Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă...

239
CONTRIBUŢII EPJGBAF1CE LA [STOMA CMŞŢINIŞMULM DAÇOrROMAN I)K VASILE PÂRVAN BUCUREŞTI ΛΤΚΙ.ΙΚΚΚΜΊ (ïRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMÀ 1911 www.cimec.ro

Transcript of Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă...

Page 1: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

CONTRIBUŢII EPJGBAF1CE LA

[STOMA CMŞŢINIŞMULM

• DAÇOrROMAN

I )K

VASILE PÂRVAN

B U C U R E Ş T I ΛΤΚΙ.ΙΚΚΚΜΊ (ïRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMÀ

1911

www.cimec.ro

Page 2: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

CONTRIBUŢII EP IGRAF ICE

ISTORIA CREŞTINISMULUI

DACO-ROMAN

35332

www.cimec.ro

Page 3: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

D E A C E L A Ş A U T O R :

ν — A C T I V I T A T E A POLITICĂ A L U J A L E X . P A P I U I L A R I A N , în

« P R I N O S L U I D . A . S T U R D Z A » , — Bucureşti, «Carol Cobi», 1903. I — C Â T E V A D A T E NOUĂ C U P R I V I R E L A FAMIL IA C U Z A , —

Bucureşti, «Socec». 1904. — A L E X Ă N D R E L V O D Ă ŞI B O G D A N V O D Ă . — S E P T E ANI DIN

I S T O R I A M O L D O V E I (1449-1455), — Bucureşti, «Minerva», 1904. — U N V E C H I U MONUMENT D E I.IMBĂ L I T E R A R Ă ROM­

N E A S C Ă (1639-1668), — Bucureşti, «.Socec», 1904. ^ — R E L A Ţ I I L E L U I Ş T E F A N - C E L - M A R E C U U N G A R I A , — B u ­

cureşti «Socec», 1905. Y — « U N I R E » , — Conferinţă ţinută la ((Societatea Aca­

demică Română» din Ber l in în ziua de 24 Ianuarie st. v. 1906, — Budapesta, «Luceafărul», 1906.

y / — C Â T E V A C U V I N T E C U P R I V I R E I,A ORGANIZAŢIA P R O ­

V I N C I E I D A C I A TRAIANĂ, CU prilejul unei cărţi noi asupra acestei cestiuni, — Bucureşti «Carol Cobi», 1906.

^ — .SALSOVIA, — Bucureşti, «Carol ( lobi», 1906. ν — D I E N A T I O N A L I T Ă T D E R K A U F L E U T E IM ROMISCHKN

K A I S E R R E I C H E . E ine historisch-epigraphische Uutersuchung, — Bii 's lau, Fleischmann, 1909.

— M . A U R E L I U S V E R U S C A E S A R ŞI L . A U R E L I U S C O M -

MODUS. A . D . 138-161. Studiu istoric, — Bucureşti, «Minerva», 1909. — Scriere premiată de Academia Română.

Î N P R E P A RAŢIE :

— V I A Ţ A ROMANĂ L A D U N Ă R E A DE JOS: I . Autohtonii;

I I . Cultura romană.

www.cimec.ro

Page 4: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

CONTRIBUŢII KPIGRAFICE

L A

ISTORIA CREŞTINISMULUI DAOO-ROMAN

D E

V A S 1 L E P À R V A N

B U C U R E Ş T I

ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMĂ

1911

www.cimec.ro

Page 5: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S c r i e r e tipărită cu che l tu ia l a Administraţiei Case i B iser ice i

www.cimec.ro

Page 6: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

IΟ Α Ν Ν I - B O G D A N D - D . V - S L - L - M

A V C Τ O R

www.cimec.ro

Page 7: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

P R E F A Ţ A

Sânt cam două veacuri de când scriitorii moderni despre antichitatea clasică n'au mai avut t impul de re­culegere necesar, pentru a excerpta din nou, dintr 'un punct de vedere mai apropiat concepţiei actuale despre istorie, materialul l iterar şi monumental antic, care s'a salvat pr in veacuri până la noi. încăj in momentul de fată, d. p., «Istoria împăraţilor romani» a lui Le-nain de Tillemont, sau ediţia Codicelui Theodosian al­cătuită de Gothofredus, sânt aşa de indispenzabile cer­cetătorului contemporan, ca şi cum ar fl apărut ieri . — Singurul «umanist» al vremilor noastre a fost Theo-dor Mommsen: pe-umeri i săi stă astăzi întreaga «an­tichitate romană» şi toţi cei ce se mai ocupă cu ca delà dânsul pornesc. Dar el a lăsat o sumă de domenii ale vieţii romane nestudiate mai de aproape. Mai înainte de toate istoria internă a provinciilor romane, a fost numai schiţată de el ; istoria spiritului public roman în lumea antică, marile mişcări religioase, în general civi­lizaţia creatoare or i vegetativă a imperiului roman, mai nici n'au fost atinse de e l ; Mommsen a pregătit numai drumurile spre aceste regiuni : pr in publicarea şi cr i ­tica ştiinţifică a izvoarelor, pr in lămurirea şi expu­nerea organizaţiei politice şi administrative, pr in siste­matizarea «encyclopedică» a faptelor vieţii materiale; şcolarii săi au mers apoi, pe drumurile deschise de dânsul, mai departe: dar, numai întrucât au avut înşişi sârguinţa «umanistă» a maestrului. Şi de aceştia au

www.cimec.ro

Page 8: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

V I I I Prefaţă.

fost putini. Pentru Europa sud-estică n'a fost chiar nici-unul.

Prin urmare, o nouă excerptare, a tuturor izvoa­relor — literare şi monumentale — cu privire la Europa sud-estică, în desvoltarea civilizaţiei omeneşti de aici, între graniţele de t imp, 1000 a. Ghr. — 1000 p. Ghr., şi între graniţele geografice, Alpi i norici — Bosporul Cim­merian — Carpaţii nordici — Olympul, ar putea preface radical cunoştinţele noastre despre acest ţinut — ceva cam urgisit — al Continentului pr in excelenţă «luminat», în special însă acel popor al Europei sud-estice, care nu numai e cel mai numeros printre neamurile de aici, dar e — ca origini etnice şi culturale —şi cel mai vechiu, cel daco-român, ar căpătă o nouă istorie, şi, nu mai puţin, o nouă valorare în mijlocul popoarelor europene : el ar fi recunoscut ca cheia de boltă a culturei meditera-neane în Sud-Estul european şi ca un element pr in exce­lenţă statornic şi nobil în lumea neastâmpărată, pestriţă şi — sufleteşte — încă nelimpezită a acestor ţinuturi.

Pentru învăţatul român, care şi-ar luă asupră-şi sarcina mai sus descrisă, s'ar mai i v i însă, încă o di­ficultate: împreună cu alţii, o r i s ingur,— după cum ar găsi or i nu, tovarăşi harnici şi pricepuţi — el ar trebui acum, ad hoc, să sape şi să publice şi rămăşiţele an­tice, în cea mai mare parte încă nedesgropate, ascunse în pământul ţărei noastre. Dacă faţă de o aşa de multiplă activitate ca adunător şi editor de izvoare cu pr iv i re la istoria veche a Europei sud-estice, i-ar mai rămâne acelui cercetător şi t impul de a prelucrà tot el, într'o scriere istorică proprie, materialul adunat, e o întrebare. Dar dacă nu i-ar fi dată această răsplată ideală *), atunci la

*) S i n g u r a pe c a r e o putem aveà tntr'o viaţă de «singură­tate, s tudiu şi reculegere», unde nu a r e ce căută l u m e a d in afară c u b ruta la ei existenţă, — în c a r e (des médiocrités in t r i gantes a r r i v e n t pa r degrés à l a dominat ion par leur activité grossière et matérielle, et cette sorte d 'adresse à laquelle ne peuvent descendre

www.cimec.ro

Page 9: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I s tor ia Europe i sud-estice Intre 1000 a. C h r . şi 1000 p. d i r . I X

ce bun, din punctul de vedere personal, să-şi mai închidă viaţa în munca ingrată a adunării de material?

Şi totuşi, admiţând că lumea noastră ştiinţifică şi cea oficială s'ar arătă înclinate să susţină moral şi ma­terial o lucrare ca cea mai sus caracterizată, ştiu că ar fi cineva — destul de sceptic faţă de propria-i glorie pos­tumă, şi destul de entuziast pentru anume idealuri «an­tice»,— care să-şi consacre activitatea operei pomenite.

Lucrarea de faţă — pentru a cărei publicare am a

les esprits vastes et généreux» (Alfred de .V igny ) , — şi în c a r e ace le «mediocrităţi intrigante» hotărăsc de soar ta tuturora după p lacu l şi interesele lor : «totius autein iniustitiae nulla capitalior

est quam eorum qui, cum maxime fallunt, id agunt ut viri boni esse

videantur», — «.maximam autem partem ad iniuriam faciendam ag-

grediuntur, ut adipiscantur ea quae concupweruntn (C icero , de off.).—

Căci iată un exemplu , cănd o viaţă, începută şi întocmită şi pen­tru viitor, in t ru ideal şi armonioasă activitate, părea că se v a sfarmă, supt lovituri le ace le i capitalis iniustitia, de c a r e vorbeşte ma i sus scr i i to ru l ant ic , şi poate s 'ar şi fl sfărmat, şi credinciosul

a r fl devenit un sceptic ori un cinic c a atăţia d in cei d impre juru l lui , dacă geniul său ocrotitor — «fteiţ οωτήρ» — Cuge ta rea , «calmă, sfAntă, puternică» (V igny ) , nu l 'ar fl răpit c u e a înapoi, în «recu­legerea , studiul şi singurătatea» binecuvântată, unde sufletul nos­t ru e totdeauna sen in şi l a r m a mulţimei nu se ma i a u d e . . . :

A c u m un a n , un coleg a încercat'—nepedepsit—asasinarea morală a unu i alt coleg, ma i tânăr, c a r e vo ia să ocupe definitiv c a t ed r a de antichităţi, pe c a r e o supliniă: ce l dintăi a r id icat îm­potr iva aces tu i a din urmă a c u z a r e a că într'o ultimă l u c r a r e a s a a copiat — fără s'o mărturisească — o simplă Encyclopédie nem­ţească ! Colegul ce l tânăr aveă, ce- i dreptul , l a a c t i vu l său un a n u m e trecut ştiinţific destul de Îndelungat şi ap rec ia t , c a r e să-i steà chezăşie pentru c a r t e a s a . Totuşi, potrivit stării de spirite din a n u m e t impuri şi ţări, unde oameni i integr i şi leal i sânt în mi ­noritate şi deci s imp la e x p r i m a r e a bănuelii se identifică repede, s a u c u adevărata a c u z a r e , s au c u sentinţa de condemnare , c o ­legul m a i tânăr, fără multă zăbavă, fu încredinţat binevoitoarei atenţii a unei comisi i de ce rceta re , i a r alţi colegi ma i bătrâni, în dragostea şi delicateţa lor c u adevărat cerească faţă de ce l învi­nuit, comunicară pr in presă şl publ icului m a r e — profanum vul-

gus — a c u z a r e a de «plagiat» : deşi ea eră adusă c u i v a , c a r e c h i a r a tunc i eră recunoscut şi lăudat în A p u s pentru act iv i ta tea s a

www.cimec.ro

Page 10: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

χ Prefaţă.

multàmi şi aici domnilor Spiru Haret, Ministrul Cultelor, şi Petru Gàrboviceanu, Administratorul Casei Bisericii,— e o simplă pildă despre legăturile indissolubile intre tre­cutul roman şi prezentul român: instituţii şi numir i antice ajunse până la noi, dar astăzi lipsite de un în­ţeles concret : simple formule tradiţionale,—îşi recapătă strălucirea trecută în atingere cu lumea lor veche, si devin clare şi fireşti, încep o altă viată, căpătând din nou sufletul plecat odinioară din ele, ca din toate cele

tocmai tn domeniul fn c a r e vo ia a i c i la noi să reprezinte şi ofi­c i a l ştiinţa. «Potrivit legii» co legul a c u z a i nu se putii înfăţişă c o -mis iuni i de ce rceta re , spre a se apără. A c e a s t a ch ibzui singură După oa r eca r i discuţii umi l i toare şi dureroase pentru ce l învinuit, se hotărî totuşi că colegul ce l tânăr e un om cinstit . L a câteva lun i după aceea «acuzatul» eră numit definitiv l a c a t ed r a sa , i a r c a r t e a Iui c e a c u ponosul eră premiată de A c a d e m i a Română, in u r m a unui raport deosebit de favorabi l . — Dar colegul cu a c u ­z a r e a gratuită? A c e l a — bucurându-se şi ma i departe de s t ima multora , i a r In ches t i a prezentă s igur de c a u z a s a dreaptă — îşi redactâ cu îngrijire c o n l r a - m e m o r i u l său şi-1 înainlâ autorităţilor în drept, spre a fi tipărit, alături cu celela lte acte respect ive în «Monitorul oficial». în t o amna «opera» apării : de-abia a tunc i putii v edea şi fostul acuza t , c a r e i -a fost v ina . E a eră în adevăr m a r e : căci din exces de modestie el pregetase de a ce re Autorităţii s u ­per ioare , c a d. coleg ma i bătrân, c a r e încă delà început voise, părâsindu-şi p rop r i a catedră, să treacă la c e a vacantă (dar fusese In ch ip foarte măgulitor r u g a t de Facu l t a t e , să nu întrerupă stră­luc i toarea s a act iv i tate delà c a t e d r a c e a veche) , - să facă, dacă ţineâ c u orice preţ să-şi părăsească obiectul , ma i întâi un c u r s de repetiţie I a colegul c e l tânăr. — Căci iată:

Or i ce e lev de g i m n a z i u , neamţ, e dator să ştie, sub pedeapsa căderei l a ab i l u r i um : 1°. Că în timpul Imper iu lu i nù edilii , c i pre­torii a u g r i j a jocur i lo r pub l ice ( lucru l îl pot ceti şcolarii c h i a r fn cărticelele lui Gôschen, vol . resp., p. 41, 110, etc., i a r a i noştri In m a n u a l u l lui Bouché-Leclercq, p. 132, 136, 527, etc.) ; 2°. Că toţi(

magistraţii şi deci şi queslor i i dădeau jocur i l a i n t r a r e a lor în func­ţiune (cf. B . -L . , p. 131) ; 3°. Că delà C laudius , în a n u l 47 fu «im­

pusă questorilor obligaţia de a da regulat in fiecare an pe cheltuiala

lom «.lupte de gladiatori-» (ibid.) ; 4°. Că Acţiunea de d r e p t s a c r u a j o c u -r i lor p r ivate (ludi privaţi), de c a r a c t e r funebru, cu gladiator i , se m e n ­ţine «chiar supt Imper iu , atunci când magistrali, pretori şi questurii

www.cimec.ro

Page 11: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Recons t ru i r ea t recutului cu datele prezentului .

omeneşti. — Există, ce-i dreptul, la noi prejudecata, că cine cunoaşte bine lucrurile de azi, şi le-ar putea reconstrui şi pe cele din trecut, ba chiar, la urma urmei, ar putea reconstitui şi însăşi viata daco-romană. Adepţii acestei prejudecăţi, cari uită că o sumă din ins­tituţiile şi practicele vieţii noastre actuale sânt, în ce priveşte conţinutul lor logie-sufletesc, cam tot aşa de clare şi cAvingătoare ca expresiile şi formele osificate,

presidau în amfiteatrun (ibid., p. 527). Aceste l u c r u r i e lementare Insă nu sâni ştiute de profesorul un ive r s i t a r român de filologie clasică : el s c r i e şi subscr i e : «In ceeuce priveşte funcţionarii c a r i dădeau ase ­m e n e a jocuri» [de g ladiator i , In timpul I m p e r i u l u i ! ] «aceştia e r a u edili i , nu quaestorii» I !.. . Şi c a să dovedească acest l u c ru , i lustru l erudit citează şi aces t pasaj d intr 'un Rea l l ex i con nemţesc : «nament-l i ch l a g es den Edilen( !) ob, soba lds ie d [as ] (tipărit in M . O. : die) A m t angetreten , d u r c h die m u n e r a aed i l ium [D ]ank und Bitt[e] fur die Zukunft auszuspre[c ]hen.. . » , adică ce a m clas i f icat ma i sus l a No. 2 ; învăţatul român insă compromite pe bietul neamţ gratuit , citându-1 pentru nenoroc i ta s a a f i rmare . Fireşte a c u m , că neştiind luc rur i l e de m a i sus , poţi găsi pe Mommsen însuşi că «nu c u ­noaşte bine antichităţile romane» şi «că interpretează greşit tex ­tele latineşti», dacă nu c u m v a c h i a r pradă şi el, In ch ip ne inte ­l igent pe cei d ina intea lui.—Căci bietul «colsg bătrân» văzând în E n c y c l o p e d i a nemţească e x p r e s i a «und gab sofort e in G l a d i a l o r e n -spiel», i a r l a «colegul ce l tânăr» : ucurând după in t r a r ea în func­ţiune el dădii şi j o cu r i de gladiatori», îşi zise : «iăr l - am prins» : sofort şi curând fiind acelaş l u c r u ( l ) , i a r în textul lat in neexistând nici-o a luz ie l a timpul p rec i s (curând după i n t r a r e a în funcţiune), când s ' au dat aceste jocur i , nu rămâne decât că «colegul ce l tânăr» a furat pe Neamţ, «fără să spună». în adevăr : «colegului celui tânăr» n ic i nu i - a r fl dat mâna să citeze pe Neamţ, întrucât ace s t a spune altceva! Sofort Înseamnă «imediat», pe când «curând» se z ice bald (darauf) ; între ce i doi termeni fiind şi l inguist ic , şi d. p. d. v. a l dreptului public, resp. s a c r u , o deosebire simţitoare (v. or ice m a n u a l de antichităţi I ) «colegul ce l tânăr», afară n u m a i dacă n 'ar fi fost tot aşa de erudit c a a d v e r s a r u l său, n u putea să citeze pe Neamţul c u E n c y c l o p e d i a I — D a r să mai vedem pe colegul ce l bătrân şi în alte manifestări a le uimitoarei sa le apolyhistoriav :

Voind , m a i departe, să dovedească pe «colegul ce l tânăr» drept neştiutor în a n u m e chest i i e lementare «colegul ce l bătrân», deşi m a i bătrân, arătă în cont ra - rapor tu l său — a c u m tipărit — c ă

www.cimec.ro

Page 12: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

X I I Prefaţă.

antiquate şi mystice ale descântecelor,—vor găsi in stu­diul de faţă măcar câteva exemple despre neexactitatea părerii lor.

Cunoştinţa vieţii sufleteşti actuale, nu în formele ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi numai plecând delà originile ei daco-romane: noi continuăm azi gân­dur i născute în mintea străbunilor noştri : unele idei lor le erau neclare, nouă n i s'au lămurit,— altele însă şi-au pierdut de mult interesul pentru noi, - însfârşit câteodată

el totuşi încă nu auz i se în viaţa s a — p e n t r u v r e m e a Imper iu lu i — de «consiliile», c i numa i de «şedinţele» Senatu lu i , deşi consulere in

publicum înseamnă pe latineşte ( ch ia r şi l a P l i n i u s c e l tânăr ! ) pur şi s implu «a-şi expune părerea în Senat», fit publici consilii par-

ticeps = «ia parte la deliberările Senatului», — consilio publico =

«prin un decret (al Senatului)», —dec re t e l e Senatu lu i se n u m e s c senatus consulta, i a r consulo înseamnă «a deliberă», consilium, «de­l iberare , decret, consi l iu , sfat, a duna r e deliberanlă, comisie», etc. (vez i orice dicţionar l a t inesc ) , i a r regretatu l Mommsen , c a r e dacă n u v a fi fost ma i erudit în istor ia romană, ce l puţin, a tunc i când a făcut ult ima corectură a cuvântului respectiv, eră mult ma i bătrân decât colegul nos t ru «cel bătrân», şi dec i aveă ma i multă practică, — zice Sena tu lu i s implu Rathaus ; c u o candidă c o n v i n ­gere bătrânul nostru coleg afirmă că «nu există consi l i i de-ale S e ­natului , c i şedinţe», şi deci nu rămâne a tunc i c a exp l i c a r e pentru «consiliile» colegului ce lu i tânăr decât că « a t r adus greşit » ( ! ) din nemţeşte v r e -un loc d in dicţionarul encyc lopedic , pe c a r e îl pradă, fn adevăr, c u o persp icac i tate excepţională, co legul c e l bătrân a şi descoperit a c e l l o c : iată «plagiatul» pus—în «Monitor» ! — p e d o u ă c o l o a n e :

Pag. 47 din c a r t e a cu p r i c i n a : «El luà parte foarte r egu l a i l a

consi l i i le Senatului : l n c a Înainte de a l l exerc i tat quaestura, fusese In t ro ­dus de P lus In şedinţe »).

») V i t a V e r i 3, 5».

E n c y c l o p e d i a nemţească, I 2285:

«Auch den Amtshandlungen des K a i s e r s wohnte er hâuflg bel , um sic i i aufselne[n] kiinftlgen Be ru f v o r -zubecl>relten *).

') Marc. 6, 5-7».

Colegul ce l bătrân zice : «prin A m t s h a n d l u n g e n se face a l u ­zie . . . l a ((Consilium Principis», . . .» : deci «consiliile» delà colegul ce l tânăr nu pot fi (întrucât Senatu l pe v r e m e a Imper iu lu i ţine şedinţe n u m a i c a să şeadă, i a r nu să del ibereze ! ) decât . . . ( (consilium P r i n ­c ipis» ! . . . Fu r tu l , ignoranţa şi l ipsa de c e a ma i elementară inte ­ligenţă sânt deci deplin dovedite l a colegul ce l tânăr de către co-

www.cimec.ro

Page 13: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

N a t u r a conc luz i i lor Istoriei cu l tura le . X I I I

noi nu facem decât să repetăm subconştient forme şi vorbe moarte. Cine altul decât istoricul ne-ar puteă lămuri asupra acestor faptei

Fireşte, în atar i cercetări multe concluzii par pre­mature or i nu îndeajuns de convingătoare: dar aceasta e în general inevitabil în istorie, care lucrează mai în-nainte de toate cu elemente pur spirituale, imponde­rabile şi incalculabile. Toate izvoarele istorice, fără nici-o excepţie — fle ele literare, monumentale, or i etno-psiho-

legul c e l bătrân. Şi e de m i r a r e că aces ta din urmă se m a i oste­neşte să adune şi alte a r gumente cr i t ice , ori para le le româno-ge rmane . Eră dea juns l a u r m a urmei numa i c e a de sus, împreună doară c u a f i rmarea , că colegul ce l tânăr «n'a scris până acum un

rând» de epigrafie, căci «obiecţiunea că» el «s'a ocupat c u epigraf la in teza d-sale de doctorat e o simplă glumă, fiindcă a c i d -sa n 'a făcut decât să uti l izeze documente epigrafice studiate de alţii, ceeace nu e lot u n a c u a studiâ însuşi ace le documente». în adevăr : această a f i rmare a bătrânului co leg a fost aproape textual e x ­primată şi de un profesor neamţ, c a r e z i cea despre aceiaşi s c r i e r e a colegului ce lu i tânăr următoarele : «diese.. . umfangre i che D i s ­sertat ion ist ei η e r f reu l i ches Zeugn i s fur den w i s senscha f t l i chen E r t r a g eingehender und grundlicher epigraphischer Studien. S ie bildet ei η wûrdiges Seitenst i ick zu der von Mommsen a n e r k a n n t e n D i s ­sertat ion des spâleren N i l rnbe rge r G y m n a s i a l r e k t o r s W . H a r s t e r i iber die Nat ionen des R o m e r r e i c h e s in den Hee ren der Kaiser». I a r un alt «glumeţ», u n oa r eca r e E d u a r d Meyer , probabil după pilda puţin lăudabilă a altui neserios reprezentant a l antichităţilor c l a s i ce în Apus , U l r i c h W i l c k e n , citează în ale sa le Kleine Schriften

(1910) s c r i e r e a colegului nostru celui tânăr Împreună n u m a i cu o singură a l ta , c a publicaţii specia le ma i însemnate, în direcţia r e s ­pectivă, în ultimii an i .

D a r cetitorul m i r a t se v a întrebă în fine nerăbdător: «adică è posibil, c a un profesor de cultură antică l a o Un ivers i ta te , fie e a şi din ce l ma i întunecat Orient , să fi a f i rmat, sc r i s , şi, m a i presus de toate, să fl lăsat să se tipărească, supt proprie iscălitură l uc ru r i c a cele citate textual m a i sus , c a izvorîte d in min tea «co­legului ce lu i b ă t r ân »?—Din nenoroc i re a fost posibil : l a m e n t a ­bilul «raport» e a c u m eternizat oficial, în coloanele «Monitorului», rămânând c a un document în adevăr caracteristic, pentru super ­ficialitatea cu l ture i noastre contemporane.

www.cimec.ro

Page 14: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

X I V Prefaţă.

logice—sânt fragmentare: fie ca intenţie, fle ca execuţie, fie ca păstrare. Istoricul trebue să le completeze, el, cu propriul său suflet. Dar sufletul omului nu se poate, însuşi, într'un moment dat, decât tot fragmentar ma­nifestă. Popoarele însăşi, în întregi epoce, trăesc o viaţă sufletească fragmentară : unele pr in excelenţă artistică, altele cu deosebire politică, altele aoroape numai ani­malică. Viaţa sufletească a omuluff£ sv δυνάμει infinită, ca dumnezeirea, dimpotrivă έν εντβλεχεί<$ mărginită şi înlănţuită : asta e şi deosebirea între zei şi oameni : p r imi i trăesc posibilitatea în sine, cei din urmă numai posi­bilitatea faptelor precise şi mărginite.— Istoria e mani­festarea tendinţei spre nemurire, inerente omului : ea arată în chip logic-evolutiv viaţa sufletului omenesc în înfăţişările sale din toate locurile şi t impuri le, reconsti­tuind astfel metafizic sufletul Umanităţii, ca al unei fiinţe unitare, egal îndreptăţite cu cealaltă entitate universală, a cărei viaţă se desfăşură numai έν δυνάμει, Divinitatea.

Tradiţia istorică şi cultul trecutului au la neamu­rile luminate tocmai acest rost, de a hrăni sentimentul de continuitate spirituală între strămoşii, or i anticii, idealizaţi şi intre luptătorii pentru ideal ai vremilor de azi. — Strămoşii noştri sânt însă tocmai anticii , a căror viaţă e pentru întreaga lume contemporană un izvor de bogăţie sufletească şi de avânturi înălţătoare.

Grija pioasă şi stăruitoare a naţiunei noastre pentru urmele antice lăsate in pământul ţării de strămoşii daco­români, ar da vieţii sufleteşti a întregului popor un orizont mai larg, reînviind o tradiţie nobilă şi idealistă şi alungând măcar în parte spaima zilei de mâine : pr in trezirea unui anume sentiment de siguranţă, ba chiar de nemurire a rasei, şi pr in întărirea credinţei într'un viitor binecuvântat al neamului romanic delà Dună­rea de jos.

Bucureşti, în Noemvre , 1910. V . P .

www.cimec.ro

Page 15: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

C U P R I N S U L .

Pag .

Prefaţa V Cuprinsul X V întroduoerea 1 I. Creştinismul In lllyrloum 8

Răspândirea Creştinismului tn I l l y r i cum până l a a . 325 . 9 Răspândirea Creştinismului In I l l y r i cum In sec . I V — V I . 14

Dalmaţia şi I s t r i a : Creştinismul . 14 Dalmaţia : Gnost ic i smul 24 P a n n o n i a 28 No r i cum 42 Rae t i a 45

Relaţiile I l l y r i cu lu i lat in cu I ta l ia 46 Răspândirea Creştinismului l a Dunărea de jos 47

Moesia superioară 47 T h r a c i a 56 Moesia inferioară 58 S c y t h i a minor 6 2 .

Episcopatele din Moesia inferioară şi S c y t h i a minor . . 6 7 . încheiere l a capitolul 1 73

II. Creştinismul daoo-roman 74 Răspândirea Creştinismului in Dac i a în. de a . 270 . . 74

Ştirile l i terare 74 Inscripţia din Napoca 75

Răspândirea Creştinismului In Dac i a după a . 270. . . . 85 Termino log ia noastră creştină de origine latină . . . . 85

Erdesia şi basilica . . . " 8ϋ Romanus — « rumân» (vid. «român») 92 Pavimentum = «pământ» şi terra = « ţară» 96 «Dumnezeu» şi «Duminică» 101 Calatio (— nem) = «Crăciun» 108 Rosalia = «Rusalii» 111 Dracco = «drac» 110

www.cimec.ro

Page 16: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

X V I Cupr insu l .

Pag.

Dianalicus = «zănalic» 120 Diana = «zână» 122 «Sărbătoare» 123 Alţi termeni creştini de or ig ine păgână 130 T e r m e n i de or ig ine pur creştină : «cuminec», « lege»,

«martur», «păgân» , «răposă», «vârgură » , « z ă u » . . . 131 Constatări genera le H 3 Relaţiile Dac ie i t ra i ane c u Moes ia superioară 144 -A l te dovezi despre existenţa in Nordul Dunării a unor

R o m a n i creştini după a . 270 149 Judele A t h a n a r i c h 151 Miss ionar i i creştini In Nordul Dunării 154 Miss ionar i i de limbă şi cultură greacă l a Goţi . . . 155 Acţiunea apostolică latină a S. Nicetas , episcopul R e -

mesianei , i n Sudu l şi fn Nordul Dunării 158 Alte mărturii şi dovezi despre creştinarea D a c o - R o m a -

nilor fn sec . I V — V şi despre o r g a n i z a r e a bise-r ice i lor 175

S. H i e ronymus 175 Procopius 178 Iust in ian (Novellae) 183 Restur i le a rcheo log ice creştine delà Drobeta . . . 190

încheiere l a capitolul I I 192 «Continuitatea» romano-creştină fn D a c i a 193

încheiere 195 Indloe 202

www.cimec.ro

Page 17: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Elementele fundamentale ale credinţei creştine poartă la poporul român n u m i r i d e origină latină, cari arată pr in forma lor o vechime egală cu aceea a însăşi limbei noastre ca idiom romanic. Pe de altă parte ger­menii pr iv i tor i la organizarea bisericească a poporului nostru arată o puternică înrâurire slavă.

Originile şi desvoltarea acestui fenomen istoric-cultural nu sânt încă destul de bine cunoscute, din pr i ­cina lipsei aproape generale a izvoarelor contemporane, atât la noi cât şi în^ ţinuturile învecinate ale Dunării do mijloc şi de jos.—în adevăr, în afară de puţinele iz­voare de natură archeologico-epigrafică, ce ne v in in ajutor pentru secolii I V — V I (şi încă numai pentru ţi­nutul din dreapta Dunării), nu avem alte informaţii de­cât cele date de vieţile sfinţilor şi martyr i lor or i de ac­tele conciliilor. Acestea, ce-i dreptul, sânt destul de nu­meroase : din nenorocire însă valoarea lor documentară pentru răspândirea noii credinţe în părţile noastre e, cu cât ne eoborîm spre stabilirea Creştinismului ca religie de stat, exclusivă, adică în sec. I V — V I , din ce în ce mai restrânsă.—Căci la concilii nu luau parte toţi

episcopii 1 ); iar în ce priveşte actele martyr i lo r ,numai cele mai vechi, bazate pe protocoalele oficiale ale pro¬

') «Din numărul episcopilor prezenţi In N i c a e a (a. 325) n u se poale conchide n im ic pentru răspândirea episcopalului (şi c u atât m i i puţin pentru răspândirea religiei creştine); căci d in E u r o p a şi A f r i ca de Nord veniseră n u m a i foarte puţini episcopi şi c h i a r d intre episcopii Or ientului l ips iau o sumă . . . » . A . H a r n a c k , Die

Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahr-

hunderten, ed. I I , Le ipz i g , 1906, vol. I I , ρ, 71, η. 1.

35332 1

www.cimec.ro

Page 18: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

2 introducere .

coselor ţinute înaintea autorităţilor imperiale '-'), au o va­loare istorică; dimpotrivă actele mai noi, ca şi în ge­neral istoria veche a «missiunei» Bisericei 3), sânt pline de legende şi povestiri tendenţioase *), cari le fac aproape cu totul inutil izabile 6 ) pentru istoric.

Dar să ne opr im un moment la izvoarele cu o reală valoare istorică. Pentru secolul al IV-lea şi cele următoare ştirile vrednice de credinţă asupra răspân-direi Creştinismului trebue să fie şi sunt de fapt destul de numeroase: Creştinismul e acum religie de stat şi, mai înainte de toate, legislaţia imperială şi monumentele publice şi particulare arată în chipul cel mai evident schimbarea produsă în viaţa antică : ceeace mai înainte era ascuns cu grijă, se răsfaţă acum biruitor, ba chiar violent-persecutor, în întregul imperiu. Totuşi, pentru ce vrem noi să ştim, cât de răspândit, şi în ce localităţi anume erà stăpânitor acum Creştinismul, în provinciile romane delà Dunăre,—astfel de informaţii precise tot nu căpătăm, cel puţin nu căpătăm în aşa măsură cum ne-am aşteptă.

Cauzele acestei insuficienţe chiar a izvoarelor de mâna întăi sunt numeroase./ în pr imul rând părinţii Bisericéi — scriind despre aceste t impuri — iau acum ca un fapt dat răspândirea religiei creştine pe toată

2) Cf. Κ. J . N e u m a n n , Der rimische Staat und die. allgemeine

Kirche bis auf Diocletian, I, L e ipz i g , 1890, p. 277 sqq. ') Cf. H a r n a c k , o. c, vol . I, prefaţa l a ed. I, p. V : « . . . căci

formarea legendelor c u p r i v i r e l a miss iunea apostolică începe fncă din sec. I şi a Înflorit până tn evu l mediu, b a c h i a r in t im ­puri le ma i noi ; l ipsa ei de va l oa re e astăzi recunoscută de toată lumea». V e z i şi vol. I I , p. 16 sq. : «treptat-lreptat se inventă pen­tru f iecare ţară de pe pământ o istorie a miss iune i , c a r e să în­ceapă c u înşişi Apostolii». Cf. p. 48 : falsificate c u pr iv i re l a actele mar ty r i l o r .

·) H a r n a c k , l. c , şi N e u m a n n , o. c, p. 279. 5) Neumann , p. 278: «sind so gut w i e g a r n icht zu v e r -

werlen» .

www.cimec.ro

Page 19: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Izvoare le . C r i t i c a lor. 3

fata pământului (cu barbari cu tot), iar autorii vieţilor de sfinţi şi mar t y r i au gri ja să dovedească şi «istoric» universalitatea răspândirei Creştinismului. Deci, din această parte, sau tăcere, sau învăluire a adevărului originar în legende fără nici-o valoare istorică6).

Mai departe: păgânismul continuă a există până cel puţin în secolul al VI-lea în masele mar i a l ^ popu­laţiei rurale. Acest lucru nu ne e însă mărturisit decât indirect, pr in măsurile legislative luate de împăraţii prea-creştini împotriva adoratorilor vechilor divinităţi7); inscripţii, o r i alte mărturii monumentale, nu mai putem aveă: căci creştinii nu sânt acum mai puţin energici decât păgânii înainte de 312, în urmărirea protivnicilor l o r 8 ) . Deci există încă mulţi păgâni, dar nu ştim precis loi alităţile, unde, şi câţi anume mai există.

6) Cf. p. 2, π. 3. 7) V e z i Codex Theodosianus, ed. Mommsen-Meyer 1 2 (1905)

X V I 10, 12 (392 Nov. 8) ; X V I 10, 16 (399 Iul . 10 ) ; X V I 10, 19 (408 [407] Nov. 15) ; înafârşit, in gene ra l X V I 10, 2 sqq. — Cf. s c r i e r e a m e a Salsovia, Bucureşti 1906. passim, pentru secolul a l I V - l e a , i a r pentru t impuri le şi ma i târzii, L . Friedlănder, Darstellungen aus

der Sittengeschichte Roms, ed. 8, Le ipz i g 1910, vol. I V , cap . I I : «Die religiôsen Zustânde».

s ) Ca r ac t e r i s t i c e in această privinţă edictul dat de Theodo-s ius l a 14 Noembre 435, p r in c a r e interzice toate sacr i f ic i i le pă­gâne şi porunceşte, c a toate clădirile de cult a le păgânilor să fie desfiinţate şi, p r in aşezarea c ruce i pe ele, purificate, resp. prefă­cute în lăcaşuri a le cultului creştin. Pasa ju l sună : cunctaque eorum

(sci l . paganorum) fana templa delubra, si qua etiam nune restant

integra, praecepto magistratuum destrui conlocationeque venerandae

Christianae religionis signi expiari praecipimus: contraveni tor i i vor fl pedepsiţi c u moar tea 1 (Cod. Theod., ed. Mommsen -Meyer , X V I 10,25) .—Interpretarea dată m a i sus acestui pasaj urmează pe a c e e a a lui Golhofredus ( comm. l a legea citată) şi a fost socotită c a dreaptă şi de J . P. K i r s c h , Die christlichen Cultusgebăude imAlter-

tum, K o l n 1893, p. 36, — unde se pot găsi şi o sumă de exemple c u privire* l a pre facerea templelor păgâne în b iser ic i creştine-(Data edictului e — urmând pe Golhofredus — neexactă l a K i r s c h : 426 în loc de 435).

www.cimec.ro

Page 20: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

4 introducere .

în sfârşit, în al treilea rând, nici ştirile monumen­tale, pe care le avem despre creştini nu sunt mai nu­meroase : Creştinismul e până târziu în secolul al V-lea, mai înainte de toate religia orăşenilor 9): dar tocmai vremea când creştinismul urban ar f l putut să se des-volte mai repede, adică delà anul 312 înainte şi până în secolul al Vll-lea, ba pentru Răsărit încă şi mai târziu, e ocupată de năvălirile barbare, care distrug tocmai ^[aţa orăşenească romană, readucând o mare parte din imperiu la viata rurală delà început. Pr in urmare, mărturiile monumentale cu pr iv i re la creşti­nismul din provinciile dunărene în secolul al IV-lea şi cele următoare nu pot fl prea numeroase.

Adăogând acum la cele de mai sus faptul, că, pentru răspândirea creştinismului latin în stânga Du­nării, nu avem pentru primele cinci secole aproape nici-o mărturie directă, s'ar păreă că o cercetare asupra Creş­tinismului tocmai în aceste locuri şi din acest t imp, e încă delà început condemnată să rămâe zadarnică. Totuşi lucrurile stau altfel: izvoarele sânt, ce-i dreptul, puţine ; dar din ele se pot scoate încheeri destul de ho-tărîte, dacă nu şi asupra amănuntelor, cel puţin asupra l ini i lor generale ale râspândirei Creştinismului în stânga Dunării până la Iustinian.

Studiul de faţă va cuprinde în chip firesc două părţi: una care să urmărească întinderea Creştinis­mului în dreapta Dunării, deci să stabilească punctul

9) O sc r i e r e specială a s u p r a acestei teme e : Theod . Z a h n , Weltverkchr und Kirche wahrend der drei ersten Jahrhunderle

1877, retipărită in Skizzen aus dem Leben der ulten Kirche, E r l a n -gen -Le ipz i g 1894. Cf. V . Schu l tze , Archănlogie der allchrislUchcn

Kunst, Munchen 1895.—Cf. şi cons ta ta rea , lapidar exprimată, a lui J . P . Mahaffy, Greek Life and Thought, ed. I I , 1896, p. 376 : «The rea l conquests of He l l en i sm, as of early Christianity, we r e a m o n g nations, w h o had reached a c e r t a i n stage of culture».

www.cimec.ro

Page 21: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

P l a n u l studiului . I zvoare le folosite. 5

<ie plecare pentru Creştinismul din stânga Dunării; a doua parte se va ocupă în amănunte cu însăşi acest Creştinism nord-danubian, formând deci tema propriu zisă a studiului meu.

Pentru pr ima parte a cereetărei am până la anul 3î>5, rezultatele lucrării lui Harnack, Die Mission und Ausbreituny des Christentums, în a doua ediţie, din 1906: la materialul strâns de el nu se mai poate adăogă deo­camdată nimic 1 0). Dimpotrivă, delà anul 325 înainte — şi acesta e, aproape exclusiv, t impul cu care mă ocup în lucrarea de faţă — izvoarele îşi aşteaptă încă cule­gerea şi prelucrarea. Despre izvoarele literare-biseri-ce.şti ale celor dintăi trei veacuri după Constantin am pomenit mai sus, că sânt numeroase, au nevoe de o critică foarte amănunţită şi severă, şi nu făgăduesc multe rezultate precise; istoricii bisericeşti ai acestui t i m p : Philostorgius, Socrates, Sozomenus şi Theodoret, în Orient,—Sulpicius Severus şi Orosius, în Occident: cu toţii aproximativ contemporani : pr ima jumătate a secolului al V-lea, — apoi Evagrius în Răsărit, Cassio-dor şi Iordanes în Apus (sec. VI [—VII ] ) , — ne dau numai lămuriri mai generale asupra mersului bisericei oecu-menice, sau, în cazul lui Iordanes, ştiri numai cu p r i ­vire la o anume biserică creştină-naţională, interesantă, dar nu hotărîtoare pentru Creştinismul nostru.—Izvoa­rele literare profane nu ne dau nimic deosebit cu p r i ­vire la răspândirea Creştinismului, întrucât punctul lor de vedere e cu totul altul.—Dimpotrivă izvoarele monu­mentale, archeologico-epigraflceM), lăsând la o parte

1 0) Cf- c h i a r vorbele Iui in prefaţa l a ediţia a l i a a cărţii : «moine K r i t i k e r haben die L i s t e [der Orte, in denen i ch da s C h r i s -tentum vor Cons tant in n a c h w e i s e n konnte ] n i ch t zu v e r m e h r e n vermocht» (vol. I, p. I X ) . -»•

" ) P e n t r u pr imele trei secole inscripţiile creştine nu a u de cât o importanţă c u totul secundară, ele fiind foarte puţine, n u n u m a i In provinci i , c i c h i a r In catacombele d in R o m a (cf. De

www.cimec.ro

Page 22: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

6 introducere .

siguranţa nediscutabilă a mărturiilor lor, sânt şi în deajuns de numeroase, pentru a ne da o idee destul de clară despre răspândirea în l ini i mar i a Creştinismului în dreapta Dunării

întrucât însă această răspândire nu mă interesează deocamdată decât ca punct de plecare pentru cercetarea Creştinismului din stânga Dunării, voiu alege dintre iz­voarele mai sus citate, în afară de inscripţii, numai iz­voarele literare de o însemnătate hotăritoare. Mai târziu, când, pe baza tuturor izvoarelor literare şi monumen­tale, voiu încercă a scrie «istoria religiei creştine în provinciile romane delà Dunăre până la Iustinian», iz­voarele literare de mâna a doua vor fl avute şi ele în vedere după cuviinţă 1 S).

în ce priveşte partea a doua a «Contribuţiilor» de faţă, informaţia va fl dată tot de inscripţii, dar nu ele

Rosei , Inscriptiones christianae urbis Romae saerulo VII. antiquio-

res, 2 vol.). 1 J) U n a r g u m e n t favorit a l învăţaţilor, c a r i nu-şi dau oste­

n e a l a să folosească mărturii epigraflce, e că descoper i rea acestor i zvoa re atârnă într'o p rea m a r e măsură de vo ia întâmplării şi că deci ştirile lor nu pol aveă şi ν re-o va loare ma i generală, or i statistică. Cercetările epigra f lce d in ultimii a n i a u dovedit tocmai cont ra ru l . Dar , pentru a ne opri l a ches t iunea noastră : ciudată întâmplare trebue să fle a ceea , c a r e scoate l a iveală inscripţii creştine tocmai în oraşele, unde, din izvoare le l i terare şlim, că a u existat comunităţi de acest f e l ,— şi că tocmai în centre le m a i însemnate s 'au găsit şi m a i multe inscripţii ori alte obiecte de cult creştin.

1 3 ) O amânare a unei cercetări pe u n p lan ma i v a s t în această direcţie e cerută şi de o altă împrejurare. Mici le obiecte creştine, lămpi, inele, obiecte de cult s au c a s n i c e , c a r i sânt un izvor du mâna întâia pent ru A x a r e a în ch ip geograf ic -sta l ist ic a răspândirei Creştinismului d in cele dintăi v e acu r i , n 'au fost încă strânse sistematic, însemnătatea lor fiind recunoscută de ab i a in ult imul timp. Săpăturile noi, c a r i se fac a c u m pretutindeni , după noi pr inc ip i i de folosire a descoperir i lor , vor aduce nu peste multă v r e m e mate r i a l din bielşug, pent ru a sc r ie , c u totul pe alte baze c a în prezent, o istorie a Creştinismului delà Dunăre.

www.cimec.ro

Page 23: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Rostu l şi îndreptăţirea studiului de faţă. 7

vor formă baza cercetării, — ci vor servi numai ca aju­toare la interpretarea istorico-culturală a terminologiei noastre creştine de origină latină, — resp. vor da ma­terialul pr imar pentru expunerea legătujilor Daciei Traiane cu celelalte provincii , şi deci pentru expli­carea prezenţei Creştinismului în stânga Dunării încă din pr ima jumătate a secolului al Ill-lea.

înainte de a intră acum în tratare, cred necesar să adaog cu pr iv ire la îndreptăţirea studiului de faţă, că, indiferent de rezultatele precise la care ar ajunge, el îşi are un îndoit rost metodic. Epigrafla creştină a Răsăritului e încă până azi aşă de lăsată în părăsire, încât Harnack îşi aproprie la 1906 în totul cele spuse de Cumont la 1895 : «Je ne sais s'il existe une catégorie de textes épigraphiques, qui soit plus mal connue au­jourd 'hui que les inscriptions chrétiennes de l'empire d'Orient» 1 4): o încercare de a pune în valoare tocmai aceste izvoare oropsite nu va fl dar în niciun caz ino­portună.—Pe de altă parte începuturile creştinismului nord-danubian — independent de poporul la care s'a desvoltat — prezintă, atât ca fenomen de istorie cultu­rală, cât şi ca însăşi metodă de cercetare, cea mai de­plină analogie cu chestiunea originilor naţiunei noastre : din cercetarea unei probleme se poate să iasă puncte de vedere noi pentru adâncirea mai cu folos a celeilalte.

w ) F . Cumont , Les inscriptions chrétiennes de l'Asie Mineure

Rome, 1895, p. 5 ( E x t r a i t des Mélanges d'Archéologie et d'Histoire,

tome X V ) , — l a H a r n a c k , o. ., vol. I I , p. 71, n. 1.

www.cimec.ro

Page 24: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I

Harnack constată pentru secolul I , înainte de Traian, comunităţi creştine, resp. creştini, în următoarele lo­cur i din peninsula balcanică:

Philippi, Thessalonike şi Beroea în Macedonia: toate trei încă din vremea apostolului Paul; iar în Gre­cia propriu zisă alte trei : în Atena, Corint şi Cenchreae lângă Corint : din aceeaşi vreme. Apostolul Paul pome­neşte ca ţinut al missiunei sale şi I l l y r ia (în general), iar despre discipolul său Titus ştim că a fost pr in Dal­maţia 1 δ ) .

Până la anul 180 (moartea împăratului Marcus) Harnack mai constată în aceleaşi regiuni încă urmă­toarele noi centre creştine : Debeltum, Anchialus şi, pro­babil, Byzantium în Thracia, Larissa în Thessalia, şi Sparta

Γ Aşa dar până la 180, — în afară de menţiunea cu Uotu l neprecisă a ţinutului illyro-dalmat, unde, după Har-jnack, Paul poate că nici n'a călcat 1 7), iar Titus, dacă ia predicat 1 S ) , apoi a făcut-o desigur în porturile greci-'zante de pe coastă, — nu avem nici-o singură menţiune despre creştinarea provincii lor latine ale I l lyr icului .

Pentru t impul până la anul 325 Harnack observă :

1 5 ) H a r n a c k , o. c , I I , p. 73 sq. le) Ibid., p. 76. ' 7 ) P. 73, η. 4. " ) Cf. H a r n a c k , p. 74, η. 1.

www.cimec.ro

Page 25: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Răspândirea Creştinismului In I l l y r i c u m până l a a . 32Ί. 9

«Răspândirea [Creştinismului în peninsula balcanică] a fost foarte variată. în «Europa» (ţinutul din faţa Bithy-niei asiatice) şi în Thracia trebue să f l existat multe biserici înainte de 325. Aceasta ne arată istoria biseri­cească aThracieiîn secolul al IV-lea. Corintul şi Thes-salonica aveau comunităţi înfloritoare... Dar cele mai multe părţi ale peninsulei nu pot să fl avut până la 325 decât o populaţie creştină rară» 1 B). Centre însem­nate ale Macedoniei şi Thraciei au fost în acest t imp următoarele: Philippi, Thessalonike (mitropolit), [La­rissa, Theba şi Pele în Thessalia: cu episcopi; Nicopolis şi Buthrotum în Epir] , Stobi : episcop, şi Pydna, —în Ma­cedonia; Debeltum şi Anchialus: cu episcopi încă delà sfârşitul secolului al doilea; Philippopolis: episcop, [By­zant ium: episcop, şi Heraclea-Perinthus : episcop, în «Europa»], Adrianopol, Drizipara ( = Drusipara) şi Epi-bata, — Thracia. însfârşit se constată şi în Scupi (Uskiib), în Dardania (vechea Moesie superioară de Sud), un epis­copat la anul 325 2 0 ) .

Toate localităţile până aici pomenite ţin de sfera de influenţă greacă : atât în ce priveşte — în general — curentele culturale, cât şi — în special — ca limbă. Se ştie că biserica creştină a folosit oarecum ca limbă sacră multă vreme limba greacă şi o sumă din inscripţiile Catacombelor din Roma, sânt alcătuite în greceşte: de abia cu secolul al IV-lea încetează această precumpă-nire a ei21).—Dacă acum considerăm faptul caracteristic^ că în provinciile de cultură latină delà Dunăre, Creşti­nismul nu prinde rădăcini până către sfârşitul secolului al Il l-lea " ) , delà sine se prezintă încheerea că Creşti-

l » ) P. 197. m ) P. 196 sqq. 2 1) Cf. O. M. Dalton, A guide Io the early Christian and By­

zantine antiquities, British Museum, 1903, p. 11. " ) Cf. H a r n a c k , o. c, I I , p. 201 „Bisericile din Moesia şi

P a n n o n i a e r au t inere incă pe v r e m e a lui Euseb iu . E l s c r i e (vita

www.cimec.ro

Page 26: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

10 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

nismul n'a mai avut nevoe aici să înceapă in forma greacă întăi — ca la Roma şi in Italia, Gallia, etc., — ci a început deodată în forma latină, predicatorii fiind acum activi în Apus mai numai în l imba latină. Această concluzie e de o însemnătate deosebită pentru no i ; dacă ea n'a fost trasă până acum, cauza e prejudecata în deobşte răspândită, că tot ce ţine mai de aproape or i mai de departe de peninsula balcanică trebue să-şi aibă izvorul de viată spirituală în Răsărit. Harnack însuşi se face vinovat de acest «apriorism», nu numai afirmând că şi Pannonia ar fl ţinut de sfera de înrâurire greacă 2 S), dar reprezentând şi în chip grafic această dependenţă, pe harta alcătuită de el pentru răspândirea Creştinis­mului până la a. 325, în vreme ce uneşte şi Pannonia (cu cele două Moesii şi Dalmaţia) cu Răsăritul grec, despărtindu-le (pe toate) pr int r 'un mare gol ne-creştin de I ta l ia 2 4 ) , deşi tocmai drumul italo-pannonic Aquileia—

Constant. I V , 43), că l a sfinţirea biser icei dim I e rusa l im , Moesii şi P a n n o n i i a r fi t r imes τα παρ' α&τοίς ttv&obvxa χάλλη τής τού θ-ΐοϋ ν ε ο λ α ί α ς » . I n or ice c a z , actele mar ty r i l o r încep a ne da ştiri despre aceste ţinuturi de -ab ia delà Dioclet ian înainte.

2 > ) Vo l . I I , p. 202 : «Selbsl das ferne Pettau (jetzt in der Steier -m a r k ) hatte u m das J a h r 300 e inen Bischof, und z w a r e inen a l s Theo logen und Schri f tste l ler bekannten , mit g r i e c h i s c h - c h r i s t l i -c h e r L i t e r a t u r v e r l r au t en Mann , V i c to r in . P a n n o n i e n w a r roma-nis iert ; aber da s G r i e c h i s c h e m a g in se inen letzten Auslăufern bis in diese P r o v i n z ged rungen sein». H a r n a c k uită când sc r i e a c e s ­tea, că în secolul a l I I M e a nu e n ic i -o minune că un om cult ştie, în Apusu l lat in , greceşte : doară l i t e ra tura de seamă în întreg imper iu l se s c r i e încă pe greceşte. «Barbarizarea» Apusu lu i , p r in despărţirea culturală de E l e n i s m se întâmplă de -ab ia în secolul a l I V - l e a , când Grec i i se c r ed èi datori să s c r i e în latineşte. P r i n u r m a r e dacă V i c to r in ştiă greceşte, nu urmează că şi păstoriţii lui e r a u supt influenţa cu l tu r i i greceşti. Da r ipoteza lui H a r n a c k e contrazisă şi de izvoare le monumenta le , c a r e nu ad ' i c ma i n imic he l l en ic l a lumină, c i confirmă n u m a i strânsele legături cu l u m e a latină.

" ) Vo l . I I , h a r t a a 2 -a .

www.cimec.ro

Page 27: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Orig in i le Creştinismului din I l l y r i c u m . 11

Sirmium, resp.—Salonae, erà cea mai însemnată arteră de comunicaţie a Răsăritului cu Apusul, pe când dru­murile din Thracia şi Macedonia spre Moesia şi Pan­nonia nu aveau decât o importanţă secundară, şi anume mai mult pur economică decât culturală; iar cât p r i ­veşte drumul cel «mare» al Răsăritului, din Pannonia, pr in Moesia şi Thracia: Niş, 'Sofia, Adrianopol, spre Constantinopol, el nu a fost în aceste t impur i decât un drum oficial, imper ia l : circulaţia economică şi cultu­rală şi-a ales alte drumur i , directe, delà Nord la Sud şi Est la Vest, precum vom vedea în amănunte mai jos; deocamdată citez ca singură dovadă pentru cele afirmate, faptul că din antichitate şi până în ziua de astăzi oraşele cele mai însemnate ale peninsulei balca­nice nu s'au desvoltat pe acest drum, sau pr in acest drum, ci la cele patru mări, resp. în Macedonia şi la Dunăre.

Concluzia neexactâ trasă de Harnack îşi are p r i ­cina în necunoaşterea materialului epigrafic profan, sin­gurul izvor de mâna întăi, dar extraordinar de bogat, pentru viaţa economică şi spirituală antică în Europa illyro-thracă. La t impul său voiu reveni mai jos cu amănunte asupra acestei chestiuni.

Cât priveşte acum lista localităţilor constatate de Harnack ca creştine până la anul 325, în Moesia, Pan­nonia, Dalmaţia şi Noricum, iată care sânt, şi ce avem de observat din punctul nostru de vedçre la flecare:

Actele martyr i lor arată, că încă dinainte de a. 325 au existat creştini în Torni, Noviodunum, Axifipolis şi Durostorum. în Marcianopolis se constată pentru anul 325 o episcopie : t i tularul scaunului,-Pistus, apare pr intre subscriitorii hotărîrilor synodului din Nicaea 2 S ). Le Quien mai admite ca autentică.şi ştirea din vieţile sfinţilor2",»

2 6) H a r n a c k , o. c, I I , p. 201. -e) Acta Sanctorum (Holland.), L u n a Iul ie, I I , p. 539 sqq.

www.cimec.ro

Page 28: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

12 I. Creştinismul In I l l y r i c u m .

cu priv ire la creştinii din Halmyris şi episcopul Evan-gelieus al Scythiei, fără îndoială rezidând în Tomi, pentru t impul lui Dioeleţian27).—Din «Dacia» întâlnim ca titular al episcopiei din Serdica, la Nicaea, pe Proto-genes, — episcopul, care în conciliul ţinut peste douăzeci de ani în chiar reşedinţa sa, Serdica, se înfăţişează, ală­turea de venerabilul Osius, din Corduba, ca şef al bi-sericei orthodoxe în lupta cu Eusebianii arianizanţi28).— Harnack admite ca probabilă, încă înainte de 325 şi existenţa unui episcopat în Naissus (Moesia super.) 2 9 ). Tot la această provincie e de socotit şi episcopatul din Singidunum s o ) .

în ce priveşte provinciile pannonice : cea mai veche comunitate creştină, sigur cunoscută, e cea din Cibalis, probabil încă din t impul lui Valerian (cu un episcop). Pe roditoarea fâşie de pământ udată de Drava, Sava şi Dunăre, mai întâlnim — în afară de Cibalis — încă, unul lângă altul, următoarele episcopate or i centre creş-

" ) Aşa da r c e l dintâi episcop a l Scy th i e i , s i gu r c o n s t a t a t : Oriens Christianus, P a r i s , 1740, I, 1211. — Că episcopul Theoph i lus d in «Gothia», c a r e i a parte l a Synodu l din N i caea , a r fi de socotii tot c a episcop de Tomi , p r e c u m înclină a c rede H a r n a c k , l. <:,

p. 203, e e x c l u s , — întrucât numele provinc i i lor şi oraşelor episco­pale sânt în deobşte e x a c t redate — după t i tu latura oficială : cf. m a i j os n. 28. Mans i , passim—de subscr i i tor i i diferitelor c o n c i l i i , — arv/tn c a z u l de faţă p rov inc i a respectivă — S c y t h i a minor — toc­

m a i pe v r e m e a lui Constant in şi a fiilor săi, când e aşă de înflo­r itoare, nu se puteâ confundă nici de ce l ma i i gnorant copist c u v re -o «Gothie» o a r e c a r e . — A s u p r a Creştinismului in Tomi , şi în ge ­n e r a l în S c y t h i a minor , există o monograf ie a Monsenioru lu i R a v m u n d N e l z h a m m e r . Da i altchrisUiche Tomi, S a l z b u r g , J 0 0 3 ^ -l a c a r e trimet pentru informaţia ma i de aproape.

" ) Cf. J . D. Mans i , Sacrorum Conciliorum nova el amplissima

coUectio I I I , F lorent iae , 1759, p. 131 sqq.,—şi (1 J . y. Hefele, Conci-

lietigeschichte, I, ed. 2, 1873, p. 544. ") O. c, I I , p. 201. a e ) N u l a P a n n o n i a , c u m printr 'o scăpare d in vedere face

H a r n a c k , i c, enumerând aces t episcopat pr intre cele ex istente In I l l y r i c u m înainte de 325.

www.cimec.ro

Page 29: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Centre le creştine p rae -n i caen ice a le I l l y r i cu lu i . 13

tine prae-nicaenice : Mursa (episcopat), Sirmium şi Siscia. Ceva mai departe spre Vest, pe Drava, Poetovio (epis­copat: c. 300: învăţatul Victor in ) 3 1 ) , iar spre Nord, in Pannonia superior, Savaria şi Searbantia. Din care episcopat pannonic va fl fost episcopul Domnus, care ia parte la synodul din Nicaea, e greu de hotărit.

Despre Noricum avem foarte puţine ştiri : şi anume, dinainte de Constantin numai despre comunitatea creş­tină din Lauriacum, iar pentru prima jumătate a seco­lului al IV-lea, despre diferite episcopate norice (nenu­mite mai precis), pr intre cari vor fl poate de socotit cel din Teurnia (Tiburnia) şi cel din Iuvavum 8 2 ) .— în Dal­maţia, precum am văzut mai sus, Creştinismul a pătruns foarte de t impur iu, aşa că nu e de mirare, dacă o sumă de inscripţii — din mulţimea enormă descoperită în ci­mitir/ie creştine din Salonae — cade chiar în t impul dina­inte de Constantin. în orice caz descoperirile archeologico-epigraflce ne arată că Salonae a fost cel mai însemnat centru creştin din întreg I l l y r i cu l 8 3 ) .

Harnack n'are pentru episcopul Theophilus din «Gothia», care apare printre membri i synodului din Ni ­caea, decât două ipoteze: sau ed in vre-un oraş grecesc din Crimeia de azi 3 t ) , împreună cu celalalt episcop din «Bosporus», Cadmus, sau, «poate», e pur şi simplu epi­scopul de Tomi. A doua ipoteză, am arătat mai sus 8 5 ) , e inadmisibilă. Pr ima e de fapt acceptabilă, dar «Gothia» poate fl în acest t imp (vremea lui Constantin) tot aşa de bine căutată şi în Nordul Dunării — în fosta Dacie

3 1 ) Cf. m a i sus , n. 23. M ) V e z i H a r n a c k , o. <:, I I , p. 202. 8 8 ) V e z i ma i jos şi cf. In gene ra l C I L . I I I ( index) . Cf. pentru

bibl iografia ma i nouă H a r n a c k , p. 203, sau , In amănunte, C I L . I I I , passim¬

" ) Aşa 11 localizează pe h a r t a V I I delà sfârşitul vol . I I , a l o. c. a t ) Nota 27. De a l tminter i această ipoteză a fost propusă

încă de bătrânul V a l e s i u s : cf. M. L e Quien, Orient Christianus,

1, P a r i s . 1740, col. 1211 sq.

www.cimec.ro

Page 30: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

14 I. Creştinismul în I l l y r i cum.

romană — unde Goţii delà 270 înainte erau oarecum re­prezentanţii oficiali ai siguranţei publice romane, faţă de ceilalţi barbari de primprejur. Fireşte, la ceva sigur nu se poate ajunge, câtă vreme n'avem alte ştiri de ajutor 8 6 ) .

* * »

Mărturiile epigrafice antice asupra Creştinismului din provinciile delà Dunăre cad, cu puţine excepţii, în t impul delà Constantin la Iustinian (sec. IV—VI ) . O sumă dintre ele poartă şi indicarea precisă a datei pu­neri i lor. Pentru scopul nostru : acela de a constată, unde apar comunităţi creştine, nu la o anume dată de an şi de zi — aceasta a fost interesant de ştiut până la Con­stantin, când Creştinismul eră încă în faza răspândirei extensive — ci numai, precis, unde, adică în ce localitate nouă dintr 'un ţinut cunoscut dinainte ca creştin, s'a^mai în­temeiat o comunitate: deci care e intensitatea răspân­direi într'un loc şi un t imp dat ,—pentru acest scop ne sânt deajuns şi datările aproximative ale inscripţiilor şi celorlalte mărturii monumentale înlăuntrul unui veac or i a unei jumătăţi de veac.

Cercetarea răspândirei geografice (mai mult decât istorice) a Creştinismului la Dunăre, urmărind direcţiile de răspândire—ca atare—a noii credinţe şi mediul cul­tural în care s'a desvoltat într'un ţinut dat, ne poate da răspunsuri mai hotărîte, atât asupra problemei Creştinismului latin (în contrast cu cel grec) în interio­r u l şi mai ales în afara Imperiului, cât şi asupra pro­blemei Creştinismului ru ra l de pretutindeni'.

Locurile, unde s'au găsit inscripţii şi obiecte creştine din sec. I V — V I , sânt, după provincii, următoarele:

în Dalmaţia: Salonae, Tragurium, insula Nigra Corcyra, Doclea, şi alte centre mai mici.

3 β) Pent ru alte amănunte cf. H a r n a c k . o. c, I I , p. 203 sq.

www.cimec.ro

Page 31: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Mărturiile opigrafice. Dalmaţia. Sa lonae . 15

Salonae. Cele mai însemnate descoperiri s'au făcut în cimitirele creştine de lângă oraş. Jelié crede că înce­puturile unora din mausolée pot fl puse chiar în pr ima jumătate a secolului al I I- lea 8 7 ) . Cu toate năvălirile bar­bare din veacurile următoare, monumentele creştine, cari au ajuns până la noi, sânt extraordinar de nume­roase şi se urmează, întrucât sânt datate, în şir aproape neîntrerupt din secolul al Hl-lea până într'al VII- lea 3 8 ) . Ce-i dreptul, nu trebue uitat, că Salonae, împreună cu toate oraşele de pe coasta apuseană şi nord-vestică a AK/ţirii ̂ driatice au ţinut economic, cultural, şi, de foarte multe or i , şi politic, de Italia, delà primele cuceriri ale Romanilor în Dalmaţia şi, putem zice, până în t impu­r i l e noastce. Aşă s'a făcut, că pe când în interiorul peninsulei ralcanice, or i în ţinuturile delà Sa va, Drava şi Dunărea-fie mijloc, cultura romană eră cu totul spul­berată de năvălitorii germani, asiatici, or i , în special, slavi, coasta răsăriteană a Adriaticei a putut fl cu iz­bândă apărată pr in arme, or i în chip priceput salvată

") l)as Cometerium von Manastirine \zu Salona, In Rumische

Quortalschrift fur christl. Altertumskunde u. f. Kirchengeschichte, V , 1891, şi aparte . Cf. J . P. K i r s c h , Die christlichen Cultusgebăude im

Altertum, Ko ln , 1893, p. 25 şi 46 şi H a r n a c k , o. c , I I , p. 203. 3 8 ) Fără dată precisă, d a r probabil Încă d in sec . I I I : C I L .

I I I , 8752 şi p. 2261 ( inscr . funer . ) ; 9549 şi 9550+pp. 2139 s i 2261: id., a doi episcopi sa lonitani ; 9587: s a r c o f a g ; 9626: epistyl delà i n t r a r e a principală a basi l icei sa lonitane : f deus noster f propi-

tius eslo f rei publicize f Romanae, şi 9629+12878 : fonjs hic es[t] vitae :

p r i m a jumătate a secolului a l I V - l e a ; c a m din aceeaşi v reme , or i c e v a ma i târziii, următoarele sarcofage şi stele cu monog ramu l creş­t i ' 1 - f , X, a Χ ω> o r i « - f ω : 2 6 6 1 l c f - P - 1 0 3 2 1 : diac(onissa?)

sanctae ecclesiae; 2682; 9586: Flaviae, infanti dulcissimae, quae

san[a] mente salutifero die Paschae glorioşi fontis gratiam con[secJuta

est supervixitque post baptismum sanctum mensibus quinque; vix(il)

ann(os) III. m. X. d. VII. Flavianus et Archelais parentes filiae

piissimae. Depositio XV. kalendas Septembres : p r in u r m a r e copi la a fost botezată l a vârsta de 3 a n i , 5 lun i şi 7 z i le ; 12877 (=9625+9628) : reprezentări f igurate ale mielului Domnului , c u monog ramu l s a c r u ,

www.cimec.ro

Page 32: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

16 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

pr in tratate, de pustiire, şi vechea moştenire romană a putut dăinui aici mai adăpostită decât in orice altă parte a Răsăritului romanic.

numele celor 12 apostoli săpate împrejur şi inscripţia : eece ngnus

dei qui tollit peceatum secuii; 13137 ; 9642 ; 9643 ; 9644 + p. 2141; 9 0 5 3 + p. 2141; lămpi c i i monog ramu l lui C h r i s t : 10184 " , a. b. c.;

6399: sarco fag c u o lungă inscripţie, interesantă pentru l a t ina târzie, d a r încă literară, spre deosebire de inscripţiile ce vor fi c i ­tate ma i jos în text şi c a r i arată înfăţişarea cu adevărat populară a l imbei latine târzii.—Apoi, c u i nd i c a r ea precisă a datei, c h i a r i n inscripţie : 2654 : Fl. Julius zaconus ( = d iaconus ) et Aurelia [Majria

coniuxeius hoc( !) sarcofagum sibi vibi ( = v i vi ) posuemnt ; siquis post

nostrom pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aecle-

siae Salon(itanae) urgenţi libras quinquaginta; alăturea : dep(osilio)

hdi zaconisf!) şi data : 2 Nov. 358 ; 9503: a . 359 şi 360; 9504 : a . 360 ; 9505 : S y r i a n i creştini d in A p a m e a şi E p i p h a n i a Coelesyr ie i : gre­

ceşte: a . 372 ; 9506: u n v(irj c(tarissimus) ex proconsule Africae şi soţia l u i : martiribus adseita cluet: a. 375 ; 9507: a . 378 ; 9508: si

qis(!) super hunc(l) corpus alium(!) corpus ponere volueret (!), in-

feret eclesiae argenti p. X. Fl. Theodotus curator reip. Peregrinum

filium in lege sanda Christiana collocabi eum. depos(i)tio ltomnionis

die (episcop şi m a r t y r din timpul Iui Dioclet ian I) III. leal. Defcjen-

bris con(sule) Antonio: a . 3 8 2 ; 9509: a . 380 şi 385 ; 13121: a . 385 ; 13122 : a . 395 ; 9523 + 12861 : a . 395 ; 13123 şi p. 2263 : un «fenician» din D a m a s c : greceşte: a . 400 ; 9510: a. 402 ; 2655: a . 403 ; 2656: a . 411 : după M o m m s e n ; 9511 şi 14306 : a. 407 ; 9512 : a . 412 ; 9513 : a . 414; 9514 şi 12857: a . 421 ; 9515: o civis Dunnonia, deci din C o r n ­w a l l ori Devon în A n g l i a : ţara Dumnoni i - Ior (cf. C I L . V I I , p. 12 sq.) : a . 425 ; 13124: a . 426 s a u 430: hie requiescit in pace l)uion(a) an-

rilla Balentes ( = Va l en t i s ) esponsa (p. isponsa) Dextri... adiuro per

Deum et per leges Cresteanorum(!), ut quieumque extraneus voluerit

olterum corpus ponere, det eclisie (sic)calolice Sal(onitanae) aur(i li­

bras très); 2657: între 425 şi 4 3 5 ; 9516: a . 431 ; 9517 şi 12858: a . 432 ; 13962 : a . 435 ; 2658 : a . 4 4 0 - l ( ? ) ; 9518 : a . 437 ; 9619 şi 12859 : a . 440 ; 9520 -21 şi 12860: a . 4 4 2 - 3 ; 14304 şi p. 2 3 2 8 ' " : a . 443 ; 2659 : 28 Nov. 443 ; 13120 : a. 443 ; 13127 : a. 459 ; 9522 : inscripţie greacă a unui Sy r i an d in ţinutul A p a m e n i c : a . 460 ; 9524 : a . 464( ? ) ; 9525 : a. 511 ; 9526 : a . 517 ( î ) ; 2659 : greceşte: a . 535 ; 14305 : sec. V I : vindedit (p. vendidit), usteari (p. ost iar ius) ; 13131 : a . 592—620 : Maxsimo arcep(i)sc(opo): Bu l i c ; 9527 : 13 Aug . 599 ; sec . V I I : n. 9551 şi p. 2139: sarcofag a l sfintei abtissa I o h a n n a din S i r m i u m . — Cf. inslârşil inscripţia d in pav imentu l de mosa i c a l unui fost baptis -

www.cimec.ro

Page 33: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Sa lonae . Relaţiile ei c u alte cent re creştine. 17

O înşirare a tuturor inscripţiilor creştine găsite in Salonae, şi care pomenesc in fond mereu aceleaşi lu­crur i foarte cunoscute, ba chiar delà sine înţelese, cu pr iv i re la organizarea bisericei şi a cul tului 8 9 ) , nu-şi poate găsi locul aici. Vom cită însă in extenso câteva inscripţii, care prezintă un interes excepţional, fie din punctul de vedere al legăturilor Salonei creştine cu alte centre creştine, fle pentru prefacerea limbei latine in -tr 'o limbă romanică, precum se ştie, foarte înrudită în caracterele ei specifice cu l imba noastră.

Cu trei oraşe creştine constatăm, mai ales, în ins­cripţii că a avut legături Salonae: Ravenna, Aquileia şi Sirmium : că inscripţiile pomenesc cu deosebire aceste oraşe şi nu altele, nu e o simplă întâmplare. Din

ter ium, c u frumosul cuvânt al Psa lmi lo r (41, 2): sic[ut cerjvus ( in loc de quemadmodum : V u l g a t a ) desidercU ad fontes oquarum, ita

de sideral anima mea ad le Deus ( C IL . I I I , 2673) şi deasernenea interesante le inscripţii nr . 2674 şi 2115 (=8592) .

H >) Astfel : (sanda) eeelesia (catholica) (Salonitana) : 2115 şi 8592 ; 2654 ; 2661 şi p. 1032 ; 2666 ; 2704 şi 9706 ; 6399 ; 9508, 9535, 9537 (şi p. 2140), 9585, 9597, 9661, 12842,12870, 12872, 12874a, 13124,13142, 13147, -13174, 13961, 14313, ( =6402 ) , 14905, 14919; arehiepiscopus:

13131 ; episcopus: 9547, 9549, 9550 (p. 2139 şi 2261), 9691 (p. 2142), •13158, Ί3159, 14895, 14897 - 9 9 ; chore episcopus: 9547; presbyter:

9552,9527, 9563 (p. 2139), 12842a, 13129, M3160 ; diaconus: 2654, 14893; diaconissa(t) 2661, 12885; puer sandae ecclesiae: 13147 ( = 13961); subdiaconus: 9555; [sacejrdota: 14900 ; martyres : 9506, 9508, 0545, 0546, 12864, 12839, 12870, 13153; p. 232813· l a n. 9549 şi 9 5 5 0 ; Ί4304 şi p. 2 3 2 8 ' " ; 14663 1 ( = 13134) ; '14892, 14896: δ άγιος Μηνάς; 14897: nepos Domniones martores: episcopul P r i m u s , c a r e păstoreşte c . 312 sqq. în S a l o n a e : cf. H a r n a c k , o. c. I I , p. 203 ; sanda abtissa: 9551; minister dei: 9559; ledo[r?J: 13148; fneoffitaj: 14311; servus dei: 13177a, — etc., e t c . — C f . pentru or ­ganizaţia biser icei v ech i creştine : Κ. J . N e u m a n n , Der romische

Stunt und die ullgemeine Kirche bis auf Diocletian, vol. I, L e i p z i g 1890 şi, în genera l , Joseph K a r d i n a l Hergenrother ' s Handbuch der

allgemeinen Kirchengeschichte. ed. I V , prelucrată din nou de J . P . K i r s c h , vol . I : Die Kirehe in der antiken Kulturwelt, c u o hartă, Orb i s Chr i s t i anus , saec . I — V I . F r e i b u r g i m B r e i s g a u 1902.

35332 www.cimec.ro

Page 34: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I S I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

Ravenna se conduc în veacul I\ " - -V I şi destinele Dal­maţiei; Aquileia e poarta de Răsărit a pământului ital ic; Sirmium e în secolul al IV-lea una dintre reşedinţele favorite ale împăraţilor creştini ai Occidentului în ţinu­tul oriental al stăpânirei l o r 4 0 ) , loc de adunare al mai multor synoade şi, după trecerea oraşului în prive­gherea Goţilor, la a. 380, încă multă vreme, totuşi, un însemnat centru roman la Dunărea de jos. — Despre legăturile cu Ravenna, în afară de multele inscripţii păgâne 4 1), ne dau ştire şi patru inscripţii creştine: în două se pomenesc creştini din Salonae, cari au repau-sat în Ravenna : . . . récessif Ravenfnae) 42), — deces]'sit Ravenn(a)e, şi anume la a. 437 4 3 ) ; în a treia—din neno­rocire cu totul fragmentară—se pomeneşte— foarte pro­babil—biserica din Ravenna : [eccjlesia Ra[vennas]44) ; în a patra, care coprinde versuri greceşti şi o încheiere latinească, se vede că e iarăşi vorba de Ravennaţi în Salonae4 B). — Relaţiile Salonei cu Aquileia apar până acum numai în inscripţii păgâne4"). Totuşi una din aceste inscripţii s'ar putea să fie crypto-creştină47), în-

*°) CI', a s u p r a aces tu i punct şi ma i jos. 4 1 ) At&t T a c i t u s , hist. I I I , 12, cât şi inscripţiile ne arată, că o

m a r e parte a m a r i n a r i l o r flotei d in R a v e n n a eră formată din Dalmaţi şi P a n n o n i : cf. d. p. C I L . I I I , 8385 (Dalmaţia) : crudele(m)

luctum domui Raoenna remisit..., şi adnotările lui Hoernes ; 8821 (Sa lonae ) : [? defunrtujs Ravennae. I nve r s , Ravennaţi i n Sa l onae : 8836 (Salonae) , c u restaurările lui Bueche l e r : Sossius hic sit[u]s

est Suc[cessus iure peritusj | Ravennae genitus, Salon[is funere rap-

tusj, I libera que(m) ratio semper [deduxit ad aequumj; 2120 (Salo­nae ) : i n sc r . funerară a fiicei lui D. Corne l ius H e r m a şi a Co rne ­liei T y c h e , — domo Ravenna, parentes infelirissimi.

" ) C I L . I I I , 9543. " ) C I L . I I I , 9518. " ) C I L . I I I , 9665. " ) C I L . I I I , 9579. «·) C I L . I I I , 2133, 8827, 12925. *7) Cf. a s u p r a inscripţiilor cryptocreştine, C . M. K a u f m a n n ,

Handbuch der christlichen Archăologie, Paderborn , 1905, p. 206.

www.cimec.ro

Page 35: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Sa lonae şi S i r m i u m . 19

trucat din p. d. v. păgân c cu totul neexplicabilă: doi coservi pun o piatra mormântală unui al treilea servus, căruia împotriva legei îi indică şi domus: domo [Aqjui-leia™). Că au trebuit însă să fie rejaţii şMntre"comurii-tăţile creştine din cele două Tnari centre, încă înainte de 325, deducem din faptul că nu numai Salonae, ci şi Aquileia e constatată ca centru creştin anterior datei pomenite 4 e ) . — Cât priveşte legăturile Salonei cu comy,-nitatea creştină din Sirmium, inscripţiile ne dau exce­lente lămuriri atât pentru secolul al V-leâT, cât şi pen­t ru începutul celui de al Vll-ţ-aa. β" inscripţie funerară din secolul al V-lea, găsită în Salonae, sună : [depojsetio infantis [Dojmnicae VIU. kaled(as) Octobres, — quae a Sirmio Salonaş adducta estco) ; o alta, probabil din pr im i i ani ai secolului al VII-lea, săpată pe un sarcofag, de asemenea găsit în Salonae,are acest cuprins: hic guies-cit in pace... sanct(a) abtissa lohanna... Sermensis (i. e. Sirmiensis) [q]ui bixit annos XL...; die Veneres exiit de cor pore ... //// idus Maias indictione qu[in]ta decima51 ) în ambele cazuri constatăm deci o retragere a popu­laţiei creştine romanice din Sirmium spre adăpostul sigur atât pentru v i i , cât şi pentru morţi, al Salonei. Un fapt vrednic de cea mai mare luare aminte pentru problema originelor poporului român i a ) .

«') C I L . I I I , 8827. *·) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 102.—Pentru inscripţiile creştine,

foarte numeroase , găsite acolo, cf. C I L . V , p. 78 sqq. şi 1023 sqq .— C a operă a r c h i tectonică, s ' a constatat pentru t impuri le a ce s t ea u n baptisterium : K a u f m a n n , /.. c , unde se dă şi l i t e ra tura che s t i une i .— P e n t r u relaţiile Aqui le ie i c u alte centre creştine d in I l l y r i c u m , vez i m a i jos , i n text.

*>) C I L . I I I , 957Θ. » ) C I L . I I I , Θ551 + p. 2139. Cf. a s u p r a datării observaţiile lui

Kub i t s chek , i n Corpus, l. c.

" ) Şi l a ca re , c a o a doua analogie , e de a v u t In vedere r e t r age r ea R o m a n i l o r delà Dunărea de sus in u r m a pust i i r i lor ba rbare , d in Nor i cu l r ipens , l a sfârşitul secolului a l V - l e a , s p r e

www.cimec.ro

Page 36: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

20 I. Creştinismul in I l l y r i cum.

în toate inscripţiile citate până acum, am observat că, după putinţă, e păstrată limba şi pronunţia literară latină : chiar d. p. in inscripţia aşa de târzie a abatesei Iohanna din Sirmium. Că poporul însă nu mai vorbiă aşă latineşte, ci încă din secolul al IV-lea, latina popu­lară, cel puţin în Dalmaţia, sună cu totul altfel, ne arată în chip hotărîtor două inscripţii, de mare însemnătate şi pentru «chestia română». Una, care pentru mono­gramul lui Christ, de pe capacul sarcofagului pe care e săpată: α)Κω» în cerc, nu poate f i sub nici-un cuvânt pusă mai târziu de începutul secolului al V-lea, dar, foarte probabil, e încă din secolul al IV-lea, sună: Fl. Virgi, lianus, qui bixit annus XXX et Aur. Ursilla oxor eius-qui se vivi sibi urdenaverunt une sartofagum; siquis autem voluerit super hec duo corpora punere, infere hecliseae argenti libras quinquemb3): aproape flecare cuvânt con­ţine şi un element «romanic». O altă inscripţie, dease-menea, în nici-un caz, mai târzie de secolul al V-lea, e însă şi mai concludentă: Aur(elius) Secundus qui cunparabid ( = compara v i t ) ab Au(relio) Alexsio pis-cinafm) at dua corpura deponenda, meum et coiuge(m) meam Renatafm), et ne fas quadrabit nobis parentib(us) ut pureremu(s) ( = poneremus) filiam nostram in ac piscina, sane co[n]iurabi[t] ut supra birginiam ( = v irg iniam, i . e. uxorem) sua(m) nu[llum aliud corpus ponatur?]^). Că formele, care apar în aceste două inscripţii, sânt încă tot forme latine, dar dialectale, în senzul naşterei de

adăpostul s i gu r a l I ta l ie i , tot aşă c a din S i r m i u m spre Sa lonae , n u numa i c u vi i i , c i şi c u moaştele Sf. Seve r in , p r e c u m ne poves­teşte Eug ipp ius in viaţa Sfântului.

