Primul cuvânt D · Primul cuvânt 342 D d, D, s.m. "litera d/D "; "sunetul [d]" "litera §/» ";...

Click here to load reader

  • date post

    05-Feb-2020
  • Category

    Documents

  • view

    17
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Primul cuvânt D · Primul cuvânt 342 D d, D, s.m. "litera d/D "; "sunetul [d]" "litera §/» ";...

  • Primul cuvânt

    342

    D

    d, D, s.m. "litera d/D"; "sunetul [d]" "litera §/»"; "sunetul [§]" "grupul de litere dh/DH" "sunetul [dh/ δ]"

    d, D, s.f. invar.: cu unâ d/ D - ¢icâ/ mari - scriemu sonlu [d], ; cu unâ d cu virgulâ sum-nâsâ, §, scriemu sonlu [§/ dz]; cu unâ d + h scriemu sonlu [dh/ δ]: doi, Domnu; §a_i, »ima; dhrami, Dhascalu. (cu un d/ D - mic/ mare - scriem sunetul [d]; cu un d cu virgulæ sub el, §, scriem sunetul [§/ dz]; cu un d + h scriem sunetul [dh/ δ]: doi, Domn; zece, »ima/ Dzima [nume propriu]; dram, Dascæl).

    da, vb. "a oferi" "a da de pomanæ" "a da o veste" "a-øi da cuvântul" "a da mâna cuiva" "a da 'bunæ-ziua' " "a da în judecatæ" "a încerca ♦ " "a da foc/aprinde" "a da la o parte" ∅ padinæ*, s.f. "a da la o parte" "a-l da de pæmânt" "a da o fugæ" "a-i da Dumnezeu copii" ∅ dærui*, vb. "a da cu dobândæ/ împrumut";"a face de râs" "a-i da drumul" "a-øi da via_a" "a da de cineva/a-l gæsi" "a nimeri/ a ajunge la/în..." "a-i fi prea bine" "a apuca sæ... " "a da cu piciorul" "a-i conveni" "a da relele de cineva" "a da în cær_i/cafea" "a da/vrea Dumnezeu" "a sæpuni" "a-i da/_âøni sângele" "a se da [cu curul pe jos]" "a valora mai mult"

    dau, dari, dedu, datâ (dau, da-ri, dedu, da-tâ), vb. nereg. (1) t/i/r: → t: lâ dedu mâcari a oaspi_loru/ la câ¢i. (le-am dat mâncare oaspe_ilor/ la câini); voi s-dau niøti meari ti suflitu. (vreau sæ dau niøte mere pentru suflet [= de pomanæ]); vâ dau hâbari bunâ. (væ aduc [o] veste bunæ); nâ deadimu zborlu. (ne-am dat cuvântul); lâ dau mâna . (le dau mâna); dæ-lâ 'bunâ-§uua'! (dæ-le 'bunæ-ziua!'); mini dau cær_âli. (eu dau cær_ile [la joc]); va ti dau in giudicatâ. (am sæ te dau în judecatæ); dedu s-lu-aca_u, nu putui!/ øi i: dæ, dæ/ dedu, dedu, nu putui! (am dat/ încercat sæ-l prind, n-am putut!/ dæ, dæ [= dæ-i, dæ-i]/am dat, am dat, n-am putut); e x p r.: dau focu/ aprindu. (dau foc/ aprind); mi deadi na nâ parti. (m-a dat la o parte); va ti dau di padi* di va _â creapâ hearea! (am sæ dau [cu tine] de pæmânt de are sæ-_i crape fierea!)/ va _â dau unâ! (am sæ-_i dau una!); dedu unâ alâgari. (am dat o alergare/ fugæ); nu-• i deadi Dumni§æ fumea• i. (nu i-a dat* Dumnezeu copii); mu•earea, callu øi tufechea nu s-nu u dai! (muierea/ femeia, calul øi puøca sæ nu le dai [cu împrumut]!); dau pâra§ cu tocu. (dau bani cu dobândæ); _i dai a_ea •eai. (ce dai aceea iei); mi deadi di-arøini. (m-a dat de ruøine); î• i deadirâ cali. (i-au dat drumul/ l-au slobozit/ gonit); øi-u deadi bana ti e• i. (øi-a dat via_a pentru ei); → i pers.: dedu di nâsu dupâ poartâ. (am dat de el dupæ poartæ); deadimu tu iarnâ. (am dat/ nimerit/ ajuns în iarnæ); pri-aclo dai Sâmârina. (pe acolo dai/ ajungi la S.); lâ deadirâ bunili di curu. (le-au dat/ ajuns bunætæ_ile la cur); deadi di si-aspâre. (a dat/ a apucat de s-a speriat); dau cu ciciorlu (dau cu piciorul); e x p r . : nu-¢i da di mânâ. (nu-mi vine bine la mânæ/ nu-mi convine); tuti di mini va s-da? (toate [relele] de mine au sæ dea/ au sæ se atingæ?); dau tu cær_â/ tu cafe. (dau în cær_i/ cafea [= ghicesc]); deadi Dumni§æ, tricu øi-aestâ! (a dat/vrut Dumnezeu, a trecut øi asta!); sâpunea da multu ghini. (sæpunul dæ [= face clæbuc/ sæpuneøte] foarte bine); î¢i deadi sân§ili. (mi-a dat sângele); → r: s-deadi [cu curlu] di padi ¢ica, s-deadi, vrea ciuculatâ. (s-a dat [cu curul] pe jos, s-a dat aia micæ, voia ciocolatæ); mini, mu•eari, nu mi dau pi §a_i bârba_ ca elu! (eu, femeie, nu mæ dau pe zece bærba_i ca el!); VELO, 708: Nu s'da v'ii fe[a]te di-armî¢i! (nu se [pre]dau vii fete[le] de aromâni!) ; e x p r.: ti deadiøi di padi singurâ! (te-ai dat

  • Ultimul cuvânt

    343

    "a se da de viu/ a se preda"; "a se da de gol"; "a se da înapoi" "a se da peste cap" "a se da drept cineva" "a ninge/ploua/ræsæri soarele, luna, iarba" "a se ivi zorile ♦ " "a bate clopotul"

    de gol singuræ!); da_-vâ nâpoi! (da_i-væ-napoi!); mi dedu pisti capu s-lâ facu casâ. (m-am dat peste cap sæ le fac casæ); ti cari ti dai tini? (drept cine te dai tu?).

    da, dari, deadi, datâ, vb. unipers. i: da neauâ/ ploae/ soarili/ luna(dæ zæpadæ/ ploaie/ soarele/ luna [= ninge/ plouæ, ræsare soarele/ luna]); deadi iarba (a dat/ încol_it iarba); deadi §uua. (a dat de ziuæ); da câmbana. (bate clopotul).

    da, adv. (pentru ræspuns afirm. la o chemare: da, te-am auzit) ∅ øi*, conj. "ce** [= da]" ∅ poftim!, adv.

    e*, adv.: — Marie! — E! [av§âi!](— Mario/ Maria! — Da! [am auzit!]); (folosit singur este irev.: se poate primi replica: ecla, nu _-u arøini? "ecla [onomat.], nu _i-e ruøine?"; e! trebuie înso_it de nume/ apelativ: e, mamæ, _i mi vrei? "da, mamæ, de ce mæ vrei?"); (neat. DDA; < lat. et; adv. da nu existæ în aromânæ).

    _i**, pr. rel.: –Tanæ! – _i? (Tano/ Tana! —Ce!); (irev.: replica: _i s-_â creapâ, aøi si zburaøti? "ce sæ-_i crape, aøa se vorbeøte?"); (neat. DDA).

    "da" "da? (surprizæ)" ∅ ba*, adv. "da" "da"

    aha (a-ha), adv.: — Ti duseøi la øcoalâ? — Aha! (te-ai dus la øcoalæ? — da!); — va s-hii cuminti? — aha! (ai sæ fii cuminte? — da!); irev.; øi: îhâ!

    ba*, adv.: ba? cari §âsi? (da? [surprizæ] cine a spus?) e x p r.: aøi-i! (aøa-i); ghini §âseøi! (bine-ai zis!); e, cumu §âseøi! (da, cum ai zis); ai-ndriptati! (ai dreptate) etc.

    malista (ma-lis-ta), adv.: — aduchiøi? — malista! (ai în_eles? —da!); reg.

    po!, adv.; reg.; r a r ? dac, -æ, s.m.f., adj. "locuitor al Daciei; popor autohton din nord-estul Dunærii"

    Dacu, Daci; Dacâ, Daci (dacu, daci; da-câ, /-ci), s.m.f., adj. (4a/3a): Daci• i eara strâpachi• i a Româ¢iloru di-nsusu di Dunâri.(dacii erau stræmoøii românilor de mai sus de Dunære); → adj.: cultura dacâ; N.

    dacæ, conj. "aratæ condi_ia" ∅ sæ*, conj.; "dacæ" "dacæ" "chiar dacæ" "dacæ (+ ind.)" "dacæ (+ prez.,viitor ind./ cond.)"

    si/ s-* , conj. (+ conjct./indic. imperf./cond.): si-lu vedu unâ oarâ, va-lu adaru di doi pâra§. (dacæ-l væd o datæ, îl fac de doi bani); s-pu-team, yineamu. (dacæ puteam, veneam); s-yineari _iva apâ, vrea s-hibâ ghini. (dacæ ar veni/ curge ceva apæ, ar fi [fost] bine).

    câ, conj.: câ vrei si-agiu_, ghini fa_i. (dacæ vrei sæ aju_i, bine faci); nu øtiu câ va s-yinâ i nu va s-yinâ. (nu øtiu dacæ are sæ vinæ sau n-are sæ vinæ); CAR., Stih., 90: Câ numta... numtâ easti — / Câ-su oami¢i, pu• i, giuneapi¢i — (cæ nunta... nuntæ este, chiar dacæ sunt oameni, pui, junepeni).

    s-easti câ/ di, s-hibâ câ/ di, s-furi câ/ di (seas-ti/ shi-bâ/ sfu-ri-câ/ -di), loc. conj.: → COD., 34, 61: s'este cæ-• i-cunoøti. (dacæ [cumva] îi cunoøti); CAR., Stih., 52: S-easti câ viniøi singurâ,/ ghini viniøi, cripare! (dacæ [cumva] ai venit singuræ, bine-ai venit, supærare!) ; s-hibâ/ s-furi câ u fâ_e_ numta tora, va s-potu/ va s-

  • Primul cuvânt

    344

    "de = dacæ" "dacæ"; ∅ cæ*, conj. ∅ ca, conj.

    putearimu s-yinu ø-mini. (dacæ [ar fi sæ] o face_i nunta acum, am sæ pot/ aø putea sæ vin øi eu); → s-hibâ di yini_ di-vearâ, va-lu vide_ øi Costa. (dacæ [e sæ] veni_i la varæ, o sæ-l vede_i øi pe Costa); v a r. FC s-ti câ [= s-easti câ].

    ca (+ si/ s- + conjct.): BEZA, p. 562: Toli, Toli picurarlu, ca si-ai av§îtæ. (T., T. ciobanul, dacæ ai auzit [de el]); ca s-yi¢i mâni, va-lu

    "dacæ"; ∅ dar*, conj. "dacæ (cf. øi RL dacæ: < dar + cæ** ♦)" "dacæ" "daræ ♦ , aøadar, deci ♦ " "ci ♦ " (la început de frazæ) "când ♦ " "de vreme ce"

    af• i acasâ, ca s-nu yi¢i, va ti caftâ nâsu. (dacæ [ai sæ] vii mâine, [ai sæ-] îl gæseøti acasæ, dacæ nu vii, te cautæ el).

    ma*, conj.: yinu, ma vrei! (vino, dacæ vrei!); ma nu øtii, ta_i!(dacæ nu øtii, taci!); ma s-earea Sutiri, va • i-u putea. (dacæ era Sotir, l-ar fi învins/ bætut); ma s-yinâ oara, va u facu øi-aestâ (dacæ vine ceasul, am s-o fac øi pe asta); øi: ama.

    macâ (ma-câ), conj.: macâ po_, fæ-u buna. (dacæ po_i, fæ-l binele); macâ-i aøi, nu ti voi! (dacæ-i aøa, nu te iubesc!); nu øtiu macâ va syinâ. (nu øtiu dacæ are sæ vinæ); ( < ma + câ**).

    cara (ca-ra), conj.: cara s-nu yinea yeatrulu, va s-mureamu.(dacæ nu venea/ ar fi venit doctorul, muream/ era sæ mor/ aø fi murit); cara nu va s-hibâ unâ, va s-hibâ altâ. (dacæ n-o fi una, o fi alta); → val. adv.: yinu cara! (vino daræ/ deci!); eh, oarâ bunâ cara! (ei, ræmâne_i cu bine daræ!); cara trâ§ea unu vimtu! (ci trægea un vânt!); cara va _â dau unâ! (ci/ când _i-oi da una!); tora, cara §âseøi unâ! (acuma, dacæ ai zis una! [= mai bine nu o ziceai]!); → di-cara: di cara nu bagâ tu capu, _i si-• i facu? (de vreme ce nu bagæ la cap, ce sæ-i fac!).

    "ce dacæ!" "deøi ♦ " "de/ dacæ (în interog. indirecte) dacoromân, -æ, s.m.f., adj. "ramuræ a stræromânilor din nord-estul Dunærii; locuitori ai României"

    _i cara (_i-ca-ra), loc. conj.: _i cara vini, alasâ-lu! (ce dacæ a venit, lasæ-l!); em, ø-_i cara! (pæi, ce dacæ!).

    _i câ (_i-câ), loc. conj.: _i câ-• i §âøu, _i câ-• i câ§ui la cicioari, _iva! (ce cæ [= deøi] i-am zis, ce cæ i-am cæzut la picioare, nimic!).

    di-si (di-si), loc. conj. (în prop. interog. indirecte): nu øtiu di-si au _iva cu tini, ma ti zburæscu. (nu øtiu dacæ au ceva cu tine, dar te vorbesc); (< di + si).

    Daco-românu, -¢i; -nâ, -ni / Daco-vlahu, /-vlahi; /-vla-hâ, /-vlahi,s.m.f. (1,1), adj. (4a): Daco-româ¢i• i/ Daco-vlahi• i suntu Româ¢i• i di-nsusu di Dunâri, fra_ cu Macedo-româ¢i• i/ -vlahi• i, Megleno-româ¢i• i/ -vlahi• i øi Istro-româ¢i• i/ -vlahi• i; N.

    dadæ, -e, s.f. "mamæ ♦ , bunicæ ♦ " ∅ dodæ, tetæ, mætuøæ, s.f.

    dadâ, -i (da-dâ, /-di), s.f. (1): aøi-¢i mi fea_i dada. (aøa m-a fæcut mama mea); Gr. Aut.: dada Gheafa eara mama ali mami. (bunica Gh. era mama mamei); reg.

    dafin, -i, s.m. "arbore cu frunze aromate"

    dhafnu, -¢i (dhaf-nu, /-¢i), s.m. (1): frân§âli di dhafnu da a¢urizmâ bunâ tu mâcari. (frunzele de dafin dau miros bun la mâncare).

