10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 1/20

modifică (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandru_cel_Mare&action=edit&section=0)

Alexandru cel MareΜέγας Αλέξανδρος

Alexandru cel Mare luptând cu regele persanDarius al III-lea (Mozaic din Pompeii, după o

pictură greacă originală din sec. al III-lea î.Hr.,acum pierdută)Date personale

Data nașterii 20 iulie 356 î.Hr.Locul nașterii Pella, MacedoniaData decesului 10 iunie 323 î.Hr.

(32 de ani)Locul decesului BabilonNaționalitate macedoneanPărinți Filip al II-lea al Macedoniei

Olimpia din EpirCăsătorit/ă Roxana din Bactria

Stateira din PersiaCopii Alexandru al IV-lea

Alexandru cel MareDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru cel Mare (în greacă Μέγας Αλέξανδρος, Megas Alexandros, n.20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele deAlexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sauAlexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari dinistorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni aiOrientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru erastăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuitsubstanțial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.

Cuprins

1 Copilăria2 Epopeea alexandrină

2.1 Aspectul fizic2.2 Personalitate

3 Ascensiunea la tronul Macedoniei4 Reprimarea revoltelor din Grecia5 Asia Mică6 Bătălia de la Issos7 Cucerirea Siriei și a Egiptului8 Bătălia de la Gaugamela9 Căderea Imperiului Persan10 Relații conjugale

10.1 Stateira10.2 Hephaestion10.3 Roxana

11 Campania din India11.1 Bătălia de la Hydaspes

12 Ultimii ani13 Moartea

13.1 Posibilele cauze ale unei morți naturale13.2 Posibilul complot13.3 Înmormîntarea

14 Alexandru cel Mare în diferite culturi15 Alexandru cel Mare: între mit și legendă16 Orașe17 Oamenii lui Alexandru

17.1 Generalii17.2 Satrapii

18 Împărțirea imperiului19 Galerie de imagini20 Note21 Bibliografie22 Lectură suplimentară23 Legături externe24 Vezi și

Copilăria

Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei și al reginei Olimpia s-a născut în anul 356 î.Hr., chiar în aceeași noapte cândTemplul lui Artemis din Efes a fost incendiat. Tatăl său, care avea multe soții și care își neglija nevasta, i-a oferit fiului său,de-a lungul copilăriei o educație spartană, fiind foarte sever. Se spune că l-a aruncat în mijlocul unui grup de lei[1]. Zilnic,

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 2/20

Aristotel şi Alexandru de J L GFerris 1895

Alexandru şi Bucefal

Monsiau - Alexandre et Diogène

Alexandru se antrena din greu, să lupte si să comande soldați, îndeplinind îndatoriri militare stricte. Datorită acestui mod deviață, a deprins tradițiile militare, dezvoltându-și o constituție robustă.

Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneană, ci era grecoaică din Epir. După istorici, ea a fost o femeieaprigă, extrem de neconvențională, cu ambiții dinastice foarte puternice și cu intereseoculte, crezând în „viața viitoare” și farmece. Soțul ei, regele Filip, a luat-o în căsătoriecând ea avea 20 de ani, iar el 28. Dar, foarte curând, după conceperea lui Alexandru, el aînceput să se sperie de propria lui soție, pe care a surprins-o odată dormind cu șerpi în pat.Oracolul i-a prezis lui Filip că ochiul cu care s-a uitat prin gaura cheii ca să-și vadă peascuns nevasta îi va fi scos în viitor. Ceea ce s-a și întamplat, în cursul unei lupte.

Când Alexandru a împlinit treisprezece ani, tatăl său, regele Filip al II-lea al Macedoniei,a decis că Alexandru avea nevoie de o educație superioară pe lânga educația spartană, și i-a căutat un tutore. Acesta a fost marele filozof al antichității, Aristotel, care s-a ocupat deeducația tânărului Alexandru, dându-i acestuia vaste cunoaștințe din domeniul filozofiei,astronomiei, matematicii, artei, biologiei, geografiei și politicii.[2]

Se povestește că micul prinț a reușit să îmblânzeascăun armăsar cu coama neagră, de proveniențăgrecească, vândut regelui de către un comerciant, pecare nu l-au putut călări nici cei mai puternicigenerali din armata lui Filip și nici regele însuși.Alexandru a exclamat: „Ce cal pierd (ei, suita luiFilip). Și numai pentru că ei nu știu să se poarte cu uncal”. Alexandru i-a cerut voie tatălui său să tragă de frâiele calului și descoperise fricacalului față de umbra sa. L-a întors cu fața spre soare și l-a putut încăleca. De atunci, acestarmăsar a devenit calul lui Alexandru, pe care l-a numit Bucefal („cap de bou”). Filip,tatăl lui Alexandru l-a cumpărat în 343 î.Hr. pentru o sumă echivalentă acum cu 20.000lire sterline, iar în acel moment era atât de sălbatic încât nimeni nu-l putea încăleca.Descris ca provenind din cea mai bună linie de creștere thesaliană, Bucefal avea robaneagră și o stea albă în frunte și era mai mare în comparație cu ceilalți contemporani aisăi. Un scriitor grec spunea că Bucefal avea un ochi albastru.

Confom istoricilor, Alexandru era un băiat deosebit, având o frumusețe aproape feminină,și fiind exact opusul tatălui său Filip, care era o „brută care bea de stingea și era dur cu

toți cei din jurul său”. Alexandru avea trăsături delicate; toate reprezentările lui rămase până astăzi confirmă acest lucru. De lao vârsta fragedă, a dezvoltat o relație homosexuală cu Hefestion.

Epopeea alexandrină

Tânărul rege a început de foarte devreme să-și construiască, în modconștient, imaginea de nou Ahile: frumusețea, îndrăzneala, inteligențaeroului se regăseau în el peste secolele care îl despărțeau de RăzboiulTroian. Pentru a-și consolida puterea, Alexandru și-a construit oascendență divină (dar neadevărată) și s-a dat drept urmaș după mamă allui Heracle. În anul 334 î.Hr., după ce a trecut podul Heles la Troia,primul act politic întreprins de Alexandru cel Mare a fost ceremonia de lamormintele lui Ahile și Patrocle.

Mama lui, Olimpia, a corespondat cu fiul ei în mod regulat in timpulcampaniilor și îi scria că tatăl său nu a fost Filip, ci Zeus.

Potrivit tradiției, Alexandru a fost prieten și cu filosoful Diogene dinSinope, cinicul. Vizitat de către Alexandru în „vila-butoi” unde locuia șiîntrebat: „Eu, Alexandru, împărat al lumii, ce pot să-ți dau?”, a dat un răspuns memorabil: „Nu poți tu să-mi dai ceea ce îmiiei: dă-te la o parte din lumina soarelui!” Plin de admirație, eroul ar fi zis: „Dacă n-aș fi fost Alexandru, adică un tânărcondamnat să cucerească lumea, aș fi vrut să fiu Diogene, un om liber”.

Aspectul fizic

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 3/20

Portretul lui Alexandru-Rembrandt

În ceea ce privește aspectul lui Alexandru, mulți istorici cred, pe baza picturilor antice, sculpturi și documente, că el a fostfoarte frumos. Mulți îl descriu că avea părul lung, blond, ajungând până la gât, unnas drept, o frunte proeminentă, bărbie scurtă, fără barbă și o privire intensă.„Buzele sale au fost caracteristice unui nobil, părul cârlionțat a crescut într-unvârf pe frunte, pielea lui era netedă și ușor colorată”. Este clar, totuși, cât de înalta fost de fapt, dar se pare că există un consens printre istorici că în realitate a fostdestul de scund, dar bine proporționat. Alexandru avea o constituție robustă,untrup fizic bine dezvoltat (care atestă că era asemeni macedonenilor și grecilor).Trăsăturile sale faciale erau însă feminine. Avea ochii mari, un nas neobișnuit demare și alungit, păr cârlionțat, culoarea părului său era șaten deschis, iar pielea erade culoare măslinie. Nu era blond, iar părul său a fost inițial șaten, dar s-a albit înurma campaniilor militare care l-au epuizat, în cele din urmă devenind deculoarea coamei de leu. În ceea ce privește culoarea ochilor lui Alexandru,istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu unochi căprui închis ca noaptea și unul albastru ca cerul”, din aceasta rezultând căar fi suferit de heterocromie.

Alte surse spun că avea pielea incredibil de albă, plete extraordinar de bogate șide roșii, ochi de culori diferite, unul albastru și celălalt negru, o statură mai micăfață de medie, care îl face să pară întotdeauna un copil, dinți ascuțiți, ca de șarpe;din trupul și din gura sa emana un parfum îmbătător.