C I L . I I I , 9585. 5*) C I L . I I I , 9567 : atabula rotunda c a l c a r i a litteris ma l i s s a e -

cu l i quinti».— într'o altă inscripţie din Sa lonae , păgână insă, găsim următorul preţios document pentru istor ia l imbei : hoc monumen-

turn sive(!) sepulcrum est ; extranium heredem non sequetur: n. 2082; cf. i n sc r . creştină, n. 9533 : siquis extraneus, etc.

www.cimec.ro

Page 37: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alte cent re creştine a le Dalmaţiei. 21

dialecte chiar în sânul limbei latine vorbite în I l l yr icum, e după mine evident. Apoi : că dialectul latin vulgar, care apare aici, cu forme ca eclisia (şi nu basilica), pure-remus™) (la câteva decenii numâi după forma punete, din cealaltă inscripţie), nu poate totuşi sta direct, la baza limb-ţi române, cred că e şi linguistic c lar .— Ca istoric voiu reveni însă asupra vocabulelor ecclesia=ba-silica, în amănunte, mai jos, când voiu discuţii istoric-cultural o r i g i n i şi conţinutul terminologiei creştine de o r i g i n i , latină în limba română.

în Tragurium, nu departe de Salonae, avem ur­mătoarele resturi creştine de înregistrat: o inscripţie funerară din anul 438—pe un sarcofagS 6),—o alta, dea-semenea pe un sarcofag — mare : pentru doi — probabil cam tot din aceeaşi v reme 6 7 ) : ambele inscripţii în la­tina literară,—şi o tăbliţă de plumb din veacul al VI-lea : o raritate în epigrafla creştină 6 8); anume tăbliţa conţine o imprecaţie în felul blestemelor păgâne 6 9) [cu încre­dinţarea duşmanilor în puterea zeilor infernali], adap­tată însă acum la concepţia creştină, şi dând o formulă pentru alungarea duhului rău din apropierea persoanei sau locului cu tăbliţa: f In nom(ine) d(omi)ni Ieso Cri[s]ti denontio tibi, inmondissime spirete tartaruce, quern angelus Gabriel de catenis igneis religa[vit],—etc.. urmează o definiţie mai deaproape a diavolului şi apoi

" ) O. Densus i anu , Histoire de la langue roumaine, I, P a r i s , 1901, ρ. 53 sq. susţine — ce - i dreptul — că pureremus d in această inscripţie e o greşeală de l ap ic id : a r gumenta r e a s a nu m i s ' a părut Insă convingătoare.

" ) C I L . I I I , 14929. 5 1 ) C I L . I I I , 2704 ( = 9706). > r ) O a doua defixio de acest fel, tn Muzeu l naţional de a n ­

tichităţi, din Bucureşti (vezi m a i jos). M ) Cf. corpu l complet a l acestor blesteme, alcătuit de A . A u -

dol lenl , Deftxionum tabellae quotquot innotuerunt tam in Graecis

Orientis quam in totius Occidentis partibus, praeter Atticas in Corpore

inscriptionum Atticarum éditas, P a r i s , 1904.

www.cimec.ro

Page 38: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

22 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

imprecaţia ω) : limba întrebuinţată e, precum vedem, cea latină vulgară:

/ între Salonae şi Narona, la malul mării, s'a găsit inscripţia de inaugurare a unei fântâni--care până azi există—făcute de Pelagia, soţia ( ?) quaestorului Ucinia-nus (c. 4 4 6 — 7 4 ) : în afară de crucile, cari împodobesc piatra, cuprinsul inscripţiei—metrice—e cu totul păgân, menţionând întreaga populaţie divină a apelor dulci şi sărate : încă o dovadă despre laxitatea formelor literare «creştine», în cari — ca f iguri poetice — aveau voe să intre toţi zeii păgâni"1).

Pe drumul delà Narona, pr in Scodra, spre Epida-mnus, s'a găsit un sarcofag cu data a. 462: depfositioj ei requies sfanjcftji ac venera(ndi) Anastasi prfesjbfyterij^2),— iar lângă Doclea, pe acelaş drum, o pateră de sticlă, cu litere şi f iguri săpate cu stilul, şi cuprinzând scene din vechiul şi noul testament, predilecte în arta primitivă creştină: Ionas, Abraham şi Isaac, Daniel, Susanna, şi alte figuri, pr intre cari Petrus, ca Moses, scoţând apă din stâncă, cu inscripţia, cursivă, lămuritoare: Peints virga perquosset: fontis ciperunt quorere: iarăşi, cu forme populare lat ine" 8 ) ; ca dată, această pateră e aşezată pe la mijlocul secolului al IV-lea, în vederea caracte­rului încă sépulcral al reprezentaţiilor ei figurate 6 4 ) .

în insula Nigra Corcyra (azi Curzola) s'a găsit

»°) C I L . I I I , ρ. 961, X X V I , unde e de compara t nota lu i Z a n -gemeister a s u p r a c a r a c t e r u l u i superstiţios, păgân, trecut în Creşti­n i sm, a l acestei tabella, p r e c u m şi l i t e ra tura ma i veche (înainte de Audol lcat ) a s u p r a c h e s t i u n e i . — P e n t r u lupta creştinilor vech i îm­potr iva demonilor şi importanţa ei extraordinară în p ropaganda creştina antică, cf. H a r n a c k , Mission, I, 108—26 şi 202 sq.

·') C I L . I I I , 1894. e a ) C I L . I I I , 14623.

C I L . I I I , 10190.—Vezi ma i jos şi episcopii provincie i p rae -va l i tane , din Scodra şi Doclea, în § despre Creştinismul Moesiei super ioare .

6 i ) C . M. K a u f m a n n , o. <:, p. 588.

www.cimec.ro

Page 39: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alio cent re creştine a le Dalmaţiei.— Ist r ia . 23

această, inscripţie creştină, probabil din veacul al V-lea : f Valentinianus memoratus est qum coniuge sua Sabbatia... (restul distrus) r t 6 ), — singură în mulţimea inscripţiilor păgâne, printre cari una de pildă, destul de târzie, do­cumentează ridicarea unui templu Venerei Pelagia: Signia UrsaM) Signi Symphor(i) /'. templum Veneri Pela-giae a solo fecit et signum ipsius deae posuift), sar(erdote) L. Corni/icio Secundo k. Mais67).

Insfârşit într'o sumă de alte locuri mai în interio­ru l provinciei Dalmaţia (astăzi Bosnia şi Herţegovina) s'a dat peste resturi de vechi capele, biserici, or i mor­minte creştine: astfel în Borasi, Dabravina (distr. V i -soko) şi Zenica (vechiul Bistue: episcopat în sec. VI), Gornji Turbe (distr. Travnik ) , Jajce, Mali Moschunji, Sipovo şi Stolac (aproape de vechiul Dallunturn) ' 1 8 ) .— Actele conciliului din Aquileia, la a. 381, pomenesc un episcop Felix în Iader "*),—iar la Éirovac în nordul Dal­maţiei, chiar lângă graniţa despre Pannonia şi la Ră­sărit de drumul mare, care duceà delà Siscia, spre Sud-Vest, în Dalmaţia, s'a găsit un inel de aur cu inscripţia creştină: Paulina bibas ( = vivas) Costhanti (scil. uxor ) : scrisă cu litere greceşti şi invers, spre a putea servi ca pecete ™).

Pe de altă parte în Istria, care in antichitate ţinea în cea mai mare parte de Italia, geografic formează însă o unitate cu Dalmaţia, şi, cultural, e mijlocitoarea

" ) C I L . I I I , 10092. *·) Nume, c a r e — c u va r i ante l e l u i — s e întâlneşte foarte des

în inscripţiile I l l y r i cu lu i şi In spec ia l în cele creştine. " ) C I L . I I I , 10083 ad n. 3056. " ) V e z i a r t ico lu l lui C i ro T r u h e l k a , Die christlichen Denk-

măler Bosniens u. der Herzegowina, în Romische Quarlatschrift fur

vhristl. Altertumskunde, etc., 1895, p. 197 şi u r m . , — c a r e de a l t m i n ­teri cupr inde m a i multe neexactităţi istor ice şi a rcheo log ice , a s u p r a cărora mă voiu opri c u a l t pri le j .

β · ) M a n s i , I I I , 599 sqq. ; Hefele, I I , 2, 34 sqq. '») C I L . I I I , 15219.

www.cimec.ro

Page 40: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

24 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

între peninsula italică propriu zisă şi între I l l y r i cum, s'au găsit deasemenea o mulţime de antichităţi creştine : urme de basilice în Parenzo, un c imit i r în Pola, o ne­cropolă în Slano şi o basilică în Triest 7 1 ) .

Toate resturile creştine din Bosnia şi Istria, precum şi o mare parte a celor din Dalmaţia, sânt însă mai târzii decât a. 325, unele chiar mai târzii decât secolul al IV-lea, or i al \ r-lea: această constatare atrage după sine încheierea, că răspândirea Creştinismului în Dalmaţia e, cu excepţia Salonei, din vremea creştină a imperiului roman, când Creştinismul era propagat la nevoe chiar cu ajutoarele foarte energice şi eficace ale puterii publice 7 2 ) .

Dimpotrivă înfăţişarea eretică a Creştinismului pare a fl în Dalmaţia mai veche decât secolul al IV-lea. în adevăr se ştie că Gnosticismul, ale cărui origini păgâne, pe deoparte astrologico-mystice, orientale, pe de altă parte filosofice, greceşti (în special platonice, resp. neo­platonice) sânt mai vechi decât Creştinismul, a înflorit supt înrâurirea puternică a doctrinei creştine despre răscumpărare şi salvare pentru viaţa eternă, cu deo­sebire în secolul al II-lea şi al III-lea, decăzând repede în sec. IV, supt loviturile aprige ale theologiei orthodoxe creştine. Forma superstiţioasă magică a Gnosticismului, cu numele mystice Abraxas, Ailoe, Iao, Adonai (ulti-

7 1) C . M. K a u f m a n n , o. c, p. 102, unde se găseşte şi biblio­g ra f i a specială a cercetărilor a rcheo log ice noi.

" ) A s u p r a cercetărilor ma i noi şi a cont inuelor descoper i r i archeologico-epigraf lce da lmat ine , in spec ia l a le ce lor doi învăţaţi de frunte a i Dalmaţiei, L . Je l ic şi F r . Ru l i c , c it i torul se poate i n ­formă a n de a n d in Bullettino di archeologia e storia dalmata, S a -lona Spala lo , condus de Bu l i c . d in ma i sus c i t a ta Romische Quar-

talschrift fur christliche Altertumskunde und fur Kirchengeschichte,

condusă de A. de W a a l şi J . P. K i r s c h , R o m a , s a u din Oriens

Christi'Dius: rijinisrhe Halbjnhrshefte fur die Kunde des cliristlichen

Orients, condus de A. B a u m s t a r k , R o m a , 1900 şi u r m .

www.cimec.ro

Page 41: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Gnost ic i smul In Dalmaţia. 25

mele trei de origine ebraică: Elohê, Iahvê, Adônai), săpate pe inele, geme, etc., cari puteau fl purtate ca un fel de amulete, spre îndepărtarea spiritului rău, .ne întimpină tocmai în Dalmaţia, în mai multe locuri, şi» ceeace e şi mai important, în afară de o singură măr­turie gnostică din Celeia în Noricum 7 8 ) , numai în Dal­maţia şi nicăiri în altă parte a I l lyr icului . Lucrul îşi are însă explicaţia. Am constatat şi mai sus 7 4 ) prezenţa a numeroşi Syrieni în Salonae 7 i). Ei apar, apoi, tocmai în Celeia7") şi, într'o inscripţie foarte caracteristică, în S i rmium: un syrian, care făcea negoţ la Dunărea de jos, moare în Sirmium şi de acolo e adus şi îmmormân-tat în Salonae 77) : încăodată deci documentată artera comercial-culturală illyrică Salonae-Sirmium 7 8). Orien­tal i i aceştia au fost fără îndoială nu numai răspândi-tori ai dreptei credinţe creştine, aşă precum i-am în­tâlnit mai sus 7 9), ci şi ai eresiilor gnostice 8 0), care— precum vedem—apar tocmai şi numai în acele ţinuturi

" ) D a r tot In aprop ie rea Dalmaţiei, ai pe d r u m u l c e l m a r e pannon ic , delà E m o n a Ia Poetovio, d irect pr in Ce le i a şi colţul No -r i cu lu i , c a r e se prelungeşte In această parte Inlăuntrul P a n n o n i e i super ioare .

" ) Cf. nota 38. " ) Mulţi d in ei, creştini, — toţi insă de meser ie negustor i :

cf. a s u p r a lor s c r i e r e a m e a Die Nationalitttt der Kaufleute im r'6-

mischen Kaiserreiche, B r e s l a u , 1909, p. 112, 7 9) C I L . I I I , 11701: m a i mulţi S y r i e n i d in Z e u g m a şi, 14338

17 (sec. V ) , un creştin. " ) C I L . I I I , 2006 = Henzen 7257. Cf. Die Nationalităt der

Kaufleute, l. c, 1 e ) Cf. m a i sus , p. 19. " ) L o c u r i l e citate In notele 74—78. s 0 ) Cf. Su lp ic ius Seve rus , Chron. I I , 46 (pentru mi j locul sec .

I V ) : «namque tu m p r i m u m infamie i l la Gnos t i co rum hae r e s i s i n t r a H i span i a s deprehensa , superstitio exitiabilis arcanis occultata secre­

tin, origo istius moli Oriens atque Aegyplus... primus earn intra

Hispanias Marcus intulit, Aeggpto profectus, Memphi ortusn.

www.cimec.ro

Page 42: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

26 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

unde se constată şi prezenţa Syrienilor. Dar iată chiar documentele :

în satul Lapac, pe râul Una, afiuent al Savei, nu departe de coasta dalmatină, şi probabil in legătură chiar din antichitate cu importantul centru comercial Siscia de pe Sava, s'a găsit o gemă cu inscripţia obicinuită IAO ADONIS ABRAXAS 8 1 ) : în litere latine.

Lângă Ladjevina 8 2 ) , aproape de Sarajevo, pe dru­mul care în vechime duceă direct peste munţi, delà Salonae, spre Răsărit, pr in Delminium, Konjica, Sara­jevo, ViSegrad, Municipium Ma l . . . şi Horreum Margi fie la Sirmium, Singidunum, Viminacium, fle la Naissus şi Ratiaria, s'a găsit o altă gemă, care, pe lângă ins­cripţia, de data aceasta pe greceşte : Ίαω. 'A^j-aca;,—, Άβραα^, Αίλωε, Άδωνε. cuprinde şi reprezentarea figu­rată, mystică, a supremei zeităţi, obicinuită pe gemele gnostice: «cu cap de cocoş, simbolul soarelui, corp de om, doi şerpi în loc de picioare, şi cu un scut şi un biciu în mâini» 8 8).

însfârşit în Celeia s'a găsit un inel de argint cu inscripţia : • I • A O · F A C · O · A • I · = 1*9 fac, Iao, care, după Frank fur te r 8 4 ) , e traducerea formulei din rugă­ciunile evreeşti «Iahvè assô» ori «assê Iahvê». Ca şi

8 I ) C I L . I I I , 10188, 29. " ) Cf. C I L . I I I , p. 2175, 5 : V i a ad D r i n u m fluvium: existenţa

.şi direcţia aces tu i d r u m a fost deplin asigurată p r in descoper i rea de către P a t s c h , a unu i pod r o m a n şi a u rme lo r şoselei ant i ce in apropiere de L a d j e v i n a (Arrh.-epigr. Mitt, aus Oesterreich X V I , p.

8 ' ) Cf. l a Da l ton , A guide to the early Christian und Byzantine

Antiquities of the British Museum, 1903, p. 30-31 şi fig. 17, d e sc r i e r e a unei geme ana loage aflătoare in Museu l Br i tanic—Că in tăbliţa de plumb din T r a g u r i u m (mai sus , p. 21), c u imprecaţia împotriva Demonu lu i şi i n v o c a r e a a r c h a n g e l u l u i Gabr ie l , e şi un oa r eca r e e lemen l gi|«slic-lărziu, contopit Insă cu credinţa orthodoxă, a m i n ­tesc n u m a i , pentru comp le ta rea informaţiei, l uc ru l neavănd ne -voe de altă discuţie m a i întinsă.

«•) Areh.-epigr. Mitt. X I (1887), p. 84.

www.cimec.ro

Page 43: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Gnost i c i smul şi Or ienta l i i d in I l l y r i c u m . 27

gemele Dalmatine, acest inel 8 Û ) servià ca amulet şi aşe­zarea literelor pe inel contribuià pr in intervertirea lor la întunecarea — mystică — a senzului inscripţiei pentru cei neiniţiaţi8") : acesta e doară fundamentul Gnosticis­mu lu i : ή γνωσις, cunoaşterea doctrinei adevărate despre natura fiinţei supreme divine şi a emanaţiilor ei, a nu­melui mystic al divinităţii, a singurei formule eficace pentru îndepărtarea acţiunei pierzătoare a diavolului prea puternic: toată această gnosis a rostului univer­sului şi a soartei omului nu se poate ajunge decât pr in iniţiare: cel neiniţiat în taina cunoştinţei, nu are parte de salvarea din întunerecul cel fără sfârşit8 7).

Elementul iudaico-creştin adaos gnosticismului i ra-niano-platonic e, precum se vede chiar din numele ebraice ale divinităţii supreme, şi după forma lor greacă, nu latină, de o r i g i n ^ direct-orientală. Că acest element işi puteă insă găsi o hrană pentru creşterea şi întări­rea lu i chiar în Apus, şi în special, în ce ne priveşte acum, chiar în Dalmaţia, ne dovedeşte şi următoarea ins­cripţie din Senia, port înDalmaţia de Nord: ATTRrlAlOTfC AlONTClOrC I i iVDeorCTlBei l l iNCICA.N X X X X ΨΙΑΗ2-POVN ΤΡΙΟΓΝ Π AT€P. adică, transcris pe latineşte : Aure­lius Dionysius Iudeiis Tibefrjiensis an(norum) XXXX filiorun

«·) C I L . I I I , 12033, 8. ί β ) Cf. F r a n k f u r t e r , I. c. in nota 84. 8 7 ) A s u p r a lui Abraxas vez i c a r t e a cu acest titlu, a lui A l -

brecht Dieter ich , L e i p z i g 1891, μ. 22, 43 sq., ele. Despre lao, In spe ­c i a l , G r a f v. Baud i s s in , Studieri zur semitischen Religionsgeschichte. I, 181 sqq. ; K . B u r e s c h , Klaros. Untersuchungen zum Orakelwesen des

spăteren Altertums, L e i p z i g 1889, p. 48 sqq. ; apoi, cf. W . Bousset , Hauplprobleme der Gnosis, Gôttingen 1907,—E. de F a y e , Introduc­

tion d l'étude du Gnosticisme, P a r i s 1903 ; pe scu r t : P . W e n d l a n d , Die hellenistisch-romische Kuttur, T u b i n g e n 1907 ; c a r t e p r inc ipa l a , e xce l en t a s c r i e r e a lui G . A n r i c h , Dos antike Mysterienwesen in

seinem Einfluss auf dus Christentum, Gôttingun 1894 .—Asupra li te -ra ture i specia le—foarte bogate—cu pr iv i re l a myste r i i l e ant i ce nu cred n e c e s a r a mă opri a i c i m a i mult.

www.cimec.ro

Page 44: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

2S I. Creştinismul în I l l y r i cum.

triun pater: un evreu din Tiberias in Palestina, îmmor-mântat în Senia Dalmaţiei de către ai săi, cari ştiu vorbi latineşte, dar nu încăşi scrie în alfabetul apusean 8 8 ) .

Legăturile excepţional de strânse între Dalmaţia şi Dacia lui Traian sânt prea cunoscute, pentru a mai in ­sistă aici asupra lor 8 9 ) . Se pune însă acum întrebarea : poate fl vorba de introducerea Creştinismului or i Gno­sticismului în Dacia, înainte de a. 270, deadreptul din Dalmaţia ? Răspunsul e simplu : înainte de 270 tot I l lyr icul latin, nu numai Dacia, e încă păgân — precum am arătat mai sus ; singură Salonae e creştină, dar evident mai mult pr in Orientalii, decât pr in Romanii ei. Dacia îşi aveă insă şi ea Orientalii e i 9 0 ) : dacă va fl fost aici Creştinism or i Gnosticism înainte de 270, el putea veni de-adreptul delà izvor. Un lucru rămâne nestrămutat : ce apare ca element creştin în I l lyr icul latin înainte de Constantin cel Mare e un element cu totul sporadic şi ne­sigur : creştinarea Românismului oriental cade în vremea creştină a Imperiului. — Dar să nu anticipăm nimic, ci să continuăm deocamdată cu cercetarea mai departe (tocmai a acestei vremi! ) în mărturiile monumentale rămase de-atunci.

Pannonia. Pr imul centru comercial însemnat pe calea care plecă din Aquileia către Răsărit, spre a uni pr in întreita arteră de comunicaţie a Savei Occidentul cu Orientul, eră E/nona. Ca urme monumentale creştine, nu n i s'a păstrat de aici decât o singură inscripţie fu­nerară, aparţinând probabil secolului al IV-lea (a doua

8 8 ) C I L . I I I , 10055. 8 ' ) Ce l m a i bun studiu a s u p r a lor e ce l publicat de C. P a t s c h

i n Wissenschaftliche Mitteilungen aus Bosnien und der Herzegovina,

V I : archăol.-epigr. Untersuchungen zur Geschiclite der rwn. Provinz

Dalmatien, W i e n , 1899. , 0 ) Cf. c a r t e a m e a Die Xationalitdt der Kaufleute, passim.

www.cimec.ro

Page 45: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Centre le creştine a le Pannonie i . 29

jumătate; sau, cel mai târziu începutului sec. V ) 9 1 ) . Dar în actele conciliului ţinut la Aquileia in anul 381 găsim subscrişi pe aceşti trei episcopi din I l lyr icum : Arme-nius "'Ό din Sirmium, Maximus din Emona şi Felix din Iader 9 a ) . — Mai departe, spre Răsărit, dăm peste oraşul şi mai însemnat decât Emona, Siscia. Aici am constatat o comunitate creştină încă dinainte de a. 325 9 t).—Actele conciliului ţinut la Serdica în anul 344 9 δ) poartă însă chiar iscălitura unui episcop din Siscia, Marcus 9 β ) . Ca ştiri monumentale avem trei inscripţii funerare în latină bună: kuic arcae inest Severilla/'amula Christi.. .97),— ... maritus sepulchrum eorum collocavit...9e), —... domus aeterna Gaudentio filio piissimo...99) : toate trei par să fie încă din secolul al IV-lea, în orice caz nu mai târzii de începutul secolului al V-lea. însfârşit Siscia posedă, ca şi Aquileia şi Sirmium, o turnătorie de bani a Imperiului , cu caracter creştin 10°).—Mergând mai departe spre Ră­sărit, ajungem la ^Sirmium, capitala Pannoniei inferioare, sediul praefectului praetoriului pentru I l lyr icum şi re­şedinţa imperială illyrică a secolului al IV-lea.

în afară de Salonae, Sirmium posedă cele mai nu-

" ) C I L . I I I , 14354"'. M ) ! n acte le conc i l iu lu i delà R o m a , d in a n u l următor, 382,

episcopul d in S i r m i u m , s i ngu ru l din I l l y r i c u m , c a r e i a parte l a synod , se numeşte A n e m i u s (Hefele, I I 1 , 37 sqq. ) : el e des igur ident ic c u A r m e n i u s d in 381 -, c a r e e forma exactă a nume lu i , n u ştim, d a r e, pentru ches t i unea noastră şi c u totul indiferent.

»·) Mans i , I I I , 599 sqq. ; Hefele I I J , 34 sqq. ·*) V . m a i sus , p. 13. ·*) V e z i a s u p r a datei conci l iu lu i delà Se rd i ca , Mane i UI,

col . 87 sqq. şi Hefele, I, p. 536. ··) M a n s i , col . 43 sqq. ; Hefele, p. 542 sqq. ·') C I L . I I I , 3996. " ) C I L . I I I , 3996a; rău păstrată. »») C I L . I I I , 15181 2 . 1 0°) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 597 sqq. şi in spec ia l ρ 603 : m o -

nete c u monog ramu l şi c r u c e a , bătute a i c i , c u efigia lui Constant in ce l Mare .

www.cimec.ro

Page 46: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

30 I. Creştinismul in I l l y r i cum.

meroase resturi vechi creştine, iar în ce priveşte istoria generală a Bisericei, oraşul pannonic are, cel puţin pentru secolul al IV-lea, o însemnătate chiar mai mare decât capitala Dalmaţiei1 0 1).—Creştini a avut Sirmium încă înainte de a. 325 1 0 2 ) . Dar supt Constantin el trebue să fl obţinut, desigur, şi un scaun episcopal, căci împăratul a aprobat înfiinţarea a numeroase episcopate 1 0 a ) , şi nu e de admis ca tocmai comunitatea din Sirmium să fl rămas fără episcop: în adevăr inscripţiile creştine găsite în Sir­mium poartă în mare par.te monogramul sacru +, >K, cu A şi i>, caracteristic primei jumătăţi a secolului al IV-lea, resp. în genere acestui veac l o 4 ) , şi ele pome­nesc nu numai simpli credincioşi1 0 6), ci şi pe un episcop al bisericei sirmiense : ecclesie Sirmiensis episcopus , 0°), pe mar t y ru l Syneros m), un diacon Macarius 1 0 8 ) , basilica din Sirmium 1 0 θ ) , iar din o inscripţie citată mai sus am cunoscut pe sancta abtissa lohanna Sermensis, delà înce-

"") Cf. a s u p r a importanţei S i rmiu lu i tn t impuri le creştine, şi J u n g , Riimer und Romanen, ed. I I , p. 151 sqq.

'«») V e z i m a i sus , p. 13. •o») P r e c u m ne arată l ista episcopilor i l l y r i c i , c a r i a p a r i n

conc i l iu l delà S e r d i c a (Mans i , col . 43 sqq. ; Hefele, p. 542 sqq.) : tntr'o sumă de localităţi până a tunc i necunoscute c a reşedinţe episcopale .

1 M ) C I L . I I I , 10238 (=6446 ) , 10233, 10235,10232, 10237, 14340*. l 0 ' ) C I L . I I I , 9576 (... Domnica..., quae a Sirmio Salonaş

adducta est), 10232, 10233, 10234, 10236, 10237, 10238—40 ; 14340» ; 14340 4.

">·) C I L . I I I , 14340". , 0 T ) Mormântul unei femei, i n b i se r i ca d in S i r m i u m (b iser ica ,

numită probabil tot ecclesia, c a şi comuni ta tea credincioşilor : v. m a i sus , text l a nota 106 ; c e l puţin nu găsim nicăiri In I l l y r i c u m biserică = basilica) : l ângă locul de odihnă a l m a r t y r u l u i : ad Dom-

num Synerotem, interantem ( = intrant i ) ad dexteram: C I L . I I I , 10233 ; mormântul unu i bărbat, în acelaş loc : ad beatu(m) Syne-

rot(em): n. 10232; z i u a Sfântului: 14340 1. '·>) C I L . I I I , 10235. ' · · ) Cf. nota 107.

www.cimec.ro

Page 47: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul în S i r m i u m . 31

putui veacului al Vll-lea. îmmormântată la Salonae n o ) . — Supt Constantius Sirmium e ani dearândul loc 'de în­trunire al synoadelor arianizante, convocate de împărat în această reşedinţă a sa, cu pri lejul turburărilor izbucnite în Biserică încă dinainte de anul 325, în urma răspân­direi extraordinar de repezi în tot Imperiul a ereziei egypteanului Arius. Astfel se t in concilii la Sirmium în anii 351 (când Photinus, episcopul eretic de aici, e defi­nit iv depus de către synod) 1 1 1 ) , 357 şi 358. Principali i promotori ai direcţiei ariane, în senzul dorinţelor îm­păratului, sânt episcopii Valens din Mursa şi Ursacius din Singidunum (Moesia superior), iar după 351 şi Ger-minius din Sirmium, urmaşul lui Photinus l l l i) : cei doi din­tâi se declaraseră încă delà a. 344, în conciliabulul aria-nizant delà Serdica şi Philippopolis împotriva ortho-doxiei 1 1 3 ) , şi, cu toate asigurările date de ei în anul 349, papei Iulius l l 4 ) , ei rămaseră până la sfârşit partizani ai ereziei " " ) ·— înrâurirea acestor episcopi, dintre cari Va­lens era prietenul int im al împăratului Constantius, asupra celorlalţi confraţi din I l lyr icum, fu aşa de mare, încât, un t imp, întreaga Pannonie şi mare parte din restul i l l y -ricului au fost câştigate pentru erezie 1 1 β ) .

însemnătate.._acgastft r A l i g i n a ^ a Sirmiului de­curgea însă, propriu zis, din însemnătatea sa polîtică.

• 1 0) C I L . I I I , 9551 şi p. 2139. 1 M ) Cf. a s u p r a eresiei lui Phot inus Hergenrother ' s Handbuch

der allg. Kirrheng., ed. I V de J . P. K i r s c h , I, p. 368. I 1 2 ) Cf. Mans i , vol. I I I , passim, sub capitolele respect ive , şi

Hefele I ,ed . 2, idem,—în spec ia l pentru V a l e n s şi U r s a c i u s , p. 637 sqq. şi 653 sqq .—Vez i şi Hergenrôther, o. c., I, p. 368 eqq.

"•) Mans i , I I I , 123 sqq.; Hefele, I J 614 sqq. 1 U ) V e z i scr i sor i le l a Mans i , I I I , 166 sqq. " · ) Cf. a s u p r a tuturor acestor împrejurări cronica lui Su lp i -

c iu s Seve ru s , I I , 36 şi u r m . 1 1 β ) Su lp . S eve ru s , I I , 38, 2 : nam omnes fere duarum Panno-

niarum episcopi multique Orientalium ac tota Asia in perfidia eorum

coniuraverant.

www.cimec.ro

Page 48: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

32 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Precum am amintit, oraşul era o reşedinţă imperială şi, ca atare, întrucât împăraţii iau parte activă la miş1

earea aşa de violentă, pr in care trece tocmai acum Biserica, evenimentele bisericeşti capitale, ca de pildă convocările de noi synoade, aici in Sirmium, pleacă tocmai din iniţiativa puterii laice, ocrotitoare, dar mai ales supraveghetoare a noii religiuni de stat. — Din Sirmium sânt datate în secolul al IV-lea o sumă de edicte imperiale m ) . Aici este una dintre turnătoriile de bani ale I m p e r i u l u i 1 1 8 ) : bare de aur, cu stampila oficiului din Sirmium şi monogramul lui Christ—emise în a doua j u ­mătate a ser. I V —s'au găsit d. p. chiar in Dacia t ra-iană, nu departe de Braşov 1 1 9 ) .

Dar pricina ridicării fu şi aceea a căderii Sir-m iu lu i : când luptele cu Goţii, pentru respingerea cărora tocmai îşi aleseseră împăraţii capitala aceasta panno-nică, nu mai putură fl duse cu izbândă, şi, după deza­strul lui Valens la Adrianopol in 8 ale lui August 378* Imperiul fu năpădit de barbari, înflorirea Sirmiului în­cetă. Pannonia fu, la doi ani după Adrianopol, cedată— împreună cu Moesia superioară 120)—Goţilor, ca s'o stă­pânească supt privegherea — ştim prea bine, cam cât de eficace ! — romană : Sirmium, care la 19 Ianuar 379 jubilase plin de noi speranţe, la proclamarea ca împărat a lui Theodosius tocmai in zidurile ei, încetează cu anul

n T ) Vez i - le i n Codex Theodosianus : s i s temat ic strânse, şi orân­duite cronologic , de Mommsen , in in t roducerea s a l a ed. d in 1905 a Cod., vol . I, pa r tea 1.

1 1 β ) A l te le—tot d in timpul creştin—In Aqu i l e i a şi S i s c i a ! Cf. K a u f m a n n , o. c, p. 597 sqq., unde se găseşte şi l i t e r a tu ra c h e s -tiunei.

' ' " ) C I L . I I I , 8080 ; cf. a r t ico lu l Iui M o m m s e n , Goldbarren aus

Sirmium, In Zeitschrift fur Numismatik, X V I , 1888, p. 351 şi u r m . I M ) Zos imus I V 34 : p r e c u m e r a şi f i resc, faţă d e — a m putea

dee—un i ta tea geografic-politică formata de ce le două p rov inc i i Iordanes, Get. 27, pomeneşte n u m a i de c e d a r e a Pannon i e i . Cf. Mom^ msen , art. cit. in Zeitschrift fur Numismatik X V I , p. 353, n. 2.

www.cimec.ro

Page 49: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

O r i e n t a r e a culturală a S i rmiu lu i . 33

380 de a mai f i , n u numai reşedinţă, /Iar chiar oficină monetară, resp. capitală administrativă. O ultimă dată, la 8 Septemvrie 380, mai văzu ea pe împăraţi 1 2 1): erau Gratian şi Theodosius, cari de aici luau—împreună — hotărîrea încredinţărei Pannoniei în paza barbarilor ! 1 2 2 ) .

Fireşte viaţa romană nu încetă în Sirmium : dimpo­trivă am văzut că ea dăinui până către începutul seco­lului al Vl l- lea m ) : intenzitatea ei descrescu însă în chip simţitor şi — după cum vedem din împrejurările ana-loage ale vieţii romane în Noric, în secolul al V-lea, descrise de Eugippius în vila Severini— orăşenii fură si­liţi de turburările năvălirilor să se închidă în zidurile cetăţii, flind împiedecaţi astfel delà romanizarea deplină şi creştinarea aşezărilor rurale, lăsate pradă lăcomiei barbarilor m ) . Episcopul Constantius al Sirmiului, pome­nit de Priscus 126) la a. 441 şi urm. cu prilejul asedierii oraşului de către Huni, apare^d. p. ca activ numai în senzul liberării, cu darurTscumpe, a concetăţenilor săi din captivitatea barbară.

în ce priveşte orientarea culturală a Sirmiului, el

1 2 1 ) Cf. edictul c u această dată in Codex Theod., V I I , 22, 11. i a j ) V e z i pentru toate a ce s t ea Mommsen , l. c. i n nota 120,—

p. 352 sqq. ' , 2 a ) Cf. şi Jung , Borner u. Romanen, ed. I I , p. 244 şi 235 sqq.,—

şi Iorga , Geschichte des rum. Volkes, I, p. 106. , 2 1 ) Astfel când s 'a dus V a l e n t i n i a n l a a. 375 l a C a r n u n t u m ,

c a să res taureze lagărul şi să Întărească paza graniţei (cf. C I L . I I I , 1 4 3 5 8 " : inscripţia pusă c u acest prilej), a găsit oraşul, aşă de Înfloritor pe v r e m u r i (după c u m ne arată numeroase le rămă­şiţe descoperite acolo de comis i a de săpături a l imesului d a n u b i a n aus t r i ac ) , pustiu: A m m i a n u s Ma r ce l l i nu s X X X 5, 2. L a c i n c i a n i după r e s t a u r a r e a din 375, P a n n o n i a eră cedată Goţilor.

1 2 5 ) E d . Bonn , p. 186; cf. J u n g , o. c., p. 244. Inte resante sânt şi celelalte ştiri a le lui P r i s c u s c u p r i v i r e l a Constant ius : a s u p r a legăturilor aces tu ia c u R o m a şi a s u p r a morţii sa le năpraznice de mâna Hunilor.—în gene r a l ştirile lu i P r i s c u s a r merită un studiu c r i t i c apar te , fiind de c e a m a i m a r e însemnătate pent ru i s tor ia începuturilor poporului românesc.

35332

www.cimec.ro

3

Page 50: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

34 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

ne poate servi ca un exemplu clasic al legăturilor intime dintre Italia, şi in general Vestul roman, şi I l lyr icul latin, în contrast cu lipsa, caracteristică, de legături di­recte ale acestui ţinut cu Orientul grec. Astfel una dintre inscripţiile funerare creştine, sirmiense, pomeneşte pe un Flavius Sanctus ex n(umero) lov(ianorum) protector,.. qui est defunctus civitate Aquileia, şi căruia soţia sa îi puse inscripţia în biserica din oraş, lângă mormântul mar-tyrului Syneros, aşă precum am mai văzut făcând şi pe-alţi creştini din S i rm ium: titulum posuit ad beatu(m) Sy-nerot(em) marlure(m) 1 2 e ) .— într'o altă inscripţie funerară e pomenit un anume Flavius Martinianus, cumpăr (=com-par=frater) al unei Aurelia Urbica 1 2 7 ) ; cu dreptate atrag, la această inscripţie, învăţaţii BrunSmid şi Kubitschek 1 2 S ) atenţia asupra faptului, că în Concordia, nu departe la Apus de Aquileia, tot pe calea cea mare italiano-illyrică, apare într'o altă inscripţie funerară — tot creştină şi cu un monogram sacru asemănător celui de pe inscripţia din Sirmium — un Flavius Martinianus, biarcus fabricesis (=fabricensium, deci subofiţer), care şi-a făcut sibi et Aur. Severian(a)e coniugi vi vu s un sarcofag , 2 f l ) . Nimic nu împiedică identificarea lui Martinianus din Sirmium cu cel din Concordia în Italia, şi deci câştigarea încă a unui document pentru relaţiile strânse dintre cele două ţi­nutur i . — Singurele 1 3°) concilii—în afară de cele ţinute

I î e ) C I L . 111,10232; cf. inscripţia următoare, 10233, interesantă şi c a forme populare l a t ine : ego Artemidora feci viva me memo-

riam ad Domnum Synerotem, interantem(= int rant i ) ad dexteram

(cf. e xp re s i a analoagă d in tabla cerată dacică delà A l b u r n u s Maior , cu da t a de 6 Ma i 159 : interantibus partem [dexjtram resp. parte dextra: C I L . I I I p. 945 şi 947) inter Fortunatanem et Diside-

rium (despre a c u z a t i v u l Fortunatanem In loc de Fortunatam: Zeit­

schrift fur roman. Philol. V I , p. 443 şi 617).

i » ) C I L . I I I , 10237. · i a a ) Cf. a r t . lor d in Arch.-epigr. Mitt., I V , p. 101. ' " ) C I L . V.8754. l M ) întrucât a m putut eu urmări actele conci l i i lor . L u c r a r e a

www.cimec.ro

Page 51: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alte centre creştine in P a n n o n i a inferioară. 35

chiar în Sirmium —, în care întâlnim pe episcopul sir-miens luând parte, sânt cele ţinute în Apus: la Aqui­leia, în a. 381, împreună cu episcopii din Emona şi Ia-der 1 3 1 ),—la Roma, în 382, singur m ) . — Asupra legăturilor Sirmiului cu Italia, în calitate de capitală a Pannoniei de jos, provincie care făcea parte din Imperiul de Apus, cred că nu e nevoe să insist mai mult. Exempli gratia se poate consultă Ammianus Marcellinus X V 3,7 şi u r m . I 8 3 ) : toc­mai pentru t impul lui Constantius — c. 355.—Relaţiile strânse dintre Sirmium şi Salonae, ca mar i centre creş­tine, au fost arătate mai înainte1 3 4).

întorcând u-ne acum pe Dunăre în sus, întâlnim ur­mătoarele centre creştine: Cuccium (?)18f>), Cibalis (ve­

de faţă fiind in felul ei p r i m a Încercare de a expune desvo l ta rea Creştinismului in I l l y r i c u m in legătură c u evoluţia Românismului or iental , nădăjduesc că eventua le le ei l ipsur i vor flcu bunăvoinţă Îndreptate de cei ce vor studiâ după mine chest iunea .

' " ) M a n s i , I I I , 599 sqq.; Hefele I P , 34 sq. " 2 ) Hefele I P , 37 sqq. u a ) E d . C l a r k , B e r l i n , W e i d m a n n , 1910. " » ) P. 19. Inscripţiile: C I L . I I I , 9576 şi 9551 c u p. 2139. u i ) Din C u c c i u m , az i I l lok. pe Dunăre, In faţa Mjţrpyiţei

( S i rmium) , n u a v e m decât o inscripţie deteriorată, pe c a r e se m a i pôâte c\l\" Deo [So]li Invicto şi pe c a r e a fost săpat drept d e a s u ­p r a numelu i zeului , s emnu l c r u c e i : C I L . I I I , 15138 ·. Sânt înclinat a crede , că a i c i a v e m a face c u unu l d in ace le monumente pă­gâne de cult , pe c a r e , potrivit edictului lui Theodos ius c e l tânăr, d in a . 435 (Codex Theod. X V I 10, 25), resp. tuturor edictelor p rece ­dente şi următoare de acelaş fel, se pusese de către Creştini s e m ­nu l puri f icator a l c r u c e i : cunctaque eorum (sci l . p a gano rum ) fana,

templa, delubra, si qua eliam nune restant integra, praecepto magis-

tratuum destrui (pr imul a c t săvârşit tn adevăr şi I a monumentu l nostru) conlocationeque venerandae Christianae religionis signi ex-

piari praecipimus.-Foa.Tle important e faptul că l egea a c e a s t a a lui Theodos ius e dală tocmai c u pr iv i re l a păgânii şi păgânismul d in I l l y r i c u l or ienta l (adresată din Constant inopol prefectului pre ­tor iu lui Or ientu lu i , Is idorus) : cf. comentar iu l lui Gothofredus, l a această lege.

www.cimec.ro

Page 52: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

36 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

chiu episcopat dinainte de Diocletian) 1 , 1"), Mursa: episco­pat anterior a. 325 : pe vremea lui Constantius păstoreşte aici Valens, episcopul arianizant, de care am amintit mai sus 1 3 7 ) , prietenul bun al împăratului.—Sulpicius Severus, vorbind tocmai despre relaţiile dintre Valens şi Con­stantius, pomeneşte existenţa şi la Mursa a unei basilica martyrum extra oppidum sita 1 8 8 ) , aşă precum am văzut că există una şi în (ori lângă?) S irmium, şi precum ve­dem în vita Severini a lui Eugippius o sumă, ridicate pr in anii 460-80 de apostolul Noricului în, sau lângă diferitele oraşe delà Dunărea de sus l 3 9).— Mai la Nord de Mursa, în Ffinfkirchen, unde-a fost anticul Sopianae, s'au găsit crypte mortuare creştine, cu picturi, de pe la mijlocul secolului al IV-lea 1 4°). — în Aquincum (Buda) s'au găsit obiecte de lut ars (o tăbliţă, o lampă) cu monogramul sacru: X 141).

Pentru circulaţia spre şi delà lagărele pannoniee ale Dunării de mijloc se desfăceă la Emona, din artera principală Aquileia — Sirmium, un drum spre Nord-Est, care la rându-i se împărţiă apoi la Celeia şi la Poeto-vio în alte ramur i , spre Noricum şi Pannonia superioară: calea principală mergea insă delà Poetovio pr in Sava-r ia — cel mai însemnat oraş al Pannoniei superioare — şi Scarbantia la Carnuntum.— Pe această cale prinei-

i a e ) V e z i ma i sus , p. 12. >87) P. 31. 188) Chronica, I I 38, 5. , 8 β ) Toate aces te bas i l ic i stăteau fireşte în legătură cu ne ­

cropolele creştine şi sânt ana loage cu biser ic i le coemeter ia le d in Sa lonae , R o m a , e l e , resp. o desvoltare şi creştere a vech i lo r b a ­s i l i c i de catacombe, or i de m a r t y r i , d in R o m a (şi şl în A f r i ca ) : cf. C . M. K a u f m a n n , o. c, p. 142 sqq.

u o ) J u n g , ROmer u. Românea in den Donaulandern \ I nn sb ruck , 1887, p. 148 η. 3, şi K a u f m a n n , o. c, p. 102,—la ei şi l i te ratura a¬s u p r a descoperirei .

C I L . I I I , 6010, 64 : é C L A V D I A N I X, şi 12012,104 : lampă n u m a i c u monogramul .

www.cimec.ro

Page 53: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Centre le creştine a le Pannonie i super ioare . 37

pală toate staţiunile de frunte pomenite au fost fără excepţie şi centre creştine : cea mai însemnată, Savaria, păstrându-ne, după cuviinţă, şi cele mai multe resturi sacre ' " ) .

Despre Emona am vorbit. Despre Celeia vom vorbi la Noricum. — în Poetovio constatăm un scaun episcopal încă de pe la a. 300 H 8 ) . în actele conciliului delà Serdica — a. 344 — întâlnim ca t i tular al acestui scaun pe epis­copul Apr ianus 1 W ) . Ca rest monumental,—s'a găsit aici un obiect de bronz, cu destinaţie votivă, ornamentatfcu monogramul «constantinian» al lui Christus şi purtând înscrise nume de m a r l y r i : după de Rossi şi acest obiect aparţine tot secolului al IV-lea 1 4 6 ) .

Despre Savaria — çpnt.r-n r.rAst.in înràι _ .djnajnfr; dp Constantin cel Mare 1 4^)j— avem mai înainte de toate o ştire foarte preţioasă lăsată de Sulpicius Severus în a sa vita Sandi Martini, 2, 1 sqq. De aici aflăm că Sf. Mart in s'a născut în Savaria din părinţi păgâni; că a crescut în Ticinum, în Italia de Nord (nu departe la Sud de Mediolanium) tot ca păgân; că, deşi avea înclinare spre Creştinism, n'a fost lăsat de părinţi — tatăl său eră tr ibun mi l i tar — să treacă la noua credinţă ; că în sfârşit a trebuit să rămână păgân, fiind luat cu de-a s i la 1 4 7 ) în armată ca flu de mil i tar , şi că a servit un t imp ca păgân, apoi doi ani ca creştin, supt împăratul Con­stantius şi supt caesarul Iulian 1 4 8 ) . — Din povestirea lu i Severus mai înţelegem, că marea majoritate a solda-

încă un a r g u m e n t deci pentru va l oa r ea c h i a r statistică a monumente lor epigraf lce ant ice .

1 4 i ) V ez i ma i sus , p. 13. >") Mans i , I I I , col . 43 sqq.; Hefele, I» 542 sqq. >») C I L . I I I , 4098. •*•) V e z i m a i sus , p. 13. u 1 ) Captus et catenatus sacramentis militaribus inplicatus est (2,5) ' " ) Dupâjdoi a n i de s e r v i c i u ; c a creştin el işi ce re conce ­

d i e r ea , întrucât, z ice el : Christi ego miles sum: pugnare mihi non

licet. Cf. întreg cap. 4 l a Seve rus , vita S. Martini.

www.cimec.ro

Page 54: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

38 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

ţilor era incă păgână. — întorcând u-ne acum Ia Savaria, constatăm din cele de mai sus, chiar pr in mărturia unui scriitor bisericesc, existenţa păgânismului în Pannonia pe vremea împăratului prea-creştin (deşi arianizant!) Constantius. Dacă chiar în oraşe constatăm, după 350, păgânismul, cu atât mai mult trebue să admitem exis­tenţa lui — şi anume aproape exclusivă — la ţară. Dar mai mult : în privinţa păgânismului la ţară avem analogia Galliei, unde ştim că Creştinismul—prin oraşe — eră cu aproape două sute de ani mai vechiu ca în I l lyr icul l a t i n 1 W ) , şi totuşi, după 360, Sf. Mart in, se află acolo ca într'o ţară pur păgână: Sulpicius Severus expune opera de missionar a Sfântului, arătând printre nenumăratele lui minuni şi o sumă în legătură cu distrugerea templelor şi sanctuarelor păgâne de pr in satele Galliei 1 δ 0 ) : item, cum in vico quodam templum antiqumimum diruisset et arborem pinum, quae fano erat proxima, esset adgressus excidere ...,K1);... nam cum in vico quodam fano antiquis-simo et celeberrimo ignem inmisisset ... 162) ; in vico autem cui Leprosum nomen est, cum itidem templum opulentissi-mum super stitione religionis voluisset evertere, rest Uit ei multitudo gentilium, adeo ut non absque iniuria sit repul-sus ... turn subito ei duo angeli hastati adque sculaţi instar militiae caelestis (caracteristic pentru noua fază, comba­tivă, a missiunei creştine) , M) se obtulerunt, dicentes missos se a Domino, ut rusticamf 1) multitudinem fugarent praesidium-que Martino ferrent, ne quis, dura templum dirueretur, obsiHe-ret:... ita regressus ad vicum, inspectantibus gentilium turbis et quiescentibus, dum profanam aedem usque ad fun-

"'•') Cf. H a r n a c k , Mission *, I I , p. 76 şi 223. 1ί0) Vita S. Martini, c a p . 12 şi u rm . ·") Cap . 13. 1 M ) Cap . 14. 1 9 8 ) Cf. de altfel, şl pent ru t impuri le m a i vech i , monogra f ia

Iui A . H a r n a c k , Miliţia Christi. Die christliche Religion und der

Soldatenstand in den ersten drei Jahrhunderten, Tub ingen , 1905.

www.cimec.ro

Page 55: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Păgânismul in I l l y r i cu l lat in . S a v a r i a . 39

damenta (!) dirueret, aras omnes adque simulacra redegit in pulverem. quo viso rustici... I64) ; quid etiam in pago (!) Aeduorum gestum sit, referam, ubi dum templum itidem everteret, furens gentilium rusticorum(i) in eum inruit multitude ... 1 6 6 ) , —etc., etc. , 6 β ) . — Că împrejurările din I l lyr icul latin nu erau deosebite de cele din Gallia, mai sus arătate, nu mai rămâne nici-o îndoială. încă după o sută de ani delà întâmplările povestite de Sulpicius Se ver us — eu toate edictele împărăteşti publicate spre distrugerea sistematică a păgânismului I M ) — tot se mai găsiau în Noricum părtaşi ai cultelor prigonite, pe cari Sf. Severin, după spusele lui Eugippius, să-i pe­depsească, or i să-i aducă la credinţa cea adevărată 1 S B ).

Dacă m'am oprit ceva mai mult asupra păgânis­mului în Savaria, e, pentrucă, după cum am accentuat mai sus 1 8 0 ) , cazurile când putem stabili cu siguranţă— căci ipotetic o putem admite pretutindeni— prezenţa pă­gânismului într'o anume localitate, după Constantin cel Mare, sânt foarte r a r i , B I ) , monumentele păgâne din a¬ceste t impur i fiind toate distruse în t impul persecuţiilor îndurate de păgâni, din secolul al IV-lea înainte, iar scri i­tor i i creştini ferindu-se în genere de a mai atesta existen­ţa păgânismului în t impuri le creştine ale Imperiului .— Cu toată prezenţa păgânismului în Savaria, comunitatea

1M) Vita S. Martini, c. 14. 1 5 i ) Cap . 15. " · ) Cf. de pildă şi Dialogus I I I , cap . 8 şi 9. 1 6 7 ) Să nu se uite că Su lp i c iu s Seve ru s , trăeşte el Însuşi toc­

m a i i n v remi le a ce s t ea de persecuţie a păgânismului, aşă că el s c r i e din p ropr i a experienţă.

l i S ) V e z i locur i le d in Codex 'JTieodosianus, citate ma i sus> p. 3 şi n. 7 şi 8.

, M ) Vita Severini, cap . 11. 1 β 0 ) P . 3.

, β 1 ) Cf. pentru păgânismul d in A lp i i T r i d en l i n i şi din E m o n a , J u n g , Borner und Romanen 2, p. 149 şi 150 (numa i ştiri l i terare , nu şi monumente ) .

www.cimec.ro

Page 56: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

40 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

creştină de aici, constatată încă dinainte de Constantin cel Mare 1 β 2 ) , e chiar din pr ima jumătate a veacului al IV-lea deosebit de numeroasă, judecând după numărul şi caracterul inscripţiilor creştine, ce n i s'au păstrat din acest t imp, resp. în general din secolul al IV-lea l 6 3 ) .

Poate pr intre cele mai vechi e de socotit urmă­toarea inscripţie, cu cuvintele interpunctate pe piatră la fiecare silabă: Hic positus est Florentinus infans, qui vixit annos septem et requiem adcepit in Deo patre nostro et Christo [filio: uitat! ] eius (sic) l t i 4 ) . Deasemenea, eu toată forma neîngrijită a literelor, nici inscripţiile ur­mătoare nu pot trece cu mult peste jumătatea secolului al IV-lea: in D(o)m(ino) 1,i5) bone memoriae Aeliae Kalen-dine, fideli, matri dulcissimae qui (sic) vixit annos n. LX. Aelii Mucianus Bassus Paulinianus et Paulus fili(i) pien-tissimi memoriam posuerunt1M); bonae memoriae (in Deo vivatis!) Aur(eliorum) Elaini et Leonis conlactanei fidè­les et innocentes Aur(elii) Flavianus et Nemesius / M f i N -Λ/01 6 7) FEC(erunt) 1 8 8 ) : deasupra inscripţiei monogramul, X. într'o altă inscripţie facem cunoştinţă cu un vetera-nus ex praeposito silvarum Dominicarum, adică un fost

1 6 î ) V e z i ma i sus , p. 13. i e a ) A n u m e , n ic i una din inscripţii nu trădează c a r a c t e r e

m a i târzii de limbă s a u de formule s a c r e : pe de altă parte a r fi şi e x t r ao rd ina r c a în S a v a r i a comunitatea creştină şi în g ene r a l viaţa romană să fl înflorit şi in mij locul turburărilor neînchipuite, provocate de aşezarea Hun i l o r a ic i şi de toate cele la lte migraţii a le popoarelor b a r ba r e în secolu l a l V - l e a . L a a ce s t e a ma i e de adăogat, .că inscripţiile, dimpotrivă, dovedesc o a n u m e înrudire între ele, c a r e le face să fle în ch ip n e c e s a r f ixate într'un laps de timp destul de restrâns, altfel asemănările ne m a i putând fl e x p l i c a ­bile, căci formulele epigraf ice creştine a u v a r i a t delà v e a c l a v e a c .

>") C I L . I I I , 10934 ( =4221 ) . 1 M ) Cf. pentru D M = domino, K a u f m a n n , o. c, p. 199. 1 M ) C I L . I I I , 4217. ' " ) Poate : par(e)n(tes) [in senzu l vu l g a r lat in de «rude» ]

mo(numentum)...(?). 1 9 s ) C I L . I I I , 4218.

www.cimec.ro

Page 57: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul in S a v a r i a , S ca r ban t i a , C a r n u n t u m . 41

guard silvic pe domeniile imperiale din Pannonia 1 β β ) . O întreagă poveste, pioasă şi tristă, e cuprinsă în rându­rile simple ale următoarei inscripţii : φ Memoriam pic­tor ibus duob[u]s pelegrinis (sic). Launioni[us?], vixit an-nis L et dies Χί [..], et Secundinus, vixit anni[s] XXV et dies VII. fecerunt collegas f[id(eles)?] ll0):ùo\ pictori, streini şi de loc şi şi între ei, unul în puterea vârstei, celalalt de-abia de 25 de ani, sânt îmmormântaţi de colegii lor Ia un loc: o moarte năpraznică i-a ajuns, de sigur, pe când lucrau cu ceilalţi la împodobirea vreunei clădiri noi, poate chiar biserici, din Savaria. Un alt strein, a¬cesta, apriat, foarte de departe, din Laudicea Phrygiei, apare ca locuitor roman şi creştin al Savariei în această inscripţie: Bone memorie (in Deo vivas!). Aur. lodorus, civ(is) Graec(us) ex reg(ione) La(o)dic(ena), q(ui) vix(it) an(nos) L; et Aur(elio) [FJrontoni an(norum) II et Aur(eliae) Celsine m(ensium) VIUL Aur. Domnica uxor con(iugi) ca-r(issimo) et fil(Hs) dul(cissimis) mem(oriam) viva fecit"1): în acest «cetăţean grec» de limbă romană avem a ve-deă—cu probabilitate—un negustor în felul Syrienilor, tot creştini, pe cari i-am întâlnit mai înainte în Salo­nae şi în alte părţi17'-)..—O ultimă inscripţie—fragmen­tară—cu semnul erucej indică o epocă mai târzie: poate sfârşitul secolului al IV-lea I 7 8 ) .

Din Scarbantia, unde am constatat încă înainte de 325 o comunitate creştină 1 7 4 ) , nu n i s'a păstrat nici-un monu­ment creştin.—Dimpotrivă din Carnuntum, vechiul lagăr roman pustiit de barbari în cursul secolului al IV-lea

'**) C I L . I I I , 4219 : Aspaliae, filiae carissimae, fideli, ann(orum)

XXV, Gaudentius vet(eranus) ex p(rae)p(osito) sifljvarum Domfijni-

cnrum et Crescentia, parentes, fidelns, vivi fecerunt et sibi. 1 7°) C I L . I I I , 4222. >") C I L . I I I , 4220.

Cf. şi c a r t e a m e a Die Xationalilat der Kaufleute, passim.

C I L . I I I , 10935. "*) V e z i m a i sus, p. 13.

www.cimec.ro

Page 58: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

42 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

şi restaurat de Valentinian în a. 375 1 7 6 ) , dar la 380 iarăşi lăsat pe seama Goţilor, ni-a rămas măcar un fragment de vas cu un rest de inscripţie latină, dar cu litere gre­ceşti, zgâriată cu stilul pe vas 1 7 " ) : înfăţişarea inscripţiei e târzie creştină, probabil din veacul al V-lea, când aici nu mai erau Romanii stăpâni decât doară cu numele: valoarea documentară a acestei mărturii e astfel cu to­tul restrânsă.

La conciliul din Serdica în a. 344 ia parte, pe lângă episcopii Aprianus clin Poetovio şi Marcus din Siscia, încă şi Euterius a Pannoniis; dar în ce loc anume eră episcop, nu ni se spune , 7 7 ) .

Pentru Noricitm n'am putut constata înainte de 325 mai nimic precis asupra creştinismului provinciei. Din secolul al IV-lea însă, şi în special apoi pentru secolul al V-lea, avem ştiri mai bogate şi mai lămurite decât pentru orice altă provincie delà Dunăre. Anume, din incomparabila vita Severini a lui Eugippius, aflăm că pe la a. 460 pretutindeni în Noricum populaţia romanică eră creştină, o sumă de episcopate, în oraşele de frunte ale provinciei, existau, în toate părţile, dar mai ales în Noricul ripens—supt directa conducere a Sfântului—se înfiinţau mănăstiri, însfârşit nenumărate basilici in şi lângă oraşe—acestea din urmă în legătură cu mănăs­tiri le or i cu coemeteriile—fiinţau încă de demult, o r i se ridicau acum.—Dacă pe lângă ştirile lui Eugippius mai

" · ) Cf. mn i sus , p.33 şi n. 124. Inscripţia din C I L . I I I , 14358" : ep is ty l ium găsit i n c a s t r u , sună : [Salvijs ddd. nnn. Valentin[iano,

Valenţe et Gratijano triumph(a)tori[bus semper Auggg. saluber-

rijma dispositio[ne Equitii viri ini...; cf. observaţiile lui Mommsen , în C I L . I I I , p. 550.

" · ) CIL. I I I , 12014 " « : . . . ΆΘΛ »£ rAUPIÛC... | X . ' " ) Mans i , I I I , col . 43 sqq . ; Hefele, I a , p. 542 sqq. Cf. m a i

sus , p. 13, c a z u l a n a l o g a l episcopului Domnus , m e m b r u a l s y n o -dului d in N i caea , tot aşă, fără i n d i c a r e a locului unde a n u m e ii eră s c a u n u l episcopal p a n n o n i a

www.cimec.ro

Page 59: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Centre le creştine a le Nor icu lu i . 43

avem şi mărturii monumentale, e foarte îmbucurător : multe lucrur i noi, faţă de cele ştiute din vita Severini, nu pot însă aduce resturile archeologico-epigrafice — or i ­cât de numeroase ar fi ele.— Astfel, pentru a luă d ru ­mul, care delà Celeia plecă spre Nord-Vest, unind Pan­nonia cu Noricul, întimpinăm următoarele centre an­tice cu rămăşiţe creştine:

Celeia: aici am constatat mai sus pe deoparte pre­zenţa Syrienilor 1 7 8 ) , iar pe de alta, în legătură cu aceste elemente orientale, apariţia, şi aici ca şi în Dalmaţia, a Gnosticismului 1 7 9 ) . Nu de m u l t a fost însă descoperită şi o basilică creştină al cărei paviment de mosaic s'a păstrat—relativ — foarte bine şi cuprinde—pe lângă di­ferite reprezentări f igurate: în special porumbul ca simbol vechiu creştin — numele tuturor pioşilor dona­t o r i : relevăm dintre ei pe un lustinianus diaconus, un Leo scolasticus, un Abraham, Syrus, cum suis, un Marcel-linus, vir clarissimus şi soţia sa Amanita, femina claris-sima, cum suis (inscripţia lor eră în mijlocul năvii pr in ­cipale, ceeace ar indică oarecum, că Marcellinus a fost cel mai de frunte dintre donatori), şi alţii, cum famulis suis 1 8 0 ) . După cum se înfăţişează, mosaicul aparţine vea­cului al V-lea, or i , cel mai de vreme, sfârşitul secolului precedent.

Din vechiul şi însemnatul centru al Noricului medi-terraneu, Virunum, avem un monument funerar cu re­prezentarea figurată veche creştină a bunului păstor: «vir barbatus arietem in collo ferens» 1 8 1 ) . întrucât bonus pastor (ποιμ,ήν άγιος) e reprezentat cu barbă, monumentul

, , β ) P. 25 şi n. 76. " · ) P. 24 şi n. 73, şi p. 26 sq. l i 0 ) C I L . I I I , 14368,8—20. P e n t r u amănunte vez i pr imele publ i ­

caţii a le descoper i re i , de Schôn, i n Jahreshefte des oesterr. Instit. I, 1898, Beibl. col . 30 sqq., şi de R ied l i n Mitteilungen der k. k. Zentrcd-

kommission, 1898, p. 219 sq., c u c i nc i planşe. 1 β 1 ) C I L . I I I , 4921 şi pag. 1813.

www.cimec.ro

Page 60: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

44 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

cade în vremea de după Nicaenum (325) 1 8 a). De altfel şi literile inscripţiei funerare indică o epocă mai târzie: putem admite, aproximativ, sfârşitul secolului al IV-lea.

Din Flavia Solvă (la Răsărit de Virunum) nu avem decât o lampă cu monogramul sacru χ 1 8 8 ) , — tot atât şi din Lauriacum 1 8 4 ) , — iar din luvavum numai un inel de aur cu numele Ariadnei (ARI ACNA AVG G), fiica îm­păratului Leo şi soţia dintăi a lui Zeno, apoi a lui Anas-tasius (trăind între a. 456 şi 516) , 8 6 ) : pr in urmare, faţă de ştirile din vita Severini, nimic !

Dimpotrivă din Ovilava — centru însemnat al Nor i ­cului ripens, la întâlnirea a trei mar i d rumur i : cel dea-lungul Dunării, raeto-norico-pannonic, pr in Lauriacum, cel sudvestic pr in luvavum şi cel sudestic delà Celeia pr in V i runum 1 8 l i), — avem o ştire monumentală foarte preţioasă aparţinând încă veacului al IV-lea. Anume» facem cunoştinţă cu o familie de creştini, cari nu au delà noua credinţă decât numele, pe când sentimentele le-au rămas tot păgâne. Cel ce a compus inscripţia a încercat, s'o facă în versuri şi în limba literară : ambele dorinţe i-au rămas însă, din lipsa de puteri şi cunoştinţe, neîm­plinite: Fl. Ianuarius, mil(es), vivus fecit. Condita sepulcro hic. pamat Ursa crestiana fxdelis an(norum) XXXVIII per parlum subito ducente inpio(l) fato(!) est tradita(!) tar-taris (!) imis (!) et me subito linquit sibi coniugem pr o tem­pore iunctum, quem (Ί)ιη'') ambulo et quero [a vrut pro­babil să spună : «ambulo ad quaerendam eam» 1 8 8)] miser quem(!) ipse aeterna condidi terra: o quit tribuat gene-

1 8 a ) Cf. a s u p r a evoluţiei reprezentăm figurate a «bunului păstor», K a u f m a n n , o. c , p. 356 sqq. şi l i t e ra tura specială de acolo.

» » ) C I L . I I I , 12012, 104 b. 1 M ) C I L . 111, 12012, 104 r. " » ) C I L . I I I , 12033, 2 ,—cu adnotaţia lui Mommsen . »··) Cf. C I L . I I I , p. 680. l e 1 ) Alte exemple de qui pentru feminin, "mai sus , passim, şi

m a i jos , lot i n această inscripţie. Cf. adnotaţia d in C I L . I I I , l a n. 13529.

www.cimec.ro

Page 61: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinii Haetiei . — Relaţiile I l l y r i cu lu i cu I ta l ia . 45

sis(!),89), qui(!) separat convirginios dulcis, ut non licuit nobis iugiter supernam frunisci (!) caritatem : hoc dico legen-tibus et lacrimis prosequor verba : coniuncti amantis semper se bene dicere debent, quia nihil erit dulcius quam prima iuvenlus 190).

Din Raetia, pentru care ştirile lui Eugippius nu ne mai sânt decât indirect de ajutor, avem numai două urme monumentale:

Din Castra Regina o inscripţie funerară : IN A + O B(onae) M(emoriae) Sf^RM'/κΝΝΝΕ (sic) quiescent in pace I martiribus sociata 1 9 1 ), probabil din secolul al IV-lea, — ! iar din Langerringen, la Sud de Augusta Vindelicorum, o cruce de aur cu chipul şi numele împăratului Foca: D(ominus) N(oster) FOAO(= Foca) perp(etuus) Aug(ustus): a. 602—610 1 β 2).— Tocmai aceste două centre raetice sânt insă cunoscute—şi altfel—ca având comunităţi creştine încă dinainte de Constantin , θ 8 ) : în Augsburg (Aug. Vind.) se constată apoi în sec. I V un episcopat, care stă în strânse relaţii cu Aquile ia 1 9 1 ) , iar în Regensburg (C. Reg.) s'a găsit o conf'essio a Sf. Emmeram, in legătură cu vechiul cult al martyr i lor , documentat pr in inscripţia mai sus citată 1 9 r >).

'··) Nu e c u m v a vorba de c a r t e a cu acest nume d in Sf. Scriptură, c i de s t eaua de naştere a fiecăruia dintre noi : o c o n ­cepţie păgână, c a r e s 'a păstrat până az i l a poporul nostru. Cf. C I L . I I I , 3397,din C a m p o n a ( P ann . inf.) [ inscr . ma i probabil păgână, decât c u m v a cryptocreştină] : invida (fatorum) genesis, t radus de Châte­l a in , Diet., s. υ. (căruia îi datoresc aces t citat), c u „l'étoile j a l ouse " .

'·») C I L . I I I , 1352Θ. "» ) C I L . I I I , 5972 ( = 1 1 0 6 1 ) . - Cf. a r t . lui A . E b n e r , Die illles-

len Denlcmale des Christentums in Regensburg, in Rom. Quartal-

schrift V I 18Θ2, p. 154 sqq. ' « ) C I L . I I I , 12030, 1. I M ) Cf. a r t . m a i sus citat, de Ebner , şi art . c i tat m a i jos ,

η. 105, de E n d r e s . 1 M ) H a r n a c k , Mission3, I I , p. 232 ş in. 2. 1 9 t ) J . A. End re s , Die neuentdeckte Confessio des Ht. Emmeram,

in Rom. Quartalschrift, I X , 1895, p. 1 sqq.

www.cimec.ro

Page 62: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

46 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

înainte de a trece acum la Creştinismul provin­ciilor delà Dunărea de jos, ţin să accentuez încâodată relaţiile I l lyr icului latin cu Italia, citând — mai mult ca pilde, şi numai pentru Aquileia, căci numărul lor total e foarte mare — mai multe inscripţii păgâne — dar cu putere doveditoare şi pentru t impurile creştine, — în care apar Aquileiensi pr in toate oraşele mai însemnate ale Pannoniei şi Nor icu lu i , 9 6 ) .

în Emona , 9 7) (Pann. sup.) întâlnim pe un sévir et Augustalis Emonae, care în acelaş t imp ocupă aceste două demnităţi şi în două oraşe italiene din apropiere: în Aquileia e sevir, iar în Parentium (Istria) e Augustalis m ) . Pe Drava, ceva mai jos de Poetovio, s'a găsit iară un monument—probabil funerar—cu menţiunea Aquileei 1 β β ) . în Carnuntum întimpinămo întreagă familie—de soldaţi— din Aquileia 2 0 0 ) . în apropiere de Brigetio, deasemenea un mi l i ta r : un centurio legionis I adiutricis piae fidelis, din Aqui le ia 2 0 1 ) . în Annamatia (Pann. inf.), monumentul funerar al unui italian, domo Aquileia 2 0 2 ) . în Celeia m ) (Noricum), alt aquileiens 2 0 4 ) . în Virunum : inscripţia de mormânt a unui italian domo Borna şi a soţiei sale domo Aquileia 206) ; apoi, monumentul unui cavaler, praefectus ture dicundo Aquileiae şi conductor ferrariarum Noricarum, rezidând în această din urmă calitate în V i r u n u m 2 o e ) .

" ' ) Despre Dalmaţia, p r ecum şi diferite oraşe a le Pannon ie i , I n spec i a l S i r m i u m , a fost v o r b a ma i sus : vez i p. 17 sqq. (relaţiile S a ­lonei cu R a v e n n a şi Aqui le ia ) ,—p. 33 sqq. (relaţiile S i rm iu lu i cu Ita l ia ) .

" ' ) Cf. ma i sus , p. 28 sq . şi p. 36. '·») C I L . 111,3836. '»·) C I L . I I I , 10894. *°°) C I L . I I I , 14358,15. <"») C I L . I I I , 4351. ">) C I L . I I I , 10300. » 0 3) Cf. ma i sus , p. 25, 36 sq. şi 43. Î M ) C I L . I I I , 5217. 2 0 5 ) C I L . I I I , 4869. 2° e ) C I L I I I , 4788. — Tot in această ordine de idei c itez şi i n ­

scripţia volivă a unu i t r i e r a r c h a l flotei moesice — de loc d in R a -

www.cimec.ro

Page 63: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul la Dunărea de jos. Moesia superioară. 47

Să urmărim acum răspândirea Creştinismului la Du­nărea de jos : şi anume, începând cu Vestul latin şi înain­tând treptat spre Răsăritul latino-grec, o r i numai grec.

în Moesia superioară207) nu întâlnim înainte de a. 325 decât patru episcopate: în Singidunum, Naissus (Dacia), Scupi (Dardania) şi Serdica (Dacia) 2 0 8 ) . Dimpo­trivă, încă delà conciliul din Serdica, deabia peste două­zeci de ani, în (i . 344, numărul episcopatelor e aproape de trei or i mai mare: actele synodului sânt iscălite de următorii episcopi din ţinutul.care ne interesează: Ama-sitius Viminiacensis per presbyterum Maximum, Zo-simus Horreolnargensis, Gaudentius a Dacia de Naisso, Calvus a Dacia, ripensi de Castro Martis, Valens a Dacia ripensi ScythopQlitanus, Vitalis* a Dacia ripensi de Aquis, Protogenes a Dacia de Serdica, Paregorius a Dardania de Scupis, Macedonius a Dardania de U lp ian is 2 0 β ) : toţi aceştia erau orthodoxi ; de partea Arianilor eră Ursacius din Singidunum, care încă delà synodul din Tyr la a. 335 fusese împotriva lui Athanasius şi a continuat întreaga viată, împreună cu Valens din Mursa, a luptă împo­tr iva orthodoxiei 2 1 0 ) .

v e n n a — pusă tn Chersonesu l T a u r i c l a a n u l 185 : T. Aur. T. f.

Cam. Se.cundus Rave(nna) tr(ierarchus) c(lassis) Fflaviae) M(oesicae),

v. s. I. I. m. ( C I L . I I I , 14214, 34). 2 0 ' ) Sp re a simplifică l u c ru l , Întrebuinţez şi pentru v r e m e a

de după 325 tot împărţirea v e c h e şi binecunoscută a provinc i i lor d ' inna inte de Dioclet ian, resp. A u r e l i a n , i a r nu pe c e a aşă de c o m ­plicată diocletiano-constantiniană. P r i n u r m a r e voiu Înţelege p r in Moesia superioară tot ţinutul până l a Sud de Scup i şi P a u t a l i a , i a r l a Răsărit până dincolo de Se rd i c a , cuprinzând deci atât D a r ­d a n i a cât şi Daci i le d in dreapta Dunării.

2 " ) V e z i ma i sus , p. 9 şi 12. 2 0 > ) M a n s i I I I , col . 43 sqq. ; Hefele I·, p. 542 sqq. L a L e Quien ,

Oriens^hrisiianus II,„Paris _1_740,col. 301 %i urm. , l ipsesc uni i d intre aceşti episcopi, aşă incât pentru Întregirea listei e absolut ne ­cesară c h i a r c e r c e t a r e a acte lor conci l i i lor , l a M a n s i , or i I n altă ediţie completă.

"'·) V ez i ma i sus p. 31 şi cf. şi L e Quien, o. c. I I , col . 309 şi u r m .

www.cimec.ro

Page 64: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

48 I Creştinismul la I l l y r i c u m .

Ce-i dreptul, aşa de mulţi episcopi dunăreni ca la Serdica, în a. 344, nu mai întâlnim la niciun alt conciliu : căci în Serdica ei eraM/ oarecum cu toţii acasă la ei : oraşul fiind aşezat tocmai în mijlocul ţinutului moeso-dacic; dimpotrivă celelalte synoade fiind ţinute mai de­parte în Apus, or i în Italia, sau la Constantinopol, or i în Asia, episcopii delà Dunărea de jos se hotărau mai cu greu să ia parte la ele şi de aceea nu intimpinâm în actele altor concilii decât foarte puţine subscrieri de ale lor.—Că acum, după 344, numărul episcopatelor din Moesia superioară va mai f i crescut încă cu câteva, e probabil: înflorirea bisericei creştine aici n'a fost însă de lungă durată: secolul al V-lea, cu teribilele pusti ir i ale Hunilor, tocmai în aceste părţi, a sărăcit şi de Ro­manism şi de Creştinism ţările pannonico-moesice, pre­gătind o patrie barbarilor slavi, păgâni, cari incet-incet îşi făceau loc printre neamuri, coborind fără sgomot spre Miazăzi.

Cu totul insă, Românismul creştin nu dispare de aic i ; ici şi colo, pela scri itori i veacului al V-lea, al VI-lea or i al VII- lea: Priscus, Marcellinus Comes, Menander, Theophylactus, e t c . t o t mai apar episcopi pr in Singi­dunum, Viminacium, Naissus, sau alte oraşe ale Moesiei su­perioare; tot astfel episcopatul din Aquae (=Ad Aquas, Ne-gotin în Dacia ripensis) e pomenit în Novella a ΧΙ -a a lui -Iustinian, dată în a. 535; in ce priveşte episcopatele din Castra Martis şi Scythopolis (în Dacia ripensis) [cele două oraşe nu se pot cu siguranţă identifică]212), ele vor fl exis­tat de sigur şi după 344,— deşi mărturii despre dànsele

m ) Cf. I o r ga , Gesch. d. rum. Volkes, I, p. 102 sqq. S l a ) C a s t r a Mar t i s se află pomenit, I a a . 378, şi de A m m i a n u s

Ma r ce l l i nu s X X X I , 11 ,6 ; şi, supt forma Κάατρα Μάρτις, şi l a Hiero -c les , S y n e c d . 655,5. Cât priveşte Scythopol is , n i c i Hierocles , n i c i No-tiţiile episcopatelor nu cunosc a ltul decât pe ce l din Pa l e s t ina . — Despre „Καοτ&άμιαρτ;ς" ne spune Procopius , de aedif. I V 6, că a fost r e s t au ra t de Ius t in i an .

« · ) Cf. şi L e Quien, o. c. I I , col. 301 sqq.

www.cimec.ro

Page 65: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S ing idunum. V i m i n a c i u m . Aquae. Na issus . R e m e s i a n a . 49

nu mai avem 2 , s ) . Tot astfel despre Horrea Margi nu mai avem nici o mărturie în afară de cea din 344 2 1 4 ) ; căcie-piscopul pomenit (de retorul Priscus) cu prilejul turbu-rărilor din anii 441 şi urm. (când Att i la distruse V i ­minacium, Singidunum, Margus, Naissus, Philippopolis şi alte oraşe), mai întăi ca pricină a năvălirei barbari­lor — el fusese în stânga Dunării şi adusese pagube lui Att i la — şi apoi ca trădător al cauzei romane 2 1 6 ) , nu e din Horrea Margi, ci din Margus, la confluenţa Moravei cu Dunărea.

Dimpotrivă despre episcopia din Naïssus avem ştire aproape continuă — fără întreruperi prea mar i — până la a. 553, când se ţine al cincilea synod oecumenic 2 1 6 ) . Cu acest prilej aflăm că episcopul Proiectus din Naissus, împreună cu colegii săi Paulus din Ulpiana şi Fabianus din Zappara (Albania: azi Sappata), ia în lupta pentru cele trei capitule (propuse de Iustinian pentru împă­carea ereticilor cu biserica orthodoxă) partea papei V i -gilius împotriva împăratului, şi la invitarea synodului de a veni la Constantinopol, să ia parte la lucrări, răs­punde că nu se poate înfăţişă acolo, câtă vreme nici metropolitul său, fèenenajus din Scupi nu a veni t 2 1 7 ) .— Dar şi inscripţii creştine avem din Naissus: două, fu­nerare, din sec. I V — V 2 1 8 ) , dintre cari una cu mono­gramul sacru, X, în cerc, de două ori săpat pe piatră.

La Răsărit de Naissus, pe drumul cel mare Sirmium-Byzantium, care trecea pr in Naissus şi Serdica, se află

! " ) Ep iscopul d in aceet a n lipseşte l a L e Quien, c a r e nu a r e decât pe ce l d in c. 441, — pe c a r e 11 aşează in M a r g u m (pentru L e Quien, d in eroare , identic c u H o r r e a Margi . )

a " ) P r i s c u s , ed. Bonn , p. 140, pe l a a . 442. Cf. şi L e Quien, l. c.

» · ) V e z i l i sta episcopilor — cu l acune le pomenite sus in text — l a L e Qu ien I I , col . 309 sqq.

3 " ) Cf. a s u p r a certei pentru cele trei capitole Hefele, I I * , p. 708 şi u r m .

2 , s ) C I L . 111,8254 şi 8255; p r ima , cu monog ramu l .

35392

www.cimec.ro

Page 66: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

50 I. Creştinismul fn I l l y r i cum.

oraşul (lieviesiana : nu departe de Naissus, unde drumul pomenit se încrucişa cu cel care, venind dinspre Ul-piana, mergeà către Ratiaria — pentru a uni ţinutul praevalitan (cu episcopatele Scodra şi Doclea 2 1 β ) : pr ima fiind metropolis) cu cel al Daciei ripense. Aici în Re­mesiana, păstoriă pr in anii 380—420 2 2 0) episcopul Ni-cetas, ale cărui fapte erau celebrate în versuri de prie­tenul său bun Paulinus din Nola: S/'., Nicetas vizitase chiar, de două ori , în 398 şi 402 2 2 1 ) , la Nola, în Italia, pe Sf. Paulinus şi acesta aveà ştire sigură, chiar delà fratele său întru Ghristos, atunci când scriă despre dânsul, că a predicat evanghelia pe ambele malur i ale Dunării, la lîessi şi la Daci, ca şi la Goţi şi la Sciţi 2 2 2 ) .— A doua şi u l t ima 2 2 a ) ştire documentară despre episcopia

2">) Cf. L e Quien, o. c. I I , col. 275 sqq. : din Scodra , cunoscuţi episcopii B a s s u s şi Senec io , s imu l tan , c . 398,—iar d in Doc lea ( = D i o c -lea), B a s su s ( la conc . d in S e r d i c a In a. 344), E v a n d r u e (cone. I V oecu -m e n i c din Ca lchedon , a . 451 : iscăliturile l a M a n s i V I , p. 565 sq. şi V I I 429 sq. ; cf. Hefele I I 2 p. 410 sqq. ; aces t episcop lipseşte l a L e Quien) şi M a x i m u s , c . 458, pe v r e m e a împăratului Leo.—După nume toţi sânt lat ini , i a r ţinutul — sud -da lmat in — eră tncă din vech i t impuri r oman iza t : cf. ma i sus, p. 22, restur i le a r cheo log i co -epigraf lce creştine, găsite fn acest ţinut.

2 2°) Cf. E . Hi impel , Nicetas, Bischof von Remesiana, Inaug . -Diss. E r l a n g e n 1894, B o n n 1895, p. 98 şi 100 sqq.

2 2 1 ) A s u p r a datelor celor două călătorii ital iene, vezi ma i jos , p. I I a acestu i studiu, şi cf. Hi impel , p. 100, n. 2.

2 2 2 ) A s u p r a acestu i punct hotărftor din istor ia creştinismului daco - r oman voiu r even i în amănunte ma i jos ; am in t e s c a c u m n u ­m a i atât. că mater i a lu l privitor l a chest iune se află tot strâns l a C . Baron ius , Annales ecclesiastici, ed. The ine r , V I p. 201 şi u r m . (a. 396) şi p .379 (a . 402) şi V , p. 279 sqq.. n. 113. sqq. (a. 370). - O i n ­d i ca re succintă a i zvoare lo r , şi l a L e Quien, o. c. I I , col. 305. O bună monografie a s u p r a lui Nicetas c a scr i i tor b i ser icesc e c e a m a i sus citată, de E r n s t H i impe l (sub-tit lul ei sună : eine litterar-

kritische Studie zur Geschichte des altkirchlichen Taufsymbols). D i m ­potrivă in te rpre ta rea dată de Hi impe l (după Ros ie r şi T o m a s c h e k I) acţiunei de miss ionar a lui N icetas v a fl adesea combătută de mine m a i jos.