    "foaie de dafin" dhafnâ, -i (dhaf-nâ, /-ni), s.f. (1); ∅ supra; maea a mea u c• ima Dhafna. (pe bunica mea o chema Dafina); øi: dhaf¢eauâ, dhaf¢ei.

    dairea, -le, s.f. "tamburinæ ♦ / tobi_æ cu zurgælæi"

    daire, -ea§ (da-i-r-e /-rea§), s.m. (3): turcala îlu bati dairelu ghini. (turcoaica cântâ bine cu daireaua); v a r. dâire; muz.

  • Ultimul cuvânt

    345

    dalac, s.n. "antrax, boalæ a splinei"

    dalacâ (da-la-câ), s.f. sg.t. (1): oami¢i• i/ præv§âli s-lândi§æscu di dalacâ. (oamenii/ animalele se îmbolnævesc de dalac); v a r. dâlacâ, FC duloagâ.

    "care are dalac" dâlâcosu/ dâlâcitu, adj. (4a); r a r. daltæ, -i, s.f. "instrument pentru cioplit/despicat lemnul"

    zmilari, -æri (zmi-la-ri, /-læri), s.f. (6a): lemnul s-ciupleaøti cu zmilarea. (lemnul se ciopleøte cu dalta); v a r. zmilarâ (cf. DDA, s.v.; dar: < gr. ζµιλαρι).

    damasc, s.n.; ∅batistæ, s.f. "_esæturæ, stofæ (?) de Damasc" (cf. øam; înv.)

    øami (øa-mi), s.f.sg.t. (6a): fustani di øami. (rochie de damasc); øi: øemu, -uri; înv.

    damæ, -e, s.f. ∅ doamnæ*, s.f. ∅ cucoanæ**, s.f. (la cær_ile de joc) ∅ reginæ***, s.f., id.

    doamnâ*, s.f. cucoanâ**, s.f. vâsiloa¢i***, s.f.

    dambla, -le, s.f. "(a-l lovi damblaua/ picætura*♦ cea rea" "dambla" "nebunie, idee fixæ"

    chicutâ*, s.f.: câ ti-agudi chicuta di ti-agudi! (lovi-te-ar damblaua sæ te loveascæ!); (numai în imprec.).

    dâmblæ, -a§ (dâm-blæ, /-bla§), s.m. (3): lu-agudi dâmblælu. (l-a lovit damblaua); fig.: cathi omu cu dâmblælu a lui. (fiecare om cu damblaua/ nebunia lui).; v a r. FC dâmlæ, s.m., dâmblae/ dâmlae, s.f.

    damblagi, vb. "a fi lovit de dambla ♦ / de picætura cea rea" "a (se) damblagi"

    închicute§u, -ari, -ai, -atâ (în-chi-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) t: chicuta s-ti-nchicutea§â! (damblaua sæ te loveascæ!); (înimprec.).

    dâmblusescu, -iri, -ii, -itâ (dâm-blu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i (r): [s-] dâmblusi [întregu/ giumitati] di cripari. ([s-] a damblagit [întreg/ pe jumætate] de supærare); v a r. FCdâmlusescu.

    damblagire, s.f.vb. (damblagit, s.n.vb.) "dambla" "faptul de a damblagi"

    dâmbluseari (dâm-blu-sea-ri), s.f. (vb.), (6a): dâmblusearea-i greauâ. (damblagitul e greu); → ti dâmbluseari nu dâmblusi, • i-u lo maøi gura. (de damblagit nu [s-] a damblagit, i s-a luat doar gura/ graiul).

    damblagit, -æ, adj. "lovit de dambla/picæturæ,

    închicutatu, adj.(4a): ta_i, lea, -nchicutatæ! (taci, tu, lovito de picæturæ!); impr.

    blestemat"; "care este damblagit, paralizat ♦ "

    dâmblusitu, -_; -tâ, -ti (dâm-blu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti dâmblusitu di doauli cicioari. (este damblagit de ambele picioare).

    damigeanæ, -e, s.f. "vas mare de sticlæ (5 l∅)

    damigeanâ, -i (da-mi-gea-nâ, /-ni), s.f. (1): biurâ unâ damigeanâ di yinu. (au bæut o damigeanæ de vin); v a r. damageanâ; (cf. gr.

    de obicei protejat cu împletituræ"

    νταµιτζανα, it. damigiana; tc. damacana.); (Gr. Aut. øi: trâmân§anâ, -æ¢i, FC?).

    dandana, -le, s.f. 'întâmplare ♦, pæ_anie" "gælægie, agita_ie" ∅ daraveræ, s.f.

    dândânæ, -a§ (dân-dâ-næ, /-na§), s.m. (3): pâ_âi unu dândânæ!(am pæ_it o dandana/ întâmplare neplæcutæ); v a r. dândânae, -æi: BATZ., 40: Nu ti-agioacæ cu muøi_e. / .../ Cæ fac hoara dændænae. (nu te juca cu bæbu_e[le]. ... cæ fac satul dandana/ fac gælægie în sat).

  • Primul cuvânt

    346

    Danemarca, s.f. n.pr. "_aræ nordicæ, cu capitala Copenhaga"

    Danemarca (da-ne-mar-ca), s.f. n.pr. (1): Danemarca ari vâsiloa¢i. (D. are reginæ); N.

    danez, -æ, s.m.f., adj. "locuitor al Danemarcii"

    danezu, -zi; -zâ, -zi (da-nezu, /-nezi; /-ne-zâ, /-zi), s.m.f. (1,1), adj. (1a): → s.: danezili suntu tuti arusi. (danezele sunt toate blonde); → adj.: statlu danezu; N.

    dang!, interj. (imitæ zgomotul clopotelor) ∅ zbang!, ∅ cioc!, interj. ∅ dængæni, vb.

    dangara-dungara! (dan-ga-ra, dun-ga-ra!), interj.: Gr. Aut.: cându batu/ s-frângu câmbæ¢ili facu dangara-dungara! (când bat clopotele fac dang-dang!).

    danie ∅ dare, s.f. dans, -uri, s.n. "horæ*♦ "; ∅ cor, s.n. "joc modern"

    coru*, s.n. dansu, -uri (dan-su, /-suri), s.n. (1): corurili suntu vec• i, dansurili suntu nali, moderni. (horele sunt vechi, dansurile sunt noi, moderne); N.

    dansa, vb. "a executa un dans ♦ modern"; ∅ juca, vb.

    danse§u, -ari, -ai, -atâ (dan-se§u, /-sa-ri, /-sai, /-sa-tâ), vb. (1b) i/t: auøi• i gioacâ tu coruri, tiniri• i dansea§â [dansuri]. (bætrânii joacæ în hore, tinerii danseazæ [dansuri]); N.

    dansatoare, ~ , s.f. " ~ de bâlci/_igancæ" " ~ de local; pa_achinæ" ∅ baiaderæ, s.f.

    cinghie, ~ i (cin-ghi-e, /-ghii), s.f. (6b): _i fa_i ca vârnâ cinghi? (de ce faci/ te por_i ca o dansatoare de bâlci/ _igancæ?).

    cinghistrâ, -i (cin-ghis-trâ, /-tri), s.f. (1): ti-nveøti ca cinghistrili. (te îmbraci ca dansatoarele de local/ pa_achinele).

    dantelæ, -e, s.f. "garnituræ croøetatæ, de pus ca podoabæ la rochii, bluze etc." "bibil, col_i, dantelæ fæcutæ cu acul" "dantelæ de pus la gât, la cæmæøi de damæ"

    tantelâ, -i (tan-te-lâ, /-li), s.f. (1): Gr. Aut.: circeafi/ câmeaøi/ câpitâ¢iu cu tantelâ. (cearceaf/ cæmaøæ/ cæpætâi [= pernæ] cu dantelæ); (neat. DDA).

    bibilu, -• i (bi-bilu, /-bi-• i), s.n. (2): adarâ bibi• i, tanteli cu aclu. (face bibiluri, dantele cu acul); FC birbi• iu; (cf. DDA, s.v.; dar: < gr. µπιµπιλα; v. øi DEX, s.v. bibiluri, s.n. pl.).

    oimâ, -i , s.f. (1); ?; (cf. DDA, s.v. oimæ, ap. Ioan Murnu, Dic_ionar manuscris, III, 226).

    dar, -uri, s.n. "obiect primit de la cineva/ dat cuiva" "dar, peøcheø, cadou ♦ " "har ♦ (dar al lui Dumnezeu)"

    daru, -uri (daru, da-ruri), s.n. (1): COD., 15: ahtare dar (atare/ astfel de dar); r a r.

    piøcheøi*, s.f.: lâ dâdea piøcheøi a Tur_âloru. (le dædea peøcheø turcilor).

    dhoarâ, -i (dhoa-râ, /-ri), s.f. (1): lâ aduøu/ feciu/ dedu dhoarâ ti numtâ; easti dhoara alu Dumni§æ. (este darul/ harul lui Dumnezeu);

    ∅ farfurie (pentru strâns darul, la nuntæ"

    v a r. doarâ: BELIM., 598: fugæ-• i doara-a Domnului/ øi dul_eamea-a somnului! (fugæ-i darul/ harul Domnului øi dulcea_a somnului!).

    "har ♦ , talent" "dar, colac ♦ pentru colæcari (la nuntæ)"

    hari*, s.f.: nu-ari elu harea aestâ! (nu are el harul/ talentul æsta!). câniscu, -uri (câ-nis-cu, /-curi), s.n. (1): cânisculu easti culacu di numtâ _i s-da la fârta_. ( ~ este un colac de nuntæ ce se dæ la fârta_i/ colæcari).

    "dar adus unui bolnav (fructe, præjituri, bomboane)"

    arustico, -a§ (a-rus-ti-co, /-ca§), s.m. (3): la lân§i_, la lihoani s-du_i arustico: tiyæ¢i, purtucæ•i, bumboani. (la bolnavi, la læuze se duce un dar: gogoøi, portocale, bomboane).

  • Ultimul cuvânt

    347

    dar, conj. (raport adversativ) — færæ conjunc_ii — cu conjunc_ii: "øi/ dar" "în timp ce" "dar" "bine, dar (la început de frazæ)" "daræ ♦ "; ∅ dacæ*, conj.

    → construc_ii paratactice (færæ conjunc_ii): apa trea_i, [= øi/ ma] chetrili armânu. (apa trece, [= øi/ dar] pietrele ræmân); vini cu caplu-n-ghiosu, [= øi/ ma] nu §âsi _iva. (a venit cu capul jos, [= øi/ dar] n-a zis nimic).

    øi, conj.: cheatra creapâ, øi-omlu nu creapâ. (piatra crapæ, øi/ dar omul nu crapæ); preftulu s-dusi-n Poli, øi-prifteasa zburaøti! (preotul s-a dus la C-pole, øi/ dar preoteasa vorbeøte/ povesteøte); mini crepu, øi-elu-øi mutreaøti di lucru. (eu cræp, øi/ în timp ce el îøi vede de lucru).

    ma, conj.: easti muøatâ, ma zurlâ. (este frumoasæ, dar nebunæ); nu câ voi mini, ma aøi easti. (nu cæ vreau eu, dar aøa este); paplu avdi, ma nu poati si zburascâ. (bunicul aude, dar nu poate sæ vorbeascæ); → loc. conj.: ghini ma (la început de frazæ): CAR., Stih., 36: Ghini ma, aca_â di si-aproachi/ omlu di la mar§ini... (bine dar, începe sæ se apropie omul de la margine); id., 48: Ghini ma tora/ ›i-u fricâ/ di yenlu _i ari/ maøi doauâ cicioari! (bine, dar acum mi-e fricæ de fiin_a care are numai douæ picioare!); øi: ama.

    cara*, conj. (val. adv.): yinu cara! (vino, daræ!). dara, s.f. "greutatea obiectului ce con_ine materialul de cântærit" "a lua daraua"

    tarâ (ta-râ), s.f. sg.t. (1): î• i •eau tara a saclui/ a sinduchi•ei cu meari. (îi iau daraua sacului/ læzii cu mere); e x p r.: nu • i-u loai tara ninga a vi_inlui! (nu i-am luat daraua încæ vecinului [= nu l-am cântærit încæ/ nu øtiu cât face ca om]); øi-u ligæ tara. (øi-a legat daraua [= s-a aranjat bine]); øi: darâ, id. (tarâ < gr. tára; darâ < tc. dará; cuvântul arom. nefiind acc. pe finalæ - ca rom. dara - provine din gr.).

    darabanæ, -e, s.f. "tobæ ♦ micæ"

    barabancâ, -æn_i (ba-ra-ban-câ, /-bæn-_i), s.f. (3): acâ_æ s-batâ barabanca, si si-adunâ lumea. (a început sæ batæ darabana, sæ se adune lumea); v a r. bârâbancâ; reg.

    darac, s.n. ∅ pieptene/ maøinæ, s.; ∅ dæræci, vb.

    daraveræ, -e, s.f. "pæ_anie, întâmplare neplæcutæ, necaz" ∅ pulæ; ∅ dandana, s.f.

    daraverâ, -i (da-ra-ve-râ, /-ri), s.f. (1): avu daraveri/ cripæri multi. (a avut daraveri/ necazuri multe); vulg., eufem.: øi-u scoasi daravera øi s-chiøe-n cali. (øi-a scos daravera/ sexul øi s-a piøat în cale).

    daræ, conj. ∅ dacæ, conj. ∅ pæi, adv.

    dare, dæri, s.f. "impozit"

    dari, dæri (da-ri, dæri), s.f. (6a): plâtescu dærili la statu. (plætesc dærile la stat); avemu dari ti paplu sâmbâtâ/ • i li fea_imu tuti dærili.

    "danie, pomanæ ♦ " "dona_ie"

    (avem danie pentru/ pomanæ pentru bunicul sâmbætæ/ i le-am fæcut toate daniile); fea_i dæri mæri ti hoarâ. (a fæcut dona_ii mari pentru sat).

    dare, s.f.vb. (dat, s.n.vb.) "faptul de a da" "dat(ul)-luat(ul)" "datul de suflet"

    dari (da-ri), s.f.vb. (6a): cu darea u tre_ amarea. (cu darea/ datul treci marea); ea-i cu loarea, nu-i cu darea! (ea-i cu luatul, nu-i cu datul!); s-nu-ai dari-loari cu nâsu. (sæ nu ai dat-luat [= a face] cu el); → va dari _iva ti suflitlu a lui. (trebuie dat ceva pentru sufletul lui); → ti dari dau cathi §uuâ. (de dat dau în fiecare zi); øi: dâdeari: ti dâdeari î• i deadi multi. (de dat i-a dat multe).

