Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

41
BIOCHIMIE GENERALĂ BIOCHIMIE GENERALĂ LUCRĂRI PRACTICE Biochimie I 2012/2013 Aminoacizi si proteine/ Glucide

description

Lucrari Practice La Biochimie

Transcript of Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Page 1: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

BIOCHIMIE GENERALĂBIOCHIMIE GENERALĂ

LUCRĂRI PRACTICE

Biochimie I2012/2013

Aminoacizi si proteine/ Glucide

Page 2: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

α-aminoacid

1. Carbon central (carbon α);

2. Grupare amino;3. Grupare carboxil;4. Atom de hidrogen;5. Grupare R.

Aminoacizii din structura proteinelor sunt α-aminoacizi.

Excepţie: Prolina (Pro) (iminoacid)

Page 3: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

ProprietăţiProprietăţi

în soluţie la pH neutru – amfiioni gruparea amino = protonată / gruparea carboxil = disociată;

Majoritatea – punct de topire ~300° C;

Solubilitate crescută în solvenţi polari comparativ cu solvenţii nepolari.

Page 4: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 1Reacţii de identificare a

aminoacizilor

Page 5: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Aminoacizi testaţi in

cadrul L.P.

Reacţii de identificar

e a aa.

Page 6: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţii de identificare a Reacţii de identificare a aminoaciziloraminoacizilor

Reacţia cu acid azotos;

Reacţia cu ninhidrină;

Reacţia xantoproteică;

Reacţia Millon;

Reacţia cu nitroprusiat.

Reacţii de culoare

Page 7: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţia cu acidul azotosReacţia cu acidul azotos

Metoda van Slyke- aa. reacţionează cu acidul azotos la temperatura camerei cu degajare de azot. Cantitativ- un mol de aa. degajă 22,4 l azot.

Reactivi: - HCl 2M; - NaNO2 10% - aminoacizi de testat: Gly, Tyr

GlyHCl 2M

TyrHCl 2M HCl 2M

+ NaNO2 10%

degajare de N2

în primele 2 eprubete

Page 8: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)
Page 9: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţia cu ninhidrină

Page 10: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 2Determinarea proteinelor

sericecu reactiv Weichselbaum

Page 11: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

 Principiul metodei:

Compuşii cu legături peptidice reacţionează cu ionii de Cu2+ în mediu alcalin, rezultând un compus de culoare albastru-violet a cărui intensitate este direct proporţională cu numărul de legături peptidice.

Metoda poate fi folosită pentru determinarea concentraţiei proteinelor din serul sanguin.

Page 12: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reactivi:

soluţie de NaOH 10%;

reactiv Weichselbaum: tartrat dublu de Na + Na OH + sulfat de cupru cristalizat CuSO4 x 5 H2O;

soluţie standard proteică cu concentraţia cunoscută (10 mg/ml) de albumină serică bovină (BSA);

proba de analizat reprezentată de ser sanguin diluat corespunzător.

Page 13: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Pt. curba etalon:

BSA (10 mg/ml) + A.D.Diferite volume BSA si AD concentratie proteica diferita

Pt. proba

Ser sanguin

+ NaOH 10% + reactiv Weichselbaum

Repaus 15-20 de minute. Citire la spectrofotometru în cuva cu drum optic de 1 cm la lungimea de undă 546nm.

Page 14: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Spectrofotometrie – generalitati Metoda spectrofotometrică se bazează pe proprietatea

substanţelor de a absorbi selectiv radiaţiile electromagnetice şi este folosită pentru identificare, determinarea purităţii şi dozare.

Spectrele de absorbţie se obţin la trecerea unui fascicul de radiaţii continue prin substanţa de analizat care poate absorbi o parte din energia acestuia. Cantitatea de energie absorbită depindede structura şi de numărul moleculelor şi al atomilor substanţei cu care interacţionează fascicululde radiaţii.

În funcţie de domeniile spectrale în care are loc absorbţia luminii se deosebesc: metodespectrofotometrice în ultraviolet (185-400nm), metode spectrofotometrice în vizibil (400-800nm)şi metode spectrofotometrice în infraroşu (peste 800nm).

Page 15: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Spectrofotometrie - generalitati Principiul spectrofotometriei se bazează pe determinarea

concentraţiei soluţiilor colorate latrecerea unui fascicul emis de o sursă luminoasă printr-o soluţie omogenă constituită din substanţade analizat.

Astfel se determină absorbţia radiaţiei luminoase, care este direct proporţională cuconcentraţia substanţei absorbante în conformitate cu legea Lambert-Beer: AA== lg I lg I00/I = -lg T /I = -lg T = = ε ε L CL C

A = absorbanţa;I0 = intensitatea luminii incidente;I = intensitatea luminii transmise;T = transmitanţa;L = grosimea stratului de absorbţie (cm);C = concentraţia soluţiei absorbante (moli/l); ε = absorbtivitatea molară (constantă caracteristică fiecărei substanţe absorbante).

Lungimea de undă a luminii incidente este cea a culorii complementare a soluţiei de analizat.

Page 16: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Spectrofotometru UV-VIS

Page 17: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Curba etalonCurba etalonReprezentarea grafica a relatiei dintre doi parametri. In cazul

nostrua absorbantei (determinata prin citire la spectrofotometru) fata de concentratie. Sunt utilizate dilutii ale unei solutii de concentratie cunoscuta pentru determinarea unei concentratii necunoscute.

Page 18: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 3

Metoda biuretului

Page 19: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţia este utilizată pentru determinarea cantitativă a proteinelor. Asemănător compusului numit biuret, peptidele şi proteinele conţin grupări –CO-NH- care reacţionaeză cu o soluţie alcalină de sulfat Cu (II) şi determină apariţia unei coloraţii albastru-violet.