2 2 J ) Cf. L e Quien, o. c, I I , col . 306.

www.cimec.ro

Page 67: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

R a t i a r i a . Scup i . U l p i a n a . Z a p p a r a . 51

din Remesiana e din anul 449: episcopul Diogenianus ia parte la aşâ numitul latrocinium Ephesinum, synodul «tâlhăresc» din Ephes, în actele căruia găsim iscălit — spre întristarea drept-credincioşilor şi necinstirea memoriei Sfântului Nicetas — şi pe Diogenianus, episco­pus Rernessianensis Daciae mediterraneae O i n ­scripţie — probabil din veacul al V-lea — pomeneşte ecclesia din Remesiana 2 2 δ ) .

Despre episcopia din Ratiaria — însemnatul centru delà Dunăre şi capitala Daciei ripense — nu avem decât ştirea din fragmentele istorico-bisericeşti ale episcopilor ar iani Maximinus şi Auxentius, descoperite de Georg Wai tz p r in anii '30 ca însemnări marginale pe un ma­nuscript antic din Paris : Maximinus ne vorbeşte acolo despre contemporanul său Palladius din Ratiaria, care la conciliul din Aquileia, în a. 381, a apărat cu cea mai mare energie cauza ariană împotriva orthodoxilor, al căror şef eră Ambrosius din Mediolanium,—ce-i dreptul fără isbândâ, căci el însuşi fu depus de conciliu, ca eretic 2 2 r t).

în Scupi eră scaunul metropolitan al provinciei Dar­dan ia 2 2 7 ) : din cele două veacuri cuprinse între synodul

, 2 4 ) L a M a n s i V I 9 3 0 . Cf. a s u p r a synodului , Hefele I I 2 , p. 368 şi u r m .

2 2 i ) C I L . I I I , 8259: f r a g m e n t : f E C C L E S I A [pe] | T R V S ET. . .|

t S A T T . . . 2 Ι β ) G . W a i t z , Ueber das Leben und die Lehre des Ulfila : Bruch-

stùcke eines ungedruckten Werkes aus dem Ende des 4. Jahrh., H a n ­nover 1840, p. 22, 23, 24 sqq. şi p a s s i m .

T o m a s c h e k , i n Zur Kunde der Hămus-Halbinsel i n Sitzb.

der. k. Akad. d. Wiss. z. Wien, phil.-hist. Cl. X C I X 1881, p. 437 sqq., încercase să dovedească neexac t i l a t e a localizărei de până l a el a oraşului Scup i , aşezându-I mult ma i l a Nord, nu departe spre S u d -Ves t de R e m e s i a n a . A rgumente l e aduse de dânsul păreau hotărt-tna re : depărtarea dată de diferitele i t inera r i i Intre centre le r e s ­pective pe căile romane In discuţie, ştiri l i terare de alt ord in pă­rând In concordanţă cu i t inerar i i le , etc., totul făcea teoria a c e a s t a a lui T o m a s c h e k tot aşă de slrălucitor-seducătoare c a cele pe

www.cimec.ro

Page 68: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

52 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

delà Serdica (344) şi al V-lea oecumenic, delà Constan-tinopol (553), cunoaştem insă deabia patru episcopi, la mar i lapsuri de t imp unul după altul. Din Ulpiana cu­noaştem doi : pe cel din a. 344, Macedonius, şi pe cel din a. 553, Paulus. Din Zappara (azi Sappata în Albania) numai unul, pe cel din a. 553, Fabianus 2 2 e ) .

Serdica (în izvoarele bisericeşti Sardica) eră oraşul metropolitan al provinciei Dacia mediterranea ; la distante mai mici sau mai mar i , sânt pomeniţi delà Nieaenum (325) şi pănă la sfârşitul secolului al Vl-lea şeapte epis­cop i 2 2 9 ) : Protogenes, cel dintâi şi cel mai însemnat dintre toţi, păstorind încă de pe la a. 316 şi pănă după 344 2 8 ° ) ; Bonosus, c. 369; Iulianus, a. 431: con-cil iul delà Ephes; Zosimus, c. 458; Domnio, c. 500; Ba-

c a r e l e - a ma i expus c u a l t prilej, c u p r i v i r e l a r o m a n i z a r e a B e s -silor, l a or ig inele noastre , ş. a . m. d. Da r a u venit inscripţiile şi c u c r u z i m e a u s t r i ca t lot caste lu l de cărţi a l i lust ru lu i erudit : S c u p i

rămase tot Ue skueb c a m a i înainte, şi însuşi T o m a s c h e k se lepădă pr intr 'o s c r i soa re către E . Hûmpel (comunicată de a c e s t a în c i t a ta s a dissert, inaug. , Nicetas, B i s c h o f von Remesiana, p. 105-6, n. 2) c u mot i va r ea adass die Scup i betr. Schr i f lque l len au f den A b w e g fûrhen, dass aber die Inschr i f ten , w i e i n v ie len a n d e r e n Fâllen, h ie r r i cht igere und zuverlăssigere Zeugen seien». —M'am oprit c e v a m a i mult a s u p r a a c e s l u i «peccavi» ştiinţific, pe de o parte s p r e a demonst ra şiprinlr'un exemp lu concre t depărtarea simţitoare a lui T o m a s c h e k (în spec ia l In «chestia română» ) de «infailibilitate», i a r pe de a l ta spre a întări, l a noi ( I), credinţa în rezultatele cercetărilor isto-r ico-epigraf lee c u p r i v i r e l a originele noastre : ce spun inscripţiile apriat , e immutab i l (orice a r zice i zvoare le l i terare) , căci i n s c r i p ­ţiile ne dau ştirea fără a v r e a să treacă drept informaţie pentru viitor, pe când dimpotrivă, i zvoru l l i te rar , a r e încă delà naşterea s a o parte subiectivă, arbitrară. Cetitorii «contribuţiilor» mele vor procedă — m a i a les — cr i t i c , dacă vor a v e a în vedere şi această constatare , a tunc i când vor e x a m i n a rezultate le cercetării mele în comparaţie c u «tradiţia istorică».

2 ί ί ) Cf. pentru toţi LeJ,Quien, o. c, I I col . 309 s q q . — A s u p r a po­ziţiei tuturora faţă de conc i l iu l d in a. 553, cf. m a i sus , p. 49 şi n. 217.

2 2 e ) Cf. L e Quien, l. c, col . 301 sq . 2 3 0 ) V e z i a s u p r a lui ma i sus , p. 12 şi n. 28.

www.cimec.ro

Page 69: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Se rd i ca . 53

siliseus, a. 553: synodul al V-lea oecumenic; Felix, c. 595 1 8 1 ). Majoritatea acestor episcopi poartă nume latine. Dar nu e nevoe de acest argument, pentru a susţine latinitatea Serdicei creştine. Din fericire ni s'au păstrat o sumă de inscripţii, dintre cari numai vre-o două sânt greceşti, şi şl acestea nu aparţin cetăţenilor Serdicei, ci, după cum ne învaţă una din ele, coloniei greceşti de aici. Din inscripţiile latine — aparţinând veacului al V-lea, şi cel mai târziu, al VI- lea a 8 2 ) — cunoaştem încă un episcop pe lângă cei citaţi mai sus: epitaful lui sună: f hic retjuiescet vir beatissimus Theuprepius episcopus f 288) ; un preot: f Maxentius presbyt(er) hic sepultus 2 8 4 ) ; un diacon: f hic positus est Vemetrius diaconus ~m); un alt slujitor bisericesc: f Dedus hic famulus s(an)c(t)i An-drae f 2 8 e ) , ceeace trebue înţeles ca ostiarius, aedituus, tâ­râtor 2 » 7 ) , sau aşă ceva, în biserica Sf. Andrei 288) ; apoi două fecioare închinate Domnului : ascete 2 , e ) : aşa e de

A l optulea episcop, M ichae l , cunoscut de L e Quien , l. c, co l . 303, e tocmai d in timpul lui N ikephoros I I I Botaniates (1078—1081).

Cf. pentru d a t a r e a lor a p r o x i m a t i v i observaţiile Iui E . L e B l an t In Comptes rendus de l'Académie des Inscriptions X X I V 1896, p. 290 sqq.

»»') C I L . I I I , 14207 « . S M ) C I L . I I I , 14207 ·»») C I L . I I I , 14207 2 " ) C I L . I I I , 14207 »». " ' ) Cf. vita Severini, c X şi X V I . Aceşti famuli e r a u socotiţi

c a făcând parte, In u l t ima treaptă—din c l e r : v. Sev. X V I 4 : exe-

unte igitur memorata virgine ( consec ra ta !) homo dei (Sever inue ) cum presbytero et diacono ianitoribusque duobus in oratione curva-

tus oravit fletu largissimo, ut....

2 3 9 ) Cf. exemple ana l oage de numi r e a biser ic i lor după sfinţi şi m a r t y r i , pe aceeaşi v r eme In Moes ia inferioară ( K a w a r n a : l a mare , spre S u d de Ca l l a t i s şi Sud -Ve s t de Portus ) : o biserică a sfinţilor C o s m a şi D a m i a n : K a l i n k a , Antike Denkmăler i n B u l -

garien, n. 233,—sau in No r i cu m , I a Eug ipp ius , vita Severini: passim.

' · ·) Cf. a s u p r a femeilor In s lu jba b iser icei , c a diaconissae,

viduae o r i virgines, H a r n a c k , o. c , II, p. 57 sqq., 114, şi notele r e s ­pective, c u bibl iograf ia ches l iune i .

www.cimec.ro

Page 70: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

54 I. Creştinismul in I l l y r i cum.

înţeles cuvântul virgo, resp. παρθένος, al inscripţiilor24"): f hic requiescit Florencia virgo f24') şi f ένθα κ α τ ά < ι > κ ι τ ε

Μαρία παρθένος f 2 4 2 ) ; insfârşit mai mulţi particulari , dintre cari unii anume arătaţi ca nobili or i ca stre ini : f hic requiescet loannes filius Georgi inlustris f 2 4 J ) ; o r i f Nocentianus repa[u]set2*4) ; sau : f ένθα κατάκιτε 'Λμ.μ,οϋκ'.ς

άπό Σεληνοΰντος 2 4 Γ > ) : evident, nu din Selinuntul Siciliei, ci din portul Ciliciei, numit altfel şi Traianopolis.—Câteva ţigle, tot din sec. V — V I , poartă pe ele inscripţia —ia­răşi—latină: Maxsimo ///"").

La Sud-Vest de Serdica, tot in Dacia mediterra-nea, se află oraşul Pautalia: pe cât de sigur e însă ro­mânismul Serdicei, pe atât de indiscutabil e elenismul Pautaliei 2 4 7 ) . Pr iv ind harta ţinutului fără voe faci obser­vaţia, că aici l inia de separare a basinurilor fluviale se identifică cu graniţa dintre două civilizaţii : Serdica, pe valea râului Oescus, afluent al Dunării, e câştigată pentru cultura romană; Pautalia, pe valea râului Strymon,

; deşi aşă de departe în interiorul continentului şi aşa de nemijlocit învecinată cu cultura romană, făcând chiar parte dintr'o provincie cu caracter latin, e totuşi supusă de cultura greacă predominantă în valea Strymonului.—

2 4°) V e z i exemple de v i r g i n e s c o n s e c r a t a e şi l a Eug ipp ius . vita Severini, c ap . X V I , şi cf. Cod. Theod. I X 25, 1—3.

» " ) C I L . I I I , 14207 » . 2 " ) L e B lent , Comptes rendus, t. c., p. 200 sq. " » ) C I L . I I I , 14207 2 \ 2 " ) C I L . I I I , 14207 » . '-") L e B l a n l , Comptes rendus, L c.

- , 6 ) C I L . I I I , 14207 2 S. - ' ; ) A c e s t l u c r u e recunoscut şi de T o m a s c h e k , Zur K u n d e d e r

Hămus-Halbinsel In Sitzb. d. phil.-hist. CI. der k. Akad. d. Wiss. z. Wien

X C I X p. 447 sqq., c a r e s i n g u r spune, că n u s ' au găsit a i c i c a mo­numente decât mărturii greceşti, şi totuşi, de d r a g u l teoriei sale, că Românii de a z i sânt Bess i i romanizaţi a i antichităţii, fărănici-o d o ­

vadă, afirmă că ţinutul r u r a l d impre juru l Pau ta l i e i eră r oman i za t : inscripţiile găsite m a i târziu ( intre alte colecţii c itez pe c e a spe ­cială a lui Cagnat , Inscriptiones Graecae ad res Romanm perti-

www.cimec.ro

Page 71: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Pauta l i a . 55

O lungă inscripţie greacă, găsită aici 2 4 8 ) , şi care pare să fi fost săpată pe soclul unei mar i cruci aşezate in narthexul bisericei, accentuează tocmai lupta dintre or­thodoxie şi arianism — aşa de violentă şi in aceste părţi în secolul al IV-lea,—oprind pe eretici de a călca pragul sfântului lăcaş orthodox / ί'σιθι πιατεύων όμ,οούσ[ιον 2 4 β) βίναι

Ίησούν] / κυοαλίμ,ης τριάίος κτίσεώ[ς τ ' άκτιστον έταίρον.] / el

δ" έτερα φρονέεις, έκ[τ6]ς προ6[·')ρων ae uiveiv δεί] 2 6°) : întrucât arianismul e înăbuşit în Imperiu încă în secolul IV , in ­scripţia noastră trebue să aparţină, pentru caracterul ei polemic împotriva ereziei, numaidecât acestui veac 2 6 1).— Din t impul păgânismului s'au păstrat, cum era şi firesc faţă de apropierea ţinutului roman, şi vre-o două inscripţii latine 2 6 2 ) : una din ele oferindu-ne încă un exemplu de latină vulgară : [ex] voto pusu(it) 2 δ 8 ) . Caracterul grec al oraşului e însă in chip hotăritor fixat pr intr 'un lung document oficial grecesc, ajuns din fericire şi el până la noi 2 6 4 ) . — Pentru anul 516 se constată şi un episcop pautalienscu numele Evangelus 2 6 6 ) . Un altul, tot cu nume

n e n t e s , tom. resp.) ne dovedesc definitiv—şi pentru ţinutul r u r a l — netndreptăţirea p&rerei lui T o m a s c h e k .

" " ) L a K a l i n k a , o. c, n. 232 ; cf. şi comentar iu l editorilor. " ' ) Cf. chronica lui Su lp ic ius S e v e r u s I I , 40, 1-2, unde n u m a i

in câteva cuv inte se caracterizează întreaga erezie ariană şi i s ­tor icul e i : interea (c. 355) Arriani non occulte, ut antea, sed palam

ac publice haeresis piacula praedicabant : quin etiam synodum Nicae-

nam pro se interprétantes, quam unius litterae adiectione corrupe-

rant, caliginem quandam iniecerant verităţi, nam ubi &μοούσιον erat

scriptum, quod est unius substantiae, illi 6μ,οιοόαιον, quod est similis

substantiae, scriptum esse dicebant, concedentes similitudinem, dum

adimerent unitatem, quia midtum ab unitate similitudo distaret.

2 5°) Rând 9 şi u r m . " ' ) Cf. K a l i n k a , l. c. 2 5 î ) C I L . I I I , 14207 3 U ( =7417 ) : versur i , - ş i 14207 3 1. 2 i 3 ) 14207 " . 2 " ) Vezi-1 i n C I L . I I I , 12336, unde e de c o m p a r a t şi p. 1337,

a s u p r a istor icului oraşului. 2 " ) Cf. L e Quien , o. c, I I , Col. 301 sqq.

www.cimec.ro

Page 72: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

5ô I. Creştinismul In I l l y r i c u m .

grecesc, Phocas, apare în actele conciliului ţinut la anul 553 în Constantinopol 2 f t , i).

Trecând acum la Moesia inferioară şi acea făşie din Thracia nordică, de care avem nevoe pentru fixarea graniţei dintre Romanism şi Elenism, constatăm urmă­toarele :

Cam pe aceeaşi latitudine ca Serdica se află în mi j ­locul Thraciei nordice avantpostul roman în ţinut elenic, Traiana: aici s'a găsit o inscripţie latină creştină cu forme aproape romanice şi care pr in chiar cuprinsul ei ne dă explicaţia prezenţei latinităţii în această re­giune: domo [ejterna (mormânt: accusativ romanic) fecit Done (p. Dominae, resp. Domnae) Fl(avius) Moco domesticos de patria Artacia (ţinutul moesic al t r ib . Ar-takioi) de vico Calso (castelul thracic Κάρσος) 257) : res­pectivul fiind din Moesia, deşi thrac, întrebuinţează limba latină, în contrast cu aproape—putem zice—unanimitatea indigenilor provinciei Th rac i a 2 M ) . Inscripţia cade aproxi­mativ pr in anii 500.

La Răsărit de Traiana, cam tot pe aceeaşi latitudine, şi la ţărmul mării, se află vechiul centru thrac Develtum sau Deultum. Faţă de vecinele sale, Mesembria, Anchialus şi Apollonia, înfloritoare porturi greceşti la intrarea gol­fului în fundul căruia era aşezat Develtum, acesta nu

S M ) Cf. T o m a s c h e k , i. c , p. 461,—unde sâni de compara t şi ştirile m a i târzii—din evu l m e d i u — a s u p r a Pauta l i e i : fără Între­rupere or i excepţie aparţinând şi a c u m cul ture i greceşti : p. 461 sqq.

2 " ) C I L . I I I , 14207 ,15=KaI inka , n. 428, unde e de c o m p a r a t exce lentu l comentar a l editorilor, căruia îi împrumut şi eu o parte a lămuririlor d in text.

2 s i ) O trecere In revistă a inscripţiilor d in K a l i n k a , Antike

Denkmăler i n Bulgarien, poate conv inge pe o r i c ine de îndreptăţi­r e a acestei afirmări; l a aceeaşi incheere se poate a junge, după o informaţie şi ma i întinsă, fle p r in colecţia lui C a g n a t , I n s c r i p t i o n e s

Graecae ad r e s Bomanas pertinentes, vol. resp., fle pr in a c e e a a lui D i t -tenberger Orientis Graeci inscriptiones selectae, 2 voi. 1903-1905.

www.cimec.ro

Page 73: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

T h r a c i a de Nord. 57

puteà să se desvolte decât tot în cadrul culturei greceşti. Cât de strâns legat eră el de pildă cu Apollonia 2 ' ' 9 ), ne arată faptul, că la al treilea synod oecumenic 'iWj, din Ephes, în anul 431, întâlnim pe un episcop Athanasius, care iscăleşte ca έπίακοπος τής κατά Δουελτον (ori Δεβελτόν)

καί Σωζόπολ ιν 2 β 1 ) έκκληαίας : ceea ce cred că trebue inter­pretat în senzul, că Apollonia nu avea încă destui cre­dincioşi, pentru a funcţiona ca episcopie independentă2<12), dar era un oraş mai însemnat ca Debeltum şi de aceea era citat de episcop, în special, pe lângă oraşul t i tular al dioecesei sale; episcopia din Develtum era anume foarte veche — încă de pe la sfârşitul veacului al II-lea : contemporană cu cea din Anchialus2β8)—şi deci or i câţi credincioşi ar fl avut, era acum consacrată de tradiţie supt acest nume. — Dacă pr in urmare, întâmplător, avem din Deultum şi o inscripţie latină, creştină (pusă la o clădire ridicată din porunca împăratului Marcian [450—57]) 2 H 4), valoarea doveditoare a acestui document pentru felul culturei oraşului Develtum e, faţă de cele spuse mai sus şi de faptul că inscripţia e oficială, cu totul restrânsă.

Concluzia pe care avem a o trage din exami­narea resturilor latine din Traiana şi Deultum, e astfel aceea, că Thracia de Nord în toată întinderea ei, în ge­neral, a făcut parte din ţinutul de cultură greacă, în ce priveşte teritoriul delà Sudul liniei Serdica — Tra-

Cf. o inscripţie greacă creştină, a i c i , probabi l de după Ius t in ian , l a K a l i n k a , n. 308.

™) V e z i Mans i , IV , 1123 sqq. şi 1211 sqq. şi Hefele II», 141 sqq . " V Numele m a i nou a l Apol loniei . n i ) De -ab ia l a a l şeaselea synod oecumenic , in a . 680, întâl­

n i m u n episcop independent a l Sozopolei (cf. L e Quien , o. c , I, col . 1182 sqq.),—apoi l a a l V I I - l e a , a . 787, ele.,—pe când d in Debeltum.

Î;ăsim şi pe Iov inus l a synoade le d in 448 (Conslantinopol ) şi 451 Calohedon) . Apoi, ce - i dreptul , de -ab ia i a a l V I I - l e a s ynod . In 787.

" 3 ) Cr. H a r n a c k , M i s s i o n ' , I I , p. 199. " · ) C I L . I I I , 14207' 2 ( = 1 2 3 2 8 ) = K a l i n k a , n. 82.

www.cimec.ro

Page 74: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I. Creştinismul in I l l y r i cum.

iana—Develtum, numeroasele inscripţii găsite acolo ne arată că, cu excepţia funcţionarilor, soldaţilor, negus­torilor şi coloniştilor romani, rezidând — cu afaceri — prin oraşele thrace, ca şi macedonene, ori chiar gre­ceşti, şi în afară de vre-o două enclave thraco-romane, ca cea din Philippi, întreaga populaţie — în special thracă — e câştigată pentru elenism 2 β 6 ) . ·-""' Să urmărim acum oraşele de pe înălţimile nordice ale Balcanilor. — Imediat la mare eră Odessus: vechiu şi însemnat centru grecesc, care îşi păstrează şi in t impul Imperiului caracterul său ne-roman. Inscripţiile creştine, ce s'au găsit aici, sânt toate greceşti, funerare, şi aparţin veacului al VI-lea şi al VII-lea. în ele întâlnim pomeniţi : pe un episcop, desigur al Odessului, Daniel, îngropat in acelaş mausoleu C U un ΔουλκΙσιμος έ[πί3κοπος] Λωροατόλου 2" β) ; pe un δέκαρχος βάνδοη κόμιτος Δοόδου καατελίοο 'Ροόνις (i. e. de-canus in vexfllatione comitis Dudi), anume Μάρκελλος 2 " 7 ) : castelul pomenit aici cred că trebue să fle identic cu localitatea Cruni, situată la Nord-Est — nu departe — de Odessus, tot la malul mării, şi purtând în alte t impur i numele de Dionysopolis ; în sfârşit mai întimpinăm un scriniarius, funcţionar imperial al vremuri lor post-con-stantiniane 2 6 8).— Episcopia din Odessus e şi altfel eunos-

2 β 6 ) CI". K a l i n k a , o. <•., p a s s i m . C a ma i ca r ac te r i s t i c e pomenesc inscripţiile d in Phi l ippopol is—metropola T h r a c i e i nordice (Ha r ­n a c k , l. c.)—şi împrejurimi : spre Nord până departe i n munţi : K a l i n k a , n. 364, d in H i s s a r , — n . 365 şi 366, d in Phi l ippopolis : toate greceşti.—Dimpotrivă inscripţii latine creştine—mai a l e s de familii de soldaţi -din sec . I V şi V , întâlnim în Pe r i n thus (C IL . I I I , 14207,0), Raedes tus (14207,4), B e r h o e a (Macedonia , C I L . I I I , 597), L a r i s s a (Thessa l i a , C I L . I I I , 7315), e t c . — P e n t r u Phi l ippi vezi ma i jos.

2 β β ) K a l i n k a , n. 361. 2 6 7 ) I b i d . , η. 360, c u comenta r iu l editorilor. 2 6 S ) I b i d . , η. 363 şi comenta r iu l editorilor. Inscripţia sună :

[Ένβάδε κατάχΕΐται]...|..·[6ι>|γάτηρ? Βο]ζ[α]ν|[τία : Or ig inea ! ] , σόνβιος | [γ]ενομένη | [Φ]λωρεντίοι> ακριναρίοο, | ήτις èteXeô|vr;osv μ(ηνος) Μαρ|τίου γ ' ήμέρα I [Σοφ[βά]τ[ιιι (Sanbaton !) 1]ν[δ(ιχτιών&ς) | ...

www.cimec.ro

Page 75: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Moesia inferioară.—Odessus. Marc ianopo l i s . 5 9

cută: pe la 458 e pomenit aici episcopul D i t t a s î 6 9 ) ; alţii mai târziu 2 7 ° ) .

L A vre-o 30 k m . spre Apus de Odessus împăratul Traian fundase oraşul Marcianopolis, spre a fl aici un centru înaintat şi post de apărare al culturei romane împotriva elementului grecesc:, aşă de numeros şi de puternic pe coastele mării şi în toată Thracia. Tradiţia aceasta romană fu cu credinţă păstrată de oficialitate până târziu: către anul 400 , sau după această dată, o inscripţie, care probabil steteă deasupra porţii marciano-politane 2 7 1 ) , primiă pe călător cu aceste cuvinte latine :.... ? et virtus hominwn defendat mojenia muros \ [sejd d(omi)-n(u)s mundi custo[dia]t hostia porta[e]272): Creştinismul eră de altfel stabilit aici încă dinainte de Nicaenum, când întâlnim (la 325 ) pe episcopul Pistus al Marcianopolei luând parte la lucrări 2 7 8 ) . Aici, în Marcianopolis, eră chiar scaunul metropolitan al provinciei Moesia inferi­oară 2 7 t ) . Intimpinăm aici episcopi până către anul 458 2 7 6 ) . Şi anume, pe vremea lui Valens pe Domninus, un arian,—apoi, în actele celui de al doilea conciliu oecumenic (la Constantinopol, în anul 3 8 1 ) pe Marty-rius 2 7 β ) , — către sfârşitul veacului pe Epagathus, — la

2 e") Mans i , V I I , 546 : epistola episcoporum Moesiae s ecundae ad L e o n e m Impera to rem : redactată in or ig ina l numai pe latineşte I

2 , 0 ) C f . L e Quien, o. c, I, col. 1225 sqq. De notat n u m a i l oannes , intre subscr i i tor i i synodu lu i din 518, l a Constantinopol : cf. m a i jos p. 61 şi n. 287.

a " ) A c e a s t a e părerea Iui B o r m a n n (primită şi de editorii Corpu lu i in sc r . Lat . ) , exprimată in Arch.-epigr. Mitt. X V I I , p. 209, n. 99,—şi lu i i se datoreşte şi desc i f ra rea dată in text, afară de pr imele patru cuv inte , c u s emnu l întrebării, propuse de Harţei.

2 ' 2 ) C I L . I I I , 14213, 1. a , i ) Cf. m a i sus, p. 11. 2 1 4 ) Cf. Ge lze r , Zur Zeitbestimmung der griechischen Nolitiae

Episcopatuum, în Jahrbucher fur protestantische Théologie, X I I 1886, p. 340 sqq.

2 " ) Cf. L e Quien, o. e., I , col. 1217 sqq. »" ) Mans i I I I , col . 568 sqq. ; cf. Hefele I I 2 , 1875, p. 4 sqq.

www.cimec.ro

Page 76: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

60 I. Creştinismul In I l l y r i c u m .

al treilea synod oecumenic (la Ephes, in 431, de data aceasta însă printre opozanţi 2 7 T ) : în conciliabulul e-phesin) 278) pe Dorotheus, care pentru părerile sale ere­tice fu chiar atunci exilat şi înlocuit cu Saturninus, — însfărşit pe vremea lui Leo întâlnim aici pe Valeria-nus: c. 458. — Dacă acum elementul roman s'a păs­trat de fapt şi în aceste t impur i destul de puternic în Marcianopolis,e o întrebare: căci oraşul eră înconjurat din trei părţi de centre curat greceşti 2 7 9 ) , având numai spre Nord legătură directă cu Românismul ; mai probabil e, că Marcianopolis, ca şi Tomi, Tropaeum Traiani şi altele 2 8 0 ) , eră bilinguu, aşa precum ne apare în urmă­toarea inscripţie păgână, oarecum cu valoare symbo-lică pentru împrejurările din acest ţinut : D(is) M{anibus). C. Val(erius) Alexander vivus sibi fecit sepulcrum et hic situs est I Γ. Ούαλέριος Αλέξανδρος Cffiv το μ,νφ,είον (sic) έα·>τφ κατεακεόασεν 2 8 1 ).

în localitatea Doini lldschik, lângă Madara, spre Apus de Marcianopolis, s'a găsit următoarea inscripţie creştină din sec. V I — V I I : f ενθάδε κατάκε[ι]ται ή δθ''>λη τού [Η(εο)ο] Μαρία· ετελειώ[θι] η ' α.η(νδς) Όκτωβρ^ου) ί[νδ'.κ]τιόνος

εν[δεκάτης] 2 8 ΐ ) .

Dimpotrivă la Preslav (spre Sud-Vest de Madara) s'a descoperit o inscripţie latină, foarte importantă, din nenorocire cu totul mutilată, din care se mai pot citi următoarele cuvinte privitoare, poate, la un episcopat de limbă latină, existent un t imp în acel ţinut 2 8 3 ) :

a " ) Mane i , IV , 1235 : împreună c u F r i t i l a s din H e r a c l e a T h r a c i e i . 2 , s ) Mans i , I V , 1270 : împreună c u Iacobus d in Durostorum ;

cf. Hefele I I 2 , p. 195. " · ) L a Răsărit O d e s s u s , l a A p u s M a d a r a (vezi ma i jos), l a

S u d toată T h r a c i a . 2 8°) V e z i m a i jos. a 8 ' ) C I L . I I I , 761 = C I G . 2055 b. a e a ) K a l i n k a , n. 362. 2 8 : l) Astfel dintre episcopatele înregistrate după mărturiile

l i terare de L e Quien (o. r., I, col. 1217 sqq.) în p rov inc ia Moes ia

www.cimec.ro

Page 77: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Cent re lat ine creştine ale Moesiei inferioare. 61

. . . I ... sine]dr[i]a... | [pro]coratoriu[m ... | fprjesbyte-rum u... I [ejpiscopii ei ig[n... | fqujae dicitur Ni[c.. .] I . . . num peccaiis28i).

Mai la Nord de linia Preslav-Marcianopolis întim-pinăm inscripţii creştine, latine, în Nicopolis şi, la mare, spre Sud de Callatis, în Kawarna.—Inscripţia din Nico­polis — de pe la sfârşitul sec. IV sau încep. sec. V — serveşte şi la documentarea creştinismului latin în Oescus (Dacia ripensis),. pe Dunăre: anume din ea cunoaştem pe un presbyter, care eră însurat cu o cetăţeană din Oescus, fiica unui ofiţer superior, care servise în Syr ia : X Bonae memoriae Aureliae Marcellinae Oesc(ensis), pien-tissimae f(eminae), habens ius liberorum, filiae qfuon)-d(am) Marcelliniex praef(ecto) leg(ionis) I I I Gallicae Da-' navae Damasco, quae vixit ann(os) L\ Turranius Leontius, praesbyter, coniugi benae meritae memoriam el sibi v(ivus) f(ecit) 2 8 6 ) . — Ca episcopi de Nicopolis cunoaştem pe Mar-cellus (c. 468) 2 8 β) şi pe Amantius (synodul din 518, la Constantinopol): ambii , după nume, de origine ro­mană 2 8 7 ) .

inferioară, ce l d in Tiber iopol is şi ce l din Comea nu se pot ident i ­fică până a c u m cu nic i u n a din localităţile cunoscute a le pro­v inc ie i .

2 , < ) K a l i n k a , n. 234, unde se revede incăodată p ia t ra : m a i complet c a in C I L . I I I , 14207 2 1.

2 8 i ) C I L . I I I , 755 add.: editorii mută cu totul inscripţia i n Oescus (cf. Index l a C I L . I I I ) , ceeace nu e admis ib i l , întrucât se ştie bine, că a fost găsită in Nicopolis şi, ma i mult, atr ibutul O e s c e n s i s dat Marce l l ine i nu m a i a r e n ic i -un s enz acceptab i l , In c a z u l când inscripţia a r fl fost pusă c h i a r in Oescus .

2 8 c ) Mans i , V I I , 546 : Ep is to la episcoporum Moesiae s ecundae a d L e o n e m Impera to rem : redactată, in or ig ina l , n u m a i pe l a t i ­neşte (Mans i , 547).

2 8 7 ) în spec ia l e de notat c u pr iv i re I a A m a n t i u s , că In a c ­tele conci l iu lu i d in 518 iscălitura s a se găseşte n u m a i pe latineşte (pe când a tuturor celorlalţi e şi pe greceşte) : «Amantius ep is ­copus ex i guus Nicopol i tanus c iv i tat is Mys i ae secundae propr ia m a n u subscripsi» (Mans i , V I I I , col. 1048), — c eeace face pe L e

www.cimec.ro

Page 78: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

62 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

Inscripţia din Kawarna— între anii 400 şi 500 — pomeneşte ridicarea unei biserici a sfinţilor Cosma şi Damian în acest loc : f De donis d(e)i et s(an)c(t)i Cosma (!) el Dami(ani) construi [i]u[s]si[t] Stefanus diak(onus) 288).

/ în Scythia minor s'au găsit până acum inscripţii

creştine la Callatis, Tomi, Tropaeum Traiani şi Axiopolis: în toate aceste oraşe Creştinismul întrebuinţează deo­potrivă limba greacă şi pe cea latină. — Din Tomi avem : un fragment de inscripţie greacă, cu monogramul sacru, X 289) : probabil de pr in anii 400; nişa unui monument fu­nerar, cu o inscripţie foarte rău păstrată şi cu litere barbare: se poate c i t i . . . μ,ακαρίω [Τ]ιμ.οθέω Παραδινίοο νεο­φώτιστου Ένμ-ανουήλ, şi se văd reprezentările figurate ale unei paseri (porumbul symbolic) după μακαρίω, şi unui peşte la sfârşit, iar supt inscripţie monogramul sacru în forma lui veche : (g 2 9°) ; inscripţia aceasta e din primele t impur i ale Creştinismului în Tomi : sec. ( I I I—) IV : νεο­φώτιστος e termen technic creştin şi înseamnă „cel care a pr imi t de curând lumina credinţei". Apoi : o piatră cu monogramul lui Christus şi inscripţia: Τορπίλλα έπι-

Quien (o. c , I, 1223) să creadă că, de fapt, A m a n t i u s n 'a iscălit decât n u m a i in această limbă şi deci a v e m înaintea noastră u n exemplu de putern ic R o m a n i s m In Moesia inferior, c h i a r pe v r e m e a Iui Iust in .

J , s ) K a l i n k a , n. 2 3 3 : «prin 'dona dei et se. Cosmae et Da -m i a n i ' se înţeleg contribuţii vo luntare pentru o biserică a celor doi sfinţi». — Notez a i c i pentru completa rea informaţiei m o n u m e n ­tale cu pr iv i re l a Moes ia inferioară, că In B u l g a r i a centrală, «pro­babil» în C e r v e n — o bucată bună direct spre Sud delà R u s c i u c — s ' a găsit o inscripţie funerară greacă c u da ta de 6 Oct. 870 po­men ind pe un Ok th i vau l e s (nume g e r m a n i c I), a r c h i d i a c o n a l epis ­copulu i (άρχηδιάχων èittaxôitou) Nicolaos : K a l i n k a , n. 367 : cf. şi co ­menta r i u l .

a " ) Pub l . de Toc i l e s cu i n Arch.-epigr. Mitt. V I I I , p. 15, n. 41. 2»°) Id., ibid., X I X , p. 102, η. 56.

www.cimec.ro

Page 79: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S c y t h i a m ino r .—Tomi . 63

φανίς* 9 1 ) (έτών) κε' 2 9 2 ) ; Ο a l ta : f (nu Ί(ησο&), cum a fost citit de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , η. 76, ci crucea : deci sec. V — V I ) Κύριε ό Ηεός frvffii πόλιν ανανεουμένη(ν)·

άμ.ήν: litere mar i pătrate; poate o inscripţie oficială pentru restaurarea oraşului după vre-o pustiire barbară ; o cruce mare între braţele şi dedesuptul căreia e scris : -j- έ'ν6[α] κατάκ·.ντ= Ιωάννης υιός Φωκά από Κοσταντιανάς. ή γονή

αυτού Κοιταντζία κ(α ;.) ή 6υγάτν(ρ α'>[τού] Φ ωμάνα . . . ( ? ) . . · 2 9 8 ) ;

ο altă piatră având sus, în mijloc, un ornament ® , înţe­les nu ca monogram (din care e derivat), ci ca cruce — la dreapta şi la stânga acestuia câte-o cruce, îndărătul cărora câte-un porumb : ε'Οηκεν τό τήτολον 2 9 4 ) τούτο Μάρκελλος

ό ποοκιντε. ..( ? ; razură) ό μακάριος πατήρ μου'Ορέντης κέ μακάρια

ή μήτηρ μοο Μαρκέλλα Χερε ( = α ι ) παροδίτα (sec. V — V I ) 2 9 5 ) ;

ο alta : sus, ο cruce mare cu baza ornamentată, — de-desupt: έ'ντα κΐτε Ά τ α λ α 2 9 " ) ·>'.;.;ς Τζε ιουκ 2 9 7 ) ζήσας έ'τη κε' από σαγιτταρίον [τις ει(ς)πολ(ιν)? ?]... (sec. V I ) 2 9 8 ) ; Ο cruce mare între braţele căreia: âv]0«5s κϊτ(ε) Λ&πι... 2 9 9 ) ; a l ta : f Έν -

2 9 1 ) în ioc de έπ '.φανής-rang ! Cf. Arch.-epigr. Mitt. X I , n. 121 (Toci lescu) .

2 9 2 ) Cf. nota precedentă. 2 9 a ) Pub l . de Toc i l e scu in Arch.-epigr. Mitt. X I V , n. 63. '"If) Cf. alte l a t in i sme in inscr . greacă d in K a r a n a s i b , I a T o ­

c i l e scu , l. c, X I , p. 53, n. 142: ίφιτώριον = abitorium şi μαγιατράτης. A s u p r a lat in ismelor i n g r e c e a s c a t impuri lor romane , cf. c a r t e a lui L . H a h n , Bom u. Romanismus im griechisch-rômischen Osten,

Le ipz ig , 1006, p a s s i m . 2 9 S ) Inscripţia, e, precât a m putut urmări eu, până a c u m

inedită, şi so publică a i c i pentru tnlăia oară. 2 , 9 ) C red că atât acest nume , cât şi ce l următor sânt nume

tu ran ice şi că In or ice c a z Ά τ α λ α de a i c i nu a r e de -a face c u n u ­mele g r e c "Ατταλος, c a r e aoa re şi In Constanţa pe o i n s c r . fune­rară greacă a unui g ladiator c u aces t nume, publ. de Toc i l e s cu In Arch.-epigr. Mill. V I I I , p. 9, n. 23 (cf. acolo observaţiile lui Gomperz ) şi in Fouilles et recherches, p. 226.

2 9 7 ) S igur , nume tu r an i c ; cf. nota precedentă. 9 9 8 ) Inscripţie, precât ştiu, inedită, publicată a i c i de mine

pentru Intăia dală ; sfârşitul inscripţiei nu mi-e c l a r . 2 9 9 ) Publ . de T j c i l e s c u in Arch.-epigr. Mitt. X I , n. 108-

www.cimec.ro

Page 80: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

64 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Θά5ε κατάκιτε Μ άρον έ τον δύω, J U J V Ô V ι', ή(μερών) ώ', θογάτηρ

Ίωάννοο πραγματευτοΰ αγίου Ίω[άννο1ο 8 0°) ; supt un porumb (symbolul creştin) : Τόα,βον έμ,δν καθορών, φίλε μ,ή μ,ε παρέλ-

θης I Ά λ λ ' ολίγον μ,είνας. . . ποτιαημ.. . . 3 0 ' ) ; Η Μ Α Ν Ο Τ Η Λ ^ Μ :

crucea păstrată numai în jumătatea ei inferioară 3 0 2 ) ; o inscripţie latină târzie—c. sec. VI—cu o cruce mare in mijloc, iar deasupra cuvintele greceşti τοο άγίοο θε[οό] 3 0 3 ) ; o inscripţie latină — sec. V — V I 304) — pomenind un presbyter, cu famil ia lui 306),—şi o alta tot latină, cam din "aceeaşi vreme, or i , poate ceva mai veche : încep. sec. V, în limbă vulgară şi cu expresii pe jumătate păgâne: pro comoda (sic) fuit spir[it]um d[eo] redefrej... Fatum conplevit durus (sic) pro caritate coniugi et sorori. lp[si] vivite parentes et nestris (sic) pr[ov]id[ete filjis. Estote me-mores iterum [El]ysiis(!) co[i en]turi. Ave vale viator30e); un fragment de inscripţie latină : . . . q]uod si q[uis a-peruerit <(„sau u voluerit : Tocilescu) : sic Tocilescu şi, după el, editorii Corpului; cred, mai bine, aperire voluerit, iar mai departe nu dabit, ci inferat, ca in inscr. CIL. I I I 2654, etc., cf. mai sus, nota 38, o sumă de exemple>tfa£aï fiscjo dominico [item? civitati Tomitan]orum(denariorum) quinqfue milia]?01); insfârşit tot creştine mai sânt, fără îndoială, şi fragmentele de inscripţii greceşti publicate de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , n. 53 şi 55,—VIII ,

3 < H )) Pub l . de Toc i l e s cu în Arch.-epigr. M U L X I , n. 116, şi, lncăodată, cu îndreptări, X I X , p. 103, n. 57.

, < H ) Pub l . de T o c i l e s c u în Fouilles et recherches archéologiques

en Roumanie, Buca res t , 1900, p. 227. s o s ) I d . în Arch.-epigr. Mitt. V I I I , n. 5 8 ; cf., pentru n u m e ,

ma i sus, inscripţia d in aceiaşi publicaţie, X I X , p. 102, n. 56. 3 0 1 ) C I L . I I I , 7582. 3»«) Cf. O. Hi rschfe ld în A r c h . - epigr. M U L V I I I p. 16, n. 47 :

«die Inschr i f t we is t a u f das 5. oder 6. J a h r h u n d e r t hin». »·») C I L . I I I , 7583. 3»«) C I L . I I I , 7584. J 0 ' ) Toc i l e scu , F o u i l l e s et r e c h e r c h e s , p. 216,—de unde i n C I L .

I I I , 14458.

www.cimec.ro

Page 81: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Cal lat is . T r o p a e u m . Axiopolis . Noviodunum. Troesmis . 135

n.33 [şi Nachtrag, n. 2 ] 3 0 8 ) .—Din Callatis avem această in ­scripţie greacă: ένθάδεκαθάκιτε(!) Μ,αρκίακαΙ Ν ικομ,ηδία 8 0 β ) .— Din Tropaeum Traiani avem o inscripţie bilinguă, pro­babil din secolul al V l - l ea 8 1 0 ) : fCTAYPOC [Gavaţwu χαί] A Ν A CT A [ssaiç] I CRUX mORTţu ei] R€SURR€CT[io-nis]811).—Din Axiopolis, două inscripţii greceşti din vremea lui Iustinian, pe morminte djn două capele dezgropate acolo de Tocilescu8 1 2).—în muzeul din Bucureşti semai află o inscripţie greacă, a cărei origine e necunoscută (probabil e or i din Dobrogea or i din Bulgaria), şi care cuprinde un blestem în felul cunoscutelor defixiones an­tice, arătându^ne încăodată amestecarea credinţelor păgâne în doctrina oreştină şi păgânizarea acesteia : în locul lu i Sol, invocat în blestemele păgâne, e aici rugat Ινύριος δ πάντα εφόρων καΐ ot άγγελοι θεού 3 1 3).—însfârşit din

3° 8 ) D in apeşte 19 inscripţii creştine, l omi lane , şi celela lte .şease, dobrogene, ce m a i urmează imediat, mi - au fost comun ica te de direcţia Muzeulu i de Antichităţi d in Bucureşti, riouă, i n de ­c a l c u r i , pentru c a r e aduc şi a i c i mulţămirile mele celor in drept, întrucât insă şi celela lte 16 inscripţii citate de mine ma i sus , trebue să se afle tot In Muzeu l d in Bucureşti ( la corectură m i se m a i comu ­nică delà Muzeu încă o inscripţie creştină, greacă, d in Constanţa, după c ruc i l e săpate pe piatră şi forma li terilor, din sec . V I — V I I : deci a două zecea inscripţie lomitană şi a douăzeci şi şeasea do­brogeană), a r fl bine să se orânduiască a c u m , c u ajutorul l istei mele de ma i sus, toate inscripţiile noastre creştine ant ice , Împreună cu celelalte res tur i creştine d in aceiaşi v r eme ( fragmente a r ch i l e c to -n ico -scu lptura le , lămpi şi alte obiecte ant ice c u c a r a c t e r creştin, etc), îrtr 'o sală specială de «antichităţi creştine».

a <") Publ . de Toc i l e s cu in Arch.-epigr. MUL X I V , n. 92. 3 , ° ) Cf. şi Toc i l e s cu in Fouilles et recherches, p. 201. 3 » ) C I L . I I I , 142I4 1 8 . a , a ) Toc i l e scu , In Festschrift zu Otto Hirschfeld's 60. Geburts-

tage, p. 354 sqq.—Notez că n ic i aceste inscripţii n u m i s ' au c o m u ­n ica t delà Muzeu , aşă că m a i mult de ce spune T o c i l e s c u des­pre ele, nu pot nic i eu da a ic i .

3 l a ) Hirschfe ld , Epigraphische Nachlese zum CIL. III, în Sitzb.

ά. k. Akad. d. Wişs. z. Wien, phil.-hist. CL, L X X V I I , 1874, p. 403 sqq., unde Hi rschfe ld publică pent ru întâia oară inscripţia, c u u n preţios comentar . E l o aşează, c a dată, în sec. I I , ceeace a r argumentă

35332 www.cimec.ro 5

Page 82: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

66 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

Isaccca (vechiul Noviodunum) Muzeul naţional de Ant i ­chităţi, din Bucureşti, are o piatră cu nimic altceva pe ea afară de relieful foarte jos, aproape indistinguibil a doi peşti : dacă e aici un symbol creştin (in Noviodunum am constatat de fapt mar t y r i înainte de a. 325), or i nu, cu greu s'ar putea răspunde 3 1 4 ) .

La aceste mărturii epigraflce sânt de adăogat nu­meroasele resturi architecte nice şi sculpturale creştine, găsite în diferite localităţi ale Scythiei mici . Astfel la lstros câte-va phy l ak t e r i i 8 1 6 ) ; în Axiopolis"6), Tropaeum Tră­iam911) şi TroesmisslH) resturi de basilici, capele, crypte, şi o sumă de fragmente sculpturale în legătură cu aceste clă­d i r i 3 1 9 ) . La Tomi, Axiopolis şi Tropaeums'au gâsitmai multe lămpi creştine cu crucea or i monogramul sacru pe ele , 2 ° ) .

pentru o r i g inea d in B u l g a r i a a acestei inscripţii ( in Dobrogea Creştinismul neflind aşa de vechiu) . — Cf. şi Arch.-epigr. Mitt., I I , 1878, p. 61, a r t . lui K . D i l lhey , Orei Votivhimde aus Bronze. — V e z i m a i sus , p. 21, tăbliţa de p lumb cu o «defixio» creştină, găsită în T r a g u r i u m (Dalmaţia).

3 1«) Inedită. 3 1 5 ) A s u p r a lor mă voiu opri ma i mult în Bvdetinul Corni-

siunii monumentelor istorice, unde a u fost date, ce - i dreptul,? nişte reproducer i do d. C. Moisi l , d a r comen l a ru l , c u c a r e d - s a le înso­ţeşte, e, din p. d. v. ştiinţific, c a şi neexistent.

3 l e ) Cf. Toc i l e scu , Fouilles d'Axiopolis, în Festschrift zu Otto

Hirschfeld's 00. Geburtslage, B e r l i n , 1903, p. 354 sqq. 9 1 T ) Nepreţuitele res tur i ant ice de a i c i încă n u a u fost decât

fn mică parte dezgropate, i a r o publicaţie sistematică măcar pen ­t ru descoperir i le de până a c u m lipseşte c u totul. Cf. n u m a i notele Monsenioru lu i Neţzhammer d in Die christlichen Altertumer der Do­

brogea, Buka re s t , 1906,—Nach Adamclissi. Ein Sommerausftug in dns

Pompeji der Dobrogea ( E x t r a s d in Kathol. Kirchenzeitung), S a l z b u r g 1906,—si Aus Rumanien, Co in a. R h . 1909,—unde se găsesc şi p l a ­n u r i a le ruinelor creştine d in T ropaeum, Ax iopo l i s şi T roesmis .

3 1 S ) Neţzhammer, s c r i e r i citate în nota 317. 8 1 e ) în spec ia l sânt de pomenit capitolele de marmoră delà

b a s i l i c a «de marmoră» d in T r o p a e u m T r a i a n i ; o reproducere l a Neţzhammer, Aus Rumanien, p. 101.

3 S 0 ) L a Muzeu. Cf. Toc i l e s cu , Monumente epigr. şi sculpt., B u c u ­reşti, 1902,p.378 ; o r e p r o d u c e r e l a Neţzhammer, Aus Rumănien, p. 106.

www.cimec.ro

Page 83: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Episcopi i le S cy th i e i mic i şi Moesiei secunde. 67

Considerând acum că, propriu zis, săpăturile archeo-logice în Dobrogea numai s'au început, şi de-abia o parte minimă din antichităţile păgâne or i creştine ale Scythiei mici au fost date la iveală, şi totuşi, precum s'a văzut, resturile creştine de aici, cunoscute nouă, sânt chiar azi destul de numeroase, — rezultă că vorbele lui Sozome-nus despre Scythia minor din t impul său (prima jumătate a sec. V), asupra stării înfloritoare a acestei provincii creştine, şi în special a metropolei ei, Tomi, nu sânt o exagerare retorică, ci simplul adevăr: τούτο Sè τό δθνος πολλάς μεν έχει και πόλεις καΐ κώμας καΐ φρούρια, μητρόπολις

δε έστι Τόμις, πόλις μεγάλη και εύδαίμων παράλιος, ές εόωνόμων

εισπλέοντι τον Εοςεινον καλοόμενον Πόντον. εισέτι δέ και vôv έ'θος

παλαιόν ένθάδε κρατεί τοό παντός έ'θνοος ενα τάς έκκλησίας έπι-

σκοπεΐν 8 2 1 ).

Ce cultură eră predominantă în timpurile creştine în Scythia minor, s'a văzut din însăşi înşirarea inscrip­ţiilor găsite aici : în marea lor majoritate sânt greceşti, şi anume, nu cumva numai la mare, în Tomi, ci şi la Dunăre, în Axiopolis. Acest fapt trebue reţinut : căci ur­mările lui pentru istoria originelpr creştinismului daco­român sânt de natură a modiflcà simţitor părerile cu­rente în istoriografia noastră modernă, bisericească, asupra chestkinei.

Din izvoarele literare şi documentele bisericeşti se cunosc următoarele episcopate în Moesia inferioară, resp. Scythia minor 822) :

în Abrittus: pe drumul delà Marcianopolis la Tro-

8Î1) Hist, ec.cL, V I 21 ; cf. Ge lzer , Zur Zeitbestimmung der griech.

Nntitiae Episcopatuum în Jahrb. f. protest. Theol. X I I , 1886, p. 342. a " ) V e z i listele l a L e Quien , o. c , I col. 1217 sqq. şi 1211 sqq.—în ce

pliveşte listele delà Pa r they , Hieroclis Synecdemus et Notitiae

Graecae episcopatuum, rec . G . P a r t h e y , Be r l i n 1866,— şi De Boor, Not. Graecae episcopatuum : Nachtrăge zu den Not. Episc, în Zeitschr.

f. Kircliengeschichle X I I , 1891 şi X I V , 1894, — aces t ea s a u sânt s u -

www.cimec.ro

Page 84: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

68 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

paeum Tra iani : Marcianus, c. 431—458 3 2 3 ) ; Ursus: la al VII-lea conciliu oecumenic, din Nicaea, in a. 787 ; Le Quien observă cu dreptate: „Nomen Ursus hominem Latinae linguae significat". De curând învăţaţii bulgari au făcut săpături în Abrittus 3 2 4) : până acum nu s'au găsit însă decât vre-o câteva fragmente, sculpturale ori ar-chitectonice, din diferite epoce, şi apoi, foarte multe m o nete din vremea lui Iustinian.

Din Durostorum, unde există o comunitate creştină încă de pe vremea lui Diocletian: cu episcopul-martyr Dasius în fruntea ei" 2 6 ) , întâlnim pr in anii 380 şi u rm. pe episcopul arian Auxentius, discipolul şi recunoscătorul panegyrist al lu i Ulfila : fragmente din viaţa lui Ulfila, de Auxentius din Dorostorum, ne-a păstrat contemporanul

perflue faţă de cele la lte ştiri prec ise — consemnate de noi a i c i in text—sftu se rapoartă l a v remi le ma i târzii şi nu au pentru noi — din p. d. v. a l cu l tur i i r o m a n e — o însemnătate imediată. P e n t r u o compara re , fireşte interesantă, a rezultatelor noast re c u ace l e liste, le c itez lotuşi a i c i , — observând fn spec i a l despre e p a r c h i a Scy th i e i mic i , unde l ista publicată de Do Boor înregistrează nu ma i puţin de 15 episcopate (Zeitschr. f. Kircheng., X I I , 1891, p. 531), că datele acestei l iste (679, 41) sânt fanteziste şi nu n u m a i pentru timpul până l a Iust in (cât şlim că în toată S c y t h i a n u a ex istat decât tin episcopat : ce l d in T o m i : cf. no la 321, p r e c u m şi De Boor, în Zeitschr. /'. Kircheng. X I V , 1894, p. 573 sqq.), c i şi delà I u s ­tin înainte, întrucât după I u s l i n i a n (Notitialui De Boor e d in sec . V I I I ) S c y t h i a decade cu totul în ce priveşte cu l tu ra , fiind ocupală de ba rba r i i s l avo -bu lga r i . Deosebit de c a r a c t e r i s t i c e In această privinţă d. p. faptul, că «basilica de marmoră» d in T r o p a e u m T r a ­ian i , a rămas, precât a m putui consta ta până a c u m , pe vec ie ne­

isprăvită d in p r i c ina năvălirilor. m ) Mans i , V I I , 546 : Episto la episcoporum Moesiae secundae

ad L e o n e m Impera to rem : redactată, în o r i g ina l , numa i pe l a t i ­neşte (Mansi , p. 547).

a 2*) V e z i raportu l a s u p r a săpăturilor l a K a l i n k a . o. c, col. 349 sqq.

8 2 5 ) Cf. H a r n a c k , Mission2, I I , p. 201 şi p. 49 (ma r ty r i u l so lda ­tului v e t e r an Iul ius, a s u p r a căruia cf. şi Militia Christi, a aceluiaşi autor , p. 119 sqq).

www.cimec.ro

Page 85: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Abrittus. Durostorum. Ap i a r i a . P r i s t a . Novae . 69

lor, al amândurora, episcopul arian Maximinus, ale cărui însemnări pe marginele unui manuscript găsit în Paris, au fo3t descoperite, precum am amintit mai sus, de Wai tz 8 2 β ) .—Dar şi Ulfila însuşi e mai bine de trei decenii activ tot în aceste ţinuturi moeso-thrace, ca episcop al Goţilor săi creştini, persecutaţi şi alungaţi din ţara lor (în Nordul Dunării) de Athanarich; in stânga Dunării Ulfila a fost episcop numai şapte ani, până la a. 355, când persecuţia 1-a silit să treacă, împreună cu credincoşii săi în imperiul roman, unde Constantius îl pr imi cu deosebită dragoste, şi cum Ulfila eră arian — ere­zie ocrotită de Constantius — chiar şi eu onoruri speciale. Auxentius ne mai povesteşte că Ulfila n'a predicat numai în limba gotică, ci quadraginta annis in episcopatu gloriose florens, apostolica gratia Graecam et Latinam et Goticam linguam sine intermissione in una et sola eclesia Cristi pre-dicavil... qui et ipsù tribus Unguis plures tractatus et multas interpretationes volentibus ad utilitatem et ad aedificationem, sibiadaeternam memoriam et mercedem post se dereliquid. Pentru cine predică Ulflla în latineşte, nu e greu de ghicit Dar Auxentius are gri ja să ne spue apriat şi acest lucru, dàndu-sepesineca exemplu de missionarea populaţiei ro­manice a Moesiei inferioare de către Ulflla : quem con-digne laudare, zice Auxentius, non sufficio et penitus tăcere non audeo; cui plus omnium ego sum debitor, quantum et amplius in me laborabit, qui me a prima etate mea a paren-tibus mets discipulum suscepit et sacras lifteras docuit et ve-ritatem ?nanifestavit et per misericordiam Dei et gratiam Cristi et carnaliter et spiritaliter ut filium suum in fi.de educavil327).— Ca episcopi de Durostorum întimpinăm apoi deabia la coneiliul din Ephes, in 431, pe Iacobus,care îm­preună cu Dorotheus din Marcianopolis, ia parte, ca opo-

3 2 > ) T e x t u l l a Wa i t z , Leben und Lehre des Ulfila, p. 18 sqq. ; cf. p. 26 şi 3i sqq .—Noua ediţie, a lui F r . K.auf fmann, S t r a s s b u r g , 1899, n ' am avut -o l a îndemână.

·") E d . Wa i t z , p. 19 9q. Cf. comentar iu l editorului , p. 26 s qq .

www.cimec.ro

Page 86: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

70 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

zant, la conciliabulul ephesin 3 M ) , - i a r pe la 458 e episci ιρ Monophilus 8 2 e ) . în sec. V I — V I I e de pus Dulcissimus» constatat într'o inscripţie greacă din Odessus 3 3 0 ) , unde a fost îmmormântat 8 8 1). în evul mediu apar iarăşi epi­scopi de Durostorum, dar ei nu mai sânt reprezentanţi ai culturei romane aici, şi de aceea deocamdată nu ne in­teresează.

Mai în sus pe Dunăre se constată un episcopat la Apiaria 88a) : pe la 402 e aici episcop Lupicinus, iar pe la 458 Martialis 883) : ambii , după nume, de origine romană ; mai departe unul la Sexantaprista: Polycarpus, probabil în secolul al IV-lea m ) : singurul cunoscut aici, şi despre care Socrates, hist, eccl, V I I , 36, ne spune că a fost mutat la Nicopolis, în Thracia, probabil din lipsa de poporeni, re­traşi în interiorul provinciei din pricina năvălirilor. Şl mai în susul fluviului găsim un episcopat la Novae .-Petronius, la Ephes, 4 3 1 — Secundinus, c 449,—Petrus, c. 458 8 3 6) : toţi cu nume romane, — şi un al patrulea, nenumit, tocmai ι >e la 596 : de unde reese că vizita făcută de Goţi şi Rugi cu Theoderich şi Friedrich pr in anii 480 şi urm. la Novae 3 8 , ;)» nu a distrus chiar de tot Românismul de aici. Mai sus de Novae se află, pe Dunăre, Oescus (în Dacia ripensis)» unde am constatat deasemenea Romani creştini pe la a. 400 3 3 7 ) . — Rămâne dintre episcopatele moesice antice,

» " ) M a n s i , I V , co l . 1270; cf. Hefele I I 2 , p. 195. a " ) Mans i , V I I , 546 ; vez i , ma i sus , nota 323. 3 3°) Cf. m a i sus , p. 58. »" ) K a l i n k a , η. 361. 3 3 2 ) Cf. L e Quien, o. c, I, col . 1225 sq . 3 3 3 ) Mansi , V I I , 546; vezi ma i sus , nota 323. 3 3 ' ) Socrates , hist, eccl., V I I , 36, n u dă nici -o lămurire a s u p r a

lu i , în afarA de m u t a r e a delà S e x a n t a p r i s t a I a Nicopolis. | 3 3 5 ) Mans i , V I I , 546 ; vezi ma i sus , nota 323. •*·) V e z i vita Severini, c . 44 şi cf. R. P a l l m a n n , Geschichte

d e r Volkerwanderung, I I , W e i m a r , 1864, p. 422 sqq. şi în spec ia l p. 431 sqq., şi E . v. W i e t e r s h e i m , Geschichte der Volkerwanderung, ed. 2, de F . D a h n , II , p. 305 şi 326 sqq.

ί 8 ' ) V e z i m a i sus , p. 61.

www.cimec.ro

Page 87: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S c y t h i a minor : Tomi . 71

cunoscute, numai cel delà Cornea, pe care nu-1 putem identifica, şi al cărui episcop Marcus apare printre sub-scri itori i conciliului delà Nicaea (325) 3 8 8 ) .

în Scythia minor nu se cunosc decât episcopii din Tomi : biserica metropolitană a provinciei 8 3 9 ) . Ge-i dreptul, şirul lor e aproape complet: Evangelicus pe vremea lui Diocletian, Philius pe vremea lui Licinius — apoi un gol 8 4° ) ,— pe urmă Bretanio pe vremea lui Valens, Geron-tius la al doilea conciliu oecumenic 3 4 1) din Constantinopol in a. 381, Theotimus pe la 400 $ 4 2 ) , Timotheus la synodul din Ephes în a. 431 8 4 8 ) , Ioannes până la a. 448, Alexander

3 3 β ) Mane i , I I , coi . 6Θ6 şi 701 ; după alte mspte, numit M a -r i u s : L e Qu ien o. c, I, col . 1225, c a r e observă c u p r i v i r e l a acest episcop, că, după nume, şi e l , c a şi cei doi episcopi d in A p i a r i a , e u n «homo L a t i n i se rmonis potius q u a m Graeci». Cât despre oraş, L e Quien scoate d int r 'un i zvor medieva l ştirea că «Comea e a c e l oraş a l Moesiei, pe c a r e c h a g a n u l Ava r i l o r , pe v r e m e a lui M a u r i -ci us (582—602), intrând in această provincie , a încercat z a d a r n i c să-1 ocupe».

"»») Cl". Ge lzer , art. cit. i n Jahrbiicher f. protest. Theol. X I I , 1886, p. 342 : episcopul de T o m i eră autocefal : Sozomenue, V I , 21,—şi cp. observaţiile mele de ma i sus , nota 322, unde a m dat toată l i te ­r a t u r a chest iune i . — Cf. în spec ia l a s u p r a creştinismului Scy th i e i m i c i , R. Neţzhammer, Dos altchristliche Tomi. Eine Kirchengeschich-

tliche Studie, S a l z b u r g 1903,—In t raducere românească, Creştină­

tatea In vechea Tomi, B a i a m a r e 1904. 3 4°) Căci Theophi lue a l «Gothiei» (a. 325), pe c a r e L e Quien,

după Va l e s ius , 11 localizează in Tomi , a m văzut m a i sus , nota 27 şi p. 13 c u n. 35, că nu poate fi în n ic i -un c a z căutat l a Sudul Dunării.

3 " ) U n d e îl vedem subsc r i i nd împreună c u Ae the r i u s d in Cher sones şi Seba s l i anus d in A n c h i a l u s : Mans i , I I I , col. 568 sqq. şi Hefele I I 1 , p. 4 sqq.

» 4 2) Cf. Ba ron ius , Annales eedesiastici, ed. The ine r , V I , p. 355 sq. şi 373, sub a. 402, relaţiile lui Theot imus c u Huni i , poves­tite m a i a les după Sozomenue, V I I , 27. — W a i t z , Leben u. Lehre

des Ulfila, p. 56, bănueşte că Theot imus a r fi fost, c ι şi A u x e n t i u s d in Durostorum, un şcolar a l lui Ulfi la, ba poate c h i a r de n e a m Got, întrucât Sozomenue V I I , 26, II numeşte «Scyth».

3 ' a ) P r i n t r e orthodoxi, împreună c u A t h a n a s i u s d in Deve l tum şi Apol lonia (Mansi , I V , 1211 sq. ; cf. col. 1368), spre deosebire

www.cimec.ro

Page 88: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

72 I. Creştinismul in I l l y r i c u m .

la conciliul din Constantinopol in a. 44Θ, Theotimus H con­temporanul împăratului Leol057—74) 8 4 4 X PaterhUs pe vremea lui Iustin, Valentinianus c. 550 8 4 B ) .

în scurt, putem admite ca sigură existenţa elemen­tului roman Creştin la Dunăre pănă către anul e)00. Centrele principale ale Românismului din Moesia infe­rioară sânt oraşele dunărene: Oescus, Novae, Prista, Apiaria, DuiOstorum,iarmai înlăuntrul provinciei, Nico­polis, Abrittus şi altele mai puţin însémnate3 4 β): la toate, f i ­reşte, făcând restiricţia : întrucât s'au putut adăposti şi salvă în cursul năvălirilor. Cât priveşte celelalte centre moe-sice, ca Marcianopolis, Tomi, Istrus, Tropaeum, Axio­polis şi altele, în strânse legături cu cultura grecească, după cât putem conchide din puţinele ştiri ce avem asupra lor, se pare, că în ele Elenismul s'a întărit mereu, în aceeaşi măsură în ^care şi imperiul roman

de Dorotheus d in Marc ianopo l i s şi Iacobus d in DurOstorum, c a r i făceau parte d in opoziţie (Mans i , I V , co l . 1235 şi 1270; Hefele I I ' , 195).

*") Mans i , V I I , 545 : epistola Theot imi episcopi S c y t h i a e ad L e o n e m Impera to rem.

8 " ) B ine cunoscut p r i n corespondenţa s a cu papa V i g i l i u s : vez i documentele I a Mans i , I X , col . 351 sqq.—Că T r o p a e u m T r a i a n i a r fl fost, după căderea oraşului Tomi , reşedinţa episcopală 8 c y -thică, şi anume , l a a . 787 (synodul a l V I I - l e a oecumen ic ) a r fl do­cumenta t c a s c a u n e p i s c o p a l , c u m e înclinat a c rede Monsenioru l • e t z h a m m e r , Die christl. Altert. d. Dobrogea, p. 37 sq., mă (ndoesc : T r o p a e u m trebue să fl fost l a această dată—mai probabi l—pierdut pentru civilizaţie.

'*·) U n ârgument pentru Românismul Moesiei secunde (în limitele aces tea restrânse, adică în făşia Oescus -Novae -Duros lo -rum-Abr i t tus -Marc ianopo l i s -N icopo l i s ) , a r fl s c r i s o a r e a redactată n u m a i pe latineşte a episcopilor aceste i p rov inc i i (din Abr ittus , A p i a r i a , Dorostorum, Nicopolis, Novae şi Odèssus), adresată l a a . 458, împăratului Leo , c a răspuns synoda l l a o întrebare pusă de e l , c u pr iv i re l a uc iderea S. Protorius d in A l e x a n d r i a şi l a conc i l iu l d in Ca l c l i e t on , tuturor episcopilor d in I m p e r i u (Mans i , V I I , 646 — 47 ) : vezi ma i sus, l a flecare oraş în parte, şi cf. L e Quien, o. c , I, 1217.

www.cimec.ro

Page 89: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

încheiere l a capitolul I. 73

de Răsărit devenià «byzantin», şi Românismul lor a fost numai vegetativ, pasiv, iar nu roditor ca în vechile lagăre romane delà Dunăre.

* * *

Către anul 300 Creştinismul în forma latină ajun­sese dară biruitor până la Dunăre : pe toată întinderea e i : delà lagărele raetice, din Regina, şi până la cele scythice, din Noviodunum.

La anul 325, dincolo de Dunăre, undeva în Gothia^ egal unde, există chiar un episcopat «gotic». '

înspre anul 350 toate oraşele de frunte ale celor două Moesii erau reşedinţe episcopale : numai în Moesia superioară existau cel puţin zece episcopate cu limba de propagandă latină.— în Moesia inferioară Românis­mul creştin îşi împărţiă însă adepţii, cu Elenismul creş­t i n : Scythia mică eră aproape toată greacă.

Cam pe aceeaşi vreme se întâmplase şi dincolo de Dunăre un eveniment hotărîtor : Goţii primiseră Creşti­nismul—în special pr in Ulfila—în forma orientală : ariană şi greacă ; terminologia^reştină a limbei gotice se for­mase cu ajutorul limbei greceşti nu al celei latine: pentru toate t impurile viitoare lumea germanică şi apoi pr in ea—ori şi direct delà izvor—cea slavă, aveà a numi biserica nu cu numele ei pr imit iv creştin, greco-latin, ecclesia, or i cu cel specific latino-romanic, deşi de or i ­gine greacă, basilica, ci cu cel grec—îi putem zice by­zantin : caracteristic secolului al IV-lea—κυριακον 3 4 7 ) .

In foasta Dacie a lui Traian propovăduia însă pe la a. 390 episcopul latin al Remesianei, Sf. Nicetas.

Şi acum să luăm lucrurile după f irul lor, cerce­tând veac de veac răspândirea Creştinismului in Nor­dul Dunării de jos.

8 4 7 ) Resp . χυρ'.αν.ή. P e n t r u amănunlc, vezi mat jos, p. a H - a a acestor «Contribuţii».

www.cimec.ro

Page 90: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I I

Că în Dacia traiană trebue să fl fost creştini şi înainte de a. 270, e o necesitate logic-istorică : toate credinţele atunci existente în Imperiu se întâlnesc şi în Dacia— şi mai ales cele orientale, dintre care vre-o câteva apar chiar numai aici,—iar printre mulţii orientali romanizaţi veniţi în Dacia spre a o coloniza, un mare număr era din vechile provincii creştine, missionate de înşişi apos­tolii Domnului : Syria, Galatia, provincia Asia, etc.

Concluzia aceasta s'ar părea că e întărită şi de o afirmare a lui Tertull ian, care în pr im i i ani ai secolului al 111-lea declară, că până la. cele mai îndepărtate nea­mur i ale pământului, pr intre cari d. p. Sarmaţii şi Dacii şi Germanii şi Scythii, a ajuns numele lui-Christus şi credinţa în el 8 4 8 ) .— Lăsând acum la o parte societatea dubioasă, în care sânt menţionaţi «Dacii» : cu Sarmaţii, Germanii şi Scythii, mărturia lui Tertull ian e însă chiar de-adreptul anulaţii pr intr 'o alta, de câteva decenii mai pe urmă, a lui Origenes, care, înainte de 250, raportân-du-se în chip evident la mărturia lui Tertullian, afirmă că naţiunile pomenite de acesta nu au auzit încă cu­vântul evangheliei 3 4 9 ) . Iată faţă în faţă cele două măr­tur i i 860) :

3") Adv. ludaeos, 7. 349) In Matth. comment, ser . 39, ad Matth . 24, 9 sq. 3 M ) L a H a r n a c k . Mission1, I I , p. 9 şi 11, — unde, p. 21 sq., e

de văzut v a l o a r e a deosebită, faţă de toţi ceilalţi predecesori , a lui O r i genes c a istor ic a l «missiunei», şi dimpotrivă, p. 74, n. 3, l ipsa de p rec i z iune şi conşlienţiozitate a Iui Te r tu l l i an In afirmările sale .

www.cimec.ro

Page 91: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Ştirile l i terare despre Creştinismul daco român în. de a. 270. 7 5

Tertullian :

... et Galliarum diveraae na-tionee, et Brilannorum inac-cesea Românie loca, Ckristo vero eubdita, et Sarmatarum et Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarum multarum gentium et pro-mnciarum...

Origenes :

Quid autem dicamue de

Britannis aut Germanie, qui

eunt circa Oceanum, vel apud

barbaros, Daco» el Sarma­

la» et Scythav, quorum plu-

rimi nondum audierunt eva n-

gelii verbum, audiluri eunt

autem in ipsa saeculi con-

tiummatione-

Prin urmare izvoarele literare nu ne dau nimic sigur 8 6 1 ) asupra Creştinismului din stânga Dunării in-nainte de anul 250.— Dimpotrivă un izvor de o altă na­tură ne documentează în chip definitiv existenta Cre­ştinismului în Dacia traiană încă dinainte de anul 270.

Anume, printre inscripţiile din Napoca e una, care începe ca toate celelalte cu D(is) M(anibus)—ş\ poate de aceea nici n'a fost până acum luată în seamă — dar isprăveşte cu monogramul sacru : ceeace merita măcar atenţia unei respingeri ca neautentică 3 6 2 ) .

Inscripţia a fost săpată pe un sarcofag de piatră, care la descoperire—c. 1500—conţinea încă oase şi vase de lu t : unde se mai află acum acest sarcofag, editorii

î M ) Jung , c e - i dreptul , caută, în Wiener Studieη, X I V , 1892, p. 241 sqq., u.Zu 7'ertuUians auswărtigen Beziehungen», să dove­dească ve r ac i t a t ea lui Te r tu l l i an , a tunc i când afirmă că e r a u creş­tini şi în D a c i a : Te r tu l l i an a r fi avu t informaţie directă delà A f r i ­c an i i din Dac i a . Ε cur ios că J u n g , şi in acest ar t ico l şi în Fasten

der Provinz Dacien, p. 47, n u oferă a s u p r a Creştinismului în D a c i a decât ipoteze, deşi a r fl putut cită în spri j inul său şi a l lui T e r ­tu l l ian ce l puţin inscripţia, s i gu r creştină, d in Napoca , pe cu re o interpretez m a i jos.

M î ) E u ln su -m i m ' a m fâcul v inovat în s c r i e r e a m e a despre Organizaţia provinciei Dacia traiană, Bucureşti, 1906, p. 52, n. 2,

de această scăpare d in vedere ; c a u z a e, că a tunc i nu e r a m încă fami l iar izat c u problemele specia le a le archeologie i creştine.

www.cimec.ro

Page 92: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

76 I I . Creştinismul daoo-roman.

Corpului inscr. lat. nu ştiu; noi nu cunoaştem inscripţia decât din manuscriptele umanistului Mezerzius (c. a. 1516), care a fost completat—de pildă în ce ne priveşte : tocmai cu lămurirea că inscripţia eră pe un sarcofag—de con­tinuatorul său Lazius ( f 1565). îndoială asupra existenţei monogramului sacru la finele inscripţiei, nu poate f l , căci <:ele mai bune manuscripte cuprinzând descrierea colecţiei lui Mezerzius, anume Accursius şi A^indobonensis, ne dau inscripţia cu tot cu monogramul 8 6 3 ) :

D · M A V R E L I A · m a R i N A V I X · A N N · X V I I · A V R M A R I N I A N V S • F I L E I V S V I X A N N O • I Μ · 1111 A V R • Β Α Β V S

V E T • P A T E R · Ρ

D(is) M(anibus). Aurelia [Ma]r[i]navix(it) ann(is) XVII. Aur(elius) Marinianus fil(ius) eius vix(it) anno I, m(ensibus) IIII. Aur(elius) Babus vet(eranus) pater p(osuit). în monogram : s(it)t(ibi) t(erra) l(evis).

Prima întrebare, ce se pune la vederea acestei inscripţii e, cum se împacă formula Dis Manibus cu mo­nogramul creştin. Archeologia creştină ne răspunde însă cu câteva sute 354) de inscripţii analoage : citez numai una,

3 S 3 ) P e n t r u toate aces te informaţii, cf. M o m m s e n in C I L . I I I , p. 153 şi 154.

3 i l ) N u m a i până Ia a n u l 1881 strânsese F e r d i n a n d Becker» In monogra f ia s a Die heidnische Wriheformel D • M auf aÎtchristli-

chen Grabsleinen, G e r a , 1881, respectab i la suinâ de 100 ( s i gure - l -17

www.cimec.ro

Page 93: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Inscripţia creştină d in Napoca . 77

din toate punctele de vedere asemănătoare inscripţiei noastre, şi şl mai paradoxală încă, pr in unirea directă, şi de astădată în adevăr rară 8 6 6 ) , a celor două elemente contrare :

D(is) M(anibus) s(acrum) sigfno ÇJhristi. Fl/ajvia Vfell?Jeia ma trona tribuni, domina mancipio[r]u(m) vixit anfnojs XXllll. In [d]omo deiposita est. La dreapta, într'o cunună: χ 86β).

Aşă dar tot o femeie din cercurile mil itare, tot din părţile noastre 8 6 7) : din Larissa, in provincia Macedonia : centru creştin încă de pe vremea lui Antoninus Piue 8 6 8 ) ,— şi. tot cam din aceeaşi vreme — în orice caz nu mult mai târzie —ca inscripţia din Napoca: aceasta, cum vom vedeă, fiind cam de pr in anii 835. Ceeace dă o valoare deosebită inscripţiei din Larissa, e că mai căpătăm şi lămurirea, cum că inscripţia cu Dis Manibus sacrum, in domo dei posita est : aceasta arată că nici chiar Biserica nu mai dădeă vre-o atenţie vechii formule păgâne, deve-

n u m a i probabile) . Şj încă c h i a r . a tunc i colecţia lui nu eră c o m ­pletă, căci de pildă inscripţia noastră i -a rămas necunoscută. D c l a 1881 încoace s ' au m a i descoperit Insă o mulţime, şi c u m arçheo-logia creştină şi săpăturile spec ia le a le ei sânt de -ab ia l a început, e speranţă c a numărul inscripţiilor respect ive şă fle şi mai mult crescut.—Importantă şi hotărltoare pentru inscripţia noastră e în or ice c a z conc luz i a lui B e c k e r , că «majoritatea inscripţiilor pre­

văzute cu siglele D M aparţine veacului al III-lea(!) şi timpului

lui Constantinii (p. 07). a " ) Cf. vorbele editorului insçr. în C I L . I I I , I a n. 7315 : «iunclae

formulae dis manibus sacrum et signo Christi non magnopere of-lendunt, q u a m q u a m i u x t a positae v i x al ibi redeunt»( I). întâlnim, ce - i dreptul , nouă exemple l a B e c k e r , o. c , (η. 4. 5. 53. 7o. 77—80. 87) da r n u m a i în felul : D · M χ ori D X M, etc.

**·) Necunoscută lui B e c k e r ; în C I L . I I L 7315, unde e de c o m ­parat i n te rp re ta rea celor la lte părţi a le inscripţiei, c a r i pe noi n u ne interesează a c u m direct .

8 6 ' ) Şi ma i aproape de noi sânt inscripţiile creştine c u D - M, găsite în Sa lonae , In C I L . I I I , 9414 şi 9593.

3 5 S ) Cf. H a r n a c k , Mission \ I I , p. 76 şi 199.

www.cimec.ro

Page 94: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

II. Creştinismul daco - roman .

nile cu t impul o simplă indicaţie a monumentelor fune­rare ca a tare 8 6 9 ) .

în ce priveşte acum celelalte două formule sépul­crale ale inscripţiei din Napoca : p(osuit) şi sfit) t(ibi) t(erra) l(evis), ambele sânt bine cunoscute ca specific creş­tine a e o).—Despre forma monogramului sacru, -f, în com­paraţie cu cealaltă, mai răspândită, χ, e de spus numai atât : ambele (cu diferitele lor variaţii) se întimpină pe inscripţii încă dinainte de Constantin, iar delà el înainte şi pe monete, foarte des. Care din cele două semne e mai vechiu, e greu de hotărît. V. Schultze 8 9 1 ) crede că forma aflătoare şi pe inscripţia din Napoca, adică crux monogrammatica, -f-, e mai veche decât cealaltă, şi că Lactantius în de mort. pers. 44, descriind semnul mil i tar

n t ) Cf. C . M. K a u f m a n n , o. c„ p. 198 : «Doch ist diese B e z e i c h -n u n g D · M (dis manibus), D · M · S (dis manibus sacrum) θ · Κ (Η?οϊς χαταχ^ονίοις) a n der Spi lze der Ep i t aph ien bald n u r ge-danken lose Fo l ge a l l e r Ubung , bald e infache K e n n z e i c h u n g des Ste ines a l s G r a b m a l , w e n n m a n nicht a n z u n e h m e n hat , dass C h r i s ­ten s chon behauene und mit dem V e r m e r k D • M ve r sehene E p i ­taphien beim Lap i c i den kauften. Selbst i n F a l l e n , w o neben der F o r m e l e in M o n o g r a m m C h r i s l i e r sche int , ist n i ch t e t w a e in c h r i s l -l i ches Deo maximo oder dgl . he rauszu l e sen . I m ûbrigen ist die F o r ­mol in der âltesten Zeit sow ie vom E n d e des v ie r ten J a h r h u n d e r t s ab sellener». L a ce le spuse de K a u f m a n n adaog delà mine o nouă dovadă, de totala lipsă de Înţeles concret a formulei D · M. P e o inscripţie greacă găsită n u de mult tn S e n i a (Dalmaţia nordică), unde a m constatat m a i sus (p. 27) şi prezenţa altor or ienta l i , în­tâlnim pe un cetăţean d in B i t h y n i a , care-şi pune, pe greceşte ( 1 ),

următoarea inscripţie : Δ · Μ | Μ · ΚΑAYAIOC | M A P K 6 I A N 0 C | M • K A A Y D C I O Y (sic 1)· Ç T P A | T 0 N 6 I K 0 Y | Y I O C · N e i K O M H D e Y C | Z H C A C A e T H Ι ς - β Ν Θ Α Λ Θ (sic ) K 6 I M A I : respect ivu l pare n i c i sâ nu ma i fl ştiut ce înseamnă Δ - M şi că pe greceşte e θ • Κ (vez i m a i sus ) : C I L . I I I , 15094. Cf. şi l a B e c k e r , o. c, n. 14, o inscripţie greacă (creştină!) c u D • M.

a M ) Cf. m a i sus p. 20 sq. şi C I L . I I I , 8752, şi add. p. 2261 : Ortaviae Evagriae... Ulpius Asclepius con[frater in] p(osuit) ; vez i G . -B . de Boss i , Inscr. Christ. Urb. Romae, passim.