  • Primul cuvânt

    348

    darnic, -æ, adj. "care dæ uøor/ cu plæcere altuia" ∅ dæruitor, -e, adj. "darnic" ∅ generos (fig.), adj.

    e x p r.: î• i da mâna multu. (îi dæ mâna [= 'este darnic', nu 'îi convine', ca în RL]); easti mânâ/ inimâ largâ. (este mânæ/ inimæ largæ, generoasæ); da cu doauli mâ¢i. (dæ cu amândouæ mâinile); øi-u da

    ø-câmeaøa di-p(r)i elu. (îøi dæ øi cæmaøa de pe el). cuvârdhæ, -a§; -oa¢i, ~ (cu-vâr-dhæ, /-dha§; /-dhoa-¢i, ~ ), adj. (3d): Gr. Aut.: elu-i sc• inciu, ea-i cuvârdhoa¢i. (el e zgârcit, ea-i darnicæ); v a r. cuvurdhæ (cf. DDA, s.v.; dar: < tc. khovarda').

    dascæl, -i, s.m. "învæ_ætor ♦, profesor ♦" "învæ_at" ∅ dæscæli_æ, s.f. "cântære_ în stranæ, dascæl de bisericæ" "cântære_ în stranæ"

    dhascalu, -• i (dhas-calu, /-ca• i), s.m. (1): la øcoalâ nâ-nvea_â unu dhascalu armânu. (la øcoalæ ne înva_æ un dascæl aromân); Th. Capidan fu unu mari dhascalu. (Th. C. a fost un mare dascæl/ învæ_at); v a r. dascalu.

    psaltu, -_â (psal-tu, /-_â), s.m. (1): psaltulu cântâ tu bisearicâ, dhascallu ti-nvea_â carti. (~ cântæ în bisericæ, dascælul/ învæ_ætorul te înva_æ carte); v a r. FC psautu; bis.

    anaynostu, -ea¢i (a-nay-nos-tu, /-tea¢i), s.m. (5); reg., r a r. dat, -uri, s.n. "ceea ce este dat" "obicei; moøtenire" "contribu_ie, dare, dæri♦" "soartæ ♦ "; ∅dare, s.f.vb. "ceea ce este dat" "datorie ♦ " "soarta (s.f. art.)" "moartea"

    datu, s.n. sg.t. (1): datlu-i datu. (datul este dat); CAR., Stih., 14: ... câ-i lucru-avutu/ elu, DATLU! (cæ-i lucru avut el, DATUL!); aestu lu-avemu/ easti unu datu di la auøa¢i! (acesta-l avem/ este un dat de la stræmoøi); avemu ti dari datlu la hoarâ. (avem de dat contribu_ia la sat); aøi-• i fu datlu. (aøa i-a fost datul/ soarta); aestu-i datlu a meu di yeatru. (aceasta-i datoria mea de medic).

    data (da-ta), s.f. art.: easti data alu Dumni§æ. (este datul lui Dumnezeu); cathi unu cu data a lui. (fiecare cu datul/ soarta lui); • i-u deadi data. (a dat moartea în el [= l-a lovit moartea]).

    dat, -æ, adj. "care este dat/dæruit "dat la o parte/afaræ" "dat de suflet" "dat, mijit" "lovit cu leuca/stricat"

    datu, da_; datâ, dati (datu, da_; da-tâ, /-ti), adj. (4a): lucri dati di mâ-sa. (lucruri dæruite de mæ-sa); easti datu di-nâ-parti/ nafoarâ. (este dat la o parte/ afaræ); ficioru datu di suflitu(bæiat dat de suflet); iarbâ/ mustacâ datâ (iarbæ/ musta_æ datæ/ mijitæ); au unâ featâ datâ-n capu [= zurlâ dipu/ aspartâ].(au o fatæ datæ/ lovitæ-n cap [= nebunæ de tot/ stricatæ]).

    datæ, -e, s.f. "zi*♦ anume din calendar"

    §uuâ*, s.f.: _i §uuâ avemu astâ§? (în ce zi/ datæ suntem astæzi?); tu §uua di 14/ tu §âlili di 14-15 va s-yinâ hi• i-mea. (în ziua de 14/ în zilele de 14-15 va veni fie-mea).

    " ~ , datæ" "datæ istoricæ"

    datâ, -i (da-tâ, /-ti), s.f. (1): la/tu data di 21 di-avgustu 1925 s-fea_i Toma Caragiu. (la data de 21 august s-a næscut T. C. ); a¢i• i 976 øi 1731 suntu dati istorici ti Armâ¢i. (anii ... øi ... sunt date istorice pentru aromâni); SN.

  • Ultimul cuvânt

    349

    datæ, ori, s.f. (num. ord./adv. temp.) "prima/a doua ... oaræ" ∅ oræ, s.f. "o datæ/ de 2... ori" "de astæ datæ" "altæ datæ" "câte o datæ" "de multe ori" "une[le]ori"; " ~ " "de data/ rândul acesta" ∅ rând*, s.n. ∅ cale**, s.f. "odatæ* ♦ , cândva" "niciodatæ** ♦ " "la anul/pe viitor" "deocamdatæ*** ♦ " "deodatæ**** ♦ " "destin* ♦ (previziune asupra lunilor anului)"

    oarâ, -ori (oa-râ, ori), s.f. (3)/ num. ord./ adv.: îlu vedu-ntâ¢ea/ prota oarâ. (îl væd întâia oaræ); _â §âøu unâ oarâ, _â §âøu di doauâ ori, agiun§i! (_i-am zis o datæ, _i-am zis de douæ ori, ajunge!); aestâ oarâ ti •ertu. (de data asta te iert); di oara aestâ iøi cu fa_a curatâ. (de astæ datæ a ieøit cu fa_a curatæ); altâ oarâ s-nu fa_i aøi! (altæ datæ sæ nu faci aøa!); câti vârnâ oarâ î¢i yini si- • i tragu unâ! (câte o datæ îmi vine

    sæ-i trag una!); di multi ori î• i §âøu. (de multe ori i-am zis); nâscânti ori yini adratu/ îmbitatu acasâ. (une[le]ori vine fæcut/ beat acasæ); ori-ori easti bunâ, alti ori easti lân§itâ. (une[le]ori este bunæ/ sænætoasæ, alte ori este bolnavæ).

    aradhâ*, cali**, s.f.: → aestâ aradhâ nu-¢i iøi ghini bâclâvælu. (de data asta/ de rândul æsta nu mi-a ieøit bine baclavaua); → ø-di aestâ cali mini avui-ndriptati! (øi de data asta eu am avut dreptate!).

    unâoarâ*, vârnâoarâ**, di-oarâ***, di-nâoarâ****adv./ loc. adv.: → unâoarâ nu eara ca azâ. (odinioaræ nu era ca azi); eara unâoarâ unâ moaøi cu-nu auøu. (era odatæ o babæ cu-n moø); → vârnâoarâ s-nu sco_ ahtari zboru din gurâ! (niciodatæ sæ nu sco_i atare cuvânt din guræ!); hai, di-vârnâoarâ cama ghini!(hai, la anul mai bine [= urare]); → tora, di-oarâ, nu-avemu pâra§ ti-ahtæri lucri. (acum , deocamdatæ, nu avem bani pentru astfel de lucruri); → ahurhi di-nâoarâ s-plângâ. (a început deodatæ/ dintr-o datæ sæ plângæ).

    mirunumi¢i*, s.f.pl. datinæ, s.f. ∅ obicei, s.n. dativ, s.n. "cazul atribuirii" dator, -e, adj. "care datoreazæ bani" ∅ dætætor*, adj. "datornic, -æ" (s.m.f.) "dator (în bani)" ∅ obligat, adj. ∅ datora, vb. ∅ datorie, s.f.

    dativu (da-tivu), s.n. sg.t. (1): dativlu easti cazlu a dari•ei: dau a ficiorlui/ a feati•ei unâ carti.. (dativul este cazul datului/ al atribuirii: dau bæiatului/ fetei o carte); gram.; N.

    dâtoru*, adj., s.m.f.: → adj.: easti dâtoru la mini cu doauâ suti di dolari. (este dator la mine cu douæ sute de dolari); → s.m.f.: vinirâ dâtori• i si-• i da pâra§• i. (au venit datornicii sæ-i dea banii);e x p r.: ari ti dari pâra§ la oami¢i. (are de dat bani la oameni/ este dator); easti-mplinu di borgi. (este plin de datorii). SN.

    burgilâ, -a§; -oa¢i, ~ (bur-gi-lâ, /-la§; /-loa-¢i, ~ ), s.m.f. (3, 9), adj. (3d): nu mi-ariseaøti s-hiu burgiloa¢i. (nu-mi place sæ fiu datoare); r a r; frecv.: nu mi-ariseaøti si-amu ti dari/ si-amu borgi. (nu-mi place sæ am de dat/ sæ datorez/ sæ am datorie).

    datora, vb. "a avea de plætit o sumæ împrumutatæ";∅vrea*,vb.

    voi*, vb.t.: î• i voi §a_i liri. (îi datorez zece lire); î¢i voru mul_â pâra§. (îmi datoreazæ mul_i bani); s-_â da _i _â va! (sæ-_i dea ce-_i datoreazæ!); î¢i va unâ sitâ di fârinâ. (îmi datoreazæ o sitæ de fæinæ).

  • Primul cuvânt

    350

    "a datora" "a avea o obliga_ie ♦ / datorie ♦ fa_æ de cineva" "a fi prost/a-i lipsi o doagæ" "a face datorii, a se îndatora"

    hursescu, -iri, -ii, -itâ (hur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/i: → t: hurseaøti mul_â pâra§ la al_â. (datoreazæ mul_i bani la al_ii); → i: fig.: lâ hursimu multu a pârin_âloru. (le datoræm mult pærin_ilor); unu suflitu-• i hursescu ø-mini alu Dumni§æ. (un suflet îi datorez øi eu lui Dumnezeu); e x p r.: î• i hurseaøti-alu Mihali, lailu omu! (îi datoreazæ ceva lui Mihai, bietul om [= e prost/ îi lipseøte o doagæ/ ceva din el!]).

    burgilipsescu, -iri, -ii, -itâ (bur-gi-lip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: mi burgilipsii multu di feciu casa. (am fæcut datorii multe/ m-am îndatorat mult ca sæ fac casa); r a r.

    datorie, -i, s.f. "obliga_ie moralæ" ∅ dat*, -uri, s.n. "datorie, obliga_ie moralæ"; ∅ sarcinæ*, s.f. ∅ curtoazie, s.f.

    datu*, datâ*, s.n., s.f.: aestu easti datlu a meu/ aestâ easti data a mea di pârinti, di dhascalâ. (aceasta este datoria mea de pærinte, de dascæli_æ).

    sar_inâ*, s.f.: fig.: sar_ina a-nvi_a_loru armâ¢i easti si-u _ânâ øi si-u creascâ limba a noastrâ. (sarcina învæ_a_ilor aromâni este sæ o _inæ/ sæ o pæstreze øi sæ o creascæ limba noastræ).

    "datorie în bani" "datorie moralæ" "a da pe datorie" ∅ veresie*, s.f.

    borgi, (bor-gi, ~ ), s.f (9): avemu mari borgi la nunlu/ la bancâ. (avem mare datorie la nunul/ la bancæ); borgea va plâteari. (datoria trebuie plætitæ); fig.: tu_ tiniri• i au borgea si-u ducâ limba tu etâ. (to_i tinerii au datoria s-o ducæ limba în veac).

    e x p r.: dau pi virisie*. (a da pe datorie/ veresie). datoritæ, prep. "prin, de la, datoritæ" "datoritæ, gra_ie" "har/ gra_ie Domnului"

    di*, prep. (+ A): di tini lu-amu bra_lu! (datoritæ _ie îl am bra_ul!); di paplu u-amu casa. (datoritæ bunicului o am casa).

    haritâ (ha-ri-tâ), prep. (+ D): haritâ ali mami învi_ai carti. (datoritæ mamei am învæ_at carte); haritâ alu Dumni§æ, mi feciu ghini. (har Domnului, m-am fæcut bine!); v a r. hartâ.

    datornic, s.m.f. ∅ dator, adj.

    daunæ, -e, s.f. "pierdere, pagubæ (materialæ/moralæ)" "daunæ, pagubæ" ∅ pierdere*, s.f.vb. "pagubæ (materialæ/ moralæ)"

    z¢ie, -i (z¢i-e, z¢ii), s.f. (6b): furi• i/ apili n-adusirâ z¢ie mari. (furii/ apele ne-au adus daunæ/ pagubæ mare); e x p r.: nu-ari z¢ie.(nu-i/ nu face nimic [= nu mæ deranjeazæ]).

    cheardiri*, s.f.vb.: fu mari/ multâ cheardiri cu tâtumea anlu aestu.(a fost pagubæ mare cu tutunul anul æsta).

    zârari, -æri (zâ-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): CAV., 294: zærare; COD., 20: arøine øi zærare ai di nîs. (ruøine øi pagubæ ai de la el); arh., r a r.

    dædæci, vb.∅ corcoli, vb. dæinui, vb. ∅ dura, vb. [dælæcos], adj. "care are boala dalac ♦ "

    dâlâcosu, -oøi; -oasâ, -oasi (dâ-lâ-cosu, /-coøi; /-coa-sâ, /-si), adj. (4a): omu dâlâcosu/ oae dâlâcoasâ (om care are dalac/ oaie ~ ).

    dændænaie ∅ dandana, s.f.

    dængæni, vb. "a bate clopotele, a face dang! ♦ "

    dângânescu, -iri, -ii, -itâ (dân-gâ-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) i/t: Gr. Aut.: → i: cloputili dângânescu. (clopotele dængænesc); fig.: dângânii di capu, di lavâ. (am înnebunit de/ la

    "a-i plesni capul de zgomot/supærare"

    cap, de gælægie); → t: mi dângânirâ ficiori• i, nu-ascultâ dipu. (m-au înnebunit copiii, nu ascultæ deloc); (< dang!; neat. DDA).