Personalitate

Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv, care, fără îndoială, a contribuit la unele dintredeciziile sale. Deși Alexandru a fost încăpățânat și nu a răspuns la toate comenzile primite de la tatăl său, el a fost deschis ladezbateri. El a avut și o latură mai calmă, perceptivă, logică și calculată. El a avut o mare dorință de cunoaștere, o dragostepentru filozofie, și a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei lui Aristotel. Alexandru a fostinteligent și avea un ritm alert de învățare. Datorită inteligenței sale, și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut omare auto-reținere în „plăceri ale corpului”, în contrast cu lipsa lui de control de sine, și cu consumul de alcool. Alexandru afost erudit și pasionat atât de arte și științe. Cu toate acestea, el a avut un interes scăzut în sport sau jocuri olimpice, spredeosebire de tatăl său. El a avut o mare carismă și o forță de personalitate, caracteristici care l-au făcut un mare lider.

Abilitățile sale unice au demonstrat incapacitatea generalilor săi să se unească și să mențină Imperiul după moartea lui - doarAlexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. În timpul anilor săi finali, și mai ales după moartea lui Hephaestion,Alexandru a inceput să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul săusentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășiilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușorvizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea.

El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau cel puțin a încercat să se divinizeze. Mama sa, Olimpia, întotdeauna a insistatcă el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a început să se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon.

Alexandru a adoptat elemente ale tradiției persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru afost un conducător pragmatic, care a înțeles dificultățile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul săumegalomanic ar fi fost pur și simplu o încercare practică de a consolida statul său și de păstrare a imperiului întregit.

Ascensiunea la tronul Macedoniei

În anul 340 î.Hr. regele Filip al II-lea îi ceru fiului său, pe atunci în vârstă de 16 ani, să-l însoțească la asediul din Perinth(Perinthus, azi Marmaraereğlisi, Turcia), pentru a-l învăța arta și problemele războiului, ca și meseria de soldat. Apoi îltrimise în Macedonia; deținând funcția de regent, Alexandru are sarcina de a menține loialitatea poporului în aceste momentede cumpănă pentru rege. Înconjurat de consilieri experimentați precum Antipater, învață modul de funcționare a statului și sepregătește pentru a conduce o națiune.

Tânărul regent primește mai întâi la Pella, Macedonia, o solie a perșilor, care doreau să rezolve în mod pacifist problemacoloniilor grecești din Perinth și Byzantion.

Când moesii, triburi de traci ce trăiau în valea superioară a râului Strimon (astăzi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), serevoltă, Alexandru decide să pornească într-o expediție de pedepsire a răzvrătiților. Aceasta a luat sfârșit în anul 339 î.Hr.,prin cucerirea și distrugerea principalului oraș al moesilor, prin vinderea ca sclavi a conducătorilor barbari și prin instalarea

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 4/20

Statuie ce îl reprezintă pe regele macedonean

unei garnizoane într-un post colonial numit Alexandria sau Alexandropolis (undeva între orașele Strake Dimitrov și Sofia dinBulgaria de astăzi). Această expediție l-a transformat pe tânărul regent într-un războinic experimentat și un idol pentruoamenii săi.

Puțin mai târziu Alexandru îl întâlnește pe tatăl său în nord, pentru a-l escorta la revenirea din Sciția. Pe drumul de întoarcere,traversând ținuturile moesilor, coloana macedoneană cade într-o ambuscadă pusă la cale de clanurile nesupuse, iar calul luiFilip al II-lea piere răpus de o lance care îl va răni și pe rege. Alexandru sare în ajutorul tatălui său și îl salvează. Întoarcereala Pella este triumfală. Alexandru reprezintă acum noua speranță a poporului.

În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena șiTeba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stângă a armateimacedonene, având un rol hotărâtor în victoria finală.

În 337 î.Hr., Filip s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele înEurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari între Filip, Olimpia și Alexander. Olimpia a plecat în exil în Epir, fiind consideratăo „soție necredincioasă și barbară”, crezând în idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat împreună

cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care și el, larândul lui, se certase cu tatăl său. Filip, care îl renegase pe Alexandru cafiu și moștenitor, l-a numit în schimb moștenitor pe fiul lui Eurydice,căruia i-a pus numele primului rege al Macedoniei, Caranus. Potrivit uneilegende, în timpul nunții, Alexandru a intrat în conflict cu Attalus, tatăl luiEurydice care i-a insultat „descendența”. Alexandru a sărit să-l ucidă peAttalus, iar Filip a intervenit, însă s-a prăbușit, fiind beat. Alexandru s-aîndreptat spre mulțimea de invitați și le-a spus: „acest om are pretenția săcucerească Asia, dar nu poate nici să se mute de la un scaun la altul”. Deatunci, relația dintre Filip și Alexandru s-a răcit.

În anul 336 î.Hr., Filip a declarat "Război de pedepsire" Imperiului Persanși a trimis o armată în Asia Mica. A cimentat legăturile sale cu AlexandruI al Epirului, oferindu-i mâna fiicei lui Cleopatra, fapt care a condus laizolarea soției sale, Olimpia, care nu a mai putut conta pe sprijinul frateluiei. Dar în acelasi an, când Alexandru se întoarse din exil,Filip al II-lea afost asasinat la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanulgărzii sale. Înainte să fie asasinat, chiar el a refuzat să fie însoțit de gardăla intrarea în amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al Macedonieide către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni. În acelmoment avea vârsta de numai 20 de ani. Se zvonește că asasinarea luiFilip a fost planificată de soția sa, Olimpia care avea interesul ca fiul ei,Alexandru să fie încoronat rege. Olimpia a ordonat mai târziu uciderea luiEurydice și fiului ei nelegitim, născut după căsătoria lui Filip, în scopul dea asigura poziția lui Alexandru ca rege al Macedoniei. După uciderea

celor doi copii ai săi, Caranus și Europa, Eurydice a fost forțată de Olympia să se sinucidă, iar Attalus a fost executat.

Reprimarea revoltelor din Grecia

Asasinarea suprinzătoare a lui Filip a lăsat Grecia în haos, iar alianța "Liga de la Corint" era amenințată. În Macedonia,Tracia, precum și în orasele grecești, ca Teba și Atena, au pornit revoltele. Alexandru și-a ucis mai întai oponenții cu ajutorulforțelor armate și fiind susținut de nobili. După ce a înăbușit revolta din Macedonia, a pornit în Tracia, cea mai nordicăregiune a regatului macedonean. A reprimat revolta, însă revoltele din orașele grecești făceau ca Liga de la Corint să se afle înpragul destrămării. Dar Alexandru, care beneficia de mai multe resurse, a recucerit Tracia și s-a îndreptat spre Teba,distrugând complet orasul, nu a arătat nicio milă în pedepsele date, i-au obligat pe locuitorii cetății să se predea și au fostvânduți ca sclavi. Soldații macedoneni erau liberi să jefuiască toate comorile orasului. De aici s-a născut legenda Timocleei, ofemeie din Teba care a aruncat un soldat macedonean într-o fântână pe care l-a păcălit, acesta fiind convins că în fântână seaflau obiecte de valoare. Pentru curajul ei, Alexandru a iertat-o.

Curând, Atena și orașele grecesti au implorat iertare. Revoltele au fost oprimate, Alianța "Liga de la Corint" s-a stabilizat, iarAlexandru a fost ales în funcția de Comandant suprem al trupelor coaliției grecești.

Asia Mică

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 5/20

Chipul lui Alexandru cel Mare de GeorgeS. Stuart

Alexandru în Bătălia de la Granicus

După ce a lăsat supravegherea Greciei în seama lui Antipatros, Alexandru s-a îndreptat împreună cu contigentele cele maisigure ale armatei sale spre Asia (335 î.Hr.). În fruntea unei armate formate din 30.000 de pedeștri și 5.000 de călăreți,Alexandru a plecat din Amfipolis, Tracia, și a debarcat la Troia unde a vizitat mausoleul lui Ahile unde a lăsat daruri, dar aluat și scutul lui Ahile pentru a-i purta noroc în lupte. Toată viața va purta cu el o copie după Iliada. La Hellespont, înDardanele, se jură că va cuceri toată Asia cu o singură suliță. Nu se va mai întoarce niciodată acasă.