3") Arrhfiologie der altchristlichen Kunst, p. 266.

www.cimec.ro

Page 95: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

In te rp re ta rea inscripţiei d in Napoca . 79

creştin dat în a. 312 de Constantin, armatei sale, se gân­deşte la această formă. Totuşi alţii explică monogramul lui Lactantius ca având o altă formă: r$ 3 8 î ) .—Sigur e, în ce ne priveşte, că monogramul inscripţiei din Napoca nu e, nici ca formă, nici ca vechime 8 0 8 ) , în contrazicere cu celelalte monumente epigrafice creştine 8 β 4).

Trecând acum la însuşi cuprinsul inscripţiei, obser­văm, că numele persoanelor pomenite în ea nu sânt obicinuite. Cei doi adormiţi întru Domnul : Aurelia Marina 1

şi fiul ei Aurelius Marinianus, poartă cognumele Marinus, despre care ştim, că e oriental 3 6 6 ) ; şi anume, după pă­rerea învăţaţilor Hettner, Braun şi Cumont, în special eommagenic (din Syria Commagene) , β β) : pr intre orien­tal i i din Ampelum, întâlnim ca sacerdotes lovis optimi maximi Dolicheni 367) [resp. /. o. m. Commagenorum ae-

*") Fără ce rc . Ci', d. p. Dalton, Guide, p. 19. Această formă ne e atestată do inscripţia greacă, v eche creştină, din Constanţa, fixată de noi m a i sus , p. 621a t r ece r ea d in secolul al I I I - Iea i n a l I V - l e a .

8 e a ) Cf. ma i sus , nota 354, conc luz i a lui B e c k e r a s u p r a ve -ch ime i inscripţiilor creştine cu Dis Manibus.

, M ) Cf. a s u p r a monogramulu i s a c r u pe inscripţii şi monete, şi K a u f m a n n , o. c, p. 296 sqq. şi 597 sqq.

m ) Amin te sc pr intre alte exemple (v. ma i jos), că tatăl Îm­păratului Ph i l ippus A r a b s , şeic-ul a r a b din Haurăn, se numiă M a ­r i n u s şi supt acest nume a şi fost c onsac r a t de senat c a d ivus (cf. Κ. J . N e u m a n n , der rom. Stoat und die allg. Kirche I, p. 246).

8 β β ) F . Cumont , Les dieux éternels des inscriptions latines in Revue archéologique 1888, vol. 11, p. 190, citează inscripţiile d in A m ­pelum, in Dac i a , a s u p r a cărora r e v i n şi eu ma i jos, şi apoi, i n n. 4, adaogă : «ce cognomen (Ma r inus ) se retrouve neuf fois s u r les insc r . de Jupiter Dolichenus Hettner , p. 9, 10 [e vo rba de dissertaţia lui F e l i x Hettner , De love Dolicheno, Bonn , 1877, in locul căreia a c u m e de folosit o altă dissertaţie m a i nouă a s u p r a aceluiaşi subiect de A. H . K a n , De lovis Dolicheni cultu, G ron ingae , 1901]. Cest un

nom commagénien, d'après l'ingénieuse correct ion de B r a u n (Jahrb.

des V. f. Altf. Rh. X X X I I , p. 98), qui c h a n g e Nonagen. en Comagen.

d a n s C I L . X , 3456». Conc luz i a lui Cumont e poate p r ea categorică : or ienta l i smul numelu i e insă In or ice c a z as igurat .

••>") C I L . I I I , 7835.

www.cimec.ro

Page 96: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

80 II. Creştinismul daco - roman.

terni]3(itl) pe următorii syrieni : Marinus Mariani Basfus?], Aurelius Marinus, Addebar Semei şi Oceanus Socra-tis 3 t i e).—Numele tatălui Aureliei Marina, Aurelius Ba­b u s 8 7 0 ) ^ unic în tot volumul al 111-lea al Corpului inscr. lat. ( I l lyr icul şi Orientul), afară numai dacă în inscripţia de mai sus, din Ampelum, nu avem a emendă pe Mari ­nus Mariani Bas[usî] în — Ba[bus], căpătând astfel şi pentru Aurelius Babus determinarea precisă a patr ie i : Syria Commagene.

Dar nu avem nevoe de această determinare : e de

a persoanelor inscripţiei napocense. Totuşi inscripţiile ne dau şi alte lămuriri. Tocmai în Napoca se constată existenţa a două mar i corporaţii religioase de orientali : din «Asia» şi din Galatia. Cei din Galatia apar pe vremea lui Antoninus Pius, ca adoratori ai zeului lor suprem din oraşul Tavja : iovi optimo maximo Taviano pro salute Imperatoris Antonini et Mărci Aureli Caesaris, Galatae consistentes mtmieipio posieruntl72) ; iar delà aAsiani» ne-a rămas lista membri lor colegiului lor, alcătuită la anul 235, şi săpată în piatră de unul din membri i lui , Zoi-lianus 3 7 3 ) : pr intre ei se disting un întreg şir de Suri, Syrieni 8 7 4 ) . însfârşit, din Caria, găsim pe un Aurelius

3 β ί ) C I L . I I I , 7834. ·»·) L. c. în n. 367 şi 368. 3'°) Babus, c u această ortografie şi terminaţie, —căci cu doi b

şi cu suf. ius, el se întâlneşte pe m a i multe inscripţii, şj β de o r i ­g ine italică. Cognumele nost ru pare însă a s t a în legătură en Ba­

by las, şi alte cognume or ientale .—Cf. Thés. ling. Lai., s. v. m ) L a această conc luz ie de ordin ma i genera l , ne îndeamnă

şi alte ştiri, c a de pildă a c e o a din Euseb ius , hist, eccl., V I I , 15, a s u ­p r a ofiţerului Marinus d in C a e s a r e a Cappadocie i , c a r e a suferit m a r t y r i u l pe v r e m e a lui G a l i i e n u s : cf. H a r n a c k , Mission-, I I , p. 46-

» 7 a) C I L . I I I , 860. 3 " ) C I L . I I L 870 : S E V E R O EŢ Q V I N T I A N O C O S j N O M I N A

A S I A N O R V M | G E R M A N V S — SPlBARchAES\... — E P I P O D I A J/ ,1 -TER...: unul spirarcha, cealaltă matera, colegiului 1

3 , < ) Rând 17 sqq.

ajuns, că putem hotărî general orientală3 7 1 )

www.cimec.ro

Page 97: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Or i g inea pr imi lor creştini a i Dac ie i t ra iane . S I

Alexander ca adorator al zeului suprem al patriei sale Eriza, oraş la Nord de Gibyra, lupiter optimus maximus E-rusenus876).— Faţă de această mulţimede colonişti «asiani», e oarecum firesc ca şi Aurelius Babus al nostru, cu fiica şi nepotul său, să fie sau «asiani», sau, mai precis, syrieni.

Dacă insă admitem ca stabilită această origine orientală, atunci creştinismul familiei veteranului nostru e foarte uşor de explicat: ştim doară că încă din se­colul I , înainte de Traian, întreaga Syrie şi Asie erau cucerite pentru creştinism, şi, în special, tocmai ţinu­turile pomenite mai sufe în inscripţiile din Napoca: Syria, cu Antiochia,— Galatia,— Cappadocia,— Cilicia, cu Tarsus,—Pisidia, Pamphilia, Caria, etc., şi mai presus de toate oraşele de pe coasta Syriei şi Asiei m ic i 8 7 Θ ) . Că din aceste ţinuturi avem a căută în Dacia nu numai colonişti: meseriaşi şi negustori, ci şi soldaţi, resp. ve­terani, cum e Babus al nostru, ne dovedeşte următoa­rea inscripţie din Micia, însemnata garnizoană din Apu­sul Daciei: Dis Manibus memoriae C. Licini Coll(ina tri­bu) Caesarea Pontici, veterani alae I Augustae l[ture]o-[r(ttm) : numele àlei e sigur], vixit annos L, [militavit an-nos...] Licin[iu]s Eup[rjepes [libertusj p(atrono)f(ecitf'7). Caesarea Palestinei 9 7 e ), de unde se trăgeă veteranul

m ) C I L . 111,859. a " ) N u pot i n t r a a i c i in alte [amănunte şi de a c e e a tr imet

numai , l a ce le două cărţi c l a s i ce c u pr iv i re l a miss iunea creştină in v r e m e a apostolică: C. Weizsâcker, Das apostolische Zeitalter der

christlichen Kirche, I I I . Aufl. T u b i n g e n u. L e i p z i g 1902,—ş i W . M. R a m s a y , The Church in the ftoDlSn empire before A. D. 410. 7. ed. London 1903, — l a c a r i sânt încă de adâogat sc r i e r i l e aceluiaşi autor St. Paul the Traveller and the Roman Citizen, şi A historical

Commentary on St. Paul's Epistle to the Galatians, L o n d r a , — şi opera lu i E r n e s t R e n a n , Histoire des origines du Christianisme, 1

vol., — i a r pe s cu r t H a r n a c k , Mission u. Ausbreitung, ed. 2. >") C I L . I I I , 1382. "<>) Cf. M o m m s e n l a C I L . I I I , 1382.— După toate probalităţiie

nu poate fl vo rba de o altă C a e s a r e a (ν. pentru tr ibus Co l l i na

35332 www.cimec.ro

6

Page 98: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

II. Creştinismul daco - roman .

C Licinius Ponticus, e cunoscută ca centru creştin încă din vreinile apostolice, — şi fără să îndrăznesc a face vre-o ipoteză, accentuez totuşi faptul, că inscripţia lui Ponticus cuprinde o formulă vrednică de luare a¬minte: Dis Manibus memoriae, din care cuvântul me­moria în formula bonae memoriae e aproape o caracte­ristică a inscripţiilor creştine 8 7 9 ) ,—iar fecit, delà sfârşitul inscripţiei, intră deasemenea şi în formularul creştin 3 8°).

La faptul că Babus e un veteran, nu cred de p r i ­sos a adăugă observaţia făcută de istoricii bisericeşti881 ), că în special în I l l y r icum (la care Dacia aparţineă şi cultural şi administrativ), martyr i i le soldaţilor sânt deosebit de numeroase 3 8 2 ) .

Mai rămâne întrebarea: cum se explică îndrăz­neala lui Babus de a pune pe sarcofagul alor săi mo­nogramul sacru şi de a se arătă astfel şi pe sine în­suşi ca creştin? Omeneşte, lucrul e de înţeles chiar în împrejurările obicinuite, de persecuţie a creştinilor: Babus pierduse tot ce mai aveă pe lume, şi-i eră indi­ferent, dacă şi pe el îl vor ucide pentru credinţa sa. Dar existenţa monogramului pe sarcofag îşi poate găsi şi o explicare pur istorică.—Anume, am văzut mai sus, că actul de constituire (ori reconstituire) a colegiului

C I L . I I I , 1382 şi 6580 I, 3. 12 şi cf. W . Kub i t s chek , Imperium Ro-

manum tributim descriptum, p. 258, cu observaţia, că, propr iu zis, C a e s a r e a ţinea de tr ibus Qu i r ina ) .

3 1 ' ) Cf. K a u f m a n n , o. c, p. 199 şi inscripţiile de pe pag. 40 sq. a le acestu i studiu.

3 8°) Idem, ibidem

» S 1) Cf. H a r n a c k , Mission \ 11,201. 3 S 1 ) Cf. in g ene r a l a s u p r a răspândirii Creştinismului pr intre

soldaţi, H a r n a c k , o. c., I I , p. 41 sqq. şi, ma i a les , monogra f ia a c e ­luiaşi autor Militia Christi, T u b i n g e n 1905, unde, p. 119 sqq., sânt de compa ra t actele m a r t y r i u l u i veteranului lulius din Durostorum!

Cf. insă şi inscripţia din Sa lonae a Octav ie i E v a g r i a , pusă de u n confrater in χ (Christo) (C IL . I I I , 8752 şi add. p. 2261), p r ecum şi inscripţia d in L a r i s s a , m a i sus pomenită: C I L . I I I , 7315.

www.cimec.ro

Page 99: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul favorizat de Împăraţii or iental i . 83

Asianilor din Napoca e datat din a. 235. Aceasta ne în­deamnă să atr ibuim cam tot aceleiaşi vremi şi inscrip­ţia «asianului» Aurelius Babus : în [orice caz, chiar fără de inscripţia din a. 235, mărturia creştină din Napoca, din pricina monogramului sacru—atât ca formă, cât şi în sine însuşi: el apare pe inscripţii de-abia în acest t imp—nu poate fl pusă mai ;de vreme de secolul al III-lea. Dar, în pr ima jumătate a acestui veac (cât şi Dacia e încă romană), tronul Romqi e ocupat de doi împăraţi orientali (un syrian şi un arab) : Severus Ale­xander şi Philippus Arabs, cari au fost aşă de binevoi-tori!creştinilor, încât tradiţia recunoscătoare a acestora a încercat chiar să facă din ei adepţi ai nouei credinţe 8 M). îndrăzneala, pe care pretutindeni în Imperiu şi-o iau creştinii în apărarea drepturilor lor fată de păgâni 8 8 t ) , l'a făcut şi pe Aurelius Babus din Napoca să mărtu­risească în public credinţa creştină a sa şi alor săi.

Inscripţia noastră, după cele expuse mai sus, ne documentează în chip categoric existenţa Creştinismului in Dacia traiană în pr ima jumătate a secolului al III-lea. Că veteranul nostru nu eră singurul creştin în Dacia în acea vreme, e delà sine înţeles. Că Creştinismul delà această dată înainte n'a mai încetat nici-un moment

Ide a există în stânga Dunării, cred că nu e nevoe ]să mai fle demonstrat. Faptul că autoritatea publică ro-

8 β 9 ) Cf. i n această privinţă, η spec ia l Κ. J . N e u m a n n , o. c,

p. 207 sqq. şi 231 sqq., unde se găsesc strânse toate izvoare le , pă ­gâne şi creştine, pr iv i toare l a chest iune. Altfel, or ice istorie a i m ­per iu lu i r o m a n .

"*) C l a s i c e locul din Hisl. Aug., v. Alex. Sev. 49, β : cum

Christiani quendam locum, qui publiais fuerat, occupassent, contra

popinarii dicerent, sibi eum deberi, rescripsit, melius esse, ut quem-

admodumcumque illic deus colatur, quam popinariis dedatur, — de unde se vede că creştinii Începuseră pe v r e m e a Iui S e v e r u s A l e x a n d e r să-şi clădească lăcaşuri de cult specia le , ne m a i m u l -ţămindu-se c u simplele Încăperi ale case lor pa r t i cu l a re . — Cf. J . P. K i r s c h , Die christlichen Cultusgebaude im Altertum, p. 4 sqq.

www.cimec.ro

Page 100: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

84 II. Creştinismul daco - r oman .

mană încetează curând după Filip Arabul de.a mai aveà vre-o înrâurire asupra Daciei traiane, a fost fără în­doială deosebit de binevenit creştinilor de aici.

Dacă acum creştinismul daco-roman e, precum văzurăm, constatat pe monumente publice cu mult in -nainte de a apare măcar pr in martyrologi i în alte pro­vincii ale I l lyr icului , cauza cred că trebue căutată numai in aducerea lui directă din Răsărit — coloniştii lui Tra-ian au venit in mare parte din Orientul creştin— şi, ca urmare, în vechimea comunităţii creştine din Dacia, care va fl dat membrilor ei o oarecare în­credere în puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia unei lupte publice cu păgânismul predomnitor în provincie. Ce-i dreptul, păgânismul acesta devenise el însuşi aşa de «monotheist», în urma syncretismului consequent al diferitelor culte, solare (ca metafizică) şi salvatoare (ca théologie), încât păgânismul daco-roman va fl fost—ca şi aiurea—mai mult un fel de γνώσις, decât o adevărată idololatrie: câteva probe vom da mai jos : acum consta­tăm numai faptele 3 8 6 ) .

Ε bine însă să accentuăm chiar acum un fapt ho-tăritor: creştinismul latin al strămoşilor noştri e, in

: m ) L i t e r a t u r a modernă a s u p r a s ync r e t i smu lu i şi gnost ic is ­mulu i ant i c , fie păgân, fie creştin, fie păgâno-creştin, e enormă c h i a r a c u m : ea totuşi creşte mereu , i n spec ia in G e r m a n i a , d in p r i c i n a direcţiei noi, genet ice -comparat ive , date istoriei re l i g iu -ni lor de Usene r , Dieter ich , eng lezu l F r a z e r şi alţii, direcţie c a r e s ' a dovedit e x t r a o r d i n a r de rodnică in rezultate noi a s u p r a evo­luţiei ideilor rel igioaee a le umanităţii, şi c a r e deci a t r age tot ma i mulţi învăţaţi In sfera ei de acţiune. C r ed de prisos a ma i d a a ic i o listă de cărţi a s u p r a s ync re t i smu lu i şi gnosei şi trimet n u m a i l a c a r t e a des citată a lui t^rmckj^^ui^Mnd^UfbreUttng des

Christentumi, unde, In spec i a l cultul syncret ie t i c a [ lui Asc lep ios c a «mântuitor»: pe v r e m e a lui Or igenes , o primejdie capitală pentru doctr ina s a l va toa re creştină, — e m i n u n a t expus ; biblio­g ra f i a diferitelor chest iun i se poate găsi, in parte, apoi, tot aco lo , şi, l a mine , ma i sus, p, 27, n. 87.

www.cimec.ro

Page 101: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Te rmino l og i a noastră creştină de or ig ine latină. 85

terminologia sa romană, mai nou decât secolul al tre i ­lea : lucrul acesta, dacă va îl dovedit mai jos, va arătă < ă creştinismul nostru nu e—ca religie naţională—atâta originar daco-roman, cât mai ales de origine missio-nară, răspândit cu repeziciune, în scurtă vreme, la o anume epocă dată. Un sâmbure vechiu-creştin a exis­ta t : l'am văzut mai sus; el a fost însă numai credinţa unei minorităţi a Daco-Romanilor şi n'a avut în el în­suşi puterea de a cuceri întregul popor, fără alt ajutor strein.

Singurul izvor mai sigur, pe care putem clădi is­toria creştinismului daco-roman după anul 250, e limba noastră : terminologia creştină s s e). Toate'celelalte izvoare, de ordin propriu istoric, sânt neprecise şi cu o valoare îndoelnică: ele nu capătă însemnătate decât în lumina concluziunilor trase din studiul istoric-comparativ al terminologiei noastre latine-creştine, resp. în general religioase. Vom începe dar cu acest izvor de infor­maţie 3 8 7).

a e ' ) A s u p r a terminologiei noastre creştine de or ig ine latină există un Întreg şir de studii filologice specia le : W . T o m a s c h e k , în Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, în Sitzb. d. k. Acad. d. W. z. Wien,

phil.-hist. Cl. X C I X , 1881. p. 486 sqq. ; G . Chiţu, Cuvintele creştine

in limba română în Columna lui Traian, X , 1882, p. 452sqq.,607 sqq., X I , 1883, p. 82 sqq ; L . Şăineanu, încercare asupra semasiologiei române,

Bucureşti, 1887, p. 25 sqq. ; C. D icu l e scu , Vechimea Creştinismului

la Români. Argumentul filologic, Bucureşti 1910 ; c e a ma i completă c u ­legere de termeni , c u etymologii le lor, e c e a a lui D i c u l e s c u . — D i n toate aceste studii însă. istoricul nu poate scoate decât s i m p l a eti­

mologie a cuv inte lor noastre creştine: încercările de explicări ge -net ice -cu l tura le a le unor cuv inte c a păgân, biserică, mormânt, etc., or i ma i a les generalizările istorice a s u p r a or ig ini lor Creştinismului nostru , sânt deopotrivă de neexac te Ia fllologul-istoric T o m a s c h e k , în 1881, c a şi l a fllologul-theolog D icu lescu , In 1910.

' " ) în s c r i e r e a s a , Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, l. c, p. 486 sqq., T o m a s c h e k examinând elementele l a t ine a le termino­logiei noastre creştine, conch ide că tocmai ele dovedesc impos ib i -

www.cimec.ro

Page 102: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

86 I I . Creştinismul daco - r oman .

Cuvântul specific creştin, folosit de toate popoarele romanice, ecclesia, lipseşte in limba noastră. Acest cuvânt însă e^tocmai cel mai vechiu termen creştin, atât pentru «comunitatea» credincioşilor, cât şi pentru «lăcaşul de cult» al l o r » 8 8 e ) : pretutindeni în Imperiu cuvântul ecclesia, în forma aceasta internaţională, greco-latină, apare şi pe inscripţii ca termenul clasic al limbei po-

l i l a l ea «continuităţii» noastre fn stânga Dunării. Astfel exclamă el , l a p. 488, cu cunoscuta - i v ivac i tate : «die Ver fechte r der Cont i -nuităt der r o m a n i s c h e n W o h n s i l z e im t r a i an i s chen Dac i en môgen u n s sagen , w i e s i c h dieses W o r t (basilica = biserică) i m K a r p a -tengebiet hătle i m obigen S inne ( c a termen l i te ra r adică !) e n t w i c -k e l n und erha l ten kônnen — wenn sie einen Hexentanz der aben-

teuerlichsten Combinationen auffuhren wollenn, — i a r Ja p. 489, după p u r a înşirare a e lymologi i lor câtorva termeni creşţini lat ini din l imba noastră: «schon die wen i gen ange luh r t en W o r t e — unbe-

queme Rătsel fur die Anhănger der Continuittit — beweisen , da s s die R o m a n e n der Hâmushalbinsel (denn das traianische Dacien lassen icir

endlich einmal ganz aus dem Spiele!) i h r Ch r i s t en tum—etc . (urmează a n u m e . . . descoper i rea : «dass . . . i h r Chr i s t en tum (al nostru) n i ch t e r s l a u s d e m Munde der s l owen i schen und byzan t in i s chen Mônche zu hôren bekamen»,—pentru c a r e «ridiculus mus» nu eră de fel ne -voe de o aşă . . . «pregătire» a muntelui de erudiţie numit T o m a ­schek ) . — Cetitorul «contribuţiilor» mele de faţă v a vedeâ, că i n ­scripţiile şi de da ta a s t a l - au desminţit pe fTomaschek c u toată energ i a , i a r că «partizanii continuităţii» n ' au nevoe de n i c i - un «Hexentanz der abenteuer l i chsten Combinationen», spre a dovedi u n l u c r u , c a r e şi aşă e l og i c -necesa r şi se poate c h i a r dispensă de demonst ra re p r in documente. — Notez că şi Xenopol , Istoria

Românilor, I, p. 428 şi nota 1, a luat poziţie faţă de desf iderea de m a i sus a lui T o m a s c h e k , ce- i dreptul, fără de a explică m a i prec is o r ig inea şi rostul cuvântului cu p r i c ina , «bazilica — biserică», in l imba noastră.—Şi ma i notez, fireşte, n u c u plăcere, că din ce ­t i rea art icolu lui iu i T o m a s c h e k a s u p r a terminologiei noastre creş­tine latine, nu m ' am a les decât cu simplele be rgerac - i ade de m a i sus.

, 8 8 ) Cf. pentţu toate chest iuni le ce vor urmă, c u pr iv i re l a ecclesia = basilica, a r t ico lu l lui P. K r e t s c h m e r , Kirche, Dom, Munster

fn Zeitschrift fur vergleichende Sprachforschung, X X X I X ( X I X ) , 1906, p. 539 sqq.

www.cimec.ro

Page 103: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Ecclesia şi basilica. 87

pulare ; termenii mai noi 3 8 9 ) , dominicum şi basilica, pe greceşte xuptaxov şi βασιλική, au rămas numai ca expresii ale limbei literare bisericeşti. încercarea părinţilor Bi ­sericei de a încetăţeni aceste cuvinte, p r in predicele şi scrierile lor, au rămas fără izbândă, pretutindeni unde Creştinismul se «popularizase» înainte de veacul al pa­trulea, când se ivesc noii termeni : pr in urmare la toate popoarele romanice şi în tot Răsăritul grec, unde εκκλη­σία, până azi, în greaca modernă, e termenul obicinuit pentru conceptul ce ne preocupă.

I l lyr icul latin, unde se pun originile poporului ro­mân, n'a făcut excepţie delà regula de mai sus: «ec­clesia» e singurul termen, pe care-1 întâlnim a i y în inscripţii, şi el reprezintă ca atare, precum am văzut mai sus, terminologia vulgară latină, creştină, a I l l y r i -cului. Prezenţa acestui termen nu se constată cumva numai în Dalmaţia, ci şi în imediata apropiere a Daciei traiane: in S i r m i u m 8 e o ) şi în Remesiana 8 9 1 ) : şi anume, până târziu, în secolul al V-lea.

Cum stă acum lucrul cu ceilalţi termeni azi obi­cinuiţi în celelalte l imbi europene? Popoarele germa­nice şi slavice au denumiri rezultate din cuvântul κοριακόν (resp. κυριακή [οΙκία]) Se ştie însă, că Goţii au fost creştinaţi de apostoli de limbă greacă 8 9 8 ) , tocmai

3 8 9 ) K r e t s c h m e r , l. c. 3 9 e ) C I L . I I I , 14340,3 : ecclesjie Sirm[iensis epjiscfopus : sec . I V . 8 β 1 ) C I L . I I I , 8259: ecclesia [Pejtrus et...: sec. V . 3 ' J ) K r e t s c h m e r , l. c, vorbeşte numa i de κοριαχόν — domi­

nicum; e evident Insă, că Tonna c a r e stă d. p. l a b a z a termenulu i g e r m a n f n u e «υριακόν , c i χοριαχή, subînţeles οΙκία.

>·>) Importante ?n. această privinţă sânt in spec ia l sc r i so r i l e Sf. V a s i l e c e l M a r e ( C L X 1 V şi C L X V din a . 374) şi a le Sf. l o an Chrysos tomu l ( X I V , C C V I , C C V I I , din a. 404) ; d a r c h i a r pr imi i apostoli a i Goţilor — In sec . I I I — a u fost tot G r e c i , creştini d in Cappadoc ia , şi, m a i apoi, tot n u m a i c u Răsăritul g r e ce s c a u rămas Goţii In legături re l i g ioase : cf. H a r n a c k , Mission2, I I , p. 203—4 şi i n spec ia l Wa i t z , Leben und Lehre des Ulfila, Hannove r , 1840. V e z i şi m a i jos, In l u c r a r e a mea .

www.cimec.ro

Page 104: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

88 I I . Creştinismul daco - r oman .

în prima jumătate a secolului al IV-lea, când termenul κυριακόν (vid. κυριακή) eră «la modă» 3 9 t ) . «Moda însă a fost numai trecătoare» 3 9 6 ); aşă s'a făcut, că un termen căr­turăresc 8 9 9), obicinuit numai scurtă vreme în Imperiu, a rămas totuşi proprietate durabilă a tuturor graiuri lor din Nordul germano-slav al Europei: missionarii au introdus cuvântul ca singur consacrat şi l-au răspândit numai pe acesta în popor. Alte cuvinte, care ar f i mai existat cumva la vre-o mică comunitate anterioară missionărei, au fost în chip firesc înlocuite pr in noul termen general-popular. ι

Dar basilica? Acest cuvânt s'a născut ca termen creştin la începutul secolului al IV-lea 8 9 7 ) . Şi anume, nu cu înţelesul general al cuvântului ecclesia: şi pentru comunitate şi pentru clădire,—ci numai ca termen ar­chitectonic: supt înrâurirea măreţelor clădiri creştine de cult, făcute or i ajutate de Constantin şi, urmaşii săi, şi numite după forma şi dispoziţia lor, cu termenul antic

3 " ) K r e t s c h m e r , 1. c, p. 543. : , M ) Idem, ibid.

·'·) E x p r i m această c a r a c t e r i z a r e în direct contrast c u pă­r e r e a lui K r e t s c h m e r (p. 542), că, de oarece cuvântul κυριαχόν a a juns la Goţi sub forma xuptv.ôv (documentată şi de inscripţii), a c e a s t a dovedeşte, «dassdas W o r t n icht au f ge lehrtem, l i t e r a r i s chem Wege , sondern a l s vo lks t i iml icher A u s d r u c k den G e r m a n e n zuge -k o m m e n ist». Dacă p r in te rmen cărturăresc înţelegem n u m a i pe ce l împrumutat direct d in cărţi, a lune i K r e t s c h m e r a r e dreptate. L u c r u l însă se prezintă altfel : Goţii n 'au luat cuvântul d i rect delà G rec i , în contact cu ei, oi l - a u căpătat în predic i şi in cărţi bisericeşti gotice c u terminologie creştină g r e a c ă , p r i n missionari: această împrumutare nu poate fl însă caracterizată altfel decât drept căr­turărească ; G e r m a n i l o r l e - a fost absolut egal , dacă miss ionar i i a u pronunţat erudit or i popular cuvântul, lor lot cuvânt de carte

sfântă Ie -a fost.

" ' ) Cf. V . Schu l tze , Archaologie der altchristlichen Kunst, p. 4 6 ; C . M. K a u f m a n n , Handbuch der christlichen ArcMologie, p. 145 sq. ; P. K r e t s c h m e r , art. cit. ; cf. pentru mate r i a lu l l inguist ic , The s.

ling. Lat., s. r.

www.cimec.ro

Page 105: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

B a s i l i c a l a cărturari, şi în popor. 89

de clădiri profane : basilicae. Cuvântul creştin basilica e mai nou ca dominicum (χυρ'.αχόν) : în Itinerarj 'i.m Bur-digalense, redactat la a. 333, cuvântul basilica e socotit ca încă neînţeles de public şi e expIFcaT'prïri domini-cum'9*).—Răspândirea "'cuvântului basilica e foarte în­ceată, încercările părinţilor bisericei latine de a con­vinge pe credincioşi că vorba ecclesia, în senz de clă­dire, e improprie şi că e mai bine să numească'lăcaşul Domnului basilica3*β), au rămas, precum vedem din uzul limbelor romanice de azi, infructuoase. Ici şi colo S*ÊT zis de fapt basilica şi in popor : în special in sânul unei comunităţi bine limitate geografic şi în chip eficace izo­late de restul lumii romanice; aşă în văile Alpi lor : în Engadin.pe Inn,—în Val Tellina, pe Adda,—ori în Bel-linzona, pe Ticino, — sau în insule singuratice ca Ve-glia, — cutare missionar or i şef bisericesc a putut sta­bil i termenul cărturăresc basilica şi în popor 4 0 0 ) . în-

"") E d . P. Geyer , In Corpus scriplorum eccl. Laiinorum, voi. 39, Itinera Hierosolymitana, p. 23, 1 : «ibidem modo iusso Constan­

tini imperatoris basilica facta est, id est dominicum, mirae pulchri-

tudinis...».

, M ) Cf. A u g u s l i n u s , lipisl. 157 ( ? ) : sicut appellamus ecclesiam,

basilicam qua cotttl*iet& populus, qui vere appellatur ecclesia, ut no­

mine e,r.clesiaet id est, populi, qui continetur, significemus locum, qui

continet... Ia Du C a n g e s. v. [unde vezi şi alte c i tate ] : a m vrut să controlez c itatul , dar numărul dat nu corespunde, — aşă încât a trebuit să-l c r ed pe Du C a n g e pe cuvânt. — împrejurarea a c e a s t a Insă, cu basilica recomandată poporenilor în loc de ecclesia, şi în gene ra l c u o sumă de alţi te rmeni literari lat ini , încetăţeniţi toc­ma i p r in pred ica b iser ice i creştine şl în l imba vulgară, arată că a f i r m a r e a lui S c h u c h a r d t , Voc. d. Vulgarlat. I, 58, însuşită şi de T o ­m a s c h e k în Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, l. c, p. 489 sq. : «die, w e l che den G lauben predigten, bedienten s i ch e ines u n g e s c h m i u -kten volkstûmlichen V o r t r a g s ; es k a m ihnen n u r au f die S a c h e und d u r c h a u s n icht au f die F o r m an»,—nu-i tocmai îndreptăţită şi, tn or ice c a z , exagerată.

«o») Creştinarea Alpi lor a m e r s foarte încet. încă pe v r e m e a lui Eugippius , după 450, ma i e x i s t au culte păgâne în N o r i c u m : vita

Seoerini, c. 11. Vez i în genera l a s u p r a păgânismului in A lp i , şi

www.cimec.ro

Page 106: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

90 I I . Creştinismul daco - roman.

colo însă el rămase numai ca element al limbei culte, şi, cu cât limbile romanice se definiră mai mult ca atare, al limbei latine moarte,

ί în I l l y r i cum, am văzut, cuvântul basilica nu apare de fel în inscripţii; până la Dunărea de jos, ca spaţiu, şi până în sec. V I , ca timp, am constatat exclusiva în­trebuinţare a termenului ecclesia.

\ De unde vine atunci în l imba noastră cuvântul \basilica, în această formă, latină, nu in forma greacă, βασιλική ? 4 0 1 ).

J u n g , Borner u. Bomanen, p. 149 sq. şi 162 sqq. Apariţia basilicei In Alpi e dară o u r m a r e a aceluiaşi fenomen istor ic c a l a noi : m i s -s ionarea târzie a A lp i lo r de către predicator i culţi.

*01) Dau a i c i in ex tenso părerea lui P. K r e t s c h m e r , d in art.

cit., p. 544, pentru c a cetitorii să poată urmări in ch ip complet a r g u m e n t a r e a mea , p r i n c a r e ii r esp ing afirmările : «Zu erklăren bleibt noch , w a r u m s i c h i m sûdlichen und nord l i chen Te i i des r o m a n i s c h e n Gebie les ecclesia, im ost l ichen basilica festgesetzt ha t . E s l i e g t n ane zu ve rmuten , tdass der A u s d r u c k βασιλική— basilica

vom Zen t rum des b y z a n t i n i s c h e n R e i c h e s a u s g e g a n g e n ist und nament l i ch i m nord l i chen Tei le der B a l k a n h a l b i n s e l verbre i let w a r und dahe r a u c h im Rumănischen, Veg l io t i schen , Ober i ta l ieni -s c h e n und Rătoromanischen ver t re l en ist. Dagegen h ie l l m a n i m ubr igen r o m a n i s c h e n Gebiet, w i e in He l l a s a n ecclesia fest»: pen ­tru «dagegen» K r e t s c h m e r nu ma i dă explicaţie, ceeace totuşi a r fl fost foarte interesant : căci a tunc i influenţa Byzanţului c u βαοιλιχή stabilită in Elveţia ( I ) , d a r in G r e c i a nu ( I ) , i -ar fl părut şi lui c a m ciudată. L a pa r tea intăi a «explicării» lui K . e de răspuns: 1. K . s i ngu r a arătat în acelaşi art icol , că în Or ient (cu B y z a n ­tium cu lot) termeni i obicinuiţi, ori susţinuţi de l u m e a cultă r e l i ­gioasă, e r a u «οριαχόν şi βχκλησία, i a r nu βαοιλιχή. 2. în I l l y r i c u m i n ­fluenţa byzantină pe te renu l rel igios eră foarte restrânsă; I l l y r i c u l l a ­tin, până în i i . ima T h r a c i e i , ţineă cu l tura l de V e s t : in spec, rel igios, , de pa t r i a r cha tu l de R o m a , nu de ce l de Constantinopol . 3. L a Con ­stantinopol se vorbiă greceşte: miss ionar i i g r e c i n u vorb iau altfel (vezi c a z u l Goţilor m a i sus ) : forma românească v ine insă delà cuvântul lat in, i a r nu delà ce l grec . 4. N u există n ic i -un m o n u ­ment epigraf lc C L K «basilica» in tot I l l y r i cu l , c i toate a u n u m a i «ecclesia». — E x p l i c a r e a m e a Insă, c u termeni vech i , populari , şi noi, cărturăreşti, se potriveşte l a toate c a zu r i l e lui K r e t s c h m e r . Cât priveşte c a z u l D a c o - R o m a n i l o r , vez i a c u m mai jos, i n lext.

www.cimec.ro

Page 107: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Basilica = «biserică», specific nord -danubien . 91

Dacia traiană, cu toate relaţiile continue avute şi \ după 270 cu malul drept al Dunării 4 0 2 ) , a fost totuşi I după data pomenită destul de izolată de Imperiu, pentru ca viaţa ei culturală să se desvolte întocmai ca într'o insulă; ce a pătruns aici odată, a fost conservat în chip statornic şi desvoltat după legi propri i insulei noastre anthropogeograflce : întocmai ca şi capitalul spiritual mai vechiu — din punctul nostru de vedere, păgân — care deasemenea nu fu cu totul r i s ip i t 4 0 : 1 ) , ca în alte; ţinuturi, ale «continentului romanic», ci dăinui până după generalizarea Creştinismului ca religie naţională, ba, cu anume prefaceri, chiar până în ziua de azi. '

Din Răsăritul grec, am văzut, basilica nu putea veni în Dacia. Din Apusul latin însă, cu cea mai mare uşurinţă. Basilica e din secolul al IV-lea înainte ter­menul oficial bisericesc latin pentru lăcaşul de ciilt. în­tocmai dară cum la Goţi missionarii greci răspândiră şi împlântară termenul κοριακόν (însemnând la origine tot numai «clădirea», apoi însă, pr in analogie cu, resp. traducerea, cuvântului ecclesia, însemnă şi «comunita­tea») 4 0 t ) , tot aşă la Daco-Romanii din stânga Dunării, mis­sionarii latini introduseră exclusiv noul cuvânt basilica (al cărui însemnare, în chip asemănător cu cea a κορι-

ακόν-ului se extinse delà clădire şi asupra comunităţii). Când s'a întâmplat această missionare a Nordului !

latin al Dunării? Fireşte după 350: căci mai înainte nu există basilica.

Deocamdată ne mulţămim cu această dată rotundă şi ne punem imediat întrebarea: se justifică şi altfel o atare concluzie cu pr iv i re la teritoriul de formare a cu­vântului românesc biserică? Nu se putea întâmpla şi în dreapta Dunării acest proces, în senzul ca ecclesia să fl fost înlăturat de basilica? Răspunsul îl dau pe deo-

«·») V e z i m a i jos. '·*) V ez i m a i jos. * M ) Cf. K r e t s c h m e r , p. 541.

www.cimec.ro

Page 108: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

92 I I . Creştinismul daco - roman .

parte numeroasele dovezi, pe care le-am adus în partea în tăi a acestui studiu, în privinţa legăturilor cu totul strânse,a perfectei continuităţi culturale dintre Italia (unde se zicea ecclesia) şi I l lyr icul latin, iar pe de alta faptul concret, neînlăturabil, că inscripţiile în adevăr arată aceeaşi terminologie creştină şi în Italia şi în dreapta Dunării, până la năvălirea Slavilor I Dar, să presupunem că aceste dovezi nu sânt destul de convingătoare, şi să căutăm altele.

Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit cuvântul basilica, se numiă pe ea însăşi cu numele de Romani40:>).—Nieăiri în imperiul roman,dupăce Caracalla

4 0 i ) A s u p r a te rmenu lu i Romania şi Romani a s c r i s ^ G . P a r i s In Romania I 1872, p. 1 sqq. (Romani, Romania, lingua Romana, Ro-

mancium), susţinând că in timpul năvălirilor «il n'y a dans l'en­semble dos lois comme des histoires de ce temps ni Galli, ni Raeti,

ni Itali, n i Tberi, ni Afri : il n 'y a que des Romani en face des conquérants répandus d a n s toutes les prov inces . L e Romanus est donc, à l'époque des invas i ons et des établissements ge rman iques , l 'habitant pa r l an t lat in, d 'une partie quelconque de l 'empire. C'est

ainsi que lui-même se désigne (? l ) , non sans g a rde r encore l ong ­temps quelque fierté de ce g r a n d nom ; m a i s ses va inqueur s ne l 'appellent pas ainsi», c i V l a c h . Părerea lui P a r i s e foarte a ccep -tahilâ, dacă e vo rba de uzu l limbei l i te rare lat ine d in timpul nă ­vălirilor. Populaţiile d in prov inc i i ţineau insă de tradiţia lor p a r -ticularistâ, numindu - se după p rov inc i a s a u oraşul de naştere : astfel c h i a r in timpul ma i sus ca r ac t e r i z a t de P a r i s c a lipsit de denumir i prov inc ia le , întâlnim pe R o m a n i i din N o r i c u m şi P a n ­non ia numiţi Pannonii şi Norici, c a şi în v remi l e bune a le Impe ­r iului (vezi c itatele l a J u n g , Romer u. Romanen2, p. 233, n. 5 şi β). D a r c h i a r de n ' am aveâ n i c i - u n citat contemporan , c e a ma i bună dovadă, că dintre toţi Romanii Imper iu lu i n u s ' au numit pe sine

astfel, in viaţa practicii, decât Romanii d in D a c i a traiană, cei d in R a e t i a şi, câtva timp (până ce se disolvară In S l av i sm ) un m i c g rup din Dalmaţia, — toţi, iarăşi, nu d in p r i c i n a continuităţii t e r i ­toriului r oman i c dintre ei , c i siliţi de împrejurări identice [v. p. «Romanii» din Dalmaţia, Const. Porphyrog . , c a r e li numeşte "Ρω­μανό; (spre deosebire de οί "Ρωμαίοι), spunând că şi ei se n u m e s c astfel : de adm. imp. c . 29 sqq., — cf. J u n g , T)ie roman. Tjindsch., p.

www.cimec.ro

Page 109: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Romanus = « rumân» (vid. «român») . 93

a dat cetăţenia tuturor locuitorilor liberi, fără deosebire, n'a mai pus cineva vreun prêt deosebit pe t i t lul de civis Romanus. Dimpotrivă tendinţa particularistic, patriotic locală — existentă încă dinainte — a indicării provin­ciei o r i oraşului de naştere, ca origine «naţională», s'a răspândit din ce în ce mai mult şi, înlăuntrul Impe­r iului , nu s'au mai întâlnit decât «cives» prov incia l i 4 0 " ) :

453 sq. şi Onc iu l , i n Conv. liter., X I X , 5Θ3, a le cărui conc luz i i diferă Insă de a le mele ; că aceşti 'ΡωρΛνοι a i lui Const. Po rphy rog . for­m a u o excepţie in mij locul celorlalţi R o m a n i d in imp. byzant in , ne arată şi faptul că împăratul li citează c a un cu r i o sum : că se n u ­mesc până tn timpul lui astfel, c eeace fireşte eră neobicinuit, în­trucât termenul eră l i te ra r şî însuşi Porphyrogen i tu l Π întrebuin­ţează fără Îndoială tot c a a ta re ] , e pe deoparte tocmai faptul că a v e m până az i vech i l e nume prov inc ia le : Hispani , I ta l ic i , Del m a ti, etc., i a r nu c u m v a n u m a i numele c a r e au îndepărtat pe cele pro ­v inc i a l e (după P a r i s : pe ce l de «Romani» !) c a F r a n c i , Lombar/.i e tc . ,—ia r a doua dovadă o formează c h i a r următoarea a r g u m e n ­tare a lui P a r i s (p. 7 ) : «Le nom de R o m a n i se maint int cependant dans deux c a s , où les peuples qui l'avaient partagé avec les habi­

tants de tout l'empire ( ? I) ne se trouvèrent englobés dans auame^ha-

tionalité nouvelle (??) et conservèrent pour se distinguer lies bar­

bares qui les entouraient, l'ancienne appellation dont ils étaient fiers......

După P a r i s poporul românesc s ' a formal în dreapta Dunării (unde, p r ecum a m văzut m a i sus , şi în genera l se ştie, împrejurările d in timpul năvălirilor a u fost tn totul asemănătoare cu cele d in A p u ­su l l a t in !): şi totuşi P a r i s a junge I a e x p l i c a r e a că Romanii de a i c i trăiau — spre deosebire de ce i d in Apus I — «dans une sorte d'Ile a u mi l ieu d 'autres races» şi că aşă şi-au păstrat numele I C u m se pol tmpăcâ l a P a r i s aces te două ser i i de fapte: izo lare şi stărui re —«dans une sorte d'Ile» — în mij locul barbar i lor (Par i s ) , şi totuşi d i so lvare în aceiaşi b a r ba r i ( i zvoare le istorice) . în I l l y r i c u m , îmi e, din punct de vedere istoric, absolut neinleliţjbil. — M 'am opi i t insă m a i mult a s u p r a părerii lui Pa r i s , pentrucă e a e admisă fără discuţie, o a r e cum c a dogmă, de toţi istor ic i i , tocmai fiindcă a fost emisă de u n filolog. Cf. d. p. J u n g , Die roman. Landsch.

p. X V I I I sqq. «">) Despre diferiţii cives din Ga l l i a n ic i vorbă ne ma i fiind :

aco lo pa r t i cu l a r i smu l naţional şi local fiind excepţional dc dez ­voltat : vez i în s c r i e r e a m e a Die Nationalitid der Kaufleute im

www.cimec.ro

Page 110: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

94 I I . Creştinismul daco - roman.

civis A fer*01), natione Afer m ) ; Asiani 40e); nations Bes-' susi10); Brittoul); natione Campanus112); (civis ori na­

tione) Noricus"*)] (civis resp. natione) Pannoniusin); (natione, domo) Dacus, o r i Daciscus 416); (natione) Dar-danus"6); (natione, civis)Delmata, or i Dalmata*"); Ga-lataein); (natione) Germanicus*19); (natione, civis) Grae-C M 5 4 Î 0 ) ; (domo) Hispanus*2*); (natione) Italus sau Ita-licusiM); (natione) Macedon*23); fines inter Moesos et Thraces 424) ; (natione, civis) Surus 4 2 B ) , etc., etc. 4 2 β ) . Acest fenomen cultural are loc în tot imperiul ro­man, şi anume până la sfârşitul vieţii lui ca atare: până la intemeerea noilor state naţionale pe ruinile lui . — Pe Romanii cu basilica trebue deci să-i căutăm

riim. Kaiserreiche, colecţia completă a diferiţilor cives p rov inc ia l i , negustori .

4 M ) C I L . I I I , 5230 şi 13137 (creştin). 4 0 β ) V . o sumă de inscripţii C I L . I I I , p. 2526, s. v.

«·») în N a p o c a ( D a c i a ) : C I L . ΠΙ, 870. » · ) C I L . I I I , p. 2530. ">) Ibid.

<") C I L . I I I , n. 2129. 4 I » ) C I L . I I I , p. 2538. ' " ) C I L , ΙΠ, p. 2539. '">) C I L . I I I , p. 2532 şi V , p. 1188. *'·) C I L . I I I , n. 5283. « " ) C I L . I I I , p. 2533 ; V, n. 7893; X , n. 7589. *") Consistentes municipio Napocae : C I L . I I I , n. 860; colle­

gium — arum, G e r m i s a r a e : η. 1394. » · ) C I L . I I I , η. 265. 4 " ) C I L . I I I , p. 2535. 4Î1) Ibid. 4 " ) P. 2536. " » ) Ν . 6592. «* ) P . 2537. •") P. 2545.

*") N ' am dat a i c i c itate decât exempl i g ra t i a . Inscripţiile c u cives (mationei), idomon) a i diferitelor oraşe prov inc ia le sânt ne ­numărate. Despre trupele de aux i l i a r i c u n u m e naţional-provin-« iale, vezi o notă ma i jos.

www.cimec.ro

Page 111: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Naşterea numelu i « român» In Nordul Dunării. 95

în altă parte, afară din Imperiu 4 2 7 ) . — Şi în adevăr ei nu sânt departe. Populaţia romană rămasă în Dacia traiană după anul 270 nu se mai puteă numi dacă, precum se numiau înainte provinciali i de aici 4 2 8 ) :căci provincia Dacia eră acum în Sudul Dunării, iar, de altă parte, existau în Garpaţii nordici încă Daci adevăraţi, l i b e r i 4 2 e ) . şi neromanizati. Daco - Romanii fură dar siliţi să se numească Romani; şi anume: din punct de vedere iuridic, cetăţeni romani ei nu mai erau, căci se lepăda-seră de Imperiu, dar erau şi rămâneau «Romani», ca o nouă naţio barbara! Pr in urmare, nu din mândrie, ci de nevoe, şi nu ca cetăţeni romani, ci ca simpli oameni

" ' ) Căci şi ipoteza — In senzu l lui G. P a r i s — că Românii s ' a r fl numit astfel c a o nouă naţiune, de R o m a n i , ce se formă pr intre b a rba r i i d in Imper iu , a m văzut că trebue respinsă: popoa­rele r o m a n i c e r id icate pe ru ine le Imper iu lu i poartă s au nume de prov inc i i : I ta l ia , S p a n i a , B r e t an i a . s a u pe a l cucer i tor i lor ba rba r i : F r a n c i a , L o m b a r d i a , etc.

' 2 β ) Cf. In C I L . I I I şi passim, diferitele ale, cohorte, vexillalii, etc., de Dan ( i zvoare le strânse de C i chor ius , l a P a u l y - W i s s o w a , s. v.,

ala şi cohors, şi unde se găsesc natione Daci şi pr in ale şi cohorte

purtând alte nume : d. p. I n ala I lllyricorum, C I L . V I , 3234. Aces te co rpur i de a u x i l i a r i sânt de fapt [şi oficial gândite l a or i ­g ine c a formate d in «naţionalităţi» deosebite de «naţiunea» ro­mană ; pe urmă insă ele a u fost ma i mult un mij loc — puţin în­ţelept — de a hrăni spir i tu l naţional part icu lar is t , întrucât numele lor n u ma i corespundea c u cup r in su l şi cetăţeni adevăraţi roman i e r a u cuprinşi sub numele mi l i ta r de Afri, Aquitani, Batavi, Bessi,

Brittones, etc., etc. Cf. C ichor ius , s. v. cohors în P.-W., I V , 232. — Daci, pentru p rov inc ia l i i — c iv i l i — a i celor două Dac i i d in dreapta Dunării, e cu rent întrebuinţat în l i te ratura v r e m i i ; cf. d. p. ma i jos citate d in S. Pau l i nus No lanus c u pr iv i re l a S . N icetas d in R e m e s i a n a .

" · ) Cf. c u vita Mărci (S. H . A.) c . 22 şi A m m i a n u s M a r c e l ­l inus, X X I I , 8, 42 (... Europaei sunt Alani et Costobocae gentesque

Scytharum innumerae...), inscripţia d in R o m a , a unei r eg ine d a c e . . . în ex i l : C I L . V I , 1801 : D(is) M(anîbus) (!) Ziai Tiati fil(iae), Dacae,

uxori Piepori regis Coisstobocensis. Natoporus et DrUgisa aviae

cariss(imae) b(ene) mferenti) fecer(unt): sec. I I — I I I (? ) .

www.cimec.ro

Page 112: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

96 II. Creştinismul daco - r oman .

de un anume neam, se numiră foştii,' provinciali ai Dacici traiane Romani 43°).

Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit cuvântul basilica, ziceà, spre deosebire de toţi provincialii lat ini ai Imperiului pavimentum pentru terra şi terra pentru (pagus-)pagensis,-e: adică, fusese pr in excelenţă o populaţie orăşenească şi acum din lipsa cuvintelor te-chnice pentru viaţa de ţară aplică la această viaţă ter-men^orăşeneşti cu totul impropr i i , precum eră pavimen­tum în loc de terra.

în adevăr, nu putea să zică pavimentum în loc de terra decât acela care multă vreme nu cunoscuse alt.

i M ) L a a r g u m e n t a r e a de ma i sus e încă de adăogat urmă­torul punct : coloniştii romani din Ves t împreună cu indigenii ro­

manizaţi din provinciile illyro-thrace, a tunc i când se un iau în v r e - u n col legiu rel igios, aşă c u m se un iau Or ienta l i i ( am văzut ma i sus : collegium Asianorum, collegium Galatarum), nu se n u m i a u Romani,

c u m a v e a u lot dreptul s Ό facă — spre a se deosebi de nenumă­raţii Or ienta l i şi G r e c i a i «Illyricului» — c i s imp lu vernaculi: astfel de sodalicia or i collegia vcrnaculorum sânt ca rac te r i s t i c e tocmai , i i numoi . provinci i lor i l l y ro - lh race a l e Imper iu lu i . Ε mer itu l învăţa­tului B. F i l o w , de a η stabilit acest fapt în r ev i s t a Klio. Beitrdge

zur alien Gesch., I X , 1909, p. 253 şi u r m . în afară de insc r . publ i ­cată de F i l o w , l. c. (din S e r d i c a : t impul lui Hadr i an ) , m a i sânt încă două : C I L . ΠΙ, 7437 (din Nicopolis, a . 227, — despre c a r e i n sc r . F i l o w observă, p. 255, 8, că a r puteă fl şi d in Novae ) şi C I L . I I I , 8833 (Salonae) . — Cât priveşte numele Raetoromani lo r , el nu v ina d i rect delà an t i cu l R o m a n u s . — O ana log ie Ia imposibi l itatea for­mării numelu i de « român» în sânul Imper iu lu i , d in p r i c i n a d e n u ­mir i lor populare d ' inainte existente, p rov inc ia le , Dacus, Darda-

nus, e tc . ,—avem în faptul că poporul nu cunoaşte c h i a r In «Dacia» nume generice de munţi : «Carpaţii» sânt I a noi o denumi re l i te ­r a r ă : poporul cunoaşte n u m a i «muntele» or i «munţii» şi a r e de­numi r i exc lu s i v pentru fiecare munte în parte. Tot aşă c u n u m i ­r i le Românilor după prov inc i i : «bănăţean», «bihorean», «moldo­vean», etc. U n n u m e general şi, totuşi, în aceeaşi v r e m e şi po­

pular, nu se puteă — c red — naşte decât In împrejurările descriee de mine ma i sus.

www.cimec.ro

Page 113: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Pavimentum = «pământ» şi terra = « ţară» . 97

teren supt picioarele lu i , decât pe cel pavimentat al oraşelor, şi care, pr intr 'o întâmplare năpraznică, fusese dinlr'odată zmuls din viaţa de oraş şi aruncat în cea de ţară : căci despre o evoluţie înceată a înlocuirei cu­vântului terra p r in pavimentum nu poate f l vorba : doară în împrejurările obicinuite existau şi Romani la ţară, cari să-1 înveţe pe orăşan, cum are a zice solului; d im­potrivă, pr in distrugerea catastrofală a vieţii orăşeneşti, orăşenii au format apoi dintr'odată majoritatea popu­laţiei rurale romanice şi felul lor de a vorbi a biruit , deşi eră impropriu.—Naşterea cuvântului pământ pentru terra cred că n'a putut iarăşi avea loc decât în stânga Dunării: căci în dreapta fluviului continuitatea cu Ro­mânismul vestic şi faptul că, propriu zis, viaţa de oraş şi cea de ţară au existat simultan până târziu de tot (când I l lyr icul fu desnaţionalizat de Slavii veniţi în număr covârşitor) * 8 1), au împiedecat formarea unui termen aşă de excepţional, cum eră cuvântul pământ *82).

în ce priveşte termenul ţară, pentru romanicul paese, \ pais, paes, pays, etc., avem chiar documente epigraflce, ;

' I

* ! 1) Cf. a s u p r a existenţei oraşelor I l l y r i cu lu i supt ba rbar i , J u n g , Rûmer und Romanen1, p. 235 sqq. şi 253 sqq. ; a s u p r a d i s t r u ­ger i i lor de S l a v i , p. 253 ; a s u p r a existenţei populaţiei ru ra l e , p. 252 sqq. şi Die romanischen Landschaften, p. 424 sqq.

' " ) Cf. o părere d i amet ra l opusă celei expr imate de m ine c u pri lejul cuv inte lor j3at>imeniw»i=«pământ» şi—mai jos— terra=

«ţară» , l a O. Doneus ianu , Histoire de ία l. roumaine, I, P a r i s , 1901, p. 51 sq. : « . . . L ' e x a m e n des mots lat ins conservés en r o u m a i n nous montre qu' i ls se rapportent surtout â l a vie de c a m p a g n e . Tout ce qui nous ramènerait à une organisat ion socia le plus c o m ­pliquée et â une cu l ture plus avancée n 'a pas laissé de t races plus vis ib les dans les éléments lat ins du lexique r o u m a i n Cette par­

ticularité s'explique par le fait que les Roumains représentent sur­

tout la population latine de la péninsule balkanique qui s'est conservée

Λ la campagne. L'élément urbain n'entra que dans une mesure très

faible dans la constitution du peuple roumain ... etc.. .» . Spec i a l a s u p r a v r eunu i exemp lu D. nu se opreşte, c i exprimă părerea s a in genera l , despre întreaga limbă românească.

35332 7

www.cimec.ro

Page 114: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

98 I I . Creştinismul daco - roman .

care să ne dovedească naşterea lui pe te i i tor iul din Nordul Dunării. Orăşeanul din Dacia numiă ţinutul rura l terra, m acest termen general: clasicX93): terra, care în­semnă aici, deopotrivă, aceea ce, în alte regiuni, eră : deo­parte solul însuşi (terra), de alta rus o r i pagus (cf. * ter-rănus=rusticus=pagensis, resp. paganusj. Această denu­mire excepţională îşi aveà originea în însăşi natura co­lonizării Daciei : fuseseră aduşi «Romani» din toate părţile Imperiului, cari vorbiau un fel de latină «literară», diplo­matică, internaţională, cu termeni general-latini 4 8 4 ) : terra eră pentru coloniştii din Dacia contrarul, or i , pe dealtă parte—ca territorium—supplementul oraşului: oppidum, civitas, urbs, oricum îl mai numiau. Pr in extensiune eră terra întregul ţinut rura l , întreaga «ţară»; tot solul cul-tivabil eră terra: terra nutrix 4 3 6 ) , «.Terra mater»! Pă-

•") T e r r a înseamnă l a C a e s a r şi C i ce ro şi ţară, ţinut, regiune

( Caesa r z ice terra Gallia pentru Ga l l i a , adică ţara gallică), — pe lăngă însemnările genera le , obicinuite, a le cuvântului I a toţi s c r i i ­torii lat ini , de «pământ» , «glob terestru», «univers», « lume», «naţi­uni», «oameni», «continent», «sol», «teren», s a u c h i a r «ţărână» , fn senzu l de pulbere ( la Te r tu l l i an : terra es, et in terram ibis, ţărână eşti şi fn ţărână te vei preface), etc. (Cf. or ice dicţionar lat in ma i de svo l l a t : citatele din C a e s a r şi Te r tu l l i an le a m delà Châtelain). Important In c a z u l nostru , d in D a c i a , e că tocmai s enzu l clasic

de pays se păstrează şi desvoltă I a strămoşii Românilor, pe când toate celelalte popoare r oman i ce adoptă alţi termeni—târzii r o m a n i — pentru acest concept. A s t a a r arătă că teoria aşă de exploatată de adve r s a r i i continuităţii, c u naşterea l imbei române din sermo

rusticus «balcanic» a l sec . V I şi V I I (cf. T o m a s c h e k , Zur Kunde

der Hămus-Halbinsel, l. c, p. 481 sq.), nu e de fel inatacabilă. în or ice c a z e x c l a m a r e a Iui T o m a s c h e k , l. c, «wenn n u r die S p r a c h e der heut igen Rumânen derselbe r oman i s che Dia lekt wâre , den die P rov inc i a l en unter T r a i a n u s oder unter Ga l l i enue gesprochen haben», e in ch ip surprinzător satisfăcută p r in documentele s i gure — citate ma i jos In text — ce a v e m a s u p r a cuvântului, des igur foarte important, terra, c a spec i a l no rd -danub i an .

4 8 t ) De altfel şi c u o pronunţare mult superioară cele i pro ­v inc i a l e gal l ice, g e r m a n i c e , ori i l ly r ice .

*") Cf. cu l tu l zeiţelor Nutrices Augustae In P a n n o n i a ( C I L .

www.cimec.ro

Page 115: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

«Pământ» şi «ţară» , specif ic nord -danubiane . 99

mântui roditor şi bogat în mine al Daciei umplea de recunoştinţă pe colonistul venit a ic i : cultul universal-popular, antic, şi general-omenesc, al divinităţii Terra mater=Yfi μ.ήτηρ=παμ.(ΐήτωρ γΐ) 4 8 6 ) , unit cu cultul pentru geniul patriei, pentru provincia divinizată, dădeă na­ştere la un cult syncretist pentru Terra mater Dacia 487).

Din 13 inscripţii găsite în ţinutul de limbă latină delà izvoarele Dunării şi până la ale Eufratului, dedicate zeităţii Terra mater, 7 sânt din Dacia 4 8 β ) , 1, oficială, din Dalmaţia 489) şi 5 din Pannonia 4 4°) : şi anume, una dintre cele din Dacia e expres închinată diis deabus Daciarum et Terrae [matri] ( Apu lum) 4 i l ) , documentând unirea celor două culte. La aceste 7 inscripţii sânt de adăogat alte 5 închinate provinciei divinizate: Genius Daciarum 442),

I I I , 14051—61, etc. ; cf. p. 2518 şi 2665 şi un art ico l de W . Gurl i tt , In Arch.-epigr. MUL, X I X 1896, p. 2 sqq. : reprezentări f igurate d in Poatovio) ; v. sub n. 11713 acelaş cult in A f r i c a şi înrudirea, dacă nu c h i a r identitatea zeiţei Nutrix Augusta c u Tellusl resp. Terra

mater.

*>>) V e z i studiul lui A lb r . Dieter ich, Mutter Erde. Ein Versuch

iiber Volksreligion, L e i p z i g 1905. V e z i ma i jos inscripţiile.

" » ) C I L . I I I , 996 şi 1152 (Apulum), 1284 şi 1285 (Ampe lum) , 1364 (Micia) , 1555 ( la A p u s de T ib i scum) , 1599 (loc necunoscut d i i r D a c i a ) : p r in u r m a r e deopotrivă răspândite pe întregul teritoriu a l Dac ie i .

" · ) C I L . I I I , 8333j^lmpârâtul Seve rus restaurează templul divinităţii, in Dalmaţia.

" » ) C I L . I I I , 10374 ( M a t r i c a : P a n n . infer.), 10431 şi 10469 (Aqu incum, ibid.), 11009 (Brigetio : P a n n . sup.) şi 15188,1 (Ad i aum, ibid.: I n legătură Insă c u cu l tu l lui M i th ra s : cf. I ndex l a C I L I I I , s. υ.).

« " ) C I L . UI , 996. 4 " ) C I L . I I I , 993: u n a f r i can , venit i n Apu lum, face pe v r e m e a

lui S e v e r u s şi C a r a c a l l a (cf. J u n g , Fasten der Provint Dacien, p. 59) o dedicaţie acestor divinităţi : Caelestis Aug(usta) [div. C a r l h a -ginei ] et Aesculapius Aug(ustus) [«mântuitorul» : cult sync re t i s t a n a l o g doctr inei creştine despre «salvare» ] et Genius Carthaginis

et Genius Daciarum.

www.cimec.ro

Page 116: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

100 I I . Creştinismul daco - r oman .

Daciae très4ta), dii deae Daciarum 444), Dacia 4 4°) şi o a cincea : aceasta e închinată «tărei dace» : terra Dacia, şi anume în această societate divină: lupiter optim us maximus, terra Dacia et Genius populi Romani et commen t : inscripţia nu e închinată de vre-o persoană cu predi­lecţii literare, ci de un om din popor,—un «servus Caesaris noştri» din satul, pagus, Mic ia 4 4 e ) ,— un necărturar, care în mintea lui simplă uni în recunoştinţa sa pe zeul suprem antic cu Terra Dacia deoparte şi cu Geniul po­porului roman şi al comerciului de alta.

Gând dară viaţa orăşenească fu distrusă în Dacia traiană, terra însemnă în l imba Daco-Romanilor delà sate aceea ce înseamnă şi azi, plus însă înţelesul de «sol» ; dar orăşenii cari erau acum siliţi să se întoarcă la viaţa rurală, aduseră pentru partea a doua a însemnării cu­vântului, pentru terra ca «sol», cuvântul lor special pa­vimentum : acest termen fu pr imi t foarte uşor de săteni, întrucât terra ca «pays» le eră şi lor şi orăşenilor co­mună, iar pentru «sol» se simţiă, fără îndoială, şi de săteni nevoia de a-1 numi cu un alt cuvânt, special 4 4 T ) .

" 8 ) C I L . I I I , 995 ( A p u l u m ) : Daciae très et Genius legionis

XIII geminae.

'**) C I L . I I I , 996 (Apu lum) : dii deae Daciarum et Terra [ma­

ter: r econst ru i re s igură! ] . ' " ) C I L . I I I . 1063, d in a. 215 : lupiter optimus maximus ut

ceteri dii deaeque immortales et Dacia. Toate pat ru inscripţiile, d in Apu lum, dedicate de ofiţeri.

" · ) A i c i fusese el ocupat c a slujitor Împărătesc in staţiunea locală a vămilor I l l y r i c u l u i : C I L . I I I , 7853: Iovi optimo maximo,

terrae Daciae et Genio populi Romani et commerci Felix Caesaris

noştri se[r]vus, vilicus stationis pontis Augusti, promotus ex statione

Micia [ex vicario?]. Cf. C I L . I I I , p. 2471 : cu l ege rea completă a ştirilor c u p r i v i r e l a vectigal publicum portorii lUyrici et ripae

Thraciae; staţiuni cunoscute in D a c i a : M i c i a , Pons Augus t i şi T s i e r n a . De notat că a i c i fn M i c i a s ' a găsit şi o inscripţie închi­nată zeiţei Terra mater (mai sus , nota 438).

" ' ) Cuvinte le ţarină şi ţărână pôt intră in explicaţia m e a : «ţarină» d in înţelesul de ţară = campagne , şi « ţărână» d in înţelesul

www.cimec.ro

Page 117: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

«Dumnezeu» şi «Duminică». 101

Aceasta cred că e originea cuvântului ţară ca pays, campagne şi peuple: «şi s'a sculat ţara» zic cronicele: Terra Dacia, Mater!

Naşterea cuvântului ţară n'a putut avea loc în dreapta Dunării U 8 ) : cel puţin aşă ne învaţă inscripţiile, cari alăturea de bogăţia informaţiei pentru Dacia, arată sau sărăcie (Pannonia) Μ β ) , sau totală lipsă de ştiri (Moe-siile, Dalmaţia, etc.) în direcţia mai sus desvoltată. In ­scripţia cu terra Dacia e însă deadreptul unică în tot I l lyr icul şi Răsăritul de limbă latină.

Asupra t impului când a fost introdus Creştinismul la Români, ca religie a întregei populaţii, se mai pot căpătă oarecari lămuriri din examinarea istorică a cu­prinsului următoarelor două cuvinte: dumnezeu şi du­minică.

Vorba dumnezeu se întimpină în forma aceasta v e c h e , latină vulgară, fără i, numai la Români ; dimpo-1 t r i vă la celelalte popoare romanice i e păstrat. PuşJ cariu 4 6°) observă în această privinţă, că «[formele roma­nice] par, şi pentru păstrarea lui Ï din DOMÏNUS, să fle împrumutate din l imba bisericei, pe când DËUS eră ex-

SHcra l : sit tibi terra levis: terra având şi Înţeles d iv in . — De altfel ambi i te rmeni fiind rurali, ei s ' au putut desvoltă şi direct d in senzu l c l a s i c a l cuvântului terra: vez i m a i sus , nota 433. C a a t a r e ei insă, fireşte, trebue să fie anter io r i lui pavimentum = pământ.— Dacă a c u m l a Aromâni «ţară» e a c e e a ce e terre in franţuzeşte, c red că p r i c i n a trebue căutată fn despărţirea lor de noi şi desvo l ­tă r ea dia lectului lor independent de a l nostru. Cf. pentru etymolo-giile tuturor acestor cuvinte , S . Puşcariu. Etymologisches Worterbuch

der rum. Sjprach^L lMţ. i i i j cf. nota precedentă.

Şi anume , (n afară de inscripţiile pomenile m a i înainte, c u Terra mater, n u m a i vre -o două inscripţii c u dii şi genius (pro-

vinciae): C I L . I I I , p. 2512 (n. 10396, 3943 şi 4168) ; cf. η. 4781 : Genius

Noricorum.

«κ») O. c, n. 558.

www.cimec.ro

Page 118: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

102 I I . Creştinismul daco - roman .

presia populară». Observaţia e îndreptăţită. Iată anume şi ce explicare dă epigrafla fenomenului linguistic respec­tiv. — Dominus, domina, κΰριος, κορία, e, ca origine, un ti t lu pământesc, acordat zeilor numai pr in asimilarea lor cu monarchii omeneşti461).—Cultul divin acordat aces­tor monarchi, în special în vremea elenistico-romană, aduse treptat o adevărată confundare a oamenilor-zei cu zeii cereşti. — Pe de altă parte unirea diferitelor culte înrudite pr in t r 'un fond comun théologie sau moral — syncretismul epocei greco-romane post-Alexandiine — în senzul ca zeul suprem al Semiţilor, cel al Egyptenilor şi cel al Grecilor să devină unul şi acelaşi, cu un nume compus, internaţional, iar ceilalţi diferiţi zei să rămână numai nişte epifanii, în direcţii speciale, ale divinităţii supreme, — acest proces de henotheizare, resp. mono-theizare a polytheismului antic duce la o anume schim­bare şi în formele de cult. Numele zeului devine oarecum indiferent : principalul e caracterul său divin, 7 omnipo­tent, exprimat prin atributele, ce însoţesc numele propriu. în special atr ibutul deus, oarecum superfluu în poly­theism, e în această vreme de syncretizare a puteriloi? divine răspândite, cuvântul principal din denumirea com­pletă a zeului: numele lui propriu devine o simplă ca­racterizare a respectivei manifestări concrete a divinităţii unice şi nenumite 462).

*" ) Şi ânume incă d in cele m a i v ech i t impuri : vez i exemple d in Homer , d in t rag ic i , d in Platon, etc., c u apelat ive le £vaţ, ăvoooa, διο*6της, ίέοποινα,— l a Usene r , Gotternamen, Bonn , 18Θ6, p. 221 sqq. ; pentru cu l tu l diferitelor zeităţi feminine romane , c a regina,

ibid., p. 227 sqq. * M ) Cf. şi Ueene r , o. c, p. 340 sqq.—O pr iv i r e repede in i n ­

dicele zeităţilor d in diferitele volume a le Corpulu i insc r . L a t . c on ­v inge pe or ic ine despre intenzitatea procesulu i aces tu i a de a m e s ­tecare a zeilor p r i n a t r ibu ie comune, şi de r i d i ca r e a atr ibutulu i l a r a n g u l de nume divin exclusiv; ce l m a i c a r ac t e r i s t i c exemp lu e ce l c u Deus ueternus, fără altă prec izare , deci c a zeu un i c a l un i ve r su lu i , — născut d in comunitatea atr ibutului de aeternus l a

www.cimec.ro

Page 119: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

G e n e z a cuvântului «Dumnezeu». 103

Aşa dar : un deus, cu mai multe nume: înţeles ca stăpân, monarch absolut: aşa precum e stăpânul celalalt de-aici de pe pământ, împăratul delà Roma, numai în lumea aceasta. Deci un deus dominus.

Inscripţiile ne arată, că în general în Răsărit 4 5 8), şi în special în Dacia traiană, concepţia aceasta despre divinitatea supremă ca dominus = κόριος a fost foarte răspândită. Iată de pildă câteva dedicaţii din Thracia şi din I l lyr icul latin 4 6 4 ) : Κορίω Έραή 4 6 6 ) ; αγαθοί τΰχηι· κορία Αφροδίτη 4 6 β ) ; κορίω Σαβαζίω **') ; κορίω Ήρακλεΐ 4 6 8 ) ; άγαθήι τόχηΐ" κορίωι ήρωϊ Σοοιτοοληνώι 4 6 θ ) ; Hero et dom-nus4β0) ; Hero domnus4β1) ; Aesculapius dominus *62) ; dominus Sarapism); petra genetrix domini, subînţeles Solis invicti

toţi zeii supremi a i po lytheismuiui : lupiter, Apollo, Sol , Mi thras , Cae lus , diferiţii B a a l i m sy r i en i , etc. (Cf. a s u p r a lui Deus aeternus,

tn afară de art . lui Steuding , l a Rosche r , Myth. Lexicon I, 1, 88, studiul lui Cumont, Les dieux éternels des inscr. latines, i n Rev,

archéologique 1888, vol . 11, p. 184-193, — unde e de compara t naş­terea «pendanl»-ului feminin dea externa).— Acelaş l u c r u e de spus despre Deus magnus conservator (C IL . I I I , 14242 şi 14242 1 : S a ­lonae) şi toate denumir i l e ana loage «monothéiste», — pr intre c a r e !n spec ia l e de re levat Pantheus ( ca Priepus Pantheus i n Apu lum, D a c i a , C I L . I I I , 1139: I a 235 d. Ch.) , a sup ra căruia cf. Usene r , Gotternamen, p. 345 sqq. '.şi R o s c h e r , Myth. Lex. I I I , 2, p. 2979 sq .

* H ) Citez In spec ia l i n t e r e san ta inscripţie greacă d in C h a l c i s in S y r i a , a . 172/3, c u dedicaţia latină : M E R K O Y R I S (sic) DUMIN i i ( !) : C I L . I I I , 14162, 2.

4 " ) Cele greceşti, d in colecţia lui K a l i n k a , Antike Denkmaler

in Bulgarien, cuprinzând deci par tea c e a ma i apropiată de noi a T h r a c i e i greceşti.

" ' ) N. 182. " · ) N. 183.

N . 184 şi 185. " s ) N. 195. " · ) N. 202 ; cf. Index , col . 4 0 9 - 1 0 . **") C I L . I I I , 7532 : Tomi . " ' ) C I L . I I I , 7530 : Tomi . „ ·") C I L . I I I , 1079 : A p u l u m (Dacia) . 4 e a ) C I L . I I I , 4817 : V i r u n u m (Noricum).

www.cimec.ro

Page 120: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

104 I I . Creştinismul daco - roman .

Mithrae4(!4), —toate aceste inscripţii dând t i t lul de dominus = κόριος unei anume divinităţi supreme: locale or i univer-sal-syncretistice. Dar iată câteva inscripţii, şi anume ma­joritatea fiind din Dacia, unde Dominus fără nici un alt «atribut» e adorat ca zeu unic, fle singur, fle in tovă­răşia zeiţei unice (complementul absolut necesar mint i i antice pentru înţelegerea cosmogonici!), fle numai div i ­nitatea feminină singură : domnus et domna : în Potaissa 4 β 6), Apulum 4 6 6 ) , Ampelum 4 9 7 ) , şi Sarmizegetusa 4 8 8), — dom-(n)a regina et domnus el bonus eventus, în Naissus (Moes. sup.) 4 6 9 ) ,— dom(n)a regina în Scythia minor 4 7°), — domina et d(ea), în Apu lum 4 7 1 ) .

Insfârşit o inscripţie din Philippi, înfloritorul centru roman din Macedonia, ne documentează şi numele com­plet divin : deus... dominus 472).

S'a observat mai sus, că forma populară a apela­t ivului divin e domnus şi domna: fără i' 4 7 8 ) . Această formă e destul de veche : ea apare şi în numele îm-

4 e * )JCIL . I I I , 4543 : Aequ inoct ium ( P a n n . super. ) ; cl", şi inscripţia latină din B e r y t u s , închinată zeului fenic ian lupiter Balmarcodes

( a sup ra lui , Cumont, l a P a u l y - W i s s o w a I I , 2834 — 5 [cf. şi i n sc r . din C I L . I I I , p. 2514şi2064]): gen(naeus) dom[inus] Balmarr[odesJ :

C I L . I I I , 6673. 4 « ) C I L . I I I , 7671. " · ) C I L . I I I , 7749. 4 " ) C I L . I I I , 7833. 4 6 s ) C I L . I I I , 12578. " · ) C I L . I I I , 8244. » · ) C I L . I I I , 12476. 4 1 1 ) C I L . I I I , 1004. Dimpotrivă fanum dominarum, tot d in A p u ­

lum, n. 1005, pare a îl închinat trinităţii feminine g e rmane , c a r e se întâlneşte aşa de des în inscripţiile lat ine delà R i n , cele trei ma-

tronae (cf. C I L . X I I I , passim), adorate a i c i l a noi de v r e - u n colo­nist d in ace le părţi.

4 7 J) C I L . I I I , 14206 ' · : deus Vertumnus dominus. 4 , « ) Cf. i n s c r . d in F o r m i a e , in I ta l ia ( C I L . X , 6076) : Domna, c a

zeiţă.—Usener observă in Gotternamen, p. 221 sq., că pr in Domna

a ic i , c a şi în alte c a z u r i , a v e m a înţelege pe mater deum, Magna

mater, Kybele.

www.cimec.ro

Page 121: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Or ig inea păgână a cuvântului «Dumnezeu». 105

părătesei lulia Domna şi e documentată şi pr in alte forme : astfel numele creştine, dar de origine păgână, Domna474) şi Domnica47δ), Domnus şi Domnio47β), o r i apelativul domnus acordat sfinţilor şi martyr i lor creştini 4 7 7 ) .

Se pune insă întrebarea: eră întrebuinţat numele div in dominus în rugăciunile păgâne, astfel încât forma Domne-deus, din care vine Dumnezeu, să poată fl de fapt păgână? Răspunsul ni-1 dă — între alţii— şi Lucian, care ne-a păstrat în Pseudomantis întreaga liturghie a cultului apollonico-asclepieic al lui Glycon, creaţia religioasă aşă de ciudată a magului şi impostorului Alexandru din Abo-nuteichos : zeul Glycon se revelează magului Sakerdos : acesta îl invocă astfel: είπε γαρ jxot, ώ δέσποτα Γλόκων, τίς si; la care zeul răspunde: Έ γ ώ , . . . . Ασκληπιός νέος... 4 7 8 ) . Aşă dar: Domine Glycol

Pr in urmare nu mai r.lmâne nici-o îndoială : invo­carea păgână a zeilor cuprindea şi vorbele Domine-deus..., după cari urmă—sau adesea nici nu mai urma — numele divinităţii implorate.

Pe de altă parte tocmai în Dacia şi Moesia apare divinitatea Domnus (resp. Domna), care în invocaţii, pr in însăşi numele ei, trebuia să fle chemată Domne deus 479).—

•'«) C I L . I I I , 597 : B e r h o e a (Maced. ) ; Dona ( I ) : n. 14207,15 = K a l i n k a , o. c, n. 428 : T r a i a n a ( Th r ac i a ) .— D o m n a , sfântă creştină, serbată l a 26 Decembre : c a or ig ine K y b e l e : Usener , p. 221 sq.

« " ) C I L . I I I , 4220 : S a v a r i a ( P ann . sup.) ; 9576 : S i r m i u m — Sa lonae .

*") C I L . I I I , I ndex : Cognomina ,—unde vezi şi pentru n u ­mele feminine alte pilde.

*") Domnus Syneros: m a r t y r în S i r m i u m : C I L . I I I , 10233. " ' ) L u c i a n , Pseudom., c . 43. — Cf. pentru t impul m a i ν e -

c h i u , a l t e e x e m p l e , l a Usene r , o. c, p. 221. *") De notat e că c h i a r cultul lui G l y c o n , ma i sus docu­

mentat de L u c i a n şi i n forma de adorare , e constatat în D a c i a ( la A p u l u m : două a l ta re consac r a t e lui G l y con , după c u m adaogă credincioşii în e l : iusso dei: C I L . I I I , 1021 şi 1022) şi în Moesia s u ­perior ( ceva ma i l a Sud de co lonia Scup i : Iovi et lunoni [et] Drac-

coni et Draccenae et Alexandro: n. 8238).

www.cimec.ro

Page 122: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

106 I I . Creştinismul daco - roman .

Creştinii însă ziceau de obiceiu simplu deus în rugă­ciunile lor 4 8 0 ) . Dacă ei mai târziu au zis ca păgânii Domine deus, cauza e a se căută în influenţa orientală şi în general păgână, exercitată asupra Creştinismului : astfel e caracteristic, că forma deus dominus (constatată mai sus ca păgână) apare în inscripţiile creştine din CIL. I I I numai în Syr ia 4 8 1 ) , şi în Salonae, oraşul cu atâţia Syrieni şi Orientali creştini : şi anume, în ult imul caz, ca o probă concretă despre intrarea conceptelor păgâne în doctrina religioasă creştină : lesus Christus rex regum, dominus [dominanlium] 482).

încheerea rezultă delà sine : Domine deus in forma veche, populară, Domne deus, e în Dacia şi în Moesia o invocaţie păgână. Această invocaţie fu primită apoi şi de Creştinism. La noi, în senzul că poporul zise mai de­parte Domine deus, zeului suprem creştin; în Apus, ca influenţă orientală cărturărească, în forma literară (!) Domine deus, introdusă deabia, or i din nou (!), de preoţii creştini.

Această concluzie e întărită de prezenţa unui alt cuvânt în l imba noastră, într'o formă mai puţin coaptă, mai puţin prelucrată, romanică: vorba Duminică, cu i, ca şi în celelalte l imbi romanice, ne arată că Creştinismul e în l imba noastră mai nou decât invocaţia Domne Deus. Faptul insă, că două forme aşă de înrudite, cum erau Dominica şi Domne deus, nu s'au analogizat una pe

*8 0) C I L . I I I , 2Θ73: Salonae:. . . ita desiderat anima mea ad le

Deus; 9626: ibid. : Deus noster propitius esto rei publicae Romanae;

13124: adiuro per Deum et per leges Cresteanorum ; 14916 : per Deum

omnipotentem eos adiuro, — etc., etc. *8 1) C I L . I I I , 6701: dius dominus, — deoparte şi de a l t a mono­

g r a m u l s a c r u . * 8 Î) C I L . I I I , 2674.—Cf. i n inscripţia superstiţioasă creştină d in

T r a g u r i u m , C I L . I I I , p. 961, X X V I : f In nomine domini Ieso Cristi

denontio tibi, inmondissime spirete tartaruce, e t c . — P e n t r u fecioara M a r i a c a urmaşă a vech i lo r divinităţi păgâne sub nume le de re­

gina coeli, cf. U sene r , o. c., p. 229.

www.cimec.ro

Page 123: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Istor ia cuvântului «Duminică». 107

alta, arată, cred, o deosebire de vârstă între ele chiăr ca termeni creştini : când s'a introdus Dominica, Domne deus eră consacrat şi în rugăciunile creştine — desigur ca un cuvânt unic, compus — şi deci aveă o existentă independentă, de termen fixat definitiv în limbă, aşă că înrudirea cu Dominica poate nici n'a mai fost simţită.— Că această ipoteză a mea trebue să fle aproape de adevăr, îmi pare că dovedeşte şi un alt fapt. Duminică e mai târziu şi decât biserică, şi de acèea nu a devenit nDumenicău, după basilica— „biserică", pentrucă la venirea lui în limbă basilica nu mai sună astfel, ci baselica şi deci chip de analogie cu ea nu mai există * 8 3).

