la o analiza mai detaliata vedem ca nu este vorba decat de primarea interesului personal, mai precis, oamenii in general chiar si cei mai altruisti, pozitioneaza scopurile si obiectivele personale inainte a celorlalti, asta nu inseamna sa nu ne interseze de nevoile celorlalti insa le pozitionam pe locul doi. Daca nu esti convins de aceasta idee, atunci incerca sa iti imaginezi, « Ce fel de persoana

ai fi (la serviciu cat si acasa) daca ti-ar lipsi atat directia si scopuri care doresti sa le atingi ? » .....

« Motivata ? Determinata ? ».

Planificarea activitatiilor zilnice si saptamanale : Procesul de planificare a activitatiilor presupune 5 etape:

1. Stabilirea timpului disponibil 2. Stabileste sarcinile importante pentru succesului professional 3. Stabileste prioritatile (activitatile din categoria 1 si 2) 4. Prevede timp necesar pentru fiecare sarcina importanta si vitale pentru mentinerea

activitatii organizationale. 5. Preintampina eventualele intreruperi posibile (pauze prea dese de cafea/tigara,

convorbiri cu prietenei etc.) In cazul in care in urma analiza importantei respectiv urgentei sarcinilor ati identificat mai multe sarcini prioritatea « 0 » atunci incepeti cu cea mai neplacuta si dificila. Daca cu tot efortul nu puteti diminua numarul de sarcini prioritate « 0 » si sunt prea multe, insemna o capacitate scazuta de descriminare intre sarcini, ce este esential a se efectua astazi si ce anume mai poate astepta pana maine. Adesea apar confuzii intre managementul sarcinilor/obiectivelor, respectiv managementul

timpului, pe de o parte adesea apar situatii in care poate aveti tendinta sa va concentrati mai mult asupra timpului decat asupra rezultatelor obtinute «Lucrez de doua ore la acest proiect » (insa doar prima oara a fost productiva), pe de alta parte apar situatii in care poate aveti tendinta sa va concentrati mai mult asupra sarcinii si ignori total timpul destinat acesteia « la dracul cu timpul,

acuma duc proiectul la capat si gata », insa uneori o fixare prea mare asupra sarcini nu este productiva si ingusteaza viziunea de ansamblu. Rezumand, este de urmarit a obtine un echilibru intre managementul timpului si al sarcinilor pentru a evita perderea timpului pretios respectiv angajarea in activitati nonproductive.

Tel.: +4 0766 58 77 68





MOTIVATIE

Trebuie mentionat faptul ca succesul este conditionat, ca de alfel orice succes in viata de efort continu si persistenta in aplicarea tehnicilor de managementul timpului. « Usor de spus, greu de facut ! »

Persistenta presupune dezvoltarea unei filozofii individuale de viata a andurantei si acesta nu doar pentru astazi sau maine ci pe termen lung. Oamenii in general au tendinta unei orientari spre hedonism de termen scurt – de ex. De cand vrei sa te lasi de fumat ? nu s-ar putea sa reusesc fara sa depun nici un efort, o acuma sunt obosit, acuma nu ma pot ocupa ma doare capul etc. Hedonismul de termen lung presupune poate o stare de disconfort (poate chiar chin) pentru moment in favoare unui beneficiu mai mare, dar decalat in timp si poate incert. Adesea am auzit remarci de genul « dar chiar vreau sa ma schimb dar nu pot », sugerand persoane motivate pentru schimbare. Motivare nu garanteaza si aparitia schimbarii acesta deoarece trebuie sa indeplineasca toate cele trei componente care o definesc, mai precis :

1. Directie - Ce anume incerci sa faci sau sa obtii ? (Obiectiv) 2. Efort - Cat de mult efort (sa lupti) esti dispus sa depui? 3. Persistenta - Cat de mult timp esti dispus sa continui sa incerci ?

« INCERC» VERSUS « FAC / APLIC »

Adesea cand in urma unui training intreb participantii in ce masura cred ca vor putea aplica cele invatate primesc raspunsul «voi incerca» in loc de « voi aplica (fac)». Un asemena raspuns «incerc» denota rezervarea posibilitatii de a avea insucces, o determinare moderata, respective lipsa increderii depline in succesul tehnicilor. Pentru inceput trebuie sa facem distinctia dintre « incerc » versus « fac », « Dupa finalizarea

acestui training, veti parasi sala de training sau doar veti incerca sa o parasiti ? ». « Dimineata

cand te pregatesti pentru servici, incerci sa te imbraci sau chiar te si imbraci ?

SA FACI un anumit lucru duce la REZULTATE, doar sa INCRECI insa NU !

Tel.: +4 0766 58 77 68





BIBLIOGRAFIE:

American Psychiatric Association (1994) DSM-IV Diagnostic and Statistical Manual of Mantel

Disorders – Fourth Edition

David, D (2006) Castele de Nisip- Stiinta si pseudostiinta in psihopatologie. Ed. Tritonic, Bucuresti DiMattia,D & Ijzermans, T. (1996) Reaching their minds : A trainer’s manual for rational

effectivness training. New York : Instutute for Rational – Emotive Therapy Dryden, D. & DiGiuseppe, R., (2003) Ghid de Terapie Rational Emotiva si Comportamentala, Ed.

ASCR. Cluj-Napoca. Ellis, A. (2003) Ghid pentru o Viata Rationala, Ed. ASCR. Cluj-Napoca. Csikszentmihalyi, M. (1997). Finding Flow: The psychology of engagement with everyday life.

New York: Basic Books Goleman, D. (2001) Inteligenta emotionala, Bucuresti, Ed. Curtea Veche, Hayes, S. C., Strosahl, K. D., Wilson, K. G (1999) Acceptance and Commitment Therapy: An

experiential approach to behavior change, The Guildford Press, New York, USA. Merő Lászlo (2007) Logica (I)rationalitatii – Teoria jocurilor si psihologia deciziilor umane. Ed. RTS, Cluj-Napoca. Neenan, M. si Dryden W. (2002) Life Coaching, New York, Brunner-Routledge Spring, A. J. (2009) Dupa Aventura: Cum sa vindecam durerea si sa restabilim increderea cand un

partener a fost infidel, Ed. Trei, Bucuresti. Vernon, A. (2006) Dezvoltarea Inteligentei Emotionale: Educatie Rational-Emotiva si

Comportamentala, Ed. ASCR, Cluj-Napoca Warters, V. (2003) Povesti Rationale pentru Copii, Ed. RTS, Cluj-Napoca http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/default.aspx http://www.ted.com/talks/lang/eng/helen_fisher_studies_the_brain_in_love.html http://www.ted.com/talks/lang/eng/martin_seligman_on_the_state_of_psychology.html http://www.ted.com/talks/lang/eng/dan_gilbert_researches_happiness.html

Tel.: +4 0766 58 77 68





Suport de Curs - Psihologie Timi - Mar 2011

Documents

Transcript of Suport de Curs - Psihologie Timi - Mar 2011