  • Ultimul cuvânt

    351

    dæpæra, -are, -at, vb. ∅ depæra, -are, -at, vb. (DEX: douæ cuvinte- titlu!)

    dæræcitor, -i, s.m. "pieptænar* de lânæ; dæræcitor"

    chiptinaru*, s.m.: ducu lâna la chiptinaru, si-u cheaptinâ/ si-u tragâ. (duc lâna la pieptænar, s-o pieptene/ s-o tragæ).

    hâlaciu, -i (hâ-laciu, /-laci), s.m. (1): id.; reg. dæræci, vb. "a trage*/pieptæna** lâna cu pieptenii" "a dæræci lâna cu maøina" ∅ frânge*, vb.

    tragu*, cheaptinu**, vb. t: unâoarâ, lâna u trâ§ea/ u chiptina mu•erili singuri, cu cheapti¢i• i. (odinioaræ, lâna o trægeau/ o pieptænau femeile singure, cu pieptenii); tora u tragu cu maøina.(acum o trag cu maøina); øi: frângu* apali di lânâ ( a frânge/ a face pale de lânæ)

    dæræcire, s.f.vb. (dæræcit, s.n.vb.) "ac_iunea de a dæræci lâna" ∅ tragere*, s.f.vb. ∅ pieptænare**, s.f.vb.

    trâ§eari*, chiptinari**, s.f.vb.: va trâ§eari/ chiptinari nâscântâ lânâ, câ nu-ari traptâ/ chiptinatâ. (trebuie trasæ/ pieptænatæ niøte lânæ, cæ nu mai este trasæ/ pieptænatæ); ∅ ti trâ§eari/ chiptinari trapøu/ chiptinai multâ aseara. (de tras/ pieptænat am tras/ pieptænat multæ ieri).

    dæræcit, -æ, adj. "(despre lânæ) care a fost tras*♦ , pieptænat**♦ "

    traptu*, chiptinatu**, adj.: lânâ traptâ/ chiptinatâ (lânæ trasæ/ pieptænatæ).

    dæræpæna, vb. "a se surpa*♦ treptat"

    surpu*, vb. r: sta tu unâ casâ _i s-surpâ §uuâ di duuâ. (stæ într-o casæ ce se surpæ/ ruineazæ zi de zi).

    dæræpænat, -æ, adj. "surpat* ♦ , stricat** ♦ , præpædit"; " ~ " "dæræpænat"

    surpatu*, aspartu**, adj.: au unâ casâ surpatâ/ aspartâ. (au o casæ surpatæ/ stricatæ [= dæræpænatæ]).

    saravalu, -• i; -lâ, -li (sa-ra-valu, /-va• i; /-va-lâ, /-li), adj. (4a): tu _i lai casâ saravalâ øedu! (în ce biatæ casæ præpæditæ stau!).

    harvalu, -• i; -lâ, -li (har-valu,/-va• i; /-lâ, /-li), adj. (4a): id.; reg. dæræpænæturæ, -i, s.f. "ruinæ, præpædenie"

    hârapi, -æchi (hâ-ra-pi, /-ræchi), s.f. (6a): au unâ hârapi di mâyâzie! (au o dæræpænæturæ de magazin!).

    dærâma, vb. "a (se) surpa*, a demola, a se ruina"

    surpu*, vb. t/r: ∅ t: lipseaøti si-u surpâ casa, câ-i veac• i. (trebuie s-o surpe/ dærâme casa, cæ-i veche); ∅ r: stizma s-surpæ dipu. (zidul s-a dærâmat de tot).

    "a (se) dærâma" "a se dærâma" (concret) "a-l înghi_i pæmântul/ a se face una cu pæmântul" (fig.)

    dârâmu, dârâmari, /-ai, -atâ (dâ-râmu, /-râ-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1a) t/r; id; (?; v. DDA, s.v. dærîm).

    arâvu•isescu, -iri, -ii, -itâ (a-râ-vu-• i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: loclu si-arâvu• iseaøti di ploae. (pæmântul se dærâmæ de ploaie); Gr. Aut., fig.: mi-arâvu• isii cându vi§ui câ-¢i intrâ furi• i-n casâ! (m-am fæcut una cu pæmântul când am væzut cæ-mi intræ furii/ ho_ii-n casæ!).

    dærâmare, s.f.vb. ∅ surpare*, s.f.vb.

    surpari* s.f.vb.: va surpari murlu. (trebuie surpat zidul); ti surpari nu s-surpæ ninga/ nica. (de surpat nu s-a surpat încæ).

  • Primul cuvânt

    352

    dærâmat, -æ, adj. "care este dærâmat" "surpat* ♦ de supærare" "surpat, cæzut" "dærâmat" ∅ ruinat, adj. "dærâmat, præpædit" "dærâmat (fig.), consternat"

    surpatu*, adj.: casâ surpatâ, veac• i, aspartâ, câ§utâ. (casæ care stæ sæ se surpe/ care e surpatæ, veche, stricatæ, cæzutæ); fig.: auølu eara surpatu di cripari. (moøul era surpat/ dærâmat de supærare); VR., 9, poet.: Tuti chetrili surpati-n Pind/ øi-aflarâ loc tu suflitlu-a meu. (toate pietrele surpate-n Pind øi-au aflat loc în sufletul meu.).

    dârâmatu, -_; -tâ, -ti (dâ-râ-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): COD., 121b: cændu eøti dæræmat di yinu? (când eøti dærâmat de vin?); casâ dârâmatâ.

    arâvu•isitu, -_; -tâ, -ti (a-râ-vu-• i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):_i casâ arâvu• isitâ! (ce casæ præpæditæ!); fig.: armasi arâvu• isitu câ-• i §âøu zboarâ urâti. (a ræmas consternat/ jenat/ dærâmat de supærare cæ i-am zis vorbe urâte).

    dærâmæturæ, -i, s.f. ∅ surpæturæ, -i, s.f.

    dærnicie, -i, s.f. "însuøirea de a fi darnic" ∅ generozitate (fig.), s.f.

    cuvârdhâlâchi, -i (cu-vâr-dhâ-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): nu u-au tu_ harea aestâ, cuvârdhâlâchea! (nu-l au to_i harul/ darul æsta, dærnicia); v a r. cuvurdhâlâchi (cf. DDA, s.v. ; dar: < tc.khovardalâ'c).

    dærui, vb. "a face un dar ♦" ∅ dæruit*, adj. ∅ dæruire**, s.f.vb. "a dærui ceva" "a dærui cuiva cineva, a 'cadorisi' pe cineva" "a hæræzi cu daruri" (fig.) "a dærui, a face un dar" ∅ dar*, peøcheø*, s.n. "a dærui" "a hæræzi"

    dâruescu, -iri, -ii, -itâ (dâ-ru-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: COD., 31b (cf. part. dæruitu*, adj., øi s.f.vb. dæruire**, s.f.vb.); ?; CR.

    dhurusescu, -iri, -ii, -itâ (dhu-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: tu_ dhurusirâ [câti _iva] ti numtâ. (to_i au dæruit câte ceva de nuntæ); ∅ t: voi si-u dhurusescu niveasta cu unâ flurie. (vreau s-o dæruiesc/ 'cadorisesc' pe mireasæ cu un florin [de aur]; fig.: u dhurusi Dumni§æ cu tuti hærili. (a dæruit-o Dumnezeu cu toate harurile).

    piøchisescu, id.; (numai sens concret). ahârzescu, -iri, -ii, -itâ (a-hâr-zes-cu, /-zi-ri, /-zii, /-zi-tâ), vb. (4b): CAV., 1110 hærzescu; UC., 83: Hærzea-¢i harao a scæpare• i atæei. (dæruieøte-mi bucuria scæpærii/ mântuirii tale); • i-ahârzi Dumni§æ

    "a valora ♦ /pre_ui ♦ , a merita"

    fumea• i. (i-a dæruit Dumnezeu copii); mu•earea aestâ ahârzeaøti multu. (femeia asta valoreazæ/ meritæ mult); v a r.hærzescu, arh., reg.

    dæruire, s.f.vb. "faptul de a dærui ♦ , dar" "dæruire, dæruit" "dæruire de la Dumnezeu"

    dârueari (dâ-ru-ea-ri), s.f.vb. (5a): COD. (Weigand, I, 34, DDA, s.v. dæruire): mi fi_eøæ færæ dæruire (m-ai fæcut færæ dæruire/ har); ?

    dhuruseari (dhu-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a): va dhuruseari niveasta. (trebuie dæruitæ mireasa/ sæ-i dæruim ceva miresei); ti dhuruseari u dhurusii. (de dæruit am dæruit-o/ am 'cadorisit-o'); fig.: ti dhuruseari u dhurusi Dumni§æ. (de dæruit a dæruit-o Dumnezeu).

  • Ultimul cuvânt

    353

    "faptul de a dærui" "dæruire, dæruit"

    piøchiseari (piø-chi-sea-ri), s.f. (6a); id.; (numai sens concret). ahârzeari (a-hâr-zea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ahârzeari nu u-ahârzi Dumni§æ cu fumea• i. (de dæruit/ hæræzit nu a dæruit-o/ hæræzit-o

    "pre_uire ♦ , pre_uit" Dumnezeu cu copii); va ahârzeari aestu omu. (trebuie pre_uit acest om).

    dæruit, -æ, adj. "care este plin de haruri" "care a fost dat în dar" "dæruit/ dotat/ talentat" "dæruit" (despre obiecte) "calul de dar nu se cautæ la din_i" "dæruit de Dumnezeu, hæræzit/dotat/valoros" "nepre_uit"

    dâruitu, -_; -tâ, -ti (dâ-ru-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): COD., 31b:multu este dæruitu. (este foarte dæruit [= plin de daruri/ haruri]);?

    dhurusitu, -_; -tâ, -ti (dhu-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): tuti aesti suntu lucri dhurusiti. (toate acestea sunt lucruri dæruite); fig.: featâ dhurusitâ di Dumni§æ (fatæ dæruitæ de Dumnezeu/ plinæ de daruri, haruri).

    piøchisitu, -_; -tâ, -ti (piø-chi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): la lucrulu piøchisitu nu ba§i coadi øi mânuøi. (la lucrul dæruit sæ nu pui cozi øi mânuøi [= toarte; 'sæ nu-l critici']).

    ahârzitu, -_; -tâ. -ti (a-hâr-zitu, /-zi_; /-zi-tâ, /-ti), adj. (4a): unu [ficioru maøi], ma ahârzitu ari mâ-sa. (unul [numai un copil], dar dæruit/ valoros are mæ-sa); hip.: yinu, lai, ahârzite! (vino, dragæ, nepre_uitule!].

    dæruitor, -e, adj. "care dæruieøte, care dæ"

    ahârzitoru, -ori; -oari, - ~ (a-hâr-zi-toru, /-tori; /-toa-ri, / - ~ ), adj. (3c): UC., 81: Amiræ de n-_eru, ... hærzitorru [= ahârzitorlu] a banæ•i. (Impærate din cer, ... dætætorul vie_ii... ); v a r. hârzitoru, arh.

    dæscælaø,-i, s.m. (dim.) "învæ_æcel" (pej.)

    dhâscâliciu, -i (dhâs-câ-liciu, /-lici), s.m. (1): avea øi-e• i unu dhâscâliciu aclo... (aveau øi ei un dæscælaø acolo... ); pej.; dim.

    dæscæli, vb. "a învæ_a ♦ pe altul" "a bate la cap cu educa_ia"

    dhâscâlipsescu, -iri, -ii, -itâ (dhâs-câ-lip-ses-cu, /-lip-si-ri, /-lip-sii, /-lip-si-tâ), vb. (4b) t: ø-la øcoalâ øi-acasâ tu_ nâ dhâscâlipsescu! (øi la øcoalæ øi acasæ to_i ne dæscælesc [ne tot înva_æ]!); v a r. d(h)âscâlisescu.

    dæscælie, s.f. "meseria de dascæl/ învæ_ætor/profesor"

    dhâscâli• i (dhâs-câ-li-• i), s.f.sg.t. (3): dhâscâli•ea-i greauâ.(dæscælia-i grea); v a r. dâscâli• i; øi: d(h)âscâlâchi, d(h)âscâlichi.

    dæscælime, s.f. "mul_ime de dascæli/ învæ_ætori/profesori"

    dhâscâlami (dhâs-câ-la-mi), s.f.sg.t. (3): si-avea adunatâ tutâ dhâscâlamea di-tu Machidhunia grâ_eascâ. (se adunase toatæ dæscælimea din Macedonia greceascæ); v a r. dâscâlami.

    dæscælire, s.f.vb. "faptul de a dæscæli, de a învæ_a pe al_ii/ de a bate la cap pe al_ii"

    dhâscâlipseari (dhâs-câ-lip-sea-ri), s.f.vb. (6a): mi sâturai di dhâscâlipseari [mini al_â/ al_â mini]. (m-am sæturat de dæscælit [eu pe al_ii/ al_ii pe mine]); agiun§i øi-ahâtâ dhâscâlipseari!(ajunge øi atâta dæscælire/ dæscælit!).

    dæscæli_æ, -e, s.f. "învæ_ætoare" "so_ia dascælului/ învæ_ætorului"

    dhascalâ, -i (dhas-ca-lâ, /-li), s.f. (1): Mariyo eara dhascalâ Hrupiøti. (M. era dæscæli_æ la Hrupiøti); v a r. dascalâ.

    dhâscâloa¢i, ~ (dhâs-câ-loa-¢i, ~ ), s.f. (9): dhascallu nu eara acasâ, eara dhâscâloa¢ea. (dascælul nu era acasæ, era so_ia dascælului); v a r. dâscâloa¢ea..

    dætætor, -e, adj. "care dæ via_æ" ∅ dator, adj.

    dâtoru, -ori; -oari, ~ (dâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / - ~ ), adj. (3c): UC., 79: Øî pre ayilu duhu, domnulu, dætorru [= dætorlu] a bani• i... (øi pe Sfântul Duh, Domnul, datætorul vie_ii... ).

  • Primul cuvânt

    354

    dæuna, vb. "a produce daunæ ♦ " ∅ strica*, vb. "a dæuna" ∅ ucide*, vb. "a atinge ♦ , a dæuna" ∅ contamina*, vb. "a dæuna, a pægubi" "nu-i nimic!" "a atinge* ♦ "

    aspar§i*, vb. unipers.: n-asparsi multu cutreamburlu. (ne-a stricat/ dæunat mult cutremurul); e x p r.: eh, nu-aspar§i! (ei, nu-i/ nu face nimic!).

    vatâmâ*, vb. unipers.: eh, alasâ, nu vatâmâ! (ei, lasæ, nu omoaræ/ stricæ/ nu-i nimic!).

    vlâpseaøti*, vb. unipers.: nu-ari _iva, nu vlâpseaøti! (nu-i nimic [liter. = nu mæ atinge/ contamineazæ]!).

    z¢isescu, -iri, -ii, -itâ (z¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b): CAV., 124: z¢isescu; nâ z¢isi multu furtuna. (ne-a dæunat mult furtuna); nu [mi] z¢iseaøti dipu! (nu-i nimic, nu mæ deranjeazæ deloc!); v a r. z¢iisescu; øi: zim¢iusescu; (consider, spre deosebire de DDA, s.v., cæ z¢i(i)sescu este format din z¢ie < gr. ζηµια, iar zim¢iusescu este gr. ζηµιονω ~ ).

    cârteaøti*, vb. unipers.: nu mi cârteaøti. (nu mæ atinge/ pægubeøte).

    dæunare, s.f.vb. (dæunat, s.n.vb.) "faptul de a dæuna"

    z¢iseari (z¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti z¢iseari nu mi z¢iseaøti. (de daunat/ deranjat nu mæ deranjeazæ.); v a r. z¢iiseari; øi:zim¢iuseari.