Armata persană condusă de Memnon din Rhodos(un general grec exilat care s-a alăturat Persiei și care comanda o armată demercenari greci), mult superioară numeric, încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos, în mai 334î.Hr. Deși au fost obligați să traverseze râul și să escaladeze un mal abrupt, macedonenii i-au pus pe fugă pe perși, după oluptă crâncenă dintre cele două cavalerii, în cursul căreia Alexandru a fost de câteva ori în pericol de moarte, mai ales atuncicând un general persan și-a înfipt sabia in coiful lui, iar Alexandru l-a străpuns cu sulița pe atacator.[3]

Perșii credeau că macedonenii le căzuseră în capcană, odată ce traversau râul. Astfel,cavaleria persană a atacat. După luptegrele,distanța dintre cele două armate inamice s-a micșorat, macedonenii reușind să urce malul. Când au văzut cavaleriamacedoneană punând piciorul pe mal, armata persană s-a retras îngrozită. Mercenarii greci din armata persană, ultimii rămași,au fost masacrați. În această luptă au murit doar 100 de soldați macedoneni și peste 1000 de mercenari greci din armata

persană. Bătălia de laGranicus s-a încheiat cuvictoria macedonenilor.

După această luptă Alexandrua intenționat să cucereascătoată regiunea de coastă, cuscopul de a-i împiedica peperși să-și stabilească o bazăpentru a invada Grecia. Astfelel eliberează câteva orașe de

tiranii sau de oligarhii satrapi care le guvernau, restabilind democrația. Uneleorașe, cum ar fi Halicarnas, Lampsaca sau Aspendos, i-au opus rezistență, șipentru aceasta au fost pedepsite cu asprime.

În timpul iernii 334-333 î.Hr. Alexandru a cucerit cetățile Lycia, Pamfilia șiPisidia, în sudul Asiei Mici, încredințând guvernarea acestora prietenului săuNearchos. De aici Alexandru s-a îndreaptat spre interiorul regiunii și a ocupatcapitala Frigiei - orașul Gordion, unde legenda spune că inainte de a pleca înmarea expediție împotriva persanilor, care se va transforma într-o cucerire a lumiiși îl va face celebru, s-a dus la Pythia, pentru a-i citi oracolul. Pythia l-a refuzat șinu a vrut să urce pe trepiedul din grota cu aburi amețitori. Alexandru a târât-o depăr. Înspăimântată, preoteasa a strigat: “O, fiule, nimeni nu ți se poate opune!”.“Destul – răspunse tânărul – mi-ajunge această profeție!”.

Trecând cu armatele sale în Asia, a ajuns în Frigia. Acolo domnea un țăran – Gordio, ajuns pe tron în urma unei prezicerifăcută în templul lui Jupiter din capitala țării. Când bătrânul rege a murit neavând niciun urmaș, oracolul a cerut să fie alesprimul om care va fi întâlnit venind spre templu, pe un car cu boi. Norocul ajutându-l, Gordio a ajuns rege, carul lui a fostdonat templului, iar nodul cu care era legat de car jugul, a fost păstrat cu sfințenie. Nimeni nu-l putea desface, deoarece era cao minge cu capetele înăuntru. Oracolul a spus: “cel care îl va desface, va stăpâni Asia”. Alexandru tăie cu sabia faimosul nodgordian, asigurându-și astfel domnia continentului. Apoi Alexandru s-a îndreptat spre est, spre munții Taurus, pe care i-atraversat cu ușurință.

Bătălia de la Issos

Odată ajuns în Tars, Alexandru îl cucerește, după care cade grav bolnav; unii spun că din cauza oboselii, alții că pricina ar fifost baia în apa rece ca gheața a râului Cidnus. Situația este cu atât mai gravă cu cât regele Spartei încercă o revoltă, aliindu-secu perșii. Cu toate acestea, Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice al bătăliei, dar și de abilitatea sa de a-și ordonași conduce trupele în luptă, reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.000 de oameni pe care perșii o strânseseră pecâmpia de la Issos. Darius fuge, lăsându-și în mâinile învingătorului mama, soția, fiicele și o pradă de război imensă și seretrage dincolo de Eufrat.

Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenitărangului lor.

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 6/20

Mozaic antic din Pompeii, ilustrând bătălia de la Issos

Alexandru Amon-Ra

Alexander în Templul din Ierusalim

Bătălia de la Issos a avut mai multe puncte decisive. Alexandru, cu o armată experimentată și compactă, a întâlnit o armatădezorganizată formată din soldați din mai multe țări. Bătălia decisivă s-a dat la Issos. Aici, oastea lui Alexandru a întâlnitarmata persană într-un câmp deschis. Darius a atacat primul aruncând, în prima faza a luptei, cavaleria. Alexandru a așteptatpe loc prima inițiativă a lui Darius al III-lea, așteptând cavaleria. Oastea lui Alexandru s-a desprins în două lăsând cavaleria săintre pintre ei și, prizând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic înflancul armatei persane. Perșii pierzând grosul armatei lor (cavaleria) au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur.

Cucerirea Siriei și a Egiptului

De acum,drumurileSiriei și aleEgiptului suntîn fața luiAlexandru, cuatât mai multcu cât multeorașe i sepredau. Singurorașul Tir arezistat timpde 6 luni, ceeace va atrageasupra luimânia luiAlexandru.

Cetatea a fost în cele din urmă învinsă și cei30.000 de prizonieri luați de armata lui Alexandru au fost vânduți ca sclavi.

Apoi regele atacă și cucerește Gaza, fiind rănit de 2 ori. În anul 332 î.Hr.Alexandru cel Mare a cucerit orașul Ierusalim fără luptă și a permis evreilor să-șicontinue cultul și ritualul religios. Ocupând Memphisul, Alexandru esteîntâmpinat ca un eliberator de către egipteni, fiindcă perșii nu erau iubiți înaceastă parte a lumii. Dorind să răspândească elenismul pe valea Nilului, tânărulrege întemeiază în vestul deltei orașul Alexandria, primul cu acest nume, ce aveasă devină noua capitală a Egiptului, destinată unui viitor înfloritor. Deseneazăsingur, cu calcar, limitele orașului și pozițiile principalelor clădiri. Când rămânefără calcar, recurge la orz. Păsările care vin să mănânce grăunțele sunt considerateun semn bun - faptul că orașul va prospera. El reface sanctuarele și încredințeazăadministrația Egiptului mai multor conducători civili și militari macedoneni.

După un lung și istovitor drum prin deșert, consultă oracolul zeului Amon de la oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlulde fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu.

Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranian și o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătatde succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr.

Bătălia de la Gaugamela

Articol principal: Bătălia de la Gaugamela.

Bătălia a avut loc în condițiile în care Alexandru Macedon pornise o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătăliade la Issos din anul 333 î.Hr. el a cucerit coasta estică a Mării Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siriaspre inima Imperiului Persan. Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel de opoziție. Darius era ocupatîn tot acest timp cu pregătirea unei mari armate formată din soldați din toate colțurile imperiului. El a plănuit să se foloseascăde număr pentru a-l zdrobi pe Alexandru, unii istorici contemporani evenimentului vorbind de o armată de peste 100.000 desoldați. De asemenea Darius a ales un teren plat pentru bătălie, pentru a se putea folosi de această superioritate numerică șipentru a-i limita lui Alexandru alegerile tactice. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grecPlutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul.

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 7/20

Bătălia de la Gaugamela

Alexandru și-a așezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamenteleși proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a doritinițial să îi atace pe perși imediat după ce au ajuns, dar generali s-au opus. De asemenea, generalii lui Alexandru au propus unatac de noapte, pentru a diminua avantajul numărului. Alexandru nu a accepta, motivând că aceasta ar fi o victorie furată. Înaceste condiții macedonenii s-au odihnit în noaptea dinaintea luptei, în timp ce perșii temându-se de un atac de noapte aurămas în veghe. Chiar în noaptea dinaintea bătăliei avusese loc o eclipsă lunară, considerată de greci un semn de rău augur.Alexandru a spus că pentru perși va fi de rău augur, căci "luna persană va fi umbrită de soarele macedonean" (simbolulMacedoniei fiind soarele).

Darius i-a propus lui Alexandru un tratat prin care îi oferea mânafiicei sale și o mare parte din imperiu, până la Eufrat, dacă seretrage. Parmenion, unul din generalii lui Alexandru, a spus: "dacăaș fi Alexandru, aș accepta tratatul și aș încheia războiul".Alexandru i-a răspuns: "asta aș face și eu, dacă aș fi Parmenion".A doua zi,soldații erau cuprinși de teamă căci erau depășiținumeric. Alexandru dormise până târziu cu Iliada lângă el. Când afost trezit, el a anunțat că bătălia este deja câștigată.