Dimpotrivă în Apus Dominica (dies) şi Domine deus sânt contemporane: ambele au fost primite târziu, în forma literară latină, ca termeni creştini.

Se ştie însă când a fost înlocuit dies Solis cu dies dominicus (în l imba vulgară dies dominica): în ul t imi i ani ai secolului al IV-lea. într'un edict din 17 Apr i l 392 ; se găseşte încă dies Solis 4 8 4 ) ; delà 27 August 399 înainte nu mai găsim însă decât dies dominicus 4 8 6 ) . In popor termenul s'a răspândit apoi treptat-treptat în cursul secolului al V-lea şi al VI-lea. — Această creştinizare a sărbătorii săptămânale stă în legătură cu întreaga

*") în aceeaşi v reme procesul prefaceri i Iui l In e, c a r e e foarte v e c h i u tn l a t ina populară, probabil încetase, şi cuv inte le primite a c u m In limbă nu m a i e r a u transformate In felul d i ­nainte.—Cf. a s u p r a celor spuse tn text observaţia lui Hasdeu , In Columna lui Troian X I 1883, p. 88, l a art . lui Chiţu despre Cuvin­

tele creştine în limba română, unde Hasdeu admiţând o r i g inea l a ­tină a cuvântului «Rusalii», c u toate dificultăţile fonetice, adaogă: «dar lot aşă tn Duminică d in lat. Domin ica este o g r avă n e r e g u ­l a r i tate fonetică, de oa rece a r trebui să fie Dumenică, c a biserică,

nu bisirică d in lat. bas i l i ca ; şi totuşi flliaţiunea latino-română In ambele c a z u r i [«Rusalii» şi «Duminică»] rămâne necontestabilă». Cf. şi m a i jos, p. 115.

'") Codex Theodosianus, I I , 8, 20. "·) Ibid., I I , 8, 23.

www.cimec.ro

Page 124: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

108 I I . Creştinismul daco - r oman .

mişcare creştina împotriva păgânismului şi cu edictele imperiale ordonând prigonirea cultelor păgâne 4 8 e).

In ce ne priveşte, reţinem deci deosebirea nu numai de vârstă, ci şi de semnificaţie religioasă, a celor doi termeni actual creştini : «Dumnezeu» şi «Duminică», şi vom căuta acum, dacă păgânismul a mai lăsat şi alte urme în terminologia creştină românească: rezultatele obţinute ne vor servi apoi la fixarea locului şi t impului, unde şi când s'a întemeiat definitiv creştinismul nostru latin.

Etymologic, vorlja «crăciun» poate veni şi delà cf/rnationem48T) şi delà calationem 4 8 8 ) . Istoric însă, sân-tem siliţi să facem o deosebire. Pr imul termen fiind de origine pur creştină şi ca atare târziu în limbă (vezi mai sus cazul cu «Duminica» !) n'ar fl avut la noi nici vremea, nici posibilitatea de a suferi complicatele schim-M r i fonetice, ce se cer pentru ajungerea la forma de azi, «crăciun». Dimpotrivă al doilea, calatio, e de or i ­gine păgână şi evoluţie populară, şi ca atare schimbă­ri le pr in care a trecut, pentru a deveni «crăciun», au avut şi t imp şi ocazie să se întâmple. — P. Papahagi a dovedit că vorba crăciun vine delà calatio (—nem)™9): convocarea poporului de către preoţii păgâni în pr ima zi a fiecărei luni pentru anunţarea sărbătorilor din acea lună,—şi, pr in extindere, însăşi sărbarea în le­gătură cu calatio. Cea mai însemnată calatio eră cea delà începutul anului, 1 Ianuarie 4 f l 0 ) .—Termenul acesta,

«··) V e z i m a i sus , passim. 4 8 7 ) D icu lescu , Vechimea Creştinismului la Români, p. 19 sq.,

reluând această etymologie a Lexiconului budan.

"*) P a p a h a g i : vez i m a i jos. " · ) în Convorbiri literare, X X X V I I , 1903, p. 670 s q q . — E x p l i ­

c a r e a e considerată de Puşcariu c a c e a m a i probabilă—filologic—din câte s ' au dat, şi a fost admisă în al său Etym. Wiirterb., s. v.

" · ) E x p l i c a r e a istorică dată de P a p a h a g i naşterii acestei d e -

www.cimec.ro

Page 125: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Calatio (— nem) = «Crăciun». 109

calatio, pare a fl specific daco-romi*n: căci in Apus avem la popoarele romanice numir i derivate din na-talis(-e)iS"), — iar în I l lyr icul latin se constată vorba natafis(-e) ca întrebuinţată pentru sărbătorirea mar­tyr i lor , — aşă încât trebue să admitem, cu atât mai mult, că a fost întrebuinţată şi pentru naşterea Dom­nului * 8 2 ) .

«Crăciunul» a fost serbat în toată lumea creştină, până după anul 350, odată cu botezul Domnului, adică la 6 Ianuar (Epiphania) 4 9 8 ) . Dar in Vest (adică şi în I l lyr icul latin) Epiphania e o sărbătoare de dată recentă : deabia pr in conciliul delà Nicaea (325) fu recunoscută şi de biserica latină 4 9 4 ) . Anume, cu acest prilej, se hotărî în chip unitar procedeul fixării datei Paştilor şi publicarea ei în ziua Naşterii Domnului. — Originea ră­săriteană a sărbătorii «Nativităţii» 49s) avu acum drept corolar Axarea de către patriarchul din Alexandria (in sec. IV şi V), pr intr 'o circulară trimeasă tuturor b i ­sericilor creştine, grece ca şi latine, de 6 Ianuar (Naş­terea Domnului şi ca atare începutul anului bisericesc), a datei Paştelui şi deci a începutului Păresimilor. După

numi r i : s imp l a apropiere i n l imp a celor două sărbălori : «cala­ţi a » păgână şi «nalivitaloa» creştină,—nu e satisfăcătoare.

' · ' ) Der ivate le d in incarnatio, citate de Dicu lescu tn s c r i e r e a s a pomenită In n. 487, l. c, c a existente tn v e c h e a provençalâ şi f ran ­ceză, sâni de or ig ine cărturărească, i a r nu populară.

4 0 a ) C I L . I I I , 9545: Natale S[eptimi Victurici Herrnogenijs,—

şi 12864 : natalis S[eptijmi mart[yri]s dies XIIII ka. Maia[s],—

in Sa lonae . 4 9 > ) Usener , Das Weihnachtsfest, Bonn , 1889, p. 187 sqq. 4 M ) Idem, ibidem, p. 193 sqq. <»') P e n t r u tradiţia s t r ic t calholică, da r istor ic neexactă, că

«Crăciunul» a fost serbat tn A p u s încă d in cele m a i v e c h i t im­puri l a 25 Decembre , şi că E p i p h a n i a a fost dală Apusen i l o r de Răsărileni deab ia l a sfârşitul sec . I V , când aceştia a u pr imit tn s c h i m b delà Apusen i «Nativitatea», cf. Hergenrôlher, o. c., ed. I V , de K i r s c h , I, 474, şi ce le observate împotriva părerii a c e s l e i a de Usene r , o. c., p. 214 sqq.

www.cimec.ro

Page 126: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

110 II. Creştinismul daco - r oman .

l iturghie se anunţau în această zi solemn, conform cir­cularei, datele pomenite : feriae conceptivae 4 9 β ) . Această anunţare la Epiphanie a sărbătorilor mobile de peste an, trebuiă să apară păgânilor de curând creştinaţi ca în totul asemănătoare calaţiei lor de mai înainte, şi ei numiră astfel sărbătoarea «Nativităţii» calatio. Denumirea aceasta, care fireşte nu a putut plecă din sânul bisericei oficiale, a fost, se pare, apoi primită chiar de missio-nar i şi folosită ca mijloc de popularizare repede a săr­bătorilor creştine la păgânii de curând convertiţi. — Anume, acesta nu e în I l lyr icum un caz izolat. Sărbă-

^toarea cea mare a verei : Coborîrea Sf. Duh, a fost în acelaş chip fixată: p r in sărbătoarea păgână, în legă­tură c i r c u i t u l morţilor, a Rosaliilor: ad Rosalia or i simplu Rosalia 4 9 7 ). Nu mai puţin sărbătoarea «Intrării în Ierusalim», p r in cea păgână Florilia (în loc de Flo-ralia) 4 9 8 ) : sărbătoarea de primăvară a Florei şi a flo­r i lor. Toate aceste numir i , Calatio, Florilia, Rosalia, n'au fost la început decât un mijloc mnemotechnic de fixare a noilor sărbători pentru păgânii cari din moşi stră­moşi erau deprinşi cu celelalte ; biserica oficială, de voe de nevoe, a făcut şi această concesiune păgânismului, după nenumărate altele 4 9 9 ) .

«··) U sene r , o. c, ρ. 1Θ3—4. « " ) V e z i ma i jos o expunere specială a s u p r a acestei sărbători-4 9 e ) Cf. D icu lescu , o. c, p. 21, c a r e Insă nu stabileşte n ic i - o

legătură Intre «Floriile» creştine şi «Floraliile» păgâne. 4 M ) Cf. H a r n a c k , Mission H, p. 174 sqq. : sărbătorirea m a r ­

tyr i lor c u petrecer i lot aşă de l a sc ive c a pe v r e m e a zeilor e lenic i , şi jus t i f i ca rea ( !) a ces tu i punct de vedere de către Gr i go re d in N y s s a , Theodoret, etc. : c itate in extenso. în spec i a l a s u p r a c u l ­tului, de natură păgână, a l Sfinţilor, c u atr ibute şi puter i d iv ine spec ia le pentru a ju to ra rea I a nevoi a credincioşilor, cf. M. H a ­milton, The Pagan Element in the Names of Saints In The Annual

of the British School at Athens X I I I , 1906/7, p. 348 sqq. ; U s e n e r , Gotternamen, p. 116 sqq., şi i n spec ia l monogra f ia lui Ε. L u c i u s , Die Anfănge des Heiligenkults in der christlichen Kirche, T u b i n ­gen , 1904.

www.cimec.ro

Page 127: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Calatio, «Epiphania» şi «Nativilalea» in I l l y r i c u m . 111

Pentru ca însă calatio şi «crăciun» să corespundă în senzul explicării cuprinsului lor analog, se cere ca la data creştinării noastre, resp. a populaţiei rurale a Ulyricului, să nu se f l întemeiat încă sărbătoarea in ­dependentă a «Crăciunului», la care apoi nu se mai făceă anunţarea sărbătorilor mobile — lucru ce se lăsase tot la Epiphanie — şi deci Nativitatea în nici-un caz nu mai puteă f l numită Calatio. Această consideraţie ne duce la concluzia deosebit de interesantă, că între anul 325 (Epiphania în I l l y r icum — care ţinea de Roma) şi c. 380 (data înfrângerii definitive a Arianismului [care, precum am văzut mai sus, fusese până după 360 puternic în I l l y r i ­cum] şi deci a introducerii «Crăciunului»—la 25 Decem­bre—în părţile noastre) e de pus «creştinarea» cuvântul'uj calatio r , 0°). — Când, nu mult după 380, vom fi pr imi t şi serbarea de la 25 Decembre, calatio, termenul consacrat pentru «Nativitate», rămase şi mai departe ca atare,, deşi data «Naşterii Domnului» se schimbase.

Asupra Rosaliilor sânt în special de observat urmă­toarele. «Rusalii» (sau şi «Rosalii») trădează ca şi «Ou-minică» o formă de origine mai nouă în l imba noastră : în adevăr judecând după analogiile rosa = rujă 5 0 1 ), ro-

t 0 , >) Cf. Usene r , Weihnachtsfest, p. 262 (pr imul «Crăciun» i n Constantinopol l a a . 37Θ) ; p. 266 sqq. : l a R o m a : delà 354 înainte ; p. 264 sq.; Crăciunul i n I l l y r i c u m : p. 220 şi 264 : înainte de in t ro ­d u c e r e a l a Constantinopol şi In Răsărit, adică înainte de 370—388.

6 0 1 ) F o r m a «ruşă», dată de Kôrting, s. v., nu mi -e cunoscută. — Ce - i dreptul, tot ce urmează l a mine ma i jos şi despre rosa şi despre rosalia a r trebui să lipsească, dacă aş admite c u Densus i anu , Hist,

d. I. I. roumaine I, p. 361 şi 365, că rujă şi Rusalii sânt tn l imba noastră elemente s lave . L u c r u l a ce s t a Insă nu-1 pot admite, pentru s implu l motiv, că, după c u m mă Învaţă Mik los ich (Rusalien, tn Sitzb.

d. k. Acad. d. W. z. Wien, phil.-hist. CI., 46,1864, p. 405, In sârbeşte, de unde a r fl fost să luăm vo rba «rujă» tocmai sânt două forme : « ruza» şi «rosa», « rusa » : ambe le împrumuturi r oman ice , şi a n u m e : p r i m a u n Împrumut ma i nou [şi adaog eu : din româneşte], a doua, «forma rosa , r u sa , obicinuită tn Dalmaţia» un împrumut m a i vech iu [adaog eu : d in l a t ina vulgară târzie a U ly r i cu lu i ] . Cât priveşte Jf<-

www.cimec.ro

Page 128: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

112 II. Creştinismul daco - roman.

seus = roş r ' 0 2), * rosina = ruşine 6 0 3 ) , etc., — iar pentru sfârşitul cuvântului: *barbilia = bărbie,batt[u]alia=bă­taie δ 0 4 ) , etc., din rosalia nu puteă ieşi in desvoltarea re­gulată a limbei noastre tot «rosalii» or i «rusalii». — Mai ales că numele de rosalia, dat sărbătorii păgâne, nici nu eră general, ci în alte părţi, de pildă la Roma, se ziceă dies rosae s05) şi dies rosationis 6 0 e ) , în Capua se zicea rosariar'07), în Bellunum rusae*0*), în alte părţi de

Rusa l i i l e noastre, M ik los i ch insuşi nu se gândeşte l a un împrumut s lav , c i crede — greşit — că l a noi ele trebue să fi venit din G r e ­c i a . Destul, că l a toate popoarele din pen insu l a balcanică, p r e c u m si l a S l av i i d in Nord şi l a L i tuan ien i , cuvântul R u s a l i i e de or ig ine romană. Dar D e n s u s i a n u , l. c, ρ. 3Θ1, observă că dacă l a noi c u ­vântul R u s a l i i a r fl m a i vech iu ( latin), a r trebui să sune Busaii,

i a r nu cu l. L a a c e a s t a răspund, că Încă de t impur iu Rosa l i i ie fiind adoptate şi de S l av i , c a r i trăiau împreună c u Românii, desvo l ta rea m a i departe a cuvântului românesc a fost împiedecată de ana l o g i a continuă cu forma slavă, c a r e păstră pe l. Că l a noi cuvântul nu poate fi de or ig ine slavă, ma i arată, pe deoparte amănuntele mitologice, proprii sărbătorii s l a v e (vezi altă notă m a i jos ) , da le de Mik los i ch , i a r pe de a l t a faptul, că «pendantn-urile l a l in -p rov inc ia l e a le R o -sal i i lor , F lo ra l i i l e şi B ruma l i i l e , p r in nume le F l o r i i şi B r u m a r (pe c a r e 11 poartă l u n a Noemvre : din Brumarius-Brumalis), există l a noi până a z i . V e z i a s u p r a Rosal i i lor şi B ruma l i i l o r (acestea d in urmă, c a sărbătoare, pierdute l a noi) studiul , până astăzi de a c t u a ­litate, a l lui T o m a s c h e k , Ueber Brumalia und Bosalia, nebst Be-

merkungen uber den bessischen Volksstamm, in Sitzb. d. k. Acad. d. M*.

z. Wien, phil.-hist. CI, 60,1868, p. 351-404. — De altfel ţin să adaog, că ches t i a Rosa l i i lor e pentru ce r ce t a r ea m e a de faţă n u m a i de o însem­nătate secundară şi n i c i a i c i , n ic i ma i departe, nu t r ag din e a vre-o conc luz ie de ord in hotărilor pentru istor ia creştinismului daco -r o m a n : a c e a s t a c a chest ie de metodă.

5 0 2 ) Puşcariu, Etym. Worterb., n. 1475. M i ) Id. , ibid., η. 1488. M«) Ibid., η. 184 şi 194. 5 0 t ) C I L . V I , 10234: inscripţie deosebit de importantă pentru

cultu l morţilor şi diferitele sărbători i n legătură c u acest cult : dies

violaris, dies rosae. etc. : e o lex collegi Aesculapi et Hygiae.

«·«) C I L . V I , 10239. »»') C I L . X , 3792. ><») C I L . V , 2046.

www.cimec.ro

Page 129: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

R o s a l i a «= «Rusaliile». 113

fapt rosalia '"09), şi anume pr in analogie cu parentalia, numele sărbătorii funerare, când se făceau ofrande la morminte şi în special se aduceau rose: rosae et escae (inparentalibus) 6,°), rosae et profusiones in parentalibus '°η), rosas ad monumenlwn (=mormânt I) spargere et ibi epu-lare 612), rosas et escas ponere c 1 8 ) , etc . B U ) . Pe de altă parte incripţii cu pr iv i re la Rosalia nu s'au găsit în Răsă­r i tu l lat in decât în Philippi : colonie romană + elemente thrace romanizate 6 n ) } —apo i în T o m i 6 1 ") şi în Is t rus 6 1 7 ) : iarăşi două centre de pe teritoriul cultural grecesc cu puternice colonii romane, — în Nicopolis (Moesia i n ­ferior,—înfloritoare colonie romană) 6 1 8), — însfârşit în Pannonia superioară : la Emona : kal. Iun. («Carna-ria») 6 1 B),—la Savaria: un frumos document în versuri, de împodobirea cu floria mormintelor820),—şi la Briget io 6 2 1 ) . Astfel încât, faţă de mulţimea excepţională ajinscripr

M t ) în Phi l ippi (Maced. ) : C I L . ΙΠ, 707, 703 şi 662 ; in I ta l i a l a B r i x i a : C I L . V , 4489, or i în L u c a n i a : C I L . X, 444 ; l a Tomi , in S c y t h i a minor : C I L . ΠΙ, 7576.

• 1 0) C I L . V I , 9626 (Roma ) şi Ore l l i -Henzen , n. 4 4 1 9 , - e t c . » " ) C I L . V , 4990 (Ve rona ) ; X I , 2506 ; V , 7454 ; V , 4410 ( B r i ­

x i a , — e t c . » 1 2) C I L . X I , 132: în R a v e n n a . " 3 ) C I L . V , 2176 : A l l i n u m . 6 1 t ) Cf. indice le diferitelor volume din Corpus. — A s u p r a săr­

bătorilor ace s to ra : violaria, rosalia, parentalia, cf. s c r i e r e a Iu i A t -tilio D e - M a r c h i , I I Ctdto privato di Roma antica, I I , p. 132 sqq., §. 4. L e forme e gl i atti di culto collégiale verso gli dei e verso i morţi.

»" ) C I L . I I I , 662, 703, 704 şi 707. t i e ) C I L . I I I , 7576. 5 n ) C I L . I I I , 7526: inscripţie importantă c u p r i v i r e l a sărbă­

tor i rea Rosa l i i lo r în onoa rea morţilor. 5 1 S ) C I L . I I I , 7436, vers . 22/6 : deasemenea o inscripţie foarte

însemnată pentru cu l tu l morţilor. » · ) C I L . I I I , 3893. »2o) C I L . I I I , 4185, quişquis heris post me dominus Laris huius et

orti, Vicinas mihi carpe rosas, mihi lilia pone Candeda, que viridis

dabit ortulus. I[t]a beatum! S2>) C I L . I I I , 11042.

36332

www.cimec.ro

Page 130: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

114 I I . Creştinismul daco-roman.

tiilor italice şi puţinătatea celor provinciale, sântem oarecum nevoiţi să conchidem, că sărlîătoarea rosaliilor eră o instituţie pur italică, răspândită numai întâm­plător, pr in colonişti italici, şi în prov inc i i B 2 2 ) .

Ce priveşte acum numele creştin al sărbătorii,— sărbătorile în legătură cu ciclul Paştelui erau variabile : tot aşă şi «rosaliile» ; cauza fireşte eră deosebită : deo­parte socoteli calendaristice, de alta Axarea deosebită, după regiuni şi epocele de înflorire a rozelor, a sărbă­tor i i mortuare de primăvară 6 2 8 ) . Analogia eră foarte firească, iar fixarea mnemotechnică a coborîrei Sf. Duh după sărbătoarea aşă de importantă în cultul morţilor a Rosaliilor, nu aveà nici-un motiv să fle combătută de Biserică. Dimpotrivă, tacit, se îngădui ca cele două sărbători să se contopească pr in împlinirea ceremoniilor păgâne la morminte în ziua sărbătorii creştine^).

Sărbătoarea păgână a Rosaliilor se constată pr in inscripţii în Moesia inferioară şi în Pannonia supe­rioară, în Moesia superioară însă n u : şi nici în Dacia. Dimpotrivă în Italia ea e extraordinar de răspândită.— Concluzia pentru Rosaliile noastre creştine nu poate fl după cele de mai sus decât aceasta: creştinismul latin primeşte în Italia numirea rosalia în calendarul său

s a J ) U n astfel de e lement ital ic, din T i c i n u m , apa r e in Novae (Moesia infer., C I L . I I I , 757) şi anume, probabil , şi c a aducător a l Rosa l i i lo r l a Dunăre : Dis Manibus. L. Metilius Papiriae (trib.)

lustus Ticino vix. ann. LXV et Mettia Felicia vix. an. XLIII h. s. s.

fiii parentibus bene merentibus f. c.— Pent ru legăturile Moesiei şi Dac ie i c u I ta l i a , vez i şi pa rag ra fu l respectiv de ma i jos.

M 8 ) Iată câteva date : în R o m a : X / / k. lunias (C IL . V I , 10239), s a u V idus Maias (10234); în C a p u a : Illidus Maias ( C I L . X , 3792); în T o m i : V idus lunias ( C I L . I I I , 7576Ï; In a lte locur i , l a a lte date, hotărîte de sărbătoarea funerară a parentaliilor : de pildă l a R a ­v e n n a : id. M. ( C IL . X L 132), etc. V e z i l a De -March i , o. c., p. 132 sqq., o listă ma i completă a datelor : în gene ra l Mai—Iunie.

S 2 > ) în uz pănă astăzi l a poporul nost ru . V e z i ma i jos textul şi notele.

www.cimec.ro

Page 131: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Rosa l i i l e—de origine italică. 115

pentru popor; missionarii Γ,2δ) o întrebuinţează apoi—din pricina clarităţii şi putinţei ei de adaptare la păgânism— şi acolo unde rosaliile nu existau în special ca o insti­tuţie păgână de cult ; dacă forma românească a Ro­saliilor trădează o origine mai nouă, aceasta provine din faptul că noi am pr imi t numele .^r l lătocu-.^) . târziu, odată cu dominica.. etc., .prin, missionarii lat ini ; .şi anume, în special Sf. Nicetas, care predicâ Îa Bessi. «Daci», «Goţi» şi «Sciţi» : în dreapta şi în stânga Dunării deo­potrivă r ,27),| aveă motive speciale de a întrebuinţă ter­menul rosalia: deoparte el eră în strânse legături cu Italia — ţara rosaliilor — unde de două or i îl vedem du-cându-se să viziteze pe Sf. Paulin din Nola, — de alta

m ) C a r i în I l l y r i c u l aşă de nedespărţit cu l tu ra l de l(tit&; trebuiau să fle—In parte —înşişi Ital ieni, s a u să s tea în c e a ma i strânsă legătură culturală (căci c e a bisericească eră c h i a r obl i ­gatorie) cu I l a l i a . — S e m n a l e z a ic i , şi studiul ^ ^ q ^ & r M S S S ^ S despre Brumalia şi R o s a l i a In re l ig ia populară antică şi în c e a românească, publ. în Conv. Uter., pe 1907, p. 597 sqq. şi 673 sqq. D. P . -L . a junge n u m a i în câteva puncte l a conc luz i i asemănă­toare c u a le mele (tn spec i a l a s u p r a ca rac te ru lu i a c t u a l a l R u s a ­lii lor noastre c a sărbătoare a cultului morţilor fp. 678 sqq.]. pentru c a r e trimet l a dovezi le culese de d-sa). încolo, ideea pre ­dominantă a studiului d. P . -L . , c u or ig inea thracă-dionysiacâ a cultului , şi a f i rmarea , că «tradiţiunea zânelor Rusalii» [care , adaog eu, e pur slavă] e l a noi «cu mult mai importantă decât perpe­tuitatea cultu lui celor morţi» [ Ia Rusa l i i : pur latină] (p. 681), mi se pa r neîndreplăţite. în spec ia l a s u p r a Rusa l i i l o r c a Iele, mă mulţămesc a cită n u m a i vorbele d. P . - L . : «Numirea de R u s a l i i dală zânelor, nu este peste tot locul cunoscută, n ic i l a Românii de peste munţi, n ic i l a cei de peste Dunăre» (p. 682), p r in c a r e însuşi resp inge a f i r m a r e a făcută I a pag. 681. Părerile mele le g ă ­seşte cit i torul In text, şi de a c e e a nu mă opresc a i c i m a i mult , spre a face c r i t i c a studiului d. P . - L .

M e ) Cf. şi Hasdeu , notă l a ar t . lui Chiţu, în Col. lui Troian,

X I , 1883, p. 8 8 : «singura dificultate fonetică este c o n s e r v a r e a lui l... toluşi flliaţiunea latino-română... rămâne necontestabilăn, şi, după ei, Io rga , 1st. bis. rom., I, p. 7 : «nu e îndoială.. .» .

M T ) L e Quien, Or. Christ. I I , col. 3 0 5 . — C r i t i c a amănunţită a ştirilor istorice a s u p r a Iui N icetas v a urmă m a i jos.

www.cimec.ro

Page 132: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

116 I I . Creştinismul daco - roman.

Bessii — la cari el missionà — ca şi ceilalţi Thraci, p r i ­miseră desigur dinainte, ca păgâni, sărbătoarea rosa­liilor delà coloniştii italici 6 2 8 ) : practica făcută de Ni­cetas cu izbândă la Bessii de limbă latină, o va fi aplicat şi «Dacilor» nordici, fraţii lor şi de neam şi de cultură.

Trecem la alt element «creştin» cu începuturi pă­gâne :drac, din draco (într'o inscripţie din părţile noas­tre dracco)8,e).—Din toate limbile romanice singură 6 3 0) cea română are pe draco în înţelesul de spirit rău, de­mon, diavol,—celelalte cunosc numai înţelesul obicinuit de şerpe, balaur, zmeu B 8 1 ) . — Explicaţia acestei deosebiri cred că e a se căută în următoarele împrejurări.

»2») Cf. i n inscripţiile c u rosalia, d in Ph i l ipp i — l a m a r g i n e a sudică a ţinutului Bess i l o r — următoarele n u m e de «Romani» : C I L . I I I , 703 : Bitkus Tauzigis fd., qui et Macer,—Tauzixs Bithi, qui

et Rufus,— Bithus Tauzigis, Zipacenthus Tauzigis, Bithicenthus Cer-

zulae; C I L . I I I , 707 : Cintis Polutate(?) β. Scaporenus (poale in loc de Scaptoparenus şi a t u n c i o r i g ina r d in P a u t a l i a (vezi ma i sus : c en t ru creştin grec ) , nu departe l a Sud de R e m e s i a n a , unde in v r e m e a creştină β episcop Nice las ) , Sicu Bithi filia; i a r i n S c y ­th ia minor , lângă I s t rus , unde a m conste la t rosalia, găsim cives

Romani et Bessi (vico Ulmeto) consistentes : C I L . I I I , 14214, 2 6 : 140 p. C h r .

s a e ) C I L . I I I , 8238: Dracco et Draccena... (Moesia super ior ) . 6 3° ) V e z i nota următoare. 5 a i ) Kôrting, s. v.— Ş i e d e notat, că l a Românişi ideia despre

înfăţişarea figurată a D iavo lu lu i nu ma i a r e n i m i c de a face c u şerpele, c i e înrudită c u S a l y r i i şi P a n i i an t i c i . — Obse rv imediat a i c i că diavol e e lement târziu creştin in toate l imbile r oman ice . F ap tu l re levat de Densus i anu , H. d. I. I. r., p. 38, după S c h u c h a r d t şi G . Meyer , că draco s ' a r găsi c u însemnarea «demon» şi In pro ­vençal, nu a r e importanţă pentru e x p u n e r e a m e a de m a i jos, întrucât acolo e probabi l t e rmen de or ig ine creştină (draco=şev-

pele-demon din Bibl ie ) , s a u c h i a r dacă a r corespunde c a fenomen istor ic -re l ig ios In t ru totul ce lu i românesc, fncă n u a r puteă fi adus c a un a r gument că rom. drac e de or ig ine general-romanică, c i dimpotrivă a r trebui exp l i ca t şi fn provençal după normele da le de mine m a i l a vale.

www.cimec.ro

Page 133: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Dracco = «drac» . 117

Dintre diferitele divinităţi greco-romane, delà cari lumea antică işi aşteptă mântuirea, însănătoşarea atât în senz sufletesc cât şi trupesc, aceea care, pr in însăşi natura ei luminoasă şi purificatoare (coborînd din Apollo) se precizase în cursul vremii ca zeitatea pr in excelenţă salvatoare, Asclepios, se bucură în sec. I I şi I I I de o răspândire cum doară Mithraismul or i Creştinismul au mai încercat-o. Conceptul despre «medicul divin» M 2 ) , iu ­bitor de oamen i M i ) , θβύς σωτήρ, se extinde acum asupra tuturor celorlalţi zei, cari mai făgăduiau salvarea: Sara-pis ca şi Christus sânt mai înainte de toate în mintea pă­gână mediti divini, cari aduc însănătoşirea de boalele trupului şi sufletului, pr in formule şi mijloace misteri­oase, cunoscute numai de preoţii zeilor. Faima şi trece­rea lui Asclepios la păgâni e aşă de mare, încât apos­toli i Creştinismului cred necesar să întrebuinţeze printre alte mijloace de propagandă şi polemica directă cu cre­dincioşii lui Asclepios, dovedind superioritatea «metodei de vindecare» creştine faţă de cea asclepieică684).

în I l lyr icul latin cultul lui Asclepios e, fireşte, foarte răspândit : dar nicăiri aşă ca în Dacia B 8 5 ) . Aici , probabil şi pentru analogiile posibile de stabilit, între şerpele

• M ) Cf. Usene r , Gotternamen, p. 147 sqq. ; W i l amow i t z -Moe l -lendorf, Isyllosvon Epidauros, p. 43 sqq. şi 116 sqq.,—şi H a r n a c k , Mission2, I, ρ. Θ1 sqq.

" · ) C f inscripţia grecească d in Apu lum (CIG. 6813 şi C I L . I I I , ad 1422), pusă l a a n u l 238 de fiul procuratoru lu i Q. A x i u s A e -lianUS Άοχληπ ιώ καΐ Ύ γ ι « ί α 6soîţ ţ ιλανθρώποις.

5 M ) V e z i vest i ta s c r i e r e a lu i Or igenes împotriva lui Ce lsus , unde «ein Hauptstre i tpunkt z w i s c h e n den beiden bedeutenden Mân -n e r n der w a r , ob Jesus der rechte He i l and sei oder A e s c u l a p . . . Dabei ist die M i s c h u n g s ch l immsten Aberg laubens mit verstăn-diger K r i t i k , w i e s i e s i c h bei beiden flndet, heute fur uns einRât-sel» : c itez textua l vorbele lui H a r n a c k , Mission2, l, p. 92—3, Întru­cât el c a istor ic b i se r i cesc s i theolog poate vorbi despre doct r ina creştină de a t u n c i c u m a i multă autoritate In mater ie , decât u n istoric la ic . — Cf. şi J u n g , Roman. Landsch., p. 423 sqq.

·· ' ) Cf. C I L . I I I , Index .

www.cimec.ro

Page 134: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

118 I I . Creştinismul daco - roman.

asclepieic şi balaurul thrac 6 3 " ) , se pare că Asclepios gàsià un răsunet excepţional. Fapt e, că atunci când impostorul Alexandru din Abonuteichos, în Paphlagonia — pe vremea lui Marcus Aurelius — născoci mysteriile lui Glycon: «Asclepios cel nou», o nouă «întrupare» a lui Asclepios, într'un şerpe enorm, îmblânzit de Alexan­dru şi prezentat de el la mysterii ca însuşi zeul 6 3 T ) , — cultul lu i Glycon găsi numaidecât adepţi şi în Dacia. Ba chiar singurele mărturii epigrafice apriate asupra Ijui Glycon în Răsărit, sânt tocmai cele din Dacia : Gly-coni M. Ant(onius) Onesas iusso dei l(ibens) p(osuit)'oiS) şi G/ly]co(ni) M. Aur(elius) Theodotus iusso dei p(osuit)bS0): ambele din Apjj luia, 6 4 0 ) . Insjîripjiile _şânt, cum vedgm,

.puse de doi Orientali. O altă inscripţie, găsită la Sud de [Scupi, pè drumuTlnt fe Scupi şi Stobi (în Blace), aşă dar pe calea directă Naissus — Thessalonike, ne prezintă o altă formă de adorare a lui Aesculapius «cel nou» : Iovi ei Iunoni [et] Dracconi et Draccenae ei Alexandro Epityn-chanus [C. F]uri \Octavi[ani] c. v. posuit6"): precum vedem, aici «profetul» 642) Alexandru e adorat alăturea cu

•**) Cf. in această privinţă art . lui Drex l e r , l a R o s c h e r , Myth.

Lex. I 2, 1692 (Glycon),—şi vez i şi amănuntele da le de J . J u n g , rom.

Landsch., p. 397. 5 " ) Tot ce şlim m a i prec i s despre cu l tu l lui G l y c o n , dator im

contemporanulu i şi duşmanului personal a l lui A l e x a n d r u , străluci­tului «essayist» a l antichităţii, L u c i a n , c a r e i n a l său Pseudomantis

n e - a dat o e xpune r e completă atât a s u p r a istor iculu i , cât şi a c a ­rac te ru lu i şi l i turghie i noilor mysteri i .— A s u p r a reprezentării Iui G l y c o n pe monezi d in Abonuteichos, c u c a p de om pe trup de şerpe, vez i E c k h e l , I I , p. 383 şi 384 ; L u c i a n ne spune, c . 15 sq., că subt r ceastă Înfăţişare ( A l e xand ru puneă şerpelui tn c a p o mască umană) eră e x p u s «zeul» G l y c o n pr iv i r i l o r muritor i lor .

S 8 i ) C I L . I I I , 1021. " · ) C I L . I I I , 1022. 5*°) Inscripţia C I L . I I I , 7756, tot d in A p u l u m (cf. l a e a şi E .

B o r m a n n , în Arch.-epigr. Mitt. X I X , 1896, p. 232 şi n. 5) nu ţine de cu l tu l lu i G l ycon , c i aparţine unui alt c e r c rel igios.

" · ) C I L . I I I , 8238. 5 ' 2 ) Cf. L u c i a n , Pseudom., c. 55.

www.cimec.ro

Page 135: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Orig in i le daco - romane , păgâne, a l e cuv . «drac» . l l ' J

zeul său Glycon = «Dracco» : ba mai găsim şi o soţie a zeului—«Draccena»—probabil introdusă mai târziu in re­prezentarea mysterii lor, ca «pendant» absolut necesar la grupele Zeus—Leto, Apollo—Coronis, Podalirius— [mama lui Alexandru] 6 4 8 ) . — Lucian ne spune, că pr intre cele dintăi ţinuturi, unde se răspândi cultul lu i Glycon, fură Biţhyniaiy....Galatia. şi Ţhracia 6 4 4), iar că începutul înşelă­toriei lu i Alexandru fu făcut în Macedonia, la Pejla, de ΌΤΐύδΤϊδΐίΙ'"'profet' îşi procură şerpeie 6 4 6 ) . Avem dar pen­t ru Dacia, pr in inscripţia de lângă Scupi, şi drumul pe care cultul lui Glycon 1-a făcut spre a ajunge tocmai la A p u l u m 6 4 0 ) : Thessalonike, Scupi, Naissus [Viminacium, Tibiscum,—ori Ratiaria, Drobetae], Apulum.

încă din t impul lui Lucian, duşmănia între adepţii lui Glycon-Dracco şi Creştini, resp. Epicurei (cele două specii de athei ai antichităţii) apare ca foarte acută 6 4 7 ) . Rivalitatea dintre vechiul Asclepios σωτήρ, şi dintre noul şi adevăratul βωτήρ, Christus, a fost pomenită mai sus.

Demonul cu deosebire primejdios Creştinismului | în Moesia superioară şi în special în Dacia eră acel'

M e ) V e z i de sc r i e r ea mys l e r i i l o r lui G l y c o n l a L u c i a n , Pseudorn.

c. 38 sq. M 4 ) C . 18. ' " ) C . 7 sq. 6 4 6 ) Despre migrafiile cultelor şi superstiţiilor or ientale n ' a vem

c u m v a a vorb i n u m a i figurat, c i c h i a r in senz propr iu : vez i la Apu le ius Met., passim, peregrinările diferiţilor «.Chaldaeiri şi alţi mag i , vrăjitori, profeţi, etc., d in Răsărit, c a r i umb lau p r in întregul Imper iu cu idolii şi hocus -pocus -u l lor religios (d. p. V I I I , 24 eq. : unum de triviali popularium faece, qui per plateas et oppida cyrn-

balis et crotalis personantes deamque Syriam circumferenles mendi-

care compellunt... ; vez i şi amănuntele comice d in c . 25). »*') Cf. L u c i a n , Pseudorn., c . 26, unde A l e x a n d r u recomandă

adepţilor săi l ap ida rea Creştinilor (în Pon lus unde se dădea m o ­m e n t a n lupta). — L a mys te r i i , Înainte de a se începe ceremoni i le , «atheii», şi «Creştinii» şi «Epicureii», e r a u poftiţi să iasă: xal 6 μ.έν ήγείτο λέγων „eţui Χρ:οτιοινοΰς", το δέ πλήβος άπαν επεφ^έγγετο „?ξω Επικούρειους" (C . 38).

www.cimec.ro

Page 136: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

120 I I . Creştinismul daco - roman .

dracco, comun şi lui Aesculapius cel vechiu şi nouei sale epifanii, şi vechilor culte thrace şi tuturor zeităţilor chtho-nice : predicatorii creştini trebuiau deci să întrebuinţeze faţă de poporul din aceste părţi termenul de dracco de-adreptul ca termen generic pentru toţi idoli i şi demonii păgâni 6 4 8 ) .

Dacă mai târziu supt vorba Dracco poporul îşi re­prezenta mai ales pe vechii Pani şi Satyri, iar nu balauri, aceasta a provenit tocmai din acea generalizare foarte de timpurie a înţelesului vorbei dracco pentru toţi demonii păgâni, şi deci uitarea chiar din t impul luptei între pă-gănism şi creştinism a înţelesului propriu şi originar al cuvântului. Gât priveşte însăşi reprezentarea figurată ca atare, în părţile noastre divinităţile agreste şi silvestre fiind cele mai răspândite în popor, Pani i şi Satyri i , to­varăşii Dianei (vezi paragraful următor), deveniră «de­monii» clasici urmăriţi şi distruşi de fulgerele creştine.— în Apus însă, unde importanţa religioasă a lui Dracco eră cu totul restrânsă, el nu-şi păstră decât înţelesul comun şi concret de balaur 6 4 9 ) .

Dar din lupta Creştinismului cu păgânismul i l lyr ic , şi în special dac, mai avem în limba noastră încă o urmă foarte caracteristică : e cuvântul zănatic B 5°), pre­cum vedem, cu înţelespeiorativ,, deçi de origine creştină,] şi aplicat cu senţirnentui de duşmănie o r i dispreţ cuprins şi azi în el,Ja_ a^nurnepăgâni; pe cari voiu încercă să-i caracterizez in cele ce urmează.

5 4 β ) C h i p u l de şerpe luat de diavol i n isp i t i rea E v e i erà l a R o m a n i i deveniţi creştini încă o notă in plus pentru c a r a c t e r i ­z a r e a c a duh rău a lu i Dracco. — H a r n a c k , o. c, 1,104, η. 1, relevă că însuşi «Aesculap eră i n ochi i creştinilor un demon şi idol» şi aduce m a i multe citate d in scr i i tor i i creştini.

5*') Notez că t e rmenu l g ene r a l creştin pentru d a c o - r o m a n u l draco, diabolus, e, l a toate popoarele roman ice , de or ig ine m a i nouă. pur creştină.

5 5 0 ) D in dianaticus: cf. Puşcariu, o. c, n. 1928

www.cimec.ro

Page 137: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Dianaticus = «zănatic». 121

în religia syncretistă păgână a imperiului roman—, am văzut şi mai sus — diferiţii zei supremi, naţionali' şi locali, reprezentanţi ai principiului bărbătesc deoparte' şi ai celui femeesc de alta, se sublimă într'o singură pe- j reche divină, cu nume felurite, dar cu înţeles henotheist : ι iată cea mai caracteristică pildă de syncretism din tot I l ly­r icul şi Orientul l a t in :

Sarapis lupiter Sol Isis Luna Diana dit deaeque con­servators sânt adoraţi în anul 175/6 de L. Aemilius Carus, legatus Augusti pro praetore UI Daciarum, în A p u l u m 5 6 1 ) : că exemplul aceswTcÎasic ne vine tocmai din Dacia, nu e, nici vorbă, o simplă întâmplare.

Dar iată un alt exemplu special pentru Diana: într'o inscripţie bilinguă din Hierapolis Castabala ad Pyramum (Budrun) în Cilicia,—pe la sfârşitul secolului al II-lea sau încep, celui de al III-lea.-^Dea Castaba-lensis, care propriu zis e Artemis, mai e invocată şi ca Selene, Hecate, Aphrodite şi Demeter:

(ΈΙ'τε Σ]εληναίην βί'τ' νΑρτεμ.ι[ν είτε σ]έ, δαίμ,ον,

πορφόρον, [εν τρι]όδψ την σε^όμεσθ', Έκ [άτη ]ν,

είτε [Κ.]6πριν Θήβης λα[6ς] θοέεασι γεραίρει

[ή] Δηώ, Κούρας μητέρα Φερσεφόνης,

urmează invocaţia Β 6 2 ) . La Apuleius, Isis—divinitatea supremă şi unică—

e invocată—în diferitele ei manifestări — ca Ceres, Venus, Diana, Kybele, Athena, Persephone, Demeter, Hera, Bel-lona, Hecate şi Nemesis 6 5 8 ) .

Totuşi peste toţi zeii şi zeiţele se ridică Soarta, Destinul : Nemesis, Tyche.

Tn inscripţii^ cari mai mult decât orice altfel de mărturii, ne arată în chip nemijlocit viaţa adevărată

' » ) C I L . I I I , 7771. 5 5 2 ) C I L . I I I , 12116 : cu notele editorilor.

Metam. X I , 2 şi 5 —Cf. comenta r iu l lui U s e n e r l a acest s y n c r e t i s m , în Gûtternamen, p. 3 i 0 sqq., unde m a i sânt citate şi alte exemple .

www.cimec.ro

Page 138: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

122 I I . Creştinismul daco - r oman .

a umanităţii antice, Diana, sancta potentissima bH), apare iri părţile noastre ca identică cu Nemesis: Dea Diana Ne­mesis Augusta166), iar Nemesis sive Fortuna**9) e Adrastia66T), unul dintre multele nume feminine ale Soartei: Νέμεσις, Αδράστεια, Ειμαρμένη,Πεπρωμένη, Τύχη, Fortuna 6 6 8 ) : „Adrastia, quam vocabulo duplici etiam Nemesim appellamus—ultrix facinorum impiorum, bonorumque praemiatrix — : haec ut regina causarum, et arbitra rerum ac disceptatrix, urnam sortium temperat..."66β). — Diana e, ca Luna, dea aeterna660), zeitatea supremă feminină.

Această divinitate, unică şi atotputernică, apare în I l lyr icul latin şi în Dacia supt toate numele mai sus pomenite. Natura ei ca Nemesis, adică stăpână a desti­nelor cerului şi pământului, e documentată în numeroase inscripţii dacice 6 β 1 ) : numele obicinuit, sub care ea e însă cu predilecţie adorată, e cel l a t in : Diana, sancta, poten-tissima, precum o numeşte inscripţia mai sus citată din Sarmizegetusa 6 β 2).

împotriva acestei Diane, ca zeitate supremă pă­gână 6 9 8 ) , are dar de luptat Creştinismul, când începe propaganda în stil mare printre necredincioşii latini ai Ulyricului. Rezistenţa, fireşte, e mare: căci esenţa religiei combătute e credinţa etern omenească în Destin,

6 " ) C I L . ΠΙ, 1418 : Sa rmizege tusa . » M ) C I L . ΙΠ, 10440: A q u i n c u m ; cf. şi 14076: C a r n u n t u m . ···) C I L . I I I , 1125: A p u l u m : p. C . 238/44. 6 " ) în D a c i a : C I L . I I I , 944: l a Mikhâza. 5 6 e ) V e z i D ie te r i ch , Abraxas, p. 93 sqq. 5 ί · ) A m m i a n u s Ma rce l l i nus X I V , 11, 24 sqq., ed. C l a r k , Be r l i n ,

W e i d m a n n , 1910. A m m i a n u s sc r i e aces tea c u pathosul omului care-şi expune propr ia credinţă : rămas păgân într'o v r e m e când Creş­t in ismul începeă c h i a r a persecută pe păgâni, el îşi susţine c u tărie şi — (potrivit v r e m e i !) şl c u erudiţie — conv inger i l e .

ί ϋ 0 ) Cf. Cumont, Les dieux éternels des inscr. latines i n Rev.

arch. 1888, vol . 11, p. 190 sqq. " » ) Cf. C I L . ΙΠ, Index .

5 M ) C I L . I l l , 1418. 5 " ) Peste toţi zeii , fără deosebire : c a Dest in .

www.cimec.ro

Page 139: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Diana = «zână». — Seroaloria = «sărbătoare». 123

şi închinătorii Dianei-Nemesis nu pot fl uşor convinşi că ar există o putere divină mai mare ca Soarta, ca Norocul. Missionarii creştini tună împotriva „Dianati-cilor" stăruitori în orbirea lor : Dianatici-i sânt oameni fără minte, scoşi din minţi de demonul pe care îl adoră : „zănatici" ! Aceştia însă cultivă cu credinţă, dacă nu se mai poate în public, măcar în ascuns, divinitatea lor ; Sanda Diana = „Sânzana" 6" 4), Diana = „Zâna" 6 β 6 ) , con­tinuă, în legendele eroice ale noilor creştini, a fl tot o fiinţă suprapământească, prea-puternică, deosebită pr in f rumu-seţă, bunătate şi strălucire. Tradiţiei creştine de luptă şi vrăjmăşie, cuprinse în „zănatic", îi corespunde tradiţia pă­gână de duioasă amintire legendară, cuprinsă în „zână"6"0).

Dar să trecem la un alt termen păgân, pr imi t şi de Creştinism şi constituind oarecum un. symbol al îm­păcării definitive dintre Daco-Romani şi Creştinism: cuvântul «sărbătoare».

Examinând epitetele zeilor din I l lyr icum din punctul de vedere al răspândirii lor geografice, observăm, că sunt unele, cari nu apar decât în anume locuri bine justificate p r in însăşi conţinutul religios al epitetului. Aşă e, pr intre altele, cazul cu epitetul conservator : acesta,

«Sânziana» c red că e o formă eufonică, analogislică, de ordin s ecunda r . — Dimpotrivă filologii derivă cuv . «Sânziene» (sic: spre deosebire de «Sânzeana» ?) din Sanctus Joannes, — deşi istor ic -re l ig ios n u văd c u m puleă să se prefacă .Sf. l o an in I l e a n a Cosânzeana!

»·») Cf. Puşcariu, o. c, n. 1942 : etymologie tn gene ra l a d ­misă de filologi.

" · ) Cf. Ια cele de m a i sus şi vorba «Iunatec» d in lunaticus,

păstrată tn celela lte l imbi r o m a n i c e numa i c a te rmen cărtură­r e s c (Puşcariu, n. 996) .—Faptul că l a celelalte popoare r o m a n i c e d in «.Dianan n u a u rezul tat decât senzur i creştine, peiorat ive : «fer­mecătoare», «vrăjitoare», etc., mă face să cred , că o r i g inea c u ­vântului «zână» e de căutat tot tn D a c i a traiană, unde păgânis­mu l a fost m a i îndelungă v r e m e înfloritor (căci a m spus : I l l y r i ­c u l propr iu z is e, cu l tu ra l , tot Ves t latin).

www.cimec.ro

Page 140: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

124 I I . Creştinismul daco - r oman .

după logica obicinuită, ar trebui să apară nu numai pe

Cauza e următoarea. încă de t impur iu el se desvoltă ca un epitet mi l i tar şi politic, în legătură cu acţiunea protectoare şi apărătoare a zeilor faţă de primejdiile de ordin public: zei p r in excelenţă «conservatori» sânt lupiter optimus majcimus, Mars, o r i Mars pater, Sol in-victus, Fortuna, sau, înşişi diferiţii împăraţi ί β 7). Monete cu dedicaţia MARTI CONSERVATORI or i MART I PATRI CONSERVATORI şi, în acelaş t imp — precât se pare — şi cu monogramul lui Christus, avem d. p. chiar delà Constantin 6 8 8 ) . Destul, că epitetul de conservator e spe­cializat pentru domeniul publîc-militar. în provincii el trebue dar să apară acolo unde primejdia războaelor e mai mare, adică la graniţele Imperiului.

Dacă trecem în revistă locurile unde apare conser­vator în I l lyr icul şi Orientul latin, găsim că, afară de câteva excepţii, unde conservator e documentat şi de in ­scripţii mai din interiorul Imper iu lu i : în Celeia 8" 9) şi V i runum 6 7 0 ) : Nor icum; în Salonae 6 7 1), Issa (insula: azi Lissa) 6 7 2 ) , Arup ium 6 7 3 ) , Municipium M a l . . . 6 7 4 ) , într'alt loc, neprecis, din Dalmaţia de Nord 676) şi, poate, în B u r n u m 5 7 " ) : toate în Daknaţia; Scupi, în Dardania 577)

· · ' ) C I L . I I I , I ndex şi Cohen, Médailles impériales, passim.

» " ) Cr. K a u f m a n n , o. c., p. 599. 6 β ί ) C I L . I I I , 5185 : /. o. m. conservator Arubianus et Celeia sanda M 0 ) C I L . I I I , 4780 : [Genius] loci conservator]. ί 7 1 ) C I L . I I I , 14242 şi 14242, 1 : Deus magnus conservator loci

huius şi d. m. c. I. h. et omnium suorum; 8672: /. o. m. conservator;

1938: Fortuna conservatrix. 5 7 î ) C I L . I I I , 3074: Diana conservatrix (p. s enzu l D iane i , vezi

l a mine ma i sus , i n text). " · ) C I L . I I I , 10044, şi p. 2328, 174: I(upiter) c(onservator) D(o-

lichenus).

C I L . I I I , 14600 : I(upiter) o(ptimus) c(onservator). 5 7 5 ) C I L . I I I , 10057 : /. o. m. Sol invictus conser[vator] Aug. n. 5 7 e ) C I L . I I I , 13249: /. o. m. c. = c(onservator) ori c(ustos). 5 7 7 ) C I L . I I I . 8188 : Hercules conservator.

lângă toţi zeii, dar iretutindeni : şi totuşi nu apare.

www.cimec.ro

Page 141: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

O r i g i n e a păgână a cuv . «sărbătoare». 125

şi Pergamum, în Asia 6 7 8 ) , — toate celelalté locuri sânt la graniţa Dunării sau, în^Rţ^rît,^ la^ graniţa syrç^aja-bica'^f). Şi anume, ir i special, majoritatea din Dacia traiana 6 8 0 j f unde toate oraşele "^TS&Se^t^^y'fs^s^ ga'conservatori : ' 'cunTF •şYflresc, Dacia întreagă fiind un singur, enorm post înaintat la graniţa nordică a Ro­mânismului,—şi, apoi, în al doilea rând, din garnizoanele dunărene ale Pannoniei 6 8 1 ) , Moesiei superioare 6 8 î ),etc. 6 8 9 ).

Dintre toate aceste locuri nu pot fl luate însă în consideraţie pentru eventuala creare a unui termen romanic, decât cele din Dacia, unde t i t lu l de conservator ajunge de fapt a se generaliză, pe deoparte în urma situaţiei excepţional de primejduite a provinciei, pe de alta în urma fuziunei conceptului public de «conservator», cu cel privat, al zeilor «medicali», — precum am con­statat mai sus, deosebit de numeroşi şi în deobşte adoraţi în Dacia 6 8*). Dimpotrivă uzul epitetului nostru numai

» 1 8) C I L . I I I , 7087 : Silvanus conservator (cf. în S i r m i u m o i n ­scripţie c u Silvanus bellator: n. 10220).

·'·) I. o. tn. Heliupolitanus conservator In B e r y tus S y r i a e ( C I L . I I I , 14165°); /. o. m. conservator In Ph i l ade lph ia (Rabbath A m ­nion) (η. 14149 ·) şi in Bos t ra , A r a b i a (η. 14149 *).

M 0 ) V e z i m a i jos. *") V i n d o b o n a : Fortuna conservatrix (C IL . I I I , 14359 ' · ) ,—

F. c. Geniusquehuiusloci ( 4 5 5 8 ) ; C a r n u n t u m : Serapis conservator

et Isis ceterique di deaeque immorlales (11157); B r i g e t i o : Genius

loci et Fortuna conservatrix (4289) ; A d i a u m : /. o. m. et conservator

(10960); A q u i n c u m : Apolloco nservator (3631) împreună c u Diana

conservatrix (3632),—dii conservatores (3419),—dii patrii conservato-

res (15156) ,—For tuna conservatrix et bona dea luno (10400) ;—/. o. τη.

conservator (3161); M u r s a : /. o. m. conservator (13365). t 8 î ) în V iminac ium, , n u m a i oficial : Neptunus conservator

Augg. et Caess. (14506) şi /. o. m. conservator imperatoris (14217 J). , 8 a ) în A u g u s t a V i n d e l i c u m (Rae t i a ) : /. o. m. aeternus con­

servator el dii deaeque [et genius huijus loci (5788) ; In S a v a r i a ( P a n n . sup . ) : /. o. m. c. ( n e s i g u r : c(ustos) ori c(onservator) : 10909) ; lângă A l m u s (Moesia). ' I. o. m. conservator (7446); In Mesembr i a ( T h r a c i a ) : idem (14207 8 8 ) .

•8«) V e z i m a i sus , p. 117 sqq.

www.cimec.ro

Page 142: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

126 I I . Creştinismul daco - roman .

în câteva lagăre delà Dunăre, iar nu şi în înfloritoarele şi numeroasele centre din interiorul provinciilor pan-nonico-moesice, nu puteă fl hotărîtor pentru crearea unui nou termen romanic pe teritoriul I l lyr icului latin.

Că în Dacia această creaţie eră nu cumva numai posibilă, ci deadreptul inevitabilă, va dovedi, sper, simpla înşirare a divinităţilor de tot felul, invocate ca salvatoare în oraşele provinciei 6 8 6 ) :

Aesculapius et Hygia dii conservatoresy Jix ^Tmize-

getusa f i 8 B ). ' Deus Azizus bonus puer conservator, în Potaissa 687) :

zeitate orientală — de natură războinică : Mars, — Lucea­fărul de dimineaţă, cu numele lui complet: deus Azizus bonus puer posphorus Apollo Pylhius [fwfôpoç^lucifer].

El apare, din tot I l lyr icul şi Orientul latin, n u m a i în D a c i a , unde, într'o inscripţie, e de-adreptul caracterizat ca deus optimus maximusm). în calitatea de conservator

i se ridică între anii 253 şi 260 de prefectul leg. V Ma-cedonica în Potaissa un templu 6 8 9 ) : tocmai în aceste t impur i grele pentru Dacia, adorarea Iui Azizus conser­vator în chip oficial e aproape symbolică.

5 8 5 ) P e n t r u c a cetitorul să poală însuşi judecă c h i a r după mate r i a lu l ex istent a s u p r a acestei ches t iun i , a m dat m a i sus in note şi toate celela lte mărturii, din P a n n o n i a , Moes ia , etc.

ί β β ) C I L . I I I , 7899+no la l a η. 1422. Cf. C I L . I I I , 987 (Apu lum) : dii salutares ; 1560 (Ad Mediam) dii magni et boni : adoraţi de M a r ­c u s A u r e l i u s V e t e r a n u s , praef. leg. ΧΓΠ g eminae Gcdlenianae,

adică după a n u l 260 ( intre 260 şi 268) L »<") C I L . I I I , 875. " ' ) C I L . I I I , 1135 (Apulum).—Cele la lte inscripţii sânt (mai

toate din A p u l u m ) : 1130-1138—875 (Po la i ssa ) şi 7652 (Macedo-n ica ) .—Zeu l e adorat deopotrivă de c iv i l i c a şi de mi l i ta r i .

·'*) C I L . I I I , 875 : găsită împreună cu fundamentele templu­lui l a T u r d a , pe dea l : Deo Azizo bono p[uero conservajtori pro sa-

lutem (!) dd. [nn. Valeriani et Galjlieni Augg. et Valeria[ni nobiliss.

CaesarisJ et Corneliae Salonina[e Augustae et] leg. V Mac. III.

piae fidfelis...] Donatus praef. leg. eiusde[m....J templum inceptum

perfecit [...]. De reţinut e, că templul a fost isprăvit şi i n a u g u r a t —

www.cimec.ro

Page 143: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

«Sărbătoare»—de origine pur daco-romană. 127

Sar apis, lupiter, Sol, Isis, Luna, Diana dii deaeque conservat ores, adoraţi syncretistic 6 β 0 ) , la a. 175/6, de gu­vernatorul celor trei Dacii, în A p u l u m 6 9 1 ).

Hercules conservator în Apulum 6 9 2 ) , şi Hercules con­servator Augustorum nostrorum în Ad Mediam 6 9 S ) .

lupiter monitor conservatorque : p r imul atr ibut e explicat chiar în inscripţie: legatul leg. X I I I gem., somno monitus de zeu, a scăpat de o primejdie şi, recunoscător, i-a închinat apoi a l t a ru l B 9 t ) : în Apulum.

lupiter optimus maximus aeternus conservator, în Ampelum 6 9 D ) .

lupiter optimus maximus conservator, şi anume, precum reese din celelalte epitete, pe care le mai poartă el în Dacia şi în I l lyr icum, în senzul atât de custos şi defensor, cât şi de depulsor, tutator, restitutor,

a i c i in N o r d u l D a c i e i — c u puţini a n i Înainte de a fi părăsită D a c i a de A u r e l i a n . - A s u p r a lui Azizus, cf. articolele lui Steuding , R o -s c h e r , e l e , supt Azizus, Phosphorus, Bonus puer, l a R o s c h e r , Myth.

Lexicon. M 0 ) V e z i ma i sus , p. 121.—Interesant e, că în Pota i s sa ,

unde eră şi templul Iui Az i zus , găsim cultul Isidei , adorată supt numele sync re t i s t i c de Isis myrionyma (cf. Apule ius , metam. X I 2 şi 5 şi m a i sus , p. 121), de u n collegium Isidis, c u u n pater şi un quaestor (collegii),—aşă c u m In tot I l l y r i cu l n u m a i In Poelovio ( P a n ­non i a sup.) o r n a i Intimpinăm, adorată Insă de un s ingu r c r e d i n ­c ios : C I L . I I I , 4017.

»·>) C I L . I I I , 7771. ί Μ ) C I L . I I I , 1026 şi 1027. 5 M ) C I L . I I I , 1564: a . 198 -211 : inscr ip . ie pusă c h i a r de gu ­

ve rna to ru l Dac ie i . A i c i He rcu l e s e conservator tn senz a sc l ep i e i c : e l e adorat In băile d in Ad Med i am şi c a invictus (1569 şi 1570), şi c a salutiferus (1572) : inscripţia d in urmă, pusă de u n Augusta-

lis d in Sa rmizege tusa , e încă d in v r e m e a lui T r a i a n şi arată ast ­fel ne ma i pomenita repez ic iune c u c a r e R o m a n i i s ' au răspândit şi a c l imat i za t In D a c i a . — D e a c e e a şi re levez acest exemplu , spre a fi a vu t In vedere Ia j u d e c a r e a relaţiei dintre du r a t a şi i n t e n z i -tatea colonizării Dac ie i deoparte,şi naşterea poporului român de a l t a .

" « ) C I L . I I I , 1032. " 5 ) C I L . I I I , 1301.

www.cimec.ro

Page 144: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

128 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

etc. Γ , 9 β), — adorat în : Apu lum 5 9 7 ) şi, probabil 6 9 8 ) , in Napoca 6 9 9 ) .

Mars conservator, adorat în Apulum u o°) şi Mars pater conservator et bona Victoria, adoraţi undeva în Dacia

,Apulensis: locul precis nu-1 cunoaştem9 0 1). Zilele consacrate cultului zeilor se numiau în Apusul

latin dies festi, sau, precum ziceà poporul din întreagă «România», dies festae: aceasta ca denumire generală; in amănunte existau dies feriati (resp. simplu feriae), februati, lustrici, natales, religioşi, o r i — în special pentru cultul morţilor — dies parentales, dies sollemnes, dies vio-lares, etc.

în Dacia mar i i zei apărători de primejdii erau adoraţi supt t i t lu l comun de conservatoteşj} cuvântul eră aşă de potrivit , încât, precum amuletele destinate a păzi pe purtătorul lor — păgân, ca şi creştin I — de atingerea răufăcătoare a spiritelor duşmane, se numiau servatoria= φυλακτήρια, — tot aşă, probabil, se numiau şi sacrificiile aduse zeilor conservatori în zilele lor de sărbătoare: servatoria. Iar ziua însăşi, închinată zeilor conservatori eră o dies conservatoria, or i simplu servatoria : apărătoare de pericole 9 0 2 ) . — Starea precară a provinciei Dacia, şi apoi starea şi mai nesigură a ţinutului «barbar» al Daco-Romanilor, contribui fără îndoială la generalizarea aproape imediată a cultului zeilor conservatori şi p r in aceasta la întinderea repede a uzului vorbei dies serva-

' · · ) C I L . I I I , p. 2514 sq. 5 " ) C I L . I I I , 1020, 1084, 1085. 5 ' 8 ) /. o. m. n u e păstrat, da r conservator e încă pe piatră, şi

a c e a s t a e pent ru noi p r inc ipa lu l : încă un zeu conse rva to r adorat în u n oraş a l Dac ie i .

«··) C I L . I I I , 14465. i 0 » ) C I L . I I I , 1099. i 0 1 ) C I L . ΙΠ, 1600. m ) V ez i l a Fo r ce l l i n i , Lexicon, s. v., citatele d in autor i i an t i c i ,

c u p r i v i r e l a diferitele accepţii a le compuselor lui servare. — Ser-

vator, conservator şi salvator sânt s inonime 1

www.cimec.ro

Page 145: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

înţelesul istor ic a l cuvântului «sărbătoare». 129

toriae08) o r i conservatoriae04), în detrimentul termenului/ obicinuit în celelalte părţi ale lumii latine, dar lipsit de( un înţeles concret, dies festa.

Astfel chiar în cuvântul «sărbătoare» se pot vedea restriştele poporului român: ziua de odihnă, veselie şi petrecere, festa, din restul lumi i latine, fu la noi o zi de îngrijată şi smerită reculegere şi închinare a sufletului către zeii nemuritor i pentru salvarea din primejdiile fără sfârşit: iar dacă dies servatoria eră o urmare ab­solut logică a cultului zeilor conservatori, ea fu, p r in introducerea Creştinismului, cu adevăratul şi singurul «deus conservator»=*εός σωτήρ, oarecum încăodată sanc­tificată : conceptul păgân eră aşă de monotheist şi pios încât dies servatoria, întocmai ca Domine-deus, puteă fl delà început admisă ca un termen sacru.

Dar şi fără aceasta, cultul zeilor conservatori moş-tenindu-se chiar ca atare în Creştinism, supt forma cul­tului popular al sfinţilor şi martyr i lor , apărători şi ei, flecare în câte-un fel de pr ime jd i i : foc, cutremur de pământ, molime, secetă, suferinţe trupeşti şi sufleteşti de tot felul, etc. 9 0 5 ) , dies servatoria — alăturea de dies Dominica, cea pur creştină, introdusă de-abia odată cu

·<") Cât de nesatisfăcătoare eră exp l i c a r ea de până a c u m a cuvântului «sărbătoare» d in servare «a păstră, a ţineă», ne arată ma i bine decât or ice altă a r gumenta r e , următoarea conc luz ie logic-fllologic minunată, d a r g r amat i ca l - e l ymo log i c foarte ne fer i ­cită, a d- lui D icu l e scu , o. c, p. 1 4 : «sărbătoare» d in [dies] serva­

toria «zi c a r e trebue ţinută» I P r e c u m vedem etymolog ia obic i ­nuită a filologilor e de -adreptul greşită, căci din servare « a păstră, a ţineă», sărbătoarea a r fi servanda, i a r nu servatoria, c u s enzu l ei ap r i a t activ!

M < ) Căci şi d in această formă latină tot sărbătoare a trebuit să iasă : dies conservatoria=z\ cunserba to r i a (cf. C I L . I I I , 12863 : cuncordiens şi 2654: zaconus Încă delà a. 358, folosii i n Sa lonae tn loc de diaconus)=z\ c u serbătoare=sărbătoare.

•°') Cf. Usene r , Gotternamen, p. 116 sqq. şi E . L u c i u s , Heili-

genkult, passim.

35332

www.cimec.ro 9

Page 146: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

130 I I . Creştinismul daco - r oman .

noua credinţă,—şi-a putut continuă o existenţă păgâno-creştină independentă, până în ziua de azi.

Tot ca termeni sacri păgâni, primiţi apoi în aceeaşi calitate şi de Creştinism, avem a consideră mai toate cuvintele noastre creştine cu pr iv ire la cultul morţilor 6 0 9 ) : «cumând» (şi «comand», «comândare»), «osăminte» e 0 7), «mormânt» 6 0 8),«păioară» 8 0 9 ) , «priveghiu» 6 1 0), «rug» 8 1 1 ) ,— precum şi numele planetare ale zilelor săptămânei, dies Lunae, Martis, Mercurii, lovis, Saturni, constatate în Dacia, ca influenţă orientală nemijlocită, încă de pe când pro­vincia făceâ parte din imperiul roman şi Creştinismul doară numai excepţional dacă apărea în stânga Dunării, sărind peste întreg I l lyr icul l a t i n 6 1 2 ) . Deasemenea..ş4

β ο β ) A s u p r a etymologi i lor lor vezi Puşcariu, o. c , ». v. 0 > 1 ) Aces te două cuv inte , «comând» şi «osăminte», le d au c a

probabile de or ig ine păgână, fără a putea aduce deocamdată măr­tur i i epigraf lce hotârîtoare ; celelalte, următoare, sânt, p r e c u m arăt in note, sigur de or ig ine păgână.

M 8 ) Cf. C I L . III ,"2082 : inscripţie păgână d in Sa l onae : hoc mo-

numentum sive sepulrrum est; extranium heredem non sequetur şi, Ia a c ea s t a , inscripţiile c u pr iv i re la «Rosalia» : C I L . I I I , 703 : . . . Idem Bilhus donavit thiasis Liberi patris Tasibasteni CC el

Rufus ^ C, ex quorum reditu annuo rosalibus ad monimentum eorum

vescentur (Phi l ippi -Maced. ) ; X I , 132 : rosas ad monumentum spargere

et ibi epulare (Ravenna ) ,—etc .

β··) Delà palliola (resp. palliolum): v. amănunte l a Puşcariu, n. 1247 ; p. înţelesul păgân, cf. Force l l in i , s. v. pallium ; cf. ma i jos , nota 610.

6 1°) P e n t r u «priveghiul» p ă g â n — p e r v i g i l i u m — c a instituţie s a ­crală, vezi Tac i tu s , Ann. X V , 44, iar o informaţie ex t r ao rd ina r de bogată în legătură cu cu l tu l morţilor şi obiceiuri le păgâne Ia im -mormântare, se găseşte l a Apule ius , Metam., passim ; pentru pr ive ­gh iu l v ech iu creştin, cf. vita Severini a lui Eug ipp ius , c. 16.

*u) Rogus şi sepulcrum: s inonime (Force l l in i , s. υ. rogus; cf. pent ru deosebirea intre pyra, rogus şi bustum cele spuse s. r.

bustum, η. I). într'o inscripţie d in Sa lonae (C IL . I I I , 2083) rogus=

monumentum. 6 1 2 ) C I L . III , 1051: A p u l u m : din 23 Mai 205 : XL Iun. luna

www.cimec.ro

Page 147: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alţi te rmeni creştini de or ig ine păgână. 131

Juna pentru mensis e cons^t^ţă înDaçjaJiajaijă încă ïïihaintea anului' 270: o dovadă de întrebuinţarea anului lunar, în locul celui solar, exclusiv obicinuit în restul Imper iu lu i ΰ 1 8 ) . Faptul că apoi în stânga Dunării ter­menul dună» s'a menţinut statornic pentru mensis, spre deosebire nu numai de toate celelalte popoare romanice, dar chiar de dialectele române din dreapta Dunării (e cazul ca şi cu înţelesul vorbei «iarâ»^ 8 1 4}^ duce iarăşi la o accentuare necesară a întemeierii definitive a popo­rului şi limbei române pe teren pur daco-roman, în Dacia traiană.

Dimpotrivă sânt în terminologia noastră creştină latină o sumă de cuvinte, a căror origine ca termeni sacri porneşte de-abia din timpurile creştinării noastre. Astfel sânt e 1 6 ) : «ajun», «altar» (termenul păgân mai răspândit e ara) B 1 H ) , «biserică», «botez», «câşlegi», «cre­ştin», «cruce», «cuminec», «Duminică», «mă închin», «îndrea», «înger», «lege», «martur», «păcat», «păgân», «păresimi», «părinte», «Paşte», «preot», «răposă», «rugă­ciune», «tâmplă», «vărgură», «zău».

Dintre acestea, cele mai multe n'au nevoe de vre-o altă explicare, pentru a fl caracterizate în senzul de

XVIII die lovis: inscripţia e pusă de un însemnat demnitar m u ­n ic ipa l d in Sa rm i zege tu sa şi Apu lum.

e " ) I n sc r . cit. In nota 612. Pen t ru amănunte a s u p r a acestor chest iun i şi a inscripţiei d in Apu lum, vezi s c r i e r e a lui M o m m s e n , Die romisrhe Chronologie bis auf Caesar, ed. 2, Be r l i n , 1859, p. 79 şi 3 1 2 - 1 4 .

6 U ) O ce r ce t a r e a s u p r a tuturor deosebirilor de dia lect latin,

i a r nu n u m a i român, int re idiomul român şi cel aromân, a r duce l a rezultate foarte preţioase pentru întreaga istorie a or ig ini lor noastre .

e i l > ) P en t ru etymologii şi istoricul lor, cf. Densus i anu , H. I. r.

I, şi Puşcariu, Etym. W.,—s. v. 0 , e ) Cf. pentru «altar» mater ia lu l păgân şi creştin adunat

în Thes. ling. Lat., s. v. altaria, — unde se poale vedeâ deosebirea dintre altaria şi ara în sânul păgânismului, şi asl fe l — i n d i r e c t — or ig ini le preferinţei terminologiei creştine pentru p r imu l cuvânt.

www.cimec.ro

Page 148: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

132 I I . Creştinismul daco - roman .

mai sus. Altele însă cer anume comentarii istorice.: despre «biserică» şi «Duminică» am vorbit mai sus. Ră­mâne să ne mai opr im asupra acestor termeni.: «cu­minec», «lege», «martur», «păgân»., «răposa», «vărgură» şŢ «zău».

Diculescu e , ? ) relevă, după Koffmane β ) β ) , că vorba communicare a devenit termenul technic creştin cunoscut, numai după anul 400: acest fapt dovedeşte, încăodată, că, întrucât noi nu avem decât senzul creştin al cuvân­tului, iar nu şi pe cel păgân, şl acest termen, ca şi «biserică» şi ceilalţi, ne-a venit pe calea missionarică, şi anume în primele decenii ale secolului al V-lea.

«Lege» în senzul de «credinţă religioasă» e un termen popular romanic, creat de necesităţile vieţii prac­tice: concepţia specială creştină despre lume şi viaţă impuneă credincioşilor o linie de conduită, o lege mo­rală şi politică de urmat în existenţa din această lume, esenţial deosebită de cea recomandată de legiuirile şi aşe-zămintele păgâne. Poporul vedeă mai ales partea reală, practică, a manifestărilor noii credinţe religioase; rela­ţiile de drept dintre membri i societăţii erau în chip ne­cesar orânduite acum pe un nou fundament iuridic, singurul obligator şi urmat de sancţiune pentru membri i noului popor (ε'θνος, resp. «genus») şi noului stat (πολιτεία= respublica): cu aşezăminte, legi şi fel de viaţă deosebite de cele ale celorlalte două popoare («Grecii» şi «E¬vreii») 6 1 9 ) . Creştinii se leagă intre ei, resp. cu păgânii, numai după legile lor şi supt auspiciile zeului lor : astfel, de pildă, afirmarea integrităţii lăcaşului de ul-

MT) Vechimea Creştinismului la Români, p. 13. C l i ) Geschichte des Kirchenlateins, I, p. 73 sq. β 1 β ) Cf. l a H a r n a c k , Mission a, I, p. 206 sqq., capitolul «Die

Botschaft von dem neuen V o l k und Jdem dritten G e s c h l e c h t (das g e s ch i ch t l i che und polit ische B e w u s s t s e i n der Christenheil)».

www.cimec.ro

Page 149: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

T e r m e n i pur creştini. — «Cuminec». — «Lege» . 133

timă odihnă şi penalitatea eu care e ameninţat (con­form uzului păgân!) cel ce nu va tine seamă de dis­poziţiile proprietarului mausoleului, resp. ale răposa­tului e 2 0 ) , sânt exprimate precum urmează, într'o in ­scripţie din a. 426 sau 430: adiuro per Deum et per leges Cresteanorum, ut quicumque extraneus voluerit alterum corpus ponere, det eclisie catolice Salonitanae auri libras très β 2 1 ) ,— lucru care în altă inscripţie 9 V i) e exprimat numai astfel : per Deum omnipotentem [ ?eo]s adiuro...629),— în a l ta : sane coniurabit ut supra birginiam suam nu­llum aliud corpus ponatur?] * 2 4 ) ,— iar în altele, cele mai multe, numai cu exprimarea penalităţii, fără i m ­precaţie : si quis post nostrum pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae argenti libras quinquaginta (pusă la 2 Noemvre 358) β 2 6 ) . Dacă acum în inscripţia următoare din a. 382, tot din Salonae, ca şi cele mai sus citate, găsim aceasta formulă: si qis super hune corpus alium corpus ponere volueret, inferet eclesiae argenti p. X.Fl. Theodotus curator reip. Peregrinum fii imn in lege sancta Christiana collocabi eum β 2 θ ) , e, cred, clar, că termenul lex, în loc de religio o r i fides 6 2 7 ) , nu

, M ) Creştinii, c a şi păgânii, precizează foarte adesea pe mo­numente le funerare, atât dreptul de proprietate cât şi penal i tatea legată de călcarea lui , i n ch ip oa r ecum p r i v a t : căci altfel, legile Imper iu lu i l i apără in ch ip exp re s de orice supărări in această direcţie, fixând pedepse mult m a i aspre decât cele indicate de pa r t i cu l a r i pe morminte : vez i legile din Codex Theodosianus, ed. M o m m s e n - M e y e r , I X , 17: de sepulcri violaţi.

M 1 ) C I L . I I I , 13124 (din Salonae) . M i ) D i n nenoroc i re p i a t r a e c u totul mutilată, aşă că n ' a r

fl imposibil să fl fost pe e a şi cealaltă parte a formulei noastre iur id ice .

·" ) C I L . I I I , 14916 (din Salonae) . ·" ) C I L . I I I , 9567 (din Salonae) . M » ) C I L . I I I , 2654 (din Salonae) .—Cf. m a i sus , p. 20, o a l ta ,—ele . " · ) C I L . I I I , 9508. " ' ) în tot I l l y r i cu l «credincioşii» se n u m e s c In inscripţii fidèles

(cf. nota următoare) ; l a Auxen t i u s d in Durostorum ( va să zică,

www.cimec.ro

Page 150: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I I . Creştinismul daco - r oman .

poate fl înţeles, decât ca născut supt influenţa concepţiei utilitar-iuridice despre credinţa creştină, documentată expres prin vorba leges din inscripţia adiuto per Deum

et per leges Cresteanorum âe mai sus : lex însramnă astfel nu atâta religie cât «lege» în senzul iuridic creştin. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, după limba necorectă a inscripţiei, respectivul neflind un om cult, el nu se puteă gândi să facă numai o profesie de credinţă — c u totul superfluă, şi dealtfel şi neobicinuită e 2 8),—într'o in ­scripţie, care şi aşă se vedeă doară destul că e creştină — ci voiă mai ales să-şi asigure inviolabilitatea mausoleului, accentuând îmmormântarea fiului său după şi supt scutul legilor creştine: ...Peregrinum /Uium, (aşă a r trebui in -terpunctat faţă de repetiţia obiectului la sfârşitul pro­poziţiei 1) in lege sancta Christiana collocdbi eum (ca o ex­clamaţie admonitivă I).

Fireşte în acest înţeles iuridic lex Christiana; cu ­prindea, şi o oarecare carrHÎStë"i3e"reïigie : dar termenul lëx eră p^ïïriïmuFceT ' maTTRFêcT spre senzul din ex­presia românească pe legea mea, care nu mai conţine aproape de fel religie, ori spre asigurarea sărbătorească, azi lipsită chiar de tot de înţelesul religios: zău!—

«Adiuro per Deum et per leges Cresteanorum» de mai sus, ne arată astfel în chip evident originea creştină, şi to­tuşi nu theologică, a cuvântului lege. Conceptul «religie» — în l imba literară creştină exprimat prin religio (=re­

ligie Christiana delà Tertullian înainte)U 2 B) =6eooé6sta, —

iarăşi a i c i I a noi) «credinţa» se numeşte fides (ed. W a i t z , p. 20).— În ce priveşte pe N ice ta s a l Remes i ane i , vez i a s u p r a t e rmino lo ­giei creştine întrebuinţate de el, ma i jos, nota 776.

·" ) Căci mărturisirea credinţei creştine In inscripţiile fune­r a r e se face s a u n u m a i p r i n m o n o g r a m u l s a c r u , s au pr in formule c a : in C/im/o=Juoxeôuiv i v Χρ-.οτφ, fldelis, christianus (—a) fidelis, in

deo pâtre nostro et Christo [filioj eius, etc. (Vez i inscripţiile m a i sus , In p. I a aces tu i studiu) .

· " ) Cf. H a r n a c k , o. c, I, 212.

www.cimec.ro

Page 151: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Per Deum = «zău». 135

e a se căuta la noi în cuvântul «credinţă)) (cu derivatul lu i , «credincios»): formaţie romanică-creştinăe30), iar nu în cuvântul « lege» 8 3 1 ) .

Din cele două inscripţii mai sus citate, cu formula adiuro per Deum (omnipotentem).. . e 8 2 ) , şi din întrebuin­ţarea actuală a vorbei «zău», se poate vedeà fără nici-o altă demonstraţie, că între per Deum şi «zău» există, nu numai lexical, ci şi semantic, o legătură directă; cum însă, pe de altă parte, ştim că păgânii nu jurau pe un singur zeu, decât dacă-i adăugau şi numele, iar altfel numai pe toţi zeii dintr'odată688), vorba românească «zău» apare clar ca un termen de origină pur creştină.

Asupra cuvântului «martur» am de observat ur-i mătoarele. în I l lyr icul latin cuvântul a fost bine cu-1 noscut, ca şi în tot Apusul, cu înţelesul lui de suferinţă'

'">) Cf. Kôrling, Lat.-rom. WOrterb», 1907 şi Puşcariu. o. c, s. v. m ) Că in te rp re ta rea dată de mine a i c i cuvântului « l e g e =

religie», β c e a m a i aproape de adevăr, dovedeşte şi studiul complet, pentru toate înţelesurile ce a r e « lege» in româneşte, a d. S e x ι i l Puşcariu, i n r e v i s t a , C a n d e l a d in C e j ^ ^ J J ^ ^ e _ 1907 ( X X V I ) , n r . jub i l a r , p. 388—7. V e z i l a " T u ş c a r i u şi mate r i a lu l c u p r i v i r e l a e xp r e s i a «pe legea mea», p r e c u m şi partea comparativ-romanică a ches l iune i .