    [dæunat], adj. "care a fost pægubit"

    z¢isitu, -_; -tâ, -ti (z¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): _i stai ca z¢isitu? (de ce stai ca un pægubit?); v a r. z¢iisitu; øi: zim¢iusitu.

    dæunætor, -e, adj. "care dæuneazæ, care aduce pagube" "dæunætor (pentru om: pentru corp/spirit)" ∅ vætæmætor*, adj.

    z¢isearicu, -_i; -câ, -_i (z¢i-sea-ricu, /-ri_i; /-ri-câ, /-ri-_i), adj. (4a):multu z¢isearicâ fu neaua, câ vini amânatu. (foarte dæunætoare a fost neaua/ zæpada, cæci a venit târziu).

    vâtâmâtoru*, adj.: aestâ-i vâtâmâtoari ti sânâtati/ ti suflitu. (asta-i dæunætoare pentru sænætate/ pentru suflet).

    dâmb, -uri, s.n. "deal ♦ mic" "mormânt" ∅ tumbæ*, s.f. "dâmb mic, hârtop" "obstacol" (fig.) "multe hârtoape" "neregularitæ_i în teren/ în orice lucrare" dânsa, dânsele, pr. pers.3, f.sg., pl. "ea ♦ , ele" ∅ însæøi, pr.

    tumbâ, -i (tum-bâ, /-bi), s.f. (1): adunæ oili la tumba di ningâ agru.(a strâns oile la dâmbul de lângæ ogor); tumbili a gio¢iloru(mormintele vitejilor);(cf. DDA, < lat.TUMBA; tumbâ 'tumbæ'*/

    'a face tumbe' < LB). ohtu, oahti (oh-tu, oah-ti), s.n. (2): agrulu easti maøi oahti. (ogorul este numai dâmburi); calea eara tutu oahti. (calea' drumul era tot hârtoape); fig.: tricumu multi oahti anlu aestu. (am trecut [= avut] multe necazuri/ obstacole anul acesta); Gr. Aut.: oahti-mboahti (= forma_ie repetitivæ de tip 'talmeø-balmeø', 'fæt-logofæt' etc., îmboahti nu înseamnæ nimic): calea-i oahti-mboahti (drumul este 'hârtoape-hârtoape'); id., fig.: împlâteaøti/ _asi oahti-mboahti. (împleteøte/ _ese neregulat, cu gâlme)

    disâ, disi (di-sâ, di-si), pr. pers. 3 f. sg., pl.: UC., 99: A_elu _i tricu Israil pret namisa disæ [pri-tu amari]. (cel ce l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei/ prin ea [prin mare]); cu disa-nfumi•e. (cu ea a avut copii [liter.: 'înfamiliat'/ a fæcut o familie, a avut copii]); arh.; r a r.

    dânsul, dânøii, pr. pers. 3, m. sg., pl. "el ♦ , ei"

    disu, diøi (disu, diøi), pr. pers. 3 m. sg., pl.: CAR., Litgh., 41, VIII: a_e• i _i øædu la disu cu pisti. (cei ce øed la dânsul [Dumnezeu] cu credin_æ); ibid.: si spunæ la diøæ eva(n)yeilu a ndræptatii• i. (sæ le

  • Ultimul cuvânt

    355

    (færæ valoare de polite_e) ∅ însuøi, pr.

    spunæ/ arate lor evanghelia dreptæ_ii); ∅ UC., 99 (pr. + art.encl. pl.): A_elu _i scoase Israil de namisa diø• i. (cel ce l-a scos pe Israel dintre ei [= dintre egipteni]); COD., 65: s'himu la disu. (sæ fim la el);

    arh.; r a r. dâræ, -e, s.f. "urmæ ♦ " ∅ rând, s.n., dungæ, s.f.

    dârâ, -i (dâ-râ, /-ri), s.f. (1): s-lâ lomu dâra a furiloru/ a luchiloru. (sæ le luæm dâra furilor/ lupilor); si-aøtearsi/ s-lo dâra. (s-a øters/ s-a luat dâra).

    dârdâi, vb. ∅ tremura, vb.

    dârmon, -e, s.n. "ciur ♦ cu gæuri mari" "care este bine verificat"

    dirmo¢iu, -oa¢i (dir-mo¢iu, /-moa-¢i), s.n. (2): misuru tricutu tu dirmo¢iu. (porumb trecut prin dârmon); omu tricutu tu _iru ø-tu dirmo¢iu. (om trecut prin ciur øi prin dârmon).

    dârstæ, -e, s.f. "piuæ ♦ rudimentaræ" "a zæpæci pe cineva cu gælægia"

    drâøtealâ, -e• i (drâø-tea-lâ, /-te• i), s.f. (3): øiacurili s-facu ma ninti tu drâøtealâ, ø-di-apoia tu bâta¢i. (øiacurile se fac mai întâi în dârste øi apoi în piuæ); fig., Gr. Aut.: ta_i, câ ¢i-lu fea_iøi caplu drâøtealâ! (taci, cæ mi l-ai fæcut capul dârste [= m-ai zæpæcit]).

    de, conj. "de" (copulativ) " ~ " (atributiv) " ~ " (obiectiv) " ~ " (interog. indirectæ) ∅ dacæ*, conj. " ~ " (final) " ~ " (modal, de mæsuræ) " ~ " (consecutiv) " ~ " (dupæ un semi- auxiliar de mod)

    di, conj.: si-acâ_æ di-adræ pâni. (s-a apucat de/ øi a fæcut pâine); du-ti di •ea-_ singurâ! (du-te de/ øi ia-_i singuræ!); ari huia di bea. (are næravul de bea); CAR., Stih., 84: mutrea di nu li fæ afanu. (vezi de nu le face nevæzute); nu øtiu di/ disi poati i nu poati. (nu øtiu de/ dacæ* poate sau nu poate); vini di-¢i câftæ fârinâ. (a venit de mi-a cerut/ ca sæ-mi cearæ... fæinæ); di _i du_i, tutu si-adunâ. (de ce se duce/ trece, tot se adunæ/ descreøte [la trup, îmbætrâneøte]); poati/ ari di-acumpârâ!(poate, are de cumpæræ!); s-facu lucrili di si spunu. (se fac [= se întâmplæ] lucrurile de/ încât se spun/ se povestesc); → _i stai di §â_i? (ce stai de zici?; cf. it. che stai dicendo?).

    de!, interj. (nepæsare) (regret, surprizæ, stupefac_ie)

    de!, interj.: de, _i s-_â facu, macâ nu-av§â! (de, ce sæ-_i fac, dacæ nu auzi/ ascul_i!); Gr. Aut.: ghini, de, ta_i tora! (bine, de, taci acum!).

    de-de!, interj.: Gr. Aut.: de-de, cum di nu nâ vini tu minti?! (chiar aøa/ vai!, cum de nu ne-a venit în minte?!).

    de, prep. "de" (atribut) (~ ; 'felul') (~ ; 'con_inutul') (~ ; 'filia_ia') (~ ; 'termenul comp.') "de" (complement) (~ direct) (~ indirect)

    di, prep.: → casâ di cheatrâ (casæ de piatræ); lemnu di fagu (lemn de fag); cârafi di yinu (carafæ de vin); hi• iu di amiræ (fiu de împærat); pu• iu di gâ• inâ (pui de gæinæ); poezie di Murnu; udæ di oaspi_ (odaie de/ pentru oaspe_i); mâratlu di elu (bietul de el); doi di e• i eara Arbineøi. (doi dintre ei erau albanezi); → di-aesti ari multi. (din[tr-] astea sunt multe); mâcâ di tuti. (mænâncæ de toate); lu-acâ_æ di cicioari. (l-a apucat de picioare); si-apruche di mini. (s-a apropiat de mine); di mini, di tini, av§â _i curâ. (de la mine, de la tine, a auzit ce curge [= se întâmplæ); cura apa di nâsâ, câ-• i vini oara

    (~ de agent)

    s-facâ. (curgea apa din ea. cæ i-a venit ceasul/ timpul sæ nascæ); di câtuøi, câtuøi va s-iasâ. (din pisicæ, pisicæ are sæ iasæ); di câti lâ facu, _iva nu-i bunu. (din câte le fac, nimic nu-i bun); caro_â traptâ di doi

  • Primul cuvânt

    356

    "de" (circumstan_ial) (~ de loc) (~ de timp) (~ de mod/de mæsuræ) (~ consecutiv) (~ de cauzæ) (~ de scop/final) (~ de rela_ie) "de " (+ 'supin') "de" (+ num. card.) "de" (+ num. distr.) "de" (+ termenul comparat) (= "ca, decât, din, dintre") "de" (+ alte prep.) "de pe"; ∅ dupæ, prep. "de la" "de sub" "de" (+ adv.) "de-a" (+ adv. + -lea) "de" (+ al, ai; a, ale)

    ca• i. (cæru_æ trasæ de doi cai); vinirâ di Deniscu. (au venit din/ de la Deniscu); e• i suntu di Samarina (ei sunt din/ de la Samarina); tra§i-ti di nâ parti! (dæ-te la o parte!); întribai di casâ casæ. (am întrebat din casæ-n casæ); eh, tora, di vearâ va nâ videmu! (ei, acum, la varæ o sæ ne vedem!); nu mâcai di trei §âli. (n-am mâncat de trei zile); di ¢icu u øtiu aestâ. (de mic/ de când eram mic o øtiu asta); §uuâ di §uuâ mi ducu la e• i cu mâcari. (zi de zi/ în fiecare zi mæ duc la ei cu mâncare); udæ lungu di 6 metri (odaie lungæ de 6 m.); mâcæ di cripæ! (a mâncat de a cræpat!); si-aspârearâ di furi (s-au speriat de ho_i); murirâ di foami/ di yripi. (au murit de foame./ de gripæ); buiauâ di-nvupseari oauâ (boia/ vopsea de vopsit ouæ); caftu gâ• ina di ou. (caut gæina de ou); → di + s.f.vb. [inf. lung în arom., supin în RL]: bitisi di mâcari (a terminat de mâncat); maøinâ di lari stra¢i (maøinæ de spælat rufe); → di+ num. card.: 11/ 15/ 19/ 20 /doauâ§æ_i di oami¢i [ma: yinghi_ oami¢i], unsprâyinghi_, di oami¢i/ 38/ 100/ 1000 di oami¢i. ( 11-19 oameni, 20 ∅ de oameni); si-adunarâ ¢i• i di tiniri. (s-au adunat mii de tineri); → num. distr.: li-alepøu unu di unu. (le-am ales una câte una); lâ vinirâ câti _in_i di capu’ di câciulâ. (le-au [re]venit câte cinci de cap/ de câciulæ); → di + termenul comparat: easti ma muøatæ di tini/ ma bunlu di tu_/ ma bunlu di e• i. (este mai frumoasæ ca tine/ cel mai bun din to_i/ cel mai bun dintre ei); →di + alte prep./ adv.: fluriili di di guøi (florinii de la gât); pânea di pi measâ (pâinea de pe masæ); •ea-¢i paltolu di pi mini. (ia-mi haina de pe mine!); s-veadi di pi [nu 'dupâ'!] fa_â câ-i lân§itâ. (se vede de pe [nu 'dupæ'!] fa_æ cæ-i bolnavæ); drâøteala di la/ di ningâ moarâ (dârstea de la/ de lângæ moaræ); vini di la stani. (a venit de la stânæ); balta di sum-§eanâ (balta de sub geanæ [= deal]; casa di-aclo (casa de acolo); lava di nafoarâ (gælægia de afaræ); di-apoia (apoi); di-averu (adeværat); → di + a + s./ adv. +-lea/ -lui: di-a buøalui (de-a buøilea); di-a ghinealui (de-a binelea); • i-u lo iapa di-a muøatlui (i-a luat iapa de-a binelea [lit. = frumosulea]); di-a lungului (de-a lungul); → di + a, art. gen. + s./ pr.: easti di-a vi_inlui gâ• ina. (este de-a vecinului gæina); suntu di-a noøtri. (sunt de-ai noøtri).

    de-a... , loc prep "(jocul de-a...)"; ∅ a*, prep. "de-a... " "(jocul) cu* ♦ " "(jocul) de-a... "

    a + s. (vb.) art., prep: PAP., Lit., XII-XVI: [hai s-n-agiucæmu] a murara/ a øuirarea (hai sæ ne jucæm de-a moræri_a/ de-a øuieratul).

    di-a + s./ adj./ adv. art.: di-a-ncâlarlu/ di-a culutumba (de-a cælæritul/ de-a berbeleacul); procedeu r a r folosit.

    cu*, prep: PAP., Lit., XII-XVI: si-agioacâ cu pu• ilu/ cu topa/ cu sfurla/ cu câciulili. (se joacæ [jocul] cu puiul, cu mingea, cu titirezul, cu cæciulile etc.); ibid.: agiucarea cu-ascundearea/ cu-avinarea/ cu

    loarea a chitri_eauâ•ei/ cu-ntri_earea etc. (se joacæ de-a ascunselea/ de-a prinselea [liter.: vânætoarea]/ de-a luatul pietricelei/ de-a întrecerea etc.); ræsp.

    deajuns ∅ destul, adv.