Unele estimări actuale estimează că numărul soldaților lui DariusIII nu era mai ridicat de 50.000, pentru că era foarte greu decondus și de organizat o armată mai mare de 50.000 de soldați.Oricum este posibil ca armata persană să aibă în jur de 100.000 de

soldați. Hans Delbruck estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alte estimări vorbesc despre o armată de 91.000 desoldați. Welman estimează mărimea totală a armatei ca fiind de 90.000. Delbrück (1978) estimează că armata persană aveadoar 52.000 de soldați. Engels (1920) și Green (1990) estimează că armata totală a armatei lui Darius la Gaugamela nu puteafi mai mare de 100.000 de soldați.

Alexandru a condus în această bătălie o armată formată din soldați proveniți din Regatul Macedoniei, aliații din Tracia și LigaCorintică, această forță având conform lui Arrian, cel mai de încredere istoric care a scris despre Alexandru, 7.000 de călărețiși 40.000 de pedestrași. Conform lui Arrian, armata lui Darius avea 40.000 de călăreți și 1.000.000 de pedestrași; Diodor dinSicilia vorbește despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000 de soldați(împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrianmenționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci.

Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate maislabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașiipersani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată șiechipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de nemuritori.Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță care nu era lungă însă, decât de trei metri, iar sulițele nemuritorilornu aveau mai mult de doi metri. Alte trupe bine înarmate erau cele provenite din Armenia, acestea fiind înarmate asemănătorcu grecii. Restul trupelor erau mult mai ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul.

Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe decavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care deluptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptădin India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetațiapentru a ușura înaintarea carelor de luptă.

Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. Înjurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pdestrași perși(nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian.

Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae,Arachosia. cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu ungrup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda o avea Mazaeus, aici aflându-se cavaleria din Syria, Media,Mesopotamia, Parthia, Sacia, Tapuria, Hyrcania, Albania Caucaziană, Sacesinia, Cappadocia, și Armenia. Cavaleria dinCappadocia și Armenia era așezată în fața altor unități de cavalerie și au condus atacul. Cavaleria din Albania Caucaziană șiSacesinia au fst trimise să înconjoare flancul macedonean.

Armata macedoneană era împărțită în două părți, partea dreaptă a armatei aflându-se sub comanda directă a lui Alexandru, iarpartea stanga era condusă de către generalul Parmenion. Alexandru se afla alături de camarazi. Împreună cu el se aflaupaionieni și cavaleria ușoară macedoneană. Cavaleria formată din mercenari era împărțită în două grupuri, veteranii fiind

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 8/20

Batalia de la Gaugamela (Arbela)

Alexandru şi familia lui Darius

plasați în partea dreaptă, iar restul cavaleriei se afla în fața arcașilor agrieni și macedoneni, care la rândul lor se aflau plasațilângă falangă. Parmenion se afla în stânga împreună cu mercenarii din Grecia și Thesalia, respectiv cavaleria din Tracia.Armata macedoneană era așezată în așa fel încât să asigure o cât mai mare libertate de mișcare, pentru flancul drept condus deAlexandru.

În centrul formației se aflau mercenarii cretani. În spatele lor se afla un grup din cavaleria thesaliană și mercenarii din Achaia.În dreptul lor se afla o altă parte din cavaleria greacă, aliată. În spatele lor era așezată falanga, într-o linie dublă. Macedoneniaveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungimefoarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată pe flancuri de către perși. De aceea linia adoua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să răspundă la un atac din flanc. Linia a doua era formată mai mult dinmercenari.

Bătălia a început prin ordinul dat de Alexandru falangei de a atacacentrul liniei persane. Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană.

Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzândo derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste40.000 de perși, în timp ce numai câteva sute de macedoneni aucăzut victime. Alexandru Macedon a renunțat la urmărirea luiDarius, deoarece flancul drept al armatei sale se afla în dificultate.

Căderea Imperiului Persan

Împins de ambiția dea pătrunde în inimaImperiului Persan șide a se proclama regeîn locul lui Darius,Alexandru traverseazăEufratul și Tigrul fărăa întâmpina rezistență.

Darius își adusesetrupele (1.000.000 de oameni, se spune) aproape de orașul Gaugamela. Aceastaavea să fie ultima lui bătălie. Cu tactica sa obișnuită (în dreapta cavaleria, iarregele în frunte, în centrul puternicei falange macedonene), Alexandru rupefrontul armatei persane, iar Darius este nevoit să-și abandoneze carul și armele înluptă și să fugă. Lupta a avut loc la data de 2 octombrie 331 î.Hr.

Acum perșii nu mai au o armată organizată, iar Darius nu mai este decât un fugar.Toate capitalele sunt cucerite, iar bogățiile luate, dar Alexandru îi cruță pelocalnici și le respectă obiceiurile. Proclamându-se rege al Asiei, este primit caatare la Babilon și Susa; va întâmpina o rezistență sporită în jurul Persepolisului(probabil,din cauza beției), unde va incendia palatele ca represalii pentru crimele comise de Xerxes și va aduce un omagiu lamormântul lui Cyrus al II-lea cel Mare, la Pasargades.

Pe urmele lui Darius, Alexandru înaintează spre est, dar regele persan fuge mai departe, înconjurat de tot mai puținicredincioși. Alexandru îl urmărește cu un grup mic de soldați într-un marș forțat și extenuant, până când Darius moare, ucis deunul dintre satrapii care îl însoțeau, Bessus, care se proclamă rege. Soldații macedoneni l-au găsit pe Darius inconștient, iarcând a cerut apă și a băut, a murit din cauza răniilor provocate de ucigașii săi. Alexandru l-a jelit atunci, căci nu dorea să-lucidă, ca să nu atragă antipatia perșilor. I-a urmărit pe ucigași și, în cele din urmă, l-a ucis pe Bessus.

Din acest moment, Alexandru se consideră succesorul și moștenitorul lui Darius.

Aflat la Babilon, Alexandru îl cumpără pe Bagoas, eunucul, care îl servise și pe Darius al III-lea, cât și pe Artaxerxes III (pecare l-a și otrăvit). Dupa spusele lui Plutarch, Bagoas, cel mai iubit eunuc a lui Alexandru, a câștigat un concurs de dansorganizat după traversarea cu succes a deșertului Gedrossian. Trupele macedonene, în rândul cărora Bagoas era foartepopular, i-au cerut lui Alexandru să-l sărute în fața mulțimii de invitați, ceea ce acesta a și făcut.[4]

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 9/20

Intrarea în Babilon

Mama lui Darius îi cere îndurare lui Alexandru

Totuși, Alexandru nu se va opri aici și va supune și Persia orientală, (Afganistanul, Turkestanul și Belucistanul de astăzi), dardestul de greu, după un război de aproape 3 ani (330 î.Hr.-328 î.Hr.) într-un climat torid și pe un teren dificil. Alexandru aavut de furcă și cu bandiții si beduinii care îi atacau frecvent armata.

Odată, calul său preferat, Bucefal, i-a fost furat. Alexandru a jurat că îi va pedepsi crunt pe bandiții perși. Bandiții, auzindvestea, i-au înapoiat calul regelui, iar acesta a fost atât de bucuros că și-a recuperat calul, încât i-a cruțat pe hoți, ba chiar i-aiertat și i-a răsplătit.

Rezistența perșilor nu încetează decât o dată cu supunerea Sogdianei și a Bactrianei, unde Alexandru se căsătorește, dupăritualurile persane, cu prințesa Roxana, fiica nobilului Oxyartes. Pentru a realiza o uniune adevărată între învingători șiînvinși, Alexandru și-a îndemnat adjuncții să facă la fel și i-a încurajat pe soldați să-și găsească soții persane.[5]

Alexandru a strâns bunuri și o avere în valoare de 160.000 talanțipersani ($ 280.000.000), s-a ales după bătălia de la Issus cu soțialui Darius,cu cele două fiice ale sale și cu un harem regal formatdin 360 concubine și 400 eunuci.[6]

Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar,mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femeipersane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele douăpopoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femeipersane, decizie nu foarte bine primită de generalii lui Alexandru,ba chiar fiind criticată și declarată ca fiind josnică și umilitoare, caun grec sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afaraținuturilor grecești. Mulți soldați duceau dorul de casă.

Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci,școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului.

A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentațiapersană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni.