» 8 2) C I L . I I I , 13124 şi 14916 (din Salonae) . — Cf. şi formula : deus noster propitius esto rei publicae Romanae : C I L . I I I , 9626,— şi i n sc r . [cui placidam requiem trijbuat deus omni[pote]ns rex :

9632,—tot d in Sa lonae . e 8 a ) Direcţia syncretisticâ a păgânismului an t i c nu a m e r s

tn această privinţă m a i departe decât l u a r e a c a mar to r sup rem In jurăminte a unei s i ngu re zeităţi precise ,—de obiceiu insă toţi zeii , s a u g rupe de zei : ce i a i ce ru lu i , cei a i infernului (cf. in a c . privinţă diferitele table de blesteme, ant ice , l a Audol lent , L c ) , etc., a u fost întotdeauna invocaţi p r in formula per deos . . . tn c a z u ­ri le pomeni te ; începutul «Θεοί. "Εδοίεν τ-g βοολ^ «αϊ τΰ> δήμω» a l atâtor decrete publ ice greceşti, p recum şi In g ene r a l invocaţia zeilor fn diferite hotărtri j u r i d i ce ant ice , ţine de aceeaşi ordine de idei.

www.cimec.ro

Page 152: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

136 I I . Creştinismul daco - roman.

pentru adevărul ceresc. Şi anume, se constată pr in in ­scripţii, că termenul martyr, sau şi marturβ34), a dăinuit în centrele urbane ale Ulyricului până cel puţin în se­colul al V-lea, în senzul obicinuit, vechiu creştin, arătat mai sus: în toate...oraşe 1 e de frunte ale Dalmaţiei. Şi Pannoniei "cultul martyriloreι înfloritor: pe, sau la mpr-mihtele^maBYrilOT''—^ majoritatea din t impul persecuţiei luTT3iocietian e 3 6) — se ridică biserici, în cari apoi se îmmbrmântează şî diferiţi simpli credincioşi, în apro­pierea sfântă, a celor căzuţi pentru c red inţă^ : marti-fffîus adscita duet997), o r i ad medianus martyrese38ii_zic două inscripţii funerare din Salonae \ ad domnwn Sy-nerotem [mar ty rem!] inter antem (=intranti) ad dexter am inter Fortunatanem (=Fortunatam) et Disiderium), ne lă­mureşte amănunţit o inscripţie din S i rmium e 3 ! > ) , de unde o a doua cuprinde numai : titulum posuit ad bea-tum Synerotem martur emm); în Mursa am constatat mai sus o basilica martyrum extra oppidum sitaeil); o in ­scripţie din Castra Regina zice : quiescent in pace martiribus sociala 642) ; o alta în fine, de data aceasta din Asia mică, sună: ad martures defundus positas estMi). — S. Paulinus Nolanus ne spune — la sfârşitul sec. I V — că pentru consacrarea unei noi biserici sânt necesare moaşte de-ale sfinţilor e 4 4 ) , care, după vechiul r i t , sânt aşezate

β 3 4 ) V e z i pa r tea inlăi a acestui studiu, passim. — P e n t r u for­mele martur şi martor cf. şi O. Densus i anu , o. c , I, p. 87 sq.

* K ) Cf. H a r n a c k , o. c, I I , p. 201 sqq. 6 8 a ) întocmai c a In vech i l e catacombe d in R o m a . · · ' ) C I L . I I I , 9506 : a . 375. ··») C I L . I I I , 9546. ·»·) C I L . I I I , 10233. " · ) C I L . I I I , 10232. *4 1) A c e s t studiu, p. 36. e » ) C I L . I I I , 5972 (=11961). M » ) C I L . I I I , 14188 (din Nicomedia ) .

"") E d . v. Harţei i n Corp. script, eccl. Lat. V i e n a , 1894,1, 282, 20 ; 283, 20 sq .

www.cimec.ro

Page 153: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Or i g inea religioasă a termenului profan «martur». 137

în a l tar 9 * 6 ) . De altă parte djn^mai multe scrisqri ale St'. Vasile cel Mare (331—379), cu priviri''.Îa. trajjspor-tarea în. Cappadocia.a rămăşiţelor martyru lu i Sa va, căzut pentru credinţă îri stânga* Dunării β 4 β), aflam, şi pentru Orient aceeaşi preţuire a'rămăşiţelor mar tyr i l o r : muc^nTcuÎ^Je origine "3în Căpjp*adociâ e/adus. înlăi în provincia Scythia minor, unde era, dux Soranus, ruda Sf. Vasile, şi apoi de aici, pr in îngrijirea ducelui şi cu ajutorul lui Ascholius, episcopul din Thessalonike 8 4 7 ) . e tr imis Sfântului Vasile, — spre aşezarea cu cinste a moaştelor în una din bisericile reşedinţei episcopale a Cappadociei. — Un edict imper ia l jd in26 Februarie 386 ne confirmă ştirile ambilor SfljiţjJPări^t, într'un chip, ce-i dreptul, neaşteptat : împăratul opreşte de a se mai desgropă mar ty r i i din locul lor de odihnă şi a se mută în alte părţi : ceeace înseamnă că uzul pios degenerase într'un abuz impiu, pe care împăratul se vede nevoit a-1 îngrădi printr 'o lege specială948). — Cum însă în ţi­nuturile barbare cădeau mereu martyr i în missionarea credinţei chiar în sec. IV, V, or i şi mai târziu, trans­portările de moaşte nu încetează nici după edictul po­menit, întrucât ele, în cazul că Sfântul rămăsese în ţară păgână, erau de fapt un act pios, care nu puteă fi pedepsit. Eugippius în vita Severini confirmă—pentru a doua jumătate a veacului al V-lea — ca existent în toată puterea, cultul pentru rămăşiţele martyr i lor şi obi-

•*5) Ibid., I, 283, 21 ; I I , c . X X V I I , 402. M e ) Cf. Acta Sanctorum, A p r i l X I p. 066 sqq. M T ) Sc r i so r i l e C L V (din a . 373 : l a Migne, Pair. Gr.-Lat.

X X X I I , 2 4 4 - 5 ) , - C L X I V (a. 374 : Migne , ibid., 254) şi C L X V (a. 374 : Migne , 256).

β4ί) Codex Theodosianus I X , 17, 7 : Humatum corpus nemo ad

alterum locum transferat; nemo martyrem distrahat (!), nemo mer-

cetur (!). Habeant vero in potestate, si quolibet in loco sanctorum est

aliquis conditus, pro eius veneratione quod martyrium vocandum sit

addant quod voluerint fabricarum.

www.cimec.ro

Page 154: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

138 I I . Creştinismul daco - roman.

ceiul sniit irei noilor biserici în deobşte cu aşezarea in ele spre odihnă a unor moaşte.

Din toate acestea rezultă că martyrii ca atare au fost cunoscuţi în I l lyr icum până târziu de tot şi pr in urmare înţelesul cuvântului nostru marturnu poate fl CTTffŞujni^ Ia orăşenii creştini ai Illyriculuh--Dimpotrivă altfel stă lucrul cu ţinuturile rurale din aceste părţi, care au fost creşti­nate deabia mai târziu, după a. 350, pr in missionari lat ini delà oraşe ; pr intre aceste ţinuturi va trebui să soco t im mai înainte de oricare altul Dacia din stânga Du­nării: căci în dreapta fluviului viaţa urbană e prea desvoltată pentru a nu hotărî în senzul ei uzul acelor vorbe ale limbei latine delà ţară, cari acolo nu erau mai de mult cunoscute.— Precum s'a putut vedeă şi in partea I a acestui studiu, creştinarea maşselor mar i ale Romanilor Ulyricului s'a întâmplat după recunoaş­terea^ Creştjnjşminjjî ca religie égal }Mr$ţ>\&$». CU., pă­gânismul, resp. j3ùpâ ridicarea Tui la rangul de religie de Stat.,,Când deci missionarea păgânilor delà Dunăre s'a început în stil mare, lupta cu Statul, în care căzuse atâţia adepţi ai nouei credinţe, încetase. De*"vorba martyr eră acum legat mai mult senzul sfinţeniei decât cel al pătimirei β 4 β) : aceasta nu mai eră actuală ! Senzul p r i ­mit iv al cuvântului, de testis, eră însă cu deosebire cultivat p r in accentuarea contrastului între afirmarea cu vorba şi cea cu sângele a adevărului d i v i n : «.măr­turia» martyr i lor devenind un fel de concept clasic despre starea ca chezaş la statornicirea unui adevăr. Pe de altă parte mar t y r i i nu mai erau de obiceiu po­meniţi supt acest nume decât dacă eră vorba de ca­litatea lor de «mărturisitori» ai credinţei, — altfel, ei erau adoraţi ca sancti. în Apusul latin vorba martyr

" ' ) Cf. in Codex Theod.,lX,il, 7 : nemo mar t y rem distra-

hat... = si quolibet in loco sanctorum est aliquis conditus... (din 26 F e b r u a r i e , 386).

www.cimec.ro

Page 155: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I s tor ia cuvântului «păgân» . 139

chiar dispăru, treptat, cu totul, in favoarea< lu i sanctus, păstrându-se numai termenul martyrium, ca un concept mixt , şi religios şi profan, pentru suferinţa într'o cauză ideală.

Această evoluţie a cuvântului martyr, în senzul de testis al adevărului div in, şi apoi, pr in extindere, de simplu testis, alăturea cu generalizarea termenului sanctus atât pentru mar t y r i cât şi pentru întemeetorii şi pă­rinţii Bisericei, — stă la baza înţelesului dacoromân, numai profan, al vorbei «martur»; precum am accen­tuat mai sus, desvoltarea acestui cuvânt trădează iarăşi o origine missionaries, a creştinismului nostru (şi anume, pr in excelenţă, în stânga Dunării).

Paganus însemnă în limba latină două l u c r u r i : «sătean» şi «ne-militar» e M). Pr imul senz e cel mai răs­pândit ş; de aceea multă vreme istoricii moderni ai Bi­sericei. au derivat — de altfel potrivit unor etymologii

, antic-creştine — termenul creştin paganus, semantic, 'd in paganus =«sătean» ; populaţia rurală flind ne-creş-tină încă multă vreme după ridicarea Creştinismului la rangul de religie oficială a Imperiului, — «sătean» ar fi devenit identic cu «necredincios». Cercetările mai n o i e M ) au dovedit însă că înţelesul creştin al vorbei paganus pleacă din celalalt senz păgân al cuvântului: «ne-militar», «civil», născut din influenţa termenilor soldăţeşti asupra uzului comun al limbei latine. Anume, încă dşla Tacitus, contrastul miles-paganus e foarte obi­cinuit dhiar în l imba literară latină. De altă parte e cunoscută înclinarea creştinilor vechi spre termenii din limba militară: credincioşii in Christo se numesc pe ei înşişi milites ai nouei religii : cei ce nu erau milites Chrisli,

0 , ° ) V e z i l a Fo r ce l l i n i , s. v., citate pentru ambe le senzur i . M 1 ) V . întreaga bibliografie a ches l iune i l a H a r n a c k , Mission 2,

I, 348 sqq., şi Militia Christi, passim.

www.cimec.ro

Page 156: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

140 I I . Creştinismul daco - roman .

erau deci «civili», — «pagani» , i 5 2 ) . — Mai târziu însă, s'a pierdut noţiunea despre originea adevărată a cuvântului creştin paganus şi părinţii Bisericei au stabilit contrastul celalalt—în sec. al IV-lea şi al V-lea foarte viu — între orăşenii-creştini şi sătenii ne-creştini, creând analogia, resp. identitatea, sătean = păgân.

în limbile romanice din Apus uzul creştin al vor­bei paganus n'a fost însă în stare să înlăture pe cel păgân, cu senzul de simplu «sătean» : dimpotrivă «ţara», spre deosebire de «oraş», numită încă dinainte cu deri­vatul pagensis (— e) [căci formele'actuale romanice arată tocmai originea veche a cuvintelor paese, pays, etc., şi originea mai nouă a lui pagano, payan, payen, etc.] s'a păstrat, cu acest înţeles curat — profan şi special, în toate limbile romanice din Vest; b a i n spaniolă chiar paganus însuşi ( = pagano) şi-a păstrat până în ziua de azi înţelesul de « ţăran» 0 M ) .

Cum se face dară că la noi nu se găseşte în l i m M decât cuvântul creştin (în forma sa nouă, neprelucrată mai adânc) paganus = «păgân» ? Cred că nu se poate răspunde decât astfel: în limba stămoşilor noştri paga­nus a existat numai ca termen technic creştin, introdus odată cu noua credinţă ; dimpotrivă pagus, paganus, pa­gensis, în senzul profan.'irural, au fost încă delà început (din­ainte de statornicirea Creştinismului la noi) înlăturate de terra cu derivatele e i e 5 4 ) . — Uzul general al cuvântului pa­ganus, ca termen technic creştin, absolut independent de senzul «sătean» = «păgân» e r , s ), se constată în chip oficial

·" ) Cf. i n amănunte H a r n a c k , o. şi l. c.

Cf. Kôrting, o. c, n. 6780. • M ) Cf. m a i su s , p. 97 sqq. ·") Cf. H a r n a c k , Mission2, I , p. 350 : «Man k a n n nămlich n a c l i -

we i s en , dass das W o r t [pagani ] s chon i m G e b r a u c h w a r (erste J a h r e V a l e n t i n i a n s I., s. Theodos. Cod. X V I , 2, 18), a l s die E n t w i c k -l u n g noch l ange n i ch t so we i t vo rgeschr i t ten w a r , da s s m a n a i le N i ch t ch r i s t en a l s «Dôrfler» beze ichnen konnle».

www.cimec.ro

Page 157: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

«Răposa». — «Vă rgu ră » . m

încă din a. 370, într'un edict al împăraţilor Valentinian şi Valens, adresat la 17 Februarie, din Trier, proconsu­lului Africei, Claudius: Ouam ultimo tempore divi Con­stanţi sententiam fuisse claruerit, valeat, nec ea in adsimu-latione aliqua convalescant, quae tunc decreta vel facta sunt, cum paganorum animi contra sanctissimam legem quibus-dam sunt depravationibus excitaţi o™).

Dacă acum se admite, că populaţia din dreapta Dunării n'a cunoscut cuvântul paganus în senz profan, atunci cuvântul nostru «păgân», ca termen exclusiv creştin, s'a putut naşte şi în oricare parte a Ulyricului, iar nu numai în Dacia traiană. Părerea mea e însă — în puterea celor spuse mai sus 867) despre «pământ» şi «ţară» — că «păgân» e tot o creaţie specific nord-da-nubiană.

Cuvântul românesc «a răposă» e, spre deosebire de toate celelalte l imbi romanice, întrebuinţat la noi numai ca termen technic creştin, pentru «a muri» β 6 β ) . De altă parte forma latină din care derivă, repauso, — are, e foarte târzie, cuvântul vechiu latin pentru ideia de-«a încetă», «a se odihni» fiind pauso, — are. în I l lyr icum avem chiar, pentru anul 358, documentată tot forma pausareβ6β), în subst. verbal pausatio, şi anume ca ter­men specific creştin : si quis post nostram pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae argenti libras quinquaginta e t f 0 ) , — iar pentru secolul V — V I avem într'o inscripţie din Serdica documentată şi forma

β 6 β ) Cf. nota precedentă. ·") Ρ. θβ sqq. ·" ) Precât ştiu eu, fo rma «repaos» e de or ig ine c u toiul

nouă, născută sub influenţa f ranc, repos. β , ° ) întimpinată c a ve rb i n inscripţia creştină d in O v i l a v a

(Nor icum) : C I L . I I I , 1352Θ : sec . I V : condita sepulcro hic pausat Ursa

crestiana fidelis... : cf. m a i sus , p. 44. ··») C I L . I I I , 2654 : Sa l onae : 2 Noemvre 358.

www.cimec.ro

Page 158: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

142 I I . Creştinismul daco - roman .

repauseteiil). — Senzul profan al cuvântului lipsind la noi, cred că termenul technic târziu creştin «răposă» îl datorim tot creştinării noastre pr in missionari β β 2 ) .

Cuvântul «vărgură» (din vir go,—virgula) M 8 ) , păstrat numai în înţelesul sacru, «Fecioara Maria», e chiar pr in originile sale un termen creştin. Virgo se întrebuin­ţează în latina târzie creştină κατ' έζοχήν pentru «Beata Maria», — ceeace a avut ca urmare technicizarea cu­vântului în toate limbile romanice. — La aceasta s'a mai adăogat instituţia veche creştină a fecioarelor sacre, femei ascete, închinate Domnului : virgines sacrosanctaem), sa-cratae virgines 886 ), dicatae deo virginesβββ), despre a căror existenţă în Noricum, între 450 şi 600, sântem informaţi de vita Severini, şi cari . fără îndoială, au existat şi la pr imi i creştini ai noştri, ca în toată lumea creştină, întărind senzul bisericesc al cuvântului «virgula = vărgură» 6 8 7 ) .

Alăturea cu aceşti termeni creştini, noi, termenii vechi păgâni, pr i v i to r i la credinţele şi superstiţiile po­pulare general antice, se păstrară în mare parte şi mai târziu,—mulţi apărând chiar azi în exorcismele şi des­cântecele poporului nostru, în legătură cu tot felul de superstiţii şi erezii, cari caracterizează încă pretutindeni

» « ) C I L . I I I , 14207, 2 7 : f Nocentianus repa[ujset. c > 2 ) Că «răposa» a r i l ex istat şi i n senz profan, d a r a fost

înlocuit de s l a vu l «odihni», mă tndoesc: căci doară «odihni» s ' a întrebuinţat întotdeauna şi In senz s a c r u , şi c a a t a r e a r fi trebuit c a «răposă» să fie c u totul înlocuit, i a r nu n u m a i într'o accepţie.

e e 3 ) Puşcariu, Etym. Worterb., n. I860. ·") Codex l'heodosianus I X , 25, (De raptu vel matrimonii>

sanctimoninlium virginum vel viduarum), 1 : d in 354, Sept. 22. ·65) Ibid., I X , 25, 2 : d in 19 F e v r . 364. »") Ibid., I X . 25, 3 : d in 8 Mart ie 420. ·*') Dacă nu c u m v a forma virgula, din c a r e v ine « vă rgură » ,

nu s 'a născut ma i de g rabă tocmai din aces t a l doilea s enz s a c r u a l vorbei virgo, decât d in ce l privitor l a însăşi F e c i o a r a M a r i a !

www.cimec.ro

Page 159: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Constatări rezumat ive . 143

viaţa religioasă a popoarelor rămase mai în urmă cu cultura.

Despre «zână» şi «zănatic» am vorbit mai sus. Altele, de acelaş fel, sânt : «urez» (delà oro termenul clasic antic pentru rom. «rugă»), «încânt», «descânt», «farmec», «blăstăm», «luceafăr», apoi, în descântece, «Sf. Soare» şi «Maica Domnului» ( = în rolul Isidei — Diana), «Sf. Duminică», «Sf. Luni», «Sf. Miercure» şi, în special, «Sf. Vineri», etc. Toate posibilităţile syncretismului păgâno-creştin pot fi documentate din bielşug cu fapte precise din creligia» noastră populară β β β). Cum însă acest ca­racter «păgân» al creştinismului nostru popular nu e, cumva, propriu numai neamului nostru, cred de prisos a mă opri aici mai mult asupra lui, şi mă mulţămesc numai cu accentuarea lui în legătură cu istoria creşti­nismului latin la Români.

Examinarea istoric-culturală a termenilor creştini de origine latină din limba noastră ne-a dus la înche­ierea generală, că deabia după anul 350 sânt de pus începuturile creştinismului nostru ca credinţă generală a poporului. Că apoi, unele cuvinte creştine ale noastre, ca «biserică», «sărbătoare», poate şi «păgân», «martur», «lună» pentru mensis, alăturea de cuvintele profane, de o însemnătate capitală: «român», «pământ» şi «ţară», au trebuit să se nască în stânga, iar nu în dreapta Du­nării. Că, pe urmă, cuvintele creştine «Duminică», «Cră­ciun», «Rusalii», «cuminecă», «martur», «păgân», «ră­posă» şi «vărgură», cer o fixare a datei creştinării noastre — în cifre rotunde — pr in anii 375—450. Că religia păgână a strămoşilor noştri nu numai n'a putut fl complet biruită de Creştinism, dar o sumă de cre-

·*') Cf. l a l o rga , Geschichte des rumamschen Volkes, I, Gotha, 1905, p. 221 sqq., o succintă, da r destul de instructivă expunere a s u p r a credinţei creşlino-păgâne, populare.

www.cimec.ro

Page 160: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

144 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n

(lin{e şi superstiţii populare antice au dăinuit şi mai departe, trădând chiar azi, în chip evident originea lor syncretistic-păgână. Că, însfârşit, din contrastul bine cunoscut între creştinismul urban şi cel rura l al Impe­r iu lu i rezultă cu necesitate caracterul missionaric al în­ceputurilor creştinismului nostru: episcopii şi clericii din diferitele centre orăşeneşti ale Ulyricului au între­prins către epoca mai sus pomenită creştinarea în massă a strămoşilor noştri.

Se cere acum în chip logic să urmărim, care au putut fl căile, pe unde Creştinismul a venit la noi în Dacia şi, pr in urmare, de unde se trag missionarii latini ai Daco-Romanilor. Precizăm astfel întrebarea, de oarece numai creştinarea Nordului Dunării e cu adevărat o problemă istorică de un interes deosebit, — creştinarea Sudului şi în genere a Ulyricului ne având nevoe de nici-o altă explicare, după ce am stabilit, că pretutindeni aici existau încă dinainte de 325 episcopate şi biserici latine.

ι A m arătat şi cu alt prilej, că orientarea economică ! şi culturală a Daciei traiane a fost spre Vest (Sud-Vest), iar nu spre Est (Sud-Est) β β β). Ε de pildă caracteristic, că între Dacia romană şi Moesia răsăriteană, cu Scythia minor, nu se constată aproape nici-o legătură mai i n ­timă, pe când dimpotrivă relaţiile Daciei cu Moesia su­perioară (plus o făşie vestică a Moesiei inferioare), Pan­nonia şi Dalmaţia sânt extraordinar de v i i . Dintre toate aceste provincii însă niciuna nu e aşa de strâns legată cu Dacia, ca Moesia superioară. Iată numai câteva exemple în adevăr hotărîtoare 8 7 ° ) .

ββ·) Organizaţia provinciei Dacia traiană, p. 22 sqq. şi 28 sq. e l ° ) E x c l u d d intre pildele de dat pe funcţionarii, ofiţerii şi

soldaţii, c a r i tn număr deosebit de m a r e a u se rv i t In ambe le pro­v inc i i , stabi l ind legături t r a in i ce intre ele (cf. a s u p r a acestor r e ­laţii J u n g , Fasten der Provinz Dacien, passim). A m i n t e s c n u m a i un i r e a caracteristică pe v r e m e a războaelor g e rman i c e , sub M a r c u s

www.cimec.ro

Page 161: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Relaţiile Dac ie i t ra iane c u Moesia superioară. 145

în Sarmizegetusa întâlnim un cavaler roman, Aurelius Constantius, care e şi decurio coloniae Vimi-naciiβ71).

în Viminacium găsim un decurio ei quinquennalis primus municipii... Ael(ii) DrufbetarumJ β 7 2 ) , care e în acelas t imp decurio [mun(icipii)]m) Vimfinacii)6U).

I n Potaissa întimpinăm pe un Aur. Zosimus, ex Moesia superiore, ridicând fiilor săi : natibus (sic I), morţi în vârstă de un'an şi patru ani, un monument funerar : după toate probabilităţile în Zosimus avem a căută un negustor, care făceă afaceri în cele două provincii deo­potrivă : interesant e în această privinţă, că el—probabil ca ne-cetăţean—nu-şi dă ca patrie un oraş anumit, ci întreaga Moesie superioară 9 7 6 ) .

în Sarmizegetusa aflăm pe doi viminacenzi — frate şi soră — stabiliţi aici probabil în urma căsătoriei su-rorei cu daco-romanul Aurelius Helico: D. M. C. Iul. C. f. Rufi dom(o) Vimin(acio), annforum) XX, lul(ia) Gemel-lina fratri pientissimo, et M. Aurel. M. f. Maximo mens(ium) VIU, Aurel(ius) Helico et IulfiaJ Gemellin(a) parentes, h. m. h. n. s.β7β).

în Micia găsim pe doi fraţi ( ?), amândoi centurioni, dintre cari unul în Moesia superioară, celalalt în Dacia, închinând, probabil cu ocazia vizitei făcute de cel din

Aure l ius , a guvernământului Dach lo r cu ce l a l Moesiei super ioare , i n mâna lui M. C l aud ius F ron to : leg. Aug. pr. pr. trium Daciarum

et JUoesiae superioris (greşit l a Toc i l e scu : aStatthalter von Moes ia inferior», In Arch.-epigr. MUL, X I V 1881, p. 15) : C I L . I I I , 1457 şi V L 1377.

· « ) C I L . I I I , 1474. "") Editor i i dau completa rea c u «?», ceeace n u m i se pare

necesa r , dacă literele Dru delà început sânt as igurate . •™) Editor i i , In C I L . I I I . Spre deosebire de C I L . I I I , 1474, c a r e e

d in sec. a l I I I - l ea , a c e a s t a e d in sec. I I . «•) C I L . I I I , 8129 ( = 6309). ·") C I L . 111, 914. " · ) C I L . I I I , 1524.

35332

www.cimec.ro

10

Page 162: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

146 I I . Creştinismul daco - r oman .

Moesia celui din Dacia, câte un altar zeului lor naţional lupiter optimus maximus Heliopolitafiusm'')\ fireşte, cei doi orientali sânt, afară de cult (care puteă fl dealtfel împărtăşit şi de occidentali curaţi) deplin romanizaţi: ei se şi numesc Q. Licinius Macrinus şi L. Licinius Mes-salinus.

însfârşit în Ad Mediam vedem pe guvernatorul Moesiei superioare, Calpurnius Iulianus, venind—prin anii 200 6 7 8 ) — l a băi, ca, probabil, şi mulţi alţi Romani din pro­vinciile vecine ale Dacie i β 7 β ) ; Iulianus închină aici un altar Herculi Genio loci fontibus calidis, pentru sănătatea, pe care aceste divinităţi i-au dăruit o β β 0 ) . Că exemplul dat de guvernatorul Moesiei—şi nu mai puţin de cel al Dacie i 6 8 1 )—eră urmat de numeroşi oblăduiţi ai lor, e, cred, delà sine înţeles 8 8 î).

Constatăm dară legături de ordin pr ivat — incom­parabil mai roditoare decât cele oficiale — între Dacia şi Moesia superioară, în toate direcţiile vieţii economice şl sociale antice : comerţ, legături de rudenie, onoruri mu­nicipale simultan căpătate în cele două provincii , vizi-

·" ) C I L . I I I , 1353 şi 1354. "") Cf. pentru d a t a r e a inscripţiei, J u n g , Fasten, p. 61. •™) P r i n puţinele inscripţii publ icate până a c u m din A d

Med iam găsim pomeniţi v iz i tator i d in colonia Drobetae ( in D a c i a Ma l vens i s ) : C I L . I I I , 1570 şi, probabil, 1570 şi 1580; d in T s i e r n a (1568); d in S a r m i z e g e t u s a (1572 şi 1573); d in A p u l u m (1571 cp. c u 1187).

•8°) C I L . I I I , 1566. • 8 1) Cf. C I L . I I I , 1575 şi 1573. e 8 2 ) Ce r a n g însemnat trebue să fi ocupat băile d in Ad Med iam

in D a c i a şi cât de înfloritoare trebue să fl fost s t a r e a materială a oraşului, ne arată Intre altele deputăţia trimisă de Ad-Mediens i p r in a . 150 l a R o m a , c a să felicite pentru o c u p a r e a consu latu lu i pe fostul guve rna to r a l Dac ie i (c. a . 149 : cf. J u n g , Fasten, p. 10) M. Seda l ius S e v e r i a n u s : Dis et numinibus aquarum Ulp(ius) Se­

cundums, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iul. Cams, Val. Valens

legali Romam ad consulatum Severiani e. v. missi, incolumes reversi,

ex voto: C I L . I l l , 1562.

www.cimec.ro

Page 163: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Relaţiile Dac ie i c u Moesia după a . 270. 147

tarea localităţilor balneare dacice de provinciali i din dreapta Dunării, etc.

După 270, Dacia traiană revine la starea dinainte de 107: legăturile culturale strânse, dinainte de 107, au a fl o dovadă, că după 270 ele trebue să fl fost încă nea­semănat mai puternice ca înainte de 107. Căci pe deo­parte aici se formase acum o întreagă tradiţie romano-barbară de circulaţie peste fluviu, iar pe de alta Goţii nu erau în luptă cu Romanii în chipul Dacilor, ci mai mult un fel de federaţie88).—Ce-i dreptul, Aurelian nu aveă încă, la 270, practica «cesiunilor» de provincii , pe care împăraţii romani şi-o câştigaseră deplin la 380, când dădură Pannonia Goţilor, tot ca posesiune statornică, dar cu rezerva unui anume control, p r in amestecul—fle chiar şi numai teoretic—administrativ o r i mil i tar , câş­tigând astfel pentru Pannonia condiţii de desvoltare în senz roman, şl după lăsarea pe seama barbarilor, cu mult mai favorabile decât cele în cari se aflâ după 270 Românismul din stânga Dunării.

Relaţiile Nordului cu Sudul Dunării după anul 270— până la sfârşitul secolului al V-lea —sânt din bielşug documentate pr in numeroasele descoperiri de monete romane în toate părţile Daciei : Jung a putut stabili cu ajutorul acestor descoperiri circulaţia spre platoul t ran­silvan pr in toate păsurile mai de seamă ale Carpaţilor 684) ; ba chiar existenţa Sarmizegetusei ca aşezare omenească locuită în sec. al IV-lea (până la Valens) a putut fl constatată 9 8 6 ) . Pe de altă parte ştirile asupra relaţiilor

·'*) Cf. a s u p r a acestei situaţii a Goţilor şi celorlalţi b a r ba r i faţă de R o m a n i , Mommsen , dos romische Militărwesen seit Dio­

cletian, i n Hermes, X X I V , 1889, p. 215 sqq. *M) Zur Geschichte der Pdsse Siebenburgens i n Mitteil. des Inst.

/'. oesterr. Geschichtsforschung, I V . Ergânzungsband, 1893, p. 1 sqq. ·•*) J u n g , l. c, p. 13, n. 0 .— S inguru l repertor iu s i s temat ic a l

descoper ir i lor a rcheo log ice făcute pe teritoriul Dac ie i romane , e ce l , a c u m aşă de rămas In urmă, a l lui C. Goos, Chronik der

m'chaologischcn Funde Siebenburgens, He rmanns tad t 1876. — D impo-

www.cimec.ro

Page 164: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

148 I I . Creştinismul daco - roman .

Imperiului cu barbari i de tot felul din stânga Dunării sânt foarte numeroase: fle în pace, fle în război 8 8 6 ). Faptul că împăratul Constantin cu prilejul expediţiei din anul 322 împotriva Goţilor construeşte un pod peste Dunăre, la Celeiu, e mărturisit nu numai de izvoarele l i ­terare, ci şi de monete 8 8 7 ) . — Asupra creştinării Goţilor pr in apostoli de limbă greacă, în special din Cappa-docia, avem informaţii delà toţi scri itori i bisericeşti ai vremi i β 8 β ) .— Toate izvoarele acestea, mai sus înşirate, au fost cu îngrijire strânse şi criticate de diferiţii istorici, cari s'au ocupat fie cu istoria imperiului roman, fle cu istoria năvălirilor barbare, — astfel că într'o cercetare de amănunte, cum e cea de faţă, o revenire asupra materialului pomenit ar fl, în întregimea lui imposibilă, iar fragmentar cu totul ingrată ; fireşte, din acele izvoare nu s'a scos încă tot ce se puteă scoate : dar pentru a le trece din nou în revistă, se cere un studiu de sine stătător.

Şi apoi : asupra creştinismului Daco-Romanilor din Nordul Dunării, în orice caz, izvoarele de până acum nu aduc nici-o ştire absolut sigură ; mai mult : nu există— precât am putut urmări până acum — n i c i măcar o singură menţiune literară 8 8 9 ) , categorică, a existenţei Romanilor ca populaţie nord-danubiană.

trivă l u c r a r e a lui J . M a r t i a n , Archăologisch-prăhistorisches Reper-

torium fur Siebenburgen, Sonderabdr . a u s Bd . X X X I X [der dr i t -ten Fo l ge B a n d I X ] der Mitteil. d. anthropologischen GeseUschaft in

Wien, W i e n 1900, e pentru istoric, d in nenoroc i re , aproape inut i ­lizabilă : afară doar n u m a i c a tr imitere l a alte publicaţii, In m a r e parte ungureşti, şi g r eu de căpătat, de unde cercetătorul să-şi caute, c u m a r i dificultăţi, o informaţie, pe c a r e , c u aşă de puţină osteneală şi tipar in p lus , a r fi putut-o d a c h i a r Ma r t i an .

" · ) Cf. lucrările lu i J u n g , Romer und Romanen, ed. I I , şi Die

romanischen Landschaften des romischen Reiches.

·" ) Jung , Passe Siebenburgens, p. 13, η. 5. »* ) Cf. G. W a i t z , Leben undLehre des Ulfila, H a n n o v e r 1840,

şi H a r n a c k , Mission2, p. 203 sq. , s a ) Res tu r i monumenta l e insă există, dacă n u şi i n a lte

părţi, cèl puţin in Drobetae 1 V e z i ma i jos .

www.cimec.ro

Page 165: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Act iv i ta tea lui Ulf i la i n Nordul Dunării. 149

Şi totuşi, indirect, existenţa acestei populaţii e do­cumentată în chip—cred—nediscutabil : ştirile antice în această privinţă n'au fost până acum analizate şi ex­ploatate după cum s'ar fl cuvenit, şi de aceea nu cred de prisos a mă opr i în cele următoare ceva mai mult asupra lor.

Scriitorul bisericesc al secolului al IV-lea, episcopul Auxentius din Durostorum, în a sa vita Ulftlae, ne spune despre marele apostol got următoarele:

Eo [ita praedicjante et per Cristum cum dilectione Deo patri grattas agente, haec et his similia exsequente, qua-draginta annis in episcopatu gloriose florens, apostolica gratia Grecam et Latinam et Goticam linguam sine in­ter missione in una et sola eclesia Cristi predicavit... Qui et ipsis tribus Unguis plures tractatus el multas interpre-tationes volentibus ad utilitalem et ad aedificationem, sibi ad aeternam memoriam et mercedem post se dereliquidm).

Din aceşti patruzeci de ani de păstorire episcopală şeapte au fost petrecuţi de Ulfila în Nordul Dunării, unde pe lângă aceşti ani, înainte de a f l ales ca episcop, el e fost activ mai mulţi ani ca lector691). Trecerea lui

I în Sudul Dunării, în Moesia inferioară, s'a întâmplat ,1a anul 355 β β 2), în urma grelei persecuţii pornite de Athanarich împotriva creştinilor din regatul său 6 9 8 ) :

• M ) Ed i ta t intăi de W a i t z I a 1840, In Leben und Lehre des

Ulfila, p. 19 sq., i a r m a i de curând d in nou, c u tot a p a r a t u l c r i t i c necesa r , de F r . K a u f f m a n n , In s c r i e r e a s a Aus der Schule des Wul-

fila. Auxenti Dorostorensis epistula de fide, vita et obitu Wulfilae,

S t r a s s b u r g , 1899. ·" ) Auxen t iu s , ed. W a i t z , p. 20 : hic Dei providentia et Cristi

misericordia propter multorum salutem in gente Gothorum de lec­

tore triginta annorum episkopus est ordinatus.

·") După demons t ra rea convingătoare a lu i W a i t z , o. c,

pag . 37. ' " ) Auxent iu s , p. 2 0 : ubi et ex invidia et operatione inimici

thune ab inreligioso et sacrilego iudice Gothorum tyrannico terrore

in varbarico cristianorum persecutio est excitata.

www.cimec.ro

Page 166: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

150 I I . Creştinismul daco - roman .

cu Ulfila trecură o mare parte din Goţii creştini în Moesia şi căpătară delà Constantius locuinţe in munţii Balcani β β 4 ) . în Sudul Dunării Ulfila exercită apoi t imp de 33 de ani o activitate binefăcătoare nu numai pr intre

' Goţii săi, ci în toată provincia; Constantius ca şi Valens flind ariani, venerabilul episcop se bucura de deosebita

ilor ocrotire β β 6 ) . Că Ulfila a fost şi apostol de limbă latină în Moesia,

ne dovedeşte mai înainte de toate faptul, că însuşi epis­copul Auxentius, biograful său latin, a fost educat de dânsul încă din frageda lui copilărie întru credinţa creştină, de nuanţă ariană B 9 e ) : şi altfel însă, populaţia Moesiei, fi ind, cum am constatat mai sus, în mare parte romană, Ulfila trebuià să predice şi în latineşte, întrucât îşi întindeă activitatea şi în mijlocul acestei populaţii.

Dar în Nordul Dunării Ulfila n'a predicat latineşte? Auxentius nu face nici-o distincţie între activitatea din Nordul şi cea din Sudul Dunării, a episcopului got, aşă încât ar fl natural să admitem, că Ulfila a predicat şi a scris în latineşte şi in Nordul Dunării : în care caz, fi­reşte — ca şi în Moesia — credincioşii de limbă latină

··*) Auxen t iu s , p. 2 0 : ubi et post multorum servorum et ancil-

Larum Cristi gloriosum martyrium, imminente vehementer ipsa per-

secutione, conpletis septem annis tantummodo in episkopatum, supra-

dictus sanctissimus vir beatus Ulfila. cum grandi populo confessorum

de varbarico pulsus, in solo Românie a thune beate memorie Con-

siantio principe honorifice est susceptus, ut sicuti Deus... ita... Deus

confessores sancti filii sui unigeniti de varbarico liberavit et per l)a-

nubium transire fecit et in montibus secundum sanctorum imitalio-

nem sibi servire de.[crevitj... co populo in solo Romaniae, ubi sine

Ulis septem annis triginta et tribus annis veritatem predicavit...

··*) Cf. W a i t z , o. c, passim.

··*) Auxent iu s , despre s ine (p. 20): cui (UJfilae) plus omnium

ego sum debitor, quantum et amplius in me laborabit, qui me a

prima etate mea a parentibus meis discipulum suscepit et sacras lit-

teras docuit et veritatem manifestavit et per misericordiarn Dei et

gratiam Cristi et earnaliter et spiritaliter ut filium suum in fide

educavit.

www.cimec.ro

Page 167: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

D a c o - R o m a n i i supt judele A l h a n a r i c h . 151

nu mai pot fi Goţii săi, ci acea populaţie romană, care, după istoricii români şi streini, partizani ai teoriei «continuităţii», trebuiă să se afle în Vestul regatului lui Athanarich.

Dar, se va zice : existenţa unei atar i populaţii ne^ fiind documentată pr in alte ştiri, nici mărturia lui Au­xentius nu se poate interpretă în senzul arătat mai sus. Să vedem dară, dacă nu găsim alte argumente pentru a susţine părerea despre existenţa Daco-Romanilor în regatul lui Athanarich" 8 7 ) .

Auxentius numeşte pe regele persecutor al Goţilor creştini, iudex: «tfiuhc abinreXigioso et sacrilego iudice Gothorum tyrannico terrore in varbarico cristianorum per-secutio est excitata»6ββ), Această titulatură excepţională 6ββ) e confirmată pentru Athanarich şi de alte izvoare con-tëmjpqrane cu el, fiind chiar caracterizată ca ceva neo-b i c i nu i t ^ οδτω γοον τήν jtfcv toii βασιλέως έπωνομίαν άπαδιοϊ, tîj'v τοϋ δικαστού δέ αγαπβ}7 0 0)· Tot aşă, Ambrosius 7 0 1 ) şi Ammianus Marcellinus 702) îl numesc iudex.

" » ) P r e c u m se ştie, Goţii stăpâneau întreaga Dac ie . E i insă loouiau c u predilecţie i n ţinuturile p lane d impre ju ru l mas i vu lu i t r a n s i l v a n : şi a n u m e Goţii lu i A t h a n a r i o h in Moldova şi Ţara -Ro-mânească de m a i târziu. Când insă duşmanii de pr impre jur , R o ­m a n i i d in dreapta Dunării, Hun i i d in Răsărit, etc., ti b i ru iau tn câmpie, ei se retrăgeau tn munţii A rdea lu lu i : montes petivere Ser-

rorum ar duos et inaccessos nisi perquam gnaris, z ice A m m i a n u s Ma r ce l l i nu s X X V I I , 5, 2, c u pri le jul expediţiei lu i Va l ons , tn a . 367, Împotriva lor : cf. J u n g , Passe, p. 18 sqq,, unde se află toate i z v o a ­re le c u p r i v i r e l a această c h e s t i u n e . — V e z i Insă şi m a i jos, p a r t e a istoric-bisericeasoă a problemei.

···) Auxent ius , p. 20. Cf. H i e ronymus , Chron. a . 370 : aAtanaricus rex Gotho­

rum . . . » ; Oros ius , V I I , 32: acelaş titlu, etc. ™°) Themis t iu s , oral, de pace, d in a n u l 369, 134 d, ed. D i n -

dorf, 1832, p. 160. ,01) De spiritu sancto, I, praef. : hostem ipsum iudicem regum. , 0 2 ) X X V I I , 5, 6 : Athanaricum — iudicem potentissimum şi

X X X I , 3, 4 : Athanaricus Thervingorum iudex.

www.cimec.ro

Page 168: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

152 I I . Creştinismul daco - r oman .

Wai t z 7 0 8 ) observă cu privire la acest t i t lu urmă­toarele: «Ueber den Grund, der Athanarich bewog diesen Namen anzunehmen, ist es nicht leicht \etwas Năheres zu sagen. Ein Missverstăndniss eines gothischen Wor ts scheint es nicht zu sein; vielleicht ist, meint J. Grimm, faths gemeint, das mehr Herr als Richter be-deutet. Vgl . H. MilUer Heimat d. Lex Salica p. 181. — Was Gibbon c. X X V . Basel 1787. vol. IV, p. 258 meint, die westgothischen Fursten hătten den Titel als den einer geringeren WUrde annehmen miissen, weil sie unter dem ostgothen Hermanrich standen, ist gewiss nicht richtig». Atât, Waitz.

Vechea organizare politic-administrativă a Româ­nilor cunoaşte termenul latin jude sau judeţ, alăturea de termenii slavi — corespunzând altor concepte, simţitor deosebite de cel cuprins în «jude»,— cneaz şi voevod10i). Care e originea cuvântului judef Desigur termenul aco­pere o instituţie de origine pur daco-romană : căci altfel poporul nu obicinueşte a traduce, ci ia cu instituţia streină şi termenul stre in: în cazul nostru cneziatul şi voevodatul.

Dacă jude e daco-roman, când putea acest cuvânt să prindă rădăcini în l imba noastră? Cred că numai

Căruia ii da toresc mărturiile ant i ce de m a i sus , tn s c r i e ­r e a s a citată, Leben und Lehre des Ulfila, p. 38, n. 5.

'·*) V e z i I . Bogdan , Despre cnejii români, In An. Ac. Rom., ser . I I , voi. X X V I , mem. sect, ist., p. 14 şi p. 16 şi cf. Acelaş, Originea vo-

evodatului la Români, ibid., vol . X X I V , id., p. 101 sqq. în ce l ma i v e c h i u document, unde e vo rba de cneji, ei n u sânt pomeniţi astfel, c i c a judeţi (doc. lui Ştefan N e m a n j a , l a sfârşitul sec . X I I , — I a Bogdan . Cnejii români, l. c.) : C O V A ^ C T I » (terra iudicis) =- j udec i a . Că acest p r im document e d in dreapta Dunării, n 'are n ic i -o importanţă pentru o r i g inea judeciei , tn senzu l , c u m v a , că j udec i a şi-ar aveâ începutu­r i le tn Sudu l Dunării, şi de a i c i s ' a r fi întins In Nord. în adevăr, dacă o r i g inea judec ie i a r fl tn dreapta fluviului, a tunc i şi docu ­mente le ne - a r indică pr in numărul şi răspândirea lor aces t l u ­c r u , — ceeace nu e c a z u l decât i n stânga Dunării.

www.cimec.ro

Page 169: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Iudex = «jude», «judeţ» ; i s tor ia titlului. 153

înainte de venirea Slavilor. Pe de altă parte cuvântul nu corespunde vreunei instituţii resp. unui termen a d ­m i n i s t r a t i v , municipal or i provincial roman, ci poartă efigia primitivă a unei instituţii patriarchale : şeful politic al unei comunităţi e numit nu după atribuţiile sale militare (dux =«voevod» = «Herzog»), ci după cele j u ­decătoreşti ( iudex = C A A H H (cyAbfl) = Richter). O astfel de denumire nu se poate însă naşte decât la o popu­laţie ne-militară: său prea pacinică, său supusă unei stăpâniri streine, care păzeşte ţara cu proprii le ei pu­teri, streine, şi nu cere delà supuşi (Daco-Romanii !) şi slujbă ostăşească. Stâpânitorul strein nu e pentru acea populaţie supusă nici dur, nici rex, ci numai iudex: anume, judecător în pricinile dintre stăpâniţii romani şi stăpânitorii barbari.

Pr imi i «judeţi» ai Românilor au fost regii barbar i ; când aceştia au dispărut, diferiţii mici stăpânitori de ţinuturi: români,ori streini. Instituţia, şi în special nu­mele ei, s'a înrădăcinat cu t impul aşă de statornic, încât influenţa slavă n'a putut-o distruge până în t impuri le nouă.

Tit lul altfel neexplicabil—de iudex — al regelui got Athanarich 7 0 6 ) , poate că trebue înţeles în felul mai sus desfăşurat : ca nume daco-roman, dat lui ca rege, şi, din-t r 'un motiv sau altul, preţuit de stâpânitorul barbar mai mult ca t i t lul folosit de colegii săi din Ostgotia şi întreagă Barbaria, şi p r in urmare exclusiv întrebuinţat de dânsul chiar în relaţiile sale politice internaţionale 7 0 8 ) .

™) N ic i Jacob G r i m m , Deutsche Rechtsdtterturner, I V . Aufl. bes . d u r c h . A. Heus l e r u. R . Hûbner, I , Le ipz i g , 1899, p. 317, n u dă pentru aces t titlu a l lui A t h a n a r i c h vre -o exp l i ca re , c i n u m a i notează faptul; titlul c o m u n a l stăpânitorilor g e r m a n i e ce l de « rege» , ori «principe»: in diferite forme, pur ge rman ice , or i împrumutate d in l imbile de cultură antică : greacă s a u latină (p. 314 sqq.).

' · · ) Ε c l a r că Goţii j i u puteau z ice iudex rege lu i lor, căci pentru ei — c a popor războinic — n u această ca l i tate pacinică eră c e a ma i însemnată l a regele lor, c i c e a de conducător tn lupte, de dux, resp. Kônig, c a şi l a ceilalţi regi goţi.

www.cimec.ro

Page 170: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

154 I I . Creştinismul daco - roman.

Dar din însăşi expunerea mea de mai sus a reeşit,-fără altă accentuare, faptul, că „iudex" nu poate fl decât un t i t lu latin nord-danubian. Căci în Sudul Dunării, Romanii nu se adresau regilor barbari , ca să-i judece,— apoi funcţionarii romani, cari le ascultau plângerile şi de fapt se numiau iudices nu aveau nimic de-a face cu administraţia ţinutului respectiv, nu erau prea însemnaţi in rang 7 0 7 ) , şi numele lor nu puteă da naştere in nici un caz, unui termen (şi concept) politic de însemnătatea celui caracterizat fle p r in numirea regală a lui Athana­rich, fle pr in instituţia românească a «judeţilor» 7 0 e ) ; i n -sfârşit t i t lul nu se constată „documentar4 decât la regele Athanarich al Goţilor din Dacia.

Pentru ca însă t i t lu l de iudex, sau fle măcar şi numai conceptul acesta politic-iuridic (care în limba gotică se va fl numit altfel), să se fl născut, trebuià ca în Nordul Dunării să fi existat acea populaţie romană, supusă şi in atingere nemijlocita şi neînţelegere continuă cu barbari i ,— pe care în amănunte am caracterizat-o mai sus.

Dar să ne întoarcem la însăşi creştinismul Daco-Romanilor.

Dintre numeroşii missionari ai secolului al IV-lea în Nordul Dunării, mai cunoscuţi sânt cinci : Ulflla, Audius (ereticul), Saba, Nicetas mar tyru l şi Nicetas episcopul.

Ulflla e „apostolul Goţilor" : am vorbit mai sus despre dânsul : el vine, după o sumă de alţi predicatori de limbă şi

7 0 7 ) Cf. citatele d in codicele de legi , l a Sch i l l e r , Geschichte

der riimischen Kaiserzeit, I I , p. 228 sq. , o e ) în Novella 131 a lu i Iust in ian , d in a. 545, — cap . X , «o των

τόπων Επίσκοπος» e însărcinat împreună c u «6 πολιτικός άρχων», să supravegheze , inspecteze, etc., a n u m e c l ăd i r i . . . Aces t «πολιτικός άρχων = mag i s t ra tus civilie» e numit oficial pe latineşte civilis iudex.

însemnătatea lui Insă, c u toate atribuţiile admin is t ra t ive , ce i se m a i d au a i c i , rămâne lot minimă, şi n u poale fl luată c a punct de p l eca re pentru naşterea conceptului român de «jude».

www.cimec.ro

Page 171: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Miss ionar i i creştini in Nordul Dunării. 155

cultură greacă, activi la Goţi încă din secolul al III-lea 7 0 β ) , să statornicească pentru deapururea credinţa creştină la connaţionalii săi; căci la dânsul l imba greacă e mai mult un element cultural, un mijloc de propagandă: apostolul însuşi e pr in patria şi educaţia lu i un go t 7 1 0 ) . Ulflla a predicat şi a scris, cum am văzut mai sus, şi în latineşte. Dar elementele fundamentale ale religiunii creştine sânt numite de dânsul in traducerea sa gotică a bibliei cu termeni împrumutaţi din greceşte: pr intre numeroasele elemente latine ale Goticei nu e mai nici unul creştin 7 U ) . Acest fapt ne arată, că Ulflla ca pre­dicator ţine cu totul de sfera de influentă greacă şi că, în cazul unei missionări a lui şi în ţinutul daco-roman al regatului lu i Athanarich, rezultatele acţiunii sale nu au putut fl prea trainice : altfel ar trebui să avem în l imba noastră urme sigure despre această predicare : mai în-nainte de toate, în orice caz, nu basilica = „biserică" (pe vremea predicării lu i Ulflla în Dacia încă neconsacrat definitiv ca termen technic creştin), ci, corespunzând greco-goticului χυρ'.ακόν ( = „Kirche"), ar fl să avem un derivat din dominicum 712).

'°·) Phj lostorgius , hist. eccl. I I , 5, povesteşte că in an i i 258 şi u r m . Goţii prădând A s i a mică a u luat c u ei c a prinşi, d in G a ­l a t i a şi Cappadoc ia , şi o sumă de c l e r i c i ( «al πολλούς έΤ,αβον αίχμα-λώτοος, δλλοος te «a l τών κατειλίγμένων τψ «λήρψ ) , c a r i răspândiră pr intre Goţi credinţa creştină. D intre aceşti prinşi s ' a r îl t r a s şi părinţii lu i Ul f l la . Cf. şi W a i t z , Leben u. Lehre des Ulfila, p. 35 sq . De altfel şi e ret icu l Aud iu s i n sec . I V (vezi ma i jos) tot înainte de Uif i la a p r e d i A t Jn Got ia : cf. H a r n a c k , Mission 2, I I , p. 204.

7 1°) Cf. nota 709 şi In spec ia l c r i t i c a ştirilor ant ice , l a W a i t z , o. c, p. 35 sq.

7 " ) H a r n a c k , o. c , I I , p. 203, n. 2, observă : «Die B ibe luberse -t zung Ul f l las zeigt, dass da s Goth i sche dama i s bereits e inen betrăch-

tlichen Be s t and lateinischer L e h n w o r l e halte , aber kaurn christ-

lich-kirchliche. Daneben stent e in jùngerer, k l e i ne r e r (wohl ζ. T . erst von Ul f l las selbet geschaf fener ) Bestandte i l griechischer L e h n ­wor l e , und dieser hat viele kirchliche termini iechnici».

7 1 2 ) V e z i m a i sus, p. 86 sqq.

www.cimec.ro

Page 172: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

156 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

Asupra călugărului eretic — fundator al sectei Au-dianilor — Audius din Mesopotamia, exilat de împăratul Constantius în Scythia, avem ştire delà Epiphanius 7 1 8 )— care scrie pe la a. 375—că a pătruns până departe în Gotia, convertind mulţi barbari şi întemeind mănăstiri, ca mai târziu Sf. Severin în Noricum. Persecuţiile lui Athanarich, alungară însă din Gotia şi pe Audiani, ca şi pe Ar iani i lui Ulflla, o r i catholicii lu i Saba. Audianii se refugiară în Asia, la E u p h r a t 7 U ) .

Despre Saba „Goticul" avem numeroase ştiri au­tentice: mai pre sus de toate scrisorile lui Vasile cel Mare către Iunius Soranus, ducele provinciei Scythia minor şi către episcopul Ascholius din Thessalonike 7 1 6 ) . Din ele aflăm că de fapt S. Saba a predicat şi a mur i t în stânga Dunării : μάρτυς δέ ημίν έπβδήμ,ηαίν βκ των έπέκβινα

"Ιατροο βαρβάρων, δι' έαοτού κηρύσσων της έκβί πολιτίοομ,ένης

πίστβως τήν άκρίβΐίαν 7 1 ° ) , şi anume în ţinutul învecinat cu provincia Scythia minor, guvernată pe atunci de ducele Soranus : Μάρτορι, νέον άθλήσαντι έπΐ της γΐίτονος όμ.ΐν (Sorano I)

βαρβάρου... 7 1 7). Saba propovăduiă aici credinţa orthodoxă,

"*) Adv. haereses L X X , 14. Cf. şi Ba ron ius , Annales ecclesias-

tici, ed. T h e i n e r , V , p. 281 (sub a. 370) şi V I , p. 205 (sub a . 396) : pr intre episcopii goţi sfinţiţi de Aud ius e pomenit şi unu l S i l v a n u s . Cf. şi W a i t z , o. c., p. 39.

7 1 < ) Cf. W a i t z , o. c., p. 39 şi 42 sq. 7 " ) L a Migne, Patr. Gr.-Lat. X X X I I , 2 4 4 - 5 , ep. C L V , d in a .

373, către S o r a n u s : i l roagă să vină In ajutorul persecutaţilor şi să trimeată tn patr ie (Cappadocia ) rel iqui i le m a r t y r i l o r : t f o tp , <bţ βπέατίΐλας ήμίν, ό ixtî διωγμός itottî Hal vûv μάρτορας τω Κορίω : θρ. C L X I V (Migne, 254—5) , d in a . 374 : mulţămeşte lui Ascho l ius , pentru t r imiterea corpulu i S . Saba , a l cărui tndemnător fusese tocmai episcopul thessa lon icens ; ep. C L X V (Migne, 256), d in a . 374 : m u l ­ţămeşte lui S o r a n u s pentru t r imiterea corpu lu i S . Saba . P u n c t u l de vedere local -patr iot ic e p regnant tn a c . sc r i soa re .

7 " ) M igne X X X I I , 254, s c r i s o a r e a C L X I V , din a. 374. 7 1 T ) M igne X X X I I , 256, s c r i s o a r e a C L X V , d in a. 374. P a sa ju l

întreg, c a r ac t e r i s t i c pent ru a c c e n t u a r e a missionării Gotiei p r in apostoli d in Cappadoc ia (şi ducele S o r a n u s Însuşi e de a i c i : rudă

www.cimec.ro

Page 173: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Miss ionar i i de limbă greacă — I a Goţi. 157

spre deosebire de predecesorii săi Audius şi U l f i l a 7 1 S ) . în prigonirea pornită în anii 370 şi urm. de Athanarich, împotriva creştinilor din regatul său, Saba căzu, îm­preună cu mulţi alţi mar t y r i „goţi": la 12 Apr i l 372 el fu înecat în râul Μοοσέος, care, după determinările mai sus căpătate din scrisorile S. Vasile, nu poate fl decât Buzeul de azi 7 1 9 ) ; actele martyr iu lu i lui Saba, adresate bisericei din Cappadocia 7 2 0), ne dau în privinţa t r imi ter i i moaştelor Sfântului în Cappadocia, lămuriri identice cu cele din scrisorile S. Vasile 7 Î 1)» aşă încât şi informaţiile precise cu pr iv ire la locul şi t impul martyrizării Sfântului trebue să fle autentice 7 2 2 ) .

Şi Saba, ca şi Audius, e dară grec din Asia. Mai mult, propaganda lui Saba, ştim sigur, că nu s'a desfă­şurat decât în câmpia gotică din Sud-Estul Carpaţilor.

CU Sf. Vas i l e ) , Sună : οία 84 σοο χα! τα παρόντα ; Μάρτορι, νέον άθλή­σαντι ΐπΙ της γιίτονος ομίν βαρβάρου, τήν ενεγκούσαν έτίμησας, οΐόν τις ε&γνώμων γεωργός τοις παρααχομίνοις τά σπέρματα ( I ) τάς απαρχας των καρπών άποπίμπων ( I ).

1 1 ") Cf. l a W a i t z , ο. c, p. 44, discuţia ştirilor lui Augus t inus , de civ. Dei X V I I I , 52, şi Ambros ius , in Luc. c . 2. Cf. şi Ba ron iu s , Annaleigeccl., ed. T h e i n e r V , p. 279 sqq. (a. 370), n. 105 sqq. : pe r ­secuţia lui A t h a n a r i c h d in a. 370 şi u r m .

7 1 ί ) Μουοίος (din Μπουο«Ός=Βοϋοίος : ne aflăm doară l a sfârşitul sec. I V , — şi apoi şi fără a s t a nume le râului, cunoscut de popor in stânga Dunării, d a r necunoscut tn dreapta , e ana log izat cu formele bine cunoscute In l u m e a greacă, μοοοα—, μουοει—, μοοαο—, etc.) e ο formă ortograf ic necorectă.

™°) Cf. a s u p r a legăturilor b iser ice i gote c u c e a cappadocică şi ma i sus , nota 709.

7J1) Acta SS. Ap r i l . vol . I I , p. 87 sqq. şi 962 sqq. De S. S a b a Gotho m a r t y r e i n Cappadoc ia ,— ed. revăzută l a R u i n a r t (acta pri-

mor. martyr, ed. I I , p. 601 sqq.), c a r e crede aceste acte c h i a r c o n ­temporane c u Împrejurările povestite de ele. Cf. Waitz , o. c, p. 43. T e x t u l g r e c , p. 963, C 8 : «.... δοπερ Οδνιος Σωρανός, 6 λαμπρότατος Δοΰζ της Σχοθίας, τιμών τόν Κόριον, αποατείλας αξιόπιστους ανθρώπους ( I), εκ το5 βαρβαριχοΟ είς τήν 'Ρωμανίαν ( 1) μετήνεγχιν...».

™) Ibidem, C. 7 : «...παρέλαβον τόν Σάβαν, χα'ι άπήγαγον πνήςαι παρά τόν ποταμόν τόν χαλοόμενον Μουαίον... κτλ.»

www.cimec.ro

Page 174: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

158 I I . Creştinismul daco - roman .

Despre o missionare a Dacc-Romanilor pr in Audius ori Saba, nu poate f i dară vorba.

încât priveşte pe Nicetaa mar ty ru l , căzut tot fn persecuţia lui Athanarich din a. 370 şi urm., actele mar-tyr iu lu i său sânt târzii şi lipsite de orice informaţii mai prec ise 7 î a ) : sigur e numai, că el a predicat în aceleaşi regiuni ca şi Saba 7 2 4 ) .

Scrisorile S. loan Ghrysostomul din a. 404, cu p r i ­vire la biserica - gotică, ne arată că legăturile Goţilor creştini din Nord, cu Orientul grec, continuă şi după secolul al IV-lea 7 2 6 ) . Această neîntreruptă înrâurire greacă asupra creştinismului gotic exclude posibilitatea creştinării Daco-Romanilor de apostolii activi la Goţi, citaţi până acum.

Cu totul altfel stă lucrul cu cel^de-al cincilea mis-sionar al secolului al IV-lea în ţinuturile barbare delà Dunăre 7 2 6 ) .

S. Nicetas, învăţatul episcop al Remesianei, în Moesia

"») Acta 55 . Sept. vol. V , p. 40 sqq. De S. N ice ta Gotho m a r t y r e .

1 2 t ) Cf. l a W a i t z , o. c , p. 43, alte ştiri ant ice a s u p r a lui N i ­ce tas şi a pers?cuţiei i n c a r e a fost m a r t y r i z a t şi el .

T««) E d . Migne , ep. X I V : ad O lymp iadem (a. 404) ; ep. C C V I I : m o n a c h i s Gothis , qui i n Promoti ag ro degunt (a. 404) ; cf. şi C C V I : ecc les i ae Go lh iae . A s u p r a încercărilor lui l o a n Ch ry so s tomu l de a readuce pe Goţi l a Cathol ic ism, cf. Theodoretus , hist. eccl. V 22.

" ' ) A s u p r a creştinării Daco -Roman i l o r , In stânga Dunării, există şi un întreg şir de s c r i e r i istorico-bisericeşti, c a r i a u de autori fie membr i a i c l e ru lu i nostru m a i ina lt , fle tnvăţaţi-theologi (deci iarăşi reprezentanţi a i str ictei orthodoxi i tn ştiinţă). Punctu l m e u de vedere tn «Contribuţiile» de faţă fiind pentru ce i «prea-creştini», des igur «ne-orthodox», cetitorul v a înţelege uşor, că pă­re r i l e şi concluzi i le mele trebue să se deosebească p r ea mult de ce le a le învăţaţilor citaţi, pentru a fl a i c i posibilă, faţă de spaţiul restrâns ce poale fl a co rda t unei astfel de discuţii In amănunte, măcar şi s imp la po lemizare In note c u părerile «oficiale». De a c e e a tr imit a i c i n u m a i în g e n e r a l l a Istoria Bisericii Românilor din

www.cimec.ro

Page 175: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Acţiunea apostolică latină a S. N icetas . 159

superioară (Dacia mediterranea), prietenul S. Paulinus din Nola şi apostolul Bessilor 7 2 1 ) , ne e foarte bine cu­noscut pr in ştirile contemporane ce ne-a lăsat despre dânsul chiar S. Paulinus în scrisorile şi poemele sale.

Astfel în una din scrisorile sale către Sulpicius Severus, bunul său prieten din Gallia şi cunoscutul autor al vieţii Sf. Mart in şi al «cronicei» creştine până la a. 400, Paulinus scrie despre Nicetas următoarele: quo genere (citindu-i adică «vita Sancti Mart in i episcopi et confessons») te et venerabili episcopo atque doclissimo Nicetae, qui ex Dacia Romanis merito admirandus adve-nerat (et plurimis dei Sanctis) in veritate non magis tui praedicator quam mei iactans revelavi 7 2 8 ) . De unde vedem nu numai că Nicetas venise — pr in a. 398 — la Nola, dar şi felul cum episcopul «dac» îşi folosiă călătoria: punându-se în curent cu mişcarea literară a bisericei latine şi pr in aceasta înviorând apoi Latinitatea şi acasă la el, cu noi puteri, câştigate chiar delà i zvor 7 2 β ) .

Dacia Iraiană de G . M. Ionescu , I , Bucureşti, 1Θ05, passim, unde e Înregistrată Întreaga literatură istorică-bisericească, scrisă de Înşişi reprezentanţii B i s e r i ce i noastre. — Deasemenea n ic i i n discuţia dintre dd. C. E r b i c e a n u , (Ulflla, viaţa şi doctrina sa, I n aBiserica

ortodoxă română» a . X X I I , şi Răspuns d-lui C. Auner, i6 id . ,a . X X V ) şi d. C . A u n e r (Câteva momente din începuturile Bisericei române,

Bla j , 1002), n ' am c rezut că aş puteă interven i c u folos.— C a un foarte bun r ezumat a l conc luz i i lor l a c a r i a a juns până ,acum istorio­gra f ia noastră laică in privinţa creştinismului Daco -Roman i l o r , c i tez insă a i c i numaidecât conferinţa d-lui N. Dobrescu, Intro­

ducerea Creştinismului la Românii, ţinută in Iul ie 1909 l a Vălenii-de -Munte şi publicată in broşura Cursurile de vară din Vălenii-de- |

Munte, a n . I I , 1909, Vălenii-de-Munte, 1910, p. 93—125.

Cf. a s u p r a lui , in spec ia l c a scriitor, monogra f ia citată, a lui E . Hi impel , Nicetas, Bischof von Remesiana, B o n n , 1895.

"•) S. P a u l i n i No lani opera, ed. G . de Harţei i n Corpus scrip-

torum eccl. Latinorum, voi. 29 şi 30, V i e n a , 1894, — par tea I, epis-tulae, X X V I I I I , 14, p. 261.

1 2 e ) Cf. c h i a r vorbele lui Su lp i c iu s Seve rus , Dial. I I I , 17, 4 : illi (Paul ino ) omnia réfères (Postumiane) , iUi cuncta recitabis, ut

www.cimec.ro

Page 176: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

160 I I . Creştinismul daco - r oman .

în Nola Nicetas povesti lui Paulinus —desigur în legătură cu urmărirea la Severus a activităţii apostolice a Sf. Mart in în Gallia — propria sa operă missionarică, aşă de asemănătoare cu aceea a Sf. Mart in ,— întreprinsă printre păgânii delà Dunăre. — Impresia ce Nicetas făcu asupra lui Paulinus fu deosebit de puternică: iu­bire şi admiraţie sinceră şi reciprocă legă de-acum înainte pe viaţă pe cei doi sfinţi bărbaţi: Paulinus în­chină lui Nicetas în poemele sale pagini de o caldă şi senină poezie, iar Nicetas reînoi în a. 402 730) peregri-naţia sa italică, cercetând pentru a doua oară pe Paulinus.

Când episcopul Remesianei plecă în a. 398 înapoi spre Dacia, p r in Epir şi Macedonia, pela Thessalonic şi Phil ippi, Paulinus scrise frumoasa poemă «de reditu Nicetae episcopi», în care celebrâ întreaga act iv i i i te apostolică a prietenului său venerat.

Asupra părţii din această poemă, referitoare la creştinarea Bessilor din Balcanii vestici de către Ni­cetas, a scris Tomaschek în Analele Academiei din Viena, susţinând chiar o continuitate între Bessii, după dânsul romanizaţi, şi apoi, pr in Nicetas, creştinaţi, şi Românii pomeniţi mai târziu de izvoarele byzantine'ca aflători în Sudul Dunării : «die Christianisierung der Bessen sehen w i r als den Schlussstein der Romanisierung an. Es kann kein Zweifel darilber bestehen, dass ihnen die katholische Lehre in lateinischer Sprache verkundet worden war ; auch trâgt das ostrômische Reich bis auf Iustinianus

mox per ilium sacras viri laudes Roma cognoscat, sicut primum Uium

nostrum libellum (v i ta Sanc t i Mar t in i Γ) non per haliam tantum, sed

per totum etiam diffudit Rlyricum.

™) A s u p r a datelor celor două călătorii a le lui N ice tas fn I ta l i a , vez i dissertaţiile lui P a g i l a Ba ron ius , Annales ecclesiastici,

ed. The ine r , V I , p. 201 sqq. (a. 396) şi p. 379 (a. 402). — în spec ia l a s u p r a datei sărbătoririi c a sfânt a episcopului Remes i ane i , cf. p. 203, η. 6.

www.cimec.ro

Page 177: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S. N ice tas c a miss ionar i n Sudu l Dunării. 161

und Maurit ius in alien Beziehungen so sehr den romischen Charakter, dass mi t Ausschluss des eigentlichen Hellas die giîiechische Sprache eben nur unter den Gebildeten, in den grôsseren Stădten, namentlich der Kuste, so w ie bei Hofe in Geltung stand» 7 8 1 ) . Din nefericire inscrip­ţiile, atât păgâne cât şi creştine, descoperite în Thracia şi în cele două Moesii 7 8 2 ) , ne arată, că oricât ne-ar fl de plăcută din punct de vedere naţional(-roman), teoria lui Tomaschek, trebue s'o părăsim ca nefundată : Ele­nismul, cum nu ne-am fl aşteptat, a pătruns până de­parte în munţii Thraciei şi numirile thrace de locuri, persoane şi divinităţi, care apar la flecare pas în i n ­scripţiile greceşti din Balcani, ne arată că Românismul n'a putut ajunge decât până la graniţa Epirului , Ma­cedoniei şi Thraciei. Ge-a fost dincolo de această gra­niţă a rămas — cu excepţia câtorva enclave romane, ca cea din Phi l ipp i 7 8 8 ) —def ini t iv în stăpânirea spirituală a Elenismului. Elementul romanic, care apare apoi în evul mediu în aceste părţi, e venit din Nordul în antichi­tate intenz romanizat : din Moesia superioară şi ţinutul pannono-dalmatic delà Sa va de jos, — precum n i se spune apriat de autorul vieţii Sf. Dimitrie din Thessa-lonike, de Kekaumenos, şi alţii 7 8 4 ) .

181) Ueber Brumalia und Rosalia, nebst Bemerkungen iiber den

bessischen Volksstamm, i n Sitzb. d. k. Acad. d. Wiss. z. Wien, L X , 1868, p. 395 sqq. ; c i tatu l d in text, p. 398.

™) V e z i ma te r i a l u l creştin m a i sus, i n pa r t ea I a studiu lui de faţă.

•"') Cf. m a i sus , p a r t e a I, passim, şi p. 116. , M ) V . l a Onc iu l , Orig. principatelor române, Bucureşti, 1899,

p. 117 sq., n. 14 şi urm. , tot mate r i a lu l «documentar» pr iv i tor l a chest iune , şi cf. vorbele Aceluiaşi i n Conv. liter. X I X , p. 438 : «aici, lângă Dunăre şi S a v a , i n unitate teritorială c u I t a l i a şi c u D a c i a traiană, este şi pa t r i a primitivă a Macedo-Românilor, împinşi p r in i n v a z i u n e a slavă spre Miază-zi». M ă s imt c u atât m a i mul t dator să c i tez textua l această părere, l a ca re , fără a o cunoaşte p rec i s l a Onc iu l , pe b a za aceloraşi i zvoare , a junsesem şi eu l a p r i m a

35332 www.cimec.ro

11

Page 178: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

162 I I . Creştinismul daco - roman .

Activitatea apostolică a lui Nicetas—fără îndoială, precum crede şi Tomaschek, în l imba latină — n u s'a putut întinde spre Sud dincolo de graniţele Dardaniei, unde, de fapt, în Scupi, ne spune şi Paulinus, că avea să fle oaspete episcopul Remesianei 7 8 6 ) . — Şi aceasta nu numai din pricina încetărei Românismului la Sud şi Est de acest ţinut (Nicetas doară eră un prelat în­văţat, care, desigur, va f l putut predică şi în greceşte), ci pentrucă în aceste părţi ale Thraciei şi Macedoniei erau pe vremea lui Nicetas o mulţime de episcopi, geloşi de bunul lor nume ca missionari, cari vor f l avut sin­gur i grijă de creştinarea locuitorilor păgâni din epar-chiile l o r : lucru, indirect, dovedit pr in inscripţiile gre­ceşti creştine găsite cu începere chiar din Pautalia (în însăşi Dacia mediterranea) spre Sud şi Est 7 8 6 ) . ' .

Nici vorbă, ştirea lui Paulinus, cu creştinarea Bes-silor, nu poate fi pusă la îndoială: adevărul e însă că nu toţi Bessii au fost creştinaţi de Nicetas — cum susţine Tomaschek — ci numai cei de pr impre jurul reşedinţei sale episcopale: din Dacia mediterranea, Moesia infe­rioară şi Dardania 787) : aceştia de fapt erau romanizaţi fiind în strânse legături cu ceilalţi «Romani» din I l ly­r icul latin 7 8 8 ) .

redacţie a acestu i studiu (tn Ber l in ) , c u cât tn alte privinţe constat tn acelaş studiu a l d-lui Onc iu l («Teoria lui Boeslen, p. 336), că n u m a i sântem de aco rd .

'*·) P a u l i n u s , l. c., pa r tea I I , C a r m e n X V I I , 195 sq. : ibis el

Scupos patriae propinquos Dardanus hospes. 7 s i ) Cf. m a i sus , p. 54 sqq. " ' ) T o m a s c h e k însuşi, tn Zeitschr. f. oesterr. Gipnnasien pe

1377, p. 447, a arătat, că ţinutul Bessi lor începea încă delà Na i s sus şi Se rd i ca , întinzându-se sp re Sud -Es t , în H a e m u s şi Rhodope până l a Phi l ippi . Cf. J u n g , roman. Landsch., p. 375 sqq. Hotărîtoare θ în spec i a l inscripţia cunoscută c h i a r de P a g i [Ia Ba ron ius , Ann. eccl.,

V I , p. 205 (ed. The ine r ) ] , găsită în Puteoli şi pomenind pe un soldat natione Bessus, natus regione Serdica, vico Măgari ( C I L . X , 1754).

™8) Bess i c a «băiaşi» a i m i n e l o r d e a u r d in T h r a c i a şi I l l y r i c u m ne întimpină pretutindeni în pen insu la balcanică : cf. Mommsen ,

www.cimec.ro

Page 179: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S. N ico las c a miss ionar in Nordul Dunării. 163

Admiţând dară cu această restricţie comentariul lu i Tomaschek. la mărturia lui Paulinus despre creş­tinarea Bessilor p r in Nicetas, nu ne opr im mai mult asupra acestui punct, spre a cită şi textual vorbele epis­copului din Nola, ci trecem la partea din poem, care ne interesează direct: cea despre Daci, Scythi şi Goţi, ne­tratată de fel de Tomaschek.

Vorbind de drumul, pe care-1 va face Nicetas, spre a ajunge în reşedinţa sa, Paulinus zice:

ibis ArctooB procul usque Dacos78B)

Ş' ut olim

Tobiae Medie, ita prosequendo ipse Nieetae comee ueque Dacoe

angelue adeU710):

pr in «Daci» poetul înţelege dară pe provinciali i din cele două Dacii delà Sudul Dunării7 4 1 ).—Iată acum în ce ter­meni defineşte Paulinus ţinutul missionat de episcopul Re­mesianei 7 4 a) şi popoarele aduse de el la dreapta credinţă :

Goldbarren aus Sirmium i n Zeitschrift fur Numismatik X V I , 1888, ρ. 35Θ sqq. Colonişti Bess i tn S c y t h i a minor a m constatat şi m a i sus (n. 528). în ce priveşte numeroşii soldaţi Bess i , c a r i ne i n l i m -pină tn a rmate l e Imper iu lu i , şi fireşte e r a u toţi romanizaţi, mulţi d in ei n u se m a i Întorceau tn patrie, c i rămâneau c a v e t e r a n i -colonişti tn alte provinci i , — astfel Încât ei n u puteau contr ibui m a i e lect iv Ia r o m a n i z a r e a connaţionalilor lor.—Cf. a s u p r a acestu i punct bibliografia dată de J u n g , o. c, p. 375 sq. şi notele.

'»·) Carm. X V I I , v. 17. ™) Ibid., ν. 141 sqq.

Cf. m a i sus : uRomanus = Român», p. 92 sqq. şi vez i ma i departe încă un pasaj d in Pau l inus , hotărttor.

' " ) Hi impel , tn Nicetas, p. 109, n. 3; (cf. şi p. 103—4 şi 105), interpretează, c a şi predecesori i săi, p rea a d l i t teram, ve r sur i l e c e urmează l a m ine imediat ma i jos, In senzu l că N icetas , spre a a junge d in I ta l i a l a R e m e s i a n a , a trecut, delà T h e s s a l o n i c , p r in Phi l ippi , Tomi şi S c u p i : a s ta a r 11 c a şi c u m delà Sofia l a B u c u ­reşti a i trece p r in Odesa şi Calafat ! P a u l i n u s v r e a ma i mult să

www.cimec.ro

Page 180: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

164 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

tu Philippeos Macetum per agros, per Tomîtanam gradieris urbem, ibis et Scupoe patriae propinquos

Dardanus hospes7i8^ :

pr in urmare : sânt citate centrele, r o m a n e , cele mai îndepărtate, până unde puteă ajunge înrâurirea bine­făcătoare a lui Nicetas : în Vest Scupi, în Sud Phi l ippi , în Est T o m i 7 " ) : graniţele acestea sânt, evident, fixate cu oarecare exagerare poetică ; ceeace e bine să reţinem, e faptul că Paulinus caracterizează, pr in însăşi punctele de hotar alese, sfera de acţiune a lui Nicetas, ca pr in excelenţă latină ; iată acum şi popoarele «barbare» con­vertite :

quaque Riphaeis 746 ) Boreas in oris adligat demis fluvioe pruinis, hic gelu mentes rigidas superno

igne resolvie.

nam simul terris animisque duri

et sua Bessi nive duriores

ca r ac t e r i z e ze ţinutul de influenţă apostolică a lui N icetas , i n senzu l legăturilor frăţeşti Int ru C h r i s tos c u episcopii din centre le pomenile.

™) Vere . 193 sqq. " · ) Că tn T o m i s ' a păstrat până târziu o tradiţie culturală-

bisericească romană, ne arată tntre altele şi corespondenţa epis ­copului de a i c i , V a l e n t i n i a n , c u papa V ig i l ius , tn a . 560, c u pri lejul noilor turburări, atât d in b i se r i ca S c y t h i e i m i c i , cât şi d in Întreaga biserică orthodoxă (vezi a d e l e l a M a n s i I X , p. 351 sqq.), pe u r m a certe i pentru ce le trei capitole.

' " ) P a u l i n u s fiind foarte bine informat a s u p r a geografiei ţinuturilor th raco - i l l y r i ce (p recum r e c u n o s c toţi comentator i i lui moderni ) , v om Înţelege p r in Riphaeae orae, c a t e rmen g e n e r a l pentru ţinuturile nord ice (Boreas), n u n u m a i Sudul , c i şi Nordu l Dunării («adligat fluviosn), unde, tn S a r m a t i a nordică, e r a u aşezaţi de ce i v ech i munţii Ripaei.—Pagi, l a Ba ron iu s , Ann. eccl. V I , p. 205, c rede că pr in acest nume se înţeleg l a P a u l i n u s n u m a i munţii T h r a c i e i .

www.cimec.ro

Page 181: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Ştirile S. P a u l i n u s despre act iv i ta tea S. N icetas . 165

nune oves facti duce te gregantur

pacte in aulam. 7*6'

te patrem dicii plaga tota Borrae,

ad tuos fatus Scytha 747) mitigalur

et sui discors fera te magistro

pectora ponit.

et Getae7W) currunt et uterque Dacus,

qui colit terrae medio vel iile

divitis multo bove pilleatus

accola ripae.

de lupte hoc est vitulos creare

et bovi iunctum pălea leonem

pascere et lutis cava viperarum

pandere parvis.

namque mansueto pecori coire

beetias pulsa feritate suades7*9),

qui feras mentes hominum polito

inbuis ore.

Urmează n ia i multe strofe a s u p r a Bess i lo r , c u o foarte precisă şi bine informată c a r a c t e r i z a r e à acestui n e a m t h r a c .

M T ) Cf. A m m i a n u s Marce l l inus , X X I I , 8, 42 : . . . EUropaei sunt

Alani et Costobocae gentesque Scytharum innùmeràe... : A m m i a n u s e contemporan c u P a u l i n u s şi N icetas , aşă că ce înţelege el p r i n Scytha, a u trebuit fără îndoială să înţeleagă şi aceştiâ.

7") Getae=Gothi. Cf. Carm. X X I , 10 : instantesque Getas ipsis

iam faucibus urbis \ pellere et exitium seu mnada vertere in ipsos, |

'qui minitabantur Romanis ultima regnis, — şi Carm. X X V I , 22 : i t Geticis agerem male subditus armis, \ inter et inmites celebrarem

laetus Alanos, \ .., — In ambe le c a z u r i pomènifi c a duşmanii ce i m a i primejdioşi a i Imper iu lu i , tn a c e l timp. — Hf lmpel facă greşeala — ce l puţin ciudată — de a luă pe Geţii Iui P a u l i n u s drept Dăci (tn s enzu l v e c h i u a l cuvântului Get).

'*') I deea această, c a r e r ev ine n ie reu în poemă se referă l à c i v i l i z a r e a şi umânizareâ p r in Creştinism a ba rba r i l o r âflători la

tin loc c u Roman i i .

www.cimec.ro

Page 182: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

166 I I . Creştinismul daco - r oman .

orbie in muta regione per Ic barbari discunt reeonare Christum corde Romano 76°) placidamque caeti

vivere pacem. ; 6 1)

«Barbarii» de car i vorbeşte aici Paulinus, «plaga Iota Borrae», ne sânt cu toţii bine cunoscuţi : «Dacii» pă­gâni din cele două Dacii delà Sudul Dunării, — Goţii de pe ambele malur i , — şi «Scythii» din Nordul Dunării ; căci, în ce priveşte pe Goţi, nu poate fl vorba numai de cei aşezaţi în Imperiu, cari aveau locuinţe statornice cu deosebire în Pannonia—unde Nicetas n'a predicat,— or i în Moesia inferioară, unde, mai ales, aceştia erau creştinaţi încă de demult, — sau, însfârşit, în Thracia, ci trebue să înţelegem pe Goţii din Dacia ripensă or i — mai ales —pe cei din vecinătatea ei, adică în Nordul Dunării 7 6 2 ) . In ce priveşte pe Scythi, aceştia, potr iv i t uzului limbei literare a v r emi i 7 6 8 ) , sânt pur şi simplu locuitorii vechei Dacii între Tisa şi Nistru 7 6 4 ) .