  • Ultimul cuvânt

    357

    deal, -uri, s.n. "munte mic; colinæ" "vârf de deal/munte" "coastæ"; ∅ geanæ*, s.f. "sus" "a _ine capul sus " (øi fig.) "a avea curaj ♦ "

    §eanâ*, s.f.: nori• i acupirirâ §enurili ø-mun_â•i. (norii au acoperit dealurile øi mun_ii); deadirâ capu oili di dupâ §eanâ. (au dat cap/ au apærut oile de dupæ deal); si-alinæ pi §eanâ cu oili. (s-a urcat pe vârf cu oile); ayi¢ea di pi §eanâ. (via de pe coastæ); → în-§eanâ, loc. adv.: agiunsimu-n-§eanâ. (am ajuns sus); c•eaia-i în-§eanâ, pi dulapi. (cheia-i sus, pe dulap); e x p r.: mutâ-lu caplu-n-§eanâ, nu-lu _âni plicatu! (ridicæ-l capul sus, nu-l _ine plecat!); di dupâ §eanâ-ngiurâ øi-amirælu! (de dupæ deal înjuræ øi-mpæratul! [= are curaj]).

    dealtfel ∅ altfel, adv. deasupra, adv. "peste o suprafa_æ" "a i se urca la cap" "care este deasupra, de deasupra" "deasupra" "mai mult, în plus" "de deasupra"

    disuprâ (di-su-prâ), adv.: circhelu arsu s-bagâ disuprâ [pi sinia cu pitâ]. (_estul ars/ încins se pune deasupra [pe sinia cu plæcintæ]); caftâ disuprâ, pi puli_â! (cautæ deasupra, pe poli_æ!); disuprâ sta sor-mea, ø-noi stæmu dighiosu. (deasupra stæ sor-mea, øi noi stæm jos); fig.: eh, u lo disuprâ! (ei, a luat-o deasupra [= i s-a urcat la cap]!); ∅ loc. adv.: di disuprâ: s-mutarâ tu-apartamentulu di disuprâ. (s-au mutat în apartamentul de deasupra); (în DDA, disuprâ este numai prepozi_ie).

    p(r)isuprâ (pri-su-prâ}, adv.: caftâ tu sinduchi, p(r)isuprâ. (cautæ în ladæ, deasupra); numta _ânu unâ siptâmânâ ø-p(r)isuprâ.(nunta a _inut o sæptæmânæ øi mai mult); → di prisuprâ, loc. adv.: PAP., B., 104: vulpea... u glâpui tutâ ¢earea dipri suprâ.(vulpea... a halit-o toatæ mierea de deasupra; scriere greøitæ: suprâ nu este folosit nici o datæ singur); peturlu di prisuprâ si-arsi. (foaia de deasupra s-a ars).

    deasupra, prep. "peste ceva" (s./pr. + G) "deasupra" (+ G) "deasupra tuturor/ mai presus de (+ pl.)"

    disupra (+ s.G, pr.), loc. prep.: e• i sta disupra noastrâ/ disupra mâyâzii•ei. (ei stau deasupra noastræ/ deasupra magazinului).

    disuprâ di (+ A), loc. prep. : disuprâ di noi sta unu yeatru. (deasupra noastræ stæ un medic); mutrea disuprâ di stra¢i, aclo ari unâ zonâ. (uitæ-te deasupra straielor [= rufelor], acolo este un cordon); disuprâ di tu_ u voi maea. (deasupra tuturor o iubesc pe maia); fig.: elu easti disuprâ di tuti aesti. (el este deasupra tuturor acestor a [lucruri]); e x p r.: disuprâ di tuti fea_i øi-unu cupelu!

    "mai presus de toate" "deasupra" (+ G) "mai sus ♦ de, dincolo de"

    (peste toate cele [= colac peste pupæzæ!], a fæcut øi un copil din flori!).

    p(r)isuprâ di (+A), loc. prep.: bâgæ denga pi mulari ø-feata (p(r)isuprâ di dengâ. (a pus balotul [sacul mare cu haine] pe mulæ/ catâri_æ øi fata deasupra balotului); ayi¢ea easti p(r)isuprâ di stani. (via este deasupra stânei/ mai sus de... ).

    debarasa ∅ lichida, vb. ∅ vinde, vb.

    debarca ∅ coborî, vb. debil, -æ, adj. ∅ firav, slab, slæbu_, adj.

    debilitate, s.f. ∅ slæbiciune, s.f.

    debit, s.n. ∅ datorie, s.f. deborda ∅ værsa, vb. ∅ sugruma, vb.

  • Primul cuvânt

    358

    debusolat, adj. ∅ busolæ, s.f. ∅ pierit, adj.; ∅ vale, s.f.

    debut, s.n. ∅ începere, s.f.vb.

    deca-, ps.pref. "zece" (+ s. de mæsuræ) "zece l/m"; "decalog"

    deca- (de-ca), ps. pref. (+ s. acc.): decalitru, decametru (a b r.: dl, dm.), decaloylu (decalogul); v a r. dheca-.

    decalog, -uri, s.n. "cele 10 porunci revelate de Dumnezeu lui Moise" ∅ dodecalog, s.n.

    decalogu, -uri (de-ca-logu, /-lo-guri), s.n. (1): Dumni§æ î• i deadi alu Musiu decaloglu, §a_ili dimândâciu¢i/ nomuri. (Dumnezeu i-a dat lui Moise decalogul, cele zece porunci/ legi); N.

    decapita, vb. "a tæia* ♦ capul" "a decapita, a scurta*♦ de un cap" "a-i rupe/tæia/suci gâtul" ∅ gâtui*, vb. "a-i tæia repede/ a-i reteza uøor capul"

    ta• iu* caplu, loc. vb.: unâ agudeari cu apala, • i-lu tâ•e caplu! (o lovituræ cu sabia, i-a tæiat capul!).

    øcurte§u*, vb. t: BATZ., 80: Di-atum_ea pînæ tora/ 'Næ sutæ • i-ai øcurtatæ. (de-atunci øi pân-acuma o sutæ [de oameni] i-ai scurtat [de cap]); câti-unu capu, câti-unu capu, øcurtæ vârnæ §a_i! (câte un cap, câte un cap, a scurtat vreo zece!); øi: øcurtiche§u, mai r a r.

    guøuescu* (gu-øu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b): maea-• i guøuea cu mâna piøti_i• i. (maia îi decapita cu mâna peøtiøorii).

    hrâøtuescu, -iri, -ii, -itâ (hrâø-tu-es-cu, /-i-ri. /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: î• i hrâøtuimu pu• i• i trâ-oarâ. (i-am retezat puii deodatæ); v a r. ræsp. hârøtuescu; (< hrâøti/ hârøti!, interj.).

    decar, -i, s.m. "1000 mp" "monedæ de 10 bænu_i gr." "ban" "carte de joc cu valoarea de 10 puncte"

    dhicaru, -ari (dhi-caru, /-cari), s.m. (1): ari doi dhicari di locu. (are doi decari de pæmânt); î¢i deadi _in_i dhicari . (mi-a dat cinci decari [= 50 bani); nu-ari unu dhicaru-n gepi. (n-are 10 bænu_i [monedæ] în buzunar).

    dhicari, -æri (dhi-ca-ri, /-cæri), s.f. (6a): î¢i vini dhicarea-_ea buna. (mi-a venit decarul cel bun/ zecea cea bunæ [= de caro]).

    decava, -are, -at ∅ goli, -ire, -it

    decædea, vb. ∅ cædea*, vb. "a coborî pe scara socialæ" "a ajunge din cal mægar"

    cadu*, vb. i: câ§urâ multu dupâ polimu. (au decæzut mult dupæ ræzboi); e x p r.: di pi øauâ pi sâmaru! (de pe øa pe samar! [= de pe cal pe mægar]).

    decât, adv. "ca ♦ (comparativ)" ∅ de*, prep. "din/dintre" "decât" "numai"

    di*, prep.: escu ma mari di tini. (sunt mai mare ca/ decât tine); marea [featâ]-i ma muøatâ di ¢ica. ([fata] cea mare este mai frumoasæ ca/ decât cea micæ); ma ghini mortu di yiu. (mai bine mort decât viu); → di + pl.: easti ma bunlu di tu_. (este cel mai bun din/ dintre to_i).

    di-câtu (di-câtu), adv.: di-câtu furu, ma ghini oarfânu ø-ti¢isitu.(decât ho_, mai bine særac øi cinstit); (în prop. neg.): nu-i zburâtâ di

  • Ultimul cuvânt

    359

    ('decât' restrictiv, în prop. neg.) "decât sæ... " "decât, în loc de" "decât" "decât sæ... "

    -câtu di a_e• i _i • i-au inati. (nu-i vorbitæ decât de cei au picæ pe ea);

    snu u øti_ aestâ di-câtu voi [= aestâ si-u øti_ maøi voi]. (sæ nu o øti_i asta decât voi = sæ øti_i asta numai voi]); → di-câtu si (+ conjct.), loc. conj.: di-câtu s-bânea§â tu xe¢i, ma ghini si sta acasâ-• i. (decât sæ træiascæ în[tre] stræini, mai bine sæ stea acasæ-i [= la casa lui/ ei]).

    di-per (di-per), loc. prep.: di-per la tini huzmichearu, ma ghini la mini domnu! (decât la tine slugæ, mai bine la mine domn); e x p r.: ma ghini unâ §uuâ cucotu, per-câ unu anu gâ• inâ. (mai bine o zi cocoø, decât un an gæinæ); øi: deprecæ, prep.: DAN., 160: Ma cuscurru [= cuscurlu] øi cuscra cama multu va [= voru] hi•a aloru deprecæ nveasta. (dar cuscrul øi cuscra o iubesc mai mult pe fiica lor decât pe nevastæ [= noræ]), arh.; v a r. percæ/ percâ; →di-per si/ di-per câ si (+ conjct.), loc. conj.: di-per s-lu-avdu, ma ghini fugu di-acasâ. (decât sæ-l aud, mai bine plec de-acasæ); ma ghini moru mini ma ninti, di-per (câ) si-armânu singurâ. (mai bine mor eu înainte, decât sæ ræmân singuræ).

    de ce?, interog. "de ce ♦ " "(nu øtiu) de ce" "pentru ♦ ce? " (id.) "(nu øtiu) pentru ce"

    câ _e? (câ-_e?), interog.: câ _e nu viniøi di-ahâtu chiro? (de ce n-ai venit de atâta timp?); → interog. indirectæ: nu øtiu câ _e nu yini la noi. (nu øtiu de ce nu vine la noi).

    trâ _i? / ti _i ? (trâ-_i?/ ti-_i?), interog.: trâ _i bâtu la uøi?/ ti _i... ? (de ce a bætut la uøæ?); ti _i-¢i dai di inimâ? (de ce-mi dai de inimæ

    [= îmi atingi/ ræscoleøti inima?); → interog. indirectæ: nu øtiu trâ _i bâtu/ ti _i bâtu. (nu øtiu de ce a bætut).

    deceda, -are, -at ∅ muri, -ire, -it ∅ ierta, -are, -at

    decembrie, s.m. "a 12-a lunæ din an" (cf. undrea/indrea; pop.) "decembrie" " ~ "

    andreu (an-dreu), s.m. sg.t. (1): andreulu-i doisprâ§a_ilu mesu a anlui. (decembrie este a 12-a lunæ a anului); vini andreulu cu neurili. (a venit undrea cu zæpezile); øi: andriluøu.

    dhechemvriu (dhe-chem-vriu), s.m.sg.t.(1); id.; (< gr. δεκεµβριοs). decembriu (de-cem-briu), s.m. ; id.; (cf. RL decembrie, fr. décembre, engl. december); abrev. dec.

    deci ∅ aøadar, adv. decide, vb "a hotærî ♦ pe cineva"

    decidu, deciøu, decisâ (de-cidu, de-ciøu, /-ci-sâ), vb. (3b) t/r: îlu deciøu si s-ducâ la yeatru. (l-am decis sæ se ducæ la doctor); → r:

    "a se hotærî la ceva"

    mi-aveamu decisâ di tinirâ s-facu filologia. (mæ decisesem de tânæræ [= de când eram tânæræ] sæ fac filologia); N. (defectiv de infinitiv).

    decilitru, -i, s.m. "a zecea parte din litru"

    decilitru, -i (de-ci-li-tru, /-tri), s.m. (1): unu litru ari §a_i decilitri; a b r. dl; N.

    decimetru, -i, s.m. "a zecea parte din metru"

    decimetru, -i (de-ci-me-tru, /-tri), s.m. (1): unu metru ari §a_i decimetri; a b r. dm; N.

    decis, -æ, adj. "care este/

    decisu, -øi; -sâ, -si (de-cisu, /-ciøi; /-ci-sâ, /-si), adj. (4a): easti omu multu decisu, øtie _i va. (este un om foarte decis, øtie ce vrea);

  • Primul cuvânt

    360

    a fost hotærât ♦ " aestâ eara decisâ di la congreslu alantu. (asta era decisæ de la congresul celælalt); N.

    decizie, -i, s.f. "hotærâre ♦ "

    decizie, -i (de-ci-zi-e, /-zii), s.f. (6a): easti unâ decizie loatâ di Armâ¢i• i di-tu dhiasporâ. (este o decizie luatæ de aromânii din diasporæ); N.

    declara_ie, -i, s.f. "act de recunoaøtere" "act, tratat, conven_ie"

    declara_ie, -i (ce-cla-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): dedu declara_ie simnatâ câ nu-lu cunoscu. (am dat declara_ie semnatæ cæ nu-l cunosc); Declara_ia a-Ndrepturiloru a Omului; N. (cf. RL declara_ie).

    declina, vb. "a schimba numele dupæ gen, numær, caz (pers.)"

    declinu, -ari, -ai, -atâ (de-clinu, de-cli-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) i/t: declinu ghini [substantivili]: NA sg. auølu/ pl. auøi• i, GD sg. a auølui/ pl. a auøiloru (declin bine [substantivele]: NA sg. moøul/ pl. moøii, GD sg. moøului/ pl. moøilor); gram.; N.

    declinare, -i, s.f. (vb.) (declinat, s.n.vb.) "clasæ de substantive' "faptul de a declina"

    declinari, -æri (de-cli-na-ri, /-næri), s.f. (vb.), (6a): declinarea armâneascâ nu-i liøoarâ. (declinarea aromâneascæ nu-i uøoaræ); → s.f.vb.: ti declinari øtie s-declinâ, ma nu øtie s-conjugâ. (de declinat øtie sæ decline, dar nu øtie sæ conjuge); gram.; N.

    decola, vb. "a se desprinde de pæmânt" (despre avioane)

    decole§u, -ari, -ai, -atâ (de-co-le§u, /-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (4b) i: avionlu decolæ/ si-alinæ-nsusu amânatu. (avionul a decolat târziu/ cu întârziere); N.

    decolare, s.f.vb. (decolat, s.n.vb.) "ac_iunea de a decola"

    decolari (de-co-la-re), s.f.vb. (6a): decolarea-i la oara _in_i dupâ prân§u. (decolarea-i la ora cinci dupæ prânz); → ti decolari avionlu nu decolæ nica. (de decolat avionul n-a decolat încæ); N.

    decolora, vb. ∅ a (se) albi (de soare),vb. ∅ a ieøi (la spælat), vb.

    decolorat, -æ, adj. "albit* ♦ , ieøit** ♦ "

    alghitu*, iøitu**, adj.: fustrani alghitâ di soari, veac• i/ iøitâ di lari. (rochie albitæ de soare, veche/ ieøitæ la/ de spælat).

    decoltat, -æ, adj. "(rochie) care are un decolteu mare" " ~ "

    e x p r.: fustani cu cheptulu nafoarâ/ golu/ disfaptu (rochie cu pieptul afaræ/ gol/ desfæcut).

    decoltatu, -_; -tâ, -ti (de-col-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): _i im¢i aøi decoltatâ? (de ce umbli aøa [de] decoltatæ?); N.

    decolteu, -uri, s.n. "ræscroialæ mare la gât" (la rochii, bluze)

    decolte, -ea§ (de-col-te, /-tea§), s.m. (3): ari unâ fustani cu decolte mari, di-• i si vedu sinili. (are o rochie cu decolteu mare, de i se væd sânii); N; (< gr. ντεκολτε).

    decor, -uri, s.n. "obiecte aduse pe scenæ" (în teatru/film); "peisaj"

    decoru, -uri (de-coru, /-co-ruri), s.n (1): tuti lucrili di pi unâ scenâ suntu decorlu. (toate lucrurile/obiectele de pe o scenæ sunt decorul); _i decoru muøatu di toamnâ! (ce decor frumos de toamnæ!); N.

    decora_ie, -i, s.f. "distinc_ie/ordin/medalie" ∅ semn*, s.n. "decora_ie"

    niøani*, s.f.: lo unâ niøani tu polimu. (a luat o decora_ie/ distinc_ie în ræzboi); înv.; r a r.

    decora_ie, -i (de-co-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6a); id.; N (< RL decora_ie).

    dedesubt, adv. "în partea de jos, de sub

    (di-)prighiosu ([di]-pri-ghiosu), adv.: bagâ-_ _iva [di]prighiosu, câ ti tra§i cheatra. (pune-_i ceva dedesubt, cæ te trage piatra); →loc.