Relații conjugale

Stateira

Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de Barsine, era fiicaregelui Darius al III-lea și a Stateirei I. După înfrângerea tatălui eiîn bătălia de la Issos, Stateira și surorile ei au fost capturate deAlexandru cel Mare. Ea, împreună cu mama lui Darius și cumama ei (Stateira I), s-au închinat lui Hephaestion cerândîndurare, crezând ca el era Alexandru. Alexandru, amuzat, le-aîntrebat cum doresc sa fie tratate. Ea a răspuns: „Așa cum sunt,asemenea unei prințese”. Stateira și mama lui Darius au fosttratate bine, iar ea a devenit a doua soție a lui Alexandru, la nuntade la Susa, din anul 324 î.Hr. Alexandru a mai luat-o de soție și pecealaltă fiică a lui Darius, Drypetis.

Hephaestion

Încă din tinerețe, Hephaestion l-a întâlnit pe prințul Alexandru. Deși nu există nicio conexiune explicită între Hephaestion șiAristotel din Stagira (decât dupa Diogenes Laertius), se presupune că acesta i-a oferit o educație aleasă, asemeni luiAlexandru, în școala din Mieza (Naoussa zilelor noastre). Se consideră că între cei doi tineri nu a existat decât o insignifiantădiferență de vârstă, de cel puțin un an, Hephaestion fiind cel mai mare. La Troia, Alexandru venerează luptătorii de legendă;se spune că ar fi vizitat mormântul strămoșului sau (ipotetic) Achilles, iar Hephaestion i-ar fi adus omagii lui Patroclus,camaradul lui Achilles. Încă o dată, se dovedește că Hephaestion i-a fost partener lui Alexandru. deoarece, în acel secol IVî.Hr., exista credința că cei doi eroi legendari amintiți mai sus au fost iubiți (mai mult, Homer spune că aceștia obișnuiau să-șipetreacă nopțile separat, întărind astfel garanția celor spuse).

După victoria macedonenilor, regina Stateira a fost capturată. Mergând la Alexandru, s-a înclinat în fata lui Hephaestion,convinsă că acesta era regele. Alexandru liniștește apele spunând: „Nu te îngrijora, mamă. Oriunde, el este asemeni mie”.

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 10/20

Alexandru si Hefeiston

Căsătoria dintre Alexandru si Roxana

Alexandru şi Roxana

Hephaestion era garda de corp personală a lui Alexandru în bătălia de la Gaugamela, ca unul dintre somatophylakes (de fapt,cei șapte nu erau altceva decât aghiotanți). În timpul sângeroasei lupte, se va răni la un braț. Alexandru devine sceptic înprivința abilităților de comandant ale lui Hephaestion, dar asta nu conduce la sfârșitul prieteniei. Este menționat că oficialulresponsabil cu asigurarea proviziilor pe vreme de iarna, o sarcină importantă. Hephaestion a fost „cavaler de onoare” al luiAlexandru când acesta s-a căsătorit cu prințesa Roxane. Totuși, rar a servit drept comandant pe câmpul de luptă. ÎnsușiAlexandru se însoară cu prințese achaemenide, din doua linii dinastice diferite: Barsine, o fiica a lui Darius al III-lea, șiParysatis, fiica lui Artaxerxes III Ochus. Alexandru ar mai fi avut o amantă pe nume Campaspe. Hephaestion se va căsători cuo alta copilă a lui Darius III, Drypetis.

Ca apropiat al lui Alexandru, Hephaestion răspundea de multelucruri, și deciziile sale privind corespondența regală trebuie să fifost cauza unui conflict cu Eumenes, secretarul lui Alexandru.Oricum, sursele sunt tăcute; singurul fapt sigur este că Alexandrule-a ordonat să se reconcilieze.

Vara târziu, Alexandru pornește spre nord, cu destinația Ecbatana,una din capitalele imperiului său. A fost primit de Atropates,satrap de Media. După obicei, se ținea o petrecere cu băuturăacompaniată de un festival dramatic, dar de data aceasta a luat oturnură nefericită: Hephaestion cade la pat și moare în octombrie324. Mâniat, Alexandru îl execută pe medic. Drypetis, dar maiales Alexandru fu șocat. Îi ordonă lui Perdiccas să-i organizezemarșul funebru, către marile funeralii de la Babilon.

Roxana

Roxana s-a născut în anul 343 î.Hr. în nordul teritoriului actual al Afghanistanului,Uzbekistanului și Tajikistanului, ea căsătorindu-se cu ilustrul împărat Alexandru lavârsta de doar 16 ani. Era fiica unui bactrian numit Oxyartes de Balkh (Bactria -provincia Balkh, din Afganistan)

Se spune că Alexandru cel Mare chiar a iubit-o pe Roxana; ea l-a însoțit pe împărat încampania din India din anul 326 î.Hr. și i-a dăruit acestuia un fiu post-mortem,denumit Alexandru al IV-lea Aegus, după moartea împăratului în Babilon în anul 323î.Hr. Odată cu moartea lui Alexandru, Roxana a devenit victima intrigilor politice,fiind asasinată, împreună cu fiul ei, în anul 310 î.Hr.

Campania din India

Alexandru avea în plan să cucerească India. Peatunci, aceasta era împărțită în 16 regiuni, celuptau pentru supremație, armata împreunăînsumând aproximativ 700.000 de oameni. Dearmata regelui Porus, pe Alexandru nu-l maidespart decât două fluvii:Ind și Hydaspes.Indul îl trece folosind niște corăbii demontabilecomandate din Siria. Regele de pe cealaltă parte fuge nevrând să lupte cu mareleconducător. Grecii își organizează acolo armata și baza lor.

Bătălia de la Hydaspes

Marele tactician Alexandru, pentru a trece fluviul Hydaspes (actualmente Râul Jhelumdin Pakistan), după ce a parcurs timp de 2 luni spațiul dintre Ind și acest fluviu, nuputea folosi navele demontabile, deoarece în timpul traversării indienii ar fi putut să

lanseze săgeți contra lor. Alexandru înconjoară cu toată armata malul fluviului Hydaspes timp de câteva săptămâni pentru a-ida impresia lui Porus, regele de acolo, că alege un loc de traversare.

Porus se satură de această mobilizare continuă a armatei, așa că pune străji. Alexandru doar atât a așteptat. Cu 13-14.000 deoameni din cei 24-25.000 pe care-i avea, el a traversat Hydaspes noaptea pe furtună. Ajungând pe mal își grupează soldații.Uitându-se mai bine, descoperă cu surprindere că erau pe o insulă. Trec și acest șuvoi de apă și ajung pe o altă insulă.Alexandru mai traversează odată apa și ajunge în sfârșit pe mal, dimineața. În acest timp oamenii lui făcuseră gălăgie.

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 11/20

Batalia de la Hydaspes

Alexandru şi Porus

Porus află că Alexandru a trecut fluviul noaptea. El nu știe dacă a trecut cu cea mai mare sau cu cea mai mică parte din armatăapa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus.

Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând aproape tot efectivul, inclusiv pe miculPorus. Acesta, după bătăliile din Afganistanul de azi învață calitățile cavaleriei ușoare și o apreciază mult.

Porus, după ce vede că s-a înșelat, pornește atacul contra lui Alexandru. El trimisese alte câteva mii de soldați să vină înajutor. Aceștia, odihniți, îl sprijină pe mărețul conducător.

Lupta începe. Elefanții lui Porus îi îngrozesc pe greci.Alexandruisi pierde prietenul cel mai de preț: calul său, Bucifal. Până laurmă macedonenii îi înfrâng pe indieni. Porus vrea să îi spunăceva lui Alexandru. Acesta spune că îi va îndeplini un fel dedorință: „Aș vrea să fiu tratat ca ceea ce sunt și să rămân așa” aspus Porus, adică să rămână rege. Alexandru îl ascultă și nu îlucide. Bucefal avea 30 de ani și la sfârșitul zilei a murit din cauzarănilor. Când calul a murit, Alexandru a construit, după bătăliaîmpotriva lui Poros, o cetate care, după numele animalului, s-anumit Bucefala. Se spunea că numele calului provenea de lamărimea capului său ori din faptul că pe spate avea un semn

reprezentând un cap de bou. Bucefal este amintit de Plutarh și de Strabon. Alexandru a fost rănit într-o altã bătălie împotrivaregatului Malhi, la asediul orașului Multan, din Pakistan.

În urma revoltelor și în condiții climatice nefaste pentru invazia Regatului Magadha, Alexandru s-a hotărât în cele din urmă săse întoarcă și să continue expasiunea imperiului său spre apus.