1 M ) Ε vrednică de c e a ma i m a r e l ua r e aminte această c a ­r a c t e r i z a r e expresă a activităţii lui N icetas , c a latină şi deci r o -man iza toa re . A s u p r a expres ie i «corde Romano» in s enzu l de «limbă latină», cf. l a Hi impel , o. şi l. c, a lte exemple din scr i i tor i i m a i v e c h i r oman i .

'«>) Carm. X V I I , 201 sqq. ™) Cf. Zeuss , Die Deutschen und die Nachbarstămme, p. 401 sqq. ' " ) Cf. de pildă C laud ianus , passim : locur i le strânse in ed.

Mon. Germ. Hist. AA. X , ed. Birt , p. 4 5 6 , — A m m i a n u s M a r c e l l i n u s X X I I , 8, 42 ; pentru scr i i tor i i g rec i , d. p. Themi s t i u s , Zos imus, etc., passim : in amănunte e de prisos a ma i insistă a s u p r a aces tu i l u c r u c u n o s c u t ; cf. Zeuss , o. c, p. 401 sqq.

1 M ) P ag i , l a B a r o n i u s , Ann. eccl., ed. The ine r , V I , p. 205, şi, după el, Roes ler , Romanische Studie», L e i p z i g , 1871, p. 89, — i a r după ace s t a H i impe l (vezi m a i jos), e l e , înţeleg cu toţii p r in Goţi pe ce i d in Sudul Dunării, i a r pr in S c y t h i pe locuitori i p rov inc ie i r o m a n e S c y t h i a minor ; P a g i însuşi observă insă apoi, s i ngu r : «cum vero i n n o v a D a c i a , t am Med i t e r r anea q u a m R ipens i , a c S c y t h i a , i amdiu p lures episcopatus erecţi fuissent, si r igorose

www.cimec.ro

Page 183: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alte ştiri ant ice despre S. N icetas . 167

Că Nicetas eră deopotrivă activ pe cele două malur i ule Dunării, chiar fără mărturia lui Paulinus, ar trebui să conchidem din curentul general missionaric predo­minant atunci in Biserică, şi ale cărui roade le-am văzut mai sus în creştinarea Goţilor. Pe de altă parte exemplul pe care-1 întâlnim cincizeci de ani mai târziu in Noricum, în apariţia Sf. Severin, predicator tot atât de venerat la Romanii din dreapta, ca şi la Barbari i din stânga Dunării, trebue să ne întărească in interpretarea dată mai sus vorbelor S. Paulinus despre episcopul Remesianei 7 6 6 ) .

Martyrologiul Roman înseamnă la 7 Ianuar amin­tirea lui Nicetas cu aceste cuvinte: In Dacia sancti Ni-cetae episcopi, qui feras et barbaras gentes Evangelii prae-dicalione mites reddidit et mansuetas1™).

loquendum sit ( ? adică: P a u l i n u s a r fl spus poveşti I) h o r u m apos­tolus N ice tas non fuit». Fireşte că nu : da r v i n a nepotr iv i r i i şti­r i lor lui P a u l i n u s c u faptele, nu cade In s a r c i n a aces tu i a , c i i n a interpretatorului : doară P a u l i n u s spune c l a r că S c y t h i i , Goţii, Bess i i , etc., e r a u pr in excelenţă, nbarbari», i a r n u p rov inc ia l i ro­

mani, şi deci n u m a i In acèst s enz sânt de loca l izat aceşti conve r ­tiţi pe h a r t a de -atunc i a ţinutului r omano -ba rba r delà Dunăre.— Hi impel , p. 107 sq. e încaltea aşă de puţin fami l ia r izat c u geo­g ra f i a acestor reg iun i , încât p r i n Geţii l u i P a u l i n u s e l Înţelege pe «Dacii» p rov inc ia l i d in Sudu l Dunării, i a r p r in S c y t h i — c a şi P a g i — pe p rov inc ia l i i d in S c y t h i a minor . — Şi toătă această confuzie, d in p r i c i n a ideilor preconcepute a l e m a i tuturor istor ici lor apusen i , v e c h i şi noi, că Dunărea a format o graniţă până l a c e r intre Nord şi Sud, şi că acolo n ' a rămas după 270, n ic i picior de d a c o -r o m a n . în spec ia l H i impe l stă c u totul supt influenţa lu i Ros ie r , i n a le cărui Romanische Studien (cf. l a Hi impel , p. 102, n. 1) el jură fără restricţie.

" · ) L e Quien, Oriens Christianus, I I , col . 305, pa re a fl a juns l a aceeaşi conc luz ie : «eodem quo S S . H i e r o n y m u s et P a u l i n u s t em­pore, Nicetas s ive Nicetius (neexact ) R e m e s i a n a e u rb i s episcopus c la ru i t , qui Bess ie , Dac i s , Gothis et S c y t h i s t r an s I s t r u m (din ce punct de vedere ? E u Înţeleg d in ce l roman, deci «trans Istrum» = B a r b a r i a ) consistent ibus v e r b u m Dei praedicavit».

1se) Acta SS., I, 365 sqq., unde sânt strânse toate mărturiile ant ice a s u p r a lui Nicetas . I n t e rp re t a r ea ştirilor e insă arbitrară şi neexactă.

www.cimec.ro

Page 184: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

168 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

Gennadius din Massilia 7 6 7 ) , pe la 492 7 M ) , trece în «catalogul scriitorilor bisericeşti» şi pe apostolul Bessilor şi Scythilor, cu această menţiune : Nicetas Remesianae75B) civitatis episcopus composuit simplicijet nitido sermone cotn-petentibus ad baptismum instructionis libellos sex™0). Din această informaţie a lui Gennadius aflăm dară şi pre­ţiosul amănunt — confirmat apoi de descoperirea, ce-i dreptul numai fragmentară, chiar a operei lui Nicetas— că acesta a fost, ca şi mai înaintea sa Ulflla, activ şi în scris în propaganda sa, alcătuind pentru iniţiarea noilor adepţi un catechism latin, cum spune Gennadius, într'o limbă simplă şi clară, pe înţelesul tu turora 7 6 1 ) .

în anul 402 7 β 2 ) — la patru ani după pr ima călătorie

" ' ) Trăeşte in a doua jumătate a v eacu lu i a l V - l e a . Cf. a s u p r a lui , O. B a r d e n h e w e r , Patrologie, ed. I I , F r e i b u r g im B r e i s -g a u 1901, p. 537 sq.

"•) Cf. H e r z o g - H a u c k , Protest. Real-Encykl. V I (1899), p. 513 sq., unde se află toată l i t e ra tura a s u p r a chest iune i .

" · ) în loc de Romacianae : emendat c u drept de L e Quien, l. c, după msp l . foarte v e c h i u din S a i n t - G e r m a i n .

7 M ) E d . Migne, Patr. Lat. L V I I I , p. 1073 sq., unde se poate cet i şi a n a l i z a pe Scurt a celor şase cărţi, p r e c u m şi titlul Unei alte s c r i e r i «ad lapsam virginem libeUusn, adresată unei fecioare ( s ac re 1 v. m a i sus , p. 142) căzute tn păcat. — A s u p r a a ltor s c r i e r i a le lui N i ce ta s şi a s u p r a fragmentelor păstrate d in operi le lu i , cf. no l a următoare.

7 β 1 ) A s u p r a ce lor la l te s c r i e r i — tratate şi hy tnnu r i — a le lui N icetas , vez i B a r d e n h e w e r , Patrologie, p. 388—89, şi tn spec i a l dissertaţia lui E . Hûmpel, Nicetas, Bischof von Remesiana, E r l a n g e n 1895. F r a g m e n t e din [scr ier i le lui N ice tas s ' au păstrat până BCii : vez i bibi. l a B a r d e n h e w e r , l. c. V e z i tn voi . L I I a l Patrologiei la­

tine a lui M igne sc r i e r i l e păstrate a l e Sf. N icetas , p. 847 sqq. Cf. tot acolo fnt insa dissertaţie a lui Pe t ru B r a i d a , p. 875—1134, c a r e a c ­centuează şi el p red i ca lu i N ice tas tn D a c i a barbară. V e z i însfărşit tot acolo, p. 843 sqq. alte câteva ştiri an t i ce a s u p r a lu i Nicetas , In afară de Gennad ius , şi celelalte, c itate de mine m a i B U S . — A s u p r a «frumoasei limbi latinei) a lui N icetas , cf. şi judecăţile c u ­noscătorilor, I a H i impe l , o. c , p. 121.

7 M ) Cf. P a g i , l a Ba ron ius , Ann. eccl. V I , p. 379, n. 28 (sub a .

www.cimec.ro

Page 185: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

S. N icetas tn I ta l ia . Ï 6 9

în Italia 7 β 3 )—Nicetas fu pentru a doua oară oaspele lui Paulinus, în Campania. Iată cu ce cuvinte salută Sfântul poet sosirea prietenului său din Dac ia 7 6 i ) :

salve, cara dies, salve, mihi lux mea, salve, semper festa mihi; sed in-hoc mihi clarior anno oria refulsisti, quia cum Felicis honore Nicelam revehis, sanctorum ut amore duorum binum habeam natalem hoăie, quo corpore sumpti martyris excessum celebrans et corpore prompţi ecce sacerdotis reditum satiatus adoro, euecipiens kumili melantem in pectore Christum.

. . . . video praesenti lumine coram Niceten ridere mihi, visoque parente, cuius prae cunctis amor in me régnât, et ipse Nicetes fio, beiiedicii nOminis instar mente gerens, quae nunc voto victore triuniphat. hunc ego conspiciens longo post tempore longe natali veniese tuo, clarissime Felix, nonne tua ducente manu adventasse fatebor? nam qui* tarn claro poterii non cernere signo hoc prece mi venisse tua, ut, quod sumere votis vix poteram aut ipso saltern mihi fingere somno, Nwetam rursus coram Felicis in ipso · natali visu simul amplexuque tenerem atque iterum sub eo canerem mea debita, Felix, auditore tibi

7ββ)

402) .—Nicetas a a juns l a No la tocmai de sărbătoarea Sf. F e l i x d in No l a (vezi ma i departe vorbele lu i Pau l inus ) : l a 14 I a n u a r i e .

, , a ) Cf. Carm. X X V I I , v. 333 : venisti tandem quarto mihi red-ditus anno?

'") Carm. X X V I I , v. 148 sqq. , M ) Urmează tn v e r s u r i de o mişcătoare curăţie şi s impl i ­

c itate l auda pr ietenului ; pentru a nu cită p rea mult , t rec peste o sumă de v e r s u r i , deşi c u părere de rău.

' · · ) Cf. ν. 231 sqq. :

www.cimec.ro

Page 186: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

170 I I . Creştinismul daco - r oman .

quamvis Felicia meritum sublime pro/ari non possim sine laude dei, tu, sande, paterno euscipe me, Niceta, sinu7β7), et dum pectore docto7M) sustineor caput in blando mihi corde reclinans, sal tuus insulsum me condiat et sitientes dives vena riget rivo mihi perpete xensus. dicam iterum gaudene et adhuc vix muneris huius credulus ingeminabo rogans: die, quaeso, redisti teque ipsum teneo Nicetam, in quo hacUnus aeger nodes atque dies anima tabente pependi? venisti tandem quarto mihi redditus anno? sed grates Christo, quia te vel sero revexit. quam melui ne te medii» regionibus hostie disclusum opposita bellorum nube teneret! sed desideriis superantibus obvia nobis vinculo rupieti, nec te mare nec labor ullus nec Gothici tenuere metus nec frigora longis dura viis; vere in tantis, Niceta, fuisti

et quia Nicetes, domini puer atque sacerdos,

longinqua tellure, mihi modo missus ad istum

eece diem venit...

şi 264 sqq. :

adtentusque diu pascentis in ora magistri (Nicetae 1) inspexi docto varias in pectore virgas ( symbol ic I) conspectumque bibi per lumina fixa colorem,

et me divinis sparsit mens roscida guttis.

şi 314 sqq. : non agnosco tumens mea pectora; maior agit mens,

sentio Nicetam, dum proximus adsidet et me

tangit et adiuncto lateri vicinus anhelat.

acer anhelantis iuxta me spiritus intrat

insolitumque potens meditanti suscitat ignem.

" ' ) Gândirea a c e a s t a r ev ine de m a i multe or i in poema lu i P a u l i n u s : ceeace arată, că şi c a vârstă Nicetae trebue să fl fost o venerabilă apariţie, i a r faţă de Pau l i nus , m a i bătrân c a aces ta .

7 , e ) Iarăşi o c a r a c t e r i z a r e , c a r e r ev ine m a i des l a P a u l i n u s (cf. m a i sus) , a personalităţii episcopului d in R e m e s i a n a .

www.cimec.ro

Page 187: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Persona l i t a tea S. Nicetae. 171

casibus adfectu victus viclorque benigno, j"ortie et infirmus pariter, sed utrumque potenter. victus amiciţia, victus Felicis amore, vicisii duros tenera pietate labores. nunc age, sancte parens, aur em mihi dede manumque ( . . .spre a-i povesti lu i Nicetas cele săvârşite de când

nu 1-a mai văzut) gemino qui iure magistri et patrie ut bene gesta probet, sic inproba damnet, corrigat errata et placidus disponat agenda; (... urmează descrierea !,în amănunte a vizitării

bisericei şi mănăstirei Sf. Felix, cu mare sârguinţă îm­podobite şi crescute de Paulinus, în cei patru ani din urmă).

Acesta e dară apostolul Daco-Romanilor : din dreapta şi din stânga Dunării. Un strălucit reprezentant nu numai al bisericei latine din I l lyr icum, ci al întregei biserici romane. !Un bărbat venerabil şi învăţat, pe care S. Paulinus îl numeşte învăţătorul şi părintele său : magister et pater,— un neînfricoşat missionar al credinţei creştine pr intre «barbari»,—un scriitor bisericesc deosebit de pre­ţuit, pentru claritatea gândirei, ca şi pentru frumuseţa neîmpodobită a limbei sale latine, — un sfânt, p r imi t în­dată după moarte în calendarul bisericei apusene,—dar, pentru noi, mai mult şi mai pre sus ca toate, un roma-nizator al nostru, şl pr in Creştinism, un reînoitor în forme eterne a tradiţiei curate, romane-italice, la Dunărea de jos. De naştere, el însuşi daco-roman 7 β β ) , pr in activitatea

" · ) P au l i nus , carm. X V I I , 55 sq. : patriam vehatur laetus ad

urbem ; 187 sq. : patrioque reddat limine tutum, — etc. (Comentatori i sânt u n a n i m i In in te rp re ta rea dată l a mine i n text acestor e x ­presii ) . — Numele Nicetas e încă de pe v r e m e a păgână răspândit pr int re D a c o - R o m a n i : cf. următoarea inscripţie n u n u m a i romană, c i deadrep lu l ilalo-romană, pusă in Sa rm i zege tu s a de u n înalt funcţionar mun i c i pa l şi preot, Împreună cu fiul său ( C I L . I I I , 6270 [ = 1509]): M. Proc(ilius) M.fil. Papfiria) Niceta I I vir et fla[m]en

col. Sarmiz. item sac[erd(os)J Laurentium Lavinat(ium) [cf. a s u p r a

www.cimec.ro

Page 188: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

172 I I . Creştinismul daco - roman .

sa el devine, cum spune S. Paulinus, în aceeaşi vreme şi un cetăţean al Italiei mame 7 7 0 ) .

Amintindu-ne acum de concluziile'la care ajunsesem în urma cercetării, pe deoparte a răspândirei — inten-zive — a Creştinismului în Moesia superioară, pe de alta a relaţiilor—excepţional de strânse—ale acestei provinci i cu Dacia traiană, faptul că apostolul strămoşilor noştri a fost un daco-roman din Remesiana nu mai poate f i o simplă întâmplare.

Dar şi împrejurarea că el e un adevărat Roman, în directă legătură cu viaţa şi cultura italică, nu e ce Vă neobicinuit, dacă avem în vedere că întreg Illyricul latin e—precum am demonstrat mai sus— o parte integrantă a Românismului vestic, şi Moesia şi vechea Dacie, ca şi Pannonia şi Dalmaţia sânt, cultural, Orientate aproape exclusiv spre Vest.

încăodată deci se confirmă, pr in apariţia lui Nicetas în istoria creştinismului i l lyr ic, alăturea şi în Contrast cu fenomenul creştinării Goţilor—cari doară trăiau îm­preună cu no i—pr in apostoli de cultură greacă, faptul istoric immutabi l al romanităţii fundamentale a înce­puturi lor culturei noastre.

Timpul când vine Nicetas să întreprindă creştinarea Thraco-Romanilor rămaşi păgâni, adică a masselor mar i ale populaţiei rurale din cele cinci Dacii, e deasemènea

italienităţii cu l tu lu i , Mârquardt, Staatsvertv., I I P , p."478] aeiem

Augustalibus pecunia sua faciend. instituit; eandem M. Proci(lius)

Regulus dec. rol. eq(uo) puM(ico) filius et here[s] eius per[fec]it dedi-

cavi[tq(ue)J.

"·) Carm. X V I I , v. 319 sqq.: esto nobiscum, licet ad paternam

veneris urbem.

non enim unius populi magistrum,

sed nec unius dedit esse ăvem

te deus lerrae; patria ecce nostra

te sibi sumit

etc.

www.cimec.ro

Page 189: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Ce ne s p u n e însuşi S. N i ce tas in opera s a . 173

oarecum a pr ior i fixat pr in elementele latine creştine ale limbei noastre: naşterea lor, am văzut că e de pus, tocmai la întâlnirea veacului al IV-lea cu cel de-al V-lea.

Activitatea missionarică a lui Nicetas în ţinuturile păgâne delà Dunăre reese şi din însăşi cuprinsul scrierilor sale. în afară de faptul capital al alcătuirei unui cate­chism pentru doritori i de a îmbrâţişă credinţa creştină,— găsim la el diferite amănunte precise, referitoare la viaţa provincială din părţile noastre.—Astfel Nicetas în­trebuinţează o comparaţie foarte caracteristică, a lepă­dării de cele rele cu spălarea de către aurileguli a aurului de ţărână şi mâl: sicut nec aurilegus ante aurum mittit in sacadam, nisi prius terram vel limum laverit univer-st/m" 1 ) : ceea ce defineşte tocmai ocupaţia de căpe­tenie a Bessilor aurileguli, de cari —în poema mai sus citată 772) — vorbeşte şi Paulinus, în acelaş chip :

nune magie dives pretio laboris Bessus exsultat, quod humi manuque ante quaerebat, modo mente coelo

colligit aurum

Şi collides auri legulos in aurum verii», el Bessos imitaris ipse, e quibus vivum fodiente verbo

eruis aurum 778).

Iar într'alt loc, cu dreptate relevat de Hiimpel 7 7 4 ) , Nicetas «caracterizează pe ascultătorii, respective ci t i ­tor i i săi, pur şi simplu, fără deosebire, ca foşti păgâni, şi pr in urmare 1 ne transportă într'un cerc de cit i tori câştigat pr in missionare» : si gentiles suadent multos patres

" » ) E d . Migne, Putr. Lat. L I I , p.873 sqq., f ragm. I I I . 77a) Carm. X V I I , v. 213 sqq. şi 269 sqq. " ' ) V . I a H i impe l , p. 112 sq., c o m p a r a r e a critică a acestor

pasag i i . 7 7 4 ) P. 113 sq.

www.cimec.ro

Page 190: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

174 I I . Creştinismul daco - r oman .

iterum colère, tu retine beatam professionem tuant™), Ceeace înseamnă, că nu de mult credincioşii lui Nicetas fuseseră păgâni. Ce conchide acum Hiimpel — influenţat de Tomaschek I — din această presupunere, că anume ea se potriveşte mai bine tocmai «ţinutului central al peninsulei balcanice, ai cărui locuitori nu erau de mult creştini şi de aceea se găsiau mereu în primejdia de a fi biruiţi de ispitirile păgânilor», nu m i se pare aşă de convingător — faţă de numărul destul de respectabil al episcopatelor existente aici încă dinainte de 350, lucru trecut cu vederea şi de Tomaschek şi de Hiimpel — ci cred că vorbele lui Nicetas se potrivesc mult mai bine missionaţilor săi din Nordul Dunării, unde de fapt pă­gânismul era încă pretutindeni covârşitor 7 7 β).

1 7 ί ) E d . Migne, Patr. Lat. L I I , p. 866 sqq. : explanatio sym-

boli habita ad compétentes, c . 9. " ' ) Cf. m a i sus , p. 120 sqq., cele expuse de mine c u pr iv i re l a

Diana şi Dianatici-i d in D a c i a traiană. în ce priveşte alţi termeni creştini, fntâlniţi l a apostolul Daco -Roman i l o r şi existenţi până a z i fn l imba noastră, iată o scurtă culegere a lor. Nicetas (apărut şi i n a lte ediţii, d a r folosit de mine fn ed. Migne , voi . L I I a l Patr. Lat.) zice de câteva ori fides şi fidelis, pentru „credinţă" şi „credincios" ; In a s a Explanatio Symboli habita ad compétentes, el insă întrebuinţează regu la t pentru „credincioşi" te rmenul de credens, „qui credit", c eea ce ne arată posibil itatea naşterei termenulu i t echn ic credenlia c h i a r delà dânsul .—Ecc les ia , (şi, l a p lura l : ecclesiae) e întrebuinţat de N i ­ce tas n u m a i In senzu l de „comunitatea credincioşilor" (deci în­tocmai c a l a părinţii B i s e r i ce i d in Apus , c a r i căutau să Introducă pentru „lăcaşul Domnu lu i " şi tn popor te rmenul de basilica I ) : tn Expl. Symb., cap . 10, găsim c h i a r aceste vorbe : post confessionem beatae

Trinitatis, iam profiteris credere sanctam Ecclesiam catholicam. Ec­

clesia quid aliud, quam sanctorum omnium congregatio?.... Scitounam

hanc esse Ecclesiam catholicam in omni orbe terrae constitutam ; cuius

communionem debes firmiter reţinere. Sunt quidem et aliae pseudo-

ecclesiae; sed nihit tibi commune cum illis; ut puta Manichaeorum,

Cataphriguarum, Marcionistarum .... quia iam desinunt istae Ecclesiae

esse sanctae : siquidem daemoniacis deceptae doctrinis, aliter creduntf

aliter agunt, quam Christus Dominus mandavit....— P e n t r u vorba „Dumnezeu", găsim l a N ice tas s au Dominus ( = „ a zis Domnu l " )

www.cimec.ro

Page 191: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alte mărturii c o n t e m p o r a n e : S . H i e r onymus . 175

Că interpretarea mea e mai aproape de adevăr, dovedesc următoarele două mărturii ale lui Hierony­mus — contemporanul lui Nicetas — cităte de Hiimpel (căruia i le şi datoresc), dar utilizate cu totul nesatisfa-

s ingur , s a u Deus s i ngu r (Deus pater), i a r pentru I esus C h r i s l u s el a r e următoarele expres i i : salvator (cf. l a m i n e m a i sus , p. 123 sqq., des ­pre „sărbătoare "=se rva t o r i a , d in servator (=salvator I ) conservator)

Christus, Dominus Iesus et Salvator noster, Dominus noster I. C;

apoi inlimpinăm, fireşte, te rmeni i genera l creştini, angelus, crux

(şi : signaculum cruciş, quo se [împreună cu z i c e r ea c r e zu lu i şi oratio Dominica] contra diabolum muniat ( f ragm. I V , — ed Migne, p. 873 sqq.), peccatum, daemon, diabolus, baptismum, prophetae et apos­

toli et martyres, spiritus sanctus, sacerdos, f rater ( ca fel de adresa re ) , satanas, etc. De notat β i n spec ia l uzu l cuvinte lor „sânta scriptură", l a Nicetas , uz c a r e nu e c u m v a gene ra l i n lot Apusu l l a t in (de obi-ce iu se zice de părinţii b iser icei lat ine Litterae divinae, o r i — sacrae —

τά chpà Βιβλία — s a u , l a Te r tu l l i an , H ie ronymus , Augus t inus , etc. scriptura, resp. scripturae divinae [ termen folosit şi de Nicetas , f ragm. I, ed. Migne, p. 873] : cf. Fo rce l l in i şi Du Cange , s. v.), şi de a c e e a poate că trebue in spec ia l pus I a noi In legătură c u a c t i v i : tatea missionarică a episcopului Remes iane i . Astfel N icetas z i c e -multa nomina multaeque apellationes in Scripturii Sanctis inveniun-

tur, quae Domino lesu et Sal,vatori nostro conveniunt (ed. Migne , p. 863),—cf. şi cap . 13 din Expl. Symb.— P e n t r u terminolog ia n o a ­stră creştină-latină m a i sânt de interes şi următoarele pasaje d in N ice tas : qui credit in Christo, et sequitur eum ad veram ducentem

vitam, sicuti Israelis populus (!) Moysen secutus ter ram (!) repro-

missionis ingressus, hic confidens duce Christo abrenuntiat inimico (!),

et angelis (!) eius, et universae magicae (!) [cf. la D icu l e scu , o. c,

p. 26 sq., etymologii le cuv inte lor «amăgi » (după Hasdeu) , «ademeni», «înşelă» şi «pângări » ,—urme ale luptei dintre creştinism şi păgânism, c u c a r a c t e r — s emant i c — apr i a t creştin] curiositati, quae consta

eius perangelos (!) Satanae(i). Deinde renuntiat operibus eius malis>

et culturae, idolis (!) [cf. S. P au l i n i No lani carm. X X X I I , 204 sqq. : nec se paganus laudet, si qui idola vitat \ aut satis esse putat quod

numine credat in uno. \ qui colit iile deum, qui verbum non colit

eius, I qui non virtutem simili veneratur honore?], sortibus (!) et au-

guriis, pompis, et thealris, fornicationibus, ebrietatibus, choris, atque

mendaciis (Expl. Symb. cap . 1, ed. Migne, p. 866 sq.) ; Iesus =

Salvator.... hic descendit a patre de coelis (!),... natus ex Spirilu

Sancto, et Virgine Maria (ibid. cap . 3 ) ; et putrescente in terra

www.cimec.ro

Page 192: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

176 I I . Creştinismul daco - roman .

cător de dansul " 7 ) , — şi cari confirma incăodată creşti­narea Nordului Dunării prin anii 390-410.

îptr'o scrisoare către Heliodor, din anul 396, Hie­ronymus zice: immortalem animam et post dissolutionem corporis subsistentem ... Indus, Per sa, Gothus, Aegyptius philosophantur. Bessorum feritas et pellitorum turba popu-lorum, qui mortuorum quondam inferiis homines immola-bant, stridor em suum in dulce Cruciş fregerunt melos, et totius mundi una vox Christus est1™), şi la câţiva ani după aceasta, în a. 403, Hieronymus adaogă: de India, Perside, Aethiopia, monachorum quotidie turbas suscipimus. Deposuit pharetras Armenius, Hunni discunt psalterium; Scythiae f rigor a fervent calorefidei, Getarum rutilus etflavus exercitus ecclesiarum circumfert tentoria et ideo forsitan contra nos aequa pugnant acie, quia pari religione con-fidunt™).

corpore (cap. 11). „Naşterea Domnului ' ' e numită de N icetas Nati-

vitas şi Incarnatio (ibid. c ap . 4). — A s u p r a luptei lui N icetas şi a convertiţilor săi c u păgânismul, sânt de c o m p a r a t şi aceste pasaje : si te persecuţie aliqua gentilis contristat, sume fiduciam.... (deci pă­gânii sânt tn ţinutul miss ionat , destul de energ ic i şi numeroşi, c a c h i a r să persecute pe creştini): ed. Migne , p. 806 ; si gentiles sua-

dent multos patres iterum colère, tu retine beatam professionem tuamt

quia unum confessus es Deum Patrem : nec enim natura fert, ut unus

homo plures habeat patres (!) : Expl. Symb., c . 9. — A s u p r a populaţiei l a c a r e a predicat N i ce ta s m a i aflăm din fragmentele lui ( la Migne , p. 873 sq.), că eră tn spec i a l rurală, şi că bărbaţii pur tau părul lung , plete, i a r pe f runte tăiat [întocmai c a ţăranii noştri până a z i , i a r boerii şi Domni i noştri, in t recu i ( I)] şi femeile pur tau c e r ce i m a r i . C a r a c t e r i s t i c e m a i a les f ragmentu l I : instructiones igitur

necessarias ad fidem currentibus opus est explorare, quas et rusticae

animae (! !) possint advertere pariter et tenere, non ex proprio in-

genio compositas, sed ex divinarum Scripturarum (!) praedicatione col­

lectas, quibus edocentur baptismum electi, ut quid dimiserint scianti

et quid desiderant magis intelligant (ed. Migne , p. 873). " ' ) O. c , p. 115 sq. "•) Epist. L X (ed. Migne , Patr. Lat., voi. X X I I , p. 591 sq.). '") Epist. C V I I (ibid., p. 870).—Cf. şi l a Orosius , Hist. I. V I I ,

c . 41 : quamquam si, ob hoc solum Barbari Romanis finibus inmissi

www.cimec.ro

Page 193: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Alte dovezi despre creştinarea Daco -Roman i l o r i n sec . I V — V . 177

Prin urmare, e mai înainte de toate confirmată — fără a se dă numele missionarului — creştinarea Bessilor. Apoi, e vorba de o pellitorum turba populorum 7 8°) : mul ­ţimea de popoare îmbrăcate cu blăni, am zice cu sarici : mulţime mai înainte şi păgână şi barbară. Că aceste po­poare nu sânt a se căută în dreapta Dunării de jos, ne arată informaţiile din a doua scrisoare, unde e vorba, in afară de Goţii în luptă cu Imperiul (răspândiţi la a. 400 în întreg I l lyricul) , de Huni şi Scythi. Unde e Scythia, am văzut mai sus, în Ammianus Marcellinus şi ceilalţi con­temporani ai lu i Hieronymus: în Nordul Dunării. Unde erau Hunii la a. 400, iarăşi ştim : tot în Nordul Dunării 7 8 1). Ba mai mult, «Huni» şi «Skythi» sânt termeni etno­grafici, cari stau în strânsă legătură unul cu altul : pr in Sciţi se înţeleg de scri i tori Huni i şi supuşii lor din stânga Dunării, sau, câteodată, Hun şi Scit e acelaş luc ru : f i ­reşte tot în senzul generic de stăpâriitori - f - supuşi 7 8 2 ) .

Acâşti Hunno-Skythi sânt deci pellitorum turba po­pulorum, pr intre cari Hieronymus constată mai sus, că pe la a. 400 s'a răspândit cu succes Creştinismul. Că printre mulţii purtători de sarici ai lui Hieronymus, sânt a se deosebi şi Daco-Romanii noştri, cred că e, după cele spuse, destul de clar.

împrejurarea fericită că Sf. Nicetas a păstorit Ia Dunăre încă mulţi ani după a. 398—402, poate chiar până la 420 7 8 8 ) , a contribuit, fără îndoială, la întărirea.

forent, quod vulgo per Orientent et Occidentem ecclesiae Christi Hunnis

et Suevis, Vandalis et Burgundionibus, diversisque et innumeris cre-

dentium populis replentur, laudanda et attolenda Dei misericordia

videretur — H i e r o n y m u s insă, e bine să n u se uite, că s 'a născut in Stridon, l a graniţa dintre Dalmaţia şi Pannonia.

™°) P r e c u m observă şi Hi impel , l. c, coordonată Bess i lor , şi dec i deosebită de ei.

" , S 1 ) Cf. W i e t e r s h e i m - D a h n , Gesch. d. Volkerw., I I , p. 217 sqq. 7i2) Ibid., p. 218. , M ) Cf. H i impe l , Nicetas, p. 100 sq.

36332 www.cimec.ro

12

Page 194: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

178 I I . Creştinismul daco - roman .

şi înrădăcinarea definitivă a Creştinismului la Daco-Ro-man i ; ţinutul missionat de Nicetas rămâneă, potr iv it sfintelor orânduiri bisericeşti, supt directa sa priveghere, şi astfel Nordul Dunării fu legat încă de pe vremea apostolului nostru, ierarchic cu Sudul, atârnând de dioe-cesa illyrică a «Daciei».

Această stare de lucruri ne e în chip îmbucurător confirmată de un întreg şir de mărturii, literare şi mo­numentale, din vremea lui Iustinian, la un veac şi ceva după repausarea Sf. Nicetas : toate aceste ştiri ne arată nu numai cumva ocuparea a câtorva puncte strategice din stânga Dunării şi fortificarea lor, ci şi întinderea provinciei bisericeşti din Sud destul de departe în Nord, cuprinzând toată partea de Miazăzi a Banatului şi de sigur o bună bucată din Oltenia, precum vom arătă mai la vale. Cu acest prilej nu e de fel vorba în izvoare de o creştinare de curând a Nordului, ci lucrul se înfăţi­şează ca foarte firesc şi obicinuit: un fel de confirmare iuridică a unor stări de fapt existente dinainte.—Dar iată ştirile istorice.

Procopius vorbind de întăririle ridicate de Iusti­nian la Dunăre, spre a împiedeca pe barbari i ce locuiau dincolo de fluviu, de a trece în Imperiu 7 8 4 ) , zice că îm­păratul nu numai întări cu castele puternice şi dese posturi mil itare l inia Dunării, dar că, nea vând totuşi destulă încredere în puterea de rezistenţă a acestor în-tărituri, şi pentru a nu da prilej barbari lor să pustiiască iarăşi, dacă reuşiau să treacă în Imperiu, toate provin­ciile, luând robi pe locuitori şi distrugând avutul lor, el prefăcu toate oraşele şi orăşelele provinciale in cetăţi întărite, «aşă încât flecare aşezare de ţară sau să fle însăşi un castel, sau să fle vecină cu un loc întărit» 7 8 6 ) ;

"*) De aedif. I V 1 (ed. Bonn , p. 260) : πάοαν γαρ Eù ρώπην ές τι, άίφαλες τειχιοάμ,ενος άπρόοβατον κατεατήοατο βαρβάροις είναι, οΐ ΐ ή &περ Ίοτροο ποταμού ωκηνται.

'85) Ibid. (ed. Bonn , p. 268) ; πρόβολον δέ ίοχυρότατον αδτών τε

www.cimec.ro

Page 195: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Ştirile Iui Procopius . 179

se ştie că barbari i erau absolut neînstare să cucerească cetăţi întărite: la Eugippius ' 8 β ) vedem de pildă pe lo­cuitori i romani ai Noricului apărându-se cu succes îm­potriva năvălitorilor, deşi erau lipsiţi de orice ajutor mi l i tar or i oficial, organizat. Măsura luată de Iustinian, bună în ea însăşi, deşi foarte grea de adus la îndepli­nire, ne arată însă, pe de altă parte, că nici acum linia Dunării, cu toate întăririle ei naturale şi artificiale, nu puteă opri pe barbari de a trece în Imperiu, şi p r in urmare, că nici chiar în t impul lui Iustinian — relativ cel mai favorabil, în vremea năvălirilor, pentru pro­vincialii din dreapta Dunării — fluviul n'a putut alcătui o graniţă între Nord şi Sud.

Aceasta e cauza, pentru care însuşi împăratul so­coti necesar să-şi întindă sistemul lui de fortiflcaţii şi asupra malului stâng al Dunării, înaintând pealocurea, pr in castelele şi cetăţile sale, până destul de departe în interiorul ţinutului «barbar». în această privinţă şti­rile lui Procopius sânt deosebit de instructive. Mai înainte de toate el ne spune, că şi împăraţii dinaintea lui Ius­tinian (ο· ' Ρωμαίων το παλαιδν αυτοκράτορες), pentru a opri pe barbari i de peste Dunăre de a trece în Imperiu, au întărit cu oraşe şi castele nu numai malul drept al flu-και πάαης Ευρώπης "Ιοτρον ποταμόν ποιεϊαθαι έθίλων, ερύμασι τοϋ ποταμού τήν ήιόνα περιβάλλει αυχνοϊς, ώαπερ μοι γεγράψεται ου πολλώ ΰοτερον,

φυλακτήριά τε στρατιωτών πανταχόθι τίθειται τής άκτής, άναχαιτίοοντα

τήν διάβααιν βεβαιότατα τοις τ^Ϊ» βαρβάροις. ά λ λ ά κ α ι τ ο ύ τ ω ν ο ί

ε ξ ε ι ρ γ α α μ έ ν ω ν , υ π ό π τ ω ς ες τ ή ς Α ν θ ρ ω π ε ί α ς ε λ π ί δ ο ς τό σ φ α λ ε ρ ό ν ί χ ω ν, λ ο γ ι α ά μ ε ν ό ς τ ε ώ ς ε ΐ τ ο ι ς π ο λ ε μ ί ο ι ς ο τ ω

δή π ο τ ε τ ρ ό π ψ δ ι ο π ο ρ θ μ ή ο α ο θ α ι δ υ ν α τ ά ε ϊ η , ε π ι θ ή α ο ν τ α ι

ά φ υ λ ά κ τ ο ι ς τ ό π α ρ α π α ν τ ο ι ς ά γ ρ ο ϊ ς οδο ί , κ α ΐ ά ν θ ρ ώ π ο ο ς

μ ε ν ε ξ α ν δ ρ α π ο δ ι ο ϋ ο ι ν ή β η β ό ν α π α ν τ ά ς , χ ρ ή μ α τ α δ è λ η ί-

ο ο ν τ α ι π ά ν τ α , ουκ επί κοινής αυτοίς μόνον τήν άοφάλειαν έν τοις

κατά τόν ποταμόν όχυρώμαοιν άπίλιπεν είναι, άλλά κα'. Ιδίαν πεποίηται'

ούτω συνεχή τά ερύματα εν τοις χωρίοις άπεργαοάμενος, ώστε άγρός

έκαστος ή φρούριον άποτετόρνευται, ή τω τετειχιομένω πρόαοικός έοτιν,

ένταΰθά (in Moesia ) τε κάν Tjj Ήπείρω...

78') Vita Severini, passim.

www.cimec.ro

Page 196: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

180 I I . Creştinismul daco - roman .

viului, ci pe alocurea şi pe cel stâng : . . . où δή έν δεξιό· του ποταμοδ μόνον, άλλά και αυτού ένιαχϊ) επί θάτερα πολίσματά τε και φρούρια τ§δε δειμάμενο ι 7 8 Τ ) . Ce-i dreptul, zice Proco-pius, întăriturile acestea nu erau clădite după toată rân-duiala, ca nişte cetăţi bine întocmite, ci mai mult de-a scăparea, spre a nu se lăsă malul Dunării chiar de tot lipsit de apărători; barbari i din aceste părţi neprice-pându-se la asediul cetăţilor, lăsau nesupârate chiar întă­ri tur i le acestea nesatisfăcătoare (constând dintr 'un singur turn şi apărate numai de câţiva soldaţi). Când însă veni Atti la, el făcu una cu pământul toate sperietorile-de-barbari, cari mai durase, de bine de rău, până atunci 7 S ţ ! ) .

Iustinian deci restaurâ cu totul după alt plan cetăţile şi castelele delà graniţă ori din lăuntrul Impe­r iu lu i : întăriturile lor trebuiau să fie de aşa natură, ca să poată rezistă oricărui atac ori asediu: de aici mas-sivitatea aproape barbară a cetăţilor sale,—de observat chiar în ţara noastră la cele cari au mai ajuns, măcar în ruine, până la noi 7 8 9 ) , — şi lipsa de scrupule în pro­curarea materialului pentru z idur i : clădiri anterioare, cumva deteriorate, monumente funerare, sarcofage, etc.,

7 ί 1 ) Procop., de aedif., I V , 5 (ed. B o n n , p. 286). Con f i rma rea monumentală a aceste i informaţii a scr i i toru lu i byzan t in v a u r m a pent ru Drobeta, indată m a i jos.

118) Ibid. (ed. Bonn , p. 286) : pasa ju l c a r a c t e r i s t i c (urmând imediat ce lui citat m a i sus in text) e a c e s t a : ταύτα oi τά όχυρώματα έξειργάααντο ούκ αμήχανα προοελθΕίν, εί τις προοίοι, αλλ' δοον δή μή αν­δρών ερ-ημον τήν τοΟ ποταμού ήιόνα λελεϊφθαι' έπεί τειχομαχεϊν τοις εκείνη βαρβάροις οοδαμή ίγνωατο. τά πολλά των ερομάτων αυτοΐς άμίλει άπεχέ-χριτο ες πύργον ίνα, μονοπύργιά τε, ώς τό εικός, έπεκαλεϊτο, άνθρωποι τε όλιγοι χομιδ^ έν α&τοις ίδροντο. χαΐ τούτο τηνιχάδε άπέχρτ) τά των βαρβάρων δεδίοοεαθαι γ ίνη , ώοτε δή άναδόεοθαι τήν ες 'Ρωμαίοος έπίθεαιν. χρόνω δε Βστερον Ατ τ ί λας οτρατω μεγάλψ έοβεβληχώς, τά τε όχυρώματα πόνω ουδενΐ ές έδαφος χαθεΐλε, χαΐ γήν 'Ρωμαίων δπαντιά£οντός οί οδδενός έληί-οατο τήν πολλήν.

i e e ) Axiopol is , T r o p a e u m , Drobeta, (poate şi U lme tum : încă n u i - a m văzut ruinele , c a să mă pot cu siguranţă pronunţă), etc.

www.cimec.ro

Page 197: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Stăpânirea lui Iust in ian in stânga Dunării. 181

toate sânt sfărâmate790) şi puse în zidul cetăţii no i 7 β 1 ) .— In cap. 5 din cartea IV-a «de aedificiis», Procopius începe enumerarea restaurărilor iustinianeice delà Dunăre, cu Singidunul şi V iminaciul 7 B 2 ) . Apoi, în cap. 6, el continuă, textual : «iar delà Viminacium înainte sânt pe malul Istrului trei întărituri, Picnus, Cupus şi Novae, a căror construcţie şi nume consistă mai înainte numai în câte un turn de fiecare. Dar acum împăratul Iustinian le-a adăugat, acestor locuri, atâtea clădiri şi fortificaţii, încât cu drep­tate le-a distins cu numele şi demnitatea de oraşe. In faţa cetăţii Novae, pe malul opus, eră un turn de multă vreme lăsat în părăsire, anume Literala: oamenii de mai înainte ai acestor locuri l-au numit Lnderata. împăratul nostru făcu din acest turn un mare castel, extraordinar de întărit. După Novae vin castelele Cantabazates, Smornes, Campses, Tanatas, Zernes şi Ducepratum ; iar pe malul opus 0 mulţime altele (èv "8è rj) άντιπέρας' ήπείρφ άλλα τε πολλά φροόρια), pe cari le-a ridicat şi întărit din temelii (έκ θεμελίων και ταύτα των έσχατων έδείματο)» 7β3) : p r in Tanatas şi Zernes avem a înţelege, fără îndoială, vechile Taliata şi Tierna (resp. Tsierna), aşă încât pentru cel din urmă constatăm un proces asemănător celui întâmplat cu Le-derata: ambele şi-au avut pe malul opus un Trans-(— oppidum)™) şi la amândouă s'a păstrat vechiul nume apoi numai pentru oraşul nou: ele fiind localizate de

7*°) Or i c h i a r şi lăsate întregi, c a în turnul rotund delà Dro­beta (în ipoteza că a r fl, c u m crede Toc i l e scu , Fouilles et recher­

ches archéologiques, p. 141, delà Iust inian) . 7 M ) Ce- i dreptul a c e s t a e u n obiceiu gene ra l r o m a n a l v r e -

nii lor târzii, şi nu n u m a i oameni i lui Ius t in ian s 'au făcut vinovaţi de această Impietate.

7M) Octavum — Intre aceste două oraşe — n u e, c u m a u c r e ­zut uni i , în stânga, c i tot In dreapta Dunării. '

7") De aedif., I V , β. 7 M ) Cunoscut ne e tocmai Transtierna : cf. hărţile I V şi V I a

C I L . I I I , Suppl . I I .

www.cimec.ro

Page 198: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

182 I I . Creştinismul daco - roman .

Procopius invers de cum le cunoaştem noi din timpurile vechi.

Şi acum urmează la Procopius, după enumerarea incă a vre-o câteva castele de mai in josul Dunării, următorul pasaj, din care se vede, că scri itorul nostru sau se făceă că nu ştie, sau de fapt nu mai ştia, că te­r i tor iu l din stânga Dunării moesice fusese odată pro­vincie romană şi că numele de Dacia, dat provinciei din dreapta Dunării, astfel chemată şi în t impul său, de acolo se trăgeă, delà cealaltă şi singura Dacie ade­vărată. — Pe urmă, zice Procopius, întâlnim castelul Pontes, al cărui numire, iată de unde v ine: «împăratul T ra ian . . . neputând suferi ca împărăţia lui să fle măr­ginită de Istru, in loc să fle nelimitată (απέραντος) [va să zică întocmai ca în poveştile pentru adormitul co­pi i lor ! ] , se grăbi să unească cele două maluri cu un pod, pentru ca să treacă fără greutate dincolo, oride-câteori ar fl avut de mers împotriva barbarilor de peste fluviu 7 9 6 ) . . . Totuşi asta n'a fost apoi de nici un folos Romanilor, căci podul s'a dărâmat, şi de revărsările Dunării şi şi de t imp. Dar Traian a făcut atunci şi două castele pe cele două malur i ale fluviului, numind pe cel din stânga Dunării Theodora 7 β 6 ) , iar pe cel din Dacia (aureliană!) Pontes, întocmai ca şi podul. Pentrucă însă acolo fluviul devine nenavigabil din pricina ruinelor şi temeliilor podului, el e silit să-şi schimbe cursul pe o mică distanţă, făcând un ocol, spre a fl şi din acea parte navigabil.—Aşă dar, ambele castele dărâmându-se de vreme, şi nu mai puţin de atacurile barbarilor, îm­păratul Iustinian restaurâ pe cel din dreapta Dunării (Pontes), clădindu-1 şi întărindu-1 din nou şi in chip

' · ·) Dacă Procop ius e s incer , când sc r i e acestea , a tunc i el îi a t r ibue lui T r a i a n motivele ce l -au făcut pe Constant in să facă apoi şi el un pod peste Dunăre.

' " ) C u m a a juns Procopius delà Brobetae l a Theodora, e g r eu de înţeles.

www.cimec.ro

Page 199: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

R e o r g a n i z a r e a B iser ice i d in I l l y r i c u l latin. 183

inexpugnabil, asigurând astfel pe provincial i i U ly r i ­cului din partea aceasta. Cât priveşte castelul de pe celalalt mal, numit Theodora, nu-1 socoti vrednic de gri ja sa, ca fiind expus barbarilor din acel ţinut» 7 9 7 ) . Urmează înşirarea celorlalte castele delà Dunărea de jos, dintre cari Sicibida şi Daphne pe malul stâng 7 9 8).

Ştirile acestea ale lui Procopius sânt din vremea când Iustinian eră bătrân şi pàreà a fl renunţat la multe din visurile sale de cucerire, printre cari fusese şi acel al reocupării Daciei din stânga Dunării. Despre această intenţie a sa 799) ne încredinţează însuşi împăratul in Novella X I , pr in care reorganizează administraţia bise­ricească a Ulyricului, după pierderea de <iLtre Romani atât a Noricului şi Pannoniei, cât şi a unei mar i părţi din Dalmaţia 8 0°).

7'7) De aedif., I V , 6 (ed. Bonn , p. 288 sq). — întrucât e, s a u nu, exactă a f i rma rea lui Procopius cu pr iv i re l a «Theodora» ( = D r o -beta), v om vedeâ ma i departe.

" ' ) Ρ. 291 şi 292. N u m a i două faţă de «mulHmea» ce lor de pe teritoriul nord -danub ian d in faţa Moesiei super ioare (resp. D a ­cie i a u r e l i a n e ) : lncăodatâ deci , şl pentru t impuri le a ce s t ea aşă de târzii, stabilită legătura intenzivă, de natură romană, a Dac ie i t r a i ane c u I l l y r i cu l , n u m a i pr in părţile Moesiei super ioare , v a să zică o r i en ta rea apuseană-latină a fundaţiei Împăratului T r a i a n .

7 " ) Sprijinită des igur pe faptul că Gepizi i , stăpâni tori i de a tunc i a i Dac ie i t ra i ane [aduşi l a m a r e strâmtoare de Longoba r z i d in A p u s (In P a n n o n i a ) şi A v a r i (tn Răsăritul Oltului şi Carpaţi-l o r ) : vez i hărţile istorice pentru acest timp] intraseră In înţelegere c u Împăratul r o m a n , ofer indu-se c a federaţi, şi deci de voe de ne -voe, trebuiseră să acorde R o m a n i l o r , dreptul de a ridică cetăţi fn stânga Dunării, c h i a r şi ma i departe de ţărm.

«">) Corpus iuris civilis, ed. Schoe l l -K ro l l , Be r l i n , 18Θ5, I I I , p. 94. D i n a . 535. Această novellâ n i e păstrată—şi foarte probabil aşă a fost dată—numai pe latineşte : o dovadă de lat in itatea ne­condiţionată a U ly r i cu lu i şi în secolul a l V l - l e a . Dacă d in graniţele a rch iep i scopatu lu i ( latin 1) a l P r i m e i Iu s l in i ane n e - a r fi îngăduit să conch idem şi a s u p r a întinderii Românismului spre Sud şi E s t , a tunc i a m constată o surprinzătoare statornicie i n dăinuirea şi a s ­pectul acestor graniţe, întrucât şi pe v r e m e a lui Ius t in i an , ele a r

www.cimec.ro

Page 200: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

184 I I . Creştinismul daco - roman .

Iustinian hotărăşte, ca nou înfiinţatul archiepiscopat al Primei Iustiniane să aibă supt autoritatea sa, pe lângă Dardania, încă şi următoarele prov inc i i : Dacia mediterranea, Dacia ripensis, Mysia prima, Praevali-tana, Macedonia secunda, et pars secundae Pannoniae, quae in Bacensi est civitate. Totodată aşează în Prima Iustiniana şi reşedinţa prefecturei Ulyricului, foastă pe vremurile bune ale Imperiului în Sirmium, dar delà năvălirile sec. I V — V , în special, cum zice Iustinian, Attilanis te/nporibus, «refugiată» în Thessalonike. Cu mu­tarea prefecturei aici, episcopul de Thessalonike căpătase anume prerogative asupra tuturor celorlalţi episcopi din I l l y r icum : ca archiepiscop al întregei prefecturi i l lyrice şi vicar al Papei, de care am văzut mai sus că atârnă bisericeşte I l lyr icul , apare episcopul de Thessalonic fără întrerupere din sec. I V (a. 369: deci în legătură cu ocu­parea Pannoniei de către Goţi) şi până pe vremea lui Iust in ian 8 0 1 ) . Acum însă, vicariatul papal e trecut de Împărat la archiepiscopul Primei Iustiniane, care îl păstrează până în secolul al VII-lea, când diluviul slav îneacă tot Românismul şi tot Creştinismul i l lyr ic , şi ar-chiepiscopia latină a Ulyricului trebue să se refugieze iară la Thessalonic 8 0 2).

Făcând istoricul şi motivând înflinţarea noului ar­chiepiscopat, Iustinian ne dă şi unele lămuriri preţioase asupra împrejurărilor romano-creştine delà Dunăre, lă-

fi identice c u hotare le sud ice ale vech i lo r prov inc i i Dalmaţia şi Moesia superioară, i a r in Răsărit cu o l inie O e s c u s — S e r d i c a — S c u p i , stabilită In pa r tea I a aces tu i studiu, p r in mărturii monumenta le , c a esenţial şi p r egnant deosebitoare spre S u d - E s t , a Românismului de E l en i sm .

S 0 1 ) Cf. Jaffé, Regesta Pontificum Romanorum, L i p s i a e 1888, ed. I I , vol . I, p. 37—108, şi vol . I I , p. 733, ap. Onc iu l , Papa Formosus în

tradiţia noastră istorică, in Omagiu Maiorescu, Bucureşti, 1900, p. 624. 8 0 J ) Cf. pentru aceste t impur i şi ce le următoare, Onc iu l , l. c,

p. 824 sqq. şi Originile principatelor române, p. 14 sqq.,—şi Iorga , Istoria bisericii româneşti, I, p. 10 sqq.

www.cimec.ro

Page 201: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Arch iep i scop ia P r ime i Iust in iane . 185

m u r i r i cari cer o anume interpretare mai de aproape. Dupăce determină limitele archidioecesei Primei Ius­tiniane, cum am arătat mai sus, el zice: cum igitur in praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentaretur, et tam Viminacium, quam Recidiva809) et Litleratae0i), quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae ήηί, necessarium duximus ipsam gloriosissimam praefec-turam, quae in Pannonia. fuerat constituia, iuxta Pan-noniam in nostra felicissima patria collocare, cum nihil quidem magni distat a Dacia mediterranea secunda Pan­nonia, multis autem spatiis separatur prima Macedonia a Pannonia secunda . . . După care împăratul continuă : et ideo tua beatitudo et omnes praefatae Primae lustinianae sacrosancţi antistites archiepiscopi habeant praerogativam et omnem licentiam suam auctoritatem eis impertire et eos ordinare, et in omnibus supradictis provinciis primum honorem,... : ut a tua sede creentur et te solum archiepiscopum habeant, nulla communione adversus < e o s > Thessalonicensi episcopo servanda; sed tu ipse et omnes Primae lustinianae antistites sint eis iudices et discepta-tores..., neque ad alium quendam eatur, sed suum cognoscant archiepiscopum omnes praedictae ρ r o ν in ci a e, et eius sentiant creationem, et vel per­se vel per suam auctoritatem vel clericos mittendos habeat omnem potestatem om-nemque sacer dotalem censur am et crea­ţi o ni s licentiam. La care, în special, Iustinian mai adaogă : sed et in Aquis, quae est provinciae Daciae ripensis, ordinari volumus a tua sanctitate episcopum, ut non in posterum sub Meridiano episcopo sit constituia...

•o') A c e a s t a e forma exactă din timpul lui I u s t in i an , i a r n u Reridua, c a r e e o simplă lectură coruptă a msptelor : d in Recidiua,

pr in u i ta rea lui i , Recidua.

*°4) Formă expres accentuată de Procopius , c a întrebuinţată pe v r e m e a lui , spre deosebire de c e a veche, Lederata.

www.cimec.ro

Page 202: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

186 I I . Creştinismul daco - r oman .

Aquensis autem episcopus habeat praefatam civitaletn et omnia eius castella et terriloria et ecclesias, ut possit Bo-nosiacorum scelus ea: ea civitate et terra repellere vel in orthodoxam fidem transformare.

Ce înţelege Iustinian pr in pars secundae Pannoniae, quae in Bacensi est civitate? Fără îndoială, dacă nici măcar Sirmium nu e în stăpânirea sa, numai mica limbă de pământ mărginită din trei părţi (Vest, Sud şi Est) de apele Sa vei şi Dunării, şi numai la Nord deschisă: deci foarte uşor de apărat, ca un post înaintat, dincolo de graniţa naturală a Savei, în ţinutul barbar. Tocmai aici e însă localizată şi vechea BasùanaMb), care cred, că fără mare dificultate ar puteă fl identificată cu Ba-censis civitas a Novellei a Χ Ι -a 8 0 β ) . Aceasta e dară toată stăpânirea pannonică a lui Iustinian.

Dar dacă împăratul trecuse în Pannonia — la Lon-gobarzi — cu posesiunile sale graniţa firească a Impe­riului în spre Nord (formată până la Singidunum de Sava, iar de aici încolo, spre Răsărit, de Dunăre), cu atât mai mult el o puteă trece în Dacia traiană, unde stăpâniau Gepizii: aceştia erau aşă de pacinici, încât, după vorbele lui Iordanes 8 0 7 ) , nihil aliud a Romano itn-perio, nisi pacem et annua solemnia postulaverunt. In

, 0 i ) Cf. hărţile V I şi V I I l a C I L . I I I , Suppl . I I , - K i e p e r t ' s Atlas

antiquus, h a r t a X I Go, — Justus Pe r thes ' Atlas antiquus de A. v. K a m p e n , h a r t a Χ A 1,—etc.

9 0 e ) în acest c a z l o ca l i z a r e a B a s i a n e i , de c a r e vorbeşte I o r ­danes , Get. 53, l a luptele Hun i l o r c u Goţii, c. 455 (venientesque ad

Basianam Pannoniae civitatem eamque circumvaUans [sc. Dintz ico r e x H u n n o r u m ] fines eis coepit praedare), „ostlich von S a v a r i a , a u f der S t ra s se n a c h A r r a b o n a " , propusă de J u n g , Bômer u. Bomanen 2,

p. 237, n. 2, trebue respinsă şi înlocuită c u c e a dată a i c i tn text ,— c a r e de a l tmint re lea e c e a In g ene r a l primită de geografi i i sto­r i c i (cf. nota 805). P e n t r u l oca l i z a rea din urmă vorbeşte şi situaţia in c a r e apa r e B a s e i a n a i n I t ine ra r i i ; cf. d. p. geogr. ravetinat, ed. P i n d e r - P a r t h e y , B e r l i n 1860, p. 214, r. 13 sqq.

,07) Get., cap . 50 ; cf. J u n g , o. c , p. 237 şi n. 4.

www.cimec.ro

Page 203: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

< Legăturile Dac ie i t ra i ane c u noua archiep iscopie . 187

adevăr, ce ne spune Iustinian în Novella X I : cum igitur in praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentare-tur 808), nu poate fi înţeles decât în senzul unei învoeli liniştite cu Gepizii,— căci dacă cetatea pomenită şi de Ius­tinian şi de Procopius, Li/erafa(=Lederata), eră chiar la malul Dunării, în stânga fluviului, Recidiva eră destul de departe în interiorul foastei provincii romane : anume. Recidiva e, în chip evident, forma coruptă a numelui Arcidava, care ne e cunoscut, pentru Dacia traiană, ca aparţinând oraşului de pe râul Caraş (vechiul Apus)— azi, satului Varad ia—pe drumul delà Lederata (resp. Viminacium, ceva la Vest de Lederata) pr in Bersovia şi Azizis la Tibiscumşi Sarmizegetusa. Ε acum natural , că acest drum însemnat spre interiorul Daciei nu puteă l i ocupat şi întărit cu cetăţi puternice până la a patra staţiune 809) de Iustinian, dacă Gepizii nu s'ar fl învoit

8 0 ' ) Că in Novella C X X X I a lui Ius t in ian , d in a. 545, cap . I I I , celă(ile aces tea d in stânga Dunării nu ma i sânt pomenite pe nume , n u poate fl sub n ic i un cuvânt adus c a a r g u m e n t — p r e c u m s ' a făcut de un i i istorici—că Ius t in i an nu Ie-a m a i stăpânit, c h i a r n u ­m a i după zece a n i delà Novella X I . Căci Nov. C X X X I e redactată foarte pe scurt,—cetăţile d in Nordul Dunării nu formau o p rov in ­cie deosebită, c i ţineau de provinci i le din Sud , şi Ius t in i an nu c i ­tează a i c i decât s implu provinciile—insfârşit Nove l l a citând P a n ­n o n i a întreagă— fără v re -o restricţie, deşi ştim că nu putea fl vo rba decât de un m i n u s c u l f r a g m e n t — c a prov inc ie de sub j u r i s ­dicţia a rch iep i scopu lu i P r i m e i Iust in iane , poate că c h i a r , tacit, a subsumat „Pannoniei" şi cetăţile nenumite d in Nord. Iată şi textul părţii d in Nove l l a C X X X I , relativă l a a rch iep i scop ia noastră (cap. I I I ) : per tempus autem beatissimum archiepiscopum Primae lustinia­

nae nostrae patriae habere semper sub sua iurisdictione episcopos

provinciarum Daciae mediterraneae et Daciae ripensis, Privalis et

Dardaniae et Mysiae superioris atque Pannoniae, et ab eo hos ordi­

nari, ipsum vero a proprio ordinari concilio, et in subiectis sibi pro-

vinciis locum obţinere eum sedis apostolicae Bomae secundum ea quae

definita sunt a sanctissimo papa Vigilio.

m ) Iată l i s ta completă a staţiunilor delà Dunăre l a T i v i s -c u m şi T e m a [numele păstiWy^'Îîfc'Ferneşul" de az iJ după geogr.

Page 204: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

188 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

dinainte cu această ocupare, în schimbul altor avantagii acordate lor de împărat, şi pe cari nu le mai cunoaştem precis, dar le putem bănui.

Pr in urmare cuvintele rezumative ale lui Iustinian, din Nov. X I : in omnibus supradictis provinciis şi omnes praedictae provinciae, se raportă — pe lângă celelalte — nu numai la infima Pannonia secunda, «quae in Bacensi est civitate» I, ci şi la mult mai însemnata provincie transdanubiană, η e-nurn i tă , dar din care cunoaştem cel puţin două cetăţi — civitates — întărite, la Iustinian, «mai multe», nespeciflcate (afară de Lederata), la Pro­copius, şi, cel puţin, încă Drobeta, din resturile monu­mentale 8 1 0 ) .— Că pr in novella sa împăratul întindea în aceeaşi vreme în Nordul Dunării şi jurisdicţia archie-piscopului Primei Iustiniane, e clar chiar din textul mai sus citat şi nici nu mai e pus azi 8 1 1 ) la îndoială de nici un istoric8 1 2).—Ceeace însă trebue mai ales accentuat în acest document, e expresia caracteristică « . . . Recidiva et Litterata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae...» : fără îndoială, că pr in iterum Iustinian nu făcea legătura cu vechea stăpânire a lui Tra ian ; am văzut mai sus, la Procopius, că tradiţia istorică despre «Dacia traiană» eră aproape stinsă în secolul al VI-lea. Atunci la ce se va fi gândit? Cred că numai la faplul

jpvennat, ed. c i l . , p. 203—4 : B a c a u c i s , Po lu la , C a n o n i a , A r c i d a b a , Be r sov i a , Z iz is , Guba l i , T i v i s c u m , T e m a . Cf. hărţile I V şi V d in C I L . I I I , Suppl . I I , unde sânt local izate pe acelaş d r u m staţiunile ce urmează : L e d e r a t a ( in d reapta Dunării), Apo F l . , A r c i d a v a , Cen tum Putea , Be r zov i a , A z i z i s , Caput Buba l i , T i b i s c u m , A c m o -n i a , P o n s August i , Sarmizegetusa,—şi unde e de notat că Apo F l . e destul de departe de Dunăre, înspre Nord , pentru c a intre el şi m a l u l fluviului să fl m a i fost ce l puţin o staţiune.

8 1°) V e z i îndată m a i jos. • » ) Căci l a 1885, In Teoria lui Roesler, publ. In Convorbiri

literare X I X , p. 336, d. O n c i u l eră de altă părere. i l a ) Cf. O n c i u l in Omagiu Maiorescu, p. 624 şi Io rga , 1 s t . bis.

Rom. I, p. 10.

www.cimec.ro

Page 205: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

V e c h i m e a organizării B i se r i ce i daco - romane . 189

general, pe deoparte al continuităţii elementului roman şi creştin de ambele latur i ale fluviului, pe de alta al existenţei fortificaţiilor romane din secolul al IV-lea, începând delà Constantin cel Mare, nu numai în dreapta ci şi în stânga Dunării.

Această interpretare e sprijinită şi de faptul ur­mător. Iustinian pomeneşte la sfârşitul novellei sale secta eretică a «Bonosiacilor», pe care episcopul din Aquae are a o combate în chip special. Dacă în cetăţile sau territori i le (cf. pentru Aquae expresia ea civitate et terra) din stânga Dunării ar fl existat păgâni, cari să trebu­iască a fl convertiţi, nu îmi pot închipui, că împăratul nu ar fl luat vre-o dispoziţie specială în această privinţă, dând, ca pentru Aquae, vre-unui alt episcop însărcinarea apriată de a aduce la lumina credinţei pe oblăduiţii săi din stânga Dunării. Dimpotrivă Iustinian vorbeşte ca de ceva foarte firesc despre re-luarea în posesiune a ter i­toriului nord-danubian, care, desigur, încă dinainte, eră din punct de vedere ierarchiobisericesc repartizat in total, o r i pe părţi, la una, or i mai multe din episcopiile dioecesei i l lyrice a Daciei, aflătoare în imediata apro­piere a Dunării, pe malul drept: astfel în afară de Re­mesiana, reşedinţa Sfântului Nicetas (distrusă şi ea de Huni pe vremea lui At t i la ) 8 1 8 ) , şi de Aquae 8 1 4 ) , încă şi

8 1 S ) Cf. Procopius , de aedif., I V , 1 (ed. Bonn , p. 268) şi I V , 4 (p. 284).

8 H ) Caste le le enumera te de Procopius , de aedif., I V , 4 (ed. B o n n , p. 284 sq.), c a res taura te de Ius t in i an εν χώρα Φεμεαιανεοία şi tv χώρα Άχυευία ( ceea ce c red , fără a greşi, că pot t raduce n u n u m a i p r i n : teritoriul , c i şi p r i n : eparchi i l e [episcopale] «Reme­siana» şi «Aquae » ) sânt deosebit de numeroase (30 In teritoriul r e m e s i a n e n s şi 37 In ce l aquens , — dintre c a r i unu l s i ngu r nou, celela lte n u m a i res taurate ) şi multe dintre ele poartă n u m e ro ­m a n i c e : Lutzolo, Spe lunca , Lupo fan l ana , Cas le l lonovo, Scepte -c a s a s , Tredetit i l iue, Iu l iobal lae (=...vale), e tc . ,—pr in u r m a r e popu­laţia de a i c i e foarte deasă şi a dăinuit ( p recum şi dăinueşte Încă I) statorn ic în aceste părţi.

www.cimec.ro

Page 206: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

190 I I . Creştinismul daco - roman .

Viminacium, Singidunum, Horrea Margi, Ratiaria, ba chiar şi S i rm ium 8 1 6 ) , etc., etc. Singurul lucru, pe care împăratul crede necesar să-1 precizeze, e că, atât epis­copia din Aquae, cât şi cetăţile — adică Biserica — din stânga Dunării, vor ţine de archiepiscopia Primei Ius­tiniane. încolo Archiepiscopul însuşi va orândui toate cu depline puteri, cum va crede el de cuviinţă.

Totuşi dovada peremptorie despre existenţa creş­tinismului roman în stânga Dunării încă dinainte de Iustinian, am păstrat-o pentru finele acestei argumentări. Făcând săpături la Drobeta, Tocilescu a constatat în resturile de zidării ale cetăţii tre i epoce: pr ima «delà Traian», alta «delà Constantin cel Mare», a treia «delà Iustinian». Pentru cea din urmă, ca rămăşiţă monumen­tală, numai «la tour circulaire mentionnée par Procope» : anume nu cumva cu pri lejul Drobetei 8 1 β ) , ci în alt loc din de aedificiis8Π). La care Tocilescu mai adaogă : «la partie du plan de Turn-Sé vérin, située à l'extérieur indique l'emplacement des édifices religieux : une église et une chapelle, situés hors des murs du Castellum»8 1 s). \ Ducându-mă la Severin, să controlez afirmările lui

Tocilescu, am putut stabili următoarele fapte noi. L a Apus, şi de castel, şi de pod, şi de cele două «edificii religioase», s'a ridicat în timpurile vechi, drept la malul Dunării, dacă nu chiar un întreg oraş, desigur un mare complex de clădiri, ale căror ziduri de fundament se pot bine observă în malul înalt, dărâmat acum în parte, al Dunării. Aici , pe lângă alte fragmente architectonice,

" ' ) Cf. l o rga , Geschichte des rum. Volkes, I, p. 106. β 1 β ) Despre c a r e a m văzut ma i sus , că dimpotrivă, Procop ius

ne relatează, că n'a fost restaurată de Ius t in i an . ' " ) Poate Toc i l e s cu s 'a gândit l a I V , 1 (ed. Bonn , p. 266),

c a r e a r putea fi folosit pentru Drobeta, da r nu menţionează ap r i a t tu rnur i c i r cu l a r e , s a u l a I I 1 (p. 212), c a r e nu poate fl folosit pentru c a z u l nostru ; in or ice c a z Toc i l e s cu nu citează a n u m e locul d in Procopius , Ia c a r e s 'a gândit când a făcut ob se rva r ea din text.

818) Fouilles el recherches archéologiques, p. 141.

www.cimec.ro

Page 207: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Antichităţile creştine delà Drobeta. 191

s'a găsit, căzut în vale, în Octomvre 1910, un capitel de p i lastru 8 1 β ) , foarte pr imi t iv lucrat, având săpată în relief o cruce 8 2 0 ) , în aceeaşi formă (sec. V -V I ) , ca cea care ne întimpină pe monumentele funerare vechi-creştine, găsite la Constanţa şi păstrate în Muzeul na­ţional de antichităţi, d in Bucureşti821).

Tot odată examinând colecţia de monete a liceului d in Turnu-Severin, am constatat, că delà Constantin şi Licinius până la Valens şi Gratian, castelul Drobeta a fost locuit, aceste monete fiind găsite chiar în cast ru 8 Î 2 ) . De cine a fost locuită vechea cetate nu e greu de ho-tărît : său de o garnizoană imperială, său de o populaţie romano-barbară trăind în pace cu Imperiul . De barbari duşmani, în orice caz nu : şi anume, pentrucă delà Con­stantin la Valens expediţiile romane în stânga Dunării sânt aproape neîntrerupte, Imperiul e deştul de puternic, şi supt nici-un cuvânt Constantin, Constantius or i Valens n'ar fl putut suferi incuibarea vre-unui roiu de barbari în poziţia strategică aşă de importantă delà Drobeta.

Dar mai mu l t : tot în lagărul delà Drobetae 's'a găsit—tot în ult imul t imp—printre multele ţigle fărâ­mate, una 828) cu o inscripţie prea fragmentară, ca să poată f i cu siguranţă descifrată, dar având, evident, caracterele speciale scrier i i 8 2 * ) secolului al IV-lea şi cei

M ) Probab i l ; c u siguranţă nu mă pot pronunţă, blocul fiind foarte rău l uc r a t şi aproape inform.

8 2° ) Acest preţios monument se păstrează deocamdată in grădina l iceului din T u r n u - S e v e r i n . Poa le că a r fi m a i prudent să fie pus l a adăpost de eventua le deteriorări, undeva Într'un loc inch is .

M l ) Vez i - l e ma i sus , p. 62 sq. "*) După a s i g u r a r e a ce m i - a dat d. A. Bărcăcilă, profesor

l a l iceul local . «2») Păstrată tot in colecţia l iceului .

Inscripţia de pe cărămida din Drobeta e In parte s c r i e r e de «placat», In parte «cursivă», da r şi c u a n u m e elemente «lapi­dare», c a A, T , S.

www.cimec.ro

Page 208: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

192 I I . Creştinismul daco - roman .

imediat următori,eu litere ea A, €, R, ΓΠ, etc. Ε clar însă, că o astfel de inscripţie nu putea fl zgâriată pe cărămidă decât numai de nişte locuitori de cultură ro­mană, iar nu de vre-un neam de barbari.

Toate cele stabilite de mine aici au fost câştigate în urma numai a unei singure vizitări a ruinelor. Ce va f i când se vor face săpături sistematice, e, cred, uşor de bănuit.—In orice caz afirmarea lui Procopius 8 2 6 ) , că şi alţi împăraţi creştini, iar nu numai Iustinian, au clădit castele în stânga Dunării, e adeverită în chip indiscu­tabil p r in ruinele enumerate, delà şi de lângă Drobeta, pr in inonetele pomenite, p r in fragmentul architectonic cu crucea pe dânsul, descris mai sus, etc.

Dar ceeace am constatat pentru Drobeta, de care nici-un izvor l iterar nu ne vorbeşte apriat ca fiind un centru roman or i creştin în t impul ce ne preocupă, trebue cu atât mai mult admis de centrele importante, cetăţi puternice, ca Lederata, Arcidava, şi celelalte πολλά

φρούρια ale lui Procopius şi Iustinian, existente în Dacia noastră, şl în t impul romano-byzantin, dar, după cum ne arată resturile monumentale pentru Drobeta, iar Procopius în general 8 2 e ) , desigur şi mai înainte : în stare mai înfloritoare or i mai nenorocită, dar e x i s t â n d !

! Astfel putem, cu probabilitate, admite existenţa în I Nordul Dunării, atât în secolul al IV-lea cât şi într'al ί VI-lea, a unei adevărate provincii romane, cuprinzând j o parte însemnată din Banat, în Vest, şi din Oltenia,

în Est : această provincie, ca şi Pannonia, cea pierdută I la 380, e, când total deslipită de Imperiu, când supt au­

toritatea lui (pr in intrarea barbarilor stăpânitori acolo în legături de federaţie cu Roma nouă), când însfârşit deadreptul romană, ca pe vremea lu i Iustinian.

' Căci doară — de altă parte — în d r e a p t a Dunării,

82S) De aedif., I V 5 (ed. Bonn , p. 28G). Cf. ma i sus , p. 179 sq. 8 2 t ) V e z i nota precedentă.

www.cimec.ro

Page 209: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

«Continuitatea» romano-creştină In Dac ia . 193

împrejurările din secolul al V-lea sânt aşă de nenorocite, că ar f l trebuit să nu mai. rămâe picior de Roman pe aici, dacă ar fl după judecata istoricilor «roesleriani», români or i streini. Iustinian singur spune în Novella X I , că praefectul praetoriului pentru I l lyr icum a fugit la venirea Hunilor, cu episcopul, oastea, etc., din Sir­mium tocmai în Thessalonic, şi, o sută de ani aproape, au rămas lucrurile şi în vechea «Moesie superioară» în voia barbarilor prădalnici, cari distruseseră toate oraşele şi pustiiseră cumplit întreg I l lyr icul latin. — Unde au mai fugit şi Romanii de aici ? Şi de unde i-a cules Iustinian, când a început măreaţa lui operă de restaurare, — ca să poată populă cetăţile şi castelele lui ? — Apoi n'au fugit nicăiri, şi împăratul aici i-a găsit. Ei se adăpos­tiseră, cum putuseră, p r in munţii şi văile Serbiei, şi Bulgariei vestice de azi 8 2 7 ) . — După trecerea furtunii propriu zise, a Hunilor, care n'a ţinut mult, «Romanii» au ieşit iar la luminiş, s'au împăcat de bine de rău" cu Barbar i i * 2 8 ) , au reocupat oraşele şi cetăţile, şi, aici i-a găsit Iustinian.

Dăr încă împrejurările lamentabile din Pannonia,— unde delà 380 înainte, va să zică la o sută de ani după părăsirea Daciei traiane, sânt toţi barbari lumii acasă

M 1 ) Cel m a i inst ruct iv document in această privinţă e s c r i e r e a lui P rocop ius de aedificiis, unde vedem că vech i l e n u m i r i de sate şi oraşe, th raco - i l l y r i ce or i romane , se păstrează in număr e x t r a ­o rd inar de mare , i n forme destul de c red inc ioase , până — ce l puţin—pe v r e m e a lui Ius t in ian .—Notez că toate caste le le enumera te de Procopius , purtând nume «romanice», nu sânt de loca l izat i n T h r a c i a , c i in I l l y r i c u l lat in (Moesia superioară, Dac i i l e şi D a r ­dan ia ) : de aedif., I V 4, ed. Bone , ρ· 280 sqq.

S 2 S ) Cf. vorbele lui Orosius , Hist., V I I , c . 41 : quamquam et post

hoc quoque continuo Barbari, exsecrati gladios suos, ad aratra con­

verse sunt, residuosque Romanos ut socios modo et amicos fovent, ut

inveniantur iam inter eos quidam Romani, qui malint inter Barbaros

pauperem libertatem, quam inter Bomanos tributariam soliicitudinem

susţinere, — după c a r e vorbeşte de creştinarea Ba rba r i l o r .

3.1332 www.cimec.ro

13

Page 210: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

194 I I . Creştinismul daco - roman .

Ια ci, pradă pe locuitori, terorizează şi distrug oraşele, se bat şi se alungă între ei, însfărşit prăpădenia pă­mântului 8 2 9 ) .

Şi totuşi nimănui nu i-a trecut pr in cap să nege existenţa elementului roman, după datele amintite, în aceste provincii , cèl puţin tot aşă de nenorocite, dacă nu chiar mai chinuite ca Dacia traiană ! — Dar să ne întoarcem la Creştinismul Daco-Romanilor.

Cele desvoltate mai sus, cu prilejul expunerii operei missionarice a Sf. Nicetas pe ambele malur i ale Dunării, se sprij iniau numai pe izvoarele literare. Concluziile că­pătate atunci îşi găsiau, ce-i dreptul, şi ca direcţie a răspândirei creştinismului latin, şi ca t imp al missio-nării, şi ca legături culturale dintre Nord şi Sud, o con­f irmare evidentă în cuprinsul istoric-creştin al terme­nilor noştri sacri de origine latină. — Mărturiile monu­mentale, descoperite la Drobeta şi puse în lumina ştirilor lui Procopius şi Iustinian, aduc însă dovada nestrămu­tată, că noi sântem, şi ca Romani şi ca Creştini, aici în Dacia traiană acasă la noi, iar nu veniţi deabia târziu de tot de pe alte meleaguri.

Urmărind creştinismul Daco-Romanilor până la Ius­tinian, mi-am îndeplinit sarcina luată la începutul acestor ((Contribuţii». — îmi rămâne acum numai să rezumez în câteva cuvinte faptele istorice — după posibilitate — asigurate p r in cercetarea de faţă.

ί 2 ' ) V e z i In această privinţă un straşnic tablou a l năvăli­r i lor ba rba re l a H i e ronymus , in s c r i s o a r e a L X d in a . 396 (ed. Migne, Patr. Lat. X X I I , p. 600). — Cf. a s u p r a soartei e lementului r o m a n d in dreapta Dunării fn aceste t impur i , şi Io rga , Gesch. d.

rum. Volkes, I, p. 86 sqq.

www.cimec.ro

Page 211: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

I l lyr icul latin n'a cunoscut Creştinismul în forma greacă sau grecizantă, în care noua credinţă fusese pre­dicată în primele două veacuri întregei lumi meditera-neane. Secole dearândul existară comunităţi şi episcopii creştine înfloritoare în Thracia ori Macedonia, fără ca în Moesia să se facă nici cea mai mică încercare de a înlătură religia păgână. Oraşele de coastă ale Dalmaţiei avură creştini—foarte probabil—încă din veacul întăi al erei noastre : totuşi aceşti credincioşi erau Orientali, nu Romani i l l y r i c i ; ei îşi aveau cultul lor creştin, de limbă greacă, numai pentru ei, ca un cult pr i va t ; îm­prejurul lor întreaga lume illyrică eră de altă limbă şi de altă credinţă.

Către finele secolului al III-lea Creştinismul deve­nise însfârşit familiar şi lumei latine a Apusului, şi el însuşi se familiarizase cu această lume, latinizându-se. I l l yr icu l lat in nu mai putu nici el rezistă credinţei b i ­ruitoare : oastea romană, vechea pavăză a păgânismului, începu a trece la creştinism: persecuţia lui Diocletian încununâ cu nimbul martyr iu lu i nenumăraţi soldaţi d in garnizoanele delà Dunărea de mijloc şi de jos.

Dar de abia delà Constantin înainte putem vorbi despre o generalizare a credinţei creştine pr intre oră­şenii Ulyr icului ; episcopate numeroase se întemeiază în marile centre economice şi culturale ale Românis­mului danubian ; frumoase clădiri de cult se ridică pre­tutindeni; apostoli ai nouei credinţe încep a cutreeră satele rămase păgâne, ba trec chiar dincolo de graniţa

www.cimec.ro

Page 212: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

196 încheiere.

Imperiului, în ţinuturile barbare. — Totuşi creştinarea «ţăranilor» Ulyricului se face foarte încet: Creştinismul e o religie cu învăţături de ordin superior-ideal, care nu s'a putut răspândi la început decât numai în vechile ţinuturi de cultură, unde nivelul general al educaţiei masselor fusese mai r id icat : în special, fireşte, în ora­şele greceşti. Lumea satelor romane din provincii eră însă foarte puţin pregătită pentru o astfel de religie: a trebuit deci întreprinsă o anume «popularizare!» a Creştinismului, care să-1 facă adaptabil şi minţilor agre­ste ale «Ulyrilor». Această vulgarizare însă nu eră cumva numai o «latinizare», ci şi o «păgânizare» a cre­dinţei creştine: «religia» trebui'să ia pentru aceşti noi adepţi mai mult înfăţişarea unui cult; formulele sacre, abstracte, trebuiră să se preschimbe or i să se explice pr in forme concrete, adaptate minţii strict intuitive a Indo-Germanilor Europei, cari hu aveau ca Semiţii Asiei, facultatea de a concepe o divinitate invizibilă, infinită şi impalpabilă. Vechile sărbători păgâne fură pr imite— de nevoe—şi de biserica creştină: mar t y r i i fură săr­bătoriţi cu banchete şi cântece or i jocuri de veselie ne­bună, cum aveau doar Adonis or i Attis la zilele lor aniversare.

Creştinismul astfel «popularizat» cuceri în adevăr în secolul al IV-lea mai toate oraşele Ulyricului. Dar satele, mai conservative tot rezistau încă. De-abia în secolii V — V I I fu biruit deplin păgânismul şi la ţară. Că aici Creştinismul fu nevoit să ia o înfăţişare încă şi mai «indo-germanică» decât la oraşe, e clar şi firesc.