Intensitatea culorii este o măsură a numărului de legături peptidice prezente într-o proteină.

Page 20: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţia nu este specifică pentru legaturile peptidice compusii cu doua grupari carbonil legate printr-un atom de C sau N dau reactie pozitiva.

Metoda este utilizata pt. determinarea unor cantitati mari de proteine (1-20 mg).

Page 21: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reactivi:

Reactiv biuret;

soluţie standard proteică cu concentraţia cunoscută (5 mg/ml) de albumină serică bovină (BSA);

proba de analizat reprezentată extract proteic total.

Page 22: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Pt. curba etalon:

BSA (5 mg/ml) + A.D.Diferite volume BSA si AD concentratie proteica diferita

Pt. proba

EPT diluat corespunzator

+ reactiv biuret

Incubare 10’/ 37°C. Citire la spectrofotometru în cuva cu drum optic de 1 cm la lungimea de undă 540nm. Citirea se face fata de A.D.

Page 23: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)
Page 24: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 4Reacţii de identificare a

glucidelor

Page 25: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Glucide testate in

cadrul L.P.

Reacţii de identificar

e a glucidelor

Glucoza

Fructoza

Page 26: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Glucide testate in

cadrul L.P.

Reacţii de identificar

e a glucidelor

Zaharoza

Page 27: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reacţii de identificare a Reacţii de identificare a glucidelorglucidelor

Reacţia Molisch;

Reacţia cu iodul;

Reacţia Benedict;

Reacţia Seliwanoff;

Reacţia Fehling.

Reacţii de culoare

Page 28: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)
Page 29: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)
Page 30: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Glucide cu caracter reducator - Glucide cu caracter reducator - glucozaglucoza

Echilibrul intre forma piranozica si cea cu lant deschis este directionat catre aceasta din urma pentru a se produce reactia de oxidare.

Page 31: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 5Dozarea zaharurilor

reducatoare din extractul de portocala cu o-toludina

Page 32: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

 Principiul metodei:

In prezenta acidului acetic, la cald, zaharurile reducatoare formeaza cu o-toluidina un complex colorat care prezinta un maxim de absorbtie la 630 nm.

Metoda poate fi folosită pentru determinarea concentraţiei glucozei din serul sanguin.

Page 33: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reactivi:

Reactiv o-toluidina;

Solutie standrad de glucoza 100 mg%;

proba de analizat reprezentată de extract de portocala diluat corespunzător.

Page 34: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Pt. curba etalon:

Sol. Standard de glucoza (100 mg%) + A.D.

Diferite volume sol. st. glucoza si AD concentratie diferita

Pt. proba

Extract de portocala

+ r. o-toluidina

Incubare 10’/ baie de apa la fierbere. Citire la spectrofotometru în cuva cu drum optic de 1 cm la lungimea de undă 630 nm fata de blanc.

Page 35: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reactia glucozei cu o-toluidina

Page 36: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

LP 5Dozarea lactozei din lapte

Page 37: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Lactoza – dizaharid cu caracter reducator, 4-6% din laptele de vacă şi 2-3% din laptele uman.

Page 38: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

 Principiul metodei:

Concentraţia lactozei poate fi determinată prin orice metodă caracteristică pentru zaharuri reducătoare, după deproteinizarea laptelui.

În cazul acestui experiment, se realizează deproteinizarea laptelui cu o soluţie de wolframat de sodiu, dozarea efectivă realizându-se prin metoda Nelson. În cazul acestei metode, ionii de Cu (II) sunt reduşi la ioni de Cu (I), care la rândul lor reduc acidul fosfomolibdenic la un produs de reacţie albastru.

Page 39: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Reactivi:

reactiv alcalin de cupru;

reactiv fosfomolibdenic;

soluţie 10% de wolframat de sodiu;

soluţie M/3 de H2SO4;

soluţie stoc de lactoză 1%;

Page 40: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

La 1 ml de lapte degresat prin centrifugare se adaugă 2 ml de soluţie de wolframat de sodiu 10% şi, încet, sub agitare constantă, 2 ml M/3 soluţie de acid sulfuric. Amestecul este adus la un volum final de 100 ml, iar după 5 minute de staţionare este filtrat printr-o hârtie de filtru.

E1 E2 E3Filtrat 1 ml -

Apa distilata 1 ml - 2 ml

Soluţie standard de lactoză* - 2ml -

Reactiv alcalin de cupru 2 ml 2 ml 2 ml

Se incubează timp de 8 minute pe baie de apă la fierbere; ulterior eprubetele se răcesc şi se adugă în fiecare eprubetă reactiv fosfomolibdenic.

Reactiv fosfomolibdenic 4 ml 4 ml 4 ml

Dupa 1 min. de staţionare, amestecurile de reacţie se diluează la un volum final de 25 ml cu reactiv fosfomolibdenic diluat 1:4.

Se citeşte densitatea optică a probelor E1 şi E2 faţă de blanc E3, la 630 nm.

Page 41: Lucrari Practice La Biochimie Generala_BiochimieI_2013 (2)

Calculul rezultatelor

Densităţile optice fiind proporţionale cu concentraţiile este valabilă relaţia: D.O.proba 1/ D.O.proba 2 = C1/C2, unde C1 este concentraţia lactozei din 0,01 ml lapte, iar C2 este concentraţia lactozei dinm standard (0,6 mg).  Concentraţia lactozei din lapte, exprimă în g/100 ml este dată de relaţia: (D.O.proba 1/ D.O.proba 2) X ( 0,6/1000) X (100/0,01)