La întoarcerea spre Babilon, Alexandru pierde trei sferturi din ostași din cauza foametei și a căldurii deșertice. Odată ajunși înCarmania, scapă de greutați și călătoresc fără probleme până la Hermezia, și mai departe către Persia.

Ultimii ani

Totuși, crizele sale de mânie s-au agravat. A pus să fie ucis fostulsău general Parmenion când a aflat că fiul său, Filotas a complotatîmpotriva sa. L-a înjunghiat, în cursul unei orgii, pe unul din ceimai apropiați prieteni ai săi, Clitos care i-a negat paternitateadivina. Ce-i drept, Alexandru l-a jelit zilele următoare. Iarmegalomania lui recepționa: dincolo de Indus, armata s-a revoltatși l-a forțat să facă cale întoarsă. Retragerea a fost acceptată derege, însă pe drumul de întoarcere, mulți soldați macedoneni aumurit de căldura toridă a deșertului Gedrossian. Mulți cred că afost o pedeapsă din partea lui Alexandru. Nici acum nu se stienumărul exact al soldaților care au murit pe drumul de întoarcere.

Între timp, la Babilon, prietenul său de-o viata,Hefaiston a fostrăpus de febra tifoidă,iar Alexandru,care era foarte mâniat,aporuncit crucificarea medicului său. Nu mai exista nici un consens în jurul persoanei sale. Consuma foarte mult alcool, iarnumeroasele campanii îndelungate i-au periclitat sănătatea. Pe de altă parte, a amânat foarte mult momentul conceperii unuiurmaș, astfel încât, epuizat de acest stil de viață, a fost răpus de febră și a murit la numai 32 de ani,[7][8] fără să numească unmoștenitor. El a murit în timpul unei petreceri (probabil de friguri, ori fusese otrăvit); planificase o campanie de cucerire înArabia la primăvară,ulterior se gândea și la o posibilă invazie asupra Cartaginei și Siciliei. La moartea lui, imperiul a intrat,timp de 2 secole, în război civil. Însă amprenta culturală și administrativă lăsată asupra țărilor riverane ale Mediteraneiorientale urma să dea naștere unei strălucite civilizații elenistice care a supraviețuit chiar și cuceririi romane.

Moartea

Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei și conducătorul unui imperiu enorm, care se întindea de la marginea Chinei, până înEgipt și Europa, a murit pe 13 iunie 323, la vârsta de 33 de ani, din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otrăvit(conform altora).

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 12/20

Uciderea lui Clitos

Moartea lui Alexandru cel Mare

Misterul morții celui mai mare cuceritor al antichității nu a fost nici acum dezlegat. Se spune că a murit la puțin timp de lapierderea prietenului său drag din copilarie, Hefaiston (care a murit de febră tifoidă, ce a contactat-o în campania din India).La sfârșitul lunii mai, Alexandru cel Mare ținea un mare ospăț și orgie la Medius, unul dintre efebiții săi favoriți, pe 3 iunie.După ce băuse vin din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat de durere și s-a prăbușit și a fost curpins de febră. Cu câteva zileînainte, navigând pe Eufrat, își pierduse diadema luată de o pală de vânt. Un vâslaș a sărit după ea în apă și, ca să înoate maiușor înapoi, și-a pus diadema pe cap. Gestul a fost interpretat ca un semn rău, care prevestea că imperiul avea să-și schimbestăpânul. Starea regelui s-a înrăutățit rapid. Pe 10 iunie își pierdu cunoștința. Timp de 10 zile s-a aflat în agonie la pat,înconjurat de generalii săi care doreau să afle care dintre ei va fi numitmoștenitorul marelui Imperiu ce se întindea din Grecia spre India. Alexandru celMare suferea de febră cu temperatură ridicată, avea stări de vomă, regurgitasânge, suferea de friguri, ochii erau înroșiți, avea dureri abdominale acute, dureride spate, momente de delir și, în final, paralizie. Când mama lui Darius a văzutstarea gravă în care se afla regele s-a întors către un perete și a murit prinînfometare. Doctorii făceau tot ce puteau ca să-l salveze. Însă a fost în zadar. Înseara zilei de 13 iunie, inima a încetat să-i mai bată.

Ca întotdeauna în cazul morții subite a unui suveran, s-a vorbit de otrăvire. Crimaar fi fost plănuită de Antipater, locotenentul lui Alexandru, și înfăptuită de fiulacestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Băutura mortală ar fi fost apaînghețată luată din izvorul rîului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită demăgar, de cal sau catâr, căci orice al vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat dinpricina răcelii și acidității apei. Ipoteza otrăvirii, acceptată de îndată de mama luiAlexandru, Olimpia, i-a oferit bătrânei regine, veșnic pusă pe represalii, un motivde răzbunare.

Dar adevărul pare să fi fost altul. Clima caldă a Babilonului în pragul verii,mlaștinile care înconjurau orașul, țînțarii: existau toate condițiile îmbolnăvirii demalarie. Alexandru delira deja când unul dintre generalii săi i-a pus întrebareadecisivă: cui îi lăsa imperiul? „Celui mai bun/puternic/vrednic/demn“, ar firăspuns el. După alții, răspunsul ar fi fost: „Celui mai puternic“ sau: „Celui maivrednic“, și, scoțându-și inelul, l-a pus pe degetul lui Perdiccas. Se poate bănuicine a născocit acest scenariu. Dar i se poate da crezare?Mărturiile oficiale atestă faptul că, începând cu 10 iunie,bolnavul, foarte slăbit, n-ar mai fi putut rosti cuvintelecare i-au atribuite. Este însă o tactică bine știută că, înscopuri politice și pentru a influența opinia publică, să li seatribuie postum suveranilor aflați pe patul morții tot felulde cuvinte. Sunt controverse legate de ultimele salecuvinte, având dublă semnificație: "lui Caterus" (Krater'oi)sau celui mai puternic (Krat'eroi).

Posibilele cauze ale unei morți naturale

febra tifoidă luată de la Hefaiston, pe care l-a plânstimp de 4 zile după ce a murit, suficient timp pentrua fi contaminatmalarie sau virusul West Nile: Alexandru cel Marear fi avut simptomele virusului West Nile, transmisde țânțarii din mediul tropical umed al Indiei sau arfi fost contaminat de gripă aviară, contactată de lacorbii din Babilon. [1] (http://www.realitatea.net/alexandru_738411.html)[2](http://www.libertatea.ro/detalii/articol/alexandru-cel-mare-a-murit-din-cauza-virusului-west-nile-301906.html)meningităo boală venerică: se speculează că boala venerică i-ar fi fost transmisă în urma orgiilor cu bărbați perși/macedoneni șifemei persane, el fiind bisexual. Însă simptomele care le-a avut pe patul de moarte nu par să aparțină unei boli venericeexcesul de alcool, epuizarea și oboseala din bătălii și campanii, nopțile nedormite care i-ar fi distrus ficatul. Potrivitscrierilor, după ce a băut vinul din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat din cauza durerii de ficat.trecerea bruscă de la un mediu la altul, de la mediul și climatul mediteranean la cel arid și apoi la cel tropical (Grecia-Turcia-Egipt-Irak-Iran-India), care l-ar fi epuizatpancreatită acutăo legendă spune că a făcut intoxicație atunci când a intrat în contact cu râul Styx din Greciaintoxicație alimentară sau exces de alcoolintoxicație de la apa băută în India

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 13/20

Sfantul Sisoe il plange pe Alexandru

Sarcofagul

Funeraliile lui Alexandru, conform scrierilor lui Diodorus

moarte psihologică: Alexandru ar fi fost devastat psihic de moartea lui Hefaiston și aceasta ar fi dus la scădereaimunității organismului

Posibilul complot

Suspecți:

Casandru: după moartea lui Alexandru, el i-a ucis familia: pe Roxana, soția sa și pe fiul acesteia, și apoi pe mama luiAlexandru, OlimpiaComplotul Casandru-Antigoniu-Ptolemeu-Lisimach-Seleucos, generalii diadohi care au preluat puterea și au împărțitmarele imperiuRoxana, soția lui Alexandru, care l-ar fi otravit pe acesta, cât și pe Hefaiston și pe Stateira, cea de-a doua soție a luiAlexandru, într-o criză de gelozie. Alexandru își iubea partenerul de viață, pe HefaistonEunucul său favorit, Bagoas, care era cel mai apropiat de rege, care l-ar fi otrăvit

Înmormîntarea

Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupulsău neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma,termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și oconstrucție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care uniselumea, au fost construite cu acest prilej.

Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentrua scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doiani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratelenevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneniîl aleseseră succesorla tron. Care eradestinația finală aconvoiului este greude spus. Unii susțin căar fi fost oaza Siwah,unde oracolul luiAmmon confirmase,cu câțiva ani în urmă,originea divină a luiAlexandru.

Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagossusține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, cespusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.

Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spremonumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt.Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată.Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi,așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântulregelui pentru public.

Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutândsă fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fostînfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.

Sfântul Sisoe, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, s-a oprit lânga mormântul lui Alexandru cel Mare. Privind spreosemintele celui care fusese până nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori și împărați ai lumii, sfântul a început să cugetela zădărnicia vieții omenesti, vârsând lacrimi pentru neajunsurile vieții.

În zilele noastre, mormântul și trupul cuceritorului par a fi pierdute pe veci. Imediat după oficializarea creștinismului, însecolul al IV-lea, nu a mai apărut nicio menționare a mormântului.

Alexandru cel Mare în diferite culturi

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 14/20

Alexandru încălecîndu-l peBucefal

Realizările și domnia lui Alexandru cel Mare sunt prevestite și menționate în Biblie, în special în Cartea lui Daniel și CarteaMacabeilor. Și va ieși la iveală un rege viteaz și va stăpâni peste un regat puternic și va face numai ceea ce i se va părea

bun.Iar când va fi în culmea puterii sale, regatul lui se va prăbuși și se va împărți dupăcele patru vânturi ale carului, fără ca să rămână urmașilor lui și nici să aibă putereîntocmai ca mai înainte, că regatul lui va fi sfâșiat și se va împărți la alții decât la aceiadin neamul lui. (Daniel-Capitolul 11,vers.3-4)

Apoi m-am uitat din nou și iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patruaripi de pasăre; și fiara avea patru capete, și i s-a dat putere. (Daniel-Capitolul 7,vers.6)

* Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este înțara Elamului și, stând cu privirea ațintită, eram pe fluviul Ulai. * Și am ridicat ochii meiși m-am uitat și iată un berbec cu două coarne stând în picioare în fața fluviului șicoarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt și cel mai lung creștea cel dinurmă. * Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte și la miazăzi șinici o fiară nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voiași creștea. * Și m-am uitat cu luare aminte și iată un țap venea de la apus pe deasuprafeței pământului, fără ca să-l atingă. Și țapul avea un corn între ochi, care corn se puteazări. * și a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în fațafluviului și s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui. * Și l-am văzut cum s-a apropiatde berbec, s-a întărâtat împotriva lui și a lovit berbecul și i-a sfărâmat cele două coarne,

iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; și l-a aruncat la pământ și 1-a călcat în picioare și nimeni n-a scăpatpe berbec. * Și țapul a crescut foarte și când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat și am zărit patru coarne crescândîn locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.

(Daniel-Capitolul 8,vers.2-8)

* apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul. (Daniel-Capitolul 2,vers.39)

# După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a ieșit din țara Chitim și a bătut pe Darie, regele Perșilor și alMezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de neam grecesc. # Și a făcut războaie multe, a biruit multe cetăți și animicit pe regii pământului. # Și a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri multe și a fost supuspământul înaintea lui. # Și s-a înălțat și s-a ridicat inima lui și a adunat putere și oștire foarte tare. # Și a stăpânit țări șineamuri și tirani și i-au fost lui birnici. # Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea. # Atunci achemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu. # Și adomnit Alexandru timp de doisprezece ani, și a murit. # Și au stăpânit slugile lui fiecare la locul său. # Și au pus toți stemedupă ce a murit el, și fiii lor după dânșii ani mulți, și s-au înmulțit răutățile pe pământ.

(Cartea întâi a macabeilor-Capitolul 1,vers.1-10)

Alte referiri la el apar și în Zoroastrism, ca Arda Wiraz Nāmag ca "Alexandru blestemat" sau Guzastag, ca urmare a cuceririisale a Imperiului persan și distrugerea capitalei Persepolis și este acuzat de distrugerea templelor și arderea textelor sacrezoroastrice. El este, de asemenea, cunoscut ca Eskandar-e Maqduni (Alexander din Macedonia), în persană, al-Iskandar Al-Makduni Al- Yunani, în arabă, אלכסנדר מוקדון, Alexander Mokdon în ebraică, și Tre-Qarnayia în aramaică (cel cu două coarne,aparent din cauza unei imagini bătute pe monede în timpul domniei sale, care aparent îl înfățișează cu cele două coarne deberbec ale zeului egiptean Amon).

În Egipt, Alexandru a fost portretizat ca fiul lui Nectanebo al II-lea, ultimul faraon înainte de cucerirea persană.

În Coran, el a fost o figură eroică, care a construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi inlumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un profet. De remarcat este faptul că Bucefal, calulsău favorit, a fost numit Ducipal, care înseamnă "cap de taur", făcând aluzie la forma unui taur cu coarne în frunte.

În India și Pakistan, mai precis Punjab, este cunoscut sub numele de "Sikandar", derivat din persană.

În Europa medievală a fost inclus în categoria celor " Nouă vrednici" , un grup de eroi care au toate calitățile ideale alecavalerismului. În Shahnameh, Alexandru este descris ca un copil de rege persan, dar care a fost adoptat de regelemacedonean, Filip.

Însa, conform lui Dante Alighieri, la Cântul 12 din Infernul, Alexandru cel Mare a ajuns în cea mai adâncă parte a râului desânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei.

Alexandru cel Mare: între mit și legendă

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 15/20

Există un număr mare de legende folclorice și tradiționale despre marele cuceritor al antichității. Se povestește că a fost fiulultimului faraon al Egiptului și că în copilărie, Filip l-a aruncat la lei și că l-ar fi aruncat accidental pe un astronom egipteanîntr-o groapa. Se spune că a cucerit Roma și Cartagina. Ar fi întâlnit giganți, oameni fără cap, cu șase picioare și șase brațe,pitici, oameni-maimuță și oameni galbeni în India. A fost înghițit de un pește uriaș și scuipat afara. A călătorit în ținuturiîntunecate unde Soarele nu răsărea niciodată. Ar fi explorat Munții Himalaya. Că a zburat pe spatele unei păsări imense și căs-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții.

Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erauîncântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea, standardul cu carevoiau să se măsoare alți cuceritori, ca: Iulius Cezar care a căzut plângând când i-a vizitat o statuie de-a sa și când a cititfragmentul care descria moartea mentorului său, spunând că nu a realizat nimic față de Alexandru care la vârsta lui tânară,cucerise Persia; împaratul Caracalla l-a admirat și el;Hanibal, care i-a studiat tacticile pentru a invada Roma, a căror strategiisunt considerate de valoroase în armata americană de azi. Ultima regină elenistică a Egiptului Ptolemeic, Cleopatra, seconsidera a fi urmașa acestuia, fiind de sânge grecesc. Sultanii din evul mediu, ca Mahomed al II-lea sau Soliman I auîncercat să extindă Imperiul Otoman până la aceleași dimensiuni ale Imperiului lui Alexandru. Influența lui a continuat și înepoca modernă- împaratul francez Napoleon I și-a decorat dormitorul cu un portret de-al său, iar Adolf Hitler tot menționa îndiscursurile sale despre expasiunea estica a Germaniei naziste, asemănând Rusia cu Imperiul Persiei și Germania cu ImperiulMacedonean. Așa cum și Alexandru a năzuit să devină asemeni lui Ahile, toți comandanții militari și-au dorit să-l depășească.Niciun alt lider militar ca el, nici măcar Ginghis Han, n-au reușit să cucerească teritorii atât de vaste într-un timp atât de scurt(12 ani), fără sa fie înlăturat de la putere sau să sfârșească în umilința. Niciun alt lider occidental nu a mai reușit să cucereascaîntr-un timp atât de scurt Persia (sau Iranul de azi) datorita reliefului muntos, greu de traversat. Alexandru cel Mare n-apierdut nicio bătălie. Deși în perioada imediat după moartea sa au urmat numai războaie dintre generalii săi, s-a născut o nouacultură - Elenismul în care, datorită lui, cultura a progresat. Cultura greacă a influențat până și arta budista datorită intervențieimilitare din India. Alexandru dorea să puna bazele unui Imperiu Euroasiatic care să îmbine cultura greacă cu cea orientală. N-a reusit în totalitate, însa în schimb, a pus bazele la ceea ce numim noi în prezent: Globalizare.

Așa cum a murit în plină glorie, Alexandru cel Mare va rămâne pentru totdeauna un mare comandant tânăr al antichității.