Dar şi acum—sec. IV—VII,—când delà izvoarele Dunării până la gurile Eufratului întregul «Răsărit» eu­ropean or i asiat, eră creştin, nu se şterse deosebirea dintre Creştinismul grec şi cel lat in. Dimpotrivă: l inia de demarcare între Romanism şi Elenism, stabilită încă din timpurile păgâne ale Imperiului în peninsula bal­canică, se menţine şi se precizează încă mai mult în

www.cimec.ro

Page 213: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul in I l l y r i c u l lat in . 197

vremile creştine,—şi anume: în Răsărit (Scythia minor şi Moesia secunda) în defavoarea Românismului, în Apus (Dardania, Macedonia secunda, Praevalitana şi Epirus] nova) în defavoarea Elenismului. Cele două lumi creş- ' t ine îşi împart adepţii nu numai în Imperiu, ci şi din­colo de hotarele lui : Goţii primesc Creştinismul în forma ; greacă; Daco-Romanii lui Traian, îl primesc dimpotrivă\ în cea latină. Şi nu cumva numai terminologia religios-} bisericească e diferită la noii credincioşi din Nordul Du­nării, — ci însuşi spiritul religiunii lor e deosebit: la Goţi pătrunde şi se stabileşte doctrina eretică: ariană, audiană, or i altfel ; la Daco-Romani doctrina orthodoxă.

Dar mai mul t : creştinismul latin al Ulyricului se desvoltă într'o aşă de strânsă legătură cu lumea romano-creştină a Apusului, încât 'putem vorbi de o perfectă continuitate cultural-bisericească între Italia şi provin­ciile delà Dunăre. A mai accentuă însemnătatea acestui fapt pentru Românismul Ulyricului, cred căe superfluu; exemple însă am căutat să dau în cursul cercetării mele cât mai multe şi mai variate.

O desvoltare ceva mai complicată are Creştinismul în Dacia lui Traian. Aici constatăm anume — pr in monu­mente — creştini chiar înainte de a găsi noua credinţă în I l l yr icum,— în pr ima jumătate a secolului al III-lea. Dar aceşti creştini sânt Orientali, veniţi în Dacia cu credinţa lor deacasă: ei nu au căpătat-o aici în Dacia. Şi cu toate că sânt «Romani», iar nu «Eleni», ca limbă şi cultură, ei nu constitue încă decât o excepţie, un fenomen singular, eventual chiar trecător, în mijlocul Românis­mului păgân al Daciei şi Ulyricului. Ce-i dreptul, minus­cula comunitate daco-romană primeşte în curând întăriri delà comunităţile ce răsar cu repeziciune în cei cinci­zeci de ani următori în toate părţile, pr imprejur, la Du­năre,—şi deci ea nu piere, ci se măreşte. Dar, şi în Dacia lui Traian, nu putem vorbi de o generalizare a credinţei creştine decât după Constantin cel Mare.

www.cimec.ro

Page 214: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

198 încheiere.

Anume, terminologia noastră creştină, de origine latină, cercetată cultural-genetic, ne învaţă, că mai toate numiri le de instituţii şi forme ale cultului creştin, află­toare azi în l imba română, sânt creaţii ale secolilor IV şi V, resp. chiar V I şi V I I , dacă pr i v im procesul de formare până la perfecta cristalizare a noilor termeni ; astfel : din sec. IV : «biserică», «Crăciun», etc.,—din sec. V, «Duminică», «păgân», «răposa», «cuminec», ş. a. m. d. Apoi, alte forme, ca «Dumnezeu», «sărbătoare», «Florii», «Rusalii», etc., etc., arată instituţii păgâne primite şi de Creştinismul daco-roman: unele din ele sânt chiar ca­racteristice numai Daciei lui Traian. Dimpotrivă alte forme, ca «zână», «zănatic», «drac», arată până azi vio­lenţa luptei între păgânism şi creştinism la noi in Dacia : cultul «salvator» al lui Aesculapius-Dracco şi cultul fa­talist şi agrest ăl Dianei-Nemesis, ne sânt in chip i m -mutabil documentate pr in cuvintele noastre «drac» şi «zânăj).-j«ănatic», — iarăşi, specifice daco-romane. Că aceşti termeni nu s'au putut naşte decât după ce Creş­t in i i au devenit destul de numeroşi, ca să poată — ne¬pedepsiţi — întrebuinţa ca o insultă termenul de diana-ticus pentru adversarii lor, şi că deci, t impul naşterii lor, trebue fixat în secolul al V-lea—VI-lea, e, cred, clar.

Tot din studiul istoric-critic al terminologiei noastre creştine latine, mai învăţăm, că creştinismul Daco-Ro­manilor e de natură missionarică; data missionarii, reiese din aceiaşi termeni, că trebue să fie c. 375—450. Tocmai în acest t imp cade însă şi activitatea apostolică a Sf. Nicetas, episcopul Remesianei ; ştirile istorice asupra lui permit, în cel mai firesc chip, o interpretare in senzul predicării lu i şi în stânga Dunării: lucru contestat de unii istorici străini, sau nerelevat de istoricii români. Astfel deci am avea chiar numele şi biografia apostolului nostru.—Un moment deosebit de important in apariţia lu i Nicetas, in istoria Creştinismului daco-roman, e acela, că episcopul «dac» e un fel de reprezentant tipic al tra-

www.cimec.ro

Page 215: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Creştinismul in D a c i a lui T r a i a n . 199

(Jitiei de strânse legături între Italia şi l l lyr ic , fiind în relaţii personale cu Sf. Paulinus din Nola, călătorind de mai multe or i în Italia, şi, mai ales, luând parte activă la mişcarea literară bisericească a Apusului pr in scrieri in cea mai frumoasă limbă latină, în deobşte preţuite de contemporani şi urmaşi pentru claritatea şi simpli­citatea lor clasică. — Chiar fără Sf. Nicetas însă, predi­catorii Creştinismului nu ne-au putut veni, în acele t im­puri de vie propagandă missionarică în Nordul Dunării (Ulfila, Saba, Nicetas martyru l , Audius, etc.), decât tot din I l lyr icul latin, şi, fireşte, în special din Moesia su­perioară, cea aşă de intenz creştinată, cu multele ei episcopate la Dunăre şi cu relaţiile ei neîntrerupte şi exceptional de bine nutrite cu Dacia lui Traian.—în adevăr, dacă Creştinismul ne-ar fi venit şi nouă, ca Goţilor, din Orientul grec, atunci terminologia noastră creştină s'ar fl resimţit de această înrâurire greacă, aşă precum a fost de fapt cazul la Goţi, şi cuvintele ca abiserică», «înger», «Duminică», «cuminec», «lege», «păgân», «tâmplă», «văr­gură», etc., etc., sau ar fi avut azi o altă înfăţişare fo­netică, sau, cele mai multe, nici n'ar fi existat de fel în limba noastră. Pr in urmare, creştinarea Goţilor n'a avut, în specie, nici-un fel de înrâurire mai de aproape asupra Daco-Romanilor : apostolii mai sus pomeniţi, venind din Orientul grec, sânt desigur — cei orthodoxi dintre ei — nişte sfinţi şi mar t y r i ai bisericei oecumenice greceşti, dar ei nu sânt şi apostolii noştri, ai bisericei naţionale româneşti.

Organizarea bisericei creştine latine din Dacia lu i Traian, s'a făcut în directă atârnare de. biserica mamă, missionară, din Dacia mediterranea, Dacia ripensis, or i Moesia pr ima : episcopii dîrTdreapta Dunării îşi întinseră adică iurisdicţia şi în stânga fluviului. Această stare de lucrur i ne eţlocumentată de Novella a ΧΙ -a a lui Iustinian, dată în a. 535, şi pr in care teritoriul din Nordul Du­nării, cu cetăţile Lederata şi Arcidava, pomenite apriat

www.cimec.ro

Page 216: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

200 Încheiere.

de Iustinian, şi cu o sumă altele, nenumite, dar consta­tate ca existente de Procopius, pe lângă cari, însfârşit, încă şi unele cetăţi despre cari din fericire avem ştiri monumentale — precum e Drobeta, — fu pus sub iurisdic-ţia supremă a archiepiscopului Primei Iustiniane, care aveà a ordină pe episcopii delà Dunărea dacică şi, în ce priveşte stânga fluviului, poate păstoriă chiar direct pe credincioşii de aici. — în orice caz, un lucru trebue aici accentuat: faptul că nu se constată în Dacia lui Traian nici-un episcop în t impuri le vechi, până la reorganizarea supt influenţă slavonă, nu are sub nici-un cuvânt a servi ca argument împotriva creştină-nării noastre generale încă din sec. IV—V, şi împo­tr i va organizării complete a bisericei noastre. Căci doară întreagă Scythia minor nu avea decât un episcop, pe cel din Tomi, şi pentru asta nu i-a trecut nimănui pr in minte, să nege organizarea bisericească a ţinutului scythic delà Dunăre faţă de cel delà Mare. Dimpotrivă, in Dacia traiauă, direct missionată de episcopii moesiei din imediata ei vecinătate, delà Dunăre, ar fl fost aproape o anomalie să se mai creeze alţi episcopi, atunci când în Moesia superioară şi Dacia aureliană episcopatele erau, pe un teritoriu mic, aşă de numeroase şi deci aşă de sărace. Iustinian, de pildă, pentru a mai întări au­toritatea episcopului din Aquae, care aveâ de luptat cu ereticii Bonosiaci, îi dă expres spre păstorire, pe lângă cetatea Aquae, încă toate «castellele» şi «territoriile» şi «bisericile ( = ecclesiae)» dimprejur, cari, ştim delà Pro­copius, că erau destul de numeroase, dar probabil fuse­seră treptat-treptat pierdute de episcopul aquens de supt cârmuirea sa. — întinderea iurisdicţiei archiepiscopului Primei Iustiniane şi asupra Nordului Dunării consfin­ţeşte numai, iuridic, nişte împrejurări de fapt, cari exis­tau încă de un veac în aceste părţi. ·

Pentru a explică deci prezenţa Creştinismului ro­man în Dacia traiană, nu e nevoe să aducem din Sud

www.cimec.ro

Page 217: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

O r g a n i z a r e a B i se r i ce i noastre. — Consideraţii finale. 201

o întreagă populaţie creştină, ci numai pe Sf. Nicetas, sau, cel mult, încă doi-trei missionari. Căci Creştinis­mul îşi avea chiar de pe când Dacia ţineă de Imperiu, reprezentanţii săi speciali în provincia lui Tra ian; iar mai apoi relaţiile ei cu Sudul fuseseră, cu toată sepa­rarea, aşă de v i i , încât nu avuse loc nici un eveniment politic, religios or i cultural în dreapta Dunării, care să nu-şi aibă imediat repercutarea şi în stânga: destul să pomenim expediţiile împăraţilor din secolul al IV-lea în Nordul Dunării,—creştinarea şi arianismul Goţilor,— relaţiile economice neîntrerupte între Pannonia, resp. întreg I l lyr icul , şi Dacia traiană, etc. — în adevăr ter­minologia noastră creştină, împreună cu anume alte cuvinte, profane, ale limbei noastre, ne învaţă, că nu numai noi nu sântem veniţi ca creştini din Sud, dar anume forme ale Creştinismului şi ale vorbirei noastre latine nici nu s'au putut alcătui în Sud: «biserică», «săr­bătoare», «lună», «pământ», «ţară», ş. a., sânt astfel de documente, cari, împreună cu monumentele vechi creş­tine delà Drobeta, ne dovedesc, cred, definitiv, că Româ­nismul şi Creştinismul nostru sânt născute şi crescute, în chip firesc: încet şi trainic, în Dacia lui Traian, şi nu sânt deabia mai târziu «immigrate» din alte ţinuturi. Dacă însă Românismul şi Creştinismul nostru s'au putut astfel desvoltă, cauza e că noi am putut trăi până în veacul al VII-lea în continuitate trupească şi sufletească cu patria noastră mamă, italo-illyrică ; când am fost deci lăsaţi în vălmăşagul barbarilor slavo-turanici, noi nu eram nişte copii, ci eram un popor viguros, fireşte încă tânăr, dar deplin format. De aceea dară n'au pierit coloniştii lui Traian, ci au dăinuit şi s'au îmmulţit, colonizând toate ţările până la Tisa, şi Mare, şi izvoarele Nistrului : pentrucă Dunărea n'a fost niciodată un duşman hain, care să despartă pe fraţi, ci a fost un prieten bun, care i-a unit.

www.cimec.ro

Page 218: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

INDEX NOMINUM.

Abonuteichos, 105, 118 şi 557. A b r a h a m , S y r u s , creştin, 43. A b r a x a s , 24, 26, 87.

Abrittus , 67 sq., 72 şi 346.

Ad i aum, 440, 581.

Adonai , 24 sq., 26. Adonis , v. Adona i . A d Med iam, 586, 127, 593, 146,

679, 682.

Adraet ia ( syncret . ) , 122. Adr ianopo l , 9, 11. Adr ia t i ca , 15. Aegypt i i (creştini), 176. Aequinoct ium, 464.

Aescu l ap iu s (v. şi Asclepios ) , 103, 505, 198 ; — conservator , 126 şi 586; — Augustus , 442.

Aeternus , Ae te rna , v e z i Deus, D e a —.

A e l h e r i u s (ep. de Chereones ) , 34i.

Aethiopia (monachi ) , 176. Afer (natio), 94. A f r i c a , 139, 435.

Af r i c an i i n D a c i a traiană, 351, 442.

Ailoe, 24 sq., 26. A l a n i , 429, 747 sq.

A l e x a n d e r (episc. de Tomi ) , 71 sq. A l e x a n d r i a ( pa t r i a rhu l de), 100. A l e x a n d r u d in Abonuteichos,

105, 479, 118 sq., 537, 547. A l m u s , 583.

Alpi i creştini, 400; păgănism, ibid.

Alpi i tr identini (păgânismul in —), 161 şi 39.

A l t inum, 513.

A m a n t i a , 43. A m a n t i u s (episc. de Nicop.), 01

şi 287.

A m a s i l i u s (episc. de V i m i n a -c ium) , 47.

Ambros ius S. ( e p i s c ) , 51. A m m i a n u s Marce l l inus , 559, 747,

Ampe lum, 79 eq. şi 366,104, 127, 438.

Anae ta s iu s (imp.), 44. A n c h i a l u s , 8, 9, 56 sq., 341.

Andreas , S., 53 (biserică). Anemius , e p i s c , v. A rmen ius . A n n a m a t i a , 46. Ant i och i a , 81. A p a m e a (Coe lesyr ia ) , 38.

Aphrodite ( syncret . ) , 121. A p i a r i a , 70, 338, 72, 346.

N B . Cifrele drepte arată pagini , cele cu r s i ve , note. — Numele moderne nu s ' au pus. — Numele c a r e rev in passim, s 'au lăsat afară. — Dintre numele propr i i c u va loare pur onomastică, s ' au pr imit numai cele de un interes m a i deosebit .

www.cimec.ro

Page 219: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 203

Apo F l . (staţiune), 809.

Apollo, 117,119,452; — c onse r va ­tor, 581; — P y l h i u s (syncret . ) , 126.

Apol lonia ( Th rac i a ) , 56 sq., 261

sq., 343.

A p r i a n u s (ep isc ) , 37, 42. Apu lum, 99, 438, 442 sqq., 452,

462, 104 şi 471, 479, 533, 118 şi 540, 119, 121, 556, 586, 588,

127 sq., 612, 679.

Apus fl., 187. A q u a e ( D a c i a r ipensis ) , 47, 48,

185 sq., 189 şi 814, 190, 200. Aquae (div., dii , numina ) , 682.

Aqui le ia , 10, 17 sqq. şi 49, 23, 28 sq., 118, 34 sqq., 45 sq., 51.

A q u i n c u m , 36, 440, 555, 581.

A r a b i a , 579.

A r c i d a v a (Rec id iva ) , 187, 809,

192, 199. A r i a d n a (fiica imp. Leo) , 44 A r i a n i (episcopi), 47. A r i a n i i ( lui Ulfl la), 156. A r i u s ( sau A r r i u s ) , 31. A r m e n i i (creştini), 176. A r m e n i u s , e p i s c , 29 şi 92.

Aromânii (originile), 161 şi 734.

A r t a c i a , pa t r i a —, ţinutul moe -s i c a l trib. A r tak io i , 56.

'Artakioi , v. A r t a c i a . A r t e m i s ( syncret . ) , 121. A r u b i a n u s (lup. o. m.), 569.

A r u p i u m , 124. Ascho l ius , episc. de T h e s s a l o ­

n ike , 137, 156, 715.

Asclepios , 117 sqq., 533 sqq.; cult sync re t . 3*5.

As ie , synoade , 48 ; prov. creş­tină, 81, 136.

A s i a n i In Napoca, 80 şi 373;

82 sq. A s l a n u s (naţio), 94 şi 430.

Aspa l i a , 169.

A l e n a , 8. A t h a n a r i c h , 69, 149 sqq., 697,

705 sq., 155 sqq., 718, 158. A thanas ius , S., 47. A t h a n a s i u s (episcop de Debeltum

şi Sozopolis), 57, 343.

A t h e n a (syncret. ) , 121. Atti la , 49, 180 şi 788, 184, 189. Aud ian i i (eretici) , 156. Audius (ereticul) , 154, 709, 156 şi

713, 157 sq., 199. Augsburg , ν. Augus t a V inde l i co -

rum. Augus ta V inde l i co rum, 45, 583.

Aure l i an (imp.), 147. Auxent iu s (episc. a r i a n de Du -

rostorum), 51, 68 sq., 342, 627,

149 sqq. A v a r i i , 338, 799.

Axiopol is , 11, 62, 65, 66 şi 317, 67 >

72, 789.

Aziz i s , 187 şi 809.

Az i zus (conservator ) , 126; ( s y n ­cret.) ibid., 590.

B a a l ( — im) , 452.

Babus (Aure l ius — ) , 76, 80 ş 370. Bacens i s , c iv i tas . 184, 186, 188. Ba lmarcodes , v. lupiter. B a n a t u l (lemeşan), 178,188, 192. Ba rba r i i (trăind l a un loc c u

Romani i ) , 828.

Bas i l i s cus (episc. de Serd ica ) , 52 sq.

B a s s i a n a (Bas i ana ) , 186 şi 806.

B a s s u s (episc. de Doclea) , 219.

B a s s u s (episc. de Scodra ) , 219.

Be l l inzona , 89 şi 401.

Be l lona (syncret . ) , 121. Be l l unum, 112. Benenatus (metrop.), 49. Beroea , 8, 265, 474.

www.cimec.ro

Page 220: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

204 Index nominum.

Be r sov i a , 187 şi 809.

B e r y l u s , 464, 579. Bessi i , 50 ; — romanizaţi, 247;

115 sq., '028 ; 159 sqq. ( ca „Români", 100 sq.) ; (creşti­naţi de Nicetas ) 102 sq., 737; (lucrători in mine le de a u r ) 738; colonişti, soldaţi : ibid.,

164 ; 746'; 754; aur i l egu l i , 173 ; creştini, 176 sq. şi 780.

Bessus (nal io) , 94. Bistue, 23. B i t h y n i a , 359, 119. B lace , v. Slobi. Bonos iac i (eret.), 186, 189, 200. Bonosus (episc. de Serd ica ) , 52. Bonus eventus, 104, Bonus puer, ν. Az i zus . Bo r a s i (prov. Dalmaţia), 23. B o s n i a : centre v ech i creştine,

23 sq. Bosporus (Cr imeia ) , 13. Bost ra , 579. Braşov, 32. B re tan io (episc. de Tomi ) , 71. Briget io , 46, 440, 113, 581.

Britto (naţio), 94. B r i x i a , 509, 511.

B u d r u n , v. Hierapol is . Bu rgund iones (creştini), 779. B u r n u m , 124. Buthrotum, 9. Buzeu l (râul) , 157 şi 719, 722.

B y z a n t i u m (vezi şi Constant ino ­pol), 8, 9, 49.

C a d m u s , e p i s c , 13. Caelest is Augus t a , 442.

Cae lus , 452.

Caesa r , 433.

C a e s a r e a (Cappadociae) , 37/. C a e s a r e a (Pa laest inae ) , 81 sq .

şi 37*.

Ca l chedon (concil . ) , 346". Cal lat is , 62, 65. Ca lpu rn iu s Iu l i anus , 146. Ca l sus , v i cu s —, 56. Ca lvue ( ep i s c ) , 47. C a m p a n u s (naţio), 9 i . Campses , 181. Cantabaza l e s , 181. Cappadoc ia , 81 , 3 9 3 , 137 ; apostoli

creştini din —, 148; 709, 7/5, 7/7, 157, 721.

Capua , 112, 523. Caraş (râul), 187. C a r i a , 81. C a r i e n i i n Napoca , 80 sq. C a r n u n t u m , 124, 36, 41, /75, 46,

555, 5*/. Carpaţii, 147 (păsuri) ; 697 (mon­

tes Se r ro rum) . Ca r thago , 442.

Cassiodor, ist., 5. Cas taba l a , v. Hierapol is . Cas le l lonovo, 814.

C a s t r a Mar t i s , 47 sq., şi 212.

C a s t r a R e g i n a , 45, 136. Ca l aph r i guae , 776.

Cele ia , 25 şi 73, 76, 26, 36 sq., 43 sq., 46, 124.

Ce le ia s a n c t a (di v.), 569.

Cele iu (pod p. Dunăre) , 148. Celsus , 534.

C e n c h r e a e , 8. Ceres ( syncret . ) , 121. C e r v e n (Moesia infer.), 288.

C h a l c i s ( Sy r i a ) , 453.

Cha ldae i (magi , vrăjitori, pro­feţi, etc.), 546.

Chersones , 341.

Cher sonesu l taur ic , 206.

Chr i s tus , med ic d iv in , 117 şi 534.

Cibal is , 12, 35 sq. Cicero , 433.

Ci i i c i a , 81, 121.

www.cimec.ro

Page 221: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 205

M. C laud ius F ron lo , 670. Coe lesyr ia , 38.

Concord ia (Italia), 34. Comea (Moesia infer.), 283, 71

şi 338.

Constant in ce l Mare , 100, 30,7Θ, 88sq.,390, 124,148,795,189 sqq.

Constant in (Porphyrog. ) , imp. şi ser . , 405.

Constantinopol , v. şi B y z a n t i u m , 11 ; synoade , 48 sq. ; pa t r i a r ch . , 401; 500.

Constant ius ( ep i s c ) , 33 şi 125.

Constant ius (imp.), 31, 35 sq., 37 sq., 69, 150 şi 694,156,191.

C o r c y r a N i g r a (Curzola ) , ins. , 14, 22 sq.

Corduba , 12. Cor int , 8, 9. Coronis , 119. Cosma , S., 23,V, 62 şi 288 (biserică). Costobocae, 429, 747.

Crescent i a , 169.

C r u n i ( ? ) , 58. C u c c i u m , 35 şi 135.

Cupus , 181.

D a b r a v i n a (prov. Dalmaţia), 23. D a c i a (diferitele „Dacii"), 95 şi

428, 105, 479,106,522,114,182, 798, 185, 187 şi 808, 188 sq., 192, 827, 199 sq.

D a c i a , d ioecesa illyrică, 178. D a c i a ( = T e r r a mater ) , 99 sqq. D a c i a (şi t e r r a — ) , divinitate,

100 sq., 445 sq.

D a c i a «aureliană», 12 (v. sub — med i t e r r anea şi r ipensis ) .

D a c i a med i t e r r anea , 47 sqq. şi 207, 52 sqq., 159 sq., 162, 754, 167, 184 sq., 808.

D a c i a r ipens is , 47 sqq. şi 207, 50, 51, 166, 754, 184 sq., 808.

D a c i a «traiană», 13 sq. ; legături c u Dalmaţia, 28 ; — c u P a n n o n i a ( S i rm ium) , 3 2 ; delà pag . 74 înainte, passim; m a i Însemnate următoarele locur i : 405, 95, 117 sqq., 125 sqq., 593,128, 141, 144 sqq. şi 070, 682, 697; leg. cu I ta l ia , 734; 166,172,174,176 (creştinată), 776, 183, 798 sq.,

186 sqq., 192 (supt Iust inia : , ) , 194, 197 sqq. ; relaţii cu I l l y r . şi I ta l ia , 199 şi 201 ; o rgan , biser., 190.

Dac iae (très) : di v in . ,99 sq., 442 sqq.

Dac i i (înainte de T r a i a n ) , 147. Daci i r oman i , resp. «Daco-Ro-

manii», din cele c i n c i Dac i i , 50, 115 eq., 163, 165 sq., 754, 177 sq., 197 sqq.

Dac i s cus (naţio), 94. Dacus (naţio barbara ) , 420.

Dacus (naţio r omana ) , 94 şi 428,

429.

Da l lun lum, 23. Da lmata (naţio), 04. Dalmaţia, 8, 10, 11, 13, 14 sqq.,

18, 20 sqq., 359, 87 ; R o m a n i = οί 'Ρωμανοι, 405, 99, 439, 101, 50/, 124, 136,144, 161, 172, 779,

183, 800, 195. Dalmaţii, 41.

D a m a s c u s , 38, 61. Damian , S. , 238, 62 şi 288 (bise­

rică). Danie l , episc. de Odessus , 58. Daphne , 183. D a r d a n i a , 9, 47 sqq. şi 207, 51 sq..

124, 162, 164, 184, 808, 827,197. D a r d a n u s (nalio), 94. Das ius (episc. de Durostorum), 68. Dea ae te rna , 452. D e a S y r i a , 546.

Debeltum, 8 sq., 56 sqq., 262, 343.

www.cimec.ro

Page 222: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

206 Index n o m i n u m

Delmata , v. Da lmata . De lmin ium, 26. Demeter (syncret . ) , 121. Dest inul , v. Nemesis . Deultum, v. Debeltum. Deus aeternue, 432.

Deus m a g n u s conservator , 452,

571.

Deve l tum, v. Debeltum. D i a n a (syncret . ) , 120 sqq., 127,

143 ; — conse rva t r i x , 572,581 ;

776; — Nemesis , 198. Dii a q u a r u m , 682.

dii deaeque i m m o r l a l e s (ce-te r i—) , 445.

dii deae D a c i a r u m , 99 sq., 444.

Dioclet ian, 195. D iogen ianus ( ep i sc ) , 51. Dionysopolis, v. C r u n i . Dittas (episc. de Odessus) , 59. Doc lea (Dioclea), 14, 22, 50,2/9. Do l i chenus (v. lupiter ) , 573. Dolni I l d sch ik (Moesia infer.),60. Dominae , v. ma l r onae . Domna (zeiţă), 104 sq. ; ( — r e ­

g ina ) ibid. ; 473.

D o m n a (nume creştin), 105, 474,

( S f â n t a - ) . D o m n i c a (nume creştin), 41,105. Domninus (episc. a r i a n i n M a r -

cianop.), 59. Domnio (nume creştin), 105. Domnio, episc. şi mart . , 38, 39

(gonit. Domniones ) . Domnio (episcop de Se rd ica ) , 52 Domnus (nume creştin), 105 Domnus, e p i s c , 13, /77. Domnus (zeu), 104 sq. Dorotheus (episc. e ret ic de M a r -

cianop.) , 60, 69, 343.

D r a c c e n a , 479, 529, 118 sq. D r a c c o (şi Draco ) , 479,116—120,

531, 549, 198.

D r a v a , 15. D r i z i pa r a , 9. Drobetae, 119, 145, ff79,689,180 şi

7<S7,789 sq., 182 sq. şi 79ff sq., 188, 190 sqq. şi 816 sqq., 194, 200 sq.

D r u s i p a r a , v. D r i z i pa r a . D u c e p r a t u m , 181. Dulc is ( s ) imus (episc. de Du ro s -

torum), 58, 70. Duminică, Sf., 143. Dunărea, 11, 15, 18, 52, 25 sq.,

36, 522, 115 ; — d e jos, 161 şi 734, 177 sqq., 181 sqq. ; epis­copii d e l à— ,48 ; păgânii delà —, 160; pod l a Ce le iu , 148 ; -c a graniţă, 125 sq., 754, 167, 178 sqq., 181 sqq., 201 ; poduri 182 şi 795; 186, 189, 192.

Dunno n i a c i v i s ( B r i t a n n i a : D u m -nonii) , 38.

Duroetorum, 11, 278, 68 sqq., 343,

72 şi 346.

E l a i n u s , 40. Elohe, v. Ailoe. E l y s i i (tn i n sc r . creşt.), 64. E m m e r a m , S., 45. E m o n a , 73, 28, 29, 35 sqq., 161 >

46, 113. E n g a d i n , 80 şi 401.

E p a g a t h u s (episcop de M a r c i a -nop.), 59.

E p h e s u s ( l a t roc in ium E p h e s i -num) , 51.

Ep iba ta , 9. E p i c u r e i i — «athei», 119 şi 547. E p i d a m n u s , 22. E p i p h a n i a (Coelesyr ia ) , 38.

Ep i rus ,9 ,160sq . ,755 ; — nova , 197. Equ i t ius , v i r in i . , /75. E r i z a (Car ia ) , 81. Eug ipp ius , vita Severini, 33, 36,

39, 42 sqq., 400,137 sq., 142,179·

www.cimec.ro

Page 223: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 207

Europa , p rov inc i a —. 9. Euseb i an i i , arianizanţi, 12. Euseb iu , ist. bis., 22.

Euter ius „a P a n n o n i i s " ( ep isc ) , 42. 1

E v a g r i a (Octav ia —) , 360.

E v a g r i u s , ist. bis., 5. E v a n d r u s ( ep i sc ) , 249.

E v a n g e l i c u s (episc. de Tomi ) , 12 şi 27, 71.

E v a n g e l u s (episc. de P a u t a ­lia), 55.

E v e n t u s (div.), 104. E v r e i i (tn Dalmaţia), 27 sq.

F a b i a n u s (ep isc ) , 49, 52. F e l i x (episc. de Iader ) , 23 şi 29. F e l i x , S., d in Nola , 169 sqq. F e l i x (episcop de Serd ica ) , 53. F l a v i a So lva , 44. F l o r e n c i a , 54. F lo rent inus , 40. F lo rent ius , 268.

F o c a (imp.), 45. Fontes cal id i (div.), 146. F o r m i a e , 473. F o r t u n a (syncret. ) , 122 ; — c o n ­

s e r v a t r i x , 124, '071, S81.

F r i e d r i c h (a l Rugi lor ) , 70. F r i t i l a s ( ep i sc ) , 277. F u n f k i r c h e n , v. Sopianae .

Gab r i e l ( a rchange lu l ) , 83.

G a l a t a (natio), 94 şi 430.

Ga l a t ae (Galat ia ) , tn Napoca , 80. Ga l a t i a , 81, 119, 709.

Ga l l i a , 10 ; (Păgânismul i n luptă c u Creştinismul, tn —) 38 sq .

Gaudent ius , 169. Gaudent ius (ep isc ) , 47. Gen iu s Ca r thag in i s . 442.

Gen ius commerc i , 100, 446.

Gen ius D a c i a r u m , 99, 442.

G e n i u s legionis X I I I geminae , 443.

Gen iu s loci ( conservator ) , 570, 581, 583 ; 146.

Gen ius Nor i co rum, (101 şi) 449.

Gen ius populi R o m a n i , 100, 446.

Gennad ius d in Mass i l i a , 168. Gepiz i i , 799, 186 sq. G e r m a n i c u s (natio), 94. Ge rmin ius , e p i s c , 31. Gerontiue (episc.de Tomi ) , 71 şi34/. G l y con , 105, 479,118 sqq., 536" sqq.

Gornj i Tu rbe (prov. Dalmaţia), 23. Gothia . b i s e r i ca d in —, 27, 13 ;

156, 7/7. Goţii, tn D a c i a traiană, 14, 50,

147 sq., 697; pe ambele m a l u r i a le Dunării, creştini : 69 sq., 73, 87 sq., şi 393 sqq., 91, 115, 150 sq., 154 sq. şi 709 sqq., 158 şi 725; 163, 165 sqq., 748, 754,170, 172, 176,197,199; tn P a n n o n i a , 18, 32 sq., 42, 147, 184 ; l a a . 400, 177.

G r a e c u s (naţio), 94. G r a t i a n u s "(imp.), 33, /75, 191. G r e c i a , 8, 401, 501, 161. Gr igore din N y s s a , 499.

Haemus , 737. H a l m y r i s , 12. Hecate (syncret. ) , 121. Heliodor, 176. Hei iupol i tanus (v. lupiter ) , 579,

146. H e r a (syncret. ) , 121. H e r a c l e a ( T h r a c i a ) , 9, 277. Hercu l e s (conservator ) , 577, 127

şi 593 ; 146. H e r m a n r i c h , 152. Hero («Eroul thrac»), 103. Herţegovina : cent re v ech i creş­

tine, 23. Hierapol is C a s t a b a l a a d P y r a -

m u m , 121.

www.cimec.ro

Page 224: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

208 Index nominum.

H ie ronymus , S., 175 sqq., 779,829.

Hispanus (natio), 94. H i s sa r ( T h r a c i a nordică), 265.

H o r r e a M a r g i , 2G, 47,49 şi 2U, 190. Hun i i , in P a n n o n i a : 33 şi 125,

163; 48 sq., 342,697,177 şi 779,

189, 193 ; creştini : 176. H y g i a , 505,553; — c onse r va t r i x :

126 şi 586.

l acobus (episc. de Durostorum) , 273, 69, 343.

Iader , 23 şi 29, 35. Iahvê, v. Iao. Ia jce (prov. Dalmaţia), 23. Iao, 24 sq., 26, 87.

Ielele (zâne) 525. I e ru sa l im , 22.

Ii lok, v. C u c c i u m . I l l y r i a , creşt. in — , 8. I l l y r i cu l la t in ( in afară de pag.

1 - 7 3 , încă:) 87, 401, 92, 430,

446 (vămi), 103 sqq., 109 sqq., 500 sq., 525, 117 sqq., 121 sq., 123 sqq., 130 sq., 135 sqq., 141, 144 sq., 729, 162, 733,172,183, 798, 800,184 sqq. şi 193 (praef.), 193 şi 827, 195 sqq., 199, 201.

Indi (creştini), 176. l oan Chrysos l omu l , S., 393, 158

şi 725.

Ioannes (episc. de Odessus) , 270. Ioannes , S. (biserică), 64 ( g r e c ) . I oannes (episc. de Tomi ) , 71. Iodorus, 41. Io rdanes , ist. , 5, 186. Iov inus , episc. de Debeltum, 26Ί?. l ov i s dies, 130 şi 612.

I s a c c e a , v. Nov iodunum. Is idorus, praef. praet. Or., 135.

I s i s ( syncret . ) , 121, 127; 143 ; conse rva t r i x , 5 * / ; m y r i o n y -m a , 590.

I s s a ( insula ) , 124. I s t r i a , 23 sq., 46. I s t rus , 66, 72, 113 şi 5/7, 52*. I ta l ia , 10, 15,18, 52, 23 sq., 34 sq.,

37,46, 48, 50,92,473, 509, 522 s q . ,

114 sqq., 525, 159 sqq., 729 sqj

734, 742, 168 sqq., 172,197, 190· I ta l i cus (natio), 94-I ta lus (natio), 94. Iudaei in S e n i a , 27 sq. Iu l i a D o m n a (imp.), 105. I u l i anus (episc. de Se rd i ca ) , 52-Iu l i anus (imp.), 37. Iul iobal lae, 814.

Iu l ius I., papa, (a. 349), 31. I un ius So r anus , v. So r anus . Iuno, 479, 118 ; bona dea, 581.

lupi lor (optimus m a x i m u s ) , 100, 445 s q . , 452, 479,118 ; 121 şi 127, s y n c r e t . ; 124 sqq. şi notele,

146 ; — B a l m a r c o d e s ( gennaeus dominus ) , 464;— C o m m a g e n o -r u m aeternus , 79 sq. ; — Dol i -chenus , 79 sq. şi 366;—Eruse-nus, 81 ; — T a v i a n u s , 80.

Iust in (imp.), 287.

Ius t in i an ((mp.), 48 şi 212, 49, 160, 178—192 şi notele, 193 sq., 199 sq.

I u s t in i ana (P r ima ) , 184 sqq. ; v. sub P r i m a Iu s t in i ana .

l u v a v u m , 13, 44.

K a l e n d i n a (Ae l i a — ) , 40. K a r a n a s i b ( S c y t h i a minor ) , 295. K a w a r n a (Moesia infer.), 238,61 sq. K l a r o s , S7.

K o n j i c a (prov. Dalmaţia), 26. Kybe l e , 473 s q . ; syncret . , 121.

L a c t a n t i u s , 78 sq. L a d j e v i n a (prov. Dalmaţia), 26

şi 82.

www.cimec.ro

Page 225: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 200

L a n g e r r i n g e n (Raet ia ) , 45. regio L a o d i c e n a ( Ph ryg i a ) , 41. L a p a c (prov. Dalmaţia), 26. L a r i s s a , 8, 9, 265, 77. L a u d i c e a ( Ph ryg i a e ) , 41. L a u n i o n i u s ( ? ) , 41. L a u r i a c u m , 13, 44. Lede ra ta , 181 sq., 804, 187, 809,

188, 192, 199. Leo (Imp.), 44, 346.

Leont ius , 61. Leto, 119. L iber pater Tas ibastenue , 608.

L i c i n i u s , 191. L i s s a , v. I s s a . L i t e r a t a , 181, 185,188 ; v. L e d e ­

r a t a . L i tuan i en i , 501.

Longobarz i i , 799, 186. L u c a n i a , 509.

Luceafărul de dim., 126. L u c i a n , Pseudomant is , 105, 537,

119, 543, 547.

L u n a ( syncret . ) , 121 sq., 127. L u n a e dies, 130. L u n i , Sf., 143. L u p i c i n u s (episc. de Ap ia r i a ) , 70. Lupo fantana , 814.

Lutzolo, 814.

Macedon (natio), 94. Macedonia , 8, 9, 11, 77,104,11Θ,

160 sqq., 164,195;— p r i m a 185 ; — s ecunda , 184,197.

Macedonica , 588.

Macedonius (episc.), 47, 52. M a d a r a (Moesia infer.), 60 şi 279. Măgar i (v icus) , 737. M a g n a mater , 473. M a i c a Domnulu i ( = I s i s , D i ana ) ,

143. Mal i Moschunj i (prov. D a l m a ­

ţia), 23.

Manas t i r ine , lângă Sa lonae , 37.

Man ichae i , 776\ Ma rce l l i nu s Comes, 48. Marce l lu s (episc. de Nicopolis) , 61. Marc ianopol i s , 11, 59 sq., 67, 69,

343, 72. M a r c i a n u s (episc.de Abrittus) ,68. M a r c i a n u s (Imp.), 57. Marc ion is tae , 776". M a r c u s (Aegy pto profectus, Mem-

ph io r tus ) Introduce intăi Gnos ­t ic ismul In S p a n i a , 80.

Marcue ( sau Mar iu s ) , episc. de Comea , 71 şi 338.

Marcus , episc. de S i s c i a , 20, 42. Margus , 49 şi 214.

M a r i a (Sf. Fecioară) = r e g ina cae l i =d iv in i t a te păgână, 482;—

Virgo , B e a t a Ma r i a , 142. M a r i n a ( Au r e l i a — ) , 76, 79, 80. M a r i n i a n u s (Aure l i u s — ) , 70, 79. M a r i n u s (cogn.), 79 sq. şi 365 s q . ,

371.

M a r s (— pater ) , 124 ; (syncret. ) , 126 ; ( conservator ) 128.

Mar t i a l i s (episc. de Ap ia r ia ) , 70. Mar t inus , S . (vita, de Su lp ic ius

Seve ru s ) , 37 sqq., 159 sq., 72.9 Mar t i s dies, 130. M a r t y r i us (episcop de M a r c i a -

nop.), 59. Mater deum, 473. Mat r i ce , 440.

Matronae (div. g e rmane ) , 47/. Mau r i c i u s (Imp.), 338, 161. M a x i m i n u s (episc. a r i a n ) , 51,69. M a x i m u s (episc. de Doclea ) , 219.

M a x i m u s , episc. de E m o n a , 29. M a x s i m u s , a rch iep i scop de S a ­

lonae, 38.

Medio lanium, 37, 51. Menander , ist., 48. Me rcu r i i diee, 130.

35332

www.cimec.ro

14

Page 226: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

210 Index n o m i n u m

Mercur ius , 453. Mesembr ia , 56 sq., 583.

Mesopotamia, 156. M ichae l (episc. de Serd ica ) , 234.

Mic ia , 81, 438, 100, 446, 145. M ie rcu re , Sf., 143. M i k h a z a (Dacia ) , 557.

Mithras , 440, 104, 452.

Mitroviţa, v. S i r m i u m . Moco (nume, la nom.), 56. M o e s i a : inferioară: 56sqq., 269,

287, 72 sq., 346, 113 sq., 522, 583,144,149 sq., 162,166,197 ; — superioară, 12, 32,47 sqq., 207, 73, 479, 125, 5*2, 144 sqq., 670, 161,172, 785, 798, 800,184, 808,

844, 193, 827, 199 sq. Moesii le amândouă, 22, 10 sq.,

101, 105 sq., 161, 172, 195. Moesus (natio), 94. Monophi lus , episc. de Durosto-

r u m , 70. Munic ip ium M a i . . . (Dalmaţia),

26, 124. Mur sa , 13, 31, 36, 47, 584, 136.

Na issus , 11, 12, 26, 47—50, 104, 118 sq., 737.

Napoca , 75 sqq. şi 334 sqq; 128

şi 598.

N a r o n a , 22. Nemes i s (—Diana ) , 198 ; syncret . ,

121 sqq. Nemes ius , 40 Neptunus (conservator ) , 532. N i c a e a (synodul delà), 109. Niceta(e) (nume daco - r oman ) ,

76"9. Nicetas , S . (episc. Remes iane i ) ,

50 sq., 115 sq., 154, 1 5 8 - 1 7 8 şi notele, 189, 194, 198, 201.

N icetas m a r t y r u l , 154,158,199. N ico lao? ( ep i sc ) , 288.

Nicomedia , 359, 643.

Nicopolis, in Ep i r , 9.^ Nicopolis (Moesia infer.), 61 şi

285, 72 şi 346, 430, 113 şi 5/ό'. Nicopolis ( T h r a c i a ) , 70. Niş, v. Na i ssus . Nocent ianus , 54. Nola , 50, 159 sq. Nor ic i , 405 ; nat io : 94. Nor i cum, 11,13, 52, 73, 33, 36, 39,

42 sqq., 46, 238, 400, 124, 6*59, 142, 156, 167, 179, 183.

Norocul , v. Nemesis . Novae, 70, 72 şi 346", 430, 522,181. Nov iodunum, 11, 66. N u m i n a a q u a r u m , 682.

Nu l r i ces Augustae , 435.

Odessus, 58 sq., 60 şi 279, 70, 346.

Oescus ( va lea râului), 54. Oescus , 61 şi 235, 70, 72, 800.

Okthivautes , άρχηδ'.άν.ιυν «ittonônou Nicolaos , 288.

Oltenia , 178, 188, 192. O r i e n t a l i i : tn I l l y r i c u m , 25 sq.,

28 ; in D a c i a şi Moesia, 118,146 ; creştini, tn D a c i a , 74, 79 sq., 197 ; — tn Sa lonae , 106.

Or igenes , 74 sq. şi 350, 534. Orosius, ist., 5. Osius, e p i s c , 12. O v i l a v a , 44 sq., 659.

Pa l l ad ius (episc. a r i a n ) , 51. Pamph i l i a , 81. P a n i (—diavo l i ) , 53/, 120. P a n n o n i a , 22 sq., 10 sqq., 30,23,73>

28 sqq., 32 sq., 420,36 sqq.,j43,46, 99, 435 sqq., 101, 113 sq., 125, 53/, 583, 590, 136, 144,161,166, 172, 779, 183, 799, 184 sqq., 306', SOS, 188, 192 sqq., 201.

Pannoni i , 41, 405; natio, 94.

www.cimec.ro

Page 227: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 211

Pantheus , 452. Paph lagon ia , 118. Pa r ego r i u s ( ep i s c ) , 47. P a r en t i um , 24, 46. P a l e r n u s (episc. de Tomi ) , 72. P a u l , apoet., 8. Pau l i n i anus , 40. P a u l i n u s din Nola, S., 50,115,136,

159 sqq., 729, 162—173 şi notele,

199. P a u l u s ( ep i sc ) , 49, 52. Pau ta l i a , 207, 54 sqq. şi 256*, 528,

162. Pele, 9. Pe l l a , 119. P e r g a m u m , 125. Pe r in thus , 9, 265.

P e r s a e (creştini), 176. Persephone (syncret . ) , 121. Petronius (episc. de Novae) , 70. Pet rus (episc. de Novae) , 70. Pet tau, v. Poetovio. Ph i l ade lph ia (Pa laest ina ) , 579. Phi l ippi , 8, 9, 58, 104, 113, 509,

528, 608, 160 sq., 737, 742,164. Philippopolis, 9, 31, 49, 26"5. Phi l ippus A r a b s , 36"5, 83. Ph i l i u s (episc. de Tomi ) , 71. Phi lostorgius , ist. bis., 5. P h o c a s ( ep i s c de Pauta l i a ) , 56. Phot inus (episc. eretic ) , 31. P i c n u s , 181. P is id ia , 81. Pistus, episc. de Marc ianop . ,

11, 59. Poda l i r ius , 119. Poetovio, 23, 13, 73, 36 sq., 42,

46, 435, 590. Pola , 24. P o l y c a r p u s (episc. de S e x a n t a ­

p r i s t a , 70. Pons August i (statîo portorii),

446.

Pontes, 182. Pontus, 547. Pota i s sa , 104, 126, 533 sqq., 145. P r a e v a l i t a n a , 50 şi 2/9,184,303,

197. P r e s l a v (Moesia infer.), 60 sq. P r i epus Pantheus , 452. P r i m a I u s t i n i ana (archiep. ) , 800,

184 sqq., 188, 190, 200. P r i m u s , e p i s c , 39. P r i s c u s , ist., 33 şi 425, 48 sq. P r i s t a , v. Sexantapr i s ta . Procopius , 178 sqq., 795 sqq., 804,

188, 190 şi 3/61 sq., 192, 827,

194, 200. Pro iectus ( ep i sc ) , 49. Proter ius , S., 346". Protogenes, e p i s c , 12, 47, 52. Puer , ν. Az i zus . Puteoli , 737. P y d n a , 9.

Rabba th A m m o n , v. Ph i l ade lph ia . Raedestus , 265.

Raet i a , 45, 405, 430, 533. R a t i a r i a , 26, 50 sq., 119, 190. R a v e n n a , 17, 18 şi 44, 206, 542,

523, 608.

Rec id i va , 185 şi 803, 187 sq. Rec idua , 803.

Regensburg , v . C a s t r a R e g i n a . R e g i n a C a s t r a , v. C a s t r a R. R e m e s i a n a , 50 sq., 87, 394, 528,

158 sqq., 742, 172, 189, 844.

R e n a l a , 20. Rhodope, 737. R ipae i (munţii), 745. R i p h a e a e orae, 164 şi 745. R o m a , 10, /25, 35, 439, 46, 404,

429, 111 şi 500, 112 sq. şi 5/0, 523, 6"36\ 6"32.

R o m a n i (nume de popor r o m a ­n ic ) , 92 sqq., şi 405, 96 şi 430.

www.cimec.ro

Page 228: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

212 Index nominum.

R o m a n i a (Τωμανία) , 694, "iii. Roman i i din I l l y r i c u m in sec.

I V — V I , 1Θ3;— din Imper iu , tn oonvieţuire cu B a r b a r i i , 828.

Românii ( = Bess i i romanizaţi), 247.

R o m a n u s (natio, — b a r b a r a !) 95 şi 427.

R u g i i (Ia Novae) , 70.

S a b a (apoet. şi mart. ) , 137, 154, 156, 715, 167, 724 sq., 158,199.

Sabbat ia , nume de femee, 23. Sa lonae , 11, 13, 14 sqq., 24 sqq.,

28 sqq., 439, 357, 430, 475, 106, 124, 608, 644,136, 624 sqq., 632,

141, 660.

Sara jevo , 26. Sa rap i s , 103, 117 ; syncret . , 121,

127 ; Se rap i s conservator , 581.

S a r m a t i a , 745.

Sa rmizege tusa , 104,122,126, 593,

642, 145, 679, 147, 769,187, 809.

S a t u r n i dies, 130. S a t u r n i n u s (episc. de M a r c i a -

nop.), 60. S a t y r i (— diavoli ) , 534, 120. S a v a , 15, 28, 161, 734, 186. S a v a r i a , 13, 36 sqq., 463, 475,

113, 520, 583.

Sânuana (etymologic prob lema­t i c i ) , 133 şi 564.

9ânziana (?),5ff4. S c a r b a n t i a , 13, 36, 41. Sceptecasas , 844.

Sciţi, v. S c y t h a e . Scod ra , 22, 50, 249.

Scup i , 9, 47, «07, 49, 61 sq., 227,

479, 118 sq., 124, 162, 742,164, 800.

Scy thae , 50, 429, 115, 163, 165, 747, 166, 754, 176 sq.

S c y t h i a , 156, 177.

S c y t h i a minor , 12 si 27, 62 sqq., 322, 71 sq., 339 sqq., 73, 104, 509, 528, 137, 144, 156, 738, 744, 754, 197, 200.

Scythopol is (Dac ia r ipensis ) , 47 sq. si 212.

Sebast ianus (episc. de A n c h i a -ius), 341.

Secund inus (episc. de Novae) , 70. M. Seda l ius Seve r i anus , 682.

Selene (syncret . ) , 121. Se l inus (Ci i ic ia ) , 54. Senec io ( ep i s c ) , 219.

Senia , 27 sq., 359.

Serd i ca , 11, 12, 29, 103, 31, 42, 47 sqq., 207, 52 sqq., 56 sqq., 430, 141, 7.Î7, 800.

Sever inus , S., 52, 36, 39, 42 sqq. ; (vita —) , 156, 167.

Seve rus A l e xande r , 83 şi 384.

Sexantap r i s t a . 70, 72. S ic ib ida , 183. S i l v a n u s ( conservator şi be l la -

tor), 578.

S i l v anus , episc. in Gotia, 713.

S ing idunum, 12 şi 30, 20, 31, 47 ^ sqq., 181, 186, 190. gipovo (prov. Dalmaţia), 23. S i r m i u m , 11, \3,38,17sqq.,52,25sq.,

29 sqq., 34 sqq., 135, 49, 87, 390,

475, 477, 578, 136, 184, 186, 190. S i s c i a , 13, 23, 26, 29, 118, 42. S l ano ( Istria ) , 24. S l av i i : In I l l y r i c u m , 97, 184 ; in

D a c i a 50/, 152 sq. ; In Nord (azi), 501; năvăl., 92.

Smornes , 181. Soare , Sf., 143. Soar ta , v. Nemesis . Socrates , ist. bis., 5. Sofia, v. Se rd i ca . Sol (syncret . ) , 121, 127 ; — i n \ i c ­

tus, 135, 65.103 sq., 452,124,575.

www.cimec.ro

Page 229: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Index nominum. 213

Solis dies, 107. So lve , v. F l a v i a So lva . Sopianae, 36. Soranus , ducele Scy th i e i , 137,

156, 7/5, 717, 721.

Sozomenue, ist. bis., 5, 67. Sozopolis, v. Apol lonia . Spa r t a , 8. Spe lunca , 814.

Stobi, 9, 118. Sto lac (prov. Dalmaţia), 23. S l r idon , 779. S t r y m o n ( va lea râului), 54. Suev i (creştini), 779. Su lp ic ius Seve rus , ist. bis., 5,

36 sqq., 157, 159 sq., 729.

S u r u s (natio), 94 (v. Sy r i ) . Syne ros , m a r t y r d in S i r m i u m ,

30 şi 107, 34 şi 126, 477.

S y r i a , 01, 453, 106, 579; — C o m -magene , 79 sq. şi 366; creş­tină, 81.

S y r i e n i (mulţi creştini), in I l l y ­r i c u m , 38, 25 sq., 41, 43, 76, 80 (Dacia ) , 106.

T a l i a t a , 181. T a n a t a s , 181, v. Ta l i a t a . T a r s u s (Ci i icia ) , 81. Tas ibas tenus , v. L i b e r . T a v i a (Galat ia ) , 80. Te l lus , 435.

T e r r a mater , 98 sqq., 435 sqq;

446, 449.

Te r tu l l i an , 74 sq. şi 350 sq., 433.

T e u r n i a , v. T i b u r n i a . T h e b a , 9. Theode r i ch (a l Goţilor), 70. Theodo ra ( = Drobeta), 182 sq.

şi 796* sq.

Theodoret , ist. bis., 5, 49.9. Theodosius I (imp.), 32 sq. Theodos ius ce l tânăr. 8, 135.

Theophi lus , episc. de «Gothia», 27, 13, 340.

Theophy lac tus , ist., 48. Theot imus, episc. de Tomi , 71,

342.

Theot imus I I , episc. de Tomi , 72. T h e s s a l i a , 8 sq. Thessa l on ike , 8 sq., 118 sq., 160,

742, 184 (archiep . şi praef. l l l y r i c ) , 185 (episc ) , 193.

Theuprep ius (episcop de S e r ­dica) , 53.

T h r a c i a , 8, 9, 11, 56 sqq., 59 sq . 446, 103 sqq., 454,119, 533,161 sq., 733, 745, 166, 327, 195.

T h r a c l i , 116, T h r a x (natio), 94. T i be r i a s (Pa lest ina ) , 27 sq. Tiberiopolis (Moesia infer.), 283.

T ib i s cum, 438, 119, 187 şi 309. T i bu rn i a , 13. T i c i n u m , 37, 522. T imotheus (episc. de Tomi ) , 71

şi 343.

Titus , apost., 8 Tomi , 11, 12 şi 27, 13,60, 62 sqq.,

66 sq., 322, 71 sq., 339 sqq., 345,

362, 460 sq., 113, 509, 523, 742,

164, 744, 191, 200. T r a g u r i u m , 14, 21, 83, 482.

T r a i a n , 182 şi 795, 188, 190. T r a i a n a , 56 sqq., 474. Tra ianopol is , v. Se l inus . T r ane t i e rna , 181 sq. şi 794. Tredetit i l ius, 814.

Tr i e s t ( Istria) , 24. Troesmis , 66 şi 3/7. T ropaeum T r a i a n i , 60, 62, 65, 66

şi 3/7 şi 319, 67 sq. şi 322, 72 şi 345, 739.

T s i e r n a , 446, 679, 181. T y c h e (syncret . ) , 121 sq. T y r u s ( synodul d in 335), 47.

www.cimec.ro

Page 230: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

214 Index nominum.

Ulf l la , 68 sq., 342,73,393,149 sqq., 694, 154 sq. şi 709 sqq., 157, 168, 199.

U l m e t u m ( S c y t h i a minor ) , 528,

789.

U l p i a n a , 47, 49, 50, 52. U r s a , 23, 44. U r s a c i u s (episc. a r i an ) , 31, 47. U r s i l l a , 20. U r s u s (episc. de Abr i t tus ) , 68.

V a l e n s (imp.), 32, 175, 150, 697,

191. V a l e n s (episc. orth.), 47. V a l e n s , episc. a r i a n , 31, 36, 47. V a l e n t i n i a n u s (imp.),/24,42 şi 475.

V a l e n t i n i a n u s (episc. de Tomi ) , 72 şi 345, 744.

V a l e r i a n u s (episcop de M a r c i a -nop.), 60.

V a l Te l l i n a , 89 şi 404.

V a n d a l i (creştini), 779.

V a r a d i a , v. A r c i d a v a . V a s i l e ce l Mare , S., 393, 137,

156 sq., 745, 747.

Veg l i a , 89 şi 404.

»Αβρ*σαξ, v. A b r a x a s . Άδων ι , v. Adona i . Ά Ι λ ω ε , v. Ailoe. Άμμοΰχις, 54. Άοχληπι6ς νέος, v. G l ycon . Ά τ α λ ο , 63 şi 296". Αφροδί τη , 103. Γη μήτηρ, 99. Είμαρμίνη ( syncret . ) , 122 'Ενμανουήλ, 62, (64). Έρμης, 103. Ήροχλής, 103. "Ηρώς Σοοιτοοληνός, 103. Ί α ω , v. Iao. Κάρβος, v. Ca l sus . Κοατοντζία, 63.

V e n u s P e l a g i a (templu r i d i c a i ei), 23.

V e n u s (syncret . ) , 121. V e r o n a , 514.

V e r t u m n u s ( d e u s — dominus) , 472.

V i c t o r i a ( [dea] bona), 128. V ic to r in , e p i s c , 23, 13. V ig i l ius , papa , 49, 345, 744, 808.

V i m i n a c i u m , 26, 47 sqq., 119, 582,

145, 181, 185, 187, 190. V indobona , 584.

V i n e r i , Sf., 143. V i r u n u m , 43 sq., 46, 463, 124. V i S e g r a d , 26. V i ta l ie ( ep i sc ) , 47.

Z a p p a r a (Sappata - A lban ia ) , 40,52. Z e n i c a (prov. Dalmaţia), v. Bistue. Zeno (imp.), 44. Zernes , 181, v. T s i e r n a . Z e u g m a (Sy r i a ) , 76. Zeus, 119. z i r o v a c (prov. Dalmaţia), 23. Zos imus (episcop de Se rd i ca ) , 52. Zos imus (episc. de H o r r e a M a r ­

gi), 47.

Κοοταντιανά (oraşul), 63. Μαρκία, 65. Μάρου (nom.), 64. Μοοοίος, 157 şi 7/9 (Buzeul ) , 722.

Νιχομηδία ( nume fern.), 65. Όρίντης, 63. Παμμήτωρ γη , 99. Πεπρωμένη ( syncret . ) , 122. 'Ροδνις ( = C r u n i ?), 58. 'Ρωμάνα, 63. 'Ρωμάνοι, 405.

Σοβαρός, 103. Σουιτουληνός, 103. TCtioux, 63, 296 şi 297. Τορπίλλο, 62.

www.cimec.ro

Page 231: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

NOTABILIA VARIA.

A b r a h a m în a r t a primitivă creş­tină, 22.

abt issa , 38.

a c (hac) , 20. Acta martyrum, v a l o a r ea isto­

rică, 1. Acta sanctorum, v a l o a r e a isto­

rică, 1. adcepi l , 40. ademeni , 776". aec les i a , 38.

aedituus (biser.), 53. a jun , 131. a l tar , 131 şi 616.

a l t a r i a , 616.

amăgi, 776". amulete gnostice, 27. A n d r a e (genit.), 53. ange lu s Gabr i e l , 21. ange lus , 776' ( senz şi c e r e s c şi

infernal ) . a n n u s (annos), 20. a n u l l u n a r şi ce l solar , 131. apostoli, 776\ a r a , 131 şi 616.

arcepiscopus , 38.

A r i a n i s m u l (în I l l y r i cum) , 31 ; 249; în Pau t a l i a , 5 5 ; 111.

a r t a primitivă creştină, 22. a t (at dua c o r p u r a deponen-

da), 20. aur i l egu l i , 173 (Bessii) .

ba lauru l th rac , 118. Ba lentes (Valent is ) , 38. baptismus, vârsta de botezare a

unui copil , 38; 776'. base l ica , 107. bas i l i c a ( = ecc les ia ) , 107;— m a r ­

ty rum e x t r a oppidum s i ta , 36 şi 139; 387sqq. şi 87 sqq . ; 9 4 , 9 6 ; 155, 776"; basi l ic i coemeter ia le , 139; r u in i de bas i l ic i creştine, 66 şi 317 sqq.

b i a r cus fabricesis ( = fabr icen -s ium) , 34.

b i rg in ia (uxor) , 20. biserică, 386 sqq., 131 sq., 143,155,

198 sq., 201. blăstăm, 143. blesteme ant ice , v . deflxiones. botez, 131. B r u m a l i a , 501, 525.

b rumar , 501.

caei i (senz creştin), 776\ ca lat io (crăciun), 108 sqq. candeda ( l i l i a — ), 520.

C a r n a r i a , 113. ca rnat io (crăciun), 108. câşlegi, 131. caste le i n stânga Dunării r id i ­

cate între a . 300 şi 500, 179 sq. şi 192.

Catacombele d in R o m a , 9, 636.

www.cimec.ro

Page 232: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

216 Notabi l ia v a r i a .

cetăţile iust in ianeice , 180 sqq. şi 789 sqq., 808.

chor i ( senz creştin), 776'. c iperunt , 22. c i v i s G r a e c u s ex regione L a o d i -

c ena , 41. c iv i tas , 98. cneaz , 152 sq., 704.

coiugem, 20. colonişti i ta l ic i in I l l y r i c u m , 116. comănd, 130 şi 007.

comăndare, 130. c o m m u n i c a r e , 132. confessio, 45. conf ra le r in χ (Christo), 360.

conservator (epitet divin) , 121 sq., 123sqq. şi notele;conservator ( d e u s ) = οωτήρ (θ-ίός), 129 ; 776\

conse rva to r i a (dies), 128 sq., 604.

cont inuitatea Românilor i n D a ­c i a traiană, 387,151sqq., 194,201.

conv i rg in ius , 45. c o r p u r a (at dua c o r p u r a depo-

nenda ) , 20. corpus (hune, a l ium) , 38.

C o s m a (genit.), 62 şi 288.

Costhant i ( -uxor) , 23. crăciun, 108 sqq., 495, 500, 143,

776", 198. credens , 776*. credentes , 779.

* c r e d e n t i a , 776". credincios , 6"27, 135. credinţă, 133, 135, 6"27 sq.

credit , qui, 776*. C res tean i , 38.

Cres t i ana , 44, 6*5.9. creştin, 13 l . Creştinii — «alhei», 119 şi 547. Creştinismul, re l i g ia orăşenilor,

4 ; răspândirea —, 117 ; — g r e c in Apus , 195 ; păgânizat, 196 ; lat in , 197 ; 198 ; altfel, passim.

c ruce , 131. c r u c e a , pe monete, 400; pe i n ­

scripţii, 41 ; v e n e r a n d a e C h r i s -t ianae re l ig ionis s i gnum, 135;

pe u n capite l delà Drobeta, 191. c r u x , 776". c r u x monog rammat i c a , 78 sq. c rypte mor tua re creştine, 36, 66. crypto-creştine, inscripţii, 18. cultu l mar ty r i l o r , 136 sqq., 6*4*. cultul morţilor l a D a c o R o m a -

ni i creştini, 130, 640.

cu l tu ra ( = cu l tu l idolilor !), 776". cumând, v. comănd. cuminec , 131 sq., 143, 198 sq. cumpăr (compar = fraier ) , 34. cuncord iens , 6Ό4. cunpa rab id (comparavi t ) , 20.

daemon, 776*. daemoniacae doctr inae, 776". Danie l in a r t a primitivă creş­

tină, 22. deflxiones, 633 ; — C h r i s l i a n a e , 21,

58, 60, 05, 343.

demonii (in c red . creştină), 21, 83.

denonlio, 21. deposetio, 19. descânt, 143. descântece, 142 sq. Deum (per —) = zău, 133 sqq. şi

632 sq.

Deus (invocaţie creştină), 106 şi 480.

Deus ( termen sync re t i s t i c , mo-notheizant) , 102 sqq. (cf. Deus aeternus ) şi 452.

Deus, înaintea diferitelor nume de zei, — v . ace l e nume .

Deus dominus, 101 sqq., 472.

Deus (pater), 776". dex te ra (dextra) , 426, 107. diabolus, 549, 776.

www.cimec.ro

Page 233: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Notabi l ia v a r i a . 217

dialecte lat ine i n I l l y r i c u m , 20 sq. d ianat icus , 120 sqq., 776*. 198. diavol , 531.

dies : domin ica , 106 sqq; Solis, 107 (v. şi Sol) ; nata l i s , 109 ; rosae , rosationis, v io lar is , 112 şi 505 ;

L u n a e , Mart ie , etc. (v. sub L . , M., etc.), 130.

dies (festi, feriati, februati, l u s -tr ic i , nata les , religioşi, p a r e n ­tales, sollemnee, violarea, ser -vator i i , conservator i i ) , 128.

Dis manibus in inscripţii creş­tine, 75 sqq. şi 354 sqq.

Dis ider ius , 426. dius dominus, 481.

domenii imper ia le i n P a n n o n i a , 40 sq.

domesticos (nom.), 56. Domina ( la zeiţe), 102 sqq. Domine-deus, 129. Domin ica , 106 sqq., 115, 129. D o m i n i c a o ra tio, 776*. domin icum, 87 sqq. şi 392 sqq.,

155. Dominus ( la zei), 102 sqq. Dominus (Dumnezeu) , 776". Dominus deus, 101 sqq. Domne-deus , 105 sqq. Domnica , 19. Domniones (genet, delà Domnio :

nepos Domniones martores ) , 39.

Domnus, D o m n a ( la zei), v. Do­minus , Domina .

domnus (apelativ dat sfinţilor şi mar ty r i l o r ) , 105.

domo e t e rna (accus. ) , 56. domus dei, 77. done ( = dominée, — dat.), 56,

474.

drac , 116 sqq., 198. dua (duo corpora) , 20. Di i iona ( anc i l l a Balentes ) , 38.

Duminică, 101 sqq., 106 sqq., 111, 131, 143, 198 sq.

Dumnezeu , 101 sqq., 776*, 198. dux, 153.

ecc les i a = bas i l i ca , 107; 86 sqq., 388 sqq., 776.

ec l i s ia , 38, 21. E l en i smu l (până in munţii T h r a ­

ciei) , 161 ; 196 sq. epigraf la creştină, 7, 21, 163,

165.

Ep iphan i a , 109 sqq., 495.

episcopium, 61. escae (in parental ibus ) , 113. esponsa (isponsa), 38.

exorc i sme , 142. ex t ran ius , 54.

fabricesis, v. b ia rcus . famulus ( in senz bisericesc) , 53

şi 257; l a i c 43. farmec, 143. fatum durus , 64. feriae, 128 ; — concept ivae , 110, festa (dies), 128 sq. fldelis, passim (cf. in spec ia l 133,

6*27 sq., 776).

fides, 133 şi 627, .776.

f iscus dominicus , 64. F l o r a l i a , v. F lo r i l i a . F lo r i i , 110, 501, 198. F lo r i l i a , 110, 501.

fontis (fontes), 22. F o r t u n a t a n e m (ac. delà F o r t u -

nata ) , 126.

f ra ier ( ad resa re creştină), 776". f runisci , 45.

geme gnostice, 25, 26 şi 83, 27. genesis ( steaua de naştere), 44

sq. şi 189.

genti les, 173, 776*.

www.cimec.ro

Page 234: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

218 Nptabi l ia v a r i a .

Gnost ic i smul ( in I l l y r i cum ) , 24 sqq., «7, 43, 84, 385.

graniţa dintre R o m a n i s m şi E l e ­n i sm, 56 sqq.

guve rna to r i i Dac i e i şi Moesiei , 146.

hec l i sea , 20. henotheismul , 121. henothe izare (a polytheismului ) ,

102 sqq.

ian i lor (biser.), 53. idola, 776". Ieso Cr i s t i (in nomine domi ­

ni - ) , 21. încânt, 143. I n c a r n a t i o (crăciun), 491, 776.

Închin, mă —, 131. I nd r ea , 131. inele gnostice, 25 sqq. infère, 20. înger, 131, 199. i n i m i c u s (senz creştin), 776*. inmondiss ime spirete t a r t a r u -

ce, 21. Înşelă, 776*. in te rantem ( intranti ) , 107, 126;

interant ibus , f26*. I onas tn a r t a primitivă creş­

tină, 22. I s a a c tn a r t a primitivă creş­

tină, 22. iudex-jude, 151 sqq. şi 700 sqq.,

705 sq., 708.

ius l iberorum, 61.

jude, judeţ, 151 sqq., 704. ka ledae , 19. K i r c h e , 155.

lămpi creştine, 66 şi 320.

l a t ina vulgară, 20, 22.

lege, 131 sqq., 631, 109. l ex s a n c t a C h r i s t i a n a şi leges

C re s t eano rum, 38 şi 133 sqq. luceafăr, 143. lucifer (Azizus ) , 126. l u n a (pentru mensis ) , 131, 612.

lună, 131, 143, 201, lunat icus , .56*6*.

m a g i c a curiosités (senz creştin), 776*.

mar to res (genit. : nepos Domnio­nes martores ) , 39.

mar tu r , 131 sq., 135 sqq., 143. m a r t y r , 38, 34, 45,136 sqq. (ma r -

tiribus, m a r t y r e s , m a r t u r e m , ma r tu r e s ) ; 634 (mar tur , m a r ­tor ) ; 648; dûpâ a . 350, 138; = sanctus , ibid, şi 6*4.9 ; = testis, 138 sq. ; 776*.

m a r t y r i i (cultul — ) , 45 ; — , e lem. păgâne, 129 ;— sărbătoriţi, 4.9.9-

m a r t y r i i de soldaţi tn i l l y r i c u m , 82 şi 382, 195.

m a r t y r i u m , 139. m a t r o n a t r ibuni , 77. medici i d iv in i , 117 sqq., 125. m e m o r i a m ( = monumentum) , /26",

40 sq., 61. mens is , 131. migraţiile cultelor şi superstiţii­

lor or ientale , 546.

miles Chr i s t i , 148, 139 sq. mi l i t ia cae l e s l i s ( — C h r i s t i ) , 38 şi

153, 139 sq. m i s s i o n a r e a ţinuturilor r u r a l e din

I l l y r i c u m şi D a c i a , 776*. miss ionar i creştini ( la Goţi şi in

Nord) , 88, .396*; In Alpi , 89 şi 400; l a Goţi şi In Nordul D u ­nării, 91 ; i n I l l y r i c u m şi D a ­c i a , 115, 120,123,132 ; In ţinut, barbare , 137 ; în I l l y r i c u m —

www.cimec.ro

Page 235: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Notabi l ia v a r i a . 219

delà oraşe, l a ţară, 138 ; in D a ­c i a traiană şi in I l l y r i c u m , 139, 142, 144, 167; in Nordu l D u ­nării, 154 sqq., 174 ; l a Bes s i şi in pen insu l a balcanică, 162, 173,177 ; — l a t i n i şi g r ec i l a D u ­năre : 104 sq., 108 sqq.

M i th ra i smu l , 117, mon imentum, 608.

monog ramu l creştin, 38, 20, 30, 100, 32, 34, 36, 141, 37, 40 sq., 44 sq., 49 ,218 ,62 sq., 66,75 sqq., 78 sqq., 82 sq., 481, 124, 628.

monothe iza rea polytheismului , 84, 102 sqq., 452.

monumente creştine l a Drobeta, 201.

monumente le funerare creştine, 6*20, 628.

monumentum s ive s epu l c rum, 54. 608, 611; monumentum =

φ. mormânt, 113. mormânt, 386, 130, 608.

Muzeu l naţional de Antichităţi din Bucureşti, 65sq . şi 308 sqq.,

l f l l . myster i i l e ant ice (literatură), 87;

— lui G l y con , 537,119,543,547.

nata l i s (— e), 109 şi 492.

natibus (dat.), 145. Nat iv i tas , 776\ Nat iv i tatea , 109 sqq., 495. necropole creştine, 139.

nest r i s (dat.), 64. Novel lae (Iustin.), 48. nume de Bess i (romanizaţi i n

parte) d in Phi l ipp i , 523.

oppidum, 98. o r g a n i z a r e a biser. din D a c i a , 199. O r i en ta l i smu l fn D a c i a traiană,

130 sq.

oro, 143. osăminte, 130 şi 607, os l i a r ius (biser.), 53. oxor (uxor) , 20.

păcat, 131. păgân, 386, 131 sq.. 139 sqq., 143,

198 sq. Păgânismul, după a . 312,3 ; în I l l y ­

r i cum, persecutat , /35, 37 sqq. ; în Nordul Dunării, 174 ; perse­cutor pe l a a. 400, 776"; păgâ­n i smul în creştinism : 22, 44, 65, 499, 129 sqq., 142 sqq., 196, 198.

paganus , 98 ; = păgân, 139 sqq., 776"; = sătean, 139 sq., «55; = nemi l i tar , c iv i l , 139 sq., 655.

pageneis (— e), 96 sqq. ; = «ţară» , 140.

pagus (v. şi pagensis ) , 98, 140. păioarâ, 130 şi 609.

pall iola, 609.

pal l ium, 609.

pământ, 96 sqq., 141, 143, 201. pângări, 776*. parenta l ia , 113 şi 5/0 sqq., 523.

parentes ( = r u d e ) ? , 167.

Păresimi, 109, 131. părinte, 131. Paşte, 109, 114, 131. pastor, bonus —, reprezentarea

figurată, veche creştină, 43 şi /32.

patr ia (— A r t a c i a : în Moesia ) : [cf. pdntru uzu l târziu lat in a l acestui cuvânt, geogr. R a v e n n . passimj 56.

pausatio, 38, 141. pauso, 44, 141 şi 059. pav imentum, 96 sqq., 432 şi 100. peccatum, 776.

pelegr inus, 41.

www.cimec.ro

Page 236: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

220 Notabi l ia v a r i a .

perquosset, 22. persecuţie- gentl l is , 776". perv ig i l ium, 610.

peştele symbo l i c creştin, 02, ββ. petra genet r ix domini (Solis i n -

v i c l i M i lh rae ) , 103 sq. Petrus , c a Moses, i n a r t a p r i ­

mitivă creştină, 22. phy l ac te r i a , 06 şi 315.

pictor, 41. pictur i pr imit ive creştine, 36. populus (senz creştin, popor,

poporeni), 776". portorium, v. vect iga l . porumbul symbo l i c creştin, 62

sqq. posphorus (Azizus) , 126. praesbyter , 61. preot, 131. p r ivegh iu , 130 şi 610.

pro comoda, 64. procorator ium, 61. profusiones (in parenta l ibus ) ,

113. prophetae, 776'. punere, 20 sq. pu re r emus (poneremus) , 20 sq.

şi 55.

pusuit, 55.

qis (quis), 38.

quadrabit , 20. qui i n loc de quae (fem.), 40,

44 sq. quinquem, 20. quorere, 22.

răposă, 131 sq., 141 sq., 662,

143, 198. redere, 64. r e g i n a (pentru zeiţe), 431.

religio, 133 sq. repauset (prez.), 54, 142 şi 661.

repauso, 141. r ep rezenta rea figurată a supre ­

mei zeităţi gnost ice , 26. requiescet (prez.), 53 sq. rogus, 611.

român, 143 rosa , 111 sqq., SOI; dies rosae,

112 şi 303; rosae et e scae (in parental ibus ) , — et profusiones, 113 sq.

Rosa l i a , 110 sqq., 301, 309 sqq.

322 sqq., S2S, 328, 608.

rosa r i a , 112. rosatio, dies — onis, 112. rug , 130 şi 611.

rugă, 143. rugăciune, 131. rujă, 111 şi 301.

rus , 98. rueae, 112. Rusa l i i , 110 sqq., 501, 525, 143,

198. rust icae an imae , aduse l a creş­

t in i sm de Nicetas , 776* rust lcus , 98.

sacerdos, 77tf sa lvator (οωτήρ) = conservator ,

6*02, 129, 776*. s anc tus = m a r t y r , 138 sq. sărbătoare, 123 sqq., 129, 603 sq.,

143, 776\ 198, 201. sârbeşte, e lemente r oman i ce t n — ,

501.

sa rco fagum (hoc), 38.

S a r m a n n n e (? ) , 45. sartofagus, 20. s a l ana s , 776*. sco last icus , 43. s c r i n i a r i u s , 58 şi 268.

scriptură, Sf. 776". sc r ip turae sanctae , 776'; — d i v i ­

nae , ibid.

www.cimec.ro

Page 237: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

Notabi l ia v a r i a . 221

semnu l c ruce i pe monumente păgâne, 135. Cf. c r u c e a .

sepulcr i violaţi (de —, lex) , 620.

Se rmens i s (S i rmiensie ) , 10. se rmo rus t i cus (ba lcanic ) , 433.

şarpele asc lep ie ic şi b a l au ru l th rac , 117 sqq.

se rva lo r , 776'. s e rva to r i a (dies), 138 sq., 603; 776.

se rva to r i a (φολαχτήρια), 128. sfinţi, patroni a i biserici lor , 53

şi 238.

sfinţii (cultul lor, — elem. pă­gâne), 129.

s i g n a c u l u m cruciş, 776'. s i g n u m Chr i s t i , 77 şi 355

s i l vae Domin icae in P a n n o n i a , 40 sq.

s inedr ia , 61. soldaţi m a r t y r i , v. sub m a r t y r i i . sortes (senz creştin), 776\ spirete ( v oc ) , 21. sp i r i tus s anc tus , 776\ S u s a n n a in a r t a primitivă creş­

tină, 22. S y n c r e t i s m u l păgân şi păgâno-

creştin, 84 şi 385, 99 sqq., 102 sqq., 442, 121 sqq., 633 şi 135, 143 sq.

table de blesteme, v. deflxiones. tâmplă, 131, 1Θ9. ţară, 96 sqq. ; ( la Aromâni ) 447;

131, 140 sq., 143, 201. ţărână, 447. ţărină, 447. t a r t a ruce ( voc ) , 21. terminolog ia creştină latină fn

αβιτώριον (abitorium), 295.

δγγελοι (οί—Φεοΰ), 65 (Senz pă-gâno-creştin).

ăvaţ (pentru zei), 451.

I. rom., 85 sqq., şi 386 sqq., 155, 198 sq.

terra , 96 sqq. şi 432 sqq., 140 sq., 776\ 186, 189.

terrănus, 98. ter r i tor ium, 98, 814.

testis ( = m a r t y r ) , 138 sq. turnătorii de bani , a le Impe r i u ­

lui , 32 şi 118.

une (hune) , 20. urbs, 98. u rdenave runt , 20. urez , 143. ustear i (ost iar ius) , 38.

vămile U ly r i cu lu i , 446.

vărgură, 131sq., 142 şi»î67,143,199. vect iga l pub l i cum portorii I l l y -

r i c i et r ipae Ţhraciae, 446.

V e n e r e s (die Vene r i s ) , 19. wernacMÎi(Romanii Illyricului),4.!?i». v io l a r i a , 514.

vio lar is , dies —, 505.

vindedit (vendidit), 38.

virgo, 142 ; — M a r i a , 77tf; v i r g i ­nes consecra tae , 53 sq., 237,

239 sq., 142 şi 664.

v i rgu la , 142 şi 667.

v iv i (p. abl . : se v i v i ), 20. voevod, 152 sq., 704. volueret, 38.

zaconis [depositio Iu l i — ] , 38.

zaconus (diaconus) , 38.

zână, 123 şi 566, 143, 198. zănatic, 120 sqq., 143, 198. zău, 131 sq., 134 sq.

ăvaosa (pentru zeiţe), 4SI.

βάνδοο (genit., vexi l lat ionis ) , 58. βοΐίλιχή, 87 sqq. γνώοις, 84 ; v. sub Gnost ic i sm.

www.cimec.ro

Page 238: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

222 Notabi l ia v a r i a .

οέαπο'.να (pentru zeiţe), 451.

8βοπότηΐ (pentru zei), 451.

εχχληοϊα, 87 sqq. Φίός αωτήρ, 117 sqq. Κ/.αοδοίου (genit.), 359.

κυρία ( la zeiţe), 102 sqq. χυρ'.αχόν (— χοριαχή), 73 şi 347/

87 sqq. şi 392 sqq., 155. χύριος ( la zei), 102 sqq. Κύριας ό πάντα έφορών, 05 ( senz

păgâno-creştin). μαγιατράτης, 295.

ν*οφώτιστος, 62. παρθένος, v. v i rgo, resp. v i r g ines

consecra tae . ποιμήν άγιος, v. pastor.

πραγματευτής άγίοο Ιωάννου, 64. Σάνβατον, 26*3. οχρινάριος ( s c r in ia r ius ) , 26*3. αωτήρ (Φΐος) = conservator , s a l ­

vator , 129 ; V. şi SUb θιος οωτήρ. τήτολον (το ), 63. φυλακτήριά ( servator ia ) , 128. φωαφόρος (Az izus ) , 126.

www.cimec.ro

Page 239: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman ţească ! Colegu cel l tânăr aveă dreptul, ce- l,a activu i săl u un anume trecu ştiinţifit destuc dle Îndelunga

ADDENDA VEL ERRATA.

P e când se lipăriâ acest studiu, autorul lui a pr imit şi d i ­recţia Muzeu lu i naţional de Antichităţi. Astfel îndemnul e x p r i m a t de dânsul în nota 308, de a se orândui o secţie creştină antică in Muzeu , t rebuia u r m a t c h i a r de ce l c a r e 11 e xp r imase . L a a d u ­n a r e a mater i a lu lu i respectiv s 'a constatat a tunc i , că nu toate i n ­scripţiile creştine publicate de Toci lescu fuseseră aduse l a Bucureşti. Dimpotrivă se aflau a i c i diferite fragmente de inscripţii ori restur i scu lptura le , c a r e ne rămăseseră necunoscute l a r edac t a r ea s t u ­diului de faţă. însemnătatea lor nu e prea mare , pentru a le m a i înşira a i c i ; ele îşi vor găsi toate locul tn cata logu l amănunţit a l secţiunei din c a r e fac parte tn Muzeu. Notez a i c i n u m a i o eroare fdcută de mine l a pag. 63 : inscripţia έθηκεν το τήτολον τούτο..., e completă ; r a z u r a n ' a re nici -o importanţă, i a r literele d ina intea r a -zurei formează, In ch ip evident, cuvinte le : όποο κίντε.

Cât priveşte a c e a defixio, CU Κύριος ό πάντα εφόρων x a l ol άγγελοι ')soô, pe c a r e eu l a pag. 65 şi nota 313, a m primit -o drept creştină şi de or ig ine din T h r a c i a greacă (Bu lgar ia ) , trebue să adaog, că Toc i l e s cu într'un studiu foarte întins d in Rev. p. ist.

arch, şi fil. pe 1902, a căutat s'o dovedească drept pre-creştină şi de or ig ine d in i n su l a R h e n e a (lăngă Delos). P en t ru comp le ta rea I i teraturei chest iun i i tr imet deci şi l a studiul lui Toc i l e scu , c a r e insă, încât mă priveşte, nu m'a conv ins .

www.cimec.ro