  • Ultimul cuvânt

    361

    ceva"; "de dedesubt" adv.: di diprighiosu: peturlu di diprighiosu si-arsi. (foaia de dedesubt s-a ars);

    "de desubt de/ de dedesubtul"

    ∅ loc. prep. (+ di + A): di di-prighiosu di: catlu di diprighiosu di noi/ di di-prighiosu di-a nostru easti mâyâzie. (catul/ etajul de dedesubt de noi/ de dedesubtul nostru este magazin).

    dedesubt, -uri, s.n. ∅ ascunziø, s.n.

    deduce, -ere, dedus ∅ aduce, -ere, adus

    defæima, -are, -at ∅ batjocori, -ire, -it ∅ bârfi, -ire, -it ∅ râde, -ere, râs

    defect, -e, s.n. "cusur ♦ "; ∅ nærav, s.n.

    defectu, -i (de-fec-tu, /-ti), s.n. (2): omu cu multi defecti; suntu defecti a comunismului. (sunt defecte ale comunismului); N.

    defecta, vb.∅ strica, vb. defileu, -e, s.n. "strâmtoare♦, vale îngustæ, vamæ (în Balcani)", "defileu"

    dirveni, -¢i (dir-ve-ni, /-ve¢i), s.f. (6a): Tur_i• i avig•ea dirve¢ili. (turcii vegheau/ pæzeau defileurile/ strâmtorile).

    buyazi, -æzi (bu-ya-zi, /-yæzi), s.f. (6a): arâulu sâpæ buyazi aspâroasâ. (râul a sæpat un defileu sperios/ înfricoøætor).

    definitiv, adv. "pentru totdeauna" "terminat"; "în definitiv"

    definitivu (de-fi-ni-tivu), adv.: easti definitivu profesoru; lucrarea-i adratâ definitivu (lucrarea-i fæcutæ definitiv); → loc. adv.: în definitivu, nu ftiseaøti elu. (în definitiv, nu-i de vinæ el); N.

    defini_ie, -i, s.f. "enun_ care dæ toate însuøirile unei no_iuni"

    defini_ie, -i (de-fi-ni-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): unâ defini_ie a omlui easti: 'yenu cu doauâ cicioari, _i mindueaøti øi zburaøti'. (o defini_ie a omului este: 'fiin_æ cu douæ picioare, care gândeøte øi vorbeøte'); N (cf. RL defini_ie).

    deflora, vb. ∅ strica*/ rupe**/despica***, vb. "a-i lua fetia, a dezvirgina"

    aspargu*/ arupu**/ disicu***, vb. t: nâ u-asparsi/ arupsi/ disicæ feata tihilailu! (ne-a stricat/ rupt/ despicat-o [= deflorat-o] fata, nemernicul!).

    defloratæ, adj. "care a fost defloratæ" ∅ stricat*/rupt**, adj. ∅ despicat***, adj.

    aspartâ*/ aruptâ**/ disicatâ***, adj. f. : øi-u-au aspartâ/ aruptâ/ disicatâ di ¢icâ feata, corghi• i! (o au [= este] stricatæ/ ruptæ/ despicatæ de micæ fata [lor], bie_ii!).

    degeaba, adv. "în van" ∅ cot*, s.n./m. "færæ folos, degeaba" "în zadar, în van ♦" "ieftin, pe mai nimic" "(pe) gratis" "degeaba" "a aøtepta în zadar (ceva irealizabil)"

    în-cotu* (în-cotu), loc. adv. geaba (gea-ba), adv.: geaba-• i §âcu, nu mi-avdi. (degeaba-i zic, nu mæ aude); fig.: tuti suntu geaba tu bana aestâ. (toate sunt în zadar în via_a asta); u loaøi geaba casa. (ai luat-o degeaba/ pe nimic casa); _-u dau geaba lâna, câ ti-amu frati. (_i-o dau degeaba/ gratis lâna, cæ mi-eøti frate); e x p r.: nu vini elu ti oauâ-aroøi! (n-a venit el pentru ouæ roøii [= degeaba]!; cf. 'de florile mærului'); aøteaptâ ca vulpea coa• ili a birbeclui/ a _aplui! (aøteaptæ ca vulpea [= cum aøteaptæ vulpea sæ-i cadæ] coaiele berbecului/ _apului [= aøteaptæ în zadar]).

    "(a cumpæra/vinde) ieftin, aproape pe nimic" "în van ♦ "

    badyeava (bad-yea-va), adv.: li vindu oili badyeava. (le-a vândut oile prea ieftin/ pe nimic).

    matea (ma-tea), adv.; reg., r a r.

  • Primul cuvânt

    362

    degenera, vb. ∅ înræi, vb. ∅ cædea, urâ_i, vb.

    degera, vb. "a amor_i ♦ de frig, a înghe_a ♦ "

    §ea§iru, §i§irari, -ai, -atâ (§ea-§iru, §i-§i-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) i: øi§ui tu-arcoari ø-§i§irai. (am øezut/ stat în frig øi am degerat); î¢i §i§irarâ §eaditili. (mi-au degerat degetele).

    "a degera/înghe_a de frig" ∅ ger, s.n.

    xipâyisescu, -iri, -ii, -itâ (xi-pâ-yi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-sitâ), vb. (4b) i: Gr. Aut.: înc• idi-u uøa câ va s-xipâyisimu di-arcoari! (închide-o uøa cæ o sæ degeræm de frig!); FC pâyisescu; (neat. DDA; gr. ξεπαγιαζω); reg.

    degerare, s.f. vb. (degerat, s.n.vb.) "faptul de a degera" " ~ / înghe_a" "ger mare"

    §i§irari (§i-§i-ra-ri), s.f.vb. (6a): di §i§irari poati s-_â cadi §eaditu. (de degerare/ degerat poate sæ-_i cadæ un deget).

    xipâyiseari (xi-pâ-yi-sea-ri), s.fvb. (6a): Gr. Aut.: ti xipâyiseari nu xipâyisimu, ma nâ fu multu arcoari. (de degerat nu am degerat, dar ne-a fost foarte frig); easti xipâyiseari nafoarâ. (este înghe_are/ ger afaræ).

    degerat, -æ, adj. "care a degerat/înghe_at de frig" " ~ "

    §i§iratu,-_; -tâ, -ti (§i-§i-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): întrâ-n casâ câ eøti §i§iratâ! (intræ-n casæ cæ eøti degeratæ); aflarâ unu omu §i§iratu. (au gæsit un om degerat).

    xipâyisitu, -_; -tâ, -ti (xi-pâ-yi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a); id. degeræturæ, -i, s.f. "umflæturæ pe corp produsæ de degerare"; "~"

    §i§irâturâ, -i (§i-§i-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ari §i§irâturi la cicioari. (are degeræturi la picioare).

    lungâ*, s.f.sg.t.; reg., r a r; (cf. DDA, s.v.)

    deget, -e, s.n. "una din cele 5 extremitæ_i ale mâinilor øi ale

    §eaditu, -i (§ea-ditu, /-di-ti), s.n. (2): mâna øi-ciciorlu au câti _in_i §eaditi. (mâna øi piciorul au câte cinci degete); §eaditili di mânâ s-c•eamâ: pulicarlu i §eaditlu-a_elu marili, aspunâtorlu i-

    picioarelor la om"; "policar"; "degetul arætætor" "degetul mijlociu" "degetul inelar" "degetul mic"; ∅ dege_el* "a-l aræta cu degetul' "a øti pe degete" "a pune degetul pe ranæ" "a-øi muøca degetele" "a fura pu_in din ceea ce lucrezi"

    ntâ¢ilu §eaditu, ¢ijlucanlu i §eaditlu di-tu mesi, nilarlu i §eaditlu cu nellu øi §iditiclu i §eaditlu-a_elu ¢iclu i ¢icâzanlu. (degetele de la mânæ se cheamæ: policarul sau degetul cel mare, arætætorul sau întâiul deget, mijlociul sau degetul din mijloc, inelarul sau degetul cu inelul øi dege_elul* sau degetul cel mic sau micu_ul); e x p r.: va ti spunâ lumea cu §eaditlu. (are sæ te spunæ [= arate] lumea cu degetul); tuti aesti li øtiu pi §eaditi. (toate astea le øtiu pe degete [= sunt numærate]); bâgaøi §eaditlu pi-aranâ. (ai pus degetul pe ranæ [= ai în_eles exact]); va _â mâøti §eaditili. (ai sæ-_i muøti degetele [= ai sæ regre_i ce faci acum]); cari bagâ mâna pi ¢eari §eaditlu va øi-alingâ! (cine pune mâna pe miere degetul øi-l va linge [= va fura pu_in]!); v a r. §ea§itu; v a r. ræsp. pentru 'degetul mare': pâlicaru 'policar'.

    degetar, -e, s.n. "apærætor din metal, pentru deget, la cusut" "degetar"

    §iditaru, -i (§i-di-taru, /-ta-ri), s.n. (2): cosu cu §iditarlu s-nu-¢i-n_apu §eaditlu. (cos cu degetarul ca sæ nu-mi în_ep degetul); v a r. ræsp. §i§itaru.

    dhâhtilidhâ, -§ (dhâh-ti-li-dhâ, /-li§), s.f. (3); id.; F etim. dâchtilithrâ; v a r. dhiftilidhâ, lihtilidhâ; (cuvânt nefixat: < gr. δαχτυλητρα); reg.

  • Ultimul cuvânt

    363

    dege_el, -e, s.n. "degetul mic" "(oricare) deget de copil" "a desconsidera"

    §iditicu, -_i (§i-di-ticu, /-ti-_i), s.n. (2): mi tâ•eai la §iditicu. (m-am tæiat la dege_el); _i §iditi_i muøati ari ¢ica! (ce dege_ele frumoase are cea micæ!); e x p r.: nu-lu bagu ni_i la §eaditlu-a_elu ¢iclu! (nu-l pun nici la degetul cel mic! [= nu am nici o considera_ie pentru el); dim.

    deghizat, -æ, adj. "fæcut* ♦ , cu alte haine"

    adratu*, adj.: eara adratu ca yânusaru, di nu-lu cunuøteai. (era fæcut/ deghizat ca spoitor/ _igan, de nu-l cunoøteai).

    deja, adv. "încæ de pe atunci/acum" "deja" ∅ numai, adv. "deja"

    apu- (a-pu-), ps. pref. (+ vb. acc.): apu-adrai/ apu-feciu (am øi fæcut/ am fæcut deja); reg.

    vechi (vechi), adv.: easti lân§itu vechi di patru a¢i! (este bolnav deja de patru ani); reg.

    deja (de-ja), adv.: li fea_i deja studiili. (le-a fæcut deja studiile); N. degrada, vb. ∅ urâ_i, strica, vb. deja, adv.; ∅ mai*, adv. "în acel moment ac_iunea se petrecuse (deja)"

    maltu (mal-tu), adv.: BOÏ, 174: soarile avea maltu [sic!] scapitatâ; (germ. 'Die Sonne war schon untergegangen'; soarele deja scæpæ-tase); ?; (S acesta nu apare în DDA, s.v., doar S "mai*").

    dejghina, vb. "a se desface/ a se rupe de trunchi/dezrædæcina" "a obosi ræu, a se dejghina,

    dijg• inu, -ari, -ai, -atâ (dij-g• inu, dij-g• i-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) r: creanga s-dijg• inæ di truplu a pomlui. (creanga s-a dejghinat de trupul/ trunchiul pomului); cupacilu s-dijg• inæ [di-tu arâdhâ_i¢i] di sfulgu. (stejarul s-a dejghinat de la træsnet); fig., Gr. Aut.: mi dijg• inai ast⧠di-ahâtu lucru! (m-am dejghinat/ dez-mem-

    a avea senza_ia de a se dezmembra"

    brat astæzi de atâta lucru!; S neat. în DDA, s.v.).

    dejghinat, -æ, adj. "care a fost dejghinat, rupt de trup/ dezrædæcinat" "obosit ræu, dezmembrat"

    dijg• inatu, -_; -tâ, -ti (dij-g• i-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): n-agiucamu la pomlu-a_elu dijg• inatlu. (ne jucam la pomul cel dejghinat); fig. Gr. Aut.: escu dijg• inatâ di lucru. (sunt dejghinatæ/ ruptæ de lucru).

    dejuga, vb. "a scoate boii din jug" ∅ înjuga, vb.

    dizgiugu, -ari, -ai, -atâ (diz-giugu, diz-giu-ga-ri, /-gai, /-ga-tâ), vb. (1a) t: dizgiugu boi• i, • i scotu di-tu giugu/ lâ scotu giuglu. (dejug boii/ îi scot din jug/ le scot jugul).

    dejugare, s.f.vb. (dejugat, s.n.vb.) "ac_iunea de a dejuga"

    dizgiugari (diz-giu-ga-ri), s.f.vb. (6a): tu dizgiugari s-frea§i giuglu.(la dejugat s-a frânt jugul); → voru dizgiugari boi• i. (trebuie dejuga_i boii); ti dizgiugari-• i dizgiugai. (de dejugat i-am dejugat).

    dejugat, -æ, adj. "care a fost dejugat"

    dizgiugatu, -_; -tâ, -ti (diz-giu-gatu, /-ga_; /-ga-tâ, /-ti), adj. (4a):bou dizgiugatu, vacâ dizgiugatâ. (bou dejugat, vacæ dejugatæ).

    dejun, s.n.∅ prânz, s.n. ∅ gustare, s.f.

    dejuna, vb. ∅ prânzi, vb. ∅ gusta, vb.

    delæsa, vb. "a se neglija" ∅ læsa*, vb "a se hotærî ♦ , a neglija" ∅ hotærâre*, s.f.vb.

    alasu*, vb. r: multu si-alâsæ, nu øi-u va bana. (mult s-a delæsat, nu øi-o vrea/ iubeøte via_a [= nu mai vrea sæ træiascæ]).

    e x p r.: mi facu mucaeti*: Gr. Aut.: lipseaøti s-mi facu/ nu mi feciu mucaeti* si-acumpâru flige¢i ma mæri. (trebuie sæ mæ hotæræsc/ am neglijat sæ cumpær ceøti mai mari).