Orașe

Alexandria, EgiptAsiana alexandria, IranAlexandria în Ariana, AfganistanAlexandria din Caucaz, AfganistanAlexandria Oxus, AfganistanAlexandria a Arachosians, AfganistanAlexandria Indus, PakistanBucephalous alexandria, PakistanAlexandria Eschate, "mai departe", TadjikistanIskenderun (Alexandretta), TurciaKandahar (Alexandropolis), AfganistanIskandariya (Alexandria), Irak

Oamenii lui Alexandru

Generalii

Admetus din MacedonAeschylus din RhodosAlcetasAlexander LyncestisAmyntas (Nicolaus)AntigenesAntigonus I MonophthalmusAntigonos (Callas)AntipaterArchon din PellaAriston MacedonAriston din PaioniaAristonous din PellaArrhidaeusArybbas (somatophylax)

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 16/20

AsanderAsclepiodorus din MacedonAttalus (Andromenes)Cleitus cel NegruCalas (general)Caranus (hetairos)Chares MytileneCleander MacedonCleitus cel AlbCoenus (general)Coeranus BeroeaCraterusDemaratus (hetairos)Demonicus din PellaDimnusDocimusEudemus (general)EumenesEurybotasHegelochus MacedonHephaestion-SomatophylakesLangarusLaomedon din MytileneLeonnatusAmyntas (Andromenes)Menander (general)Menes din PellaNeoptolemus (general)OphellasPanegorusPantordanusParmenionPeithonPeithon ( Agenor)PerdiccasPeucestasPharnuches din LyciaPhilip ( Machatas)PhilotasPhilotas (satrap)Philoxenus (general)Polemon ( Andromenes)Polydamas MacedonPolyperchonProteas MacedonPtolemeu (Seleucus)Ptolemeu (Philip)Ptolemeu I SoterSeleucus I NicatorSibyrtiusSimmias of MacedonSitalces IIStasanorTimanthes din PellaTlepolemus (general)Zopyrion

Satrapii

Ada din CariaAmyntas (Nicolaus)AndragorasAntigenes (general)Antigonus I MonophthalmusArchon din Pella

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 17/20

AsanderAtropatesCalas (general)Cleomenes din NaucratisCleitus cel AlbEumenesLaomedon din MytileneLysimachusMenander (general)MithrenesNearchusNeoptolemus (general)Nicanor (satrap)OxyartesPeithonPeithon (Agenor)PeucestasPhilip (satrap)Philip (son of Machatas)Philotas (satrap)Philoxenus (general)PhrataphernesRegele PorusPtolemeu I SoterSeleucus I NicatorSibyrtiusStasanorTaxilesTlepolemus (general)

Împărțirea imperiului

Articole principale: Împărțirea Babilonului și Războaiele între diadohi.

Celui mai puternic (Krat'eroi). În acești termeni sibilinici și-a desemnat Alexandru cel Mare succesorul pe patul de moarte.Fiecare din generalii săi putea crede că acest calificativ se referea la el. Imediat, imperiul a fost împărțit în regiuni conduse dediadohi său urmași care, după ce s-au luptat între ei peste 40 de ani (323 i.Hr.-281 i.Hr.), și-au împărțit, în cele din urmă,imperiul său:

Teritoriile din vest (Mesopotamia și Persia) au fost obținute de către Seleucizi, aceștia formând Imperiul Seleucid;Macedonia a fost obținută de către Antigonizi;Egiptul a fost obținut de către Ptolemei, astfel formându-se Egiptul Ptolemeic;Asia Mica a fost obținută de către Attalizi.Posesiunile indiene au fost pierdute.

Astfel, profeția biblică din Daniel 8 cu privire la Imperiul Macedonean s-a împlinit ad-litteram.

În traducere numele Alexandru înseamnă „apărătorul omului”. Marele vis a lui Alexandru cel Mare era sa unească Grecia șisă distrugă Imperiul Persan, care era cel mai mare pericol pentru orașele-stat din Grecia.

Galerie de imagini

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 18/20

Imperiul lui Alexandru cel Mare la maxima sa întindere

Bătălia de la Chaeronea

Bătălia de la Granicus

Bătălia de la Issus

Asediul Tyrului

Bătălia de laGaugamela - fazainiţială

Bătălia de laGaugamela - fazadecisivă

Bătălia de la Hydaspes -traversarea râului

Bătălia de la Hydaspes -atacul decisiv

Statuia lui Alexandrucel Mare din Skopje

Statuia lui Alexandrucel Mare din Štip

Note1. ^ 100 de personalități – Oameni care au schimbat destinul lumii, Editura De Agostini Hellas, Ediție săptămânală, Nr. 11 - Alexandru

cel Mare, Atena, 20092. ^ Adelina Piatkowski, O istorie a Greciei antice. Ed. Albatros, București, 19883. ^ Pierre Lévêque, Aventura greacă. Ed. Meridiane, București, 19874. ^ Aelian, Varia Historia, iii. 23; Curtius, Historiae Alexandri Magni, vi. 5; x. 15. ^ François Chamoux, Civilizația greacă. Ed. Meridiane, București, 19856. ^ http://www.litera.ro/bestseller-international-80/biografii-necenzurate-ale-unor-oameni--5277. ^ „Kingdoms of the Successors of Alexander: After the Battle of Ipsus, B.C. 301 (http://www.wdl.org/en/item/11739/)”. 1800-1884.

http://www.wdl.org/en/item/11739/. Accesat la 27 iulie 2013.

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 19/20

Imperiul lui Alexandru cel Mare la nivel global

8. ^ Depuydt, L. "The Time of Death of Alexander the Great: 11 June 323 BC, ca. 4:00–5:00 pm". Die Welt des Orients 28: 117–135.

Bibliografie

„Alexandru cel Mare”. Enciclopedia Personalităților (Bucuresti: ROMPRINT) nr. 4. 2002.The Encyclopedia of World History, Sixth Edition, General Editor: Peter N. Stearns, Houghton Mifflin Company,Boston, 2001. ISBN 0-395-65237-5100 de personalități – Oameni care au schimbat destinul lumii, Editura De Agostini Hellas, Ediție săptămânală, Nr. 11,Atena, 2009Biografii necenzurate ale unor oameni celebri-Autor(i): Will Cuppy,Editura:Litera,ISBN: 978-973-675-429-6

Lectură suplimentarăDumitru Tudor, Alexandru Macedon, Editura Științifică, București, 1968.

Legături externe

Alexandru Cel Mare, geniu carismatic (http://www.revistamagazin.ro/content/view/163/8/), 28 martie 2006, GabrielTudor, Revista MagazinNestiutul mormant al lui Alexandru Macedon (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5905/8/), 9 ianuarie 2008,Gabriel Tudor, Revista MagazinUrzeala tronurilor: războiul succesorilor lui Alexandru cel Mare(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/urzeala-tronurilor-razboiul-succesorilor-lui-alexandru-cel-mare), 7octombrie 2011, Andreea Lupșor, HistoriaCioburi din gloria Macedoneanului (http://www.revistamagazin.ro/content/view/7475/8/), 10 decembrie 2009, RevistaMagazinFalanga macedoneană: secretul invincibilității lui Alexandru cel Mare (http://www.descopera.ro/cultura/10806792-falanga-macedoneana-secretul-invincibilitatii-lui-alexandru-cel-mare), 29 aprilie 2013, Nicu Pârlog, DescoperăCine se află în Sarcofagul lui Alexandru cel Mare? (http://adevarul.ro/cultura/istorie/cine-afla-sarcofagul-alexandru-marer-1_50f91d0b51543977a974e62b/index.html), 18 ianuarie 2013, Adevărul - articol Historia(http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/cine-se-afla-sarcofagul-lui-alexandru-cel-mare)

Imagini

Sarcofagul lui Alexandru Macedon (http://www.flickr.com/photos/mihaipetrisor/4948544170/)ro

10.9.2014 Alexandru cel Mare - Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare 20/20

Vezi și

Alixăndria

Predecesor:Filip al II-lea

Rege al Macedoniei336 î.Hr.în–323 î.Hr.

Succesor:Filip al III-lea

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandru_cel_Mare&oldid=8767016Categorii: Nașteri în 356 î.Hr. Decese în 323 î.Hr. Regi ai Macedoniei Imperiul MacedoneanOameni politici ai Greciei antice Comandanți militari ai Greciei antice Istoria Asiei Persoane LGBT

Ultima modificare efectuată la 01:53, 4 august 2014.Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista șiclauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.