  • Primul cuvânt

    364

    delæsare, s.f.vb. "neglijen_æ, lipsæ de interes" "delæsare, neglijen_æ" ∅ hotærâre*, s.f.vb.

    alâsâturâ (a-lâ-sâ-tu-râ), s.f. sg.t. (1): nu mi duøu la yeatru di-alâsâturâ. (nu m-am dus la doctor din delæsare/ neglijen_æ); _i-alâsâturâ di omu! (ce neglijen_æ de om!).

    mucaeti*, s.f.: — câ _e nu _-lu-nvupseøti perlu? — di mucaeti! (—de ce nu-_i vopseøti pærul? — din delæsare/ neglijen_æ!).

    delæsat, adj. ∅ delæsætor, adj.

    delæsætor, -e, adj. "care lasæ/amânæ lucrurile" "(a fi) lasæ-mæ sæ te las, neglijent" ∅ târâie-brâu, loc. adj. "delæsætor, neglijent" " ~ , ~ " ∅ amânætor, adj.

    alâsatu*, adj.: easti multu alâsatu frati-¢iu! (este foarte delæsætor frate-miu!); e x p r.: easti unu alasâ-mi s-ti-alasu! (este un lasæ-mæ sæ te las!); s-tundi ca yumarlu, primâveara! [= câ atum_ea-• i cadi øi-a yumarlui perlu!/ câ easti alâsatu]. (se tunde ca mægarul, primævara! [= cæ atunci îi cade øi mægarului pærul/ cæ este neglijent]); ræsp.

    alâsâtoru, -ori; -oari, ~ (a-lâ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /- ~ ), adj. (3c): mu•eari alâsâtoari (femeie delæsætoare); ræsp.

    alâsâto¢iu, -o¢i; -oa¢i, ~ (a-lâ-sâ-to¢iu, /-to¢i; /-toa-¢i, /- ~ ), adj. (3c): ficioru alâsâto¢iu (bæiat delæsætor); r a r.

    delfin, -i, s.m. "mamifer marin" ∅ somon, s.m.

    delfinu, -ni (del-finu, /-fini), s.m. (1): CAV., 211: delfinu; delfinlu di-tu amari featâ pu• i yii. (delfinul din mare fatæ pui vii); (DDA, s.v., glosat greøit "somon"; < gr. δελφινι "delfin"; gr. σολοµοσ este "somon*"); øi: dhelfinu; v a r. pop.: d(h)ilfinu.

    delicat, -æ, adj. ∅ nebunatic*, adj. "fin"; "sensibil" "delicat (øi figurat)" " ~ , greu de rezolvat"

    îndalicu*, adj.: PAP., Lit., 12-13: unâ featâ-ndalicâ (glosat [greøit ?] "o fatæ delicatæ", re_inut ca atare de DDA, s.v.; Gr. Aut.: "nebunatic*").

    îndilicatu, adj. (4a): PAP., Lit., 839: cæ ¢ica-ndilicatæ ø-easti (cæ micu_a delicatæ este); (pop.; dupæ RL delicat); v. infra.

    delicatu, -_; -tâ, -ti (de-li-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): omu delicatu (om fin/ delicat); mâ¢i delicati (mâini delicate); problema etniiloru easti multu delicatâ. (problema etniilor este foarte delicatæ); N.

    delict, s.n. ∅ furt, s.n. ∅ nedreptate, greøealæ,s.f.

    deliu, -e, adj. "nebun ♦ " "(despre om) gogea -nebun,

    dili, (di-li), adj. invar., øi: dili- (di-li-), ps.pref.: ∅ adj.: easti dili lailu di elu/ laia di ea! (este deliu bietul de el/ biata de ea!); ari unu dili-bârbatu! (are un gogea-nebun de bærbat!); _i lai dili-mu•eari easti øi-aestâ?! (ce fel de deli-femeie mai este øi asta?! ).

    anormal de mare" deloc, adv. "în nici un fel" "deloc" "de tot, complet" "de tot, cu totul" "deloc"

    dipu (dipu), adv.: nu s-veadi nafoarâ dipu. (nu se vede afaræ deloc); nu viniøi dipu pi la noi. (n-ai venit deloc pe la noi); nu ¢i-u fricâ dipu. (nu mi-e fricæ deloc); glâriøi dipu! (te-ai prostit de tot); _i fa_i aøi, dipu eøti? (de ce faci aøa, eøti de tot... / complet... [nebun]?) ∅ loc. adv. di dipu/ dipu di dipu: apa di-tu arâu scâ§u di dipu. (apa din râu a scæzut de tot); nu tâcu dipu di dipu! (n-a tæcut absolut deloc!); e x p r.: îlu voi ca neaua-n sinu! (îl iubesc ca zæpada-n sân/ deloc!); nu øtie ung• i! (nu øtie unghie/ nici cât unghia/ deloc, nimic).

  • Ultimul cuvânt

    365

    "deloc" "deloc" "în nici un fel, deloc" ∅ undeva*, adv. "deloc"; ∅ barem*, adv. "deloc" ∅ cra*!, interj.

    ici (ici), adv.: nu mi va ici. (nu mæ vrea [= nu mæ iubeøte] deloc); nu §â_i ici _iva. (nu zice deloc/ chiar nimic); v a r. hici; reg.

    dot(u), adv.: nu-• i custâ dot(u) lucrulu. (nu-i sporeøte deloc lucrul); fârøiro_• i spunu 'dot', ti-a_ea lâ §âcu 'dotea¢i'. (færøero_ii spun 'dot', de aceea le zic/ sunt numi_i 'dotea¢i').

    iuva*-ø-iuva (iu-va-øiu-va), loc. adv.: nu u scoasirâ-n capu iuva-ø-iuva! (n-au scos-o la capæt deloc/ în nici un fel); nu vru iuva-ø-iuva! (n-a vrut în nici un fel/ nicicum!).

    canu*, adv.: nu ti minduea canu! (nu te gândi deloc!); r a r, reg. crau*, interj. (aici adverbial.): Gr. Aut.: nu øtie crau abiniøeaøti [= ni_i câtu §â_i corbulu crau!!!]! (nu øtie deloc albanezeøte [nici cât zice corbul cra!!!]).

    delta, s.m. invar. "litera greceascæ δ"

    dhelta (dhel-ta), s.f. sg.t. neart./ art.: yrama δδδδ easti dhelta grâ_eascâ. (litera δδδδ este delta grecesc); (< gr. δελτα).

    deltæ, -e, s.f. "lac cu bra_e de apæ, la værsarea râurilor în mare,

    deltâ, -i (del-tâ, -ti), s.f (1): arâurili mæri facu tu virsarea tu-amari niøti lacuri cu bra_â multi, _i un§escu cu yrama dhelta, marea, _i lâ §âcu 'delti'. (râurile mari fac la værsarea în mare niøte lacuri cu bra_e

    de forma literei gr. delta" multe, ce seamænæ cu litera delta, majuscula, cærora le zic 'delte'); N; (cf. RL deltæ, fr. deltà).

    deluros, -æ, adj. "cu multe dealuri" ∅ sprâncenat*, adj. "deluros"

    §inosu*, adj.: locuri §inoasi (locuri deluroase). §inurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (§i-nu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): tricumu pri-tu locuri §inuroasi. (am trecut prin locuri deluroase); DN (< §eanâ; §enuri > §inurosu; cf. RL: deal, dealuri > deluros).

    dement ∅ nebun, adj. demen_æ ∅ nebunie, s.f. demisie, -i, s.f. "a-øi da demisia,

    e x p r.: øi-alâsæ* lucrulu/ lu-alâsæ lucrulu _i fâ_ea. (øi-a læsat lucrul/ l-a læsat lucrul ce-l fæcea).

    a pæræsi/ læsa* locul de muncæ" "a-øi da demisia, a demisiona"

    paretisi, -i (pa-re-ti-si, /-tisi), s.f. (6a); id.; sav., r a r. demisie, -i (de-mi-si-e, /-sii), s.f. (6a): øi-[u] deadi demisia. (øi-a dat demisia); N.

    demisiona, vb. ∅ demisie, s.f.

    demnitate, s.f. "cinste ♦ , considera_ie ♦ "

    eryi (er-yi), s.f.sg.t. (6a): PAP., Lit., 686: ergia la om, i ca liluda la pom [în scrierea DIARO: eryea la omu-i ca luludha la pomu]. (demnitatea la om e ca floarea la pom); reg.

    democrat, -æ, s.m.f., adj. "adept al democra_iei" "democratic"

    democratu, -_; -tâ, -ti (de-mo-cratu, /-cra_; /-cra-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1), adj. (4a): democra_• i voru democra_ie (democra_ii vor democra_ie); partidu democratu, idei dimocrati; v a r.: dhe-mocratu; N.

    democra_ie, -i, s.f. "doctrinæ/organizare socialæ care proclamæ puterea poporului"

    democra_ie, -i (de-mo-cra-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): veac•ea democra_ie grâ_eascâ (vechea democra_ie greceascæ); democra_ia va-ndrepturi egali ti tu_ oami¢i• i. (democra_ia vreadrepturi egale pentru to_i oamenii); v a r. dhemocra_ie; N.

    democratic, -æ, adj. "care _ine de democra_ie"

    democraticu, -ci; -câ, -ci (de-mo-cra-ticu, /-tici; /-ti-câ, /-ci); adj. (4a): republicâ democraticâ; v a r. dhemocraticu; N.

  • Primul cuvânt

    366

    demodat, -æ, adj. "care nu mai este la modæ"

    e x p r.: easti/ suntu di modhâ veac• i [ti oami¢i, stra¢i, idei]. (este/ sunt de modæ veche [despre oameni, straie/ haine, idei]).

    demola, ∅ dærâma, vb. demografic, -æ, adj. "referitor la demografie"

    demograficu, -ci; -câ, -ci (de-mo-gra-ficu, /-fici; /-fi-câ, /-ci), adj. (4a); studiu demograficu; statisticâ demograficâ; N; v a r. dhemoyraficu.

    demografie, s.f. "studiu statistic despre comunitæ_i umane"

    demografie, -i (de-mo-gra-fi-e, /-fii), s.f. (6b): demografia-i øtiin_a ti mileti, ti 'dhimos' [< gr. δηµοσ]. (demografia-i øtiin_a despre popor, despre 'dhimos'); N.

    demon, -i, s.m. "drac ♦ "

    dhemunu, -¢i (dhe-munu, /-mu¢i), s.m. (1): intræ dhemunlu/ draclu/ dhyeavullu tu elu! (a intrat demonul/ dracul/ diavolul în el!); sav.

    demonstra, vb. "a sus_ine cu argumente o idee; a dovedi"

    demonstre§u, -ari, -ai, -atâ (de-mon-stre§u, /-stra-ri, /-strai, /-stra-tâ), vb. (1b) i/t: potu s-_â demonstre§u [aestâ]/ s-_â spunu _i ligâturâ ari. (pot sæ-_i demonstrez [asta], sæ-_i spun ce logicæ are); N.

    demonstrare, s.f.vb. (demonstrat, s.n.vb.) "faptul de a demonstra"

    demonstrare (de-mon-stra-re), s.f.vb. (6a): ti demonstrari-• i demonstrai multu ghini. (de demonstrat i-am demonstrat foarte bine); N.

    demonstra_ie, -i, s.f. "arætare/argumentare a unor idei/ date (matem)" "manifesta_ie"

    demonstra_ie, -i (de-mon-stra-_ie, /-_ii), s.f. (6a): s-_â facu unâ demonstra_ie ta si-aducheøti. (sæ-_i fac o demonstra_ie, ca sæ în_elegi); iøirâ oami¢i• i la demonstra_ie, pi cæ•iuri, si-øi caftâ-ndrepturili. (au ieøit oamenii la demonstra_ie, pe stræzi, sæ-øi cearæ drepturile); N (< RL demonstra_ie).

    demult, adv. "cu mult în urmæ" (temp.) "mai demult" "de demult"

    di-multu (di-mul-tu), loc. adv.: auølu muri di-multu. (moøul a murit demult); lucre§u di-multu aoa. (lucrez demult aici); u øtiu ma di-multu. (o øtiu/ cunosc mai demult); suntu lucri di di-multu. (sunt lucruri de demult).

    denie, -i, s.f. "slujbæ religioasæ de searæ, în sæptæmâna Paøtelui"

    ayripnie, -i (a-yrip-ni-e, /-nii), s.f. (6b): siptâmâna mari ni§emu cathi searâ la ayripnie. (în sæptæmâna mare mergem în fiecare searæ la denie); bis.

    denischiot, -æ, s.m.f. "aromân ♦ din Deniscu, localitate din Pind" (cf. n.pr. Dinischiotu) "specific pentru Deniscu"

    dinischiotu, -o_; -oatâ, -oati (di-nis-chiotu, /-chio_; /-chioa -tâ, /-ti), s.m.f. (1,1): paplu-a meu eara dinischiotu, di Deniscu. (bunicul meu era dinischiot, din Deniscu).

    dinischiutescu, -eøti; -eascâ, -eøti (di-nis-chiu-tes-cu, / teø-ti; /-teas-câ, /-teø-ti), adj. (3a): portu dinischiutescu (port al dinischio_ilor).

    dentist, -æ, s.m.f. "medic specialist în probleme de din_i"

    dentistu, -øti; -stâ, -sti (den-tis-tu, /-tiø-ti; /-tis-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1):mi doari dintili, mi ducu la dentistu/ yeatrulu ti din_â. (mæ doare dintele, mæ duc la dentist, doctorul de din_i); N.

    deocamdatæ, adv. "pentru moment" ∅ datæ*, s.f.

    di-oarâ*, loc. adv.: tora di-oarâ nu-avemu pâra§ ti-ahtæri lucri. (deocamdatæ nu avem bani pentru astfel de lucruri); aravdâ, di-oarâ! (rabdæ, deocamdatæ!).

  • Ultimul cuvânt

    367

    deochea, vb. "a îmbolnævi pe cineva cu ochiul/cu o privire rea" ∅ descânta,vb. ∅ [dezochea], vb "a-l lua de ochi, a (se) deochea" "a deochea" ∅ urla*, vb. "a deochea" ∅ surpa*, vb.

    diuc•e§u, -ari, -ai, -atâ (di-u-c•e§u, /-c•ea-ri, /-c•eai, /-c•ea-tâ), vb. (1b): mi diuc•e moaøa, ari oc• iu aræu. (m-a deocheat baba, are ochiul ræu); ptiu-ptiu!, s-nu ti diuc•e§u, _i muøatâ ti-adraøi